NOTE 1 Vezi Interpretarea, p. 27. 2 Este vorba despre zeita Artemis, identificata cu Bendis vene- rat& de populatia tracé din Pireu. Aici exista un templu al zeitei, aflat in paza tracilor si sustinut financiar de statul atenian. Cere- monia pomenit4 avea loc in iunie. Anul ar fi putut fi 422—421 (vezi Ldmuririle preliminare, p. 18). 8 Este vorba despre faimosul om politic al Atenei. Aceste nume, ca si cele care urmeazi, cu exceptia celor ale lui Thrasymachos, Lysias gi Cleitoplon, ramin cele ale unor necunoscuti. Dar pentru ascult&torul lui Platon, ele evocau desigur o atmosfera ,,select&”, un cere de tineri de bund conditie. (Pentru personaje, vezi Lamuri- vile preliminare, pp. 20—21) 4 fn general, se socoteste cd Cephalos este exponentul si purta- torul de cuvint al tradifiei, bizuita pe religie si pe morala traditio- nal&. Platon ar cduta intemeierea unei morale similare intr-o con- ceptie stiintificd asupra statului si « sufletului. Vezi opinia mea in Interpretare, p. 31. & Homer, J/., XXIV, 487; Od., XV, 246; Hesiod, Munci si zile, 331, Expresia greacd ént yhpaog ob86 inseamni, literal, ,,pra- gul batrinetii’. Dar, asa cum se deduce si din contextele amintite, nu e vorba despre trecerea de la maturitate la b&trinete, ci despre cea de la _batrinefe Ja moarte. Unii traducatori, ca de exemplu Chambry, in editia ,,Guillaume Budé” (,,Les Belles Lettres”, 1933) sau Robert Baccou — La République, Paris, Garnier, au tradus expresia greaca fara nici o specificare, dind mastere la ambiguitifi nedorite, * Proverbul spune: ,,Tindr, simte-te bine in tovdrasia tind- rului, batrin — in cea a Db&trinului’” (HAE Haima tépre, yepov 34 te tépne yépovta) — cf. Phaidros, 240 c. 7 Acest motiv al lui "Epa téppaveg va fi dezvoltat la 573 b. ® Anecdota apare si la Herodot, VIII, 125, dar intr-o varianta usor diferita. * Batrinul Cephalos si cei asemenea lui, la care el se refer, sint, agadar, oameni drepti, numai fiindcd se tem de pedepsele de dup& moarte. Se schiteaza, astfel, deja, ideca cd dreptatea ar putea avea valoare doar prin urmiGrile sale. Se pregateste, in acest fel, prezentarea punctului dé vedere al unui Polemarchos, Thrasy- machos, Glaucon si Adeimantos, indicindu-se faptul ci toate aceste personaje gindesc eticul similar (chiar daca in variante diferite) : pe o forma, un contract, exterior constiintei si fiinparii interioare. Desigur c& in finalul Republicii, Socrate insugi, prin mitul lui Er, va arita cad exist’, intr-adevar, rasplati si pedepse dupd moarte ; dar nu acestea constituie motivul principal pentru care omul trebuie s&446 ANDREI CORNEA fie drept. Asa cum se va vedea, dreptatea este in sine binefAcdtoare, indiferent de urmiari. (Vezi o opinie diferité asupra lui Cephalos la Baccou, op. cit.). 10 Pasajul citat aparfine unui poem necunoscut al lui Pindar, — vezi Bergk, Poet. Lyr. Gr., p. 452. 11 Este vorba despre poetul Simonides din Cos (sec. VI f.e.n.). Tntilnim deja aici credinta larg rAspinditi’ — pe care Platon o va combate cu vehementi — in intelepciunea poetilor, in caracte- rul univesal al ,,stiintei” lor, ceea ce le-ar indreptati calitatea de educatori gi de modele. Dealtfel, Simonides era, pentru maximele sale, unul dintre poefii favoriti ai soffstilor (cf. Hieron al lui Xenofon). 18 Vezi Interpretare, p. 32. 130 altA varianté a textului permite s& se atribuie aceasta replic& lui Polemarchos, si atunci ea ar suna astfel: ,,Dar nu sint eu — zise Polemarchos — mostenitorul bunurilor tale?”. 14 Tronia este vadita. 146 Socrate va demonstra, in continuare, cum presupunerea c& dreptatea ar fi o ,,art&’’ conduce la aporie. Totusi, s-ar prea ca Socrate insugi nu are nimic altceva de pus in loc, ca ,,gen proxim” al dreptatii, decit tocmai notiunea de ,,arté”, téyvq (cum se va vedea gi in cursul discufiei cu Thrasymachos). Pe de alté parte, trebuie observat (vezi si R.C. Cross — A.D. Woozley, Plato’s Repu- blic, New-York, 1966, p. 11), cé Polemarchos nu pretinde c& drep- tatea este in fapt o art&. Expresia sa ,,dac& ar trebui si vorbim conform cu cele de mai inainte’’e destul de vaga gi de neangajanta. Yns& Polemarchos igi uit’ de indat& propriile sale rezerve. S-ar putea spune, prin urmare, cd ambii — gi Socrate si Polemarchos — ajung s& uite de propriile rezerve fata de ipoteza c&é dreptatea ar fi o arta si astfel, amagiti de ei insisi si nesiguri, se incurc&é din ce in ce mai rau in hatisurile acestei ipoteze, asa cum va observa Thrasy- machos (336 c). Wxerrdv 9éorg. Acest joc semana, probabil, cu un fel de »dame”’. . 