MAREA I STO RI [ HSTRATA A ROMANIEI SAR EPUBRI LCT MOLDOVA == Mado. VOLUME. ==domnul Moldovei, la campaniile otomane im- potriva cetatilor Ujvar (1663) si Lewa (1664). Promovand, in secret, relatii cu imperial, a fugit. din Bucuresti in noiembrie 1664, pentru a scaipa de pedeapsa turcilor. Calatorind prin Moldova si nordul Transilvaniei, s-a refugiat la Viena, unde a rrimas sapte ani, Sofia sa a ajuns in Transilvania, unde s-a bucurat de sprijinul cancelarului Ioan Bethlens mai tarziu, ea la urmat pe fostul domn, Noul qales* al Portii pentru tronul Tari Ro- manesti a fost Radu Leon (1664-1669). Nean- gajat fara de nici 0 grupare boiereasc’, acesta a sprijinit torusi elementul grecese, spre nemultu- mirea elementelor locale, care au reusit in mar- tie 1669 si ii obtind mazilirea. Antonie-Voda din Popesti (1669-1672), succesorul situ, a dat un adevarat exemplu de lipsa de autoritate dom- neasca. A sprijinit gruparea Cantacuzinilor, care La determinat si il inchida si si-I cilugireasc’ pe Stroe Leurdeanu. Dupa trei ani, Poarta i-a oferit domnia lui Grigore Ghica (1672-1673), revenit la Istanbul dupa peregrinarile prin Europa. Aces- ta a incercat si inkiture gruparea Cantacuzinilor, iar in 1673 a participat la campania otomana de la Hotin impotriva polonezilor, unde, prin inge- legerea cu Toan al Il-lea Sobieski, a contribuit la infrangerca armatei turcesti. Cantacuzinii si tur- ci Lau gasit responsabil de infrngere gi i-aw ofe- rit tronul lui Gheorghe Duca (1673-1678), fost domn al Moldovei. Grigor Ghics, damn a Moldove | | Gheorghe Duce domn al Meldov sol Tri Rominegt VICTORIA CANTACUZINILOR. DOMNIA LUI $ERBAN CANTACUZINO Sprijinit initial de Cantacuzini, noul domn a in- cercat sii ajute pe Leurdenii aflati in decidere. Aducerea din Moldova a boierilor din gruparea Rusetestilor (Cuparestilor), dusmani ai Canta- ccuzinilor, a fost realizata in cadrul aceleiasi noi orientari. Plingerile Cantacuzinilor prigoniti au dus la mazilirea lui Gheorghe Duca, mutat domn din nou in Moldova, ca risplata pentru serviciile aduse in campaniile de acolo impotriva polone- zilor. Tronul Trii Romanesti a fost obtinut de Serban Cantacuzino (1678-1688), urcarea aces- tuia pe tronul Tarii Romanesti avand si semni- ficatia vietoriei geuparii Cantacuzinilor, a marii boierimi de tara in general. Fa marcheaza, in ace- lasi timp, inceputul unei domnii autoritare. Per soani educati, cu multe abilitati diplomatice, la care s-au adiugat numeroasele sale mosii, Serban Cantacuzino, probabil si sub presiunea Port, a incercat rezolvarea pasnica a conflictului cu par- tida adversi a Balenilor, pastrindu-i pe acestia in funetiile pe care le detineau. Rezultatele nu au fost cele asteptate; in consecint, domnul yi-a schimbat atitudinea, lnand masuri drastice impo- triva acestora. Totusi, in 1688, pentru a face pace pentru totdeauna, si-a cisitoritfiica, Smaranda, cu fiul marelui-logofat Ivasco Baleann, iar grupa- rea Cantacuzinilor sa indepartat de el. Pe plan intern, cei zece ani de domnie au fost caracterizati printro fiscalitate exa- gerat’ si apaisitoare, generat de pretentile Porti si de luxul exce- siv al curtii domnest Preocupat de incuraja- rea comertului, sursit important de venituri, Serban Cantacuzino a sprijinit construirea de drumuri, poduri ete. in timpul sau s-a introdusTi thea, Serban Vods Cantacutino cu doanns Maria ul lor Gheorghe, Minaturd dn Condca mindsit Cotroren sis-a rispandit cultura porumbului, in special in randul tarinimii neasci din Bucuresti, s-au