PTL Ma stan ere ste ast Napa bac telaPREFATA La 1 aprilie 1924, Tribunalul popular din Miinchen dispunea incarcera- rea mea la Landsberg-am-Lech. Pentru prima data, dupa ani de munca neintreruptd, aveam astfel posibilitatea de a ma consacra unei opere pe care multi staruiau s-o scriu si pe care eu insumi o consideram oportuna pentru cauza noastra. M-am hotarit asadar si expun in aceste doud volume ') nu numai {elurile miscarii noastre, ci si geneza ei. O astfel de lucrare va fi mai rodnica decit un tratat pur doctrinar. In plus, aveam astfel ocazia si prezint propria mea formare, in misura in care acest lucru este necesar pentru infelegerea cirtii si poate servi la distrugerea legendei create in jurul persoanei mele de presa evreiasc: Aceasta lucrare nu se adreseaza strainilor, ci acelor partizani ai mise: cirora le-a cistigat inima si a céror rafiune cauti acum o explicatie mai temeinic Stiu bine ci oamenii se cuceresc mai usor prin cuvinte decit prin cari: toate migcarile importante inregistrate de istorie datoreazi mult mai mult oratorilor decit scriitorilor. Nu este mai putin adevarat ci o doctrind nu-si poate apara unitatea si uniformitatea decit statornicita in seris, odat’ pentru totdeauna. Aceste dous volume constituie pietrele puse de mine la edificiul comun. AUTORUL Inchisoarea din Landsberg-am-Lech. ‘) Editia in limba romana cuprinde un singur volum.La9 noiembrie 1923, 1a dowisprezece si jumitate, in faja Feldhermhalle si in curtea fostului Minister de Rizboi, barba(ii al ciror nume urmeaza mai jos au cizut pentru credinja lor fidela in desteptarea poporului lor: ALFARTH Felix, negustor, nascut la 5 iulie 1901. BAURIEDL Andreas, palirier, ndscut 1a 4 mai 1879. CASELLA Theodor, functionar bancar, niscut la 8 august 1900. EHRLICH Wilhelm, functionar bancar, niscut la 10 august 1894. FAUST Martin, functionar bancar, nascut la 27 ianuarie 1901, HECHENBERGER Ant., licitus, nascut la 28 septembrie 1902 KORNER Oskar, negustor, niscut la 4 ianuarie 1875. KUHN Karl, pivnicer, nascut la 26 iulie 1897. LAFORRE Kanl, elev inginer, niscut la 28 octombrie 1904. NEUBAUER Kurt, servitor, niscut la 27 martie 1899. PAPE Claus (von), negustor, niscut la 16 august 1904. PFORDTEN Theodor (von der), consilier la Tribunalul regional superior, niscut la 14 mai 1873. RICKMERS Joh., capitan de cavalerie, niscut la 7 mai 1881. SCHEUBNER-RICHTER Max-Erwin (von), Dr. inginer, ndscut la 9 ianuarie 1884. STRANSKY Lorenz Ritter (von), inginer, niscut la 14 martie 1899. WOLF Wilhelm, negustor, niscut la 19 octombrie 1898. Autoritatile nayionale le-au refuzat, dupi moarte, acestor eroi un mormint comun. Dedic primul volum al acestei lucrari memoriei lor, pentru ca martiriul Jor si striluceascd neincetat asupra partizanilor nostri. Inchisoarea Landsberg-a.-L., 16 octombrie 1924 Adolf HITLERVOLUMULI BILANTCAPITOLUL I CASA PARINTEASCA O predestinare fericita a ficut si mi nase la Braunau-am-Inn, tirgusor asezat tocmai la granitele acelor doua state germane a cdror noua contopire ni se pare a fi misiunea fundamentalé a vietii noastre, care trebuie urmirit prin toate mijloacele. Austria germani trebuie si se intoarcd la marea patrie germani, si aceasta nu in virtutea unor oarecare ratiuni economice. Nu, nu: chiar daca, din punct de vedere economic, aceasta contopire este lipsita de interes sau chiar prejudiciabila, ea trebuie si aibi loc. Unui aceluiasi imperiu fi apartine acelasi singe. Poporul german nu va avea dreptul la vreo activitate politica coloniala atita timp cit nu isi va fi reunit fiii in acelasi stat. Atunci cind teritoriul Reichului ii va include pe toti germanii, si daci acesta