17 Sofismul lui Socrate se bazeaz4 pe dublul sens al cnvintului ¥svog ce inseamna atit ,,nefolosit’, cit gi ,,nefolositor”’; vezi Interpretave, p. 33; cf. si Diéz, p. 13, nota la volumul La Répu- blique, vol. I, col. ,,Guillaume Budé” (,,Les Belles Lettres”, 1933). 18Cum araté Cross—Woozley, pp. 15—16, Socrate prin ipo- teza ca dreptatea ar fi o art’ confunda aptitudinea de a face ceva cu voinfa de a face ceva. Trebuie spus, pe de alta parte, c4 o asemenea confuzie era mai fireasci pentru un grec din Antichitate, decit pentru un modern. Cum a ardtat Dodds in The Greeks and the Irrational, civilizatia greaci a fost lung& vreme o civilizatie a »tuginii’ gi nu una a ,,vinii’. Aceasta inseamnad ca reprobabil aprea mai curind s& nu izbutesti intr-o anumité performanta fizic’, intelectuald, socialé sau politic’, decit si te abafi de la normele unui cod etic. ,,Rusinea” fat’ de semeni era, astfel, mai dureros resimtit& decit vina faf{ de propria constiinti. Acest aspect deter- mina gi anumite conotafii si infelesuri ale vocabylelor grecesti din sfera moral&. ‘Apet) bundoard, tradus de obicei prin ,,virtute’’, cu nuantele morale dobindite de cuvint in civilizatia cregtin’, in-NOTE 447 semna, fm realitate, orice aptitudine fizicd ori intelectuala care poate sa-l facé pe cineva 64 reugeasca mai bine decit un altul iatr-un domeniu oarecare. Iarasi cogég inseamnd, in limbajul obignuit, »iscusit”, ,,priceput’. Asemenea vocabule, ca gi altele de acelasi fel, erau, pe atunci, lipsite de semnificatiile etice pe care Je-au dobindit ulterior. O asemenea situatie ingreuna considerabil ana- liza, cAci dpery, virtutea in general, cit si dixarootvy, dreptatea, puteau aparea, deopotriva ca aptitudini ,,tehnice’’ indiferente fata de bine si de rau, si cézind doar sub incidenta eficacitatii, dar gi ca trisituri morale, de caracter. Nu-i vorba de o glum&, cum crede Diéz, in aceste sofisme ale Ini Socrate, ci de o foarte serioas& gi profunda critic’ a lui Platon la adresa temeiurilor lingvistice ale unei societiti ,,a rusinii”, de care nici macar Socrate nu se des- prinsese indeajuns. 19 Se vede iardgi, in ce fel ambiguitatea unor termeni ca dpet) duce la sofisme: daca& ,,virtutea” este inteleasa in sens ,,tehnic’’, ca eficacitate a actului, atunci o ,,vatémare’”’ trupeascd ar putea-o intr-adevar nimici. Dar daca ,,virtutea’’ tine de interioritatca sufletului nu e deloc clar c& ,,vitimarea’’ va fi ddunadtoare. (Ar putea fi chiar invers, dac& ea survine in chipul unei pedepse jus- te, care fi va corija pe individ). Argumentele lui Socrate pot fi acceptate doar cu conditia ca ,,virtntea” in general si dreptatea in particular si fie ,,arte”. Dar in aceasta situatie, consecintele relati- viste gi contractualiste ale ideilor lui Polemarchos nu mai pot fi evitate. 20 Bias din Priene si Pittacos din Lesbos faceau parte, in mod traditional, din lista celor ,,Sapte intelepti”. 21 Periandros, tiran al Corintului, inserat .insi gi el, uneori, in lista celor ,,Sapte intelepfi”. — Perdiccas al II-lea, rege al Mace- doniei. — Ismenias tebanul (Xenofon, Hist. Gr., III, 5) fusese corupt de c&tre aurul persan sa poarte razboi Spartei in anul 395. (V. Menon, 90 a) 22 Vezi Intcrpretave, p. 34. 23 fn cazul proceselor atenienc, cel gisit vinovat avea dreptul sa-si propuna pedeapsa, propunere ce putea fi acceptata ori respinsa de catre tribunal. 24 Pulydamas era un puternic atlet din Scotussa, Thessalia. 2 inteligibilele pos- . a tulate, realitatile { intelect.. misttic(3tévora) matematice |e ereounte i [ 3. obiectele sensibile rennya (misete) vizibil |p | 4 b i reflexii reprezentarea (cixaola) . umbre si reflexii ENOTE 473 Cum se poate vedea, am construit Linia vertical, desi Platon nu indic& direct aceast4 particularitate. Dar legitura dintre analogia Liniei gi cea a Pesterii care urmeaza, permite s& credem c& Platon a avut, intr-adevar, in vedere o linie verticala. fn aceste conditii, de egalitate a celor patru segmente, se pune intrcbarea in ce fel simbolizeaza Linia diferentele in ,,claritate’’ dintre nivelele ontolo- gice ? Cred ca pur gsi simplu prin pozitia lor relativa: cu cit un seg- ment este asezat mai sus, cu atit ,,claritatea” nivelului desemnat este mai mare, si invers. 7 Am tradus prin ,,postulate’’ termenul grec sro@éseus. Decalcul ,,ipotezi” cred c4 ar fi putut induce in eroare. 8 Este vorba, nu numai despre figuri geometrice, ci si despre corputi, alcdtuite in vederea studiului geometriei in spatiu. 249 Am tradus prin doud expresii ,,mai sigur, mai clar”’ termenul Srec captotepoy care are, in fapt, ambele sensuri. Ia Platon, clarita- tea unei idei este strins asociaté cu certitudinea sa, adicd cu ade- yarul ei (v. Anexa). 