renovat palate (de exemplu, palatal domnese de la Kurugesme, de pe malul Bosforului, de la Constantinopol), s-aridi- cat minaistirea Cotroceni. Serban Cantacuzino a incurajat cultura si invatimantul, pundnd bazele lacagului de la viitoarea Academie Domneasca Sf. Sava, a sprijinit editarea de carti religioase, cea ‘mai semnificativa initativa in domeniu fiind tip’ rirea in limba romana a Bibliei (1688). A interve- nit pe Lingi principele transilvainean Mihail Apafi in favoarea mitropolitului ortodox Sava Branco- vici, inchis pe nedrept, la fel cum a intervenit gla patriarhia de la Constantinopol pentru schimba- rea patriathului, A acordat atentie armatei, incu- rajind in special angajarea de mercenari, mai cu seama dupa 1683, odati cu relansarea proiectelor de alianti crestina antiotoma Relatiile externe, in special cele cu Moldova si Transilvania, au fost puse, conform obiceiului, sub patronajul Portii, Vreme indelungata, le turile cu Gheorghe Duca, domnul Moldov fost tensionate. Cele cu Mihail Apafi au fost la -a refcut curtea veche dom ga Mil Apa raved de epocd i inceput cordiale, mai ales ci Serban Cantacuzi- no pribegise prin Transilvania cu acordul tacit al principelui. O serie de cauze au dus ulterior la in riutatirea raporturilor si chiar la acuze reciproce la Poarta. Pe de o parte, incercatrile de calvinizare a ortodocsilor si inchiderea lui $ au stérnit protestul domnului muntean pe lan- gi Apafis pe de alta parte, Serban C @ acordat sprijin financiar gruparii lui Csaky si Cristofor Pask6, nobili ardeleni refugiati la Poarta, fapt care a determinat reactia principelui. in 1683, Serban Cantacuzino, Mihail Apafi si Gheorghe Duca, participind la asediul Vie- 1 ajutat in secret pe asediayi Incepaind de acum, politica extern’ a lui Serban no va fi influentata de actiunile si reusitele Ligii Sfinte (Austria, Polonia, Venetia si Rusia). foan Sobieski, regele Poloniei si eliberatorul Vienei, pirea a fi initial personajul-cheie, motiv pentru care domnul Tari Romanesti a intretinut cu cesta, prin Transilvania, o bogata coresponden: tl secret, interceptatit partial de principe. Dupa ce rolul Poloniei a fost luat de Austria si oda cu reusitele militare ale acesteia in Ungaria, Serban Wa Brancovici ntacuzino tacuziCantacuzino s-a reorientat citre Habsburgi. Sub presiunea crescinda a Austriei, dar si din consi- in iunie 1685 intre domnul Tari Rominesti si principele Mihail Apafi s-a incheiat derente politice tun tratat de bund vecinatate din care lipseste ori ce aluzie la protectia sultanului sau a imparatului crestin si la colaborarea militard. in momentul care Tara Romaneasca a ajuns in vecinatatea nemijlocita a Imperiului Habsburgic, ce ocupase pe nesimtite Transilvania, Serban Cantacuzino a incercat, prin demersuri secrete la tarul Rusiei i princr-o politica de tergiversare, si salveze situa fia tari sale primejduite de ocupatia militar’ aus triacd. Cu toate acest a, el pare si fi incercat sit teritoriilor din Baleani aflate sub ocupatie turei. in primavara lui 1688, domnul a purtat mai multe tratative cu imparatul Leopold |, prin care incerca si se impuni ca aliat, si nu ca domn su pus, si dobandeascd anumite garantii pentru sta tutul viitor al Tarii Roménesti gi al familiei sale. A obtinut astfel garantarea independentei tril, domn ereditara in familia Cantacuzino, liberta- tea religioasd gi ajutor militar la nevoie, in schim bul platii sumei de 75 000 de taler Dupa modelul practicat in Transilvania, in iunie 1688 trupele imperiale, sub