Professional Documents
Culture Documents
Dictionar Neogrec Roman Demiurg 2007
Dictionar Neogrec Roman Demiurg 2007
ΡΟΥΜΑΝΙΚΟ
ΛΕΞΙΚΟ
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Dicţionar neogrec-român / Antiţa Augustopulos-Jucan,
Lia Brad/Chisacof, Eugen Dobroiu, ... - Bucureşti:
Dionia, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-88256-0-4
I. Augustopoulos-Jucan, Antiţa
II. Brad-Chisacof, Lia
III. Dobroiu, Eugen
81 '374.8= 14'06=135.1
ΝΕΟΕΛΛΗΝΙΚΟ - ΡΟΥΜΑΝΙΚΟ
ΛΕΞΙΚΟ
DICŢIONAR ?
NEOGREC-ROMÂN
Δεύτερη έκδοση αναθεωρημένη και επαυξημένη
ediţia a 2-a adăugită şi revizuită
Τελική αναμόρφωση:
Coordonare finală:
LIA BRAD-CHISACOF
Συντάκτες:
Autori:
j ANTIŢA AUGUSTOPOULOS-JUCAN j
LIA BRAD-CHISACOF
[ EUGEN DOBROIU j
MĂRGĂRITĂ KONDOGHIORGHI,
ŞTEFAN STUPCA
EDITURA
DEMIUR6
ΟΔΗΓΙΕΣ Π Α ΤΗΝ ΧΡΗΣΗ ΤΟΥ ΛΕΞΙΚΟΥ
ÎNDRUMAR CU PRIVIRE LA FOLOSIREA
DICŢIONARULUI ?
C u v i n t e l e - titlu, tipărite cu litere aldine ca şi formele lor flexionare (pluralul pentru substan-
tive şi adjective, prezentul indicativ, pers. I pentru verbe) sunt aşezate în ordine alfabetică.
E x e m p l e l e , sintagmele, expresiile şi proverbele sunt date după bară dublă (//) şi nu sunt
aşezate în ordine alfabetică.
S i n o n i m e l e sunt separate prin virgule. Sinonimele care se pot înlocui între ele într-un context
dat de dicţionar sunt separate printr-o bară oblică.
P r e s c u r t ă r i l e , date numai în română, sunt aşezate după cuvinte dar înaintea expresiilor.
Ο ι π α ρ α π ο π έ ς στο βασικό τύπο ή δε τύπο πιο συχνά ξρησιμοποιημένο γίνονται με την βραχυ-
γραφία ν.
Ο ι β ρ α χ υ γ ρ α φ ί ε ς που δίνονται μόνο στα ρουμανικά, τοποθετούνται μετά τις λέξεις αλλά
πριν από τις εκφράσεις.
αβγάτισ-μα, -ματος, το subst. înmulţire; mărire; αβίωτ-ος, -η, -o adj. insuportabil(-ă), de netrăit,
sporire; completare de nesuferit // μου έκανε τον βιο -ο mi-a făcut
αβγίλα şi αυγούλα, η subst. miros sau gust de viaţa insuportabilă
ouă clocite // έχω -ες a avea gust rău în gură // αβλαβ-ής, -ής, -ές şi άβλαβ-ος, -η, -ο adj. 1.
μυρίζει ~ miroase a ouă clocite/urât nevătămător(-oare), inofensiv(-ă), nepericulos
αβγό, το subst. ou // ~ σφιχτό / μελάτος / μάτια (-oasă) // -ές φάρμακο medicament fără efecte
/ κλούβιο / χτυπητό ou tare / moale / ochiuri / secundare 2. întreg(-eagă), nevâtămat(-ă), ne-
stricat î bătut // κάθησε στ'αβγά σου vezi-ţi de atins(-ă) // σώος και ~ întreg şi nevătămat
treaba ta, ocupă-te de treburile tale, stai în άβλαφτ-ος, -η, -o adj. vezi αβλαβής
banca ta, nu te amesteca // ακόμα δεν βγήκε αβλεψία, η subst. 1. scăpare din vedere, nebăgare
απ'τ'~ n-are experienţa vieţii // το ~ του de seamă, neatenţie // εξ αβλεψίας din nebă-
Κολόμβου oul lui Columb gare de seamă 2. omisiune
αβγοειδ-ής,-ής,-ές adj. în formă de ou, ca un ou αβλόγητ-ος, -η, -o adj. care n-a fost binecuvân-
αβγοθήκη, η subst. 1. păhărel pentru ouă 2. tat de preot
cofraj pentru ouă αβοήθητ-ος, -η, -o adj. neajutat(-ă), lipsit(-ă) de
αβγοκόβω vt. a drege supa cu ouă sprijin // έμεινε ~ o άνθρωπος omul a rămas
αβγοκουλούρα, η subst. cozonac de Paşti cu un fără sprijin
ou roşu copt în el αβοκάντο, το subst. arborele de avocado şifructulsău
αβγολέμονο, το subst. sos de ouă cu lămâie αβολεψιά, η subst. neputinţă de adaptare
αβγοτάραχο, το subst. icre αβόλευτ-ος, -η, -o I. adj. nerostuit(-ă), nearan-
αβγότσουφλο, το subst. coajă de ou jat(-ă), neinstalat(-ă), care nu are încă o situaţie
αβγουλ-άς, o, -ού, η subst. vânzător(-oare) de // είναι ακόμα ~ încă nu şi-a făcut o situaţie.
ouă II. adv. (-a) fără a fi aranjat/instalat
αβγουλάτο, το subst. strugure coarnă άβολ-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit de comfort 2. in-
αβγόφλουδα, η subst. vezi αβγότσουφλο comod(-ă), nepotrivit(-ă), nelalocul său (ei),
αβδέλλα şi βδέλλα, η subst. lipitoare // κόλλησε care deranjează, dificil(-ă) // -o διαμέρισμα
σαν ~ s-a lipit ca lipitoarea apartament incomod // -η συζήτηση discuţie in-
αβδηριτισμός o subst. prostie, nerozie comodă // -ες εκφράσεις expresie nepotrivită //
αβέβαι-ος, -η, -o I. adj. nesigur(-ă), incert(-ă), ~ άνθρωπος om care deranjează/dificil II. adv.
aleatoriu // -o μέλλον viitor nesigur // -ες συν- (-a) în mod incomod, nepotrivit
θήκες condiţii nesigure II. adv. (-a) αβομβάρδιστ-ος, -η, -o adj. nebombardat(-ă)
αβεβαιότητα, η subst. nesiguranţă, incertitudine, αβόσκητ-ος, -η, -o adj. (d. o păşune) nepăscut,
îndoială, ezitare, şovăire, nehotărâre // ζω σε (d. un animal) care n-a păscut
διαρκή ~ a trăi într-o permanentă nesiguranţă αβοτάνιστ-ος, -η, -o adj. 1. neplivit(-â) 2. necu-
// ατμόσφαιρα -ς atmosferă de incertitudine răţat(-ă) de iarbă
αβεβήλωτ-ος, -η, -o adj. 1. neprofanat(-ă) 2. ne- αβουλησιά, η subst. lipsă de voinţă vezi αβουλία
infectat(-ă), necontaminat(-ă) αβουλία, η subst. med. 1. nehotărâre 2. lipsă de
αβελτηρία, η subst. neghiobie, prostie, nerozie voinţă 3. abulie
αβερνίκωτ-ος, -η, -o adj. 1. nelăcuit(-ă), care nu αβούλιαχτ-ος, -η, -o şi -λιαγος, -η, -o I. adj.
