daci va mai amintiti exact, procesul datorité cdruia un act su de a deveni constient, adicd de a face parte din preconstiinta, devite inconstient. Putem, de asemenea, califica drept fenomen de refulere situatia in care actul psibic inconstient nu este nici macar admis in ¢s- temul preconstient vecin, cenzura stopindu-l si facindut sa intoarsd. Nu existé nici un raport intre notiunea de refulare gi ace de sexualitate; asupra acestui fapt vi atrag atentia intr-un mod 22 totul deoscbit. Refularea este un proces pur psibologic pe care fl ce- racterizam*inea si mai bine dindu-i calificativul de tople. Prin termen dorim sa stabilim cA notiunea de refulare este 0 notiune tial8, legaté de ipoteza noastri privind compartimentele psihice renuntdim Ja aceasta reprezentare auxiliaré grosiera, ane ci refularea decurge din faptul cA aparatul psihic se comp: din mai multe sisteme distincte. Din comparatia pe care am cut-o reiese cA am folosit pind ral cuvintul ,regresiune nu cu semnificatia sa general admis, ci intr» sens cu totul speci Daca if dati sensul siu general, acela de reint de dezveltare superioara Ja una inferioara, refuleree cere de la o faz poate fi si ea conceput& ca o regresiune, ca o revenire la o fazii ¢ rioara si mai profunda a dezvoltarii unei activitati psihice. Numai cA. atunci cind vorbim de refulare, nu avem in vedere aceasti directie retrograda, pentru cd vedem, de asemenea, 0 refulare, in sensul dinar: al cuvintului, chiar si in cazul in cave un act psihi¢ este mentinut trepte inferioare ale inconstientului. Refularea este o notiune toxic’ gi dinamic& ; regresiunea este o nofiune pur descriptiva. Prin re o siune, asa cum am descris-o pind aici, punind-o in legitura cu fixe Intelegem numai intoarcerea libidoului la stadii anterioare ale dezx t8rii sale, adici este un fenomen ce difera total de refulare absolut independent de aceasta, Tot asa, nu putem afirm siunea libidoului ar fi un proces pur psikologic si ar trebui si-i dim in cadrul aparatului psihic. Chiar atunci cind ea ex cita asupra vietii psihice 0 influenta foarte prefunda, nu este mai putin adevarat ci dominant este factorul organi Aceste puncte de vedere vA vor fi parind desigur aride, Clinien xe va oferi aplicatii care ni le vor face mai concrete. Dupa cum stiti, iste si nevroza obsesionala sint principalele reprezentante ale grapei nevr lor de transfer, In isterie exist in mod vadit o regresiune a libidouls: primele obiecte sexuale, de natura incestuoas’, si putem spune ch accast existé in toate cazurile, chiar si atunci cind nu observam nici cea ma micd tendinti de regresiune spre o fazi anterioara a structurii sexual: Refularea, in schimb, joacd rolul principal in mecanismul isteriei, Dac& imi ing&duiti si completez printr-o constructie conceptual toate cunt tele certe pe care le-am dobindit pind acum despre isterie, ag descrie tuatia in fell urmator : unificarea tendintelor partiale ale Jibidoului < imperiul activitatii organclor genitale este realizaté in isterie, ins& rezul- tatele care decurg de aici se izbese de rezistenta sistemului prcconstient legat de constiinti. Organizarea activitatii genitale este strins legata de i constient, insi nu este admisi de preconstient, rezultind de aici un tablou care prezintd anumite asemanéri cu stadiul anterior primatului organelor genitale, ceea ce in realitate este cu totul altceva. Din cele doua regresi ale libidoulti, accea care duce citre o faz’ anterioara celei a struct sexuale este mult mai remarcabilé. Cum aceasti din urm’ 286lipseste in cazul isteriei si cum in intreaga noastrA conceptie despre ne~ vroze ined se mai resimte influenta studierii isteriel, care a precedat-o in timp, importanta regresiunii libidoului nu ne-a aparut decit mult mai tirziu decit aceca a refulirii, VA previn cA punctele noastre de vedere vor suferi noi extensiuni si modificdri cind vom avea de finut seama, pe linga isteric si nevroza obsesionala, de nevrozele narcisice fn nevroza obsesionali, dimpotriva, regresiunea libidoului spre faza preliminarai a structurii sadico-anale constituie faptul cel mai frapant si care isi pune amprenta pe toate manifestarile simptomatice. Impulsul erotic se prezinta in acest caz sub masea impulsului sadic, Reprezentarca obsedanta te-ag omori, daca este descotorosit’ de excrescentele acciden- tale, indispensabile, inseamna in fond as vrea si ma bueur de dragostea ta, Imaginafi-va gio regresiune simultan& cu privire la obiect, adicA o regresiune in care impulsurile respective si nu se aplice deeit persoanclor celor mai apropiate si mai fubite si va veti face o ideea de groaza pe care © pot stimi la bolnav aceste reprezentari obsedante care apar in constiinta sa ca fiindu-i cu totul straine. Insi si refularea joacd in aceste nevroze un rol important, gre de definit intr-o introducere succint& ca aceea de fat’. Regresiunea libidoului, atunci cind nu este insotita de refulare, ar putea duce la perversiune, dar mu ar provoca niciodata o nevrozi. Vedeti astfel cA refularea este procesul cel mai specific al nevrozei, acela care 0 carac- terizeaza cel mai bine. Voi mai avea, poate, prilejul si vai expun cunostin- {ele noastre cu privire la mecanismul perversiunilor si atunci veti intelege ci aici totul se petrece infinit mai simplu decit ne inchipuim. Sper si nu mi-o luati in nume de rau cé m-am angajat la aceste dez bateri asupra fixatici si regresiunii libidoului dac& va anunt ca vi le prezentat ca pe o introducere la cercetarea etiologiel nevrozelor. In pri Vinta aceasta nu v-am implirtisit decit un singur fapt, anume cd oamenii devin nevrotici cind sint lipsiti de posibilitatea de a-si satisface I deci din cauza ,privatiunii®, ca s& folosesc un termen de care m-ar folosit, simptomele inlocitind la ei satisfactia care le este refuzat: reste, nu trebuie si tragem de aici concluzia ci orice privare de satis factia libidinal 11 nevrozeaza pe acela care fi este victima ; teza mea sem- nific doar fapiul cd factorul privatiune existA in toate cazurile de ne- vroza cercetate. Ea nu este deci reversibila. Si, fra indoiald, vi vet! da, de asemenea, seama ci aceusti tei ne reveleaz’ nu intregul secret al etiologiei nevrozelor, ci numai una din condifiile sale importante si esen- Incd nu stim daca, fn discutarea ultevioard a acestei teze, trebui 2 indeossbi asupra naturii privatiunii sau asupra particularita aceluia care suferd de pe urma ei. Aceasta din cauzi ca privatiunea este rereori completa si absoluté; spre a deveni patogenica, ea trebuie si intereseze singura satisfactie pe care o cauti persoana, singura de care ea este capabila. In general, exist’ numeroase mijloace care permit si se Suporte, {rd starea de boali, privatiunea de satisfactia libidinal. Sint barbafi capabili si indure fara paguba aceasta privatiune ; ei nu sint feri- citi, suferé de o anumita melancolie, dar nu cad bolnavi. Trebuie apoi sa tinem seama de faptul cA tendintele sexuale sint, dae ma pot ex prima astfel, extraordinar de plastice. Ele isi pot Iva locul una alicia, isi pot asuma intensitati diferite, jar cind realitatea refuzi satisfaccrea uneia, se poate g&si compensare in satisfacerea celeilalte. Ele repre- zinta un fel de retea de vase comunicsnte, in pofida subordonarii lor 287fata de primatul genital: doua caracteristici greu de coneiliat. In afara de aceasta, tendintele partiale ale sexuulitatii, ca si instinctul sexual care rezulta din sinteza lor, prezinté.o mare facilitate in a-gi varia obiec- tul, de a-si schimba fiecare un obiect cu altul mai accesibil, insusire care opune o puternici rezistent® actiunii pategene a unei privatiuni. Printre acesti factori care opun o actiune ca sii zicem asa profilacticd actiunii nocive a privatiunilor, este unul care a dobindit o important srcialé deo- sebité. El consta in faptul cA tendinfa sexuala, renunfind ta pkicerea par- fiaki sau la Bceea pe care 0 procura actul procreatiei, a inlocuit-o printr-wn alt scop care are cu cel dintii raporturi genetice, dar care a incetat sa mai fie sexual, devenind social. Denumim acest’ proces ,sublima facind aceasta ne alaturam opiniei generale care acord’ 0 veloare mai mare scopurilor sociale decit celor sexuale care, in fond, sint scopu: egoiste. De altfel, sublimarea nu este decit un caz special al atasdrii ten- dintelor sexuale Ia altele, nesexuale, Vom mai vorbi despre aceasta cu alt prilej. iqur cd sinteti tentati s& credeti c: care permit suportarea privatiunii, aceasta isi pierde 1 Faptele nu se prezinta astfel, privatiunea pastrindu~ patogen%. Mijloacele care i s¢ opun sint in general insuficionte, Cradul de insatisfactie al libidoului, pe care omul mediu il poate suporta, este Plasticitatea si mobilitatea Mbidoului sint departe de a fi la toti fi desivirsite, iar sublimarea nu poate suprima decit 0 parte a slui, fir a mei vorbi de faptul ci destui indivizi nu poseda decit ici masurd facultatea de subiimare. Principala restrictie se exer cit asupra mobilitatii libidoului, ceea ce are ca efect atisfac- tiel individu'ui de un foarte mic numar de obiecte ac voile ‘sh de. sco Amintiti-va numai doului atli mumeroase si variate ale libidoului la £ are ale la obiecte anterioure, faze si obiccte care cel mai adesea nut i sint capabile s procure o sutisfactie real’. Yeti recunozste astfel cA fixatia lbidoului constituie, dupa privatiune, cel mai puternic factor etiotogie al nevrazelor. Putem exprima acest Supt prinir~o chreviere sche~ mat i datorita tuturor acestor mijloace aga important factor predispozant, intern, jar privatiunea sactorul aceldental, exterlor Consider c& este momentul pentru a va sfStui sA nu va situati pe o pozitie partizana intr-o discutie cu totul de prisos. in lumea silintificd exista obiceiu! crampenarii de o parte din adevar, al praclaméarii acestei parti ca find intregul adevar, pentru ca apoi si se conteste, in numele sau, tot restul care nu ramine totusi n adeviret. Tocmai cu ajutorul acesiui procedeu s-au desprins din miscarea psthanalitic’ multe curente, uncle din ele nerecunoscind decit tendintele egoiste si negind tendintele sociale, altele nefinind cont decit de influenja exercitata de sarcinile im- fe viata reali si noglijind-o complet pe accea exercitati de trecutul dual. ete. In felul acesta am putea si opunem una alteia fixatia si privatiunea, dind nastere la o controversa si intrebind : sint nevrozele maladii exogene sau endogene, sint ele consecinta necesuré a unei consti- tutii sau produsul unor anumite actiunt nocive (traumatice) ? Sau, si mai concret, sint ele provocate de fixatia libidoului (si de alte particularitati ale constitutiei sexuale), ori de presiumea exercitati de privatiune ? Pu- nind tof] in cumping, aceasta dilema nu-m mat putin deplasaté decit o alta pe care v-as putea-o infatisa : oare copilul se naste pentru ca 288fost procreat de tata sau pentru cai a fost conceput de mama? Ambele conditii sint la fel de indispensabile, imi vefi spune pe buna dreptate. Cam asa stau lucrurile si in ceea ce priveste etiologia nevrozelor. Din unet de vedere etiologic, afectiunile nevrotice pot fi rinduite intr-o serie care cei doi factori, constitutia sexual influentele exterioare sau, daca preferati fixatia libidoului si privatiunea, sint reprezentate in asa ineit partea unuia dintre acesti factori creste pe masura ce a celuilalt scade. La unul din capetele acestei serii se gisesc cazurile extreme despre care veti putea afirma cu certitudine : data fiind dezvoltarea anormala a idoului lor, acesti oameni s-ar imbolnavi oricare ar fi evenimentele ex- i i chiar dac& aceasta ar fi lipsita de accidente. La celalalt capat se gasesc cazurile despre care, dimpotriva, puteti spune ca navii ar fi-scapat sigur de nevrozd daca nu s-ar fi aflat in cutare sau atare situatie. In cazurile intermediare ne aflam in prezenta unor com- binatii, in asa fel incit unei parti din ce in ce mai mari a constitutiei sexuale predispozante fi corespunde o parte din ce in ce mai mica influentelor nocive suferite in cursul vietii, si invers. In aceste cazuri, constitutia sexua U4 n-ar fi produs nevroza fara interventia inriw rilor nocive, iar aceste inriuriri nu ar fi fost urmate de un efect trau- matic daca conditiile libidoului ar fi fost altele. In aceasta serie pot, la nevoie, sA recunosc o oarecare predominant a rolului factorilor predis- pozanti, dar concesia mea depinde de limitele pe care le veti atribui ner- vozitatii 2. Va propun si dam acestor serii de fenomenie denumirea de serii com- plementare, prevenindu-va ci vom avea prilejul sa stabilim si alte serii aseménatoare. Tenacitatea cu care libidoul adera la anumite directii si la anumite obiccte, viscozitatea libidoului, ca s& zicem aga, ne apare ca un factor independent, variind de la un individ la altul si ale carui cauze ne sint total necunoscute. Daci nune este permis si subestimam rolul séu_in etiologia nevrozelor, nu trebuie nici sd exagerdim intimitatea raporturilor sale cli aceasta etiologie. Observam o atare ,,viscozitate* a libidoului, a cd- rei cauza ne este, de asemenea, necunoscuta, in numeroase imprejurari, la omul normal si, in calitate de factor determinant, la persoanele care, intr-un anumit sens, alc&tuiese o categorie opusa aceleia a nervosilor : la perversi. Se stia chiar si inainte de psihanalizd (Binet) cA adesea este posi- bil sA descoperim in anamneza perversilor o impresie foarte veche deter- minaté de o orientare anormala a instinctului sau de o alegere anormala a obiectului si de care libidoul perversului ramine atasat toata viata. ‘Adesea ne este cu neputinta si spunem ce face ca aceasti impresie si devina capabilé de a exercita asupra libidoului o atractie atit de puter- nic’. Va voi prezenta un caz pe care 1-am observat eu insumi. Un barbat, pe care organele genitale si toate celelalte Zarmece ale femeii il last ast&zi indiferent si care traieste totusi o excitatie sexual irezistibila la vederea unui picior. de o anumiti forma, de altfel nu dezgolit, isi amin- teste de o intimplare prin care a trecut pe cind avea sase ani si care a jucat un rol hotdritor in fixatia libidoului sau. Statea asezat pe un taburet linga guvernanta sa, care trebuia si-i dea 9 lectie de englezi. Guvernanta, o fat& batrind, uscatd, urité, cu niste ochi albastri aposi si cu nasul cirn, avea nu stiu ce la un picior pe care, din aceastd cauzi, il incalfase in- ) die Grenzen der Hervositdt" in textul original. (Nota trad.) 19 — cd, 404 289ee tr-un papuc de catifea si-l tinea intins pe o perniti. Coapséle ii -erais totusi acoperite in modul cel mai decent. Toemai piciorul slab, tendinos, ca acela al guvernantei, a devenit, dup3 o tinudé incercare de activitste sexual normald, unicul sau obiect sexual, jar omul nostru era atyas in mod irezistibil de un asemenea picior, mai ales dac& acestuia i se adiu- gaw si alte trésituri care-i aminteau de guvernanta englezi., Accasta fixafie a libidoului a facut din el nu un nevrotic, ci un pervers, ceca ce noinumim un fétisist adorator de picioare. Duph cum vedeti, cu teste : c& fixatia excesiva si, in plus, precoce a Hbidoului constituie un factor etiologic indispensabil nevrozei, actiunea-sa se intinde mult dincolc de cadrul nevrozelor. Fixafia constituie, astfel, 0 conditie mai pufin decisiva decit privatiunea despre care am vorbit mai sus. Asadar, problema determinarii nevrozelor pare si se complice. fapt, cercetarea psihanalitica ne dezvaluie un nou factor care nu figur in seria noastra etiologica si care epare cu cea mai mare eviden soanele pe deplin sinatoase atinse pe neasteptate de o afectiune nevro- ticd. Gasim cu regularitate la aceste persoane indiciile unei opozitii dorinte sau, cum obisnuim si ne exprimam, ale unui conflict psilt parte a personalitatii manifesta anumite dorinte, 0 alia parte se op: acestora si le respinge. Fara un conflict de acest gen De altfel, nu este aici nimic chudat. Cumoasteti ca viata noastra psihic’ este in mod constant framintaté de conflicte cdrora ne straduim sa gisim solutia, Pentru ca un asemenea conflict si devin patogen avem deci nevoie de conditit speciale. In consecinta, trebuie si ne intrebam care sint aceste conditil, intve ce forte psihice se destésoar’ aceste cor flicte patogene, care sint raporturile cere existA intre conflict si cellalil factori determinanti. Sper si potsda acestor intrebari si schematice. Conflictul este provocat de privatiune, libidoul este refuzata satisfactia normala fiind obligat si caute alte oblecte si Conditia acestuia este dezaprobarea celorialie cli si obiecte de catre o anumitd fractiune a personalitatii: rezult& un veto care