25 Termenii folositi de Platon pentru descrierea realitatilor epistemologice corespunzitoare celor ontologice sint dificil de tra- dus, fiind, de aceea, redafi foarte diferit de feluritii traducitori. Am tradus votc, vénotg prin ,,intelect pur’, didvore prin ,,inteligenta analitic’”, mtovt¢ prin ,,credint’” (mai corect ar fi fost, poate, »incredintare’’), iar elxecla prin ,,reprezentare’’ (in sensul de ima- gine conjecturald si neverificata). 281 Analogia cu Soarele punea accentul, cum s-a putut vedea, pe distinctia relativ transanté dintre cele dou’ domenii: inteligibilul gi vizibilul. Acest fel de a vedea lucrurile este, probabil, mai ,,primi- tiv’, corespunzind, eventual, mai bine conceptiei socratice si avin- du-si radacinile in conceptia eleata si, poate chiar, orfic&. Analogia cu Linia, dimpotriva, subliniazd caracterul treptat al trecerii de la vizibil la inteligibil, integrarea mai puternicd a domeniilor intre ele., »Platonismul autentic’’ este aici mai clar. Din acest punct de vedere, s-ar putea afirma ca analogia cu Linia apare, fafa de cea cu Soarele precum ,,antiteza’”’ fata de ,,teza’’, in pofida numeroaselor elemente pe care ambele le au in comun. fn aceste conditii, cea de-a treia analogie, cu Pestera, unificd atit aspectele ce marcheaz4 opozitia, cit si cele ce marcheaza continuitatea dintre regnuri, putind fi ast- fel socotita un echivalent al ,,sintezei’’. 362 Expresia greacd dvamentayévnv mpdc td p&> Thy elcodov eyota uaxpady rap’ dxavtd omhdatov lasd mult de dorit in privinta precigiei ; de aceea ea a fost destul de diferit si de neclar tradusa. lata citeva exemple: o traducere francez& de la 1794 suna astfel: » ayant (pestera — nn. A. C.) dans toute sa longueur une ouverture qui donne une libre entrée a la lumiére.”” Schleiermacher traduce : ».-.@inen gegen das Licht gedifneten Zugang lings der ganzen Hohle...”, Chambry ofer& versiunea urm&toare: ,, ...dont l’entrée, ouverte 4 la lumiére, s’étand sur toute la longueur de la fagade.”” L. Robin, la rindul sdu traduce: ,,...possédant (pestera — nn. A. C.), tout le long de la caverne, une entrée qui s’ouvre largement du cété da jour.” Iar O. Apelt, in fine, intelege acelasi lucru fn felul urmf&tor: ,,mit lang nach aufwartz gestrecktem Eingang, entspre- chend der Ausdehnung der Iidlile”’. Cred c& toate aceste traduceri,474 ANDREI CORNEA intr-o m4suri mai mare sau mai mici, ignord sau exprim& imprecis (Apelt) faptul ca in pestera trebuie sa nu patrundd lumina zilei, focul fiind singura sursd luminoas’ de aici. Spre a intelege corect ce vrea Platon spuna, trebuie avute in vedere, cred, doug aspecte: mai intii faptul ci ctco8og nu inseamn’ pur si simplu »intrare’, ci ,,drum de intrare’’, el trebuind si fie inteles, asadar, ca un fel de culoar care leagd pestera de lumea de afar’. Apoi, for- moula nap’ &xav to onhAntov nu inseamnd neaparat ,,de-a lungul intregii pesteri’’, asa cum a fost inteleasd in general, ceea ce mi se pare destul de lipsit de sens. Ea poate, la fel de bine, insemna ,,in comparatie cu intregul pesterii”, cu alte cnvinte cu dimensiunile totale ale acesteia. In fapt Platon spune c4 drumuleste paxpe, adicad Jung, luat prin comparatie cu pestera, ceea ce inseamnd c& lumina soarelui nu va ajunge induntru si ci iegirea prizonierilor va fi dificila (515 e). 253 captotepa THY Serxvopévov, ceea ce inseamna gi ,,mai clare decit cele aritate’”’. Citeva rinduri niai sus, aceleasi umbre pdreau a fi dAnOéotepa 4 te viv Setxvoueva, ,,nai adevarate (lit. ,,mai evi- dente’) decit cele arditate’’. Identificarea adevdrului cu evidenta este foarte limpede aici. Vezi Anexa. 268 bé# Focul este vazut, desigur, ca un fel de ,,reproducere”, si in acelasi timp ca un ,,efect’’ al soarelui. 264 grouavrevduevoc. Oamenii din pestera ,,prezic’’, ,,conjectu- reaza’”’ ce se va intimpla in baza unor date empirice. Ei nu cunosc cauzele gi sensul fenomenelor pe care le inregistreaz4 si le prevdd. Vezi si nota 225. 265 Od., XI, 489—490, versuri citate gi la 386 c. E interesant cd la 386 c Platon ceruse ,,stergerea’’ unor atari versuri, ca fiind déuni- toare educatiei tinerilor. Acum insd, ele sint puse sd ilustreze o reactie normala a filosofilor intorsi in pester’ si, cum se vede, Platon pare s fi uitat ci le-a izgonit. — Hadesul era, cum se stie, consi- derat un loc al umbrelor, lipsite de consistent&. Cu ajutorul acestei evocari homerice, Platon sugereazi viata mizerabild a oamenilor obisnuiti, condamnati la o existent’ asem&ndtoare celor din impi- ratia mortilor. 