PHAIDON [sau Despre suflet: dialog etic] ECHECRATES PHAIDON ECHECRATES Phaidon, ai fost chiar tu aldturi de Socrate in ziua aceea cind a bdut in inchisoare o- trava sau ai aflat ce s-a petrecut atunci de la altci- neva? PHAIDON Am fost chiar cu: de fata, Echecrates. ECHECRATES Povesteste-mi atunci ce a spus el inainte de moarte $i cum si-a dat sfirsitul?. Tare mi-ar pla- cea sé aflu, cdci, vezi tu, nici un locuitor din Phlius nu se mai prea duce tn ultima vreme la Atena, iar de acolo n-a sosit de mult cineva® in mdsura sd ne lamureasca* ce s-a petrecut. Atita doar am auzit, ca Socrate a béut otrava® $i cé a murit. In rest, cel care ne-a adus aceasta stire nu s-a priceput sé ne spund nimic. PHAIDON Deci n-afi aflat nici despre felul in care s-a desfisurat procesul ? ECHECRATES Ba da, despre asta ne-a adus stiri cineva’. Si de atunci ne tot mirém de ce tntre proces st moartea lui a trebuit sd treacd timp atit de mult’. Oare ce sa fi fost, Phaidon? PHAIDON A fost o intimplare, Echecrates: soarta a vrul® ca atenienii sd imcununeze pupa cordbiei pe care obisnuiesc sd o trimité la Delos® tocmai in ajunul procesulut. ECHECRATES Despre ce corabie vorbesti ? PHAIDON Din cite spun atenienti este corabia cu care a plecat odinioaraé Teseu citre Creta\® in fruntea cclor sapte feciori si sapte fete pe care avea sa-i scape cu viata, tntorcindu-se el insusi teafar inapoi. Se spune ca atenienti ti juraser@* lui Apollon ca, dacé va fi ca tincrit sé scape nevatimati, ei vor trimite an de ano solic la Delos, ceea ce au si facut fara uresealad de atunci gi pind azi. Iar datina cere ca, din clipa in care solia este gata de plecare, cetatea sd nu fie pingarita de nici o execufie publica atita vreme cht durcazd cdldtoria corabiei pind la Delos si inapoi' ; 51 57a 58aPLATON cdlétorie pe care uneori vinturile potrivnice® o fac destul de lungi. Iar solia este gata de plecare in clipa cind preotul lui Apollon ti aseazd cordbiei, la pupa, o cunund'’. Si, cum iti spuncam, in anul acela s-a nimerit ca lucrul sé aibi loc chiar in preziua procesului. Asa se face ca, de la incheicrea acestuia pind la executarea pedepsei, Socrate a avut un lung rastimp de petrecut in inchisoare}8, ECHECRATES Dar despre imprejurarile mortii lui ce ne pofi spune, Phaidon? Ce vorbe s-au rostit $i ce s-a petrecut atunci?\® Care dintre prietenii lui i-au fost alaturi ? Ori te pomenesti cd magistratii®® le-au inter- zis sa asiste la executie si ca Socrate a murit fara nimeni in preajma-i! PHAIDON Ba nicidecum, au venit la el prietent destui, la drept vorbind chiar multi. ECHECRATES Atuncea nu mai zabovi si, dacd nu te cheama alte treburi, povesteste-ne* cit pofi mai des- lusit tot ce s-a petrecut. PHAIDON Am tot ragazul, fifi pe pace, si am sé incerc sd va istorisesc pe indelete® cele intimplate cu acel prilej. Cdci fie ca-i ascult pe altit, fie ca vor- besc eu insumi despre el, de fiecare datd simt, cind ma intorc cu gindul®® la Socrate, cea mai mare bu- curie™, ECHECRATES Cu acceasi inimd, iubite Phaidon, te vom asculta si noi. Incearcd dar s& ne istorisesti cit pofi mai limurit cum s-a_ sfirsit Socrate. PHAIDON Ez binc®5, cit ant stat acolo aim simfit un lucru wimitor®*; c& nu ma cuprinde nici un fel de mild, de parca n-as fi asistat la moartea unui prieten®”. Judecind dupa purtarea gi dupa vorbele lui, Eche- crates, Socrate imi pirea ca este fericit, atit de nobil gi de curajos i-a fost sfirsitul?®. Astfel incit am ajuns sd cred cd de fapt célétoria lui spre térimul lui Hades este un dar al zeilor®® si ca, odaté ajuns acolo, il asteapti o fericire cum nimeni n-a simtit vreodata®”. Taté de ce n-am fost cuprins de mild, cum ar fi fost firesc in acel ceas de moarte®', dar n-am simfit, ce-i adrept, nici incintarea pe care mi-o dddeau convorbi- 52PHAIDON rile noastre filosofice obisnuite®, desi ce s-a rostit st cu acest prilej tot de natura filosofica a fost. Nu, am trait un sentiment cu-adevarat ciudat, un amestec vay de bucurie gi totodatd, la gindul mortii lui, si de durerc. Si ceilalti simfeau acelasi lucru, aci rizind, aci plingind, indeosebi A pollodoros*. Cred ca-l cunostt gi stit care i-e felul. ECHECRATES Cum nu l-as cunoaste! PHAIDON Ei bine, desi tulburarea ciudatd de care vorbesc ne cuprinsese chiar pe tofi, el ti cazuse intr totul prada. EBCHECRATES Cine mai era de fatd, Phaidon? PHAIDON Dintre atenieni, in afarad de cel pomenit, se aflau acolo Critobulos $i tatél sau, apoi Hermogenes, Epigenes, Eschine si Antistene, precum si Ctesippos din dema Paiania, Menexenos si inca alti citiva®. Platon mi se pare ca era bolnav®s. ECHECRATES Day vreun strain a fost? PHAIDON Au fost Simmias din Theba, impreund cu Cebes si Phaidondas, iar din Megara Eucleides si Terpsion. ECHECRATES Dar Aristippos si Cleombrotos au fost ? PHAIDON Nu, ci n-au fost, se spunea ca sint la Ligina. ECHECRATES Si cine a mai fost? PHAIDON Cam accstia cred ca au fost tofi® HECRATES Bive. Si despre ce anume spui c-ati slui de vorba ? PHAIDON Am sé incerc sd-fi povestesc cu de-amanun- dul tot, din capul loculwi®?, Ne facusem obicei, si eu si ccilalti, si mergem la Socrate, mai ales citre sfir- sit, in fiecare zi. Ne adunam in zori la tribunal, acolo unde sa desfasurat procesul, caci era la un pas de fuchisoare™’, De fiecare daté asteptam, stind indelung de vorba tntre noi, pind se deschidea, nu prea devreme, tuciisoarca, De cum se deschidea, intram la Socrate si, de > mai mulic ori, ne petreceam impreund cu el lod zinua®®, Atuncit ne-am adunat si mai devreme, ciéci aflasem, in seara din ajun, cind am plecat de Ja-nchisoare, c& s-a inapoiat de la Delos corabia. Ne- 5360 a PLATON am injeles asadar sa ne intilnim cit mai devreme la locul stiut. Tocmai ne adunasem cind temnicerul care ne deschidea*® de obicei ne-a iesit in intimpinare si ne-a spus sd asteptdm afard si sd intrém doar cind ne va chema. ,,Cei Unsprezece, ne-a spus el, ti scot acuma lui Socrate lanturile si dau poruncile de tre- buinta pentru ca moartea lui sa se petreacd astdzi’’. Dar n-a zabovit prea mult si a tesit curind sai ne pofteasca inléuntru, Intrind, l-am gasit pe Socrate tocmai scos din lan- furi si pe Xanthippe (0 cunosti de bund sceaméa) se- zind alaturi de el, cu copilasul lor in brage. De cum ne-a vazut, Xanthippe a izbucnit in tinguiri® si vdicd- reli femeiesti, de felul: ,,Socrate, Socrate, nici tu cu ci, mici ei cu tine n-o sd mai stati de vorba niciodaté !’” Socrate, privind spre Criton, i-a spus: ,,S-o duca cineva acasd.” Tipa si se lovea cu pumnii in piept cind au luat-o de acolo cifiva slujitori de ui lui_Criton's. Tay Socrate, sdltindu-se in pat, s-a apucat sa-st indoiascd piciorul si sd-l frece indelung cu mina s apoi, tot frecindu-l, a inceput sd vorbeasca*®. SOCRATE Ciudat lucru se dovedeste a fi, prieteni, ceea ce numim placere; ce uimitoare e natura ci prin raport la ceea ce ii este, pare-se, opus, durerea‘*®. Cum nu se invoiesc ele si stea alaturi in acelasi om gi totusi, indata ce alergi dupa una dintre ele si o prinzi, mai totdeauna te gisesti silit si o apuci si pe cealalté, de parca, desi doua, ar fi prinse de un singur cap. Imi inchipui cd Esop, daca s-ar fi gindit la asta, ar fi alc&tuit o fabul&: cum zeul, vrind si curme lupta dintre ele, n-a izbutit si le impace si le-a prins capetele unul de altul ; si de aceea, de cum se infatiseaza una undeva, iat-o si pe cealalta‘?. Uitati-va la mine: dup& ce, din cauza c&tuselor, mi s-a ivit durerea in picior, acuma fi urmeaza, fara gtes, placerea. CEBES Ah, Socrate, bine ci mi-ai amintit. Ce ¢ cu poeziile pe care le-ai facut versificind fabulcle lui Esop si compunind un imn catre Apollon ?4* Multi ma tot intreabé de o vreme, si Euenos*® chiar 54PHAIDON deunazi, cu ce gind te-oi fi apucat tu oare, dup& ce-ai intrat aici, sé compui versuri, tu care n-ai facut asemenea lucruri niciodata®®. Asadar, dacd iti pasa cit de cit ce-o sa-i raspund Inui Euenos cind o fi sa mA intrebe iara, ceea ce negresit va face, spune-mi ce raspuns trebuie sa-i dau. SOCRATE Ei bine, Cebes, spunc-i adevarul: m-am apucat de versuri nu ca sa ma iau la intrecere cu el ori cu fabulele lui (lucru deloc usor, imi dau prea bine seama), ci ca sa aflu tilcul unor