conduccrea ge neralului Veterani, au intrat in Tara Romane: si au ocupat Orsova. Serban Cantacuzino a luat decizia trimiterii unei de (ii reprezentative la imparat pentru incheierea tratativelor, mai ales c4, in septembrie 1688, Belgradul era pierdut de turci, Moartea neasteptata a domnului a deter minat rechemarea solici aflate in drum spre Vie- na si suspendarea tratativelor. S-au oprit astfel supunerea prematur’ a Tarii Romanesti fags de i in teatru de rizboi Leopold I si transformar CONSTANTIN BRANCOVEANU: MARETIE $I CADERE Pe tronul domnese rmas liber, puternica grupare a Cantacuzinilor a impus alegerea lui Constan tin Brincoveanu (1688-1714), evitindu-se suc cesiunea lui Gheorghe Cantacuzino, fiul minor al defunctului domn, Parea a fi cea mai buna alegere a momentului dacit se aveau in vedere ceducatia si experienta diplomaticd dobandite la a obtinut recunoasterea curtea domneasca a unchiului siu Serban Can: domniei de citre Poarti, bucurandu-se, cel putin 6 vreme, de sprijinul boierimit si al geuparii Can tacurinilor, Stolnicul Constantin Cantacuzino i-a | fost indrumaitor in problemele politic: exteme | si mai-marele cancelariei domnesti. Conducerea armatei a revenit altor membri ai familiei Can tacuzino, prezenti si in Sfarul Domnese, e&rora li | a0 adiogs apo propriile rude si cele ale soti- i= doamna Marica, nepoata fostului domn An- tonie-Voda din Popesti. Domnia indelungata {ngiduit luarea mai multor masuri organizatorice atit in plan intern, cat si in cel extern. Tindnd cont de necesititile timpului, a sprijinit organi- zarea unei cancelarii moderne, cu dieci gi scribi pentru limbile turca, latina, maghiara, polon’ etc, ctr »diplom: | lau Dindar, Petru Grienner pentru legaturile cu | Transilvania si Viena; fratit David si Teodor Cor bea pentru relagiile cu Transilvania si cu Rusia, de carieras Theodor Ladis- Andrei Wolf pentru Polonia ete. in plan cultural, | a sprijinit dezvoltarea invitimantului superior, Constantin Brdncovean abou flat a palatl Mogopoaiareorganizaind, in 1694, Academia Domneasca din Bucuresti, pentru care a adus profesori din afar, a ridicat palatele de la Potlogi si Mogosoaia, a reficut resedinta domneasca de la Bucuresti si pe cea veche de la Targoviste. A facut numeroase danii pentru bisericile din tara, pentru acelea din Grecia, Serbia, Hertegovina, Albania, Transilva- ia, pentru Locuri Sfinte din Terusalim, patriar- hiile din Alexandria, Antiohia, minastirile de la Muntele Sinai ete Cheltuielile uriase generate de curtea nume- roasi si luxoasa, precum si pretentiile exagerate si crescinde ale Portii au generat o politic’ fisca- |i aspra. Celor 37 de dari existente, domnul le-a mai adaugat, in 1689, vacaritul, o dare impusit tuturor, inclusiv boierilor si manastirilor, care a nemulumiri, A incereat o reformat in domeniul fiscal prin generalizarea ,ruptorii*, respectiv perceperea unei sume fixe din partea contribuabililor, platita in patru rate trimestria- le, grew de aplicat in S-au ficut eforturi pentru o mai bu a cheltuiclilor si veniturilor domni catastifelor; sunt consemnat creat mult si din cauza sporirii davilor. evident cu ajutorul inceputuri de sepa- rare a cheleuielilor domnului de cele ale tari Bu nele relagi si suportul C- anul 1703, cand Brincoveanu, in schim- bul dublarii haraciului,a obtimut domnia pe viat’ acuzinilor au intrat in impas si s-a preocupat de transformarea domniei sale intr-una ereditard. Divergente de opinii intre domn si Cantacu- zini au apirut si in problemele