luceşte 2. flg. neruşinat(-ă), obraznic(-ă), im- nescufandat(-ă), care nu poate fi scufundat //
pertinent(-ă) στόμα -o gură spartă, om prea vorbăreţ // -ες
αβέρτα adv. din plin // του μίλησε ~ i-a spus tot τρύπες găuri neastupate (greutăţi materiale pe
ce avea de spus care le are o familie) II. adv. (-a)
αβίαστ-ος, -η, -ol. adj. 1. neforţat(-ă), nesilit(-ă), άβουλ-ος, -η, -o I. adj. nehotărât(-ă), indecis(-ă)
neconstrâns(-ă), de bună voie 2. flg. spon- II. adv. (-a)
tan(-ă), firesc(-ească) // κάνω -ες κινήσεις a αβούλωτ-ος, -η, -o adj. 1. neastupat(-ă), deschis
face mişcări fireşti II. adv. (-a) (-ă), fără dop 2. nesigilat(-ă)
αβίγλιστ-ος, -η, -o adj. nepăzit(-ă), neprotejat(-ă) αβούρτσιστ-ος, -η, -o adj. neperiat(-ă)
αβίδωτ-ος, -η, -o adj. 1. neînşurubat(-ă) 2.jîg. αβράβευτ-ος, -η, -o adj. nepremiat(-ă), nerecom-
dezechilibrat(-ă), nebun(-ă) pensat(-ă)
αβιογένεση, η abiogeneză αβραμηλιά, η subst. bot. porumbar, corcoduş
αβιομηχάνητ-ος, -η, -o şi -νιστος, -η, -o adj. ne- sălbatic
prelucrat(-ă) industrial αβράμηλο, το subst. bot. corcoduşă sălbatică,
αβιταμίνωση, η subst. med. avitaminoză avramă
άβραστος - άγαρμπος 11
άβραστ-ος, -η, -ο adj. nefiert(-eartă); care a fiert αγαλλιώ vt. a se bucura mult, a jubila
insuficient αγαλλίαση, η subst. 1. veselie mare, bucurie
άβρεχτ-ος, -η, -o adj. neudat(-ă), neumezit(-ă), mare 2. fig. exaltare
nemuiat(-ă), uscat(-ă) άγαλ-μα, -ματος, το subst. 1. statuie // θα σου
αβρ-ός, -ή, -ό I. adj. delicat(-ă), fin(-ă), gingaş(-ă) στήσω ~ îţi voi ridica statuie 2. fig. (d. cineva)
// -α χέρια mâini fine II. adv. (-ά) nemişcat, fără glas
αβρότητα, η subst. 1. delicateţe, fineţe, gingăşie, αγαλματέν-ιος, -ια, -io adj. 1. ca o statuie; sta-
politeţe 2. fig. cu maniere delicate, politicos t u a r ă ) 2. frumos(-oasă)
(-oasă) αγαλματοποιός, o subst. sculptor
αβροφροσύνη, η subst. maniere delicate / alese άγαλματώδ-ης, -ης, -ες adj. frumos(-oasă) ca o
αβροχιά şi αναβροχιά, η subst. vezi αβρεξιά statuie, sculptural(-ă)
άβροχ-ος, -η, -o adj. vezi άβρεχτος αγαμία, η subst. 1. celibat, burlăcie 2. biol. aga-
αβύζαχτ-ος, -η, -o adj. nealăptat(-ă), care n-a supt mie
αβύθιστ-ος, -η, -o adj. vezi αβούλιαχτος άγαμ-ος, -η, -o adj. celibatar(-ă), necăsătorit (-ă),
άβυθ-ος, -η, -o adj. fără fund, foarte adânc(-ă) // neînsurat, nemăritată
~ γκρεμός prăpastie fără fund αγανάκτηση, η subst. 1. indignare, furie, revoltă
αβυσσαλέ-ος, -α, -o adj. 1. de abis, abisal(-â), sufletească 2. chin
fără fund 2. fig. infernal(-ă), diabolic(-ă) αγανακτ-ώ şi αγαναχτ-ώ, -ησα, αγανακτισ-
άβυσσος, η subst. 1. prăpastie, groapă oceanică 2. μένος şi αγαναχτισμένος vt. l . a (se) indigna,
haos 3 . f i g . mare deosebire de opinii, distanţă a (se) revolta // με αγανάκτησε m-a scos din
imensă // ανάμεσα σ'έναν άθεο και έναν sărite
πιστό υπάρχει ~ între un ateu şi un credincios άγανο, το subst. 1. teapa spicului 2. oasele
e o distanţă imensă 4. Iad, Infern subţiri de la peşte
αγαθά, τα subst. 1. avere, bogăţie 2. tot ceea ce αγαν-ός, -ή, -ό adj. 1. moale 2. larg(-ă) 3. rar(-ă)
e bun // όλα τ'~ να σου δώσει ο θεός! să-ţi în urzeală
dea Dumnezeu tot ce-i mai bun! 3. fig. avantaj, αγάντα, η subst. punct de sprijin
rezultat al unui sistem/unei situaţii // τα ~ του αγάντα exclam, mar. 1. ţine!, apucă! 2. fig. răb-
πολιτισμού avantajele civilizaţiei dare!, curaj!
αγαθιάρ-ης, -α, -ικο adj. naiv(-ă), prostuţ(-ă), αγάνωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. necositorit(-ă), ne-
simplu(-ă) spoit(-ă) 2. fig. obraznic(-ă), necioplit(-ă) //
αγαθό, το subst. bun, câştig // η υγεία είναι το πολυ- έχει μούτρα -α are mutră obraznică
τιμότερο ~ sănătatea e bunul cel mai de preţ II. adv. (-a)
αγαθοεργία, η subst. inv. faptă bună, binefacere, αγάπη, η subst. 1. iubire, dragoste, amor 2.
faptă de caritate afecţiune, simpatie 3. pl. mângâiere 4. eccl.
αγαθοεργ-ός, -ή, -ό adj. 1. binefâcător(-oare), imn din Duminica Paştelui
de binefacere, filantropic(-ă) // ~ άνθρωπος fi- αγαπημέν-ος, -η, -o I. adj. drag(-ă), iubit(-ă) // -η
lantrop μου μητέρα draga mea mamă II. (-a) adv. cu
αγαθοπιστία, η subst. credulitate, naivitate dragoste, cu drag, cu înţelegere // ζω πολύ ~ a
αγαθ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. bun(-ă), cinstit(-ă), virtuos trăi în armonie, a se iubi
(-oasă) 2. blajin(-ă), blând(-ă), paşnic(-ă) 3 .fig. αγαπητιάρ-ης, -α, -ικο adj. iubăreţ(-eaţă)
nevinovat(-ă), naiv(-ă), simplu(-ă) II. adv. (-ά) αγαπητικ-ός, -ή, -ό subst. amant(-ă), ibovnic(-â)
αγαθοσύνη şi αγαθωσύνη, η subst. 1. bunătate αγαπητ-ός, -ή, -ό adj. drag(-ă), iubit(-ă), scump
exagerată 2. credulitate (-ă) // ~ έ μου φίλε! prieten drag!
αγαθότητα, η subst. 1. bunătate, blândeţe 2. nai- αγαπίζω vt. şi v.i. a (se) împăca, a (se) reconcilia
vitate αγαπ-ώ şi αγαπ-άω, -ησα, -ήθηκα, αγαπημένος
αγαλακτία şi αγαλαξία, η subst. lipsa sau opri- I. v.t. l . a iubi, a îndrăgi // την -ά σαν τρελλός
rea laptelui la iehuză, agalactie ο iubeşte ca un nebun 2. a-i plăcea, a dori, a
αγαλβάνιστ-ος, -η, -o adj. negalvanizat(-ă) vrea // τι -άτε? ce doriţi? // -ά το διάβασμα îi
αγαλήνευτ-ος, -η, -o şi αγαλήνωτ-ος, -η, -o adj. place cititul // όπως -άτε cum doriţi II. v.i. a se
neliniştit(-ă), nepotolit(-ă) împăca III. v.r. a se face iubit
αγάλι şi αγάλια adv. agale, încet, lent, fără grabă, άγαρμπ-ος, -η, -o I. adj. 1. grosolan(-ă), dizgra-
domol // — încetul cu încetul // γίνεται η ţios(-oasă), neelegant(-ă) 2. nedibaci(-e), ina-
αγουρίδα μέλι cu răbdare şi tăcere se face bil(-ă), greoi(-oaie) II. adv. (-a), aspru // του
agurida miere μίλησες πολύ ~ i-ai vorbit prea aspru
12 αγαρνίριστος - αγέρας
αγαρνίριστ-ος, -η, -ο adj. care nu are garnitură 1-a atins la punctul cel mai sensibil Π. vr. -ιζομαι
αγάς, o subst. înv. agă, ofiţer turc 1. a se atinge 2. a se apropia 3.fig. a se supăra
αγαστ-ός, -ή, -ό adj. admirabil(-ă), demn(-ă) de αγγλικά, τα subst. limba engleză
admirat αγγλικανικ-ός, -ή, -ό adj. bis. anglican(-ă)
αγγαρεία, η subst. 1. corvoadă, muncă obliga- αγγλικανισμός, o subst. relig. anglicanism
torie / silită 2. clacă 3. obligaţie neplăcută 4. αγγλική, η subst. limba engleză II καθηγητής
prestaţie της -ς profesor de limba engleză
αγγαρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, αγγαρεμενος vt. a αγγλικ-ός, -ή, -ό adj. englez(-ă), englezesc(-ească)
supune la corvoadă, a obliga la muncă II -ό ύφασμα stofă englezească // -ή γλώσσα
αγγείο, το subst. 1. vas, recipient // πήλινο ~ vas de limba engleză
lut// αιμοφόρα -α vase sanguine 2.fig. II κακό ~ Άγγλ-ος, o, -ίδα, η subst. englez(-oaică)
om rău / ticălos / stricat / de proastă calitate αγγλόφιλ-ος, -η, -o adj. anglofil(-ă), proenglez
αγγειογραφία, η subst. pictură pe vase (antice) II -ή πολιτική politică anglofilă
αγγειογράφος, o subst. pictor de vase αγγλισμός o subst. anglicism
αγγειοδιασταλτικ-ός, -ή, -ό adj. vasodilata- αγγλομαθ-ής, -ής, -ές adj. care ştie limba engleză
tor(-oare) Αγγλοσάξονες, οι anglosaxoni
αγγειολογία, η subst. angologie (ramură a ana- αγγόνι, το vezi εγγόνι
tomiei şi ramură a arheologiei)
αγγούρι, το subst. 1. castravete 2. fig. dificultate
αγγειοπλάστης, o subst. ceramist, olar
// αυτό το μάθημα είναι ~ despre ο lecţie
αγγειοπλαστική, η subst. arta / tehnica olăritului,
(dificilă) // -α! prostii!
olărie
αγγουριά, η subst. bot. castravete (plantă)
αγγειώδ-ης, -ης, -ες adj. vascular(-ă)
αγγουροσαλάτα, η subst. salată de castraveţi
αγγείωσις, η subst. med. sistem vascular
άγδαρτ-ος, -η, -o adj. nejupuit(-ă), necurăţat(-â)
αγγειόσπερμα, τα subst. bot. angiosperme (fa-
αγδίκιωτ-ος, -η, -o adj. nerăzbunat
milie de plante)
αγγελία, η subst 1. ştire, veste, anunţ // ~ στις άγδυτ-ος, -η, -o adj. nedezbrăcat(-ă)
εφημερίδες anunţ la ziar 2. anunţare, înştiin- αγελάδα şi γελάδα, η subst. 1. vacă 2, fig. cali-
ţare, încunoştiinţare, comunicare // έφθασε ~ a ficativ injurios pentru o femeie proastă, grasă //
ajuns înştiinţarea/comunicarea ~ για άρμεγμα vacă de muls (persoană de care
αγγελιαφόρ-ος, o, η subst. mesager(-ă), vesti- se abuzează)
tor(-oare), sol, curier(-ă), ştafetă αγελαδάρης şi γελαδάρισσα, η subst. văcar, vă-
αγγελικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. îngeresc(-ească), an- căriţă, văcăreasă
gelic(-ă) 2. cu suflet bun // -ή φωνή voce înge- αγελαδήσι-ος, -α, -o şi αγελαδιν-ός, -ή, -ό adj.