vise, si dau ascultare zeilor, sA aflu dac& asta este cu adevdrat acea arta a Muzclor® pe care visele m4 indemnau staruitor sa o compun®. Tata cum s-au petrecut lucrurile. M-a bintuit toataé viata’ un anume vis care, sub infatisari schimb&toare, imi dadea de fiecare data acclasi indemn™: ,,Socrate, arta Muzelor sa fie sir- guinja ta’, Tar eu, pind acum, intelegeam ca indem- nul si incurajarea din vis au in vedere tocmai ce faceam, asa cum un alergator este incurajat de spec- tatoriS®: credeam ca prin arta a Muzelor visul intele- gea ,,muzica” cea mai inalta, vreau s4 spun filosofia, indcletnicirea mea obisnuita. Acum insd, dupa proces gi dupa ce sarbatorirea zeului mi-a aminat sfirsitul, m-am gindit ci poate visul are totusi in vedere arta Muzclor in sens obisnuit5? si cé se cuvine sd-i dau ascultare. Este mai bine, mi-am zis eu, sa nu mor pind nu ma supun, facind astfel din compunerea pocmelor cerute indeplinirea unei indatoriri fafa de iS, Si astfel am alctuit intii un imn c&atre zeul chiar acum sarbatorit, apoi am socotit c4 poetul, dacai e sa fie poet, nu trebuie si cinte intimplari adcvirate, ci s4 niscoceasci5®, Ins de asta eu nefiind deloc in stare’, am recurs la povestile care imi erau lu indeminad: stiind pe dinafara fabulele lui Esop, mam apucat si le versific, asa, la intimplare, cum imi vencau in minte. Prin urmare, Cebes, in felul acesta trebuie si-1 lamuresti pe Euenos, urindu-i lotodata rémas bun®! din parte-mi si dindu-i sfatul sii mi urmeze®, de e infelept, cit mai curind. Se pare ea cu ma duc chiar azi, vezi bine cd atenienii ma imbic. 55, 6laPLATON SIMMIAS Frumos sfat, nu e vorbé! Doar ca eu il stiu pe om, am avut prilejul sd-1 vid adesea, si nu prea cred ca are de gind sa ifi urmeze, nesilit. de nimeni, sfatul. SOCRATE Cum aga, Euenos nu este oare si ef filosof 2 SIMMIAS Ba cred c& este. SOCRATE Atuncea ma va asculta, de bund seama, ca orice om care ii da filosofiei®* dreptul ei. Banuiesc totusi c& nu isi va pune singur capat zilelor ; infeleg cA nu este un lucru ingdduit®, Rostind acestea isi laisé picioarele din pat pe pardoseald, iar tot ce a mai spus dup& aceea asa a Spus, sezind’”. CEBES Cum vine asta! Spui cd nu e ingaduit s4-ti iei viata si totodata ca atit asteapta filosoful, s-o ia pe urmele celui care se desparte de viata ?s® SOCRATE Dar voi, tu si cu Simmias, ca discipoli ai lui Philolaos®*, nu stiti de la el nimic? cEBES In orice caz nimica cert??, SOCRATE Nici ce pot spune eu despre aceste lucruri nu stiu decit din auzite”, ceea ce nu inseamna, bine- infeles, cé am de gind sa fin cele aflate astfel pentru mine”, Dealtfel poate celui care se pregateste sa plece pe acele meleaguri i se cuvine in chip deosebit s& cerceteze cu atenjie tot ce priveste calatoria acea- sta® si sa infdtiseze printr-un mit credintele noastre, ale oamenilor, despre ea’, De fapt ce altceva mai bun am putea face pind la apusul soarelui ?75. CEBES Atunci, Socrate, spune-ne in numele carui lucru se afirm& c4 nu este ingiduit ca cineva sa-si ia singur viata? De buna seama am aflat, cum intre- bai tu adineaori, si de la Philolaos, pe cind locuia printre noi, si de la alfii, c& este un lucru_ oprit. Dar o temeinica invafatura despre asta inc& nimeni nu mi-a dat”, SOCRATE Cu atit mai mult e cazul s& ne straduim acum. Caci poate, cine stie, de data asta te vei lamuri. E drept ca s-ar putea sa te uimeasca gindul ca, dintre toate situatiile, singuré aceasta’? nu admite nici o distinctie ; si prin urmare cA nu exist4 nici o impreju- 56PHAIDON rare in care (ca in alte domenii, unde se judec& de la caz la caz si de la persoana la persoana) omul sa poata considera c& este mai bine sé moara?® decit sa tra- iasci. De asemenea tise poate parea de mirare ca cei cate considera totusi ci moartea este preferabila victii?® nu au dreptul®® sa-si faca singuri binele acesta, ci sint obligati s& astepte serviciile unui binefaca- tor®, CEBES (surizind usor $i vorbind in graiul lui de acasi)® Ap&ai Zeus si te mai priceapa! SOCRATE Cum le-am prezentat eu, lucrurile pot parea intr-adevar lipsite de noim&®, dar nu este citusi de putin asa si ele au, nu incape indoiala, un infeles. Doctrinele secrete*t spun in aceasta pri- vinfa urmatorul lucru: cé noi oamenii ne-am afla ca intr-un fel de inchisoare®> din ale c&rei lanturi nimdinui nu-i e ingaduit si se desfaca singur si sé fugi. Vorbi care mic mi se pare si adincd si nu prea usor de infcles*, dar in care isi gaseste expresie ceva, ered eu, adevarat®?: ca ne aflam, ca unul dintre bunurile lor, in grija si in stapinirea zeilor. Tu nu crezi tot asa? CEBES Ba da, intocmai. SOCRATE Si nu-i asa cA si tu, dacd vreuna din fApturile care ifi apartin ar incerca s4 se omoare fr incuviintarea ta, te-ai minia pe ea si, daca fi-ar sta in putinfa, ai pedepsi-o? CEBES Si incd cum! SOCRATE Poate, deci, c& prezentind lucrurile astfel nu mai e lipsit de noima®® sa afirmi ca fiecare dintre noi este dator fata de zei s4 nu isi ia singur viata, ci sa astepte o constringere divina, de felul celei care ma sileste azi pe mine. cEBES In privinfa asta cred c& ai dreptate. Ins& ce spuneai tu inainte™, cA filosofii sint mai degraba bucurogi sa igi accepte moartea, asta, Socrate, pare ciudat daci ce spuneam noi adineaori, ci zeii sint stipinii nostri, iar noi avutul lor, este adevarat. c este fara noima® ca tocmai cci mai intelepti dintre noi s& paraseascé fara suparare tarimul in care cirmuiesc, obladuindu-i, tocmai cirmuitorii cei 5763 a PLATON mai buni din cifi exista, zeii®. Cum ar putea s& cread4 un astfel de om ca, ajuns de capul lui, fi, el insusi, siesi, un mai bun ingrijitor?* Nu, una ca asta, ca trebuie sd fugi de la stapinul tau, ar crede poate omul fara judecaté; numai acela nu si-ar face socoteala c4 de stapinul®® bun nu trebuie sa fugi, ci sd ramii la el cit poti mai mult; asa ca, daca ar fugi%, ar face-o din nesocotinta. Pe cind cel chibzuit ar trebui sa vrea, vezi bine, sa se afle vegnic alaturea de unul care i-e superior. $i iaté cum, Socrate, rezulta cé de crezut e tocmai dimpotriva decit ce se spunea mai adineaori: se cade ca, atunci cind mor, cei intelepfi sa simta suparare, iar cei fara de minte bucurie. Socrate, ascultind argumentarea lui Cebes, parea incintat de eforturile” acestuia si, tntr-adevar, intor- cindu-si privirile spre noi, ne-a $i confirmat-o. SOCRATE Vedeti, Cebes nu e dintre aceia care s& se lase neintirziat convinsi de tot ce li se spune, ci cauta mereu, iscoditor, argumente contrare. SIMMIAS Asa-i, Socrate, ba chiar socot ci e ceva in ce zice el acum. Caci, vezi si tu, ce noima ar avea ca oamenii cu adevarat intelepti sé vrea s4 scape, ducindu-se cu inim& usoara de la ei, de niste stapini care lesint superiori? Mai mult, cred c& obiectia lui Cebes te vizeazi mai ales petine®*, care te desparti tocmai asa, cu inima usoara, atit de noi, cit si de aceia pe care fi socotesti chiar tu{drept buni cirmui- tori, de zei%®. SOCRATE Aveti dreptate: dac& inteleg eu bine, sint obligat si ma apr inaintea voastra intocmai ca in fata unui tribunal, SIMMIAS Chiar asa. SOCRATE Bine, atunci hai s& o fac si m& voi stra- dui ca apaérarea mea fata de voi sd fie mai convinga- toare!™ decit a fost sa fie cea fata de judecatori. Vedefi voi, Cebes si Simmias, daca eu n-as fi inere- dinfat c4 dupa moarte o sa ajung alituri de alti zei_ buni infelep}it®, precum si linga niste oameni care au trait cindval®, mai buni decit aceia de aici!®, lipsa mea de suparare in fata morfii ar fi, pe bund 58PHAIDON dreptate, o vind. Sa stiti ins& c& trag nddejde sd ajung ling& oameni de bine, nidejde asupra careia, dealtfel, n-ag vrea s& staruiesc cu tot dinadinsul. In schimb cit priveste speranta mea de a ma duce, dupa moarte, alaturi de niste zei care sa fie cei mai buni stapini, bine e sa stiti cd, dacd este vreun lucru pe care sa-1 sustin eu cu inversunare, apoi acesta este, nadejdea aceasta a mea!5, Astfel cd iata de ce ma vad indrep- titit sA nu-i port mortii chiar atita supdrare si sd am bund nddejde ci pe cei care s-au savirsit din viata fi mai asteapta ceva, si anume, potrivit unei credinfe vechi, ceva mai bun pentru cei buni decit pentru cei raites, SIMMIAS Cum adic4, Socrate, ai de gind sa te duci de lingé noi pastrind doar pentru tine ginduri ca acestea? Nu vrei si ni le impartasesti si noua? Este vorba, cred eu, de un bun care e gi al nostru, al tuturor!?, Unde mai pui ca, dacd ne conving spusele tale, ele iti vor fi slujit, totodata, si drept apirare. SOCRATE Hai s4 incerc. Dar mai intii stati sa vedem ce anume doreste bunul nostru Criton, caci, daca nu mA insel, de mult incearca s4-mi spund cevale’, CRITON Doar atita, ci de o bucataé de vreme cel care ifi va da otrava!