face imposibil nou! mod de satisfacere. Incepind din acest moment formarea simptome- eazi 0 cale pe care 9 vom parcurge mai tira'u, ‘Tendinjele libidi- nale respinse caulé in acest eaz s& se manifeste pe céi ocolite, ins nu fard a se stricui sA-si Justifice cerinfele cu ajutorul unor deformiri, §1 este cai ocolite sint acelea ale formarii simptomelor, care re- nowi sau de substitutie, devenit& necesard ca urmare 2 mai poste fi rotiefaté daca adiug wPentry xterioarti st devink patogend, irebule s\ adauge 0 privatiune interivarti#. Se intelege ci privatiunea exter cea interioaré se raporteaz’ Ia obiecte diferite si urmeazi cai diferite. Privatiumes exterioard exclude cutare posibilitate de satisfactie, p tiunea ar vrea si excludi alti posibilitate si tocmai in 1 cu acestea se declanseazi conflictul. Prefer acest procedeu de expuncre, avind in vedere confinutul sdu implicit, El implicd indeosebi probabil tatea cA in cpocile de inceput ale dezvoltirii umane retinerile interioare 3 fost determinate de obstacole exterioare reale, Care sint insa fortele din care emana opozitia impotriva tendintei Ii dinale, care este coalalth laturi a conflictulul patogen ? Acestea sint, ca 290sine exprimim intr-un mod foarte general, tendintele nesexuale, Noi le desemnam cu numele generic de ,,tendinte ale eului“ ; psihanaliza nevro- zelor de transfer nu ne oferd nic un mijioc utilizabil spre a urmari ces- compunerea lor ulierioaré, nu reusim sa Te cunoastem intr-o oarecare masurai decit, prin rezistentele opuse analizei, Conflictul patogen este un conflict’ Intre tendintele eului st tendintele sexuale. Avem impresia, in unele cazuri, cd este vorba de un conflict intre diferite tendinte pur sexuale; aceasta aparenté nu infirm cu nimic teza noastra, pentru cd din cele doud tendinte in conflict, una ese intotdeauna cea ‘care cauti, ca si zicem asa, 4 satisiacd eul, pe cind cealalt& ia o pozitie de aparare pretinzind c& va conserva eul. Revenim, deci, la conflictul dintre ew si sextialitate. > Ori de cite ori psihanaliza infatisa cutare sau cutare eveniment psthic ca.pe un produs al tendintelor sexuale, i se obiecta cu iritare cd omul nu este alcdtuit numai din sexualitate, cd exis in viata psihicé alte tendinte interese decit tendintele ‘si interesele de naturd sexuala, ca trebuie sd derivim ,totul* din sexualitate etc. Fi bine, nu cunose nimie mai reconfortant decit faptul de a fio dati de acord cu adversarii. Psihanaliza n-a uitat nicidecum cd exist’ tendinte nesexuale, ea si-a indlfat edificiul pe principiul separtrii nete si transante a tendintelor sextale sia tendintelor care se raporteaz’ la eu si afirma, fr a astepta objectii, cA nevrozele stit produse nu ale sexualitatii, ci ale conflictulut dintre eu si sexualitate. Ea nu are nici un motiv plauzibil s& conteste existenta sau importanta tendinfelor eului atunci cind incearcéi si dega- jeze si si defineasci rolui tendintelor sexuale in starea de boala si in viata. Daci psthanaliza a fost determinat& si se ocupe in primul rind de tendintele sexuale, aceasta s-a datorat faptului cA nevrozele de transfer au reliefat aceste tendinte in mod deoscbit si i-au oferit In felul acesta pentru studiu un domentu neglijat de altii. Tot asa, nu este corect s& se pretinda c& psihanaliza nu se intereseaz% de aspectul nesextal ai personalititii. Tocmai separatia intre et si sexua- litate a dovedit cu o claritate far& seamdn cd tendintele eulué au si ele © dezvoltare semnificativa, care nu este nici ca total independenta de libido, nici cu totul Hpsita de reactie impotriva acestuia. Respectul ade- varuiti ne obligi insi si spunem ci noi cunoastem dezvoltarea eulté intr-o mult mai mic& mdasura decft pe aceca a libidoului, cauza fiind ca numai ca urmare a studierii n= i nevrozelor narcisice putem spera s& ptr jem in structura cului, Cunoastem.totusi o incercare foarte interesanté in legatur cu aceasta problem’. Este vorba de S. Ferenczi, care a incercat sA stabileascd in mod teoretic fazele de dezvoltare a eului, esa cA avem cel putin doud puncte de sprijin solide in judecarea acesici dezvoltri. Nu este adevarat ca interesele libidinale ale unet_persoane ar fi dintru inceput si in chip necesar in opozitie cu interesele sale de autoconservare ; mai degrabii putem spune cA eu cauti, in flecare etapa a dezvolt&rii, si se armonizeze cu structura sexual, si si-o adapteze. Succesiunea diferitelor faze de dezvoltare a Itbidoului are loc intr-ade- war conform unui program prestabilit ; totusi nu este indoielnic c4 aceasta sucéesitne poate fi influentaté-de citre eu, c& trebuie si exist®un anur paralelism, 0 anumit& concordanta intre fazele de dezvoltare ale eului si acelea ale libidoului si cd din tulburarea acestei concordante poate lua nastere un factor patogen. Un aspect care ne intereseazi in mod deosebit este si stim cum se comport& eul in cazurile in care Mbidoul a permis o 291fixatie intr-o fazi datd a dezvoltarii sale. Eul se poate acomoda cu aceasta fixafie, caz in care devine, intr-o misuri corespunzitoare aces- teia; pervers san, ceea ce inseaen’ acolesi lnern, infantil.. Dar el poate, de asemenea, si se opuna acestei fixatii a fibidoului, caz in care eul suferi o refulare acolo unde libidoul a suferit o fizafie. Urmind aceasta cale, gasim ca al treilea factor al etiologiei nevrozelor, tendinfa spre conjlicte, depinde atit de dezvoltarca eului cit si de aceea a libidoului, Ne-am completat astiel ideile refecitoare la determinismul nevrozelor. In primul rind, canoastem conditia cea mai general, repre- zentat de privatiune, dupa care urmeazi fixatia libidoului care o im- pinge in anumite directii, iar in al treilea rind intervine tendinta la conflict care decurge din dezvoltarea eului deviat de aceste tendinte ale Hibidoului. Asadar, situatia nu. este nici atit de complicaté si nici atit de greu de sesizat pe cit va va fi parut probabil in timp ce imi dez~ voltam ideile, Nu-i mai putin adevarat ci asupra acestei probleme nu s-a spus totul. La cele ce v-am aratat, am mai avea de adaugat ceva nou, dupa cum am putea sA supunem ‘unei analize mai profunde -lucrurile deja cunoscute Spre a vA demonstra influenta pe care o exercitd dezvoltarea eului asupra genezei conflictului si prin urmare asupra ‘determinarii nevro- zelor, va voi cita un exemplu care, desi imaginar, nu are nimic nevero- simil. Acest exempu mi-a fost inspirat de tithil unui vodevil al lui Nestory : ,La parter si la primul etaj*. La parter locuieste Ingrijitorul casei, iar la primul etaj proprietarul, un om instarit si stimat. Si unul si celalalt au copii si banuim ca fetita proprietarului dispune de posibili- tatea ca, in afara cazurilor in care este supravegheatd, sA se joace cu fetita ingrijitorului. Se poate intimpla ca in aceste imprejuriri jocurile copiilor si capete un caracter indecent, adic& sexual, ei sa se joace de pilda. ,de-a tata si mama, si incerce si-si vada fiecare partile intime ale corpului si si-si irite organele genitale. Fetita proprietarului care, fn ciuda celor cinci sau sase ani ai ei, a pufut avea ocazia si faca unele observiri cu privire la sexualitatea adultilor, poate juca in acesti im- prejurare rolul de seducdtoare. Chiar si atunci cind nu dureazd prea mult, aceste ,,jocuri* sint de ajuns ca si activeze la cei doi copii anumite tendinte sexuale care, dupa incetarea jocului, se manifesta timp de cttiva ani prin masturbatie, Tata ceea ce vom gsi comun la cei doi copit ; zultatul final ins, va diferi de la unul la altul. Fetita portarului a practica masturbatia aproximativ pind la aparitia menstruatiei, ca s& renunte apoi fard dificultate, isi va lua cifiva ani mai, tirziu un amant, poate ci va face un copil, va imbratisa cutare sau cutare cariera, poate cA va ajunge artist la moda si va sfirsi prin a intra in aristocratie. Poate c4 va avea o soarté mai putin stralucita, insd isi va trai restul vietii far a se resimti de pe urma exercitiului precoce al sexualiti de nevrozi. Altfel se vor petrece lucrurile cu fetifa- proprietarului. Curind, find inca copil, ea Va trai sentimentul de a fi facut ceva rau, va renunta imediat, dar ca urmare a unei teribile Jupte interioare, la satisfactia masturbatoare, dar nu fri a pistra o amintire. si o impresie deprimanta. Cind, la adolescent, se va afla in situatia de a afia cite ceva despre raporturile sexuale, ea le va evita cu o aversiune inexplicabil& s va prefera s& le ignore. Este posibil ca ea si sufere atunci din now presiunea puternica a tendintei spre masturbare, fra a avea curajul s& se plinga in legiturd cu aceasta. Cind va fi-atins virsta la care fetele 292incep s& viseze la maritis, ea va ciidea prada nevrozei si drept urmare va trai o profunda deceptie fafa de casStorie, viata infatisindu-i-se in culorile cele mai sumbre. Daca reusim sé descompunem aceasta nevrozd cu aj torul analizei, vom cohstata ceasté fata bine crescuta, inteligenta, idealist si-a refulat in intregime tendintele sexuale, ins& acestea, fara ca ea si fie constienti de fenomen, se raporteazi in permanent’ la mizerabilele jocuri la care s-a dedat cu prietena sa din copilarie. Deosebirea dintre aceste dou& destine, in pofida identitatii eve mentelor initiale, tine de faptul ci eul uneia din protagonistele noastre a avut o dezvoltare pe care cealalta nu a cunoscut-o, Fiicei ingrijitorului activitatea sexual i s-a infatise tural si lipsit de reticente ca in copilirie, pe cind fica proprietarului a suferit influenta educatici si a exigen{elor sale. Date find sugestiile pe care lea primit de la educatori, ea cut din puritatea si castitatea femeii un ideal incompatibil cu activitatea sexual, iar formatia intelec- tuala i-a slabit interesul pentru rolul pe care era chematA s&-l joace in calitatea ei de femeie. Tocmai ca o consecinté a acestei dezvoltari mo- rale si iritelectuale mai inalte decit cea de care s-a bucurat prietena sa a ajuns in conflict cu imperativele sexualitatii. i asupra unui alt’ aspect referitor la dez- a eului, tocmai tinind seama de perspectivele pe care ni le des- chide si de faptul c& toate concluziile pe care le vom trage de aici vor fi de natura si justifice separarea tranganta, dar care nu sare in ochi, pe ¢: noi o postuldm intre tendintele eului si tendintele ‘sexuale. Spre a for- mula 0 judecata asupra acestor doud cai de dezvoltare, trebuie si por- nim de la o premisa de care nu s-a tinut cont indeajuns pind astazi. Cele dou’ cdi de dezvoltare, a libidoului si a eului, nu sint in fond decit legate testamentare, repetiri prescurtate ale dezvoltarii pe care omeni- rea intreagi a parcurs-o de la origini si care se intinde pe o mare cu- rata de timp. In ceea ce priveste dezvoltarea libidoului, i se recunoé cu draga inima aceast& origine filogeneticd. Amintiti-va numai ca la unele animale aparatul genital prezinti legaturi strinse cu gura, ci la aliele este inseparabil de aparatul excretor, iar la 0 alta categorie se leaga de organele locomotorii, despre toate acestea veti gasi o interesanti expu- nere in valoroasa carte a lui W. Bélsche. Observém la animale, ca si spunem asa, toate felurile de perversiune si de structuré sexual. in stare nativa. Or, la om punctul de‘vedere filogenetic este in parte mascat de fapiul ci particularitatile care sint in fond mostenite, nu sint mai putin dobindite din nou in cursul dezvolt&rii individuale, probabil cauzi ci imprejurdrile care au impus odinioara achizitia unei particula- ritafi date persist si continu’ s&-si exercite actiunea asupra tuturor indivizilor care se sticced. As putea afirma c& aceste condifii, din pro- ductive cum au fost altadat’, au devenit doar declansatoare. In afara de aceasta, este incontestabil c& mersul dezvoltarii predeterminate poate fi tulburat si modificat la fiecare individ prin influente exterioare recente. In ceea ce priveste forta care a dictat umanitatii aceasta dezvoltare si a c&rei actime continua si se exercite in aceeasi directie, o cunoagtem : este tot privatiunea impusa de realitate sau, ca s-o numim pe numele siu adevirat necesifate care decurge din viaté, AvaySq. Nevroticii sint cei la care in perioada copilariei aceasta rigoare a provocat efecte dezas- trugase, dar oricare ar fi educatia primita, sintem expusi la. riscuri. Proclamind cA necesitatea vital constituie motorul dezvoltarii, nusorém de altfel cu nimic importanta_,,tendintelor evolutive. interne’, atunci cind existenta acestora se face simtita.» Or, se cuvine si notim cA tendintele sexuale si instirictul de conser~ vare nu se comporta in acelasi fel fati de necesitatea reali. Instinctele care au ca finalitate conservarea si tot ceea ce tine de ea sint mai accesi- bile educatiei; ele izbutese repede si se incline in fata necesitatii. si sa-si conformeze dezvoltarea in raport de cerintele realitétii, Faptul este de inteles, dat fiind c& altfel ele nu-si pot procura obiectele de care ‘au nevole gi fri de care individul riscé si plaré. Tendintele sexusle, care Ja inceput nu au nevoie de obiect si ignord aceasta trebuintd, sint mai geeu de educat. Ducind o existenfa ca sa spunem asa parazitara, asociata cu accea a altor organe, capabile si-si g&seasc& o satisfactie autoerotica, fir ca macar si depaseasca corpul individului, ele scapa influentei edu- cative a necesit{ii reale si, la majoritatea camenilor pastreaza toata a,-din anumite puncte de vedere, un caracter arbitrar, capricios, re~ fractar, ,enigmatic*, Adaugati la aceasta faptul cA un tindr inceteazd de a mai fi educabil din momentul in care trebuintele sale sexuale ating intensitatea maxima. Educatorii o stiu si provedeazi in consecinta ; dar poate se vor ldsa convinsi de rezultatele psihanalizei ca si recunozscé faptul cA educatia primiti in prima copitarie cele mai adinci am- prente, Omul este integral format deja de la virsta de patru seu cinct ani si mai tirziu se mulfumeste si manifeste ceea ce i s-a dat pind Ja aceasta virsta Pentru a sublinia intreaga semnificatie a deosebirii pe care am sta~ bilit-o intre aceste doud grupuri de instincte, sintem nevoiti si facem.o lunga digresiune si si introducem una din acele consideratii cdrora li se potriveste calificativul de economice. Facind aceasta, vom aborda urtul din domeniile cele mai importante, dar, din nefericire, si dintie cele mai obscure ale psihanalizel. Ne punem intrebarea dack 0 intentie. funda- ntald. oarecare este inerent{ activitétii aparatului nostra psihic si acestel intrebari i réspundem printr-o prima aproximare, spunind cA dup toate aparentele ansamblul activitatii noastre psihice are drept scop SA ne procure placerea si de a ne face s& evitlim neplacerea, find % Afirmatia lui Fred, potrivit cirela educatia primiti in copilirie asi cele mal adinci amprente, este exactd. Atit trisdturile de caracter (pozitive si negatives, cit 4 deprinderile, obisnuintele, atitudinile etc. formate la _accasti virsté se remared prist-o mare stabilitate, uneori putindu-se manifesta din now si dupi ce, prin pedagogice deosebite sau prin forta experientei de viata, ele au fost inlo- prin altele mai conforme cut cerin{ele integrarii sociale. Este insd exagerata tia sa cé, dupa virsta de 4—5 ani, omul nu ar face decit sé ,manifeste ceea ce i s-a dat pind la aceasta virsta", In realitate, personalitatea umand este trans- formabilA in mod nelimitat, iar stadiile de dezvoltare care succed copiliriei au rea lor in procesti niciodata Incheiat al fomirii si educdrii omului, Din acest de vedere, pedagogul american J. R. Kidd scrie cu deplin& indreptitire : »Camenii nu se hrdnese ia maturitate cu momentul copildriei si al tineretit si nu navigheazt pur gi simplu de-d lungul coastei ciitre bitrinete, Evistd tot atit d fe probleme not de rezolvat si situafii not de stipinit in timpul anilor matur tit#, pe cite existé in timpul ‘perioadelor de viatd anterioare, Maturitatea are punctele sale de tranzitie si crizele sale. Ea este o perioedd de dezvoltare aproape lq fel de completd ca sens cum sint perioadele de dezvoltare ale copildriei si adotescenfei* (How Adults Learn, Association Press, New York, 1973), (Nota trad.). 