rească (angelică) II. adv. (-a) de vacă, de la vacă // ~ κρέας carne de vacă
αγγελιοφόρος, o, η subst. vezi αγγελιαφόρος αγελαδοστάσιο, το subst. grajd de vaci, staul
άγγελμα, το subst. informaţie, ştire, comunicare, αγελαδοτροφία, η subst. creşterea sistematică a
aviz, mesaj vitelor
άγγελος, o subst. 1. înger // φύλακας ~ înger αγελαδοτρόφος, o subst. crescător de vite
păzitor // ούτε τοο αγγέλου τον νερό δεν αγέλαστ-ος, -η, -o adj. 1. morocănos(-oasă), po-
δίνει e îngrozitor de zgârcit // βλέπω / ορα- sac(-ă), posomorât(-ă) 2. care nu poate fi înşe-
ματίζομαι τον άγγελό μου simt că mi se lat(-ă)
apropie sfârşitul 2. vestitor, mesager 3. fig. om αγέλη, η subst. 1. cireadă, turmă, cârd, haită 2.
bun, frumos, bine intenţionat // ~ μου îngerul bandă, ceată, trupă, gloată 3. bis. mulţime // ~
meu, dragă του θεού turma lui Dumnezeu (credincioşi)
αγγελούδι, το subst. 1. îngeraş 2. fig. copilaş αγένεια, η subst. necuviinţă, grosolănie, mojicie,
drăguţ bădărănie, faptă necuviincioasă // έδειξε
αγγελτήριο, το subst. înştiinţare, comunicare μεγάλη ~ s-a arătat foarte grosolan/bădăran
scrisă, anunţ scris αγεν-ής, -ής, -ές I. adj. 1. nerespectuos(-oasă),
άγγιγμα, το şi άγγισμα, το subst. 1. atingere II nepoliticos(-oasă), josnic(-ă), mitocan(-ă), tri-
ελαφρό ~ του χεριού atingere uşoară a mâinii vial(-ă) 2. biol. asexuat Π. adv. (-ώς) în mod
2. contact 3.fig. împunsătură, contrazicere în nerespectuos / nepoliticos / josnic, mitocăneşte
lucruri mărunte αγέννητ-ος, -η, -o I. adj. 1. care nu s-a născut
αγγ-ίζω, -ιζα I. vt. l.a atinge 2. fig. a face aluzie încă 2. care n-a născut încă Π. adv. (-a)
la ceva // τον -ιζε στο πιο ευαίσθητο σημείο αγέρας şi αέρας, o subst. 1. aer 2. vânt
αγέραστος - αγκάλιασμα 13
αγκίδα, η şi αγκίδι, το subst. 1. aşchie 2. ghimpe, αγλέουρ-ας, o subst. bot. sălăţică // έφαγε τον
ţeapă // μου μπήκε στο νίχι μια ~ mi-a intrat ο -α a mâncat ca un spart
aşchie sub unghie 3.flg. calomnie, împunsătură άγλυκ-ος, -η, -o adj. 1. care nu e dulce 2. fig.
αγκινάρα, η subst. bot. 1. anghinarie l.flg. eşec, fără gust, anost(-ă)
nereuşită // πάτησε την ~ a avut un eşec άγλωσσ-ος, -η, -o adj. mut(-ă), tăcut(-ă), care are
αγκίστρι, το subst. 1. undiţă 2. cârlig de undiţă dificultăţi de exprimare
3.fig. capcană αγνάντε-μα, -ματος, το subst. privire de pe
αγκιστριά, η subst. aruncarea undiţei înălţime, urmărire de departe
άγκιστρο, το subst. 1. undiţă 2. simbolul mate- αγναντεύ-ω, -εψα v.t. a privi de pe înălţime sau
matic acoladă ({}) din depărtare, a scruta
αγκιστρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αγκιστρωμένος αγνάντια adv. vizavi, dincolo, în partea cealaltă,
v.t. 1. a pescui cu undiţa 2. a pune momeală în în punctul opus
cârligul undiţei 3.fig. a agăţa αγνάντιο, το subst. loc / punct de observaţie
αγκλίτσα şi γκλίτσα, η subst. câqă, toiag de άγνεθ-ος, -η, -o adj. netors(-oarsă)
cioban αγνοία, η subst. neprihănire, puritate, inocenţă,
αγκομάχημα, το subst. med. 1. gâfâit, respiraţie castitate
greoaie, dispnee 2. horcăit, fârnăit άγνοια, η subst. 1. neştiinţă, necunoaştere, igno-
αγκομαχ-ώ, -ησα v.i. med. 1. a gâfâi, a respira ranţă // το έκανε εξ -ς a făcut asta din ignoranţă
greu 2. a horcăi // έχω ~ του ζητήματος sunt în necunoştinţă
αγκούσα, η subst. 1. respiraţie greoaie 2. nelinişte de cauză // εξ -ς μου fără ştirea mea, fără con-
αγράφα, η subst. cataramă simţământul meu 2. incultură
αγκίλη, η subst. 1. încheietura cotului sau a ge- αγνοούμεν-ος, -η, -o adj. dispărut(-ă) (în răz-
nunchiului 2. mar. laţ 3. pl. (-ες) paranteză boi, naufragiu, catastrofa aeriană)
dreaptă ([]) αγν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. curat(-ă), neprihănit(-ă),
αγκυλογλωσσία, η subst. med. anchiloglosie, pur(-ă), inocent(-ă), cast(-ă) // -ά ήθη moravuri
dificultate în articularea cuvintelor caste 2. neamestecat(-ă) // -ό κρασί vin curat //
αγκύλωμα, το subst. 1. înţepătură, împunsătură -ό λάδι ulei (de măsline) pur 3. inocent(-ă),
2. fig. tachinare, tachinerie imaculat(-ă) II. adv. (-ώς, -ά), inocent //
αγκυλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αγκυλωμένος v.t. a φέρνεται ~ a se comporta cu inocenţă
înţepa, a împunge αγνότητα, η subst. castitate, neprihănire, puri-
αγκύλωση, η subst. med. anchiloză tate, nevinovăţie, inocenţă
αγκυλωτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. încovoiat(-ă), curbat αγνο-ώ, -ησα, -ήθηκα, αγνοημένος, -εις v.t. 1.
(-ă), îndoit(-ă) // ~ σταυρός svastică II. adv. a nu cunoaşte, a nu şti // ~ το ζήτημα a nu
(-ά) cunoaşte problema 2. a ignora, a nu lua în
άγκυρα, η subst. mar. 1. ancoră 2. fig. fixare, sta- seamă // τον -ησα nu l-am luat în seamă
bilire într-un loc // ρίχνω ~ 1. a arunca ancora αγνώμονας şi αγνώμ-ως, -ων, -ov adj. ingrat(-ă),
2. a se fixa // σηκώνω ~ a ridica ancora, a nerecunoscător(-oare)
pomi, a pleca αγνωμοσύνη, η subst. nerecunoştinţa, ingratitu-
αγκυροβόλημα, το subst. ancorare, aruncarea dine
ancorei αγνώριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. de nerecunoscut//
αγκυροβόλιο, το subst. loc de ancorare, radă έγινε ~ a ajuns de nerecunoscut 2._/îg.schim-
αγκυροβολ-ώ, -ησα, αγκυροβολημένος v.i. 1. a bat(-â) II. adv. (-a) fără a se cunoaşte
ancora, a lăsa ancora 2. fig. a se fixa, a se stabili άγνωρ-ος, -η, -o adj. 1. fără experienţă 2. necu-
αγκυροδέτης, o subst. lanţul ancorei noscută) 3. nerecunoscător(-oare)
αγκωνάρι, το subst. 1. piatră unghiulară 2. un- αγνωστικισμός, o subst. agnosticism
gher, colţ 3.fig. temelie, stâlp, om de bază // o αγνωστικιστ-ής-ίστρια, o, η subst. agnostic(-ă)
πατέρας είναι το ~ του σπιτιού tatăl este άγνωστ-ος, -η, -o I. adj. 1. necunoscut(-ă), neşti-
stâlpul casei ut(-ă) // -α μέρη locuri necunoscute // έφυγε σε
αγκώνας, o subst. anat. cotul braţului -η κατεύθυνση a plecat într-o direcţie necunos-
αγκωνή, η subst. 1. colţ, margine (a unui lucru) // cută // το μνημείο του -ου στρατιώτη monu-
~ της φραντζόλας colţul franzelei 2. fig. loc mentul soldatului necunoscut // -o πως nu se
retras ştie cum 2. neidentificat(-ă) 3. de neînţeles II.