°® jimi tot spune sa-ti atrag atentia ci trebuie si vorbesti cit mai putin. Zice ci cei care stau prea mult de vorba se incing gi c& nu trebuie ca actiunea otravii sA fie tulburata de un asemenea lucru; cei care vorbesc mult sint siliti citeodata si bea din ea de doud sau de trei ori”. SOCRATE S&-si vadi de treaba!™ Atit sa fie gtija lui: s4 fie pregatit sd-mi dea de doua ori si, de va fi de trebuinta, chiar de trei. CRITON Da, eram aproape sigur c4 asa ai si spui, dar prea ma siciie de mult cu treaba asta. SOCRATE Nu-l lua in seamé. — Asadar voua, ca judecatori ai mei, trebuie si va dau socoteala™ yi si va art de ce cred eu ca e firesc ca un om care a petrecut viata ca un filosof adevarat" s& infrunte clipa morfii fara teama™ si si fie incredintat cé dupa 59 64aPLATON aceea va dobindi acolo bunurile cele mai de pret", Cum este oare cu putinta ? Iata ce voi incerca, Simmias gi Cebes, sA va lamuresc. Cei straini de filosofie au toate sansele sa nu-si dea seama™* ca de fapt singura preocupare acelor care i se daruiesc cu adevarat este trecerea in moarte si starea care ii urmeaz&"?. Or, daca asa stau lucrurile, n-ar fi ciudat ca, dupa ce o viata de om nu te-a interesat si n-ai dorit altceva, sa te necajesti tocmai cind vine clipa? SIMMIAS (podidit de ris) Doamne, Socrate, nu- mai de ris nu imi era acum o clipa si, uite, m-ai facut sa rid. Mi-a venit s rid la gindul ca, dacd te-ar auzi spunind ce-ai spus acum o clipa, multimea ar gindi cA ce se spune impotriva filosofilor™® pe drept cuvint se spune (si tot aga ar socoti, si incé cum, oamcenii de pe Ja noi)"®: ca filosofii sint numai buni pentru-a muri!° si, lucru evident, intocmai asta li se si cuvine. SOCRATE Si ar avca dreptate, cum de nu, cu o rezerva insa: deloc nu isi dau seama™! nici in ce sens adevaratii filosofi sint numai buni pentru-a muri, nici in ce sens se poate spune ca sint vrednici de-a muri si de ce anume fel de moarte. Asa ca haidcti sA nu ne mai pese ce zice mulfimea si sa dezbatem lucrul numai intre noi®?. Noi ce zicem? Admitem ca exista ceva numit moarte ?223 stuMIAs fn modul cel mai hot&rit. SOCRATE $i acest ceva sa fie oare altceva decit despartirea sufletului de trup?# Nu asta inseamna oare a fi mort: despartit de suflet, trupul s4 ramina singur in el insusi, iar sufletul, despirtit de trup, s4 ramina singur cu el insusi? Nu e asa cA moartea este tocmai acest lucru 226 SIMMIAS Nimica altceva. SOCRATE Atuncea, dragul meu Simmias, vezi dac&d nu cumva poti fi de acord cu mine in cele ce urmeaza, c&ci, pornind noi de Ja ele, socot c& vom putea inainta pe calea lamuririi celor cercetate!*. Spune-mi deci: dupa parerea ta fi este propriu filosofului si traiascé cu gindul la ceea ce poarta 60PHAIDON numele de ,,pliceri”, cum ar fi de pildd mincarea, bautura? SIMMIAS Citusi de putin, Socrate. SOCRATE Dar placerea iubirii? SIMMIAS Cu nici un chip. SOCRATE Dar celelalte feluri in care slujim tru- pul??, au ele oare pret in ochii unui asemenea om? De pildi dobindirea de haine sau de incaltaminte mai deosebita sau de orice alt fel de infrumusetare h&razita trupului!’*, toate acestea crezi tu ci au vreun pref in ochii lui sau crezi cd, daci nu e absolut silit si se imp&rtaseascd din ele, le nesocoteste? SIMMIAS Eu unul zic cd, daca este filosof adevarat, sigur le nesocoteste?®. SOCRATE Asadar consideri c&, in general, filo- soful nu este preocupat de ale trupului, ci ca, atit cit ii sta in putinta, ramine departe de ele, indreptin- du-si gindul numai catre suflet 3 2280, SIMMIAS Intocmai. SOCRATE Atunci, chiar din aceste prime exemple, nu este limpcde ca filosoful, spre deosebire de tofi ceilalti oameni, cauta sa isi detaseze cit mai mult sufletul de tovarasia trupului ? SIMMIAS Asa rciesc. SOCRATL Si atunci, nu e asa, Simmias, ce sa crea- da oamenii cei multi? Ca acela care nu giseste nici o placcre in asemenea lucruri si nu se impartaseste din ele nu este vrednic s& trdiascd™!, cA cel caruia nu-i pasa citusi de putin de placerile care se dato- reaza trupului nazuieste cdtre moartel. SIMMIAS Ce spui tu e perfect adevarat. SOCRATE Si-acuma, daca trecem la insdsi dobin- direa infelegerii adevarului, spune-mi: ce crezi, daci in cursul unci cercetri ii cerem trupului con- cutsul, ne este el oare piedicd sau ajutor? Adica, de pildi: cste un anume grad de adevdr in ce ne dau vederca gi auzul cind pind si poefii ne tot spun c& njmic nu este intocmai aga cum auzim sau cum ve- dem ?™4 Or, daca printre simfurile legate de trup nici miacar acestea doua nu sint nici sigure gi nici exactce™, cu atit mai pufin sint celelalte, care, nu 61PLATON incape indoial, le sint acestora inferioare. Tu nu crezi asa? SIMMIAS Ba chiar asa. SOCRATE Si atuncea cind ajunge sufletul la adevar ? Caci am vazut ca ori de cite ori porneste sa cerceteze ceva cu ajutorul trupului, acesta in chip sigur il ingalal6, SIMMIAS Chiar asa este. SOCRATE In schimb, oare nu cumva prin actul de-a gindi!? i se vadeste sufletului ceva din reali- tate?138, SIMMIAS Ba da. SOCRATE $i cind gindeste el cel mai bine? Cind nu ii vine nici o tulburare!®® nici de Ja auz, nici de la vaz, nici de la suferintd, nici de la vreo placere, de la nimic din toate acestea; cind ramine, atit cit este cu putinta, singur cl cu sine, cind las& trupul sa isi vada de-ale sale si cind, iarasi atit cit este cu putinta, se desface de orice legitura si de orice apropiere de el, pentru a nazui cdtre realitate. SIMMIAS Asa este. SOCRATE Nu este prin urmare si acesta un dome- niu in care sufletul filosofului arata cel mai mare dispret pentru trup si cauta s& scape de el, urmarind s& ramina el cu sine insusi ?¥? SIMMIAS Nu incape indoiala. SOCRATE Si acum, Simmias, si vedem ce spunem mai departe. Afirmam noi sau nu existenta a ceva drept in sine ?14 SIMMIAS Pe Zeus, de bun& seama ca o afirmam. SOCRATE Dar a ceva frumos sau bun in sine? SIMMIAS Cum altfel ! SOCRATE Dar ai vazut pind acum vreodata cu ochii tai macar vreunul din aceste lucruri? SIMMIAS Nicidecum. SOCRATE Atuncea s4 le fi perceput tu oare cu un alt simt decit acelea ale trupului?* Si nu vorbesc numai de bine, de frumos sau de dreptate, ci, in general, de toate, de marime, sanatate, forfa, intr-un cuvint de ce anume sint lucrurile, toate, in esenfa lor, de ce sint ele cu adevarat™. Oare aceasta si ne-o 62PHAIDON poata spune trupul? Nu stau lucrurile mai degraba altfel? Spune-mi, nu acela dintre noi care se stri- duieste cit mai mult si cit mai exact sa inteleaga ce este in sine fiecare dintre lucrurile pe care le cerce- teazi se apropie cel mai mult de cunoasterea lor 2146 SIMMIAS Bineinfeles. SOCRATE Si cel care realizeazi in chipul cel mai pur? acest lucru nu este oare cel care, in cel mai inalt grad posibil, se apropie de fiecare lucru numai cu gindirea in sine, f4ra s4 recurga, in actul gindirii, nici la vaz, nici la vreun alt simt pe care sa-1 antreneze in cursul procesului rational ?“® Nu este oare tocmai acela care, recurgind doar la gindirea in sine, pura de orice amestec, se pune pe urmele™® fiecdrei reali- tati luate de asemenea in sine, pura de orice amestec? Cel care, in acest scop, se lipseste!5° cit mai mult de ochi si de urechi si, ca si spun asa, de intregul lui trup, convins c& orice asociere cu el tulbura sufletul si il impiedicad si dobindeascé adevarul si cunoasterea ? Tar daca ar fi ca cineva sd ating vreodata realul, nu ar fi tocmai el acela? SIMMIAS E uimitor, Socrate, cit de adevdrat e tot ce-ai spus !!5 SOCRATE Daca-i asa, atunci acestea toate nu pot sé nu trezeasca in adevaratii filosofi convingerea!