se va dovedi incapabil si-i hrineascd, din nevoile acestui popor se va naste dreptul siu moral de a cuceri piminturi strdine. Atunci sabia va Iua locul plugului si lacrimile razbouului vor pregati recoltele lumii viitoare. De aceea asezarea orasului meu natal mi se pare a fi simbolul unei indatoriri importante El are si alte merite menite sé-l intipdreascd in minte. Acum mai bine de un secol, acest coltisor indepirtat a fost teatrul unei tragedii ingrozitoare, care va rimine vesnic in analele nafiunii germane. Intr-adevar, acolo a murit pentru acea Germanie pe care o iubea atit de inflacarat chiar si in nenorocire, in vremea celei mai complete prabusiri pe care a cunoscut-o patria noastra, Johannes Palm, un librar din Nirenberg, nasionalist inversunat si dusman al francezilor. Refuzase cu incdpifinare si-si dea in vileag complicii, de altfel principal responsabili. Asa cum ficuse Leo Schlageter Ca si acesta, el fusese denuntat Frantei de un reprezentant al guvernului. Un sef al politiei din Augsburg si-a cistigat aceasta trist’ faima, dind astfel exemplu autoritatilor neogermane ale Reichului de la Severing. In acest orasel de pe Inn, aureolat de acel martir german, orasel bavarez de singe, dar politiceste austriac, locuiau parintii mei citre anul 1890. Tatal meu era un functionar constuncios, mama vedea de casi, pling de grija si de dragoste fata de copiii ei. Perioada aceasta mi s-a intiparit putin in minte, fiinded peste citiva ani tata] meu a ocupat un alt post, ceva mat jos pe Inn, la Passau, asadar chiar in Germania. Dar soarta unui functionar al vamilor austriece comporta pe atunci multe deplasiri In scurt timp, tata] meu s-a intors la Linz si a iesit la pensie Pentru dragul meu batrin, asta nu avea si insemne odihna. Fiu al unui biet6 muncitor agricol cu ziua, odinioari mai fusese nevoit si plece de acasi. La treisprezece ani abia implinifi, si-a ficut bagajele si a pardsit cantonul silvie care era {inutul siu natal. In ciuda sfatului unor sateni cu experiensd, a plecat la Viena, sa invefe 0 meserie. Acestea se petreceau pe la 1850. Aceasta plecare, aceas a pornire la drum citre necunoscut fara bani in buzunar a constituit 0 hotarire dureroasa. Peste patru ani devenise meserias, si totusi nu era multumit. Dimpotriva. Mizeria persistenta a acelei epoci i-a intarit hotarirea de a renunta la meseria lui, pentru a deveni cineva "mai important". In vreme ce, odinioara, bietului tina situatia preotului din sat i se pirea summum-ul conditiei umane, acum cind marele oras ii largise orizontul, el punea mai presus de orice demnitatea de functionar. Cu toata strignicia celor pe care mizeria si necazurile j-au maturizat inainte de vreme, acest tindr de saptesprezece ani si-a urmarit cu incapa{inare realizarea noilor sale planuri si a devenit functionar. Cred ca si-a atins scopul pe la doudzeci si trei de ani, indeplinindu-si astfel promisiunea de a nu se intoarce in satul siu drag decit dupa ce a devenit cineva. Acum scopul era atins; dar in sat nimeni nu-si mai aducea aminte de baiejelul de odinioara si satul ii devenise lui insusi strain. Parasind in sfirsit viata activa la cincizeci si sase de ani, n-ar fi putut totusi suporta nici micar o zi de lenevie. A cumpirat o bucatd de pamint in imprejurimile tirgusorului Lambach, in Austria de sus, si a inceput si-] lucreze. Ciclul lungii sale cariere laborioase il readucea astfel la originea sa familial Din aceasta perioads dateazi primele mele idei personale. Zbenguiala nestingherita, chiulul de la scoala, tovarasia unor baieti vigurosi - care pricinuiau adesea ingrijorarea mamei - n-au ficut din mine un sedentar. Rar