The steam turbine is a type of impulse reaction turbine which converts the thermal energy into

mechanical energy. The history of this turbine goes back to the first century but Sir Charles
Parsons invest the modern manifestation of the steam engine in 1884. This turbine has applications
in transport mediums which use steam engines like trains and ships but mostly it is used to generate
electricity.
This turbine uses steam to rotate the runner of the turbine. A boiler is used to convert water into
steam. This steam is then passed through a nozzle to create a fast speed steam jet. The kinetic
energy of this jet then moves the runner of turbine through the bucket shaped blades of the runner.
The steam then moves to the condenser chamber which converts the steam back into water and
water then goes back to the boiler. This cycle carries on to continuously rotating the runner of the
turbine. The whole working scheme of the steam turbine is shown in figure 1.

Figure 1: Working scheme of the whole system of steam turbine

The main steam turbine consists of rotors, blades, and shafts. The rotor and blades work in a
sealed cylindrical shaped capsule to avoid leakage of steam as shown in figure 2. The steam jet
enters the turbine from a small opening known as fed and leaves the turbine from broader opening
known as exhaust. The speed of steam jet depend a lot o f on the expansion rate. Steam moves
faster if the pressure difference between the feed and exhaust is kept higher. In early days, people
used to generate the vacuum at the exhaust so that steam leaves the turbine at very low pressure so
that more energy impart to the piston of the turbine.
On the contrary, Parsons kept a high pressure at the exhaust side of the turbine but still this pressure
remain lower than the pressure of steam jet at the feed. This small change in pressure difference
prevents steam to lose energy while moving through the rotor. Multiple sets of the rotor is used in
this turbine. The size of these rotors increases from feed side to exhaust side as illustrated in figure
2.
Every rotor contains two set of blades; fixed blades and rotating blades. Fixed blades set the
direction of steam so that it strikes the rotating blades with such an angle that transfer optimum
amount of energy from steam to turbine. The steam leaves the first rotor and moves to the fixed
blades of next rotor. This cycle continues until steam reaches the exhaust. In this way, maximum
energy can be extracted from the steam without destroying the turbine.
Figure 2: Schematic Diagram of Parson Type Steam Turbine
Steam moves very fast as compared to air and water, therefore, it is important to have an intelligent
design to transfer this kinetic energy into mechanical energy without damaging the structure. The
efficiency of this turbine is also higher than other gas turbines as steam jet move continuously
unlike other gasses which enter the turbine in pulses.
A steam turbine is a device that extracts thermal energy from pressurized steam and uses it to do
mechanical work on a rotating output shaft. Its modern manifestation was invented by Charles
Parsons in 1884.[1][2]
The steam turbine is a form of heat engine that derives much of its improvement in thermodynamic
efficiency from the use of multiple stages in the expansion of the steam, which results in a closer
approach to the ideal reversible expansion process. Because the turbine generates rotary motion, it
is particularly suited to be used to drive an electrical generator—about 85% of all electricity
generation in the United States in the year 2014 was by use of steam turbines.