* pe care, in convorbirile lor, o formuleaz’ cam asa: »xistaé fard indoiald, in cercetarea lucrurilor, o cale care si ne poata scoate la lumina™?, pe noi si gindul nostru: ideea ca, atita vreme cit avem un trup si cit sufletul nostru se afla plamadit laolalta cu asemenca napasta, nazuinfa noastra, adica dobin- direa adevarului, nu va fi indestulata vreodata. Intr-adevar, in nesfirsite chipuri ne munceste trupul datorita obligatiei de a-l hrani, iar dacid se adauga si vreo boala, iata-ne impiedicati in vindtoarea noas- tra de realitate!. Trupul ne pingareste cu iubiri si pofte, cu spaime, cu tot felul de naluciri, cu fleacuri {ara numar'™, astfel incit de raul lui, cum vine vorba™*, nu mai ajungem niciodata si «gindim» cu-adevarat. Cine altul decit trupul cu dorinfele lui ne aduce raz- boaic, razmerite, lupte? Caci nu este razboi care sa 63 66a b67 a PLATON nu se nascd din dorinfa de a dobindi averi'5’, iar la dobindirea de averi numai si numai trupul ne da ghies, robi ingrijirii sale cum sintem. El este vinovat c&, datorita tuturor acestor lucruri, nu gisim nici un ragaz pentru filosofie si, culmea, de cite ori ne lasé totusi unul, cit si ne indreptim atenfia catre vreun obiect de cercetare, deodata iatd-] facindu-se din nou simfit, stingherindu-ne in fel si chip, tulbu- tindu-ne si nducindu-ne, astfel cA nu mai sintem in stare, din pricina lui, s deslusim adevarul'®*. Dimpo- triva, avem neindoielnicd dovada ca, daca e si cunoas- tem vreodata un lucru in toata puritatea lui, trebuie s&@ ne detasdm de trup si sa contemplam, cu sufletul in sine, realitatile in sine. Abia atunci, asa e de crezut, ne vom instapini pe ceea ce rivnim si spunem ca este obiectul dragostei noastre : pe cunoasterea deplina’®®. Dar asta nu se va petrece cit sintem inc& in viata, ci, cum reiese din rationament, doar dupa ce vom fi murit. Intr-adevar, dacd impreuna cu trupul nu ne este cu putinfa si cunoastem, in toata puritatea sa, nimic, atunci din doud una: ori ne este pe vecie imposibil sa dobindim cunoasterea, ori ne va fi posi- bil numai dupi moarte. Caci abia atunci sufletul va ramine el cu sine insusi, desparfit de trup, iar inainte nu’, De-aicea mai rezult’, pare-se, si ca, atita cit sintem inca in viata, cea mai mare apropiere de cunoastere 0 vom realiza-o ori de cite ori, dupa m4asura puterilor noastre, nu vom avea cu trupul legaturd si amestec cit’ vreme ele nu sint absolut necesare, nelasindu-ne astfel molipsiti de natura lui, ci pastrindu-ne cit mai curafi de el, in asteptarea ceasului cind ne va dezlega de el insasi divinitatea’®. Atunci, nemaifiind legafi de trup si de nesdbuinta lui, devenifi puri, vom exista, putem sa credem, printre realit&fi si ele pure si vom putea cunoaste prin noi ingsine in intregime ceea ce e fara amestec, adica ceea ce, credem noi, e adevarul!®, Caci celui ce nu este pur nu-i c ingdduit s4 se atinga de ceea ce este.“ Cam acestea, cred eu, Simmias, sint vorbele pe care trebuie sa le rosteasca intre ei si parerile pe care 64PHAIDON trebuie si le aibd toti cei care sint, in adevaratul inteles al cuvintului, iubitori de cunoastere!, Oare tie nu fi se pare tot asa? SIMMIAS Ba chiar asa mi se pare, Socrate. SOCRATE Asadar dac& e adevarat ce-am spus, atunci, iubite prieten, mare nadejde este ca acela ce ajunge unde ma duc!®> eu acum si dobindeascd din belsug, acolo si numai acolo, lucrul la care, cit am trait, am mnazuit cu-atita osteneala'**, Astfel incit caltoria aceasta pe care mi s-a poruncit s-o fac acum este insofita de o mare speranta, atit pentru mine cit si pentru orice om care socoteste ca, avind mintea!*? ca si purificata, este gata de drum. SIMMIAS De bund seama asa este. SOCRATE Si oare purificareal*® nu este tocmai ce spune invafatura aceea de demult ?16° Adicd striada- nia sufletului de a se detasa cit mai mult de trup, de a se obisnui!?° s& se concentreze in sine, strin- gindu-se in el insusi din toate ungherele trupului?™, de a trai atita cit sta in puterea lui, si in viata de acum si in cea care urmeaza, singur in sine insusi, desprins de trup ca de niste lanfuri?}”*, SIMMIAS Negresit. SOCRATE Dar aceasta eliberare, aceasta desprin- dere a sufletului de trup, nu este tocmai ceea ce se numeste moarte ?175 SIMMIAS Ba chiar asa. SOCRATE Tar eliberarea de care vorbim cine sint oare singurii care o urmaresc neincetat, din rasputeri, daca nu cei cu adevarat filosofi, cind tocmai asta, eliberarea si desprinderea sufletului de trup, este de fapt preocuparea lor?! Tu nu crezi ci e asa? SIMMIAS Ba e vadit ci nu poate sa fie altfel. SOCRATE Gi atunci, cum spuneam la inceput, n-ar {i ridicol!”> ca un om care s-a straduit o viata intreaga sa-s apropie cit mai mult felul de a trai de starea morfii s& se supere tocmai in clipa cind sta s-o dobin- deasca ? sImMMIAS Ar fi, ce-i drept, ridicol. SOCRATE Este asadar un fapt de netagaduit, Niumias, ci adevaratii filosofi nu fac altceva, facind 65PLATON, filosofie, decit un exerciftiu neincetat in vederea ceasu- lui mortii si ci, dintre tofi oamenii, ei se tem cel mai putin de a fi morfi. Gindeste-te aga: daca, de tot certati!”® fiind cu trupul, tinjesc si-si aibé sufletul singur cu sine insusi si daca, pe de alt& parte,in ceasul in care acest lucru se realizeaza, ar simti team4 si regret!””, nu s-ar face ei vinovati de o grava inconsecventa? Caci ce altceva decit inconsecventa& ar fi s& nu se bucure ci merg acolo unde pot fara de gres spera si dobindeasca lucrul la care, merew iubindu-l, au rivnit timp de o viata, cunoasterea adic&, si si scape de convietuirea cu acela pentru care au simfit doar dusmanie ?17° Cum adici! Atitia oameni, cind au pierdut, murindu-le, o omeneasc: dragoste (un iubit, o sofie, un fiu)!?® au vrut s: jnsofeascd, de buna voia lor, in Hades, impinsi la asta de nddejdea de a-i revedea cumva acolo pe cci dragi si de a sta cu ei, iar cel care iubeste cu adeva- rat cunoasterea si e adinc patruns de aceeasi nadejde, c& nicdieri decit la Hades nu va dobindi o cunoastere demna de acest nume, acela se va supéra vizind cA moare si se va duce-acolo fara bucurie? Trebuie s& credem, prietene, cA nu, dacd il consideram cu adevarat filosof!®°, Caci un filosof va avea credinta de neclintit ci numai acolo are s{ aiba parte de cunoasterea pura, acolo si nicdieri altundeval®. Si, daca e asa, n-ar fi din partea unui asemenea om, cum spuneam adineaori, o grav inconsecvenfi daca s-ar teme de moarte? SIMMIAS Ba zau c& ar fi. SOCRATE $i atunci a vedea pe cineva cd-i pare ru cd moare nu e oare acesta un semn suficient de clar™® c& ceea ce iubeste acel om nu e infelepciunea, ci este trupul siu ? Si nu cumva acelasi om se dove- deste de asemenea a fi si iubitor de avufii si de ono- turi'®, fie numai de una din acestea, fie chiar de amindoua ? smmm1as fntocmai cum zici tu. SOCRATE $i, spune-mi, nu crezi cd ceea ce se numeste indeobste curaj este propriu in cel mai inalt grad filosofilor, asa cum i-am definit mai sus? * ?7~ 66PHAIDON SIMMIAS Lor si numai lor. SOCRATE Dar cumpitarea, ceea ce si cei mulfi numesc tot cumpatare!, adicd faptul de a nu te lisa aprig stirnit de dorinte, ci de a te purta fafa de ele cu nepasare, fara sa-fi pierzi capul®, oare nu este si ea proprie numai acclora care ramin cu totul nepa- satori fafa de trup gi traiesc intru filosofie ? SIMMIAS Nu poate fi altminteri. socRATE fntr-adevar, daci te-ai hotari sa cer- cetezi atit curajul cit si cumpatarea celorlalfi, ele tiar parea lucruri ciudate. SIMMIAS Cum adica, Socrate? SOCRATE Tofi ceilalfi considera ci moartea este una dintre marile nenorociri}®, stii asta, nu? SIMMIAS Desigur, stiu prea bine. SOCRATE Si nu-i asa ca, printre ei, cei curajosi uiltunti moartea, atunci cind o infrunta, de teama anor si mai mari nenorociri 2387 SIMMIAS Ba ayi SOCRATE Urn: ci, exceptind pe filosofi, tofi oamcnii sint curajosi numai cind sint plini de frica, numai cind se tem. Totusi e fari noima s& consideri ca cineva e curajos tocmai din teama sau din lasitate!®®, SIMMIAS Nu incape vorba. SOCRATE $i mai spune-mi : aceia dintre ei care trec drept oameni cu m&sur& nu se afl& in aceeasi situa- fic?®° Oare nu siei sint cumpa&tafi dintr-o nestapinire de un anume fel? Oricit am spune noi ci nu e cu putinfa!