256 Aluzie, desigur, la procesul si la condamnarea lui Socrate, acuzat de a-i fi corupt pe tineri. 287 Alegoria Pesterii raspunde si reia celelalte doud imagini analogice prezentate mai inainte: cea a Soarelui si cea a Liniei (v. si nota 251): domeniul vizibilului corespunde pesterii, iar do- meniul inteligibilului corespunde ,,lumii de sus’. Iata si o schema a corespondentelor dintre analogia cu Jinia si cea cu Pestera: Linia Pestera 1. reflexii, umbre — uwmbrele artefactelor proiectate pe zidul pesterii 2. obiecte reale — artefactele purtate inaintea focului 3. entititile matematice — reflexiile obiectelor reale 4. Tdeile — lucrurile realeNOTE 475, La aceasta s-ar mai putea adduga citeva observatii : a) Soarele si lumea obiectelor vizibile si reale functioneazd in cadrul acestor imagini analogice cu un dublu rol: atit cu cel de semnificat (Soarele este simbolizat de focul din pester&), cit gi cu cel de semnificant (Soarcle simbolizeazd Ideea Binelui). Focul si lumea din pester intr-un caz, si Binele si lumea inteligibilului in celalalt caz, nu au decit un singut rol: de semnificant, respectiv de semnificat. Intre semnul pur, lipsit de orice realitate intrinsec& gi sensul pur, lipsit de orice virtute simbolicd, domeniul ,,vizibilului”’, adica lumea reali constituie veriga de legiturd. b) Linia infatiseazd static, ,,diagramati: o situatie dinamica, determinata de un intens efort ascensional. c) Platon indict faptul ci starea ,normalaé’ a oamenilor ar fi cea a prizonierilor din pester’, condamnati s4 priveasci doar umbrele unor imitatii. Or, acest prim stadiu, corespunde, conform analogiei cu Linia, reflexiilor si umbrelor obiectelor reale, a cdror cunoastere face apel la ,,reprezentare’’, elxacia . Totusi, omul obignuit are acces nu numai la asemenea reflexii, ci sila lucrurile insele, pe care le cunoaste prin facultatea superioara a ,,credintei’’, mlotug. Acest stadiu secund insi corespunde oamenilor care, desi se afl& inc’ in pester, au invitat si priveascd artefactele gi focul insusi. Este aici © nepotrivire ? Cred c& se poate considera ca prizonierul legat in pestera cu fata la perete simbolizeaza nu omul ,,normal”’ in general, ci ,,omu! politic comun” al cetatilor grecesti, amagit de retoric’ gi ale cdrui convingeri nu se bazeaza pe cunoasterea situatiilor reale, ci pe ,,ceca ce se spune”’ despre aceste situatii. Pe de alté parte, in lumina celor spuse in Partea a V-a, in legdtur& cu artistii, se poate crede ci oamenii amagiti de umbrele unor imitatii sint si cei ce se las& cuceriti de farmecul picturii si al poeziei. Cit despre omul ce, in pesterd fiind, priveste artefactele si focul, acesta it simbolizeazi pe practicianul onest, pe cel ce ate o ,,dreapta opinie” asupra lucru- rilor, fiind insa lipsit de ,,stiinta”. 358 Evident, se face aluzie la teoria platonicd despre stiint’ ca ,,tememorare’ (anamnesis). Cf. Menon, 81 a sqq., Phaidon, 72 e—76 d. 359 ,Mareata Ini strilucire’, to dvcog 7d puvdtarov. S-ar pi- tea, de aici, cd Platon socoteste Binele ca facind parte din ,,ceea-ce- este”, din ,,Fiint&”’, desi la 509 b el il socotise transcendent aces- teia. Nu cred ins cd expresia lui Platon trebuie luata stricto sensu ; prin ceea-ce-este, Platon are aici in vedere, probabil, intreg domeniul inteligibilelor, in cadrul cdrora, intr-adevar, Binele pare a fi partea »cea mai luminoas&” si ,,mai adevirat&’, dacd neglijam diferenta specifica intre Bine si Inteligibil. & 04 xeoixyoy ie céyvq. Pentru a se ajunge la adevirata gtiinf&a — crede filosoful — nu este suficienté o remarcabila dez- voltare si antrenare a inteligentci, nici o multiplicare a cunogtintelor, asa cum credeau sofistii gi cum credem si noi azi. Ci trebuie ca intreg sufletul si se ,,intoarcd spre lumina’, s& se schimbe, si sufere lao- lalt& cu organul prin care cunoaste si s4 biruie piedicile impreund cu acesta. Astazi nu ne intereseazd care sint calitatile sufletesti, sen- sibilitatea, insugirile morale ale unui matematician, biolog, ori fizician, atunci cind doriin sa-i utilizdm strict in cadrul profesiei lor,476 ANDREI CORNEA ci numai performantele lor intelectuale. Valorile intelectuale sint, astfel, separate de cele etice gi acelasi lucru se intimpid, in mare parte, giin arta. Or, exact aceasta scindare interioar4 i se pArea lui Platon o bariera puternicd dinaintea oricirui proces veritabil de cunoastere gi, de aceea, unificarea interioar4, oikeiopragia devenea atit conditia, cit si scopul acestuia. 