imi puneam intrebari asupra vocatiei mele; in orice caz, gusturile nu ma impingeau deloc spre 0 existena asemanitoare cu a tatilui meu. Cred ci talentul meu de orator incepea si se formeze de atunci, in discursurile mai mult sau mai putin convingatoare pe care le {ineam tovarasilor mei; devenisem un mic conducator, greu de condus el insusi, altminteri un scolar bun, care invija cu ugurinté In timpul liber, urmam cursuri de cint la consiliul canonicilor din Lambach si gaseam acolo numeroase prilejuri de a mi imbita de luxul stralucitor al serbarilor religioase. Fireste ca astfel situatia cuviosului abate mi s-a parut atunci un ideal demn de cele mai mari eforturi, cu tot prestigiul pe care-] avusese odinioara in ochii tatalui meu umilul preot din satul lui. Aya s-au petrecut lucrurile. Dar fiindea pe tata greutatile din tinerete nu l-au determinat niciodata si aprecieze suficient talentele de orator ca si poata trage de aici coneluzii favorabile legate de viitorul vlistarului siu, bineinfeles ca el nu putea intelege astfel de ginduri de tinereje. Cumpanea ingrijorat aceasta divergent a iri De fapt, aceasta inclinatie a disparut curind, facind loc unor sperante mai potrivite temperamentului meu. Scotocind prin biblioteca tatei, am dat peste editia populara a unor tratate militare despre razboiul franco-german din 1870 1871. Evau acolo dou volume de reviste ilustrate din acei ani. Au devenit7 lectura mea preferata. In scurt timp, marele razboi eroic a trecut pe primul plan al preocuparilor mele morale. De atunci am inceput si adun progresiv tot ce era legat de razboi side cariera militara. Aceasta era pentru mine ined o revelatie importanta. Fiindca, pentru prima oara, intr-un mod desigur inca nedeslusit, mintea mea era framintata de anumite intrebari: exista asadar o diferenté, si care anume, intre germanii care au dat aceste lupte si ceilalti? De ce tata si ceilalti austrieci nu au luat parte la ele? Oare noi nu sintem aidoma celorlalti germani? Nu avem acelasi drum? Mintea mea de copil se gindea in fel si chip la aceste probleme si din rispunsurile primite la intrebirile pe care le puneam cu prudent am fost nevoit sa conchid, cu o invidie ascunsi in suflet, c4 nu toi germanii aveau norocul de a apartine statului lui Bismarck. Asta nu puteam si injeleg. Trebuia sa inva Din intregul meu comportament si mai ales din temperamentul meu, tata a tras concluzia ci nu aveam nici un fel de aptitudini pentru studiile clasice din liceu. I se parea ca mi se potriveste mai degrabi Realschule. Usurinta mea la desen, materie care, dupi pirerea lui, era prea neglijata in liceele austriece, l-a intirit in opinia lui, Poate ci si amintirea propriei sale vieti de munca il ficea si respinga studiile umaniste, lipsite, in ochii lui, de avantaj practic. In fond, avea ideea fixd cd, bineinteles, si fiul siu va fi functionar, ca si el. Din cauza tineretii sale grele isi supraaprecia, in mod firesc, succesele tardive, cu atit mai mult cu cit ele erau rodul exclusiv al sirguintei si al puterii sale de munca, Mindru ci-si datora numai siesi situatia, visa pentru mine o situatie asemdnatoare si, dacd se poate, mai bund; tinea la asta cu atit mai mult cu cit avusese el insusi griji si faciliteze cariera fiului sau. Nu concepea cd eu ay putea respinge ceea ce reprezentase odinioar intreaga lui viata. Hotarivea tatélui meu era deci simpla, certa si fireasci in ochii lui. Un birbat cu un asemenea caracter, pe care lupta grea pentru existenta il ficuse dominator, nu ingiduia unor copii lipsiti de experienti si iresponsabili si decida asupra carierei lor. Aceasta ar fi insemnat 0 slabiciune condamnabild