*°, totusi la fel stau lucrurile si cu temperanta Jor neghioaba. Temindu-se si nu fie privati de unele pliceri pe care le doresc, se abfin de la altele, cazind in felul asta prada celora dintii. Cu toate ci numesc nestapinire faptul de a te lasa condus de placeri, fotuyi asta patesc: izbutesc s4 nu cada in stapinirea unor anumite pliceri numai atunci cind sint in sta pinirca altora, Ceea ce seamana cu ce spuneam mai adineaori: c&, in anume sens, nestapinirea fi face cumpiatati. SIMMIAS Aga pare sa fie. SOCRATE Numai cd, minunatul meu Simmias, tare mi tem ca, pentru obfinerea virtufii, nu acesta este Ce 67 OaPLATON schimbul cel cinstit, si dai placeri pentru placeri, dureri pentru dureri, o teama pentru alta teama, una mai mare in schimbul uneia mai mici, de parc& art fi vorba de schimbat monede. Cred, dimpotriva, ca in schimbul tuturor acestor lucruri valoare are doar o singura moneda’, si aceea e gindirea. Si cred ca toate, cind sint pretuite astfel, cind sint cumparate si vindute cu asemenea pref, cu cunoastere deci!™, toate sint cu-adevdrat ceea ce sint: curaj si cumpatare si dreptate, cu un cuvint virtute autentica’™, fie ci se adauga, fie cd lipsese placeri sau temeri sau orice altceva de acest fel!™. $i, dim- potriva, daca toate-acestea sint despartite de cunoas- tere si sint schimbate numai intre ele, una pentru alta!®, atunci ma tem c4 nu sint decit umbre jucate pe-un perete, iar o asemenea virtute vrednica numai de un sclav si neavind in ea nimic nici sénatos si nici adevarat!#, fn realitate si cumpatarea si drep- tatea si curajul reprezinta fara indoiala, fiecare, rezultatul unei purificari de toate acestea. Cit despre cunoasterea insasi, ea este de bund seam4 un mijloc de purificare!®”, Si sint destule sanse!®* ca oamcnii aceia c&rora le datorim instituirea inifierilor sA nu fi fost niste nepricepufi si ca in tainele lor s& se ascunda revelatia!®® unei realitafi: aceea ca tofi cei care ajung la Hades fara sa fi fost inifiati in misterii vor zacea in Mlastina?°°, in timp ce aceia care ajung acolo purificafi si initiafi vor s&ldslui impreuna cu zeii2, CAci, dupa spusa celor care se ocupa de ini- fieri?, ,,mulfi purtatori de thyrs, pufini bacanti’’?8_ Tar dupa parerea mea acestia din urma nu sint alfii decit cei patrunsi de adevarata filosofie. Ca si ma numar printre ei m-am straduit si eu in fel si chip toat& viata, din rasputeri si fara sa precupefesc nimic. Fost-a stradania aceasta a mea stradania cea bund, izbindit-am eu ceva? Numai ducindu-ma acolo voi putea si m& incredintez. Ceea ce, pare-mi-se, cu voia zeilor, se va intimpla curind. Asadar, Cebes si Simmias, acestea le-am avut de spus spre apararea mea. Vedefi gi voi cé am bune temeiuri?™ ca, plecind de la voi si de la vechii mei 68PHAIDON stapini de-aici, si nu simt nici pareri de rau, nici razvratire. O sa gasesc, sint sigur, si-acolo ca si-aici, stapini si prieteni buni. Iar dacd apararea pe caream rostit-o in fafa voastra este mai convingatoare decit cea adresata judecatorilor atenieni®, atunci toate sint bune. Astfel incheie Socrate. lar dupa o clipa CERES Plin de adevar imi pare tot ce-ai spus, Socrate, numai ca invafAtura ta despre suflet nu este menité si-i convingd prea ugor pe oamenii cei multi, care se tem? ca, odaté despartit de trup, sufletul nu mai ramine in fiint4 nicdieri si cd, in ziua morfii unui om, se aflé nimicit si piere: in clipa cind iese din trup si se desface de el, se risipcste ca o adiere, ca un fum,se pierde destramindu-se in zbor si inceteazd sa mai fiinteze undeva®*’, Ce-i drept, daci, scapat de toate relele pe care le-ai enumerat tu adineaori, ar fi un chip ca sufletul, ramas el in de sine undeva, s4 se inchege la un loc prin propria-i putcre?°’, am putea, Socrate, avea speranfa, mare si frumoasa, cé tot ce spui tu este pe deplin adevarat. Nunai ‘i pentru a dovedi ca, dupa moarte, sufletul sis isi pistreaza cumva puterea de a faptui a gindi#*®, pentru aceasta este fara doar si poate sari o argumentare bogata si convingitoare®!?, OCRATE Este adevdrat ce spui tu, Cebes. Cum si facem dar? Doresti sa dezbatem intre noi*” aceste lucruri, ca s4 vedem daca ele pot si stea asa sau nu? CHBES Orice parere a ta in aceasta privinfa eu ag afla-o cu_placere*!?, SOCRATE De una bine micar: nimeni, ascultindu-ma acum, fic cl chiar un autor de comedii, nu cred ca at putea si spuna ca sint doar un flecar care vorbeste denpre lueruri care nu-l privesc#, Atunci, daca asa {ee voia, hai sii ne ducem pin-la capat cercetarea. Luciultrebuic, parc-mi-se, cercetat din acest unghi: daca, dup& moartca oamenilor, sufletele lor, la Ha- des, au sau nu fiinja. Existé o veche traditie, de care am mai pomenit™4, potrivit careia ele fiinfeazd ne ro, sosite de aici®5, si, de asemenea, c& ele revin , in lumca aceasta, si se nase din morfi. Iar daca 69 704Tla PLATON lucrurile stau asa, adicd daca*!® cei vii renasc din morti, atunci ar mai putea incipea indoiala ca sufle- tele noastre existi acolo? Intr-adevar, nu ar avea cum sa renasca iar din nonexistenfa, ceea ce pentru noi ar fi o dovad& indestulatoare dacA s-ar arata, fara putinfa de-ndoiala, c4 cei vii numai din morfi se nasc. Daca ins{ nu-i asa, atunci avem nevoie de alt argument?!” CEBES Intocmai. SOCRATE Atunci, dacd doresti si intelegi lucru- tile mai usor, nu le examina doar privitor la oameni, ci si la toate animalele si plantele, intr-un cuvint la toate cite sint supuse nasterii#®. Despre acestea toate sA vedem dacd nu cumva se nase, fiecarc, in chipul urm&tor: din contrariul sau, acolo unde un asemenea raport exista, cum ar fi acela dintre frumos gi urit, drept si nedrept si dintre foarte multe altele®!*, Sa ne gindim atunci asa: cind un Jucru are un contra- riu, se naste el in mod necesar sau nu din contrariul su si numai din el? Astfel, cind ceva devine mai mate, nu devine el oare in mod necesar mai mare dupa ce, inainte, a fost mai mic ?#0, CEBES Ba da. SOCRATE Iar cind ceva devine mai mic, nu devine el mai mic dupa ce, inainte, a fost mai mare? CEBES Asa e. SOCRATE De asemenea, nu se devine mai slab din mai puternic, mai iute din mai lent? CEBES Faré indoiala. SOCRATE Si iarasi: ceva nu devine mai rau din mai bun, mai drept din mai nedrept ? CEBES Altfel cum? SOCRATE Ne este deci suficient ca si admitem cA toate se nasc in felul acesta, lucrurile contrare din contrariul lor. ceBES {ntru totul. SOCRATE Mai departe: la toate aceste contrarii se mai poate observa ceva, si anume ca intre termenii fiecérei perechi exista douad procese: de la unul la celalalt si, invers, de la al doilea 1a primul®®*. fntr-a- devar, intre un lucru mai mare si unul mai mic nu 70PHAIDON are loc o crestere si o descrestere®, astfel cA zicem c& unul creste si celalalt descreste 224 CEBES Ba da. SOCRATE Acelasi lucru pentru descompunere si compunere, pentru r&cire si incalzire si toate cite se afla in acelasi raport®®, Si chiar dacd nu avem cite un nume in toate cazurile?*, totusi, in toate cazurile, faptele insele se petrec in mod necesar tot aga: aceste realitati se nasc una din cealalta si intre cle are loc un proces reciproc®®?, Nu crezi si tu asa? CEBES Ba sint convins. SOCRATE Si acum spune-mi: exista ceva opus vicfii?#8, asa cum somnul este opus veghii 222° CRBES Lxista. SOCRATE Ce? CHBES Moartea. HOCRATE Atunci, dac& sint contrarii, nu se nasc aceste realitifi una din cealalté si intre ele, de vieme co sint doud, nu existi un indoit proces? CBRES Altlel nu sar putea. SOCRATE Gi acum cu am sa-fi nuimese una dintre perechile pomenite adineaori, atit perechea cit si dublul proces care are loc intre termenii ei, iar tu ai sii mi-o numesti pe cealalta. Perechea mea este somnul si veghea, veghea se naste din somn si somnul din veghe, iar procesele dintre ele sint adormirea si trezirea®°, Tfi este indeajuns de clar? CHBES Mi-e foarte clar. sockaTr, Atunci enuntd-mi corespondentele res- pective in cazul viefii si al morfii. Nu susfii tu cd moartca cste contrariul viefii 22 CEBLS Ba da. SOCRATE Si c& se nase una din alta? CHBES. HOCRATI, Si atunci ce anume ia fiinfa dir ce este vin? CKBES Ce este mort. SOCRATE Jar din ce e mort? CEBES Ceea ce-i viu, nu avem cum si nu admitem. SOCRATE Prin urmare, Cebes, ceea ce e viu, fap- turile vii, provin din ceea ce e mort 728? m1Ra PLATON CEBES Asa se vadeste. SOCRATE Si atunci, in Hades®*, sufletele noastre au fiinta? CEBES Asa se pare. SOCRATE Iar, dintre cele doua procese implicate, unul este evident. Intr-adevar, faptul de a muri este sau nu o evidenta? CEBES Nu incape indoial: SOCRATE Si atunci ce zici sd facem? N-o s&-i atribuim acestui fapt procesul sdu contrariu, 0 sa lisim natura schioapa** in privinta asta, nu ne vedem silifi sa-i acordim lui ,,a muri” un proces invers ? CEBES Fara doar si poate. SOCRATE $i care ar putea sa fie? CEBES ,,A reinvia’5, SOCRATE Atunci, daca ,,a renaste” exist’ cu adevarat, acesta, ,,a reinvia”, ar fi procesul care duce de la cei morfi catre cei vii? ceBEs Intocmai. SOCRATE Sintem deci de acord si asupra acestui lucru: este tot atit de sigur ca viii provin din cei morfi cit este sigur c4 morfii provin din cei vii. Si, daca e asa, atunci avem un semn neindoielnic ca nu greseam. spunind c& sufletele morfilor existé undeva, intr-un loc de unde ei renasc?