261 FE interesant ci Platon se refer la cetatea sa ,,buna’’, guver- nat& de filosofi, si nu la cetatile reale. S-ar fi putut crede c& cei de aici se afl& m&car in ,,stadiul doi”, al celor ce privesc focul, nemai- fiind inlintuiti s4 vada doar umbrele. Caci in aceast& cetate, nici tehnicile ,,mimetice”, nici amagitoarea retoricd nu-si au locul. 282 De fapt, Adcimantos fusese cel care se intrebase dac&é nu cumva paznicii sint mai nefericiti decit ar fi putut s& fie (419 a). 263 Grecii vorbeau despre ,,regcle” si nu despre regina” albinelor. 264 Tat& reluatd ideea, schitat% deja in Partea I (347 b—d}, cd bunul cirmuitor nu apucd frinele de bundvoie. 265 Este vorba, desigur, despre personaje mitologice precum Dioscurii sau Persephone, care ramin la Hades o parte a anului, ur- cind la lumin& si in Olimp cealalt& parte. Din nou, lumea,,normala” este comparata cu Hadesul. V. nota 255. 266 Fxista un joc, ,,de-a scoica’”’, do0tpaxtvSa, in care o scene’ alba pe o parte, si neagr& pe cealalt&, era aruncata spre a se vedea, dupd felul cum va cddea, care dintre jucdtori va avea initiativa jocului. Se striga, in momentul aruncirii, ,noapte sau zi?’. Platon vrea si spuna: nu-i vorba de un joc, de trecerea intimpldtoare de la »moapte”’ la ,,zi” in jocul ,,de-a scoica”, ci de o trecere intentio- nata si meditata de la o ,,zi intunecata ca noaptea” 1a ,,ziua cea adevarata’’. 267 Platon se referi la unele tragedii ale lui Eschil, Sofocle si Euripide, in care apirea Palamedes in rolul de descoperitor al calcn- lului. De asemenea, Gorgias, in Apdravea lui Palamedes, ii pusese acestuia in seama descoperirea aritmeticii. Trebuie, pe de alt& parte, spus ci grecii ficeau o distinctie intre ,,caleul’”’ (Aoytottx}) si »aritmetica’ , adica ,,stiinfa numarului’’ (dp.Ouettxh). 268 Tdeea numirului se maste agadar din principiul logic al noncontradictiei: Atita vreme cit anumite predicate sint congru- ente intre ele subiectul lor poate fi socotit a fi unic. Dar dac& predi- catele sint contradictorii, trebuie admisi o dedublare a subiectului, si astfel isi face aparitia Dualitatea. 269 In aritmetica greac& Unul nn era socotit ca fiind, propriu- zis, numar. 270 S-a pus intrebarea, in ce fel realitatile matematice — numc- rele sau formele geometrice — corespund celei de-a treia diviziuni a Liniei (inteligibilelor inferioare). Pe de o parte, se crede cé Platon vedea entitatile matematice ca un intermediar intre Idei si lucrurile sensibile (corespunzind, deci, celei de-a treia diviziuni a Liniei, por- nindu-se de jos): La fel ca Ideile, numerele posed’ permanent si stabilitate ; dat, ia fel ca Iucrurile sensibile, ele sint multiple gi nu unice. Aceasta interpretere este 32. 322 Cf, Aristotel, Politica, I, 1817@ 40: ,,fn democratie, viata este cum o vrea fiecare.”” 38 Cf. Aristofan, Acharnienti, unde Dicaiopolis incheie pace separat& cu lacedemonienii.482 ANDREI CORNEA a2 | Blindetea fata de cei judecati’, xpaétyg éviov. Se poate intelege si ,,linistea unora dintre cei condamnati”. 826 Expresia greaci repivootet donep fews «fost inteleasa feln- rit de cdtre traducdtori, datorita intelesului dublu al cuvintului fpac. Acesta inseamna, desigur, ,,erou’’, personaj al vechilor epopei si in acest sens este inteles, in general, de citre Schleiermacher, Apelt sau Baccou. Dar few¢ mai inseamna si spirit al mortilor, ori stra- mog c&ruia i se consacr& un cult spre a-l linisti, a-l face binevoitor si a nu-i ingddui si devina o ,,fantom&”, un spirit raufacator. (E gren de precizat care dintre aceste acceptiuni ale cuvintului e cea primi- tiva). In felul cum am tradus, urmindu-l pe L. Robin, am incercat, pe cit este cu putinta, si redau ambele idei exprimate prin cuvintul Vjeec. Condamnatul a carui sentinfa nu este pusi fn aplicare se plimba prin oras ca o fantom4, p&arind c4 nu este vazut si stingherit de nimeni; dar in sfidarea pe care el, astfel, o aduce legii, apare gi ceva ,,eroic’’. 326 Acesta era, intr-adevar, cusurul democratiei antice cel mai adesea criticat de un Platon, un Xenofon sau un Aristotel: trebuie recunoscut c& sistemul desemnarii magistratilor prin tragere la sorfi favoriza aceast4 supiritoare situatie. 327 Dac& dorinta de mincare nu ar fi satisfacuta, am inceta a mai trai. Este primul criteriu care defineste dorintele ,,necesare”’, al doilea fiind folosul ce decurge in urma satisfacerii dorintei. V. 558 d. 328 S& se remarce, in aceste pagini, importanta dat& de Platon sciziunii interioare, cit si luptei ce se duce pentru a salva, sau a nimici unitatea sufleteascd si Kosmos-ul din sine. Nu cred c& gre- gesc socotind c4 experienta sciziunii, atit de admirabil descrisa aici, reprezinta datul psihologic primordial al Republicii si poate c4 nu numai al ei. Or, Platon n-ar putea vorbi astfel si nu ar putea intelege toate nuantele acestei lupte interioare, dac& n-ar fi trdit el insugi sciziunea gi dedublarea. (V. Interpretare, pp. 63—64). 