de politica exter Biserica mt ures principale cori ali Constantin Brincoveany nd, Brncoveanu evitind 0 susti prea fatisa a curutilor lui Francise Rakéczi al I-lea, dar si a relatiilor cu farul Rusiei. Ostil fata de Constantin Cantemir, Brincoveanu a dus o politic comun cu Constantin Duca, devenit ginerele sia, Dom- nile lui Antioh si Dimitrie Cantemir nu au fost ins pe placul sau. In privinta legiturilor cu Tran- silvania, domnul Tarii Roménesti a manifestat 0 gif special pentru a sprijini Biserica Ortodoxa, supusi unui veritabil asediu din partea imperi- alilor catolici. A oferit sprijin material ridicaii unor noi licasuri de cult: biserica ortodoxt din Figiras (1698), mindstirile de la Sambata de Sus (1700) si Ocna Sibiuluis a sprijinit rezisten- {a fara de trecerea la unirea cu Biserica Catoli a reactionat in special la actiunile ostile ale lui Atanasie Anghel, promotor al ruperii legiturilor cu mitropolia Ungrovlahiei si cu patriarhia din Constantinopol. Prin intermediul Iui_‘Theodor Ladislau Dindar, rezidental domnului la Sibi oragul de resedinta al Guberniului Transilvan Brincoveanu a intreprins demersuri pentru a i se recunoaste stapanirile din Ardeal si, la nevo- ie, dobindirea dreptului de refugiu pentru el si familia sa. In paralel, odati cu izbuenirea mis- cirii curutilor lui Francise Rakéczi al I-lea, i-a sprijinit indirect pe acestia, oferindu-le adipost cind au ajuns in pribegie. In privinta legaturilor cu Casa de Austria, Constantin Brincoveanu a dat dovada de multa abilitate. A refuzat inche- ierea tratatului negociat de Serban Cantacuzino, iar in 1689, cand trupele austriece de sub condu- cerea generalului Donathus Heisler au ocupat Bucurestiul, a cerut ajutor titarilor si turcilor, obligindu-i pe imperiali si se retraga in graba, Ali- turi de trupele turco-titare si mol- dovene, Brancoveanu a participat la lupta de la Zamnesti (august 1690), in care si-au pierdut viata fostul can- celar Mihail Teleki si pretendentul Balaceanu, iar generalul Heissler a fost luat prizonier. A fost 0 reusita de scurti durata, care a dus la in- scunarea ca principe a lui Emeric (Imre) Thokély sila eresterea presti- giului domnului, Relatile ulterioare‘cu Viena, cel putin formal, au fost imbunaeatite. Domnul a facut unele servieii Case de Habsburg si i s-au fcut si lui favoruris in acelasi timp, Brincoveanu a rimas un su- pus al Port siun sprijinitor al rizyritiglor din Transilvania. Tncheierea picii de la Kar- lowitz (1699), care a clarifi cat noul status-quo politic al Europei si a stabilit linia de demarcatie dintre Imperiile Otoman si Habsburg, a ofe- rit domnului muntean 0 pozi- , ee fie aseminatoare celei avute anterior de principit Transil- vaniei, Ambele puteri aveau nevoie de un domn credit Brincoveanu avea abilitatea diplomatic de a sti si se adapteze noului joc politic si de a apela, la nevoie, la ajutorul unei alte puter Rusia. $i-a exprimat interesul si pentru o alianta antiotomand, chiar daci nu a facut acest Iueru jn mod vadit. Izbuenirea rizboiului raso-ture in 1710, precum si capitularea de la Stinilesti pe Prut, in 1711, a trupelor ruso-moldovene Lau pus pe Brancoveanu in mare dificultate. Confis- carea averilor spitarului Toma Cantacuzino si ale sustinatorilor sii refugiati la rusi a acutizat con- , iar Constantin afirmare: flictul cu Cantacuzini, iar victoria otomand din 1711 a determinat schimbarea atitudinii Portit fata de dom. Puterea suzerand era tot mai putin dispusa si accepte jocul diplomatic practicat de