®, CEBES Da, Socrate. Din cite-am convenit asa decurge. SOCRATE Iat& dealtfel, Cebes, inci ceva care va dovedi, cred eu, ci cele convenite intre noi erau ade- varate®?, Intr-adevar, daci devenirea reciproc’ a contrariilor unele din altele n-ar avea loc ca intr-o miscare circulara, ci procesul s-ar petrece, rectili- niu si ireversibil?*, numai intr-un singur sens, atunci, cred cai bine iti dai seama, pind la urma toate lucru- rile ar incremeni in aceeasi stare**, supuse aceleiasi condifii, si orice proces generativ ar inceta™. CEBES Cum adicd? SOCRATE Nu este deloc greu de infeles ce vreau si spun. Daca ar exista, de pildi, numai procesul 72PHAIDON adormirii dar nu gi acela, invers, al trezirii din somn, atunci vezi si tu bine ca starea finala a lucrurilor ar face din povestea lui Endimion* o intimplare de rind si din el un om ca tofi oamenii, nedeosebin- du-se cu nimic, prin somnul séu, de somnul lumii intregi*. Si tot asa, daca totul ar fi numai imbinare fiira dezbinare, repede s-ar implini cuvintul lui Anaxa- goras:,,Toate lucrurile strinse la un loc’, De ascmenca, iubite Cebes, dac& tot ce este inzestrat cu viafi ar muri si, odata mort, ar ramine in starea accasta si nu s-ar mai intoarce la viata, mai incape oare indoiala c& pina la urma, in mod absolut nece- sur, nimic n-ar mai viefui si moartea ar cuprinde totul? Intr-adevar, dac& cele vii s-ar naste din alt- ceva decit din cele moarte*, ce s-ar putea ndscoci cn, cle murind, si nu se piardd totul in moarte 7245 enue Chiar nimic, Socrate. Cred c& ceea ce spui este titra total adevarat. SOCRATH Pentru mine, Ccbes, nu incape nici o indoialht c& aga stau lucrurile si nu cred ca ne ama- yim" cAzind de acord asupra lor. Nu, toate acestea sint rcalitaji: gi reinvierea, si faptul cd cei vii se nasc din morfi, gi cxistenfa sufletelor celor morfi%7. CLBES Dealtfel si invafatura aceea a ta, pe care obignuicgti si o invoci adesea®® si potrivit cdreia inva- Jurca nu este pentru noi de fapt decit o reamintire™*®, si ca, daci ¢ intemeiata, ne sileste si admitem, nu-i , ch trebuic s& fi invafat cindva mai demult ceea ce ne reamintim acum. Or, acest lucru n-ar fi cu pu- linfii daci nu admitem ca, inainte de a ne naste in accast forma omencascad, sufletul nostru a existat undeva in alti parte?5®, Astfel cd si pe calea aceasta putem crede ci sufletul este nepicritor. NIMMIAS Dar, Cebes, care sint argumentele aces- for alitmuafii 28! Te rog s& mi le amintesti, pentru tnoment nu le am prea limurit in minte. cubis Existi o dovadi minunata? intre toate, aceon ci, atunci cind oamenilor li se pun intrebari, i pot punde corect la orice, bineinfeles daca intrebirile au fost puse cu pricepere**, Or, daca n-ar exista in ei gtiinfa si buna infelegere a lucrurilor®*™, 73 738PLATON ei nu ar fi in stare de asa ceva si, de asemenea, daci sint pusi in fata unei figuri geometrice sau a altor modele®*5 de acest fel, se obtine dovada cea mai evidenté ca asa stau lucrurile. SOCRATE Dac& totusi, Simmias, toate acestea nu te conving, vezi dacd nu pofi cddea de acord cu mine gindindu-te altfel***, Ceea ce te face neincrezator este cé nu infelegicum ceea ce numim invatare este de fapt o rememorare, nu-i asa? SIMMIAS Neincrezator? Nu sint defel. Dar simt nevoia sa traiesc eu insumi?5? lucrul despre care se vorbeste: sé-mi reamintesc. $i iaté ci deja, mulfu- mita expunerii lui Cebes, aproape ci imi amintesc, aproape sint convins. Totusi as fi bucuros sa ascult acum gi felul tau de a infatisa lucrurile. SOCRATE Tata cum. Am convenit, nu-i asa, ca, pentru a-fi aminti un lucru, trebuie sa-l fi stiut cindva?®8, SIMMIAS Da, negresit. SOCRATE Atunci putem cadea de acord cA de seamintire este vorba ori de cite ori stiinfa apare in urmatorul fel: cind cineva, vazind un lucru, ori auzindu-l, ori percepindu-l cu vreun alt simf, ajunge s& cunoascd nu numai acel lucru, ci sd conceapa si ideea unui altul, ceva care este obiectul unui alt fel de stiinta. Cind lucrurile se petrec asa, nu sintem oare indreptatiti sa spunem cA si-a reamintit lucrul acela 225° SIMMIAS Ce vrei si spui? SOCRATE Jata, de pildi: uma este, nu-i asa, a cunoaste un om, alta e a cunoaste o lira? SIMMIAS Fireste. SOCRATE Pe de alt& parte stii bine ce se intimpla cu indragostitii cind vad o lira sau o tunica sau cine stie ce alt lucru de care tinerii lor prieteni se folosesc in mod obisnuit : percep lira si totodata isi reprezinta cu mintea imaginea baiatului cdruia fi apartine. Acest lucru reprezinta o reamintire; la fel cind cineva, vazindu-l pe Simmias, isi aminteste, de cele mai multe ori, de Cebes; si pot desigur invoca oricite exemple de acelasi fel?6°, SIMMIAS O, foarte numeroase, nu incape indoiala. 74PHAIDON SOCRATE Nu fi se pare ca in astfel de situafii este vorba de o reamintire? $i indeosebi in cazuri cind e vorba de lucruri pe care, datorita timpului si pierderii lor din vedere, ajungem sa le fi uitat 22% SIMMIAS Negresit SOCRATE $i mai spune-mi: este cu putint& ca, vizind desenul unui cal sau al unei lire, s4-fi reamin- testi de un om sau ca, vazind portretul lui Simmias, sa-fi reamintesti de Cebes ?#62 SIMMIAS E intru totul cu putinta. SOCRATE Sau, invers, ca, vazind portretul lui Simimias, si fi-l reamintesti pe insusi Simmias 226 SIMMIAS Gi aceasta. SOCRATE Atunci, reiese sau nu din toate aceste exemple ci Iucrurile de la care porneste reamintirea pot wi fic atit ascméinatoare cit si neasemanatoare 7264 BIMMIAB Reiese, sockATHE Tost cind ne reamintim ceva pornind de lao realitate agemitniitoare nu-i aga cd ne gindi neapliat si daci, din punctul de vedere al asemanarii, lucrului vizut fi lipseste ceva sau nu prin raport la cel reamintit 2 SIMMIAS Asta ne vine in minte, negresit. SOCRATE Acum gindeste-te daca e adevarat sau nu tiaitoral lucru. Noi afirmam, nu-i asa, cd exista ceva mumit egalitate, dar nu egalitatea unui bat cu alt ba, ori a unei pietre cu alta piatra, nimic de acest fel, ci altceva, ceva de dincolo de toate cazurile conciete, egalitatea in sine’6*, Putem sau nu sus- fine existenja unei astfel de realitati? SIMMIAS Putem gsi incd cum! SUCKATE Si stim oare gi ce este ca in sine 7267 KIMMIAS De buna seama. HOCKATH Si stiinfa aceasta de unde o avem ?268 Sa proving ca oare de la obicctele menfionate adinea- oni, de la percepfia egali dintre befe, pietre, orice alteeva ? De la cle pornind ne formam noi ideea acelui lucru ireductibil la cle? Sau poate*® tie ti se pare teductibil? Gindeste-te atunci: nu se intimplé uneori «a nigte pietre sau niste bucdfi de lemn egale intre vi}PLATON ele si para, raminind ele egale, unuia egale, neegale altcuiva ? SIMMIAS Ba, desigur, se intimpla. SOCRATE Si-atuncea fie ce fi s-a parut: ca lucru- rile egale sint inegale, sau ca egalitatea este inegala 227°. SIMMIAS Pind acum niciodata. Set SOCRATE Prin urmare obiectele egale de care vor- beam si egalitatea in sine nu sint unul si acelasi lucru??!, sIMMIAS Din cite mi se pare mie, nicidecum. SOCRATE Si totusi nu-i asa ca, pornind de la aceste obiecte egale, diferite de egalitatea insasi, ai conceput si dobindit stiinta despre aceasta din urma? SIMMIAS Nimica mai adevarat?7®, SOCRATE Ea fiind fie asemanatoare fie nease- méndtoare lor??, SIMMIAS Intocmai. SOCRATE Prin urmare asemanarea sau neasema- narca nu aduc vreo deosebire. Atita vreme cit vede- rea unui lucru ne determina si ne gindim la altul, fie el asemanator sau nu, ne aflam in fafa unui caz de reamintire. SIMMIAS Chiar asa. SOCRATE Mai departe: in cazul befelor si al celor- lalte obiecte egale de care a fost vorba adineaori impresia noastra este ca ele sint egale pe potriva egalitatii in sine? Sint ele sau nu inferioare?” egali- tatii in sine in gradul lor de asemanare cu aceasta din urma? SIMMIAS Cu mult inferioare. SOCRATE Daca e aga, atunci cind cineva, vazind un obiect, se gindeste asa: ,,obiectul pe care il vad in clipa aceasta nazuie s{ semene cu o alta realitate, dar ii lipseste ceva, nu izbuteste sa fie la fel cu acela, ji ramine inferior’, intr-o asemenea situatie putem c&dea de acord c& spusele lui implicd in mod necesar © cunoastere prealabila de catre el a realitafii cu care spune el cd se aseamana obiectul vazut, dar fata de care obiectul acesta ramine inferior ??75 srumtas In mod necesar. 