328 Este vorba, desigur, despre ,,bondari’’, adic& despre dorin- tele si pldcerile nenecesare. fnsofitorii lui Odiseu mincasera din hrana lotofagilor si nu mai voiau s& se intoarci acasi. Revenirea la sine este asemuitd cu nostos-ul odiseic. Tema va fi reluatd si de Plotin in Tratatul despre frumos. 330 Jor de cuvinte: xpéoBug inseamnd atit ,,bitrin’’, cit gi »cerainic’’, 331 Pentru schimbarea semnificatiei cuvintelor si a conotatiei lor in momentele de pribusire a moralitatii publice, vezi Tucidide, TII, 82, 4. 382 weydhotot téAect. Iardsi o aluzie, nu foarte favorabila la adresa misteriilor, presupuse a avea o functie ,,katharticd”’, puri- ficatoare. ,,Marile misterii’” erau, de obicei, ,,misteriile eleusine’’. 333 S-ar putea traduce si ,,ultima treaptd a cantitatii libertatii citaé apare...”" 3% Trebuie si recunoastem c& multe dintre aceste trasituri ale democratiei ateniene, pe care Platon le critica gi le ironizeaza, dar pe care Pericle in faimosul siu discurs funebru pistrat de Tuci- dide le lauda, ni se par, ast&zi, intr-adevar, splendide. S& observim totugi c&, pentru antici, libertatea inscmna mai putin acel complexNOTE 483 de garantii constitutiouale care trebuic s& faci viata individului sigur gi s% o pund la adapost de arbitrariul unor decizii administra- tive, cit dreptul, ce nu avea voie si fie stirbit, de a lua parte nemij- locit la conducerea statului. Aceasta pretentie se cxprima uneori cu atita fort&, incit Ecclesia (Adunarea poporului) isi permitea sé adopte decizii intru totul ilegale si neconstitutionale, cum s-a intimplat in cazul faimosulni proces al generalilor invingitori la insulele Arginuse. Platon, fireste, nu este un ,,liberal’”’, dar inainte de a-l acuza de »fascism”, cum face, hundoara Karl Popper, trebuie cercetata dife- renta dintre conceptul modern gi cel antic de libertate. 3385 Eschil, frag. 337, Dindorff. 336 Proverbul se refer la slujnicile cure sint vrcdnice ori lenege dupa chipul st&pinelor Jor. Evident, Platon fi modifica in{elesul. 337 Contrariile sint cumva legate intre ele, astfel incit prezenfa unuia va aduce dupa sine si pe celalalt. Cf. Phaidon, 60 b—c. 388 Platon preia teoria hipocratic’ a umorilor al cdror dezechi- libru ar produce boala. Cetatea insdsi fusese asemuita cu un orga- nism, iar intre p&rtile ei trebuia s4 existe un acord de tip muzical nu foarte diferit de cel imaginat de cdtre medicina a domni intre umorile corpului. 339 Vezi acclasi tip de impdarfire a cetatii la Muripide, Raugdloa- vele, 238-245. 40 Platon spune Spiztrepov, adicd, literal, ,,mai acra, mai acid&”, deoarece are in vedere comparatia cu umorile organismului c&rora asemenea atribute li s-ar putea potrivi. 341 Cf, Isocrate, Antidosis, 318. 342 Unui presedinte”’, npootdtys, lit. ,,ccl ce sta in fafa’, cf, lat. ,,prae-sidens” — presedinte. 343-V_ Miiller, Frag. Hist. Gr, I, p. 31, frag. 375 si Pausanias, VIII, 2,6. — Lykaios este presupus a fi un derivat de la Avxog »lup”. 344 Pythia firdispunsese regelui Cresus, care o intreba daca rega- tul siu va fi durabil, cd, atunci cind un catir va fi regele mezilor ,,84 fuga pe Jing Hermos cel cu multe pietre etc...”. Or, Cresus a fost infrint de citre Cirus, fiul unui persan gi al unei prinfese mede, odrasli a doua neamuri, agadar — un ,,catir’’. 345 Homer, J/., XVI, 776. 348 Spre deosebire de eroul Cebriones, care cdzuse din car (IL, XVI, 743). 387 Periandros, tiranul Corintului, il intrebase pe Thrasybulos cum s& conduc’ in cea mai mare siguran{4. Acesta, drept raspuns, se inultumise s& reteze intr-un lan de griu spicele cele mai inalte. V. Herodot, V, 92. 348 E vorba, desigur, de libertii tiranului. 349 Cum s-a observat, versul nu-i apartine Ini Euripide, ci lui Sofocle, fiind citat dintr-o tragedie pierduta a acestuia, Aiax locria- nul, In plus, sensul frazei era diferit. Pornirea irationala a lui Platon impotriva poetilor este manifesta. (V. Interpretare) 850 Deopotrivit cu zeiescul”, to69e0¢; Euripide, Troad., 1169. 31 Color ucigi", 2x cv dro nopsvov. O alt tului permite s se traduca ,,banii rezultati din vin: Si30pévov. tianti a tex- » Te THY dro-484 ANDREI CORNEA 952 xwrot xdyaOol, lit. ,,buni si frumosi’’, denumire sub care erau cuprinsi mai ales nobilii. ormula a capatat mai tirziu owaloare semanticd mai larg’, desemuind, in general, pe omul bine educat si vrednic. 