si nefasta a autoritatii si responsabilitatii paterne in privinta viitorului copilului sau, incompatibila cu conceptia sa despre datorie. Totusi lucrurile aveau si se petreaci altfel. Pentru prima data in viata mea - aveam unsprezece ani - m-am impotrivit. Oricit de tenace se videa tatal meu ca si-si ducd la bun sfirsit8 planurile, fiul nu era mai prejos in incapijinarea cu care refuza o idee de la care nu astepta nimic bun. Nu voiam sa devin functionar. Nici discursurile, nici mustrarile severe n-au putut veni de hac acestei impotriviri. N-am sa fiu functionar, nu si iarasi nu! Zadarnic incerca tata sé trezeascd in mine astfel de inclinatii, descriindu-mi propria lui viata: efectul era invers. Imi provoca sila gindul cd inty-o zi ag putea fi prizonier intr-un birou; ca nas fi stapin pe timpul meu, ci as fi obligat toatd viata si completez niste formulare. E lesne de infeles ce ginduri trezea aceasta perspectiva intr-un tinir care era orice altceva, numai un baiat "bun", in sensul obisnuit al cuvintului nu! Invajimintul putin absorbant din scoala imi lisa atita rigaz incit traiam mai mult in aer liber decit inchis in casi. Astazi, cind adversarii mei politici imi cerceteaza cu de-amanuntul viata mergind, cu 0 atentie prietenoasi, pind la anii mei tineri, ca si poata arata, cu 0 oarecare satisfactie, ce de boroboate ficea acest Hitler inca din tinerete, ti mulumese cerului ci-mi oferd prilejul de-a retrai acele vremuri fericite. Pajistile si padurea erau pe-atunci terenul pe care puneam capit oricdror neinjelegeri. Frecventarea cursurilor de la Realschule nu mi-a schimbat citusi de putin programul. Dar curind aveam si dau o noua bitilie. Atita vreme cit proiectul patern de a face din mine un functionar se lovea numai de repulsia mea de principiu fata de aceasta cariera, conflictul era suportabil, Inty-o oarecare misura, imi puteam tdinui punctele de vedere si puteam evita dezacordul neintrerupt. Ca si fiu pe de-a-ntregul linistit, imi ajungea hotarirea mea ferm de a nu deveni niciodata functionar - si ea era de neclintit. Chestiunea a devenit insé mai delicatd atunci cind proiectul tatdlui meu s-a lovit de al meu. Cum s-a intimplat? Nu-mi mai aduc aminte; dar intr-o zi mi-a fost limpede ca trebuie si ma fac pictor. Talentul meu la desen era indiscutabil; fusese chiar una dintre cauzele pentru care tata mi trimisese la Realschule, dar nu se gindise niciodata si ma ajute si-mi perfectionez aptitudi- nile pentru a putea imbratisa aceasta meserie; dimpotriva. Cind, dup’ un now refuz de a-mi insusi ideea lui preferata, tata m-a intrebat pentru prima oard ce voiam de fapt si ma fac, hotarirea pe care o luasem mi-a dictat un rispuns imediat: tatei aproape ca i-a pierit graiul de uimire. “Pictor? Pictor’ Se indoia de bunul meu sim, credea ca n-a auzit ori n-a infeles bine. Dar cind explicatiile complete referitoare la acest subiect i-au demonstrat seriozita- tea planurilor mele, s-a opus din toate puterile. Hotarirea lui a fost din cale- afara de simpla si excludea orice consideratie legatd de aptitudinile mele reale. “Pictor, nu, niciodata". Dar, fiinded odata cu celelalte calitati, fiul stu mostenise de la el o indiratnicie aseminatoare cu a lui, rispunsul meu potrivnic a fost la fel de hotar9 Ambele parti au rimas pe pozitii. Tata nu a renuntat la “niciodata", iar eu continuam sa-] sustin pe "totusi". In realitate, acest conflict nu avea consecin{e imbucuratoare. Vrednicul barbat era plin de amiriciune, si eu la fel, intr-atit i] iubeam. Tatdl meu mi-a retezat orice speranta de-a studia vreodata pictura. Am mai ficut un pas, declarind la rindul meu ci nu vreau