Principle of operation and design

An ideal steam turbine is considered to be an isentropic process (proces ideal termodinamic,
adiabatic si reversibil), or constant entropy process, in which the entropy of the steam entering the
turbine is equal to the entropy of the steam leaving the turbine. No steam turbine is truly isentropic,
however, with typical isentropic efficiencies ranging from 20–90% based on the application of the
turbine. The interior of a turbine comprises several sets of blades or buckets. One set of stationary
blades is connected to the casing and one set of rotating blades is connected to the shaft. The sets
intermesh with certain minimum clearances, with the size and configuration of sets varying to
efficiently exploit the expansion of steam at each stage.
Practical thermal efficiency of a steam turbine varies with turbine size, load condition, gap losses
and friction losses. They reach top values up to about 50% in a 1,200 MW (1,600,000 hp) turbine;
smaller ones have a lower efficiency.[citation needed] To maximize turbine efficiency the steam is
expanded, doing work, in a number of stages. These stages are characterized by how the energy is
extracted from them and are known as either impulse or reaction turbines. Most steam turbines use
a mixture of the reaction and impulse designs: each stage behaves as either one or the other, but the
overall turbine uses both. Typically, lower pressure sections are reaction type and higher pressure
stages are impulse type
Principiul de functionare - Aburul, cu presiune și temperatură ridicată este destins în paletele
statorului, numite și ajutaje, până la o presiune mai mică. Energia aburului, caracterizată prin
entalpie este transformată în energie cinetică. Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de
curgere cu ajutorul unor palete, rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță care creează
un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză unghiulară, livrând la cuplă
putere sub formă de lucru mecanic în unitatea de timp.
Clasificare:
După principiul termodinamic de funcționare
 Turbine cu acțiune, la care toată căderea de entalpie a aburului, disponibilă pe turbină este
transformată în energie cinetică numai în paletele statorului, paletele rotorului având doar
rolul de a transforma energia cinetică a aburului în energie mecanică. Turbina cu abur cu
acțiune se caracterizează prin existența diafragmelor.
 Turbine cu reacțiune, la care căderea de entalpie este transformată în energie cinetică parțial
în paletele statorului, numite și palete directoare, iar restul în paletele rotorului. Deoarece
aburul se destinde și în paletele rotorului, forța tangențială ce acționează asupra acestora
provine atât din devierea jetului de abur, cât și din forța reactivă datorită accelerării jetului.
 Turbine combinate, care au atât trepte cu acțiune (de obicei în partea de înaltă presiune - IP),
cât și trepte cu reacțiune (în partea de joasă presiune – JP).
După numărul de trepte
 Turbine monoetajate, care sunt turbine cu acțiune la care căderea de entalpie este
transformată într-o singură treaptă. Un exemplu este turbina de Laval. Aceste turbine sunt
simple și ieftine, însă pot prelucra doar căderi de entalpie relativ mici și pot livra puteri mici,
la turații mari, uneori peste 300 rot/s. Necesitatea existenței unui reductor limitează
aplicațiile practice.
 Turbine cvasietajate, numite și turbine cu trepte de viteză, sau turbine Curtis, care sunt
turbine cu acțiune la care căderea de entalpie a aburului este transformată în energie cinetică
într-o singură coroană de ajutaje (ca la turbina monoetajată), dar energia cinetică este
transformată în energie mecanică în două sau trei coroane de palete fixate pe rotor. Între
coroanele rotorului sunt plasate coroane de palete redresoare fixe, care reorienteză
convenabil jetul de abur care iese din coroana (treapta) precedentă. Turbinele Curtis pot
prelucra căderi de entalpie mai mari decât turbinele monoetajate, însă au un randament
intern mai mic.
 Turbine multietajate, numite și turbine cu trepte de presiune, la care entalpia aburului este
transformată în mai multe trepte dispuse în serie. Ele pot fi atât cu acțiune, cât și cu
reacțiune. Căderea de entalpie pe treaptă este mai mică, ceea ce duce la turații mai mici,
preferate la acționarea generatoarelor electrice, care lucrează la 50 rot/s sau 25 rot/s în
Europa, respectiv la 60 rot/s sau 30 rot/s în SUA. Aceste turbine pot prelucra căderi de
entalpie mari, pot fi construite pentru puteri foarte mari și au cele mai mari randamente
efective. Au însă construcții complicate, mase mari, sunt scumpe și sunt pretențioase la
exploatare și întreținere.
După direcția de curgere a aburului
 Turbine axiale, la care curgerea generală a aburului se face paralel cu axa de rotație a
rotorului. Ele pot fi de orice tip descris mai sus. Turbinele axiale cu acțiune se mai numesc
turbine Rateau, iar cele cu reacțiune turbine Parsons. Aceste turbine au numeroase avantaje:
au o distribuție a eforturilor mai favorabilă, construcție, montaj și reglare mai simple și pot fi
construite pentru puteri foarte mari, avantaje care le asigură cea mai mare răspândire.
 Turbine radiale, la care curgerea generală a aburului se face într-un plan perpendicular pe
axa turbinei. Curgerea poate fi centripetă sau centrifugă. Ele pot fi cu acțiune sau cu
 reacțiune, monoetajate sau multietajate. Cea mai cunoscută este turbina Ljungström, care
este o turbină cu reacțiune, multietajată, cu curgere centrifugă, cu paletele plasate alternativ
pe două rotoare care se rotesc în sensuri contrare. Turbinele radiale au o construcție foarte
compactă, însă, datorită schemei defavorabile de solicitări, nu pot fi construite pentru puteri
foarte mari.
După presiunea finală
 Turbine cu condensație, la care destinderea aburului se face până la o presiune inferioară
presiunii atmosferice, presiune realizată de un condensator în care este evacuat aburul ieșit
din turbină.
 Turbină cu emisiune în atmosferă la care aburul este evacuat direct în atmosferă, la o
presiune cu foarte puțin mai mică decât presiunea atmosferică. Aceste turbine au randament
termic redus și se utilizează doar ca turbine auxiliare pentru puteri foarte mici.
 Turbină cu contrapresiune, la care aburul este evacuat din turbină la o presiune mai mare
decât presiunea atmosferică, în vederea utilizării lui în scopuri tehnologice sau de încălzire
(termoficare industrială).
După prizele de prelevare a aburului
 Turbine fără prelevare, la care întreaga cantitate de abur ce intră în turbină străbate toate
treptele.
 Turbine cu prize nereglate, la care o parte din abur este preluată dintre trepte și folosită
pentru preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare a cazanelor. Presiunea la aceste prize
nu este necesar să aibă valori fixe (să fie reglată), de unde denumirea lor.
 Turbine cu prize reglate, la care o parte din abur este preluată dintre trepte și folosită în
scopuri tehnologice sau de termoficare. Presiunea la aceste prize este necesar să aibă valori
fixe.