388 repdvouor. Aceste dorinte ,,nelegiuite’”’ reprezinta, cum se va vedea mai jos, acel fond primar refulat, pe care, azi, psihanaliza l-a studiat cu atita interes. 384 Socrate se refera la incest $i la antropofagie. Cf. si Sofocle, Ocdip Rege, 981—982. 485 Pentru rolul inconstientului in oneiromantie, vezi Dodds, op. cit. 366 Platon spune, de fapt, ,,omul demotic”’ si nu ,,democratic’’, cuvintul ,,demotic’’ implicind o nuanta4 peiorativa. 387 EF foarte instructiv de comparat diatriba aceasta impotriva lui Eros si a delirului erotic cu lauda lui Eros gi a delirului pe care el il produce, din Phaidvos, din cel de-al doilea discurs al lui Soc- rate. Dimpotriva, in discursul Ini Lysias, precum si in primul discurs al lui Socrate care parafraza cuvintarea retorului, Eros era tratat cam in felul in care il vedem tratat in Republica. Dup& majoritatea interpretilor, Phaidros urmeazi, la putind vreme, publicarii Repu- blicii. Or, in Phaidvos, in cel de-al doilea discurs al s&u, Socrate, mizind pe delirul erotic in defavoarea cumpitarii si a rafiunii, pare c& retracteazi nu numai ceea ce afirmase el insusi, in acelasi dia- log, putin mai inainte, ci si ceea ce afirmase in Republica, pentru a relua niste opinii din Banchetul (dialog anterior Republicit), fsi ia asadar ,,Platon socraticul’, invins, cum am vazut in Republica, revansa in Phaidvos? Edificiul unitar, indltat cu atita trud&, in Republica, e amenintat de fisuri? Pesemne cdi da, judecind atit dupa Phaidros, cit si dupa Parmenides. Unitatea pe cafe Platon o cauta cu infrigurare nu e niciodat4 un bun cistigat definitiv. 358 Asemenea ,,dureri ule facerii’’ iscate de Eros amintesc de téxog év xaAG, ,,zimislirea intru frumusete’’ din Banchetul. Sufe- rinfele cumplite produse de Eros sint descrise si in Phaidvos, 251 b—c, dar atit in acest din urma dialog, cit si in Banchetul, Platon nu numai cd uu dezavueazd aceste pasiuni, dar le si socoteste ca fiind in stare s4 inalte sufletul catre filosofie si unire cu divinul. Vezi gi nota anterioara. 359 Jor de cuvinte: dvayxaiog inseamn&i atit ,,mecesar’, cit i si rudi de singe. Curtezana este obx dveyxale, ,,menecesari” in timp ce mama este dvayxate, ,,rudd de singe’. 360 988" Txtap BxAAct. 361 Spre a menfine cit mai clar’ analogia individ -- cetatc, Platon utilizeazi vocabula cretand pytple tradus& ,,matria’, ce corespunde ,,mamei”’, asa cum ,,patria’’, matglc, corespunde ,,tata- lui”. 36? Un astfel de numar mare de sclavi constituia, pare-se, o extremi la Atena in secolele V—IV. Numirul sclavilor, chiar in familiile bogate, era, de obicei, mult mai mic (v. Beloch, Die Bevélkerung dey Griechischen-Rémischen Welt). 368 Cf. Kenofon, Hieron, 1,2: ,,firanii nu au parte s4 vada lu- crurile cele mai frumoase. Cici pentru ei nu este deloc sigur s& se duca acolo unde nu vor putea fi mai puternici decit cei din partea locu-NOTE 485 lui, nici treburile de acast nu gile pot pune in atita siguranta, incit si le lase pe mina altora.’ 384 $d rdvtev vertyg. Interpretare nesiguri, expresie tradusd felurit de citre traducdtorii Republicii. 8¢6 Cf, Phaidon, 64 d. 868 Binele si Raul, I'rumosul gi Uritul pot fi considerate ca avind un caracter obiectiv si de aceea cel ce rafioneaz& corect ar putea si le distingi. Pliccrea ins& nu poate fi decit subiectiva. Cum s-ar putea atunci distinge intre placeri gi afirma c& unele sint superioare altora? Raspunsul lui Platon este, in esent&, ca, dac& placerile in sine nu pot fi deosebite, indivizii, la care ele se raporteaza, pot fi. Mai inult, exista indivizi care au experienta mai multor tipuri de placeri; acestia siut mai im m&sura s& judece decit cei care nu au decit experienta unui singur tip de pliceri. Aceasti argumentafie va fi completata prin teoria distinctiei dintre pldcerile autentice $i cele neautentice. 387 2oxtaypapnuévy tig. Aflatd, deci, in raport cu placerea reali in acelasi raport in care se afl& un desen fat’ de o picturi, lucrat& deci in culori. 368 Teoria va fi reluatd si amplificaté in Philebos, 51 b. 369 Teoria plicerilor expusd aici, cit si comparatia facutd sint consonante cu teoria cunoasterii. Placerea adeviratd si pura este analogd adevdrului si stiintei, durerea — ignorantei, iar placerea obignuit’ —-opiniei ce oscileazd in oyspafinl intermediar” dintre stiinta si ignoranta. 370 Manuscrisele poarté del dpotov, »tereu la fel”, dar s-a impus, in general, corectia del d&vopolov, ,,mereu diferit’, mai in acord cu seusul pasajului. 371 | ,Copite de fier’, drat, foarte aproape de 6a care iuseani- na ,,arme’’. 