294rogiata in mod automat de principiul plticerié 9» Or, am da totul ca s& canoastem conditiiie plécerii_ si ale neplacerii, insd tocmai elementele vet cunoasteri ne lipsese, Singurul lucru pe care il putem afirma este c& plicerea se afli in legiturd cu diminuarea, atenuarea sau stingerea sei excitatiilor acumuiate in aparatul psihic, pe cind suferinta merge n mina cu eresterea, cu exacerbarea acestora. Examinarea celei mai intense placeri accesibile onvului, placerea traita fa cursul sdvirsirfi actului sexual, nu lasi nici un dubiu asupra acestui espect. Cum in aceste acte insotite de placcre este vorba de cheituirea de mari contitati de excitatie sau de energie psibicd, dim considerentclor egaie de ucestea numele de economice: Notam ca sarcina care ineumba atului psthic si actiunea pe. care el o exercita pot fi descrise altfel si in mod mai general decit insistind asupra dobindirii plicerii, Putem soune c& aparatul psihic serveste la dominarea si suprimarea excitafiiior a. In ceea ce priveste tendin- tele itul dezvoltarii ior el un mijloc de dobindire a placerii, ‘indeplinindu: aceasta functie £irdi a o sIAbi. Acelasi este, 1a inceput, obiectivul tendin- teloreului, Dar, sub presiuinea tnarii cduicatoare care este necesitatea, ten- Cintele eului nu Intirzie si modifice principiul placerii. Sarcina de a in- departa suferinta i se impune cu aceeasi urgenta ca si aceea de a-si asi- guea plicerea, eul invata cd este indispensabil si renunte Ja satisfactia imediata, sa amine dobindirea placerii, de a suporta unele suferinte si de a renunta in general la anumite surse de plicore, Sul astfel educat devine wazonsbilY, nu se mai kis donvinat de principiul placerii, ci se supune prineipiulud realitdtit care, in fond, are gi el drept scop plicerea, dar 0 piicere care, aminata si atenuati, are avantajul de-a oferi certitudinea pa care ne-o da contactul cu realitatea si conformarea la exigentele sale. Trecerer de la principiul placerii la_principful realititii constitute * unui din progresele cele mai importante in deavoltarea ewlui. Stim deja ci tendintele sexuale nu depasese decit tirziu si oarecum fortate si se aceasta fazié a dezvoltarii evlui, iar mai departe vom vedea ecinte pot decurge pentru om din aceste legiturl mat slabe dintre ce cont xualitatea sa si realitatea exterioara. Dacd eul omului se cezvolta si i ave istoria sa, ca si Hbidoul, nu veti fi surprinst sd aflati cd poate sta, de asemenea, o ,rogresiune a eului si poate c& veri fi curiosl $A asteti rolul pe care i] poate juca in maladiile nervoase aceastit cere @ eului la faze anterioare ale dezvo}tarii Prineipiut freudian.,at placerii, care cil&uzesté din inconstient fiinta umand fin toate demerstirile sale, ‘reflecta tendin{a inerentd oricdrui impuls sau_dorinte" de a-si_urmari propria-i satisfactie, indiferent de alte considerente, in dialectica xistentei i se opune ,prineipiul realitafii* care, cum arati Freud, ne obliga si aminim obfinerea satistactiei, si nu profitim de dnumite. posibilitifi ce ni se oferd si chiar si suportdm, datoritd lungilué ocol pe care consimfim s¥-L facem spre 2 la plicere, 9 momentané neplicere (Jenseits des Lustprinzips, in Ge- e Schriften, VI, Leipzig, Wien, Zirich, Internatinaler Psychoanalitischer Varies, 1925), In fond, ,principiut realitatii* intfoduce in structura psihicd si comporiamentul omului reguiile de etied social, acceptate uneori cu destula «i euitare. (Nota trad). : 295XXII MODALITATILE DE FORMARE A SIMPTOMELOR Pentru profan, esenta bolii ar constitui-o simptomele, iar insiné. tosirea ar consta in inlaturarea acestora. Medicul, dimpotriva, se stra duieste si faci distinctia intre simptome si maladie si pretinde ca dispa~ ritia simptomelor este departe de a insemna vindecarea. Ceea ce ramine din boald dupa disparitia simptomelor este tocmai capacitatea de a ge- nera noi simptome. In consecinta, vom adopta in mod provizoriu punc- tul de vedere al profanului si vom admite ca analiza simptomelor echi- valeazi cu intelegerea boli. Simptomele, iar noi nu vorbim aici, fireste, decit de simptome psi- hice (sau psihogene) si de maladii psihice,,sint, pentru viata privita in ansamblul ei, acte vatimatoare sau cel putin inutile, acte indeplinite cu aversiune, care sint insotite de un sentiment penibil sau de suferinta. Principala lor vatémare consté in efortul psihic cerut de executia lor si in acela de care este nevoie pentru a le combate. In cazul in care avem un proces de formare exagerata de simptome, acest efort dublu poate antrena dupa sine o asemenea sdracie a energiei psihice dispeni- bile incit persoana interesat& devine incapabila de a mai face fata sarci- nilor importante ale vietii. Cum acest efect constituie mai ales o expresie a cantitatii de energie cheltuite, vei intelege fara greutate ca ya fi bolnav® este o notiune esentialmente practic’. Totusi, dacd vi situeti dintr-un unghi de vedere teoretic si faceti abstractie de aceste cantitit}, veti putea spune, fara teama de a fi dezmintiti, cli noi toti sintem bel- navi, adici nevrotici, dat fiind ci toate condifiile care guverneazi for- marea simptomelor exist si la omul normal. Tn ceea ce priveste simptomele nevrotice, stim de-acum c& ele sint efectul unui conflict care se declanseazi in subiect ca’ urmare a mod nou de satisfacere a libidoului. Cele doua forte care s-au separa? se reunese in simptome, reconciliindu-se, ca si zicem asa, printr-un com- promis care nu este. altceva dectt formarea simptomelor. Aceasta si explicd puterea de rezistenta a simptomului ; el este sustinut de ambcle parti. Stim, de asemenea, ci unul din acesti doi adversari in conflict este reprezentat de libidoul nesatisficut, indepartat de la realizare si obligat sii-gi caute noi modalitati de satisfactie. Daca realitatea se arat& nemi- loasd, chiar si in cazul in care libidoul este dispus sa adopte un alt obiect in locul aceluia care fi este refuzat, acesta va fi in final silit s& se anga- jeze pe calea regresiunii si si incerce sd-si afle satisfactia fie in una din Structurile deja depasite, fie titr-uncl din obiectcle abandonate anterior. Ceea: ce atrage libidoul pe calea regresiunii sint fixatiile pe care Je-a lisal in aceste stadii timpurii ale dezvoltarii sale. Calea regresiunii se separa net de aceea a nevrozei. Cind acesie re- esiuni nu trezesc nici o opozitie a eului, procesul se prociuce fara ne- vrozi gi libidoul obtine o satisfactic reald, chiar daci nu totdeauna nor- 296ce a mala. Dar afunci cind eul — care controleazi nu numai constiinta, ci si cdile de acces ale inervatiei motrice si, drept urmare, posibilitatea realizirii tendintelor psihice —, cind eul, spuneam, nu accepta aceste re- gresiuni, ne aflém in fata unui conflict. Libidoul gaseste, ca. si zicem aga, calea blocata si e silit si incerce sé scape intr-o directie in care isi poate cheltui rezerva sa de energie potrivit cerintelor principiului pla- cerii. El trebuie si se separe de eu. Operatia aceasta fi este inlesnita de fixatiile pe care le-a format de-a lungul dezvoltarii sale si impotriva Avora eul s-a aparat de fiecare data cu ajutorul refularilor. Ocupind in mersul. sau regresiv aceste pozitii refulate, libidoul se sustrage eului si logilor sale si renunta in acelasi timp la orice educatie pe care a primit-o sub influenta sa. Libidoul s-a lasat célauzit doar atita timp cit putea nizui intr-o satisfactie, dar, sub dubla presiune a privatiunii exterioare interioare, s-a revoltat impotriva subordonarii si cugeté cu regret la foricirea din trecut. Acesta este caracterul s4u, in fond invariabil. Re- prezentarile in care libidoul va investi de acum inuinte energia sa ‘fa parte din sistemul inconstientului si se supun proceselor care au loc in - acest sistem, in primul rind procesele condensérii si deplasarii. Ne gasim ici in prezenta aceleiasi situatii ca aceea care caracterizeazi formarea viselor. Stim ca visul propriu-zis, care s-a format in inconstient in cali- tate de realizare a unei dorinte imaginare inconstiente, se loveste de 0 anumita activitate (pre)constienté. Aceasta impune visului inconstient cenzura sa, in urma careia survine un compromis caracterizat de for- marea unui vis manifest. La fel se petrec lucrurile cu libidoul, al carui obiect, expulzat in inconstient, trebuie sa tind seama de forta eului pre- constient. Opozitia facuta acestui obiect de ciitre eu constituie pentru libido un fel de ,contraatac* indreptat impotriva noii sale pozitii si il obliga s& aleagi un mod de expresie care poate fi impartasit si de catre eu. In felul acesta ia nagtere simptomul, care este un produs conside- rabil deformat de satisfacerea inconstienta a unei dorinte libidinale, un produs echivoc, ales cu abilitate si avind doud semnificatii diametral opuse. In ceea ce priveste acest din urma aspect, intre vis sisi exist’ o deosebire, in sensul cd in cazul celui dintii intentia preconstienta vizeazi numai ‘protejarea somnului, neadmitind in constiin{a nimi ceptibil s4-1 tulbure ; ea nu opune dorintei inconstiente un veto trar nu-i striga.,Nu!*, Dimoptriva, in cazul visului intentia_precon: trebuie sa fie mai toleranta, situatia omului eare doarme fiind mai put n amenintata, pentru cA starea de somn reprezinta o bai orice comunicatie cu realitatea. Dupa cum vedeti, dacd libidoul poate sA se sustragd conditiilor create de conflict, el 0 datoreaza existentei fixatiilor. Prin intearcerea la fixatii, libidoul suprima efectul refularilor si obtine o derivatie sau o satisfectic, cu conditia de a respecta clauzele compromisului, Prin ocolurile sale in spatiul inconstientului si al fixatiilor, el reuseste finalmente si-si procure © satisfactie realé, cu toate c& extrem de limitati si abia de recunoscut. Voi fa va atrag si inconstient, pe de o parte, intre constiint& si rea toate cd la inceput aceste doud cuphari nu erau le » doud remarci cu privire la acest rezultat final : in primul’ r atentia asupra legaturilor strinse care existé aici intre } itate, Bm de gate intre ca tot ce va voi spore) in continuar marea simptomelor in nevroza isterica. se referd in chip exclusiv laUnde giseste libidou fixatiille de care are nevole spre a-si_croi drum “pe terenul refulirilor ? In-activitatile si evenimentele sexualititii infantile, in tendintele partiale si in obiectele abandonate si neglijate ale ilatiei. Libidoul revine la toate acestea. Importanta copilariei. este dubla: pe de o parte, copilul manifest’ pentru prima data instincte si tendinfe pe care le aduce in Tume in calitate de dispozitit native si, pe de alta parte, sufer& influen{e exterioare, traieste evenimente acci- deniale care trezese la activitate alte instincte’ ale sale. Cred ci avem un drept de necontestat sf adoptim aceasta diviziune. Manifestarea dispozi- fillor inndiscute nu ridici nici o obiectie criticd, insa experienta analivica ne obliga si admitem o4 evenimonte pur accidentale petrecute in copie Hirie sint capabile s4 lase in wma lor puncte de sprijin pentru fi Ubidoului. De altfel d aici nici o dificultate teoretic’. Dispozitiil constitutionale sint ‘in mod incontestabil vestigii pe-care ni le-au lis. _ wracteristici care : A ‘tii nu ar exista tate. Este oare admisibil ca factltates de a dobindi noi carsctere susceptibile de a-fi transmise ereditar si fie refuzata tocmai generaticl pe care o avem in vedere? Valoarea evenimentelor vietii infantile nu treauie si fie, cum se face adesea, diminuat& in fayoarea evenimentelor ancestrale si ale maturititii individului Iuat in cerectare: faptele re umplu copilaria merita, dimoptriva, 0 consideratie cu totul aparie Ele antreneaz& consecinte cu atit mai grave cu cit au loc intr-o perioad# i dezvoltarea este inci neterminata, circumstant’ care favorizenzii actiunea lor traumatic’, Lucririle lui Roux si ale altora asupra dezvolta u dovedit ci cea mai mica leziune, o intepatur ie exemplu, aplicati embrionului in sampul diviziunii celularo, uice 1a tulburari foarte grave sie dezvoltarii. ci saw animalului maturizat poate fi suport daunator. Fixatia bidoului adultului, pe care am introdus-o in ecuatia ctiolo- ia nevrozelor cu titlu de reprezentant al factarului censtitutior se Iasi acum descompusa in alti doi factori : dispozitia ereditara si dis- pozitia dobinditi in prima copilirie. Stiu cA 0 schema este totdesa 2 primita de cei care dorese si in anim, deci, raporturi dintre diversit factori, in schema de mel Jos : Etiologia in +} Evenimente ¢rauma psihics) Coastitujie sexuala Evenimente din preistorice) nstitutia sexual ercditar’i prezinta 0 mare varietate de dispozitii dup3 cum dispozi in mod deoscbit cutare sau cutare ten- inta parfiala, luata ay In asociere cu evenimentcle din copilarie constitut serie comple mentari*, intra totul_analoagé aceleia a carei existenti am_constatat- ca rezultat al asocierii dispozitiei cu evenimentele accidentale ale vietii adultului. Atit intr-o parte cit si in cealalt’ regasim aceleagi cazuri ex- treme gi accleasi relatii de substitutie, In legiturd cu acco arte sau in combinatie cu alte ia formeazi o noua 298‘cba dac& cea mai remarcabilA dintre regresiunile libidoului, adic& in vegresiumea sa la vreuna din fazele anterioare ale structurii sexuale, nu este determinati in mod preponderent de cohdifiile constitutionale ere ditare. Am face insi bine sa amin&m raspunsul la aceast& Intrebare pind cind vom dispune de o serie mai important de forme ale afectiunilor Tee ruim acum asupra acelui rezultst al cercetirii analitice care ne dovedeste ci libidoul nevroticllor este legat dé viala lor sexuald in- fantii, Din cauza aceasta evenimentele de acest fel par si capete 0 important vital pentru om si s& joace un rol considerabil in declansa- rea bolilor nervoase. Aceasti importanta si acest rol sint incontestabil foarte insemnate, atit timp cit nu se tine seama decit de munca terapeu- ticd., Dar daca se face abstractie de accast’ activitate, observa: usor ck aiseim $4 fim victima unei neifelegeri, fcindu-ne despre viata o conceptie unilaterala, intemeiati prea exciusiv pe situatia nevrotic’. Im- a evenimentelor infantile este diminuat’ de faptul cA libidoul, in miscarea sa regresiva, nu se mai fixeazd aici decit dupa ce a fost izgonit din pozitiile sale cele mai avansate, Concluzia care pare a se im- pune in aceste condifii este cA evenimentele infantile la care ne referim nu au avut, in perfoada in care s-au petrecut, nici o importanta si cA ele nu au devenit importante decit ulierior, in chip retrospectiv. Amin= cind am discutat despre com- am adoptat o atitudine simila pledul lui Oedip. Nu ne va fi greu g4 adoptim o pozitie in cazul special de care ne ocupam. Remarea potrivit c&reia transformarea libidinalA si, in conse- {i, rolul patogen al evenimentelor din copilérie sint in mare mésurd infarite de regresiunea libidoului, este desigur justificati, insi ne-ar putea induce in eroare dac& am accepta-o fara rezerve. Deci trebuie sa tinem seama si de alte considerente. In primul rind, observatia arata in mod indiscutabil ci evenimentele din copilarie au importanja lor pro- prie, care de altfel apare chiar din anii copildrici, Exist nevroze infan- tile in care regresiunea in timp nu-joacd decit un rol neinsemnat sau nigi, nu se produce, afectiunea izbucnind ca urmare imediaté a unui eveniment traumatic. Intreprindem studiul nevrozelor iniantile pentru a preveni o serie de neintelegeri primejdioase cu privire la nevrozele adul{ilor, asa cum studiul viselor- infantile ne-a pus pe calea intelegerii viselor adultilor, De alifel nevrozele infantile sint foarte freevente, mult mai freevente decit s-ar crede. Ele tree adesca neobservate, sint conside- rata ca semne de rautate sau de proasta educatie, sint adesea reprimate utorit&tile care guverneazé dezvoltarea copilului, insi sint lesne de jescut printr-un examen retrospectiv. Ele se manifesta cel mai adesea sub forma unei isterii anaioase ». Veti afla cu un alt prile} ce inseamnd aceasta. Cind 0 nevrozi se declar& intr-una din fazele ulterioare ale vie+ Hii, analiza ne dezvaluie cu regularitate faptul of ea nu este decit wma- rea directa a unei nevroze infantile care, la vremea ei, nu s-a mani- festat decit youlat, in germen. Sint ins& cazuri, cum am spus, in care aceastA nervozitate infuntilé continua neintrerupt, devenigd o maladie care s2 suprapune pe toat¥ durata vietii. Am avut prilejul s& examinam chiar pe copil, in stare actualizata, clteva cazuri de nevrozd infantild ; , 4 Augsthysterie in textul original. (Nota trad. 299cel mai adesea, insi, a trebuit si ne mulfumim s& deducem existenta unei nevroze infantile dintr-o nevroai a virstei adulte, ceea ce ne-a obligat Ja unele rectificati si precant In al doilea rind, sintem nevoiti si recunoastem c& aceasta regre- siune regulata a libidoului citre perioada infantil ar avea de ce si sur- prinda daca n-ar exista in aceasta perioad’ ceva ce exercita asupra IHbi- . doului o atractic deosebita. Fixatia, cdreia fi admitem existenta fn anu- mite punete ale traicctului parcurs de dezvoltare, ar fi fara continut daci n-o concepem ca pe cristalizarea unei anumite cantitati de energie libidi- nala. Trebuie