76PHAIDON SOCRATE Si nu ne-am gisit noi in aceeasi situatie in legitur cu obiectele egale si cu egalitatea in sine? sSIMMIAS Intocmai. SOCRATE Rezult4 c& noi trebuie neapdrat sé fi cunoscut egalitatea inainte de momentul in care, vazind pentru prima oara niste obiecte egale, ne-am format ideea cd toate acestea doar nazuie s& se iden- tilice cu egalitatea, dar niciodata nu izbutesc pe deplin®?®, SIMMIAS Asa rezulta. SOCRATE Atunci putem cddea de acord si asupra faptului cd ideea aceasta nu ne-am format-o si nici nu ne-o putem forma altfel decit prin vaz, prin pipa- it ori prin vreun alt sim, c&ci ceea ce spun li se aplici deopotriva tuturor??7, mMIAS Yntr-adevar, macar prin raport la felul aiyumentinii noastre, tuturor deopotriva. KATH Ouse din asta nu rezulta ins’ cd ideea «lcapte niizuinga mereu insuficient realizata a obiec- tului acestor senzafii de a se identifica cu egalitatea neo formam bizuindu-ne pe senzafiile insele ?278 SIMMIAS Ba chiar aga rezulta. sOcRATH Atunci cunoasterea egalitatii in sine tre- buie so li dobindit noi cumva inc& inainte de a incepe si vedcim, si auzim gi s& percepem prin celelalte simjuri#?*, Altfel nu am putea sd raportim la ea eygulitiijile percepute prin simfuri, spunindu-ne ca toate aspira s& se identifice cu ea si c& toate ii ra- anin inferioare. sIMMIAS Din cele spuse mai fnainte, nu are cum su fie altfel, Socrate. sockaTE Dar nu incepem noi s4 vedem, sa auzim, si simfine cu celelalte simfuri imediat ce ne nastem ?28° “IMMIAS Ba chiar imediat. HOCKATH Si nu spunem noi ca, in chip necesar, chnoagteren egulitifit: trebuic s-o fi dobindit inainte dle a incepe sii simfim ca simfurile ? SIMMIAS Ba da, SOCRATE Atunci mi se pare ca sintem obligati s& adimitem ci eram in posesia ei inainte de a ne naste. HIMMIAS Asa mi se pare gsi mie. q7 BaPLATON SOCRATE Or, dacd am dobindit aceasta cunoas- tere inainte de a ne naste si ne-am n&scut cu eat, inseamna, nu-i aga, cd gi inainte de nagterea noastra si imediat dup4 ea noi am stiut® ce sint nu doar egalitatea, mai marele, mai micul, ci si toate cite sint de acest fel. Caci ce vorbim noi acum nu se refer deloc mai mult la egalitatea decit la frumusetea in sine, la dreptatea si sfintenia in sine, la tot ce, asa d cum spuneam, poate purta, atit cind punem intrebari cit si cind dam raspunsuri?®, pecete de ,,realitate in sine’’**4, Astfel ca ce am spus despre egalitate sintem obligati sA spunem despre toate: ci le cunoastem dinainte de-a ne naste. SIMMIAS Asa e. SOCRATE Atunci, de vreme ce am dobindit cunoas- terea lor inainte de a ne naste, inseamna ca, daca nu o uitam la fiecare dintre nasterile noastre, ne nastem mereu stiindu-le si stiindu-le traim toaté viata. Dar asta inseamna a sti: odata ce ai dobindit cunoas- terea*®> unui lucru s-o pastrezi si si n-o pierzi. Si oare nu numim uitare tocmai asta, Simmias : pierderea a ceea ce stiam 2286 SIMMIAS Este intocmai cum zici tu, Socrate. e SOCRATE Pe de alta parte, zic eu, daca pierdem la nastere stiinta dobindita inainte de ea si apoi, exer- citindu-ne simfurile asupra obiectelor corespunza- toare, redobindim cunostintele care au fost cindva ale noastre, oare ceea ce numim ,,a invafa”’ nu reprezin- tA de fapt redobindirea propriei noastre stiinte ?#87 Si oare nu am putea da pe drept cuvint acestei redo- bindiri numele de reamintire 228 SIMMIAS De buna seama. socRATE fntr-adevar, ata considerat ca posibil 76a ca un om care percepe un obiect prin vaz, prin auz sau prin vreun alt sim s& conceapa mental, pornind de la el, o alta realitate, pe care o uitase, o reali- tate cu care obiectul sensibil, fie ci ii semana, fie c& nu, se aflé corelat. Astfel cd, aga cum spuneam, din doua una: ori ne-am n&scut cu tofii stiind acele lucruri si continuam sa le stim de-a lungul intregit noastre viefi, ori aceia despre care spunem ca invata 18PHAIDON nu fac altceva, in cursul viefii, decit s4-si reaminteasca, iar ,,a invita’ inseamn4 ,,a-fi reaminti’’26®, SIMMIAS Asa trebuie sa stea lucrurile, negresit. SOCRATE Ei, ce solufie alegi, Simmias ? Ne nastem gtiutori sau ne reamintim in cursul viefii lucruri a cSror cunoastere o dobindisem inainte de a ne naste ? SIMMIAS Pentru moment, Socrate, nu m& vad in stare sé aleg?®°. SOCRATE Asa? Atunci iata un lucru asupra caruia te pofi hotari, asupra caruia esti in masurd si imi spui parerea ta: un om care $stie niste lucruri poate sa dea seama de ele sau nu? SIMMIAS Hotarit ca da. SOCRATE Gi socotesti cd toata lumea e in stare s& dea socoteala de realitatile despre care am vorbit noi pind adineaori ??% SIMMIAS Tare ag vrea sa cred, dar si mai tare ma tem ca miine la aceasté ora nu va mai fi nimeni pe pamint in stare cu adevarat s-o facd?®. SOCRATE Prin urmare, Simmias, tu crezi cA nu toata lumea are stiinfa Iucrurilor acestora. SIMMIAS Nu, nu toata lumea, departe de asta. SOCRATE Dar toata lumea e capabila s4-si amin- teascd ceea ce-a stiut odata 72% SIMMIAS Negresit. SOCRATE $i cind au dobindit aceasta cunostinta sufletele noastre ??°* Doar nu dupa ce ne-am nascut ca oameni, SIMMIAS Desigur nu. SOCRATE Atuncea inainte ? SIMMIAS Da. SOCRATE Prin urmare, Simmias, sufletele noastre xistau si imainte de a se afla in acest chip uman, cxistau desparfite de trup si inzestrate cu puterea de-a_gindi2%, SIMMIAS Dar nu putem noi oare dobindi stiinta despre care este vorba in ceasul nasterii noastre, Socrate? Este un interval de timp rémas posibil. SOCRATE Nimic de zis, iubite prieten, numai ca, spune-mi, cind o pierdem, in ce alt moment ?2% Caci de n&scut cu ea abia am convenit cd nu ne nastem. 79Via PLATON O pierdem oare chiar in clipa dobindirii ei? O pierdem alta data, poti sd spui tu cind? SIMMIAS Nu, nu, Socrate, imi dau abia acum sea- maca am spus un lucru fara sens. SOCRATE Iata atunci, Simmias, in ce punct a ajuns dezbaterea noastra: daca realitatile de care noi vorbim mereu:frumusefea, binele si toate celclalte de acelasi ordin existé cu adevarat ; dacd, descope- tind c& aceste realitafi, desi anterioare noua, ne apar- fineau, noi raportam la ele toate datele simfurilor noastre ; si daca, in sfirgit, este adevarat ci datele simfurilor noi le comparam cu realitatile acelea, atunci rezulté in chip necesar c& sufletele noastre existé dinaintea nasterii noastre exact in masura in care aceste realitati existé, iar dacé ele nu exista zadarnic am mai invocat argumentul acesta®*”, fntr- adevar, nu fi se pare c& lucrurile stau asa, cd este in egala masur4 necesara si existenta acestor realitati gi existenfa dinaintea nasterii a sufletelor noastre, ca daca nu exista unele nici celelalte nu exista astfel ? SIMMIAS Da, Socrate, nu incape nici o indoiala c& necesitatea e aceeasi. Iar a condifiona existenfa sufle- telor noastre inainte de nastere de existenfa realita- filor de care vorbesti este o fericita reducere a argu- mentului, cici mi se pare ci nimic nu e mai evident decit c& toate lucrurile de acest fel, frumusetea, bi- nele gi toate celelalte despre care vorbeai tu adinea- ori au o existenta cit se poate de real. Astfel cd, intru cit ma priveste, demonstratia este suficienta. SOCRATE Dar Cebes ce zice el oare? Caci gi pe el se cade sa-l convingem. SIMMIAS Cred cé demonstratia a fost suficienta?