Brancoveanu, mai ales du Jor Cantacuzinilor, sustinute de numeroase pungi cu galbeni. Mazilit la 14 martie 1714, domnul a fost dus la Istanbul cu intreaga familie, iar uriasa sa avere a fost confiscata. Aruncat in inchisoarea de la Edikule, a fost decapitat in 14 august 1714, in fata sultanului, impreund cu cei patra fi ai sii, cevenimental impresiondndui pe contemporani. Domnia autoritara si indelungata a lui Cor stantin Brincoveanu a fost una semni rea acuze- pentru Tara Romaneasca, careia i-a revenit, poa- te pentru prima data in istoria ei, un rol de medi- ator si tampon intre marile puteri. Nicolae Merocordst, dom al Meldove iat Tas Romine Pe tronul Tarii Roma- nesti, Cantacuzinit lau insta- lat pe Stefan (1714-1716), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. A fost o domnie scurti, fird realiziri deosebi- te, dominata de Cantacuzin dispusi la reluarea jocului di- plomatic anterior. ins datele problemei se schimbasera. Ps terea suzerand, increzitoare fortcle ei si pregatita pentru revansi impotriva Habsbur- gilor, nu_mai era dispusi si tolereze nesigurana pe tronu- rile Moldovei si Tirii Romé- nesti. in ianuarie 1716 Stefan Cantacuzino a fost mazilit, pe fundalul uneltirilor Racovitestilor. Dus la Cons- tantinopol impreuna cu familia si cu stolnicul Cantacuzino, tatil siu, a fost executat in iunie 1716, fn locul lui a fost instalat Nicolae Ma- vrocordat, punandu-se astfel capit domniilor pamAntene. In istoria Tari Romanesti si a Mol- dovei a inceput 0 noua perioada, a domniilor fa nariote, prefatata de evolutia politica anterioari, cu numeroasele sale elemente de prefanariotism: crearea unei baze de sprijin in tara pentru ele~ mentul levantin, numirea de catre Poartd a unor domni straini, reducerea duratei domniilor la doi sau trei ani ete MOLDOVA FACTIUNILOR BOIERESTI Credincios Portii, Gheorghe Ghica a fost mutat in ‘Tara Romineasc’ in 1659, tronul Moldovei fiin- dui incredintat lui Stefania Lupu (1659-1661), fiul fostului domn Vasile Lupu, La porunca Portii, acesta si-a trimis trupele in Transilvania, alituri de turci si titari, impotriva lui Gheorghs Rak6czi al I-lea. Domnia sa a fost scurta, lip- siti de maturitate si intelepciune politica si s-a desfigurat inte-un context nefavorabil. Foametea din 1660, invaziile de licuste, jafurile titarilor si turcilor aflati in trecere si ura marii boierimi Lau facut nepopular si urat de tard. A fost ripus de tifos in 1661, in timp ce venea in ajutorul paseial cazacilor din Ucraina (1681). A incercat ~ si, partial, a reusit ~ si reconstituie vremurile de stralucire ale domniei lui Vasile Lupu. in plan intern s-a remarcat in special prin promovarea uunei politici fiscale aspre si prin sporirea exage- rati a numirului de dari, provocind numeroase nemultumiri. in planul relatiilor externe a fost deosebit de activ, reusind s& obtina si calitatea de conducator al cazacilor. A fost unul dintre putinii domni cu trei tuiuri, depaisindu-i att pe Mihail Apafi, cit si pe Serban Cantacuzino, Legiturile ‘cu domnul Tirii Romanesti nu au fost dintre cele mai bune. Relatile cu principele ardelean au fost, jn parte, influentate si de pozitia Portis A fost insi evident c3 pozitia dobinditi de Gheorghe Duca starnea invidia curtilor vecine. Din porunca Portii, domnul Moldovei a incereat fra succes, prin 1680-1681, o apropiere de Sobieski. Din aceeasi dispozitie, Moldova a participat cu trupe la campaniile din Ungaria impotriva Habsburgi lor, iar n 1683, impreuna cu Serhan Cantacuzino si Mihail