in sfirsit si va amintese ca, in ceea ce priveste intensitatea si rolul patogen, exista mtre evenimentele din copilarie si acelea din viata ulterioara acelasi raport de complementaritate pe care l-am constatat si in seriile de evenimente studiate anterior. Sint cazuri in care singu- rul factor etiologic este constituit de evenimentele sexuale ale copilariéi, de origine sigur traumatica si ale céror efecte nu cer, spre a se mani- festa, alte conditii decit -acelea oferite de constituitia sexuala medie 5 de imaturitate. Exist’, in schimb, cazuri in care etiologia nevrozei trebuie cdutati exclusiv in conflictele ulterioare si in care rolul impresiilor din copilarie, dezvaluit de analiza, apare ca un efect al regresiunii, Aver: in felul acesta extremele ,opririi dezvoltarii si ale ,regresiunii“, iar intre aceste dowd extreme toate gradele combinarii intre acesti doi factori. Toate aceste fapte prezinti un anumit interes pentru pedagogie, care igi propune si previnad nevrozele, instituind :de timpuriu un control asupra vietii sexuale a copilului. Atita timp cit ne concentram intreaga atentie asupra evenimentelor sexuale ale copilariei, putem crede ca am facut totul spre a preveni maladiile nervoase dac& ne-am preocupat de intirzierea dezvoltarii sexuale si ne-am ingrijit sé-l scutim pe copii de experiente de ordin sexual. Dar stim de-acum cA toate conditiile determi- nante ale nevrozelor sint mult mai complicate si nu sufera influenta unui singur factor, Supravegherea riguroasi a copilului nu are nici o valoare, ea neputind exercita vreun efect impotriva factorului constitutional; in afara de aceasta, supravegherea este mai greu de exercitat decit 0 cred educatorii si comporté doua noi pericole care sint departe de a fi ne- glijabile : pe de o parte, ea trece dincolo de scop, favorizind o refulare sexual ‘exagerat’, susceptibila de consecinfe daunatoare ; pe de alta parte, lanseazi copilul in viaté fara nici un mijloc de aparare contra afluxului de tendinte sexuale determinat de pubertate. Avantajele pro- filaxici sexuale a copilariei sint deci mai mult decit indoicInice si ne putem intreba daca nu este nimerit s&-cautiim intr-o alta _atitudine fata de actualitate un punct de sprijin mai bun pentru profilaxia nevrozeior. Dar si reveriim la simptome. Ele creeazA un substitut pentru satisfac tia de care este lipsit bolnavul, facind ca libidoul si regreseze in faze anterioare, ccea ce comporta fntoarcerea la obiecte sau la structura au caracterizat aceste faze. Stim cA nevroticul este legat de un mom determinat al trecutului sin’; este vorba de o perioad’ in care libidoul siu nu era privat de satisfactie, de o perioada in c fericit. EL scormoneste in trecut pind cind gaseste 0 asemenea fie si mer- gind pentru aceasta pind la cea mai frageda copilarie, asa cum si-o amin- teste sau si-o imagineaz3 pe baza unor indicii ulterioare, Simptomul re- produce intr-un fel sav altul aceasta satisfactie a primei copilarii, satis- factie deformat& de. cenzura generat de conflict, insofitk in general de © senzatie de suferie: asociaté unor factori care fac parte din pre- 300dispozitia morbid’. Satisfactia izvorité din simptom este de natura bi- zara. Facem abstractie de faptul cé persoana respectiva traieste aceast tisfactie ca pe o suferinté, plingindu-se de ea: aceasta transformare este efectul unui conflict psihic sub presiunea cdruia simptomul a trebuit sa se formeze. Ceea ce a reprezentat altidatd pentru individ o satisfac- tie, ii provoaca acum rezistenta si aversiune. Cunoastem un exemplu prea. putin spectaculos, insa foarte instructiv cu privire la aceasta trans- formare de senzatii. Acelasi copil care allédata inghitea, lacom, laptele din sinul matern, citiva ani mai tirziu manifesta 0 puternicd aversiune pentru lapte, aversiune pe care educatia n-o poate invinge usor. Adesea aceastd aversiune se agraveazi si se transformi in dezgust atunci cind Japtele sau bautura in care s-a amestecat lapte sint acoperite de o poj- ghit’ de caimac. Ne este permis sA banuim c& aceasta pojghitA trezeste amintirea sinului mamei, dorit odinioara cu atita ardoare. Trebuie.s& adjugam, de altfel, ci intre timp a avut loc int&rcarea, cu actiunea sa traumati Exist ins’ si un alt motiv pentru care simptomele ne par ciudate si, ca mijloace de satisfactie libidinala, incomprehensibile. Ele nu ne amin- tese ‘decit ceva de la care asteptim in general si in mod normal 0 satis~ factie. Cel mai adesea ele fac abstractie de obiect si in felul .acesta renunté la orice legatura cu realitatea. Putem afirma ci avem aici, o con- secinti a venuntarii la principiul realitatii si a tntoarcerii la principiul placerii. Dar mai este vorba si de o intoarcere-la un soi de autoerotism extins, acela care i-a procurat tendintei sexuale primele sale satisfacti Simptomele inlocuiese 0 modificare a lumii exterioare printr-o modifi- care corporala, deci o actiune exterioara printr-o actiune interioara, un act printr-o adaptare, ceea ce, din punct’de vedere filogenetic, corespunde gi unei regresiuni cu totul sermificative. Nu vom intelege pe deplin toate acestea decit cu ajutorul unui fapt pe care ni-l vor dezvélui_mai tirziu_cercetarile noastre analitice asupra formarii simptomelor. Sa ne amintim, apoi, cé la formarea simptomelor coopereazii aceleasi procese ale inconstientului pe care le-am vazut manifestindu-se in cazul formarii viselor, adici condensarea si deplasarea. Ca si visul, simptomul repre- zint& un proces ca fiind realizat, o satisfactie in maniera infantila, dar printr-o condensare dus la extrem, aceasta satisfactie poate fi cuprinsa intr-o singuri senzatie sau inervatie, iar printr-o deplasare extrema ea poate fi limitata la un singur si infim detaliu din intreg complexul libi- dinal, Nu-i de mirare daca si noi inceredém 0 oarecare dificultate in a re~ cunoaste in simptomul satisfactiei libidinal banuita gi mereu confirmata. V-am prevenit c& veti afla ceva nou. Intr-adevar, este vorba de un lucru nu pur si simplu nou, ci si uimitor si tulburator. Cunoasteti faptul prin analiza, care are ca punct de plecare simptomele, ajungem la identificarea unor evenimente din copilarie la care s-a fixat libidoul si din care sint alcdtuite simptomele. Or, uimitor este faptul c& scenele din copilarie nu sint intotdeauna adevarate. Da, cel mai adesea ele nu sint adevérate, iar in unele cazuri ele sint chiar cu totul contrare adevarului istoric. Mai mult decit orice alt argument, aceasta descoperire este de ura si discrediteze fie analiza care a dus la asemenea rezultat, fie boinavul pe spusele cAruia se bazeaz intregul edificiu al analizei si inte- legere a nevrozelor. Aceasti descoperire este, pe deasupra, extrem de tulburatoare. Daci evenimentele din copilarie degajate de analiza ar fi intotdeauna reale, am avea sentimentul cd ne miscém pe un teren solid ; 301daci cle ar fi intotdeauma false, dac& ni s-ar dezvalui in toate cazurile drept niste nascociri ale fanteziei bolnavilor, nu ne-ar amine ‘decit pirdsim acest teren nesigur spre a ne retrage pe un altul. Nu ne afl ins in fata nici uneia din aceste doud alternative : evenimentele infan- tile, reconstituite sau evocate de analizd, sint. fie incontcstabil false, fie nu mai putin incontestabil reale, iar in majoritatea cazurilor sint_u: amestec de adeviir si fals. Deci simptomele reprezinta fie evenimente care au avut loc in realitate si cdrora trebuie si le recunoastem 0 in- fluent asupra fixatiet Hbidoului, fie fantezii ale bolnavilor, cérora nu Je putem recunoaste nici un rol etiologic. Aceastit situatie este de nat s& ne puna intr-o foarte mare incurcétura. Va voi reai unele amintiri din copiiarie pe care oamenii le pastreazA in constitv Jor, in afar si independent de orice analizi, pot fi, de asemenca, fa cel putin si prezinte un amestee de adevdr si fals. Or, in aceste cazuri proba inexactitatii rareori este greu de facut, ceea ce ne consoleazz cel putin Ia gindul ca incurcatura de care vorbeam este wm fapt care tine nu de analiza, ci de bolnav Este suificient sA reflect aceasta situatie : este dispreful fata de realitate, faptr deloc seama de deosebirea dintre realitate si imaginati ¢ supiirim pe bolnav, pentru cA ne plictiseste cul istoriile tui imasi Realitatea ne pare des de imaginatie printr-un abis de net noi apreciind-o cu totul altfel, De altfel tot acesta este si punctu vedere al bolnavului, cind el gindeste in mod normal. Cind ne in materiale care; disimulate de simptome, reveleaza situatii model evenimentele vietii infantile si al céror mucleu este format de o dorinta care incearci si se realizeze, incepem intotdeauna prin a ne daci este vorba de lucruri reale sau imaginare. Mai tirziu apar ar semne care ne permit sa rezolvam aceasti problema ir altul, iar noi ne grabim sA punem bolnavul la curent cu sol Dar aceasta initiere a bolnavului nu este Lipsitt de dificultati. Daca spunem de la inceput cA este pe cale si ne povesteascd intimplari puite, cu care si-si mascheze istoria adevarati a copilariei, as popoarele substituie legende istoriei lor din trecut, uitate, constatar c& interesul siu pentru continuarea povestirii scade subit, rezultat care este departe de ceca ce doream noi. El insti perientei reale gi se de spre a ne duce munca la bun sfirgit, ii past a tot cea ce ne povesteste reprezinti evenimente reale din copilirie , riscim ea mai tirziu si ni se reproseze eroarea si sa-si rida de pre- tinsa noastra credulitate. El intimpind greutati ina ne intelege dacii punem pe acelagi plan realitatea si fantezia si nu ne intereseaz daca intimplirile din copiléria sa, aga cum ni le povesteste cl, si noi vrem s& le elucidim, sint adevarate sau false. Este totusi eviden c& aceasta este singura atitudine recomandabild in privinta acestor pro- duse psihice. Pentru o3, intr-un anumit sens, aceste produse sint re: este un fapt acela c& tocmai bolnavul este autorul intimplarilor imagi nare ; iar in ceea ce priveste nevroza, acest fapt nu este mai putin im portant decit dacd bolnavul ar fi trait cu adevarat evenimentele despre care ne Vorbeste. Fanteziile reprezinta o realitate psihicd, opusa realiti— tii materiale, iar noi ne patrundem putin cite putin de adevarul c& i lumea nevrozelor tocmai reatitatea psihic’ joacti rolul dominant. m putin, ca sa intelegem ce ne tulburii dea nu tine 302Printre evenimentele care figurcaz’ in toate sau aproape in ¢ istoriile din copilarie ale nevroticilor sint citeva care merita sd fie in mod pecial subliniate, data fiind marea lor important. Acestea sint : ob Vatiile privitoare la raporturile sexuale ale périn{ilor, ademenirea de e 0 persoana adutti, amenintarea eu castrarea. Ar fi o gregeal credem ca este aici vorba de inventii fara nici o baz reala, Dimpot este. cu putinfa sa se stabileasci in mod indiscutabil autenticitatea aces. tor fapte stind de vorbi cu rudele mai virstnice ale bolnavilor. Nu arareori aflim, din exemplu, c& cutare baieel care a inceput si se joace indecent cu organul sau -genital si care incd A acesta este un amuzament interzis, este ameninjat de pirinti sau de cei care-l ingri- 'sc, ca amputarea penisului sau a miinii care a picituit. intrebati, pt rintii nu ezitd s& recunoase’ faptul, deoarece ei J au procedat bine intimidindu-l pe copil; unii,bolnavi pistreazi o amintire corecta si constientd in legiturd cu aceasti amenintare, mai ales daca aceasta a avut lee intr-o perioada cind erau destul de’ maricei. Daca amenint este proferata de catre mama sau o alti persoand de sex fominin, pune pe seama tatalui sau a medicului cerinta executérii p. e clebrul ,,Stuwwelpeter* al pediatrului frankfurtez Ilo ffma isi datoreazi farmecul, intre altele, profundei inteleg sexuale ale copilariei, castrarea este inlocuita prin amputarea degetul are, cu care copilul este amenintat pentru obiceiul sau dead suge Este totusi neverosimil ca toti copiii si fie atit de des amonintati cu trarea cum s-ar putea credé de pe urma analizei nevroticilor. tot dreptul s4 presupunem ci un copil isi inchipuie acaasti amen’ pornind mai intii de Ia anumite aluzii, apoi pentru c% stie ca satis autoeroticd este interzisA gi, in sfirsit, sub impresia pe care io lasii des- coperirea organului genital feminin. De asemenea, nu este neverosimil ca, fie sit instivite, copilul, despre care se crede ci este incapabil 4 inteleaga si aminteasca, sA fi fost marto porturi scxuale:intre parinti sau alte ee dulte mai le sexuale, la care a cu detalii prea minn tinase ca si fi putut fi obs te, descrie, cum este cazul ccl. mai frecvent, ca raporturi more ferarum, este in afarA de orice Indoiali ca aceasté fantezie se leagd de observatiile ficute asupra acte lor de acuplare la animale (ciini) $i cd motivatia se explicd prin sta de insalisfactie pe care copilul, care n-a avut decit o impresie vizt © traieste in perioada pubertétii, Dar cazul extrem al acestei categoril este acela in care copilul pretinde ca a observat actele intime ale pi- rintilor, pe cind el ined nu se nascuse si se afla in corpul mam tezia refevitoare la ademenire prezinté un interes aparte, intrucit cel i adesea este a nu de un fapt imaginar, ci de amintirea eveniment real. Dar, desi frecvent, evenimentul este mai putin real cecit s-ar putea crede avind in vedere rezultatele analizelor. Ademeni- rea de citre copii mai in virsta sau de aceeasi virsté este mai frecvent enirea de c&tre adulti, iar cind fn relatarile fetitelor apare tatal (cea ce este aproape o regula) ca seducdtor, caracterul imag al acuzatiei este in afara de orice dubiu, aga cum nu The pe nici o indoialé in privinta motivului care a determinat-o, Tocmai prin nasco- raportur' textul original. (Nota trad.) 303rea ademenirii, pe cind nimic asem&nator n-a avut loc, {si justificd in general copilul perioada autoerotic a activitatii sale sexuale. Situin- du-si cu inchipuirea obiectul dorintei sale sexuale in aceasti perioadd indepartata a copilariei, el isi contracareazi rusinea de a se fi dedat masturbatiei. S& nu credeti, totusi, cd abuzul sexual comis asupra co- piilor de rudele de sex masculin cele mai apropiate sint un fapt care aparfine in intregime domeniului fanteziei. Cei mai. multi analisti vor fi tratat cazuri in care acest abuz a existat cu adevarat si a putut fi sta- bilit de ® manier& indiscutabila ; numai cd acest abuz a avut loc intr-o perioad’ mai tirzie decit aceea in care il situeaza copilul. Se crede ca toate aceste evenimente ale copilariei constituie ele- mentul necesar, indispensabil al nevrozei. Daci aceste evenimente cores- pund realitatii, cu atit mai bine ; daca realitatea le recuza, ele sint plas- muite dupa cutare sau cutare indicii_ si completate de imaginatie. Re- zuitatul este acelagi si inc nu ne-a fost dat si constatam vreo deose- bire in privinta efectelor, fie c& intimplarile din copilarie sint un pro- dus al fantezici, fie cA ele sint reale. Avem si aici unul din acele rapor- turi complementare despre care a fost. vorba atit de adesea, dar de aceasté datA raportul este cel mai bizar din cite cunoastem. De unde vine nevoia acestor nascociri si de unde ia copilul materialele necesare ? Nu putem avea nici 0 indoiala in ceca ce priveste mobilurile, dar ramine de explicat pentru ce se reproduc mereu aceleasi inventii, cu acelasi continut. Stiu cé raspunsul care-mi sti la indemina in aceasti privints o sa vi se para prea indraznet. Ma gindese, bundoara, ca aceste fantezii primitive», acesta fiind numele care li se potriveste, ca de altfel si altor citeva, constituie un-patrimoniu filogenetic. Prin aceste fantezii indi- vidul se scufund& din nou in viata primitiva atunci cind propria sa viata a devenit prea rudimentara. Dupa pirerea mea este posibil ca tot ceea ce ni se relateazi in ‘cursul analizei in mod fantezist, anume ademeni- rea copiilor, excitatia sexualé la vederea raporturilor sexuale ale parin- tilor, amenintarea cu castrarea sau, de preferinta, castrarea, — este posibil ca toate aceste nascociri si fi fost altddata, in fazele primitive ale familici umane, realitati si ca, dind friu liber imaginatici sale, copi- lui doar s& acopere, cu ajutorul adevarului preistoric, lacunele adeva- ruiui individual. “Adesea ath avut impresia cd psihologia nevrozelor este capabild si ne limureasc’, mai mult si mai bine decit celelalte izyoare, asupra fazelor primitive ale dezvoltirii omubu. Problemele pe care. le-am tratat ne obligé si examindim mai indea- proape problema originii si a rolului acestor activitati spirituale numita nfantezie“, Aceasta, 0 stiti, se bucura_de muita consideratie, fra a se avea 0 idee precis’ despre locul pe cate fl ocupa in viata psihica. ce va pot spune pe aceasta tema. Sub influenta necesitatii exterioare, omul este obligat putin cite putin si fact o apreciere exact a realitatit ceea ce il invata si-si_conformeze conduita la ceea ce am numit noi »principiul realitatii si si renunte, in mod provizoriu sau definitiv, la diversele obiecte si scopuri ale tendintei sale hedoniste, inclusiv ten- dinfa sexuala. Aceasti renuntare la placer a fost totdeauna anevoioasd pentru om si nu se realizeaza fri o anumita compensatie. In conse- cinta el si-a rezervat o activitate psihicd datoritA careia toate sursele *) ,Urphantasien* tn textul original. (Nota trad.). 