αγκων-ιάζω, -ιασα v.t. 1. a pune la colţ 2. v.t. adv. (-ώστως, -α) pe neştiute
fig. a lovi cu cotul 3. v.i. fig. a-şi găsi adăpost αγόγγυστα adv. fără geamăt, fără plânset
άγονος - άγριολάχανα 15
αδιακρίτως adv. fără deosebire / discriminare αδιαφήμιστ-ος, -η, -o I. adj. nepopularizat, că-
αδιάλειπτ-ος, -η, -ο adj. neîntrerupt(-ă), conti- ruia nu i s-a făcut reclamă II. adv. (-a), fără
nuu(-ă), neîncetat(-ă), necontenit(-ă), necur- reclamă
mată) αδιάφθορ-ος, -η, -o adj. incoruptibil(-ă), inte-
αδιάλλακτ-ος, -η, -o adj. 1. de neînduplecat gru(-ă)
(-ă), fanatic(-ă) Π. adv. (-a) cu fanatism αδιαφιλονίκητ-ος, -η, -o I. adj. incontestabil(-ă),
αδιαλλαξία, η subst. neînduplecare, intransi- indiscutabil(-ă), de netăgăduit II. adv. (-a) în
genţă, încăpăţânare // θρησκευτική ~ intransi- mod indiscutabil
genţă religioasă αδιαφορία, η subst. indiferenţă, nepăsare, apatie
αδιάλυτ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedizolvat(-ă) 2. αδιάφορ-ος, -η, -o adj. indiferent(-ă), nepăsă-
insolubil(-ă), nedizolvabil(-ă) 3 .fig. foarte în- totoare)
tunecat, beznă // σκοτάδι -o întuneric beznă II. αδιαφορ-ώ, -ησα v.i. a fi indiferent(-ă), a nu-i
adv. (-a) în mod indisolubil păsa, a fi impasibil(-ă) / apatic(-ă)
αδιαμαρτύρητα adv. fără să protesteze / să se αδιαχώρητο, το subst. (fiz.) 1. impenetrabilitate
plângă, cu răbdare // όλα τα υποφέρει ~ su- 2. densitate mare (de oameni / lucruri)
portă totul cu răbdare / fără să se plângă αδιάψευστ-ος, -η, -o I. adj. de netăgăduit, in-
αδιαμόρφωτ-ος, -η, -o adj. 1. neformat(-ă), ne- contestabil(-ă), foarte sigur(-ă) II. adv. (-a)
defmitivat(-ă) αδίδακτ-ος, -η, -o şi αδίδαχτ-ος, -η, -o I. adj.
αδιαμφισβήτητ-ος, -η, -o adj. incontestabil(-ă), \.(d.o lecţie etc.) nepredat(-ă) în clasă2. nein-
indiscutabil (-ă) struită), neînvăţat(-ă) II. adv. (-a)
αδιανέμητ-ος, -η, -o adj. 1. neîmpărţit(-ă); nedi- αδιεκπεραίωτ-ος, -η, -o adj. 1. (d. un ordin) ne-
vizat(-ă), nedistribuit(-ă) 2. indivizibil(-ă) 3. executat 2. (d. o scrisoare / un mandat) neînre-
jur. indiviz(-ă) // -η κληρονομιά moştenire in- gistrat(-ă) şi neexpediat(-ă)
diviză αδιέξοδο, το subst. 1. fundătură 2. /;g·.impas,
αδιανόητ-ος, -η, -o adj. 1. incomprehensibil(-ă) încurcătură, dificultate // βρέθηκα σε ~ m-am
2. incredibil(-ă) trezit în încurcătură // τον έφερα σε ~ l-am
αδιαντροπιά, η subst. neruşinare, neobrăzare, adus în impas
tupeu αδιερεύνητ-ος, -η, -o adj. 1. necercetat(-ă) // ~
αδιάντροπ-ος, -η, -o adj. neruşinat(-ă), neobră- τομέας domeniu necercetat 2. necercetabil
z a t ă ) , necuviincios(-oasă) αδιευκρίνιστ-ος, -η, -o adj. neclarificat(-ă), ne-
αδιαπέραστ-ος, -η, -o adj. 1. de nepătruns 2. lămurită), neelucidat(-ă) // -η υπόθεση caz
care nu poate fi perforat / străpuns 3. de nepă- neclarificat
truns αδικαιολόγητ-ος -η -o I. adj. 1. nejustificat(-ă),
αδιάπτωτ-ος, -η, -o adj. constant(-ă), perma- nemotivat(-ă) // -ες απουσίες absenţe nejustifi-
nent cate / nemotivate // είσαι ~ nu ai scuze 2. nejus-
αδιάσειστ-ος, -η, -o adj. 1. neclintit(-ă), care nu tificabil(-ă), de nescuzat II. adv.(-a)
poate fi pus la îndoilă // -η αλήθεια adevăr de αδικαίωτ-ος -η -o I. adj. care nu se adevereşte
neclintit // -α επιχειρήματα argumente de neconfirmat(-ă), nedovedit(-ă) II. adv.(-a)
neclintit / solide αδικεύω v.t. vezi αδικώ
αδιάσπαστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neîntrerupt(-ă), αδίκη-μα, -ματος, το subst. 1. nelegiuire 2 .jur.
continuu(-ă) // -η αμυντική γραμμή linie de- abatere, contravenţie // πειθαρχικό ~ abatere
fensivă neîntreruptă 2. de nedespărţit, de ne- de la disciplină 3. delict // ποινικό ~ delict
desfâcut, inseparabil(-ă) II. adv. (-a) penal
άδιάταρακτ-ος, -η, -o şi αδιατάραχτ-ος, -η, -o αδικία, η subst. 1. nedreptate 2. prejudiciu 3 .fig.
adj. 1. netulburat(-ă) 2. imperturbabil(-ă), calm calomnie // έγινε μεγάλη ~ σε βάρος του i s-a
(-&) făcut o mare nedreptate
αδιατίμητ-ος, -η, -o adj. neevaluat(-ă), căruia άδικ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedrept(-eaptă), nee-
nu i s-a stabilit preţul chitabil(-ă), injust(-ă), lipsit(-ă) de onestitate //
αδιάτρητ-ος, -η, -o adj. 1. neperforat(-ă), negă- ~ διωγμός prigonire nedreaptă // χειρών
u r i t ă ) 2. de negăurit αδίκων prin intermediul unor persoane lipsite
αδιαφαν-ής, -ής, -ές adj. netransparent(-ă), de onestitate 2. inutil(-ă), zadarnic(-ă) // -η
opac(-ă), mat(-ă) μοιρασιά împărţire nedreaptă // ~ κόπος oste-
αδιαφέντευτ-ος, η, o adj. fără apărare, neprote- neală zadarnică Π. adv. (-a) // περιμένεις ~ în
jat(-ă) zadar aştepţi // με τιμώρησαν ~ am fost pedep-
20 αδικοσκοτωμένος - Αειπάρθενος
αένα-ος, -η, -ο adj. 1. perpetuu(-ă), etern(-ă), αερόλεσχη, η subst. club al piloţilor amatori
veşnic(-ă) 2. inepuizabil(-ă), nesecat(-ă) // ~ αερολιμένας, o subst. aeroport
ουσία substanţă inepuizabilă αερολογία, η subst. vorbe în vânt
αεράγη-μα, ματος, το subst. mii. trape aeropur- αερόλουτρο, το subst. baie de aer
tate, paraşutate, detaşament aerian αερομαχία, η subst. luptă aeriană
αεραγωγός, o subst. 1. conductă de aerisire 2. αερόμπικ, το subst. gimnastică aerobică
ventilator αεροναυμαχία, η subst. milit. bătălie aeronavală
αεράμυνα, η subst. apărare antiaeriană αεροναυπηγική, η subst. aeronautică
αεραντλία, η subst. pompă pneumatică αεροναυπηγός, o, η subst. specialist în aeronau-
αέρας şi αγέρας, o subst. 1. aer, atmosferă, văz- tică
duh // καθαρός ~ aer curat 2. vânt // δυνατός αεροναύτης, o subst. aviator, aeronaut
~ vânt puternic 3. suma care revine proprieta- αεροναυτική, η subst. aeronautică
rului în urma vînzării vadului comercial 4. αερονομία, η subst. unitate care răspunde de
(fig.) fumuri 5. siguranţă în mişcări // περπατά menţinerea ordinii în aviaţia militară
με αέρα are mers sigur 6. bis. aer, acoperă- αεροπειρατής, o subst. pirat al aerului
mântul pentru vasele liturgice αεροπειρατία, η subst. piraterie aeriană
αεράτ-ος, -η, -o adj. 1. sprinţar(-ă) 2. aerisit(-ă) αεροπλάνο, το subst. avion // επιβατικό / πυρα-
αεργία, η subst. 1. lipsă de ocupaţie 2. lene βλοκίνητο / υπερηχητικό / αναγνωριστικό /
άεργ-ος, -η, -o adj. care nu vrea să lucreze, leneş καταδιωτικό / βομβαρδιστικό / ταχυδρομικό
αερ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αερισμένος v.t. 1. a ~ avion de persoane / cu reacţie / supersonic /
aerisi, a expune la aer // άπλωσε τα σεντόνια de recunoaştere / de vânătoare / de bombarda-
έξω να -ιστοόν pune la aer lenjeria de pat 2. a ment / de poştă (curier) // ~ εφόδου avion de
primeni aerul 3. a face curent asalt
αερικό, το subst. strigoi, stafie αεροπλανοφόρο, το subst. portavion
αέριν-ος, -η, -o adj. diafan(-ă), eteric(-ă) // -o αεροπλοία, η subst. călătorie / zbor cu avionul
πλάσμα făptură diafană αερόπλοιο, το subst. avion
αέρι-ο, το subst. 1. gaz // πολεμικά -α gaze de αεροπορία, η subst. 1. zbor aerian 2. aviaţie civi-
luptă // -α εκροής gaze de eşapament // κοσ- lă 3. aviaţie militară
μικά -α gaze cosmice 2, gaze stomacale αεροπορικ-ός, -ή, -ό I. adj. aviatic(-ă), aerian (-ă)
αέρι-ος, -α, -o adj. de/din aer; gazos(-oasă) // - // -ή άμυνα apărare aeriană // -ό δυστύχημα
α κατάσταση stare gazoasă // - ες μάζες masă accident aviatic // -ή βάση bază aeriană // ~
gazoasă σταθμός aeroport// -ό ταξίδι călătorie cu avi-
αεριούχ-ος, -α, -o adj. gazos(-oasă) // -o ποτό onul II. adv. -ώς
băutură gazoasă αεροπόρος, o subst. căpitan/membru al echipa-
αεριόφως, το subst. gaz de iluminat, gaz metan jului unui avion/aviator
αέρισ-μα, ματος, το subst. aerisire, primenire a αεροσκάφος, το subst. aeronavă // πολεμικό ~
aerului, expunere la aer aeronavă militară
αεριτζής, o subst. 1. afacerist fără capital propriu αεροστάθμη, η subst. 1. accesoriu pentru instru-
l. flg. trombonist mentele goniometrice 2. fir cu plumb
αεριωθούμενο, το subst. avion cu reacţie αερόστατο, το subst. aerostat
αεροβατώ v.i. (rar) a umbla cu capul în nori αεροστεγ-ής, -ής, -ές I. adj. închis(-ă) ermetic
αερόβι-ος, -α, -o adj. aerob(-ă), aerobiotic(-ă) αεροστρόβιλος, o subst. tehn. turbină
αεροβόλο, το subst. puşcă cu aer comprimat αεροσυνοδός, η subst. stewardeză
αερογέφυρα, η subst. pod aerian αερόσφυρα, η subst. ciocan cu aer comprimat
αεροδικείο, το subst. tribunalul aviaţiei militare αεροτρύπανο, το subst. burghiu cu aer comprimat
αεροδρόμιο, το subst. aeroport, aerodrom αεροφαγία, η subst. med. aerofagie
αεροδυναμική, η subst. aerodinamică αεροφάρος, o subst. far pentru aeronave, aerofar
αεροδυναμικ-ός, -ή, -ό adj. aerodinamic(-ă) αεροφωτογραφία, η subst. fotografie aeriană
αεροζόλ, το subst. flit cu insecticid αερωδ-ης, -ης, -ες adj. care are compoziţia aeru-
αεροθάλαμος, o subst. camera cu aer, din interi- lui
orul anvelopei, pneu αετίσι-ος, -ια, -io adj. 1. acvilin(-ă) // -α μύτη
αεροθεραπεία, η subst. med. aeroterapie nas acvilin 2. vulturesc(-ească), de vultur
αερόθερμο, το subst. aerotermă αετονύχ-ης, -α sau -ισσα, -ικο şi αιτονύχης adj.