Apafi, Gheorghe Duca a participat la asediul Vienei. Aici, domnul Moldovei sa fert si sprijine deschis pe crestinii asediati, mai ales c& Sobieski era un vecin apropiat si periculos. Reve- nirea din campanie s-a ficut prin Transilvania, unde in suita domnului sa aflat si Miron Costin. in lipsa lui din gard, cu sprijin polonez, tronul Moldovei a fost ocupat de Stefan Petriceicu. Luat prin surprindere, Gheorghe Duca a fost prins si dus in captivitate in Polonia, unde a si incetat din viata. Bunurile sale de pret si o parte a banilor au fost depuse de Nastasia, doamna Moldovei, spre pastrare in grija orasului Bistrita din Tran- silvania, de unde, prin diferite mijloace, Mihail Teleki si consilierit princiari apropiat lui gi le-au insusit. Pentru a reintra in posesia acestui depo- zit de pret, familia lui a facut demersuri carora li sau asociat puterile vecine: Polonia, Imperial Otoman, Curtea de la Viena. incepute in 1684, aceste demersuri au continuat pana in 1705, fri ca lucrurile si fie clarificate pe deplin. Stefan Petriceicu nu a reusit si-si: mentina tronul in fata fostului domn Dumitrascu Canta cuzino (1684-1685); tori, urat de locuitor Constantinopol wonjurat de grecii credi ri, gia stirsit zilele la DOMNIILE CANTEMIRESTILOR Ales domn de boieri, Constantin Cantemir (1685-1693) a obtinut si acordul Porti, inaugu- ntemirestilor rand astfel domnia dinastiei lativ indelungata, domnia lui a stat sub semnul luptelor intre cele dou mari partide boierest Rusetestii (Cuparestii) si Costinestii, in plan extern, a fost marcata de desfisurarea luptelor dintre turci si tarile Ligii Sfinte, in special Impe- riul Habsburgic si Polonia. De conditie modesti, nstantin Cantemir s-a ridicat pe calea armelor, prin experienta dobandita in Polonia. intre cele dou’ grupari boieresti cu afinitati externe dife- telepciunea de a aprecia corect situatia: a sprijinit familia Costinestlor, rite, domnul a avu rechemand din Polonia pe Miron Costin si pe alti membri ai familiei, dar nu s-a Lisat convins de ideea asocierii la Iupta antiotomana, mai ales ci fiul sity Antioh era ostatic la Constantinopol. fn urma expeditiilor intreprinse in Moldova de Toan al Il-lea Sobieski, au fost ucisi, din porunca domnului, Miron Costin si fratele sin Velicico, suspectati de tridare si complot. Legiturile cu Transilvania s-au limitat la re- zolvarea unor probleme de hotare. Sub presiunea trupelor habsburgice dornice si-si extind’ sti- piinirea la est de Carpati, Constantin Cantemir a incheiat in secret Tratatul de la Sibiu (1690), Prevederile actului ar fi urmat si intre in vigoare ind trupele imperiale ar fi ajuns la Braila, evi- tindu-se astfel jefuirea tirii de citre turci, De asemenea, traratul garanta pistrarea domniei in familia Cantemirestilor. Tratatul nua ajuns si fie aplicat datorita ince tin Cantemir si neputintei trupelor habsburgice de a ajunge la Braila. Initial, Constantin Cante- mir s-a bucurat de sprijinul lui Serban Cantacuzi- ‘no, domnul Tarii Romanesti. Cu timpul, relatile lor s-au ricit datoritd diferentelor de opinii in aprecierea situatiei internationale. Proiectele de unire matrimoniala intre Dimitrie Cantemir, fiul domnului, si Casandra, fiica lui Serban Cantacu- ino, nu au fost finalizate decat mai tarziu. Fata de Constantin Brancoveanu relatiile au fost lip- site de incredere. Domnul Tarii Romanesti sa si impotrivit, de altfel, alegerii de citre Adunarea rit din viata a lui Constan-especie cantante Antioh Canten ‘Tariia tindrului Dimitrie Cantemir (1693), rew