9) ,die lucken der individueile Wahrheit* in textul original. (Nota trad.) 304de plicere gi toate mijloacele de a dobindi plicerea, la care el a renun- tz, continua sf existe sub o forma care le pune la adapost de cerintele tii si de ceea co numim noi proba realitatii. Orice tendinti im- Sracé numaideeit forma care o reprezintd ca fiind satisiicuta si nu_ne dim ca complacindu-se in satisfacerea imaginara a dorintelor, omul ieste o satisfactie care, de altel, nu este cu nimic tulburata de con- ata irealititii acesteia. In activitatea fanteziei sale omul continua sci si se bucure, in raport cu constringerea exterioara, de acea liber- rae la care a fost obligat sé renunte dentult in viata sa reala. El a reu turul de forté care fi permite sa fie alternativ un animal care = plicerea si o fiinté rationalé. Slaba satisfactie pe care o poate ge realitatii mu intri in socoteala sa, Este cu neputin{a si te lip de constructii auxiliare’, spune undeva Th. Fantane, Crearea tiri- i psihic al fanteziei igi’are echivalentul in instituirea de_,rezer: naturale® acolo unde nevoile agriculturii, ale comunicatiilor, ale iei_ameninti si transforme, pind la a-l face de nerecunoscut, ctul initial al pamintului. ,Rezervatia naturali* perpetueaz’ acea 2 primiliva pe care sintem’ siliti, adesea cu regret, s-o sacrificim vetutindeni necesitatii. In aceste rezervatii, totul trebuie sA_creasca +4 se dezvolte nstringere, totul, chiar si ceea ce este inutil si uitor. Tarimul psihic al fanteziei constitule 0 rezervatie de acest fel, sustrasd principiului realitatil Produsele cele mai cunoscute ale fantezici sint ,reveriile*, despre c¢ am gi discutat, satisfacerea imaginara a unor dorinte ambitioase, grandicase, erotice, satisfaccre cu atit. mai completa si mai exuberant& cu cit realitatca impune modestia si rabdarea. Recunoastem cu o clari- tate izbitoare, in aceste vise in stare de veghe, esenta insiigi a fericir imaginare care const in a face dobindirea placerii independent’ de timentul realitSfii, Stim cA aceste reverii aledtuicse nucieu! si pro- ietipul visclor nocturne. In fond, un vis nocturn nu este altceva decit visil in stare de veghe ficut mai suplu gratie libertitii nocturne a te etelor, deformat de aspectul din timpul somnulul al activititii psihice. frtem deja familiarizati cu ideea cA reveria nu este: in mod necesar J, cA exist& reverli incongtiente. Aceste reverii inconstiente urmare, tit nocturne, cit si a simptomelor facé s& intelegeti rolul fanteziei ‘Vom avdtat cf in cazul privatiunii Hbidoul, esind, reocupa pe care le-a depisit, nu fara a fi Lisat totusi aici a parte din el Fara a voi sé reduc aceasti al , fara a vol s-o corectez citusi de putin, tin totusi si intreduc o veriga inter- Cum gaseste libidoul calea care fl conduce la aceste puncte de zie? Ei bine, obiectele si directiile abandonate de citre libido nu abandonate intr-un mod complet si absolut. Aceste obiecte si di- , ca si derivatele lor, persista incé cu o anumita intensitate in re- le fanteziei. Prin urmare, ii este de ajuns libidoului sd se ra- porteze la aceste repreventari ca sA regaseased drumul care trebuie si-L la toate aceste fixatii refulate. Aceste reprezentarl imaginare s-au bucurat de o oarecare toleranta, nu a avut loc un conflict intre ele 5 ,Lusttier® in textul original. (Nota trad.) 20 — ed. 404 305gi ex, oricit de puternice’ a putut fi opozitia lor fata de acesta, aceasta ‘numai cita vreme a fost respectaté o anumita conditie, cond do natura cantitativa gi care nu poate fi tulburata decit de re‘lus libidoului- spre obiectele imaginare, Ca urmare a acestui- reflux, cant tatea de energie increntd acestor obiecte ale fanteziei_creste pina’ ce cle devin exigente si isi cer dreptul la realizare. Rezultd astfel un con. flict inevitabil intre ele si eu. Indiferent de faptul ca au fost alt&czt constienje sau preconstiente, in prozent ele suferd o refulare din partea eului si sint sortite captarii de ciitre inconsticnt. De la fanteziile’ in constiente acum libidoul ure’ pind la originile lor in inconstient, pi la propriile sale puncte de fixatie. Rogresiunea libidoului spre obiecte imaginare, sau fantezii, consti- tuie o etapa intermediaré pe drumul care duce la formarca simpicme- Jor. Aceasti etapa merita, de altfel o denumire speciala. C. G. Jung a propus in acest scop denumirea de introversiune, cu care de altfel et a desemnat intr-un mod foarte nepotrivit si altceva®. In ceca ce, ne priveste, desemnam prin introversiune indepirtarea libidoului de bilitAtile de satisfactie reala si deplasarea sa citre fanteziile considerat “jnofensive. Un introvertit, fra a fi ined nevrotic, se afli intr-o situatie instabila; la prima deplasare de forte el va prezenta simptome nevro- tice in cazul c& nu gaseste altd iesire pentru libidoul sau refulat. In schim, caracterul ireal al satisfactiei nevrotice si stergerea diferentei intre fantezie si realitate se manifesta incepind cu faza introverstunti. Ati remarcat fiird indoialii c&, in ultimele mele explicatii, am in dys in lanful etiologic un factor nou : cantitatea, marimea cnergiilor huate fn consideratie. Este un factor de care trebuie sA tinem seama in’ toate jurarile, Analiza pur culitativa a conditiilor etiologice nu este . Sau, ca si ne exprimam altfel, 0 conceptie pur dinamied a procesclor psihice care ne intereseaza este inswicienti: este necesar si le privim si din punct de vedere economic. Trebuie sA recunaas: ci orice conflict intre doud tendinte nu izbucneste decit din momentul in care sint atinse anumite intensititi, chiar in cazul in care conditiile care decurg din continutul acestor tendinfe se manifesti de multi vreme. La fel, importanta patogenicii a factorilor constitutionali depinde de previo~ minanta cantitativa a uneia sau alteia din tendintele pactiale in raport cu dispozitia constitutional. Putem chiar si afirmém c& toate predis- povitiile umane sint calitativ identice si nu difera intre cle decit prin proportiile lor cantitative. Nu mai putin decisiv este factorul ce tiv din punctul de vedere al rezistentei la noile afectiuni nevrotice, Totul depinde de cantitatea de libide neutilizat de care 0 persoand poate pune in stare de suspensie si de fracfiunea mai mule sau mat putin mare a acestui libido pe care ea este in stare s-o deturneze de la calea sexuald spre a o orienta citre sublimare, Scopul final al activititii psihice din punct de vedere calitativ, poate fi descris ca o tendinta de a dobindi plicerea si a evita durerea, apare, dacd il privim din punet de vedere economic, ca un efort de stapinire a masei (mérimii} excitatiilor care isi au sediul in aparatul psihic si de barare a durerii care poate s& rezulte din stagnarea lor. 5) Aluzie Ja tipologia Tui Jung, pentru cave ,introvertitult se prin retragerea in sine, reverie, ego:sm, fugd de acfiune, prudenta, izo ‘Tipul opus este ,extravertitul, (Nota trad, 306,Tata tot ceea ce mi-am pr. i vai comunic cu privire la forma- simptomelor in nevroze. Tin ins si mai repet inca o data, in mo cei mai explicit, c& tot ce am spus nu se yeferd decit la formarea sir romelot in isterie. Deja in nevroza obsesionald situatia este dif japtele fundamentale raminind, de altfel, accieasi. Rezistentele la impul- surile care decurg din tendin{e, rezistente despre care, de asemenea, em yorbit in legatura cu istorie, ocup’ in nevroza obsesionala primul plan domina tabloul clinic in calitate de structuri zise ,reactionale*, Gasim aceleasi deosebiri, ca si altele si mai profunde, im celelalte nevroze care inci mai asteapti ca cercetarile in privinia mecanismelor ior de for- mare si fie terminate. Inainte de a incheia accastd prelegere, ag mai dori s& va atrag ater tia asupra unei laturi dintre ccle mai interesante ale vietii imaginative. Exist, anume, un drum ce intoarcere care duce de la fantezie la re: tate: este arta. Artistul este in acelasi tim> un introvertit care Irizeazai nevroza, Animat de impulsvri si de tendinie extrem de puternice, ch ar voi s& cucereascd onoruri, putore, bogaiie, glorie, dragestea femeiio Dar fi lipsese mijloacele. De aceea, ca orice om nesatisficut, el ist toarce fata de la realitate si tsi concentreazi intregul interes, inclusiv libidoul, asupra dorinjelor plasmuite de vista imaginativa, coea ce il poate duce ugor la nevrozi. Sint necesare multe circumstante favo- rabile pentru ca evolufia sa si nu ajunga la acest rezultat; se stie cit de numerosi sint artistii care suferi de o stagnare partiald a activitAtii Jor ca urmare a nevrosclor. Constitutia lor e posibil si comporte o mare dispozitie pentru sublimare si o oarecare slabiciune in efectuarea refularilor susceptibile s& trangeze conflictul. Si iatd cum artistul rega- seste drumul realititii. Nu-i nevoie si va spun ci nu este singurul care trdieyte o viath imaginativa. Domeniul intermediar al reveriei se bucurd de favoarea general’ 2 camenilor si tofi cei care sint frustrati cout aici compensatie si consolare. Dar profanti nu se pot bucura decit ¢e o plicere limitaté de pe wma fantezici. Caracterul implacabil al reful rilor lor ti obligit si se muliumeased cu rare vise fn stare de veghe. de care trebuie insi si devin& constienti. Artistul adevarat poate ins mai mult. Mai intii el poate da reveriilor sale o astfel de forma incit ¢ igi pierd orice caracter personal susceptibit si-i indeparteze pe stréini, transformindu-le fntr-o sursi de placere pentru ceilalti. Artistul se pricepe, de asemenea, si le infrumusefeze in aga fel c& Je disimuleast complet originea suspect. El poseda, in plus, puterea misterioasi de a Gate pind faureste imaginea fidela a reprezen existente in reveria sa si de a ataga acestei reprezentari a f. ziei sale inconstiente un Gea a placere suficienta pentru a masca sau suprima, In mod pro , refullrile. Cind a izbutit s& ealizoze toate acestoa, le di cltora mijloeul dea extrage din now mnul- fumire si consolare din strsele de placere, devenite inaccesibile, ale propriulti lor inconsticnt ; isi atrage astfel recunoasterea si admiratia lor si, in final, cucereste prin fantezia sa ceea ce mai inainte n-a existat decit in fantezie : onorurile, puterca si dragostea femeilor. > *XXIV NERVOZITATEA COMUNA Dupa ce, la ultimele noastre intilniri, am dus la bun sfirgit o sar- cind destul de grea, abandonez pentru moment subiectul si ma. adresez dumneavoastra. Stiu cd sinteti_ nemultumiti. V-ati facut o alta idee despre ceea ce cbuia sa fie o Introducere in psihanalizd, V-ati asteptat la exemple extrase din viati si nu la expunerea unei teorii, Imi spuneti cai poves- tindu-va parabola intitulaté La parter gi la primul etaj, ati sesizat cite cava din etiologia nevrozelor, dar c& regretati c& v-am relatat istorioare imeginare in loc de a va fi citat observatii facute pe viu. Sau, cind y-am vorbit la inceput despre cele doud simptome, care nu sint niste jnventii, facindu-va si asistati la disparitia lor si punindu-vi sub ochi raporturile lor cu viata. bolnavului, ati intrevéizut ,,sensul“ simptome~ si ati sperat si mA vedeti cultivind in continuare aceasti modalitate de a proceda. $i iata c eu prezint in fata dumneayoastra lungi teorii me~ reu incomplete, la care aveam totdeauna ceva de addugat, operind cu ni pe care nu vi le-am impartasit in prealabil, trecind de la expune descriptiva la conceptia dinamica s de la aceasta la conceptia pe care m= numit-o ,cconomici#, Sinteti indrituiti s& m4 intrebali daca, printre intele pe care le-am intrebuintat, nu erau uncle cu_acees i 'sernnifi- si care erau folosite alternativ doar din motive de cufonie. N-am intreprins nimic spre a va Kimuri in aceasta privin{é ; in loc de aceasta, am facut sA apari in fata dumneavoastra puncte de vedere cuprinzAtoare, ca acelea ale principiului placerii, principiului realitatii gi patrimoniului creditar filogenctic ; si, in loc de a va fi introdus in ceva, am facut si treaci prin fata ochilor dumneavoastré un domeniu care, pe masuré ce era evocat, se indeparta tot mai mult. De ce n-am inceput introducerea in teoria nevrozelor prin expunerea a ccea ce stiti dumneavoastra insivi in legdturA cu nevrozele, a ceea ce ¢ mult vreme va trezeste interesul? De ce nu am inceput prin a va vorbi despre natura deosebité a nervosilor, despre reactille lor prehensibile in raport cu ceilalti oameni gi in raport cu influentele e rioare, despre iritabilitatea lor, lipsa lor de prevedere si de adaptare ? De ce nu v-am caliuzit putin’ cite putin de la intelegerea problemelor legate de manifestirile extreme si enigmatice ale nervozitatii ? Nu contest faptul ca doleantele dumneavoastré sint intemeiate. Nu-mi fac iluzii asupra calitatii artistice a expunerii mele, pind intr-atit incit atribui un farmec deosebit fiectruia din defectele sale. Sint de acord c& ar fi fost mai profitabil pentru dumneavoastra dac& ag fi procedat altfel decit am facut-o; de aitfel am si avut o asemenea intentie. Dar no totdeauna este usor si-ti realizezi intentiile, chiar si pe cele mai re- zonabile. Exista in insusi subiectul pe care il tratéim ceva ce ne porun- 308 3coste si ne indepirteaz de 1s intentiile initiale. Chiar si un Incru atit de neinsemnat ca dispunerea unui material foarte cunoscut nu depinde ntotdeauna si in introgime de vointa autorului: ea se implineste sin- gura si numai dupa ce faptul s-a manifestat ne putem intreba de ce raterialele s-au dispus intr-o ordine gi nu in alta. Se poate ca titlul Introducere in psihanalizd s& nu se potriveascd avestei parti care tratcazé despre nevroze. Introduccrea in psilanali este reprezentata de studiul actelor ratate si viselor, pe cind teoria nevrozelor este psihanelizi in tata acceptiunes cuvintului. Nu cred cd, intr-un timp atit de scurt si intr-o forma atit de condensati, am reusit sa & dau suficiente cunostinte de teorie a nevrozelor. Am tinut si va fatigoz inainte de toate 0 ideo de ansamblu in legaturi cu sens si importanta simptomelor, cu conditiile exterioare si interioare, pre- cum si cu mecanismul formarii simptomelor. Cel putin aceasta am fy cereat sii fac si in aceasta consti esentialul pe care ni-l poate oferi psthanaliza astazi u multe preciziri de facut cu privire la libi ecvoltarea sa, dup& cum mai erat lucruri de spus cu priv voltarea eului, Cit priveste premisele tehnicii noastre si importa notiuni de inconstient si de refulare (de rezistenta), ati fost pregéititi inea din partea introductiva. Veti vedea intr-o viiteare lectie pe ce baz isi va retua munca psihanaliticd evolutia ei organic’. Nu v-am ascuns, fn preambul, faptel c& toate deductiile noastre au fost construite baza unui singur grup de afectiuni nervoase : nevrozcle zise ,de tra fer, Tot astfel, enalizind mecanismul formérii simptomelor, nu am in vedere decit nevroza isteric’. Chiar dack presupunem cA nu ati do- bindit nici o cunostinté temeinica, ci nu refinut toate detaliile, sper ci afi dobindit ce! putin o idee generala despre mijloacele cu care opereaza psihanaliza, despre: problemele pe care le abordeazi si rezul- tatele obtinute Presupun deci c4 ati prefera si incep expunerea nevrozelor prin descrierea_atitudinii nevroticilor, a modului in care suferi ef de ne- vroza, aparindu-se impotriva ei sau acomodindu-i-se. Desigur ci este aici un subiect interesant si instructiv, nu prea dificii de tratat, dar cu care este oarecum primejdios s& incepem, Luind ca punct de plecare nevrozele comune, obisnuite, riscim indeosebi si nu descoperim necu- noscutul, sa nu sesizim marea importanta a libidoului si si ne 1as& am influentati in aprecierea faptelor de felul in care se prezinta ele eulué nevroticilor, Or, se intelege de la sine c& eul este departe de a fi un judecdtor sigur si impartial. Eul avind puterea de a putea nega incon- stientul si de al refula, cum am putea noi astepta de la el o judecata echitabilé cu privire la incongtient? Printre obiectele refulate, figu- reazi in primul rind cerintele dezaprobate ale sexualititii, ceea ce inseamna cé nu vom izbuti