αερόλιθος, o subst. aerolit, meteorit hrăpăreţ(eaţă)
22 αετόπουλο - αθημώνιαστος
αθηναϊκ-ός, -ή, -ό şi αθηναΐκ-ος, -η, -ο şi άθροισ-μα, -ματος, το substA. mat. sumă, total,
αθηνιώτικ-ος, -η, -ο adj. atenian(-ă) // η -ή rezultatul adunării 2. ansamblu
κοινωνία societatea ateniană αθροιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de calcul // -ή
Αθηναίο, το subst. Ateneu μηχανή maşină de calcul 2. adiţional(-ă) II.
αθησαύριστ-ος, -η, -ο adj. neînregistrat(-ă), ne- adv. (-ά) prin calcul, calculând
tezaurizat(-ă) αθρό-ος, -α, -o adj. masiv(-ă); în masă // -ες
άθικτ-ος, -η, -ο şi -χτος, -η, -ο adj. 1. neatins(-â), συλλήψεις arestări în masă
intact(-ă) 2. de neatins, intangibil(-ă) 3. pur αθυμία, n subst. 1. gol sufletesc, urât 2. mâhnire
(-ă), neprihănit(-ă) άθυμ-ος, -η, -o adj. 1. fără chef, fără poftă, trist
άθλη-μα, -ματος το subst. atl. întrecere / probă (-ă) 2. mâhnit, amărât 3. lipsit(-ă) de curaj,
sportivă sfios(-oasă), timid
άθληση, η subst. antrenament, pregătire pentru άθυρ-μα, -ματος, το subst. 1. obiect, jucărie 2.
probe sportive fig. om fără voinţă // ~ της μοίρας jucărie a
αθλητ-ής, o, -ρια, η subst. atlet(-ă), sportiv(-ă) destinului
αθλητικ-ός, -ή, -ό adj. atletic(-ă), sportiv(-ă), de αθυροστομία, η subst. trăncăneală, vorbărie, fle-
atletism // ~ σύλλογος asociaţie sportivă // -ό căreală
επίτευγμα performanţă
αθυρόστομ-ος, -η, -o adj. vorbăreţ(-eaţă), gu-
αθλητισμός, ό subst. atletism, sport
raliv, flecar, care nu ştie să-şi ţină gura, gură-
άθλ-ιος, -ια, -ιο I. adj. 1. mizerabil(-ă), mizer(-ă)
// βρίσκομαι σε -ια κατάσταση a se afla într-o spartă, palavragiu(-oaică)
stare mizerabilă // -ιο οδικό δίκτυο reţea stra- αθώ-ος, -α, -o adj. 1. nevinovat(-ă), inocent(-ă),
dală în stare proastă 2. nefericit(-ă), nenorocit fără vină // ~ κατηγορούμενος acuzatul e nevi-
(-ă) 3. nemernic(-ă), ticălos(-oasă) novat // -o παιδί copil inocent // -o ύφος
αθλιότητα, η subst. 1. mizerie, nenorocire, chin înfăţişare nevinovată // -α περιστερά iron.
// ζω στην ~ a trăi în mizerie 2. ticăloşie, porumbel nevinovat 2. naiv(-ă), ingenuu(-ă)
nemernicie αθωότητα, η subst. 1. nevinovăţie, inocenţă 2.
naivitate, ingenuitate
αθλοθεσία, η subst. organizarea întrecerilor
αθωράκιστ-ος, -η, -o adj. 1. necuirasat(-ă), fără
sportive
cuirasă 2. neblindat(-ă) 3. neînarmat(-ă)
αθλοθέτης, o subst. organizator de probe sportive
αθώρητ-ος, -η, -o I. adj. invizibil(-ă) II. adv.
αθλοθετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, άθλοθετημένος v.t. a
(-a)
organiza întreceri sportive
αθλοπαιδιά, η subst. întrecere sportivă, sport αθω-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αθωωμένος v.t. a
άθλ-ος, o subst. 1. ispravă, faptă eroică // mitol. dezvinovăţi, a declara pe cineva nevinovat(-ă),
οι -οι του Ηρακλέους isprăvile lui Heracle 2. a disculpa, a achita
caznă, luptă αθώωση, η subst. dezvinovăţire, disculpare, achi-
αθλ-ούμαι, -ήθηκα v.d. a face sport tare
αθόρυβ-ος, -η, -o I. adj. negălăgios(-oasă), si- αθωωτικ-ός, -ή, -ό adj. de disculpare, de dezvi-
lenţios(-oasă), nezgomotos(-oasă) II. adv. (-a), novăţire, de achitare // -ή απόφαση hotărâre de
fără gălăgie, fără zgomot // μπήκε ~ a intrat disculpare, de achitare
fără zgomot άι interj, hai, ei, vai // ~ να φύγουμε hai să
άθραυστ-ος, -η, -o I. adj. 1. incasabil(-ă) 2. ne- plecăm // ~ να σε δω πως θα ξεμπλέξεις ei, să
spart(-ă), nerupt(-ă) II. adv. (-αύστως) fără să te văd cum te descurci // ~ λοιπόν hai dară, hai
se spargă deci // έφυγαν όλοι vai, au plecat toţi // ~
αθρεψία, η subst. med. atrofie πως με πονά vai cum mă doare // , τι να
αθρήνητ-ος, -η, -o adj. neplâns(-ă), nebocit(-ă) κάνω vai de mine
άθρησκ-ος, -η, -o adj. nereligios(-oasă), neevla- Ai prim element al unui nume de sfanţ // Ai-
vios(-oasă), necredincios(-oasă) Βασίλης Sfântul Vasile // Αι-Γιώργης Sfanţul
αθρ-οίζω, -οισα, -οίστηκα, αθροισμένος v.t. 1. Gheorghe
a aduna, a strânge, a colecta, a culege, a pune αίγαγρος, o subst. capră sălbatică, capră neagră
cap la cap // ~ πληροφορίες a culege infor- αιγαιοπελαγιτικ-ός, -ή, -ό adj. care aparţine, se
maţii 2. a adiţiona, a însuma referă la Marea Egee
άθροισις şi άθροιση, η subst. mat. adunare, adi- αιγαί-ος, -α, -o adj. înv. egeic(-ă), egean(-ă)
ţionare αίγει-ος, -α, -ov adj. înv. căpresc(-ască), de capră
24 αιγιαλίτιδα - αιμοδότης
αιγιαλίτιδα, ζώνη, η subst. zona de coastă a αί-μα, -ματος, το subst. 1. sânge // συγγένεια εξ
unei ţări, apele teritoriale -ματος rudenie de sânge // με ψυχρό ~ cu
αιγίδα, η subst. egidă, protecţie // υπό την ~ sub sânge rece // φτύνω ~ a scuipa sânge // η φωνή
patronajul/egida του -ματος glasul sângelui // το ~ νερό δεν
αιγιθαλός, o subst. zool. piţigoi γίνεται sângele apă nu se face // παίρνω πίσω
αιγινήτικ-ος, -η, -o adj. care aparţine, se referă το ~ a se răzbuna, dinte pentru dinte
la / provine din insula Egina, eghinit αιματηρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. sângeros(-oasă) // -ά
αίγλη, η subst. 1. splendoare, strălucire 2. aureo- γεγονότα evenimente sângeroase // -ές οικο-
lă 3. faimă νομίες economie la sânge // -ή εκμετάλλευση
Αιγόκερος, o subst. astr. capricorn exploatare sângeroasă 2. fig. crud(-ă) II. adv.