si-mi continui studiile. Fireste ci, cu asemenea declarasii, am ramas mai prejos si din acel moment vrednicul barbat se pregiti si-si instituie autoritatea firi alte argumente; vizind acestea, m-am inchis intr-o tacere prudenta, punindu-mi insi amenintarea in aplicare. Ma gindeam ca vazind c4 nu fac nici un progres la Realschule, vrind-nevrind tata mi va lasa in voia fericirii la care visam. Nu stiu daca mi-ar fi iesit socoteala. Cert este cd la scoala nu ficeam nici un progres vizibil. Invatam ce-mi plicea, mai ales ceea ce credeam ci-mi va putea folosi mai tirziu ca pictor. Féiceam de mintuiald ceea ce mi se parea lipsit de importanta in aceasta privinta sau ceea ce nu mi interesa. Carnetele mele de note din vremea aceea aritau intotdeauna niste extreme, in functie de materie si de interesul pe care i-o purtam, Pe lings foarte bine si excelent, primeam calificative de mediocru sau chiar insuficient. Cel mai bine ma descurcam la geografie si mai ales la istorie universala. Erau materiile mele preferate, la care intreceam toata clasa. Acum, cind dupi atitia ani fac bilangul acelei epoci, mi se infatiseazi doua fapte semnificative. 1. Am devenit nagionalist. 2. Am inudjat sé ingeleg si sé pdtrund adeviratul sens al istoriei. Vechea Austrie era un stat multinational. $i atunci unui cetatean al Reichului ii era foarte greu si ineleagi ce putea insemna viata cotidiana a fiecdruia intr-un asemenea stat. Dupa razboiul franco-german, mare{ mars triumfal al eroicelor armate, germanii au devenit din zi in zi mai indiferenti fati de Germania de dincolo de granitele lor si, in mare misurd, n-au catadicsit sau n-au fost in stare si-i aprecieze valoarea. In ceea ce-i priveste mai cu seama pe austriecii germani, se confunda prea usor o dinastie cu declinul ei si cu un popor esentialmente sinatos. Totusi germanul din Austria a apartinut fara indoiald uneia din cele mai bune rase, din moment ce si-a pus pecetea asupra unui stat cu cincizeci si douad de milioane de locuitori intr-o asemenea misura incit pind si in Germania se putea crede - pe nedrept, de altfel - ca Austria era un stat german. Eroare cu consecinte grave, dar si o minunatd marturie pentru cele zece milioane de germani participanti la Marsul spre Rasarit. Putini germani din Reich banuiau cain Austria era necesard o lupta neincetaté pentru triumful limbii germane, al ycolilor germane si pur si simplu pentru a fi german. Abia astazi, cind aceasta trista constringere este resimtita de milioanele de frati ai nostri care, aflati in afara Reichului, sub dominatie straind, viseaza la patria comund, isi indreapta cdtre ea nazuintele si incearcd si dobindeasca cel10 putin dreptul sfint a limba materna, un cere mai larg infelege semnificatia necesitijii de a lupta pentru rasa. Poate tot de aceea unii catadicsesc si masoare maretia Deutschtum-ului Marsului citre Rasarit care, prin propriile-i mijloace s-a indreptat timp de secole mai intii spre est, apoi, printr-un sir extenuant de scurte hartuieli de trupe s-@ opus restringerii granitelor limbii germane: si asta intr-o vreme cind Reichul se interesa in realitate de niste colonii si nu de carnea si singele siu, in fata portilor lui. Ca pretutindeni si ca intotdeauna, ca in orice lupta, in rivalitatea dintre limbile vechii Austrii au existat trei clanuri: lupkitorii, indiferenyii si tradatorii. ‘Asa se petreceau lucrurile inca din scoala, deoarece se remared faptul ci rivalitatea dintre limbi bintuie mai cu seama in acest loc in care se formeazi generatia viitoare. Copilul trebuie cucerit si lui trebuie si i se adreseze cel dintii indemn al luptei: "Copil german, nu uita ci esti