niciodata si ne facem o idee despre intin- derea si importanta lor dup& modul in care le concepe eul. incepind din momentul in care vedem aparind conceptia despre refulare, sintem preveniti ci nu trebuie si lugm ca judecitor pe unul din cei doi ad- versari aflati in conflict, mai ales nu pe acela victorios. Stim de acum fnainte c& tot ceea ce ne-ar putea dezvalui eul ar fi de natura si ne induca in eroare. I-am putea acorda credit eului dacd ar fi activ in toate manifestarile sale, dacd am sti cd el insusi a voit si a produs simp- tomele. Dar intr-un mare numar din manifestérile sale eul ramfne pa- siv si tocmai aceasta pasivitate incearcd el sé ne-o ascunda sau sd ne-o 309prezinte sub un’ aspect care tine. De altfel, eul nu indrazneste intotdeauna s& se supund acestel incercari si este obligat s& recunoascd faptul ci in simptomele nevrozei obsesionale ef simte ridicindu-i-se impotriva forte strdine, de care apara decit cu greutate. "Acei care, nelasindi-se descurajati de uceste avertismente, iau fal- sele indicatii ale eului drept moned& bun§, vor avea cu siguranté sa s& scape de toate obstacoleie care se cpun interpretarii psihanalitice a constientului, sexualititii gi pasivitafil culul. Accstia vor putes afirraa, aga cum face Alfred Adler, ca pricina nevrozel o constituie ,caracterul nervos*, in loc de a-i fi efectul, si vor fi, de asemenea, incapablli si explice fie si cel mai neinsemnat detaliu al formarii nevrozelor sau visul cel mai insignifiant. MA veti intreba: ,,Nu este deci posibil si se tind seama de partea care revine evlxi in nervozitate si in formarea simptomelor, fara a ne- gla inle-o manier’ prea flagranta factorii descoperiti de psikanatiza 2 intrebare la care raspund: ,Faptul va fi cu siguranta posibil intr-o zi, dar, dat& fiind orientarea psihanalizei, nu prin aceasta trebuie s& inceap’ ea. Putem prezice momentul cind aceasta sarcind se va im- pune psihanalizei, Existi nevroze in care participarea eului se mani- festa intr-un mod mult mai intens decit im acelea pe care le-am stu- diat pind in prezent : numim aceste nevroze ,.narcisice*, Examenul ana- itic ‘al acestor afectiuni ne va permite sA determinam cu certitudine gi impartialitate participarea eului la afectiunile nevrotice. Existi ins4 o atitudine a ewlui cu privire la nevroza sa care este atit de frapanta incit ar fi putut fi Iuaté m consideratie ined de la inceput. Aceastd atitudine pare a nu lipsi in nici unul din cazuri, dar reiese cu o evident deosebiti intr-o afectiune pe care noi inci n-o cunoastem : in nevroza traumaticii. Trebule s& stiti ca, in determinarea si mecanismul tuturor formelor de nevroz’ posibile, actioneazi mereu aceiasi factori, cu deosebirea c& rolul principal in’ formarea_simpto- melor revine, dup& natura afectiunii, cind unuia, cind altuia dintre ei. S-ar zice cA aver de-a face cu o trupA de teatru: fiecare actor, desi are rolul su preferat — erou, confident, intrigant ete. — joacd totusi si alte roluri decit cel obisnuit. Nic&ieri reveriile, care se transforma in simptome, na apar cu mai multa claritate ca in isterie; in schimb, rezistentele sau structurile reactionale domin& tabloul nevrozei obse- sionale ; iar, pe de alt& parte, ceea ce am numit noi elaborare secun- dart, referindu-ne la vis, ocup% in paranoia primul loc, in calitate de delir etc, In acest fel, in nevrozele traumatice, indeosebi in acelea provocate de ororile r&zboiului, descoperim un mobil personal, egoist, utilitarist, defensiv, mobil care, dac& este incapabil si provoace el singur maladia, contribuie la declansarea acesteia si la mentinerea ei atunci_ cind s-a structurat. Acest motiv cautA sA protejeze eul impotriva pericolelor ‘a c&ror amenintare a constituit cauza ocazionald a bolii si va face vin- decarea imposibili atita vreme cit bolnavul nu va avea garantia c& aceleasi pericole nu se vor mai ivi sau atit timp cit nu va fi fost com- pensat fala de riscurile la care a fost expus. In toate celelalte cazuri analoage, ins’, eul este la fel de implicat in geneza si persistenta nevrozelor. Am si aratat ci eul contribuie, intr-o anumit4 mésura, la manifestarea simptomului, acesta avind. 0 latura prin care ofera satisfactie tendinfei euli care cautd si opereze refu- 310ptom este rezolyarea cea mai comoda si cate se incadreazi cel mai piul placerii ; intr-adevar, este incontestabil ca in felul esta eul este scutit de un efort interior dur si penibil. Sint cazuri in wuss medicul este obligat sf convin cd nevroza constituie solutia i. inofensi din punct de vedere social, cea mai avantajoasd i conflict va mirati daci vi se spune c4 mediul insus ‘ © combats, Lui nu-i convine sa-si reducd Ja acela al unui fanatic al sinatiti, stiind exist’ gi alte mizeril decit mizerfa nevrozelor, ci exist si suferinge, poate ined si mai reale si indardinice, cA necesitatea it sili pe un om sa-si sacrifice sdndtatea, sactificiul unuia singur | preveni o imensd nenorocire de care ar suferi multi alti Zick Sa putut afirma cdi nevroticul, spre a se sustrage unui <1 rejugiat in boala si recunoastem ec in anumite cazuri ast fuga este justi r medicul, care si-a dat seama de situa- trebuie atunei si se retragd, in liniste si cu toate m posibil nctie de aceste cazuri de exceptie cbignuite, refugiul in nevrozi ofer’ eului un anumit avantaj de ordin din punctul de vedere al bolii, la car in te situatii se rui valoa poate varia Sa Indim cel mai frecvent exemphi de acest gel io, tratat’ cu brutalitate si exploatatd nemilos d giseste sistematic refugiul in nevrozA atunci cind este sjutaia de pre dispozitie, cind este prea fricoast sau prea onesti ca sa intretina lega- i secrete cu un alt birbat, cind nu este destul de tare ca si infrunte cate conventille exterfoare gi si se desparta de sof, cind nu are inten- si caute un sof mai bun sicind, mai presus de fea, instinctul sau mpinge, orice-ar fi, spre acest brutal. Boala fi este o arma in lupta impotriva acestui barbat de care se poate servi pentru apa- a se rizbuna. Ei fi este permis de boala, dar nu si de cisdtorie. Gasind in medic un aliat, 4 sotul care, in im le normale, nu avea pentru dinsa ai © consideratie, s-o menajeze, si faci pentru ea cheltuieli, sé-i per- mita sa lips de acasd si s4 scape astfel pentru citeva ore de opre- nea la care o supune sotul. In cazul in care avantajul exterior sau accidental pe care boala {] oferd astfel eului este considerabil si nu ate fi inlocuit prin nici un alt avantaj mai real, tratamentul nevro- zei risca foarie mult 64 ramina ineficient. Imi veti obiecta ci ceea ce va relatez despre avantajele oferite de heald este mal degrabi un argument in favoarea conceptiei pe care am respins-o, potrivit cdreia tocmai eul ar fi acela care doreste si creeazA nevroza tusi: faptele pe care vi Je-am expus inseamna poate pur si simplu c& eul se scomplace in nevroz, ci, neputind-o im- piedica, el o folosesie cit mai bine posibil, dacd aceasta se preteaz’ uneori Ia asemenea folosinté. in masura in care nevroza prezin(é avan- taje, eu! se acomodeazé foarte bine cu ea, insé nevro: a mu prezint in- toideauna avantaje. In general se constata cd, lisindu-se si lunece in nevrozi, eul a facut o proastiafacere. El a‘ platit prea scump ate- nuarea conflictului, iar sen: utiile de suferinta, inerente simptomelor, agi un avantaj exterior evident, dar’a ¢ un caz la aitu 3uldaca ele sint poate echivalente cu chinurile conflictului, pe care le into- cujesc, nu determina mai putin, dup& toate probabilititile, o agravere a starii de nepliicere. Eul ar dori sa se debaraseze de ceea ce au in penibil simptomele, fara a renunta la avantajele bolii, insi fi este ou neputinta sa obtina acest rezultat, Se constata cu acest prilej, fapt care trebuie refinut, cd eul este departe de a fi atit de activ pe ci Cind, in calitate de medici, veti avea de ingrijit nevrotici, nu v intirzia 4 constatati cA cei care se pling si se lamenteazd cel mai in legaturé cu boala lor nu sint si cei care se last bucuros ajutati, opu- nind tratamentului, cea mai . Dimpou ins& lesne tot ceea ce rea avantai starea morbid va ntari In acelasi timp rezistenta prin refulare si agrava dificultatile terapeutice. Avantaj care apare, ca si zicem aga, o dali cu simptomul, trebuie un altul, care se manifest mai tirziu. Cind o structur’ psihica de felu! bolii dureazit de mai mult timp, ea sfirgeste prin a se comporta ca 9 cntitate independent ; ea punc in evidenta un soi de instinct de servare, se instituie un modus vivendi intre aceasta si celelalte cot ente ale vietii psiltice, chiar acclea care, in fond, fi sint ostil- rareori ea géseste prilejul de a se face din nou util, dobindind in acesta un fel de junefie secundara facuta pentru a-i prelungi § lida existenja. Si luim, in loc de wu: di rogie, un imprumutat din viata de toate zilele. Un bolnay mancitor, c: tiga existenta prin truda sa, devine infirm ca urmare a unui acide profesional, Incapabil si mai Increze, ise acordi 0 micd indemnizat si, in afara de aceasta, invala sdi-si utilizeze infirmltatea: spre a cer Existenta sa actuala, extrem de inrdutatité, are la bazi faptul care zdrobit existenta anterioar’. Vindecindu-i infirmitatea, fi vefi lua primul rind mijloacele de subzistenta, intrucit. ramine de vazut 4 el mai este capabil sisi reia vechea mune. Ceea ce, in nevroz, co respunde acestei utilizéri secundare a bolii, poate fi considerat ca avantaj secundar care se adauga celui dintii. Trebuie s& vA spun in general cd, far a subestima importan’ practica a avantajului oferit de starea’ morbida, din punet de vedere tooretic nu trebuie si ne Ii nfluentati de acest fapt. Facind o5- siractie de exceptiile aritate mai sus, acest avantaj ne face sd ne g dim la exempiele de ,inteligenti a animalelor*, ilustrate de Oberlinder in Fliegende Platter. Un arab strabate, pe camila, 0 poteca strimta taiata intr-un munte prapistios, La o cotiturd a potecti se gaseste pe nea toptate in fata unui lou gata s& sara asupra-i. Nici o portifa de sea- pare: de o parte muntele aproape vertical, de alta abisul ; imposibil s& faci calea intoarsa si s-o rupi la fuga: arabul se vede pierdut. Nu aceasta este insi pirerea cdmilei. Ea face cu cdliret prapastie ... iar leul ramine cu buzele umflate, Ajutorul dat bolnavului de nevroz’i aduce cu acest salt in prapastie. Se mai poate intimpla ca rezolvarea conilictului prin formarea simptomelor si nu constituie decit un proces automat, omul dovedindu-se in acest fel incapabil de a ris- punde exigentelor vietii si renuntind sa utilizeze fortele sale superioare Dacii s-ar dispune de posibilitatea unei alegeri, ar trebui s& se prefere © infringere eroicd, in urma unei lupte corp la corp cu destinul. Trebuie totusi si va arat si alte motive pentru care nu am incepyt expunerea teoriei nevrozelor cu infatisarea nervozitatii comune. Poste 312ca veti crede ci daci am procedat asa, a fost pentru cd, in ca care ag fi adoptat o ordine inversa, as fi intimpinat mai multe dificul- 14H in stabilirea etiologici sexuale a nevrozelor. Va inselati. Spre a sjunge la aceasti conceptie, in nevrozele de transfer trebuie si se in- ceapa printr-o reusitA interpretare a simptomelor. fn formele obissuite zie nevrozelor zise momentane , rolul etiologic al victii sexuale con- bat de ce ne inc&patindm s& nu finem deloe seama, in cursul © marii nevroticilor, de activitatea lor sexuald. nu mi-au trebuit multe eforturt sexual normal nu comport spu a s& ajung la constatarea cd viata nevrozé (nevroza momentan’, vreau si n). Desigur, teza aceasta neglijeazi intr-o oarecare masura diferen- tele individuale dintre oameni si sufera, de asemenca, de acea incert rudine inseparabila de cuvintul ,normal*, dar, din punetul de vedere al orientarii in mare, ea isi pastreazi incd intreaga sa valoare. tut astfel stabili raporturi specifice intre anumite Jorme de nervoziia si anumite tulburari. sexuale particulare si sint convins ¢& daca as pune de aceleasi materiale, de aceiasi bolnavi, ag face si astiizi identice. Adesea mi-a fost dat si constat cd un om, care se : tumea cu 0 anumiti sutisfattie incompleta, de exemplu onanismul, era atins de o forma determinati-de nevrozA actuala, care ceda p jocul alte! forme alunei cind subiectul adopta un alt regim sexus ‘a fel de putin recomandabil. Am avut in acest fel posibilitatea s& cesc 0 schimbare in modul de satisfactie sexucld, pornind de la sc barea starii bolnavului. Am luat obiceiul de a nu renunta la presupu- nerile si binuielile mele cit timp n-am reusit si inving nesinceritatea bolnavului si si-i smulg marturisiri. Este adevarat cA in cazul acesta bolnavii prefera si se adreseze altor medici, care pun mai put ruint& in a se informa asupra vietii lor sexuale. Nu mi-a scapat atunci din vedere faptul ca etiologia starii morbide nu poate fi intotdeauna redusi la viata sexuali. Daci cutare boinav a fost afectat direct de o tulburare sexuala, la cutare altul aceasté tul- burare n-a survenit decit in urma unor pierderi pecuniare importante sau a. unei grave maladii organice. Explicatia acestei varietti nu ne. aparut decit mai tirziu, cind am inceput s& intrevedem raporturile reciproce, pind atunci doar binuite, dintre eu si libido, iar explicatia noastré devenea din ce in ce mai satisfacdtoare pe masura ce dovezile privind aceste raporturi se inmulteau. O persoani nu devine nevro- ticd decit cind eul sau si-a pierdut aptitudinea de a-si reprima libidoul intr-un fel sau altul. Cu cit eul este mai puternic, cu atit fi este mai usor si se achite de aceasté sarcina ; orice slabire a eului, indiferent de cauzi, este urmat de acelasi efect, care consti in exagerarea cerin- telor libidoului, deschizind in consecinti calea spre afectiunea nevro- tied. Existé si raporturi mai intime intre eu si libido; cum, insi, aceste raporturi nu ne intereseazd aici, ne vom ocupa de ele mai,tirziu. Ceea ce ramine pentru noi esential si instructiv este faptul c&, in toate cazu- rile, oricare ar fi modul de producere a bolli, simptomele nevrozei sint % der sogenannten Aktualneurosen* in textul original. (Nota trad.). 313date de citre libido, ceza ce presupune o enorma cheltuialé de energie din partea sa. Trebuie acurh si vi atrag atentia a d care exist intre nevrozele actuale si psihonevroze, grup, nevrozele de transfer, ne-am ccupat in suficienta acun:. In ambele cazuri simptomele decurg din libido; in ele implica o cheltuiala anormala i tisfactii_de_ substitutic. rentale prim urd pind abele cazuri ind sa- le nevroz ace a unui organ, unei functii, nu au ‘i un ,,sens*, simptome sint corporaie, nu numai asemeneli, cazul simptomelor isterice, proceselor care le produc si care s ticipare a vreunuia din acele mecanisme ps cunoastem. Cum pot ele, in aceste condit Nbidowtui care, dup! am Vazut, este o forta psihick ? Raspu Ja intre} cit se poate de simplu. Permiteti una din primele obiectii adresate psihanalizel. Se spune: liza isi iroseste timpul voind s& elaboreze o teorie pur ior nevrotice, ceea ce este un demers ane explice o mali die. Aduc' ae priv mai mica Somatici. Ba isi exercitdi infiaenfa nod simultan ice si asupra vVietli corporale. Dac am recunoscut in nevrozelor manifestérile psih asim in simptomele ce ale tulburarijor sexuale, nu ne va A 2vrozele momentane a medicala ne di o indica ctele lor somatice directe. atie pretioas’, la care de altfe! autori, cu privire la modul de a concepe nevrozele momentane. easta manifesti, indeosebi in detaliile simptomatolog’ puterea lor de a actiona asupra tuturor sistemelor de organe si asupra tuturor funetiilor, 0 analogie incontestabila cu stirile morbide ocazio- nate de actiunea cronicaé a substantelor toxice exterioare sau de supri- marea bruse& a acestel actiuni, adic& cu i ‘ rudirea Intre aceste dou’ grupe de afectiuni devine inc si mai intima prin intermediul stirilor morbide pe care le atribuim, ca in cazul mala- diei lui Basedow, actiunit substantelor toxice care, in loc de a fi intro- duse in corp din afara, s-au format in organismul insusi. Aceste ana- logii ‘ne impun, dupa parerea mea, concluzia ci nevrozele momeniane 4 din tulburarile metabolismului substantelor sexuale, fie. c& se produe mai multe toxine decit poate suporta persoana, fie c& anumite fii interne sau chiar psihice tulbura utilizarea adecvaté a acestor substante, Intelepciunea popular a propovaduit intotdeauna asticl de idei asupra naturii trebuintei sexuale, spunind c& dragostea este o ,be- fie* pricinuita de anumite bauturi sau extracte, chrora ea le atribuie de altfel o origine exogena, La urma urmelor, termenul metabolism sexual sau ,,chimismul sexualitatii este pentru noi o forma