αιγόκλη-μα, -ματος, το subst. bot. caprifoi (-ά)
αιγοπρόβατα, τα subst. pl. turmă de oi şi capre αιμάτιν-ός, -ή, -ό şi αιματένι-ος, -α, -ο adj. 1.
αιγυπτιακ-ός, -ή, -ό adj. egiptean(-ă) din sânge, sanguin(-ă) 2. sângeriu(-e), de
αιγυπτιολογία, η subst. egiptologie culoarea sângelui
αιγυπτολόγος, o, η subst. egiptolog(-ă) αιματίτης, o subst. mineral, hematit
Αιγύπτιος, o, Αιγυπτία, η subst. egiptean(-ă) αιματογεν-ής, -ής, -ές adj. hematogen(-ă)
αιδεσιμότατος, o subst. preacucernic (formulă αιματοδόχ-ος, -ος, -ov adj. care primeşte sânge
αιματόζωα, τα pl. subst. hematozoare
de adresare către un preot căsătorit) αιματοκαλλιέργεια, η subst. mei. hemocultură
αιδοίο, το subst. organul genital feminin αιματοκόλπος, o subst. med. hematocolp
αιδ-ώς, -ούς η 1. ruşine, sfială // δημοισία ~ αιματοκρίτης, o subst. med. hematocrit
pudoare publică 2. modestie // înv. εξ αιδούς αιματοκυλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αιματοκυλισ-
προς τινά din respect faţă de cineva μένος şi αιματοκυλ-ώ v.t. l . a însângera, a
αιθάλη, η subst. 1. funingine 2. spuză umple de sânge 2. a face să se verse mult
αιθάνιο, το subst. chim. etan sânge, a provoca un măcel
αιθεραναισθησία, η subst. med. anestezie prin αιματολογία, η subst. med. hematologie
eter αιματουρία, η subst. med. hematurie, urină cu
αιθέρ-ας, o subst. 1. cer, văzduh, înaltul cerului sânge
H βρίσκεται στους -ες e în al nouălea cer // αιματολόγος, o, η subst. medic hematolog
μετάδοση από -α transmisiune prin radio 2. αιματομυελία, η subst. med. hematomielie
chim. eter αιματόξυλο, το subst. acaju, mahon
αιθέρι-ος, -α, -o adj. 1. ceresc(-ească), celest αιματοπίνη, η subst. entom. căpuşă
(-ă) 2. fig. subtil(-ă), fm(-ă), diafan(-ă) // -o αιματοποίηση, η subst. fîziol. hematopoieză
πλάσμα făptură diafană 3. elevat(-ă), distins αιματόρροια, η subst. med. hemoree, curgere de
(-ă) 4. (d. substanţe) care se evaporă, eterat // -a sânge
ατμόσφαιρα atmosferă elevată // -α έλαια αιματοσκόπιο, το subst. hematoscop, aparat
uleiuri eterate pentru dozarea hemoglobinei în sânge
αιθεροποίηση, η subst. chim. eterificare αιματόσταση, η subst. med. hemostază
Αιθίοπ-ας, o, -ισσα, n subst. 1. etiopian(-ă), abi- αιματοφοβία, η subst. hematofobie
sian(-ă) 2. negru(-esă) αιματοφόρ-ος, -ος, -ov adj. sanguin(-ă), de sân-
αιθιοπικ-ός, -ή, -ό adj. etiopian(-ă) ge // -α αγγεία vasele sanguine
αίθουσα, η subst. sală // ~ χορού / υποδοχής / αιματοχυσία, η subst. 1. vărsare de sânge 2. mă-
συνεδριάσεων / φαγητού / αναμονής / των cel, ucidere în masă
καθρέφτων sală de dans / de recepţie / de şe- αιμάτω-μα, -ματος, το subst. hematom
dinţe / sufragerie / de aşteptare / a oglinzilor αιμίνη, η subst. biochim. hemină, hematină
αίθρια, η subst. timp frumos, senin αιμοβόρικ-ος, -η, -o adj. 1. sângeros(-oasă) 2.
αίθρι-ος, -α, -o adj. senin(-ă), fără nori criminal(-ă)
αιθυλένιο, το subst. chim. etilenă αιμοβόρ-ος, -α, -o şi -ικο adj. 1. crud(-ă), înse-
αιθυλικ-ός, -ή, -ό adj. etilic(-ă) tat de sânge 2. criminal(-ă)
αιθύλιο, το subst. chim. etil αιμοδιψ-ής, -ής, -ές adj. însetat(-ă) de sânge,
αιλουροειδ-ής, -ής, -ές adj. 1. felin(-ă) 2. fig. sălbatic (-ă)
suplu(-ă) 3. τα -ή zool. familia felinelor αιμοδοσία, η subst. donare de sânge
αίλουρος, o subst. 1. pisică sălbatică 2. fig. om αιμοδότ-ης, o, -ρια, η subst. donator(-oare) de
agil, vulpoi sânge
αιμοληψία - αισθητικός 25
αιμοληψία, η subst. 1. luare de sânge pentru ana- αίρω (να άρω) αίρομαι (να αρθώ) v.t. 1. a
liză 2. tranzfuzie înlătura, a îndepărta (obstacolele) // αίρατε
αιμολυσία, η subst. med. hemoliză τους οφθαλμούς înălţaţi privirea // άρον σου
αιμομείκτ-ης o, -ρια, η subst. persoană care să- την κλίνην και περιπατεί ridică-ţi patul şi
vârşeşte un incest umblă // înv. αίρων τας αμαρτίας του κόσμου
αιμομεικτικ-ός, ή, ό adj. incestuos(-oasă) care ridică păcatele lumii 2. a suspenda, a su-
αιμομειξία, η subst. incest prima, a anula // ήρθησαν όλα τα έκτακτα
αιμόπτυση, η subst. med. hemoptizie μέτρα s-au suspendat toate măsurile excep-
αιμορραγία, η subst. med. hemoragie ţionale 3. mar. a vira
αιμορραγ-ώ, -ησα v.t. a avea hemoragie αισθάν-ομαι, -θηκα I. v.t. a simţi, a resimţi // ~
αιμορροΐδες, οι subst. pl. med. hemoroizi ψύχος mi-e frig // ~ φόβο mi-e frică // ~ την
αιμοσταγ-ής, -ής, -ές adj. care şi-a pătat mâinile ανάγκη a simţi nevoie să... // δεν ~ τον
cu sânge, sângeros(-oasă), crud(-ă) εαυτόν μου καλά a nu se simţi bine // ~ πόνος
αιμοστασία, η subst.med. hemostază a simţi dureri // ~ ικανοποίηση a simţi satis-
αιμοστατικ-ός, -ή, -ό adj. hemostatic(-ă) facţie // ~ την έ λειψή κάποιου a simţi lipsa
αιμοσφαιριναιμία, η subst. med. hemoglobine- cuiva // ~ ευχαρίστηση a-i face plăcere // ~
mie κενό μέσα μου simt un gol în stomac II. v.i. 1.
a fi conştient(-ă) // αυτός δεν αισθάνεται el
αιμοσφαιρίνη, η subst. hemoglobină
nu este conştient
αιμοσφαίριο, το subst. pl. globulă de sânge //
αισθαντικ-ός, -ή, -ό adj. sensibil(-ă), sentimen-
ερυθρά -α globule roşii, hematii // λευκά -α
t a l ă ) , simţitor(-oare), emotiv(-ă)
globule albe, leucocite αισθαντικότητα, η subst. 1. afecţiune 2. afecti-
αιμοφυλία, η subst. med. hemofilie vitate
αιμοφόρ-ος, -α, -o adj. vezi αιματοφόρος αίσθη-μα, -ματος, το subst. 1. sentiment // ~
αιμόφυρτ-ος, -η, -o adj. umplut(-ă) de sânge, ενοχής sentiment de vinovăţie // ~ ανασφά-
însângerat(-ă) λειας sentiment de nesiguranţă // μεγάλο ~ un
αιμοχαρ-ής, -ής, -ές adj. sanguinar(-ă), setos sentiment puternic 2. afecţiune, dragoste
(-oasă) de sânge, crud(-ă) αισθηματίας, o subst. sentimental(-ă)
αινέσιμ-ος, -η, -o adj. demn de laude, lăudabil(-ă) αισθηματικ-ός, -ή, -ό adj. sentimental(-ă) // ~
αίνιγ-μα, το subst. 1 .ghicitoare 2. fig. neclari- δεσμός legătură sentimentală // -ό διήγημα po-
tate, taină, enigmă vestire de dragoste (sentimentală) // -ή απο-
αινιγματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. enigmatic(-ă) 2. γοήτευση decepţie sentimentală // ~ τομέας
(rar) misterios(-oasă) // ~ άνθρωπος om mis- capitolul sentimental
terios, neclar(-ă) Π. adv. (-ά) // μιλά ~ vorbeş- αισθηματικότητα, η subst. sentimentalitate, sen-
te în mod neclar / în dodii timentalism
αινιγματώδ-ης, -ης, -ες adj. enigmatic(-â), mis- αισθηματολογία, η subst. 1. sentimentalism 2.