3782 atéyov éautady. td otéyov inseamna ,,ceea ce poate pastra, sau confine ceva’, asadar un invelis. Platon asociaz& probabil acest participiu neutru cu substantivul inrudit oréyog care inseamna gi »mormint” sau ,,urnd funerar4’’, trimitind astfel la faimosul afo- tism orfic c&pa ofc: ,,Trupul e un mormint (al sufletului)’”. 378 Stesichoros ar fi compus un poem in care o ponegrea pe Elena. Drept pedeapsa si-ar fi pierdut vederea. Retractind, a scris un nou poem in care a sustinut cd, in realitate, grecii si troienii nu s-au b&tut pentru o femeie in carne si oase, ci pentru o ,,fantom&”’, un »eidolon”; ca urmare a reinceput sd vada. Cf. Phaidros, 243 a cit si Comentariul lui Hermeias la locul respectiv — Platon, Opere, vol. IV, pp. 620—622 si notele. 74 ,Regele” este desigur ,,omu! filosofic’’, adicd cel ce exercita o legitim&’ suveranitate asupri-si. 875 Platon inmulteste mai intii rangul placerii tiranului fata de cel al omului oligarhic, cu rangul plaicerii acestuia din urm& fafa de cel al placerii omului regal. Agadar: 3 x 3 = 9. fn continuare ins’, Platon socoteste ci acest numar trebuie ridicat la cub, poate fiindcd el crede c& placerea trebuie considerat& in extensia ei spa- tiali, tridimensional&: 93 = 729, numar ce-l incinté pe Socrate, deoarece el reprezinta, dupd& pythagoricianul Philolaos, numéarul zilelor gi al noptilor unui an. Pe de alt& parte, tot Philolaos avea in486 ANDREI CORNEA vedere si doi Mari Ani, unul alc&tuit din 729 de luni, celilalt — din 729 de ani. Vezi si Brumbough Robert, Plato’s Aathematical Imagination. 376 Exista, agadar, un ,,om exterior” si un ,,om interior’ — partea rationala, spirituali din suflet. Se vede inc’ o data felul ana- logic in care Platon edifici sufletul si functiile sale. 377 Nimeni nu face riul de bunavoie gi nici nu se amigeste de bunavoie. Cf. 382 a. 378 Eriphyle era sotia lui Amphiaraos, regele-profet din Argos. Pe ea, Polynices, cu ajutorul unui colier diruit, o determinase si-] conving&’ pe sotul ei si ia parte la expeditia impotriva Tebei, desi acesta stia cA acolo isi va pierde viata. 379 Platon nu vorbise mai inainte (588 d) despre ,,sarpe’’. Spre deosebire de Diéz, cred ci filosoful nu se refer’ prin acest termen »la partile inferioare ale inflacararii”’, ci la fiara policefali, ce amin- teste o Hydra, asadar un fel de balaur reptilian. 380 VY, 344 c. 381 ,In cetatea sa proprie’”’, &y ye tH gxutod méder, nu inst in tara sa de bagtind” (lit. in patric), gy ye +H marpld,. In me- ditafia stoica si apoi neoplatonicad de mai tirziu valoarea termenilor va tinde si se inverseze si mai ales cuvintul ,,patrie’’ va desemmna » patria spirituala’’: ,,Patria noastré este locul de unde am purces gi tatal acolo este. Ce ciildtorie si ce fuga e aceasta /spre patrie/? Nu trebuie infaptuita cu picioarele. CAci picioarele poart’ pretu- tindeni doar dintr-un loc intr-altul. Nici cu carul nu trebuie calato- rit si nici navigat, ci, de parca inchizind ochii, trebuie schimbati vederea aceasta pe o alta, ce e necesar a fi trezit’, vedere pe care oricine 0 are, dar pufini o folosesc.” Plotin, Tvatat despre frumos (Enn., 1, 6). 38 Platon are, prin acest ,,model ceresc’’, in vedere, fie faptul ca ,,cerul’’, Rosmos-ul este alcituit dupa acelasi plan fundamental cu cetatea gi sufletul drepte, fic ci, mai degraba, prin aceasta’ expre- sie trebuie s4 intelegem lumea Ideilor eterne, ,,cerul inteligibil’’. 383 Aceasta reluare a atacului impotriva poeziei apare a fi un fel de interludiu in cadrul foarte coerent al economiei operei. Care si fie semnificatia acestei reluiri? R&spundea oare Platon unor obiectii deja formulate impotriva asertiunilor sale din Partea a I-a in ipoteza ci acea parte ar fi fost publicati mai devreme? (vezi Ldmuririle preliminare). Sau cumya simfea el insusi cd exorcizarea poeziei (cu tot ceea ce aceasta reprezenta pentru el) nu fusese incd infaptuita suficient ? 384 Homer este dascalul poetilor tragici, prin faptul c4 le-a fur- nizat un mare nuinar de teme mitice, cit gio anumiti conceptie antro- pomorficd despre zei. 385 Tarisi o mic& reprezentatie de ,,ironie socratic’” ce urmit- reste sa sugereze permanenfa trasiturilor familiare ale unui personaj prin intermediul unor ,,formule”’, cici prin continutul spuselor el nu mai poate fi recunoscut. 386 Oare de ce alege Platon astfe! de exemple gi nu pe cel al unni »lucru” cu adevarat natural, de exemplu, pasdre, om ete. ? S-ar putea spune c4, in cazul unui artefact, este mai ugor de distins obiectul individual cit si, mai ales, facdtorul sau, de ,,lucrul in