ard con- finut ; nu stim nimic pe aceasti tem& si nici nu putem spune ca ar exista doua substante, din care una ar fi ,masculina si cealalta ,fe- minina, sau dac& trebuie si ne multumim admifind o singurd toxin sexual care si fie, in cazul acesta, cauza tuturor excitatiilor libidoulul. Edificiul teoretic al psihanalizel, pe care l-am creat, nu este in realitate 314c= 0 suprastructura pe care trebuie s-o as est iucru ined nu-] putem face. ce caracterizeaz& psihanaliza, ca stiintii, esie mai putin mate- ei hicreaza, cit tehnica de care se serveste. O putem, fra tenta natura, aplica tot atit de bine Ja isioria civilizatiel, la stiinta celigillor si la mitologie, cit si la teoria nevrozelor. Singurul ‘ci scop si gura contribufie consti in deseoperirea inconstientului in viata psi- blemele care se leagi de nevrozele momentano, ale céror simp- ia probabil din leziuni toxice directe, nu se preteazi citusi vatin la cercetarea psihanalitied : aceasta neputind da nici o limu- cu privire la ele, trebuie si se adreseze, in acest scop, investiga~ medico-biologice. Dac& v-am promis o ,Introducere in’ teoria ne- lor’, ar fi trebuit si incep prin formele cele mai simple ale ne- ne, spre a ajunge Ja afectiunile psihice mai complexe, ensecutive tulburérilor libidoului : incontestabil, aceasta ar fi fost or. cea mal fireasc&. In legaturd cu cele dintii ar fi trebuit sd va nt tot ceea ce stim din diverse surse sau tot ce credem a sti si, ajunsi la psthonevroze, ar fi trebuit vorbese de psihanaliza ijlocul tehnie auxiliar cel mai important din toate de care di: larificarea acestor stiri. Dar intentia mea este si va ;Introducere in _psihanaliz&, ceed ce y-am si prevenit: ma cocupa mai mult si va conturez o idee claré despre psihanalizd ‘decit vi fac sh dobindifi unele cunostinfe cu privire Ja nevroze, lar aceasta cuteste s4 pun pe primul plan nevrozele momentane, subiect cu ui sterii din punctul, de vedere al psihanalizei. Cred ci alegerea pe cut-o este in avantajul dumneavoastra, psihanaliza meritind in partea orlc&rei persoune cultivate, date fiind premisele sale multiplicitatea raporturilor. Cit despre teoria nevrozelor, ste um capitol al medicinii, asemanator cu multe altele. totusi, sinteti indreptatiti si va asteptati s& acordim un anumit eres nevrozelor momentane. De altfel sintem obligati s-o facem, fie si luind in considerare doar raporturile clinice strinse pe care le pre- zinti ele fafa de psihonevroze. Va voi spune, in consecinti, c& deosebim trei Zorme pure de nevroze momentane : Neurastenia, nevroza anzxioasd ipohondria. Aceasti diviziune n-a fost scutita de obiectii. Denumirile sint curente, dar lucrurile pe care le desemneazi sint nedeterminate e. Ma clasificd lumea haoticd a fenomenelor nevrotice, oricdrei stabili nice, de individualitati morbide si care nu recunose nici macar clasif carea in nevroze momentane si psihonevroze. Dupi parerea mea, acesti cind in cazul fricii atentia este precis concentrati asupra unui obiect. Cuvintul grouzd, in schimb, mi se pare a avea o semnificatio cu totul ciali, desemnind fndeosebi un pericol in legaturdé cu care nu am fost iti_printr-o stare prealabil& de angoasi. Putem spune cd ontal se ‘i impotriva groazei prin angoasi. Oricum ar fi, nu va scapa faptul cA cuvintul angoast este folosit in nsuri multiple, ceea ce it di un caracter vag si nedetorminat. Prin ergoasi Infelegem cel mai adesea starea subiectiva provocati de per- erea, dezcoltarli sentimentului de team’ si numim aceasta stare subiectiva ,,stare afectiva*, Ce este, din punct de vedere dinamic, o re afectiva ? Ceva foarte complex. O stare afectiva cuprinde mai in- anumite Influxuri nervoase sau desedrcdri motorii, apoi anumite nomene senzoriale, Acestea din urma sint de doua feluri: perceptii e actiunilor motrice s de individ si senzatii directe de plicere si de neplicere, care imprima stiri afective ceea ce numim tonul funda- u cred insi c& prin aceastii enumerare s-a epuizat tot ceca ce poate fi spus asupra natu afective. In unele stiri atective se_pot depisi aceste elemente, rectinoscindu-se c& nucleul in jurul ca- rula se cristalizeazé intregil ansamblu este constituit de repetitia unui aumit eveniment important si semnificativ, trait de subiect. Acest eveniment poate sé nu fie decit o impresie foarte indepartaté, cu un racter foarte general, impresie care si fack parte din preistoria nu a individului, ci a speciei, Spre a ma face mai bine inteles, va voi spune c& starea afectivd prezinta aceeasi structur& ca si criza’ istericd ca este, ca sf aceasta, constituita de o reminiscent sedimentata. C | poate fi deci re afectiva individualé nou Jor: consideratd ca expresia unei e tema starilor afective ia omului normal. Este solul psihanalizei si care nu aict, Ceea ‘ce cae despre starfle afective psihologia, ntru noi, psihanalistii, de neinteles si imposibil de discutat, Dar nici si nu ne socotim noi ingine pres siguri de ceea ce stim cu privire la stirile afective ; nu socoliti ceea ce Va Voi spune pe aceasta tema decit o prima incercare de orien- aici P tare in acest domeniu ob & merg! dar, mai departe. f coca ce priveste starea afectivé caracterizatA ‘drept angoasi, credem @ care este acea impresie indepirtat® pe care ea o reproduce. Afirn gota i ca aceasta nu poate fi decit nasterea, ad a toate senzatiile de , toe dintele de arile corporale al cror ansamblu a devenit prototi pul efectulut, produs de un pericol grav, pe c i trait de nent ori sub forma de angossi a Ca ca a fost in momentul ngeasi a fost de nate a latineseu an- ast (degustiae, strimtorare) reliefeaz’ tocmai senzatia de caznd, de ingustare a traheli care s-a produs atunci ca efect al situatiei reale, fenomen care ‘izi are loc cu regularitate in starea afectivé. Gasim de asemenea ca .d semnificativ faptul cd prima stare de angoasa este provocaté de separarea care se face intre mama si copil. Fireste ci, potrivit concep- fiel noastre, predispozitia pentru repetarea acestei prime stari de an- goasi a fost, de-a lungul unui incalculabil numar de generatii, in asa masuea incorporatd organismului incit nici un individ nu poate sedpa acesiei Stiri afective, chiar atunci cind el, ca legendarul Macduff, cel ,smuls din maruntaiele mamei*, a venit pe lume altfel decit printr-o nagtere natural, Nu cunoastem care a putut fi prototipul starii de angoasi al animalelor nemamifere. Tocmai de accea ignorém si ansam blu! de senzatii care corespunde la accstea ca echivalent al angoasei noasire, Poate ca sinteti curiosi si aflati cum am putut ajunge la ideea protetipul starii afective caracterizati de angoasi este constituit de actu! nasterii. Ideea este cit se poate mai putin speculativa ; am ajuns Ja ea inspirindu-ma mai degrabi din gindirea naiva a poporului. In~ tr-o zi — e mult de atunci — pe cind mai multi tineri medici de spital "a adunati la restaurant, in jurul unei mese, asistentul clinicii de b relatat un fapt amuzant petrecut la examenul de ab- solvive a cursului pentru moage. O candidata, intrebati ce Inseamna pre- zenta meconiului® in lichidul amniotic in timpul nasterii, a raspuns f& ezitare ca ,copilului ii este frica. Acest raspuns j-a facut pe examina- sd rida si candidata a fost respinsa. In ceea ce ma priveste, am fost, srul meu intecior, de partea acesteia si am inceput a intreziri c3 gna femeie din popor a intuit in mod just o relatie importanta ‘Trecind acum la angoasa nevroticilor, si vedem care sint noile ma- nifestiri si noile raporturi prezentate de aceasta. Sint multe de spu in aceasti privinta. Identificim, in primul rind, 0 stare de angoasi general, o angoasi ca si zicem asa flotanta, gata s& se ataseze de con- finutul primei reprezentari susceptibile sd-i ofere un pretext, influen- nd judecata, alegind asteptirile, pindind orice pri cu justifieare. Numim aceasta stare ,angoasa de asteptare*” sau ,asteptarea an~- asi“, Persoanele torturate de aceasta angoasi prevad intotdeauna cele mai ingrozitoare eventualitati, vid in fiece intimplare prevestire: unei nenorociri, inclind mereu spre pesimism, ori de cite ori este vorb. de un fapt sau'eveniment incert. Tendinta spre aceasta asteptare 2 ne- norecitii este o trasdturé de caracter proprie multor persoane care, in alard de aceasta, nu par @ fi nicidecum bolnave ; li se reproseaz infu. fisarea sumbr&, pesimismul; insi angoasa de asteptare exista in mod obisnuit si are un caracter net pronuntat intr-o afectiune nervossi caseia iam dat numele de nevroza anvioasii, pe care personal o clasific peintre nevrozele momentane. © alti formA de angoasi prezinté, contrar cclor deserise mai sus, aturi mai degraba psihice, flind asocist anumitor obiecte sau leg % aus seiner Mutter Leib geschnitten wurde“, serie Freud. (Nota trad). erie fecald expulzati de noul-ndseut in momentul venirii pe lume, ‘ad.). wartungsangst* in textul original. (Nota trad.)Este angoasa care caracterizeazi atit de numeroasele si adesea de bizarele ,,fobii*. Eminentul psiholog american Stanley Hall si-a dat primul osteneala si ne prezinte pe scurt o intreaga serie din aceste iobii, cu sonore denumiri grecesti, Aceasta seam&na cu enumerarea celor zece plagi ale Egiptului, cu deosebirea cd fobiile sint mult mai nume- e. SA védeti ce poate si devin’ object sau confinut al unei fobii tunericul, aerul liber, spatiile deschise, plsiclle, paianjenii, omizile, serpii, soarecii, furtuna, virfurile ascutite, singele, spatiile inchise, mul- yimea, singurataiea, trecerea pe poduri, cHlatoria pe mare sau cu trenul ete. etc. Prin incercarea de a ne orienta in acest haos lasd sa se intre- vada posibilitatea de a distinge trei grupe. Unele din aceste obiecte sau situatii de temut au ceva sinistru, chiar pentru noi cei normali, c&rora ne evocd o primejdie ; de aceea aceste fobii nu ni se par incomprehen- siblie, cu toate ci gasim cA sint de o intensitate exagerata. Astfel cei nai multi dintre noi tréiese un sentiment de.repulsie la vederea unui pe. Putem chiar sa afirm&m ci teama de serpi este o fobie raspindité intreaga omenire, iar Charles Darwin a deseris intr-un mod. impre- sionant teama care I-a cupring la vederea unui sarpe care se indrepta @ dinsul, desi era protejat de un gros pereie de sticlé. Intr-o a doua grupa includem cazurile in care se reliefeazé legatura cu un pericol, dar un pericol pe care obisnuim sd-] neglijam si pe care nu-l includem in culele noasire. Stim ci o cdldtorie cu trenul comporti un rise de cident in plus fata de situatia in care am ramine acasdi, adici peri- colul unei coliziuni; stim de asemenea ci un vapor se poate scufunda si ci astfel putem muri.inecati si totusi cdlAtorim cu trenul si cu va- orul fai teama, fra a ne gindi la aceste pericole. De asemenea, este am cddea in ap& dac& podul s-ar prabusi in clipa in care tre- e-1 pe el, dar luerul acesta se intimpla atit de rar incit nu finem deloe ma de acest prezumtiv pericol. Singurdtatea, la rindu-i, prezinta anu- e pericole si in anumite imprejurari o evitim; de aici nu urmeazi c&é nu am putea in nici un chip si in nici o imprejurare si suportim us moment de singuratate. Aceasti afirmatie se raporteazi in aceeast mésura la multime, la spatiile inchise, furtuna ete. Ceea ce ne apare ca fiind straniu in aceste fobii ale nevroticilor este mai putin conti- nutul lor, cit intensitatea. Angoasa provocata de fobii este pur si simply t de apel. Iar uneori avem impresia ci nevroticii nu incearcd acclorasi obiecte si situatii care, in anumite conditii, ne noua temeri si cdrora ei le dau aceleasi nume. Mai este si 0 a treia categorie de fobii, dar este vorba de fobii care sespi infelegerii noastre; Cind vedem un om in toata firea, voinic, cu- prins de teama la traversarea unei strizi sau a unei piefe din orasul natal, unde cunoaste toate ungherele, sau o femeie, dupa toate apa~ rentele sanatoasi, napaditi de o spaima nebun& daci pisica se alinta Ja picioarele ei sau daci un soarece s-a strecurat in vreun colt, cum putes stabili-o legitura intre teama unuia si a celuilalt, pe de o parte ‘icolul care, evident, nu existi decit pentru omul care are fobia respectiva, pe de parte ? In ceea ce priveste fobiile care au drept obiecte animalele, evident ci nu poate fi vorba de o*exacerbare a unei gntipatii umane generale, intrucit avem proba contrariului in faptul c& multi oameni nu pot. trece pe ling 0 pisicé fara s-o cheme . Soarecele atit de temut pentru femei si-a imprumutat sxpresii de mare tandrefe : cutare tindrd, care este incin- teama in fai 321er tata ori de cite ori logodnicul if spune ,soricelul meu, scoate un tipat i de groazi cind zareste micutul si gratiosul animal care poarta acest nume. In ceea ce priveste barbatii cdrora le este teama de strazi si de piete, nu gisim alti cale de a explica starea lor decit spunind ca se comporta ca niste copii. Educatia ii inculed in mod direct copilului ideea c& trebuie si evite ca find periculoase situatiile de-acest gen, iar insul nostru agorafob inceteaz’i intr-adevér si mai incerce teama dacd verseazi piata in compania cuiva. Cele dowd forme de angoas& pe care le-am descris, angoasa de a: teptare, libera de orice legatura, si angoasa asociata cu fobiile, sint ince- pendente una faté de-cealalt&. Nu putem spune c& una reprezinti o faz mai avansata fata de cealalta, ele neexistind simultan decit im mo exceptional si accidental. Starea de angoasa generala cea mai pronun- taté nu se manifesté in mod inevitabil in fobii ; persoanele a caror V este otriviti de agorafobie, pot fi total lipsite de angoasa de asteptare, izvor de pesimism. Este lucru dovedit c& unele fobii, cum ar fi fob’ privind spatiul, fobia privind calea ferata etc. nu se dobindesc decit ta virsta adulta, pe cind altele, ca fobia de intuneric, de furtuna, de ani- male, par sd fi existat din primii ani de viat&. Primele au intreaga sem- nificatie a unor maladii grave; cele din urma apar ca niste bizarerii, ca niste toane. Cind cineva prezinté o fobie din aceasta din urma cate- gorie, sintem indreptatiti sa binuim cd mai are si altele de acelasi fel. Trebuie si adaug cA trecem toate aceste fobii in cadrul isteré i de cn- goast, adicé le socotim ca pe o afectiune foarte apropiata de isteria de conversiune Cea de-a treia forma de angoasi .nevrotick ne pune in fata unci enigme care consta in aceea ca pierdem in intregime din vedere rapor- turile care exist intre angoasi si pericolul care ameninfa. In isterie, de exemplu, aceastié angoasi insoteste alte simptome isterice, sau se poate produce in orice alte condifii de excitatie, in asa fel incit, astep- tindu-ne Ia o manifestare afectivi, sintem cu total uimiti observind . teama, manifestarea la care noi ne asteptami cel mai putin. In sfirsit, angoasa se mai poate produce fra nici o leg&tura cu vreun fel de con- difii, intr-un mod tot atit de nefnteles, atit pentru noi cit si pentru bol- nay, ca un accest spontan si liber, tard a putea fi vorba de vreun pe- ricol sau de vreun pretext a-cirui cxagerare sA fi avut ca efect acest acces, Constatim, in cursul acestor accese spontane, ci ansamblul cdruia - ti dam numele de stare de angoasa este susceptibil de disociere, Ansam- blul accesului poate fi inlocuit printr-un simptom unic, de o mare inten- sitate, cum ar fi tremurul, ameteala, palpitatiile, senzatiile de sugrumare, sentimentul general dupa care recunoastem angoasa_lipsi UL abia marcat. Si totusi aceste stari pe care le descricm sub nume yechivalente ale angoasei“ trebuie si fie in toate privintele, etiologic, asimilate angoasci Se pun aici doud intrebari. Exist’ vreo legaturd intre angoasa nevro- ticd, in care pericolul nu, joacd nici un rol sau nu joacd decit un rob minim, si angoasa reala, care este intotdeauna si esentialmente o react! la un pericol? Cum sa infelegem aceastA angoasi nevrotici? Pentru ®) Nevrozi in care siimptomele cele mai evidente sint manifestari cu caracter somatic-functional. (Nota trad.) 322c& am dori si pastram principiul potrivit cdruia, de fiecare dati cind manifestém angoasa, trebuie si existe ceva care a provocat-o. Observatia clinic’ ne furnizeazi un numar de elemente care pot si taciliteze infelegerea angoasci nevrotice. SA discutém impreuna semni. catia acestora, a) Nu este greu de stabilit ci angoasa de asteptare sau starea de engoasa generala depinde intr-o foarte mare masura de anumite procese ale vietit sexuale sau, mai precis, de anumite aplicatii ale libidoului. Cazul cel mai simpiu si mai instructiv de felul acesta ne este oferit de persoanele care se expun la excitatii de frustrare, adicd la care excitatiile sexuale violente nu gasesc o derivatie suficienta, neconducind