terios(-oasă) vorbe de dragoste
αίνος, o subst. bis. laudă, elogiu, proslăvire αισθηματολόγος, o, η subst. sentimental(-ă)
άιντε şi άντε interj, (rar pl. άντεστε) // ~ τέλει- αίσθηση, η subst. 1. senzaţie // ~ του ψυχρού και
ωσε καμμιά φορά! ia, termină odată! // ~ στη του θερμού senzaţie de frig şi de cald, impresie
γεια μας! în sănătatea noastră! // μου έκανε μεγάλη ~ mi-a făcut o impresie
αινώ v.t. bis. a proslăvi, a lăuda foarte puternică 2. simţ // οι πέντε αισθήσεις
αιολικ-ός, -ή, -ό adj. eolic(-ă), al Eoliei cele cinci simţuri // ~ της δημιουργίας simţ
αίρα, η subst. bot. neghină creator 3. percepţie 4. simţire
αίρεση şi -ις, η subst. 1. erezie (religioasă) 2. αισθησιακ-ός, -ή, -ό I. adj. senzual(-ă) II. adv. (-ά)
sectă 3. premiză, condiţie 4. jur. condiţiune, αισθησιαρχία, η subst. filoz. 1. senzualism 2.
opţiune // ~ αποβλητική condiţiune suspen- senzualitate
sorie // δικαίωμα -ς drept de opţiune αισθητήριο, το subst. simţ // -α όργανα organe
αιρέσιμ-ος, -ος, -ov adj. eligibil(-ă) de simţ
αιρετικ-ός, -ή, -ό adj. eretic(-ă), de erezie αισθητήρι-ος, -α, -o adj. senzorial
αιρετ-ός, -ή, -ό adj. electiv(-ă), ales(-easă) // -oi αισθητική, η subst. 1. estetică 2. cosmetică //
δικαστές judecători aleşi Ινστιτούτο -ς Institut de cosmetică
αιρ κοντισιόνιγκ, το subst. aparat de aer condi- αισθητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1, estetic(-ă) // -ή αξία
ţionat valoare estetică // -οι κανόνες reguli estetice //
26 αισθητικός - αιχμαλωτίζω
αιχμάλωτ-ος, -η, -ο adj. 1. prizonier(-ă) 2. de- ακαθαρσία, η subst. 1. murdărie 2. tot ceea ce e
pendent(-ă) (de ceva / cineva) urât mirositor (gunoi, stârv etc.)
αιχμή, η subst. 1. capăt, vârf (al unui obiect ακάθαρτ-ος, -η, -o adj. 1. murdar(-ă) 2. care
ascuţit) // ~ του μαχαιριού vârful cuţitului // miroase urât
ώρα -ς oră de vârf 2. fig. punctul de intensitate ακάθεκτ-ος, -η, -o adj. nestăvilit(-ă), impetuos
maximă a unei activităţi, toi // η ~ της δου- (-oasă), năvalnic(-ă), neînfrânat(-ă)
λειάς toiul muncii 3. aluzie ironică ακάθιστ-ος, -η, -o adj. II Ακάθιστος Υμνος
αιχμηρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. ascuţit(-ă), tăios(-oa- acatist, imn bizantin în timpul intonării căruia
să) 2. fig. dureros(-oasă), acut(-ă) // ~ πόνος se stă în picioare
durere acută Π. adv. (-ά) ακαθοδήγητ-ος, -η, -o adj. necondus(-ă), neîn-
αιών şi αιώνας, o subst. 1. secol, veac 2. eră, drumat(-ă)
epocă // εικοστός αιώνας secolul douăzeci // o ακαθόριστ-ος, -η, -o I. adj. neprecis(-ă), neclar
χρυσούς ~ secolul de aur // προ αιώνων cu (-ă), incert(-ă) // -η ώρα oră neprecisă // μου
secole în urmă // εις τους αιώνες τους άπαν- είπε -α πράγματα mi-a spus lucruri neclare II.
τες în vecii vecilor 3. veşnicie // έναν αιώνα adv. (-a)
δεν σε είδα nu te-am văzut de o veşnicie / άκαιρ-ος, -η, -o I. adj. inoportun(-ă), nepotrivit
de-un secol (-ă) 2. prematur(-ă) 3. imatur(-â) II. adv. (-a)
αιώνι-ος, -α, -o I. adj. 1. etern(-ă), veşnic(-ă), ακακία, η subst. 1. lipsă de răutate 2. ingenui-
nepieritor(-oare), nemuritor(-oare) // -α ξωή tate, inocenţă
viaţă veşnică 7/ -α δόξα slavă veşnică // ακακία, η subst. bot. salcâm
Αιώνια πόλη Cetate eternă // αιωνία του η άκακ-ος, -η, -o I. adj. 1. incapabil(-ă) de a face
μνήμη veşnica lui pomenire 2. constant(-ă) II. rău 2. candid(-ă), nevinovat(-ă), inocent(-ă) // -
adv. (-a), în veci, de-a pururea, tot timpul ov αρνίον miel nevinovat 2. peior. naiv(-ă),
αιωνιότητα, η subst. vecie, veşnicie, eternitate, credul(-ă) II. adv. (-a)
nemurire // πέρασε στην ~ a trecut în eternitate ακαλαισθησία, η subst. prost gust, lipsă de simţ
αιωνόβι-ος, -α, -o adj. secular(-ă), străvechi(-e) estetic
// -α δέντρα arbori seculari ακαλαίσθητ-ος, -η, -o I. adj. inestetic(-ă) de
αιώρα, η subst. 1. leagăn, scrânciob, balansoar 2. prost gust II. adv. (-a)
hamac
ακαλαφάτιστ-ος, -η, -o I. adj. (înv.) necălăfâ-
αιώρηση, η subst. legănare, balansare tuit(-ă) II. adv. (-a)
αιωρ-ούμαι, -ήθηκα v.r. a se legăna, a se balansa ακάλεστ-ος, -η, -o I. adj. neinvitat(-ă) // ήρθε ~
ακαβούρδιστ-ος, -η, -o şi ακαβούρντιστ-ος, -η, στο γάμο a venit neinvitat la nuntă II. adv. (-a)
-o I. adj. neprăjit(-ă) // ~ καφές cafea neprăjită ακαλλιέργητ-ος, -η, -o adj. 1. necultivat(-ă),
II. adv. (-a) fără a fi prăjit(-ă) nearat(-ă), ţelinos(-oasă) // -α εδάφη pămân-
άκαγ-ος, -η, -o şi άκαφτ-ος, -η, -o adj. nears(-ă) turi necultivate 2. fig. incult(-ă) // ~ άνθρωπος
ακαδημαϊκ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. academic(-ă), om incult
care ţine/se referă la academie // -ή συζήτηση ακαλλώπιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neîmpodobit(-ă),
dispută academică 2. universitar(-ă) // -ό έτος negătit(-ă) 2. (fig.) neîngrijit// ~ λόγος vorbire
an universitar 3 .fig. care ţine de tradiţia acade- neîngrijită II. adv. (-a)
mică II. adv. (-ά) în mod academic ακάλτσωτ-ος, -η, -o adj. 1. care nu are ciorapi 2.
ακαδημαϊκός, o, η subst. academician(-ă) fig. foarte sărac(-ă)
ακαδημαϊκότητα, η subst. calitate de academi- ακάλυπτ-ος, -η, -o adj. neacoperit(-ă); descope-
cian riră); dezvelit(-ă) // με το κεφάλι -o cu capul
ακαδημαϊσμός, o subst. academism descoperit // -ος χώρος teren descoperit / liber /
ακαδημία, η subst. academie (de arte, de sport viran (pe care se poate construi)
etc.) // Ακαδημία Academia de ştiinţe ακαμάτ-ης, -ισσα şi -ρα, -ικο adj. şi s. leneş
ακαζάντιστ-ος, -η, -o adj. neîmbogăţit(-ă), să- (-ă), trândav(-ă), puturos(-oasă), // οι - ες κι οι
rac(-ă) λολές έχουν τις μοίρες τις καλές leneşele şi
ακαθάριστ-ος, -η, -o adj. 1. necurăţat(-ă) 2. nebunele sunt cele mai norocoase
com. neclarificat(-ă) // ~ λογαριασμός cont ακάματ-ος, -η, -o adj. 1. neobosit(-ă), neoste-
(socoteală) neclarificat(-ă) 3. brut(-ă) // -o nit(-ă) 2. de neobosit
βάρος greutate brută 4. (bis.) femeia în timpul άκαμπτ-ος, -η, -o adj. 1. de neîncovoiat 2. fig.
ciclului neînduplecat(-ă), rigid(-ă)
28 ακαμψία - ακατανόητος
ακαμψία, η subst. 1. neîncovoiere 2. fig. neîndu- ακατάβρεχτ-ος, -η, -o adj. neudat(-ă), nestro-
plecare, rigiditate, intransigenţă 3. med. acamp- pit(-ă)
sie ακαταγώνιστ-ος, -η, -o I. adj. invincibil(-ă), de
ακάμωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neterminat(-ă), neis- neîntrecut, redutabil(-ă) II. adv. (-a)
prăvită) 2. necopt(-oaptă) 3. nearat(-ă) // -o ακατάδεχτ-ος, -η, -o I. adj. mândru(-ă), trufaş
χωράφι ogor nearat 4. fig. incapabil(-ă), neîn- (-ă), orgolios(-oasă), arogant(-ă), îngâmfat(-ă)
demânatic(-ă) II. adv. (-a) II. adv. (-a)
άκανθα, η subst. 1. ghimpe, mărăcine, spin 2. os ακαταδίωκτ-ος, -η, -o adj. 1. neprigonit(-ă) 2.