sind sit obting din partea Portii numirea lui Con- stantin, fiul lui Gheorghe Duca (1693-1695). Dupa o domnie de 20 de zile, Dimitrie Cantemir s-a reintors la Constantinopol. Cei doi ani ai domniei lui Constantin Duca au stat sub semnul luptelor dintre poloni, turci, titari si al influentei lui Bréncoveanu. Locul siu pe tronul Moldovei a fost Inat de Antioh Can temir (1695-1700), fiul mai mare al fostului dom Cantemir, mezinul, Dimitrie, asumandu-i rolul de capuchehaie. Pentru a spori prestigiul familiei sale, Antioh Cantemir a per fectat si realizat proiectata alianté matrimonial Constantin dintre Casandra, fiica riposatului domn Serban Cantacuzino, si fratele si Dimitrie. Domnia lui a fost umbriti de raporturile dusmanoase cu Brin- coveanu, prin uneltirile caruia Constantin Duca a fost readus pe tronul Moldovei (1700-1703), urmat fiind de Mihail Racoviti (1703-1705). Re venit pentru scurt timp la tron, Antioh Cantemir (1705-1707) nu se mai bucura, de aceasta dati, de sp titise insi raporturile cu Brincoveamu. A fost succedat de Mihail Racovita (1707-1709) si de Nicolae Mavrocordat (1709-1710), fiul dragoman Alexandru Exaporitul. Nestatornicia si cefemeritatea acestor domnii au fost determinate inul fratelui siu Dimitries el isi imbuna- rel D emt 2 tenrneinat 2 side lupta pentru putere dintre Rusia si Imperiul Otoman in zona Azovu- lui, a Mari Negee sia sud-vestului Ucrainei Jn persoana domn Dimitrie Cantemir noului (1710-1711) Poarta spe~ fi gisit un domn potrivit cu noile vremuri Ani petrecuti la Poarta, ca ostatic sau chezas pen tru Constantin Cantemii apoi in calitate de capu- chehaie a fratelui su, au fost folositi pentru. a-si < Sanne, rk oman Ft face 0 educatie solids. Cunoscitor a numeroase limbi, se cu marii invatati ai vremii si se bucurase de aprecierea reprezentantilor diplomatici ai lumii Dimitriestudia- crestine la Poarti. Om de vast cultura, autor al unor lucriri apreciate in intreaga Europi, a fost, in acelasi timp, si un om al armelor. insotindu: pe turci in céteva campanii, participase la luptele de la Petrovaradin si Zenta. Anii indelungati ps trecuti in lumea pestriti a Constantinopolului oferisera prilejul de a cunoaste atat maretia Por- tii, cat si slabiciunile ei Imediat dupa ocuparea tronului, Camtemir a incercat si puna capa Iuptelor din- tre grupairile boieresti. L-a inliturat pe vornicul Dimitrie Tordache Ruset, inlocuindu-| cu fiul lui Miron Costin, Nicolae, in general, a intinerit Sfatul Domnese, in care a introdus persoane care-i im- partigeau opiniile. Principle sale de conducere a tari erau inspirate din ideile absolutismuly luminat, bine reprezentat de Petru cel Mare al Rusiei, A ereditare in familia Cantemirestilor. A fost si tun spriinitor al Bisericii Ortodoxe: prin intele- rediteze ideea domniei \cereat si grea incheiat’ cu Hrisant Notara, patriarhul a restituit © parte din mandstiri- le inchinate Sfintului Mormant. Deciziile nate in Sfatul Domnesc au fost, in general, favorabile area boierime i s-a aratat ost i, reunind micii boierimis A aspirat si la tronul Tarii Romaneinsemnele heraldice ale Moldovei iT aceleiagi steme. Pe plan extern, afinitatile lui Dimitrie Cantemir s-au indreptat tre Rusia lui Petru cel Mare. ii Romanesti in interiorul Tratativele sale cu Rusia fusesera inigiate cu acordul Portii, potrivit vechiului obicei al turcilor dea in- credinta domnilor romani rolul de negociatori cu tirile crestine. Tra- tativele moldo-ruse s-au incheiat la 13 aprilie 1711 prin parafarea Traatului