spre un final satisfAcdtor. Aga este, de exemplu, cazul barbatilor in perioada logodnei si al femeilor ai cdror barbati nu au o capacitate sexuala nor- mala, sau scurteazd, sau, din precautie, fac si esueze actul sexual. In aceste circumstante, excitatia libidinal dispare, spre a ceda locul angoa- sei, fie sub forma angoasei de asteptare, fie sub forma unui acces sau a unui echivalent al accesului, Intreruperea actului sexual ca masura de precautie, cind devine regim sexual obisnuit, constituie pentru barbati si mai ales pentru femei o cauza atit de freeventa de nevrozi de angoas’, incit practica medicala ne obligi, ori de cite ori ne afla in fata unor cazuri de acest gen, si ne gindim inainte de toate la aceasta etiologie. Procedind in consecinté, vom avea adesea prilejul sii constatam ci nevroza de angoas& dispare de indati ce subiectul renunta la restrictia sexual, Pe cind cunose, raportul dintre restrictia sexual si starile de angoasi este recunoscut chiar si-de medicii straini de psihanalizi, Presupun ins& ci se va incerca o intervertire a raportului, admitindu-se intre altele cd este vorba de persoane care practica restrictia sexualé pentru ca erau predispune la angoasa. Acest mod de a privi lucrurile este dezmintit categorie de atitudinea femeli a cirei activitate sexuala este esential- mente de natura pasiva, lisind, cu alte cuvinte, initiativa de partea bar- batului. Cu cit o femeie ave mei mult temperament, cu cit a este mai inelinata spre raporturi sexuale, cu atit ea este mai Capabila si fie satis~ facut& de acestea si cu atit mai mult va reactiona ea la neputinta birba- tului si la coitus interruptus prin fenomene de angoasi; in schimb aceste fenomene vor fi abia perceptibile la o femeie atinsd de anestezie sexuald sau putin dornick de dragoste. Abstinenta sexuali, atit de cilduroas& preconizata in zilele noastre de c&tre medici, fireste ci nu favorizeazd producerea starilor de angoasi decit in cazurile in care libidoul, care nu gaseste derivatie satistacdtoare, prezint’ un anu ad de intensitate si n-a fost in mare parte suprimat i. Producerea stiri morbide depinde intotdeauna de factori contilativi, Dar chiar si atunci cind nu mai avem in vedere boala, ci numai caracterul persoane!, recunoastem usor c& restrictia sexual& intr’ in practica persoane cu un caracter indecis, inclinate spre indoiala si angoas&, pe cind caracterul intreprind, curajos, este cel mai adesea incompatibil cu restrictia sexual. Oricare ar fi modificdrile si complicatiile pe care numeroasele influente ale vietii civilizate le-ar putea imprima acestor raporturi intre caracterul omului si viata lui sexualé, intre ele exist o relatie dintre cele mai strinse. Sint departe de a va fi impartasit toate observatiile care confirma aceasta relatie gencticd intre libido si angoasa. Ar mai fi de discutat, in legatura cu aceasta, despre rolul pe care il au, in producerea maladiilor 323ite pe caracterizate de angoasd, anw oade ale vietii, care, cum ar fi pubertatca sau menopauza, favorizeazi im mod incontestabil exaltarea jibidoului, In anumite cazuri de excitatie, putem sA mai observam direct ombinare a libidoului cu, angoasa si substituirca in final a celui dintit ‘1 angoasd. Din astfel de fapte se degaja o conchuzie dubla: avem in Special impresia ci este vorba de o acumulare a libidoului al carul. curs srmal este impiedicat si ci procesele la care asistam sint toate de o natura exclusiv somatica. La o prima ire nu vedem cum ar putea ungoasa si ia nastere din libido ; constatam 4 i libidoul este absent si 4 locul siu a fost luat de angoasa. : b) O alta indicatie ne este oferit’ de analiza psihonevrozelor, in special de aceca a isteriei. Stim deja c aiectiune angoasa apare desea intovarasind simptomele, dar obser io angoasa independent ‘2 simptome, care se manifest’ fle prin crize, fie ca o stare permanenta. Bolnavii nu ne pot spune de ce le este team&, ei legindu-si starea, ca urmare a unei elaboriri sccundare usor de recunoscut, de fobiile cele i cu de moarte, de nebunie, de un atac de apoplexie. Daci lizam situatia care a generat fie angoasa, fie simptomele insotite de 4, in general este posibil s& descoperim fluxul psihic normal care hu si-a atins scopul sia fost inlocuit cu fenomenul de angoasi. Sau, ca si ne exprimam altfel, reludm procesul inconstient cum acesta -ar fi fost refulat si ca si cum ole, pind cind a ajuns la consti stare afectiva gi sinter afectivé care insofeste evolutia norm yefulati si inlocuita de « cind ne aflam in prezenta unei s inten in fit] s& presupunem cA c constient este constit Ge un sentiment de ace tera — angoas’, rusine, jen —, fie de o excitatie libidinala povitiva. un iment ostil si cum ar fi‘ furi nsi constatind ca ui este In toate c: sa proprie constituie deci moneda Schimbate toate excitatiile t din reprezentare si a forita de bolnavii cu acte obsedante, ngoasa. Dac& incercém execute actele lor obsedante, daca ei insisi indraznese s& renunte 0 angoasa teribili, care fi obliga ntelegem c& angoasa nu este decit _acesta nefiind savirsit decit ca un acest fel in nevroza obsesionala find inlocuitd de simptome ; dac& 4 i situatie, ca rezultat al c) Oa tre polnavi care par intr-o buna » sa-i impiedicim pe acest! spilar 2 vreuna din obsesiile lor. cedeze obsesiel. In cazt: disimulata in spatele actulul mijloc de a se sustrage ang goasa nu ge manifest® in vem insd in vedere isteria yotularii : fie 0 angoasi pu insotind simptomele, fic, In firsit, un ansamblu de simptome féri angoasti. Se pare deci cA ne este permis si sfirmim, pe un plan abstract, c& simptomele nu se formeazi decit pentru 2 impiedica dezvoltarea angoasei care, fel, ar aparea in mod inevits ast& conceptie situeaz’i angoasa ar in centrul interesului ar lemelor legate de nevroze. Observatiile noastre referit syroza ansioasii ne-au dus la con- luzia ci devieres libidoul sa normala, deviere care noi pro 324nereaza angoasa, constituie rezultatul unor procese pur somatice. Ar liza isteriei si a nevrozelor obsesionale ne-a permis s completam aceasta concluzie, dovedindu-ne ci devierca libidoului si angoasa pot rezulta de asemenea si ca urmare a refuzului unei interventii din partea factorilor ihici. Este tot ccea ce cunoastem despre modul de producere a angos sei neviotice ; dacé lucrurile par destul de vagi, nu vad pentru moment nici‘un drum in stare sa ne ducd mai departe. Incd si mai dificil pare rezolvarea altei probleme pe care ne-am ropus s-o sdlutioném, accea a identificdrii legaturilor existente intre angoasa nevrotic’, care rezulti dintr-o directionare anormala a libi- doului, si angoasa real ce corespunde reactiel la un pericol oarecare. ar putea crede ca este vorba de lucruri absolut deosebite si totusi nu dispunem de nici un mijloc care s& ne permita s& distingem una de cealalta, in sensihilitatea noastra, angoasa realé de angoasa nevrotica. Legatura céiutata apare ins de indata ce lum in considerare opozitia pe care am relevat-o adosea, intre cu si libido. Asa cum stim, angoasa apare’ ca reactic a eului la un pericol si constituie semnalul care anunti si precede fuga; nimic-nu ne impiedicd si admitem, prin analogie, in angoasa nevrotica eul cauti de asemenea sa se sustraga cerintel libidoului, cd se comporta in privinta acestui pericol interior Intoemai < Jn fata unui pericol exterior. Acecsté viziune ne-ar autoriza sa tragem coneluzia cA, ori de cite ori isi face aparitia angoasa, exist o cauza pentru aceasta. lar analogia poate fi impinsa mai deparate. Tot asa cum tentativa rea de de a fugi din fata unui pericol exterior sfirgegte cu oprirea si lu: masurilor de apirare wecesare, dezvoltarea angoasei este intrerup' formarea simptomelor, cdrora ea sfirgeste prin a le ceda locul Dificultatea de a intelege aceste raporturi reciproce intre angoa simptome 0 gasim acum in alta parte. Angoasa, care inseamna evadare cului din fata libidoului, este totusi generat de catre libido. Desi nu sare in ochi, faptul este real; in consecinta, si nu uitim ci lbidoul unei persoane face parte din aceasta si nu i se poate opune ca un lucru provenit din exterior. Ceea ce rimine in continuare: obscur pentru noi este dinamica topicd a dezvoltarii_ angoasei, problema de a sti ce energii psihice se cheltuicse in aceste si din ce sisteme psihice provin ele, Nu va pot promitce eA voi raspunde la aceste intrebari, dar vom neglija urmérirea celorlaite doud piste de investigate si, facind aceasta, vom cere din nou observatiei directe gi cercetarii analitice 0 confirmare a deductiilor noastre. Ne vom ocupa, asadar, de -apariti angoasei la copil si de provenienta.angoasei nevrotice, asociata cu fobiile. Starea de angoasa este foarte frecventa la copil si adesea este foarte greu de spus dacé este vorba de angoasi nevroticd sau real. Valoarea distinctiei pe care am s-o stabilim, ar fi infirmati de insdsi atitudinea copilulu r pe de o parte nu este nicidecu surprinzator faptul cA inceareé teama in prezenta unor persoane ne- cunoscute, a unr situatii si obiecte nemalintilnite si ne explicim cu usurinta aceasti reactie prin neputini gnoranta sa, Atribuim deci copilului o inciinatie marcata spre angoasa real& si am g&si cu totul firese si ni se spund cd copilul a venit pe lume cu aceasti stare de angoasa, in calitate de predispozitie ereditara. In consecinta, copilul nu reproduca atitudinea omului primitiv gia silbaticului din ar face decit ilele noastre care, date find ignoranta si lipsa lor de mijloace de incearca teama in fata a tot ceca ce este now, in fata lucrurilor care astézi noua ne sint familiare si mu ne mai inspira’ nici cea mai mic& team’. Siar fi intru totul conform cu asteptirile noastre ca fobiile copilului sé fie si ele, cel putin in parte, aceleasi cu cele pe care le atribuim acestor faze primare din dezvoltarea umana. Nu trebuie s4 ne scape, pe de alta parte, faptul cd nu toti_copiii sint la fel de fricosi si ca acei dintre dingii care manifesta o teama deosebita In fata a tot felul de obiecte si de situatii sint tocmai viitorii nevrotic Dispozitia nevrotici se traduce asadar, in acest fel, printr-o inclinatie aceentuafA spre angoasa reala, starea de angoasd apare ca stare primal si ajungem la concluzia potrivit careia copilul, iar mai-tirziu adultul, incearea feama in fata intensitatii crescute a libidoului lor, tocmai pentru 5 ei incearc’ teama fat de tot si toate. Aceasti conceptie echivaleazéi cu negarea faptului c& angoasa ia nastere din libido si, cercetind toate condifiile angoasei reale, s-ar ajunge in mod logic la conceptia potrivi cAreia tocmai constiinta propriei slabiciuni si neputinfe, a neinsemnatei valori personale, dupa terminologia lui A. Adler, ar fi cauza fundamental a nevrozei, in cazul in care aceasta. constiinta, departe de a sfirsi o data cu copilaria, persist pina la virsta matura. Acest rationament pare atit de simplu si de seducdtor incit merita ne retina atentia. Cu toate acestea, el nu ar face decit sA deplaseze enigma nervozitatii. Persistenta sentimentului de inferioritate si, in con- consecinta, a conditiei angoasei si simptomelor apare in aceasté conceptie ca un lueru atit de sigur incit mai curind starea numitd de noi sanatate, in cazul ci, din intimplare, se realizeazd, ar avea nevoie de explicatie. Ce. ne dezvaluie, insa, observarea atenté a stirii de anxictate la copii? Copilul mic incearei team& mai intii in prezenta persoanelor pe care . Cit despre obiecte, in calitatea lor de generatoare de angoasi, ele nu se situeazi decit pe ultimul loc. Dar copilul nu se teme de persoanele straine decit din'cauza intentiilor rele pe- care le atribuie acestora $i pentru c& el compara slabiciunea sa cu puterea lor, in care vede un pericol pentru existenta, securitatea si crutarea de durere. Totusi, acest copil suspicios, traéind cu frica tnei amenintari de agresiune raspindit& in intreg universul, reprezinté 0 consiructie teoretic&é putin fericité. Este mai nimerit s& spunem cd copilul se infricoseaz’ la vederea unei fete strdine, el find obisnuit sa vad acea persoani familiara si jubit care este mama. El incearci o deceptie gi o tristete care se trans- forma in angoasa, fiind vorba, asadar, de un libido devenit inutilizabil si care, neputind fi finut in acest caz in suspensie, isi afl ain angoasa. Desigur, nu in mod intimplitor in aceasta situatie caracteristi a angoasei infantile are loc reproducerea, acea conditie a primei stari de angoasa care insoteste actul nasterii, anwme separarea de mama. Primele fobii de situatie pe care le observim la copil sint acelca legate de intuneric si de singuratate ; cea dintii persista adesea toata viata, amindoua avind in comun absenta persoanei iubite, a celei care il ingrijeste pe copil, adic’ mama. Un copil, inspaimintat de a se gasi in bezna, se adreseaza 1 care se aflé intr-o inc&pere alaturata : Tanti, vorbeste, mi-e frici. — Si la ce ti-ar servi, cd doar nu ma vezi ? La care copilul raspunde : ,,Cind vorbeste cineva ‘se face mi i Amaraciunea traita tn intuneric se transforma astfel in teama fati de intuneric, Nu este deci inexact sa afirmam ca. angoasa nevroticd este un fenomen secundar si un caz special al angoasei reale : in afara de aceasta, copilul mic vedem manifestindu- angoa are in comun ? provenienta dintr-un libidoreutilizat. Cit priveste angoasa realé ca -atare, copilul se pare cé n-o sedi decit intr-o micd masura. In toate situatiile care pot deveni mai rziu conditii de fobii, faptul de a se afla pe o indltime, pe pasarele te deasupra apei, in tren sau pe vapor, copilul nu manifesta nici o mi si o manifest cu atit mai putin cu cit este mai ignorant. Ar fi de dorit si fi mostenit un numar mai mare de instincte care si nda la conservarea vietii ; sarcina supraveghetorilor obligati_sa-l impie- ize sf se expuna la pericole succesive ar fi mult usuraté. In realitate, copilul incepe prin a-si supraestima fortele si se comporta fara a Si angoasa, pentru c& ignoré primejdia. El aleargi nestiutor pe malul ei, se catéra pe marginea ferestrei, se joacd cu obiectele ascutite cul, intr-un cuvint, face tot ceea ce poate fi vatimitor si da bataie de celor din anturajul sau. Numai cu ajutorul educatiei se ajunge ia ciangarea angoasei reale a copilului, intrucit nu i se poate permite cu vrat 4 se instruiascd prin experienta personala. Daca exist copii care au suferit influenta acestei educatii prin teama © asemenea mésuré incit si sfirgeascd prin a identifica ei insisi colele de care nu li s-a vorbit si impotriva cdrora n-au fost pu rda, aceasta tine de faptul ‘cd constitutia lor comporta o trebuinta libi- J mai pronuntata, sau de faptul ci au contractat de timpuriu ynuinte rele in ceea ce priveste satisfactia libidinal’. Nu-i de mirare mulfi din acesti copii devin mai tirziu nevrotici, pentru cd, dupa m stim, ceea ce faciliteazi cel mai mult aparitia unei nevroze este incapacitatea de a suporta un timp mai mult sau mai putin indelungat o refulare ceva mai important a libidoului. Notafi bine faptul cA tinem seama aici de factorul constitutional, a cérui importanta, de altfel, n-am stat-o niciodaté. Ne ridicim doar impotriva conceptiei care negli- primul loc, chiar si in cazul in care, potrivit datelor observatiei si-analizei, el nu are nimic de-a face cu aceasta sau nu inde- este decit un rol secundar. . Permiteti-mi deci si rezum in felul urmator rezultatele pe care ni Ie-su furnizat observatiile asupra stiri de angoasé la copii: angoasa il&, care nu are aproape nimic comun cu angoasa reali, se apropie, votriva, mult de angoasa nevroticé a adultilor ; ca apare, ca si aceasta, dintr-un libido neutilizat gi, neavind un obicct asupra cliruia si-si poata oncentra afectiunea, fl inlocuieste printr-un obiect exterior sau printr-o ituatie. lar acum, desigur, nu veti fi dezamagiti daca afirm 4 psih: mai are nimic de adiugat cu privire Ia fobii. Intr-adevar, in cazul acestora lucrurile se petrec intoemai ca in cazul angoasei infantile : un libido neutilizat sufera neincetat o transformare intr-o aparent& angoas’i , datorita acestui fapt, cel mai insignifiant pericol exterior devine un substitut Pentru cerinfele libidoului. AceastA, concordant tntre fabit si in ,isteria de angoasa*, ci si conditia nemijlocita prealabila si udiul acesteia. Orice fobie istericd se reduce 1a o angousa infantilé si ntinua, chiar si atunci cind are un alt continut si ca atare primeste alta denumire. Cele doud afectiuni nu diferd intre cle decit din punctul Ge vedere al mecanismului. Pentru ca libidoul si se transforme la adult in goasi, nu este suficient ca acesta, in calitate de dorinté arzitoare, sii : . 327