** si pentru el, desi nu este om pe iume care sa se lase mai anevoie convins?®*, Totusi cred cd, in ce priveste existenfa dinainte de nastere a sufletului nostru, con- vingerea lui este deplina. In schimb c& el ar continua sa existe si dupi ce murim, Socrate, asta nu imi pare incd demonstrat. Ramine inca neinlaturata teama omului de rind, aceea careia mai adineaori insusi Cebes i-a dat glas°°, si anume cd odata cu moartea unui om sufletul i se risipeste si cd astfel isi giseste 80PHAIDON cap&t existenta lui?%. fntr-adevir, ce ne impiedic&d s& admitem ea sufletul se naste si se constituie undeva in alta parte si ci exist’ inainte de a veni intr-un corp omenesc, dar ca apoi, cind se desparte de acesta, piere gi el, gisindu-si sfirsitul ? CEBES Ai dreptate, Simmias. Se pare, intr-adevar, cé din intreaga demonstrafie necesaraé avem doar jumatate : s-a dovedit numai ca sufletul nostru exist& inainte de nasterea noastra. Mai ramine de dovedit c& sufletul existé deopotriva si dupa ce murim. Abia atunci demonstrafia are si fie completa*, SOCRATE Dar o avefi completa incé de acum, Simmias si Cebes, numai s4 vrefi s4 imbinafi prezentul argument cu cel anterior, asupra caruia noi am cazut de acord, si anume ca tot ce e viu se naste din ce este mort. Intr-adevar, daci sufletul exist’ inainte de nastere si dac& intrarea lui in viata, nasterea lui, nu poate avea, in chip necesar, alta origine decit moartea si starea de moarte, nu tot in chip necesar trebuie el si existe si dupa moarte de vreme ce urmea- 2 sa se nascé din nou? Tata demonstrafia, cum zi- ccam, gata facut’, Totusi imi inchipui ca tu si cu Simmias afi fi bucurosi s4 mai aprofundam putin si dcmonstratia aceasta***, Caci imi parefi cupringi, copi- ldregtc, de teama ca, pur gi simplu, cind iese sufletul din trup, il ia si-l sufla vintul, risipindu-1 fara urma, indcoscbi cind se intimplé ca cineva s{4 moar nu pe vreme linistiti, ci in bataia unui mare vint®°, CEBLS (zimbind) Atunci, Socrate, incearcd s4 ne linistesti cu argumente asa cum ne vezi cd sintem prada fricii. Sau mai degraba nu pe noi, cdci spaima nu-i a noastra, ci parcé a copilului ramas cumva in noi: pe el te straduieste sa-1 convingi si nu se teamas°* dle acest. bau-bau3°?, de moarte. ‘CRATE Numai c& va trebui sa-1 descintafi in liccare zi8°8, pind la vremea cind i-o trece de sperietura. CEBES $i de unde sa-l luam, Socrate, pe descin- tiitorul minunat ce vindecé de spaime?*, de unde, daci tu ne parasesti? SOCRATE O, Cebes, Grecia e mare, nu duce lipsa ea de oameni inzestrafi, si-apoi mai sint gi-atitea nea- 81 BaPLATON muri negrecesti, pe toate cat& s& le cercetafi in ciu- tarea unui asemenea descintator #°.Si nu crutafi nici ostenelile, nici banii: pe ce s4-i cheltuifi mai cu folos? Si trebuie ca aceast4 cercetare sA o faceti siasupra voastra, unii asupra celorlalti: la urma urmei unde afi putea gasi mai lesne pe cei in stare de aceasta decit tot printre voi ?34, CEBES Prea bine, vom avea grij& de asta. ins&, acum, ai vrea tu oare sa reluim discutia de unde am lasat-o ? SOCRATE Dar cum altfel, nici nu incape vorba! CEBES Minunat. SOCRATE Intrebirile pe care trebuie acum s& ni le punem ar suna cam astfel: De ce natura este lucrul susceptibil si sufere acest proces al risipirii 73 Despre care fel de lucru e legitim si ne temem ci i-ar fi supus si despre care nu? $i s& vedem apoi de care din aceste doua feluri tine sufletul™ si, dupa cum de unul sau de altul, si ne gindim increzatori sau tematori la soarta sufletului nostru. Nu-i asa? CEBES Asa e, ai dreptate. SOCRATE Atuncea spune-mi, oare nu un lucru care-a fost compus si care este, prin natura lui, com- pus e susceptibil de a suferi acest proces: 0 descom- punere care s& corespunda felului in care-a fost com- pus? Si oare nu este scutit de descompunere, el si doar el, un lucru care nu este compus ?3# CEBES Ba chiar asa gindesc ci trebuie sa fie. SOCRATE Si oare nu e cel mai cu putinta®> ca necompuse sa fie acele lucruri care sint mereu identice cu ele insele, mereu la fel si ca, invers, compuse si se afle-a fi acele lucruri care sint cind intr-un fel si cind in altul si nu ramin identice cu sine niciodata 2317 CEBES Cred cai ai dreptate. SOCRATE Acum sa ne intoarcem la punctul unde ne dusese argumentarea noastra dinainte. Realitatea in sine, aceea de a carei existent’ diam noi seama cind punem intrebari si cind raspundem, cum este ea: mereu neschimbitoare, identica cu sine, sau mereuPHAIDON altfel? Egalitatea in sine, frumusefea in sine, realj- tatea in sine a fiecdrui lucru, ceea ce exist&, sufera ele vreodata vreo prefacere oarecare®®, ori, avind fiecare o unica Forma in sine, sint mereu neschim- batoare, identice cu sine, nesuferind nici o schimbare, niciunde, nicicum si nicicind ?° CEBES Sint, nu poate fi altfel, Socrate, mereu neschimbatoare si identice cu sine. SOCRATE Si, pe de alt& parte, care e condifia atitor si atitor lucruri frumoase (oameni, cai, tunici®20, oricare altele de acest fel), care a atitor lucruri egale, care in general a tuturor celor cdrora lise poate atri- bui un nume identic cu al Formei lor ?8%1 Sint ele, ca atare, constant identice cu sine ori, tocmai contrariu Formelor®?, ele nu sint, ca si spunem asa, niciodata si in nici un chip identice, nici fiecare cu el insusi, nici in relatiile lui cu celelalte? CEBES Asa cum zici, Socrate: nu ramin niciodata la fel, SOCRATE Gi iarasi, lucrurile pot s4 fie pipaite ori vazute ori simfite cu alt simt, in timp ce realitafile neschimbatoare, neavind aspect vizibil, pot fi cuprin- se numai prin exercitarea mintii®. Nu-i asa? iS Co spui tu este pe deplin adevarat. SOCRATH Atunci esti de acord sa postulam exis- tenfa a douti categorii de realitati: cele vizibile si cele nevazute pu CEBES J)a, sint de acord*¢, SOCRATE $i c& ceea ce este nevazut ramine mereu identic cu sine, iar vizibilul niciodataé? CEBES $i cu asta sint de acord. SOCRATE Mai departe: noi, ca intreg, sintem alca- 1uiti pe de o parte din trup, pe de alta din suflet 727 CEBES Intocmai. SOCRATE Cu care din cele doua feluri de reali- tati am putea spune noi c& are trupul cea mai mare asemanare si afinitate 298 CEBES Cu cele vizibile, cum isi di bine seama orisicine. SOCRATE Dar sufletul? E 0 realitate vizibild sau una nevazuta ? 83 9aPLATON CEBES Oricum, nu pentru ochii omenesti. SOCRATE Bine, dar noi vorbeam de ceea ce este sau nu vizibil pentru natura omeneascé. Ai cumva in vedere vreo alta? CEBES Nu, numai pe aceea omeneascd®®, SOCRATE Atuncea, dupa noi, ce fel de realitate este sufletul, vizibila sau invizibila? CEBES Vizibila nu este. SOCRATE Atuncea invizibila? CEBES Da. SOCRATE Prin urmare, nu-i asa, sufletul seamana mai mult cu cele nevazute, iar trupul cu cele vizibile 73° CEBES Nu e chip sa fie alttel, Socrate. SOCRATE Dar ceva mai demult ce spuneam noi ?32 Nu spuneam oare c& sufletul, atunci cind recurge la trup pentru a cerceta ceva, prin viz, auz sau oricare alt simt (cdci a cerceta ceva cu ajutorul trupului tevine la a-l cerceta prin simfuri), c4 sufletul este atunci tirit de trup citre ceea ce nu ramine identic cu sine niciodata si ci, venind astfel in contact cu lucruri nestatornice si tulburi, este el insusi nesta- tornic, tulbure si amefit ca de befie 23 CEBES Ba chiar asa spuneam. SocRATE fn schimb cind cerceteaza lucrurile nemij- locit prin sine insusi sufletulia calea c&tre lumea unde tot ce este este pur, etern, nemuritor, fara schimbare. $i, fiind tot astfel si natura sa, se duce in aceasta lume ori de cite ori ramine in de sine insusi, ori de cite ori fi este cu putinfa,si atunci ratacirea lui ia sfirsit®* si el ramine acolo, neschimbat si identic cu sine, cci neschimbiatoare gi identice cu sine sint si cele cu care vine in contact*4. Gindire se numeste experienfa aceasta a sufletului®*5. Oare nu-i asa? CEBES Ba e asa, este adevdrat. Si e frumos tot ce ai spus. SOCRATE Ei bine, potrivit argumentului dinainte gi celui de acum, cu care dintre cele doua feluri de realitati crezi tu ci are sufletul mai mare-asemanare gi afinitate ? CEBES Eu cred cé, daci merge pe aceasta cale, nu este om care sé nu consimta, oricit ar fi de greu 84