de la Lutk. Prevede acestuia, cuprinse in 16 articole, reglementau viitorul statut al titi fata de Rusia si pe acela al dom- nului faré de star. Moldova urma si se aldture luptei antiotomane, iar in orasele si cetatile moldovene urmau sa fie instalate trupe rusestis {ara era pusi sub protec- tia farului, domnia urménd a deveni ereditara in familia Cantemirestilor. Domnul primea si o serie de garantii in cazul unui esec: refugiu in Rusia, despagubiri materiale pentru pierderea palatelor din Constantinopol. Tratatul a fost pastrat secret pana la declansarea operatiunilor de rizboi, din mai, de catre trupele tariste. Marea boierime, in special cea din jurul Ini lordache Ruset, nu a great accasti decizie a domnului, considerind-o prematura. in schimb, cu prilejul proclamatiei adresate de Dimitrie Cantemir, boierimea mijlo- cic si mica si tardnimea s-au ridicat in sprijinul domnului si impotriva turcilor. La campania rusi a participat insusi tarul Pe tru cel Mare, care, dupa o vizit in Polonia, a sosit la Iasi insogit de farina si de statul su major. In tabiira de la Stanilesti, pe Prut, a sosit si Toma Cantacuzino, spatarul lui Constantin Brancovea- , astfel in mare primejdie domnul. Trupele rusesti, inferioare numeric celor turcesti, divizate in trei grupuri pentru o migcare strate- gica neinspiratd, au trecut prin mari dificultati. Tarul a fost nevoit si isi crimitt emisarii pentru a initia tratative de pace cu turcii, Acestea au fost finalizate la 23 iulie 1711, cu toati opozitia rege- lui Carol al XIl-lea al Suediei, luptitor abituri de lustre hi Dimitvie Canter eaten sa Dvanal turci, Ca urmare, trupele fariste si-au inceput retragerea din Mol- dova. Alituri de ele a parisit tara siDimitrie Cantemir, pe care tarul a refuzat si-l predea turcilor, asa ccum se pretinsese in timpul trata- tivelor. Pentru fostul domn a ur- mat o viaté petrecutd in anturajal ii ruse. A obsti nut titlal de principe al Imperiului Rus, iar dupa 1713, la moar- tea Casandrei, sa cisitorit cu 0 eneaghina rusi. Timpul petrecut aici a fost folosit si in scopuri stiingifice, Cantemir realizind Iu- critile Descriptio Moldaviae si Historia Moldo-Vlachica, reluata sub numele de Hronicul veckimei a romano-moldo-vlabilor. A ince- tat din viata in anul 1723, fiind inmormantat la Moscova, in mica biserie& a familiei. Osemintele i-au fost aduse in Romania gireinhumate in 1935 la biserica Trei lerarhi din Ia Experienta cu ultimul domn pimantean nu- mit pe tronul Moldovei a determinat puterea suzerana si ia masuri drastice: au fost instituite domniile fanariote si, odatd cu ele, un now statut politic al domniei si al rarii fata de Poarta. TRANSILVANIA, iNTRE ANARHIE $I AUTORITATE: DOMNIA LUI MIHAIL APAFI Perioada de inceput a domniei lui Apafi, pana la pacea de la Vasvar (1664), a fost una extrem de dificili, Desi sustinut de Poarta, noul principe, lipsit de un suport financiar si material consis- tent, a trebuit si faci fat autorititii crescute a stirilor si a Consiliului Princiar. Anii de liniste si pace ce au urmat pic de la Vasvar i-au ingiduit lui Mihail Apafi si isi consolideze puterea. Trep- tat, stirile au reinceput sa fie convocate anual sau curtii si al nobil bianual, iar opiniile consilierilor, desi au continu- at si fie solicitate, au incetat a mai fi obligatori. | Un rol important in restabilirea echilibrului poli- tic i-a revenit cancelarului si consilierului princ ar loan Bethlen, Dionisie Banffy, mare-cipitan al ‘Clujului si comandant al arma transilvane, a