un german". "Fetito, gindeste-te ca intr-o zi trebuie si devii o mama germana". Cine cunoaste sufletul tineretului va injelege cd el este cel mai apt sa asculte bucuros un asemenea indemn. Mai tirziu, el va lupta in nenumirate chipuri, in felul sau si cu armele sale. El va refuza sa cinte cintece straine; va ridica in slivi gloriile germane cu atit mai mult cu cit va fi mai indemnat si le ; va face economii la dulciuri pentru tezaurul de razboi al celor mar va fi rézvratit si foarte precaut fati de profesorii straini; va purta insignele interzise ale propriului siu popor, fericit si fie pedepsit sau chiar bitut pentru aceastd cauzi. El reprezintd deci imaginea miniaturala fidelx a celor mari, adesea mai inspirata si cu 0 orientare mai bund. Asadar am avut si eu ocazia si iau parte fiind relativ tinar la infrunta- rea dintre nationalitatile vechii Austrii. Ficeam chetd pentru Marsul spre Sud gi Liga scolara si strigam Heil cu imaginatia inflacarata de albistrele si de culorile rosu, negru si galben; in locul imnului imperial, intonam, in ciuda avizelor si a pedepselor, iubitul nostru Deutschland uber alles. Tinerii erau astfel educati politic intr-o vreme cind supusii unui stat asa-zis national nu cunoseau altceva legat de rasa lor decit limba. Se intelege de la sine ci eu n-am fost niciodaté un indiferent. Am devenit curind un “national-german" fanatic, lucru de altfel destul de diferit de partidul care poarta astazi acest nume. Evolutia mea in acest sens a inregistrat progrese rapide si ined de la virsta de cincisprezece ani reusisem si disociez patriotismul dinastic de nationalismul de rasa, fiind categoric atras de acesta din urma. Cine nu si-a dat niciodata osteneala si studieze situatia internd a monarhiei habsburgice injelege greu o astfel de preferinja. Ea nu putea lua nastere in acest stat decit din invatarea istoriei universale in scoala, cici exist’ oare intr-adevar o istorie aparte a Austriei? Destinul acestui stat este in aga masura legat de viata si dezvoltarea a tot ceea ce este german, incit disocierea jetavia’ torie austriacd este de neconceput. Cind Sag poe iene5B Germania se va diviza in doua puteri, se va diviza insisi istoria Germaniei. Simbolurile apusei mirefii imperiale pistrate la Viena pireau si actioneze mai degrabi printr-un prestigiu miraculos, decit ca o garantie a unei comunitati eterne. In zilele prabusirii Habsburgilor, austriecii germani simteau trezindu-se in ei o chemare instinctiva la unirea cu patria mama. Acest apel unanim, care exprima sentimentul adine ce dormita in sufletul fiecdruia, nu se explica decit printr-o educatie istorica, izvor pururi nesecat care, in chiar clipele de uitare, dincolo de bundstarea de moment, face ca vocea trecutului sa vorbeasci in soapta despre un viitor nou. Chiar si astazi, in scolile primare superioare istoria mondiala se preda adesea prost. Putini profesori inteleg cd scopul predarii istoriei nu cons\ invajarea unor date si fapte; ci este lipsita de importan{a cunoasterea exacta de citre copil a datei unei {i sau a nasterii vreunui maresal, ori a incoronarii unui monarh. Nu despre asta e vorba. A invita istorie inseamnd a cerceta cauzele care au determinat evenimentele istorice. Arta de a citi si de a invita consta in a fine minte esentialul yi a uita accesoriile. Intreaga mea viati a fost poate hotarita de faptul ci am avut un profesor de istorie care intelegea, ca putini alti, importanta primordiala care trebuie acordaté acestor considerajiuni la predare si examinare: Doctorul Leopold Poetsch, de la Realschule din Linz era personificarea ideala a acestui procedeu. Era un bitrin demn, cu o infitisare hotarita, dar plin de bunitate. Verva lui scinteietoare ne capta yi ne entuziasma in acelasi timp. Nici astdzi nu-mi pot aminti firs emotie de barbatul acela incaruntit care adesea, in toiul expunerii, ne ficea si uitam prezentul, transpunindu-ne ca prin minune in trecut si ficea sireinvie vreo reminiscen{a scotind-o din negura vremurilor. Rimineam asezati, cu mintea luminata, emotionati pind la lacrimi. Din fericire, acest profesor se pricepea nu numai si lamureasca trecutul prin prezent, ci si si traga din trecut invataminte pentru prezent. El explica mai bine ca oricine problemele de actualitate de care eram avizi. Scotea din micul nostru fanatism national metode de educatie: reusea sa restabileascd ordinea printre noi, mai repede decit prin orice alte mijloace, ficind adesea apel la sentimentul nostru national al onoarei. Un astfel de profesor a facut ca istoria si devina materia mea preferata. Este adevarat cd in acelasi timp el a facut din mine, cu totul involuntar, un tinar revolutionar. Dar cine ar fi putut studia istoria Germaniei cu un astfel de profesor fira sa devina duymanul unei dinastii a cérei influenta asupra destinelor natiunii Se dovedea atit de dezastruoasa? Cine ar fi putut rimine supusul credincios al unei dinastii pe care trecutul si prezentul ne-o aratau ca pe eterna tridatoare a intereselor germane12 in favoarea unor josnice avantaje personale? Tineri germani, oare noi nu stiam deja cd statu) austriac nu nutrea, nu putea si nutreased pentru noi, germanii, nici o afectiune? Intimplarile de fiecare zi nu faceau decit si confirme invajaturile istoriei despre activitatea Habsburgilor. In nord si in sud otrava strain mistuia trupul poporului nostru si Viena insisi devenea un oras din ce in ce mai putin german. "Augusta Casi de Austria” ficea cu orice prilej jocul cehilor. Pumnul zeifei dreptatii eterne si a pedepsei implacabile |-a doborit pe dusmanul de moarte al Germaniei austriece, marele duce Franz Ferdinand. El a fost stripuns de gloantele la a ciror fabricare contribuise. Dar oare nu el patrona acea slavizare a Austriei care se manifesta de sus in jos? Poverile poporului german erau uriase, i se cereau uimitoare sacrificii binesti si de singe, si pind si cei mai orbi vedeau zddarnicia lor. Cea mai dureroasd pentru noi era totusi constatarea ca politica Habsburgilor fata de noi avea o acoperire moral in alianta lor cu Germania: astfel, aceasta din urmi aproba intr-un fel lenta exterminare a germanismului din vechea monarhie. Incercind cu ipocrizie si creeze in afaré impresia ci Austria riminea un stat german, casa imperial intretinea impotriva ei sentimente de revolt, de dispret side ura. Numai conducatorii Reichului nu vedeau nimic din toate acestea, Ca loviti de orbire, piseau pe lingd un cadavru, crezind ca descoperd in semnele descompunerii lui dovezile unei reinvieri, Aceasta nefericitd alianti a tindrului Reich cu iluzoriul stat austriac purta germenii rizboiului mondial si ai dezastrului. * * * Pe parcursul cartii voi trata temeinic aceasta problema; deocamdata e suficient s4 precizez cd inc din prima tinereje desprinsesem citeva idei esentiale pe care mai tirziu n-am incetat niciodata sa le consolidez, si anume: Ca salvarea germanismului era conditionaté de nimicirea Austriei. Apoi, cc nu existd nici o legdturd intre sentimentul narional si fidelitatea fatit de o dinastie. Ca, mai cu seamd, Casa de Austria va aduce nenorocirea natiunii germane. : Inca din acea perioada, ajunsesem in cunostinti de cauzd la urmatoarele sentimente: dragostea fierbinte fafi de patria mea, Austria germand, ura profunda fata de statul austriac.