de peşte 3. arhit. acantă 4. bot. acantă, talpa de neprigonit
ursului, scaiete ακαταζήτητ-ος, -η, -o adj. 1. necăutat(-ă), neur-
ακάνθιν-ος, -η, -o adj. de spini // ~ στέφανος mărită) 2. de neurmărit
cunună de spini ακατάκτητ-ος, -η, -o adj. 1. necucerit(-ă) 2. de
ακανθίς, η subst. omit. sticlete vezi καρδερίνα necucerit
ακανθοφράκτης, o subst. gard de mărăcini ακαταλαβίστικ-ος, -η, -o I. adj. 1. neînţeles
ακανθόχοιρος, o subst. zool. arici (-easă) 2. de neînţeles // -α λόγια vorbe de
ακανθώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. spinos(-oasă), cu neînţeles II. adv. (-a) neînţeles // μιλάς ~
ghimpi, plin(-ă) de spini // -ες πρόβλημα pro- vorbeşti neclar
blemă spinoasă 2. fig. dificil(-ă), complicat(-ă) ακατάληκτ-ος, -η, -o I. adj. gram. fără termi-
ακανόνιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. dezordonat(-ă) 2. naţie II. adv. (-a)
asimetric(-ă) 3 .fig. nepedepsit(-ă) 4. care nu se ακατάληπτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neînţeles(-easă)
supune regulilor bisericeşti II. adv. (-a) în mod 2. de neînţeles, neclar(-ă), incomprehensibil(-ă)
neregulat // η καρδιά μου χτυπά ~ inima îmi II. adv. (-a)
bate neregulat ακατάλληλ-ος, -η, -o I. adj. 1. inoportun(-ă) // -η
ακαπάρωτ-ος, -η, -o I. adj. pentru care nu s-a επίσκεψη vizită inoportună 2. impropriu(-ie),
plătit avans, nearvunit(-ă) II. adv. (-a) neconvenabil(-ă), nepotrivit(-ă), necorespun-
ακαπίστρωτ-ος, -η, -o adj. fără căpăstru zător(-oare) // -η ώρα oră nepotrivită // -o σπίτι
ακάπνιστ-ος, -η, -o adj. 1. neafumat(-ă) 2. nefu- casă necorespunzătoare / neconvenabilă // -o
mat(-ă) 3. nefumător(-oare) 4. de nefumat // τα πρόσωπο persoană necorespunzătoare II. adv.
τσιγάρα αυτά είναι -α ţigările acestea sunt de (-a)
nefumat/nu se pot fuma ακαταλληλότητα, η subst. nepotrivire, necon-
άκαπν-ος, -η, -o adj. 1. care nu scoate fum, fără cordanţă
fum 2. fig. fără experienţă de luptă, necombatant ακαταλόγιστο, το I. subst. stare de iresponsabi-
άκαρδ-ος, -η, -o I. adj. fără inimă, nemilos(-oa- litate (datorată vîrstei, dezechilibrului mental
să), crud(-ă) II. adv. (-a) etc.) // οι ένορκοι δέχτηκαν το ~ juraţii au
ακαρεί adv. II εν ~ imediat, îndată acceptat starea de iresponsabilitate
ακαριαί-ος, -α, -o I. adj. instantaneu(-ee), su- ακατάλυτ-ος, -η, -o I. adj. 1. indestructibil(-ă)//
bit(-ă), fulgerător(-oare) // ~ θάνατος moarte -η δύναμη putere indestructibilă 2. veşnic II.
instantanee/subită II. adv. (-a) adv. (-a)
άκαρπ-ος, -η, -o I. adj. 1. infructuos(-oasă), ακαταμάχητ-ος, -η, -o I. adj. 1. invincibil(-ă),
neroditor(-oare), nefertil(-ă), steril(-ă), nefe- imbatabil(-ă) 2. irefutabil(-ă), incontestabil(-ă)
cund(-ă), sterp(-earpă) // -α δέντρα pomi nero- // -a επιχειρήματα argumente irefutabile // -η
ditori // -ες προσπάθειες eforturi infructuoase απόδειξη dovadă incontestabilă II. adv. (-a)
2. inutil(-ă), zadarnic(-ă) // -ες συζητήσεις dis- ακαταμέτρητ-ος, -η, -o adj. 1. nemăsurat(-ă) 2.
cuţii inutile II. adv. (-α) 1. fără rod 2. fără de nemăsurat, incomensurabil, imens(-ă), ne-
rezultat mărginită) // -a εδάφη spaţii incomensura-
ακαρύκευτ-ος, -η, -o adj. (d. mâncăruri) necon- bile 3. nenumărat(-ă) 4. de nenumărat
dimentată) ακατανάλωτ-ος, -η, -o adj. neconsumat(-ă), de
ακάρφωτ-ος, -η, -o adj. nebătut(-ă) în cuie neconsumat
ακατάβλητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neînfrânt(-ă), in- ακατανίκητ-ος, -η, -o I. adj. 1. invincibil(-ă) 2.
vincibil(-ă), de neînvins 2. neobosit(-ă) // -ες de nebiruit, de neînvins // -η επιθυμία dorinţă
προσπάθειες eforturi neobosite3. neplătit(-ă), de nebiruit II. adv. (-a)
neachitat(-ă) II. subst. το -o putere, rezistenţă ακατανόητ-ος, -η, -o I. adj. 1. de neînţeles 2.
III. adv. (-a) fig. bizar(-ă), straniu(-e), curios(-oasă) // είναι
ακατάπαυστος - ακηλίδωτος 29
-ο αυτό που κάνεις ceea ce faci e bizar II. adv. ακατονόμαστ-ος, -η, -o I. adj. 1. de nenumit, de
(-a) // φέρνεσαι ~ te porţi bizar nespus, inexprimabil(-ă) 2. la care nu se poate
ακατάπαυστ-ος, -η, -o I. adj. neîntrerupt(-ă), face referinţă 3. foarte ruşinos(-oasă) // έγιναν
continuu(-uâ) // ~ αγώνας luptă neîntreruptă -α πράγματα s-au întâmplat lucruri ruşinoase
II. adv. (-a şi -ως) II. adv. (-a)
ακατάπιαστ-ος, -η, -o adj. 1. neconvins(-ă) 2. ακατόρθωτ-ος, -η, -o adj. nerealizabil(-ă)
de neconvins άκατος, η subst. 1. ambarcaţie, şalupă, vedetă //
ακαταπΐεστ-ος, -η, -o adj. 1. neconstrâns(-ă) 2. αγωνιστική ~ ambarcaţie de curse // ~ με
de neconstrâns όργανα μετρήσης ambarcaţie cu instrumente
ακαταπόνητ-ος, -η, -o adj. infatigabil(-ă), neo- de măsurat 2. navă auxiliară a unui vas de
bosită), nepregetat(-ă) război
ακατάργητ-ος, -η, -o adj. neabolit(-â), nedes- ακατοχΰρωτ-ος, -η, -o adj. 1. neasigurat(-ă) 2.
fiinţat(-ă), neanulat(-ă) nefortificat(-ă)
ακατάρτιστ-ος, -η, -o I. adj. nepregătit(-ă), ακατσάρωτ-ος, -η, -o adj. neondulat(-ă)
neinstruit(-ă) Π. adv. (-a) άκαυλ-ος, -ος, -ov adj. bot. fără tulpină, fără tijă
ακατάσβεστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nestins(-ă) // άκαυστ-ος, -η, -o adj. 1. nears(-ă) 2. care nu
ασβέστι -o var nestins // înv. το -ov πυρ focul poate fi ars
nestins 2. de nestins 3.fig. intens(-ă), de nepo-
tolit // -η δίψα γ ι α μάθηση sete intensă de ακαυτηρίαστ-ος, -η, -o adj. 1. necauterizat(-ă)
cunoaştere II. adv. (-a) l.flg. care nu a fost condamnat
ακατασκεΰαστ-ος, -η, -o adj. 1. nefabricat(-ă) ακέντρωτ-ος, -η, -o adj. nealtoit(-ă), negrefat(-ă)
2. natural(-ă) ακένωτ-ος, -η, -o adj. 1. negolit(-ă), plin(-ă) 2. .
ακαταστάλαχτ-ος, -η, -o adj. imatur(-ă) (sufle- inepuizabil(-ă), nesecat(-ă) // -η πηγή izvor
teşte) nesecat
ακαταστασία, η subst. dezordine, neorânduială ακέραι-ος, -α, -o I. adj. 1. întreg(-eagă), inte-
ακατάστατ-ος, -η, -o I. adj. 1. dezordonat(-ă) 2. g r a l ă ) // ένα -o ψωμί o pâine întreagă 2. fig.
schimbător(-oare), nestatornic(-ă), variabil(-ă) integru(-ă), cinstit(-ă), sincer(-ă) // -o ήθος fire
// ~ καιρός vreme variabilă/schimbătoare II. cinstită // -ος χαρακτήρας caracter integru /
adv. (-a) dintr-o bucată // εις το -ov în întregime 3. mat.
ακατάσχετ-ος, -η, -o I. adj. 1. impetuos(-oasă), II -ος αριθμός număr întreg II. adv. (-a)
nestăvilit(-ă) (livr.) incoercibil(-ă) 2. neîncetat ακεραιότητα, η subst. 1. integritate//εδαφική ~
(-ă), continuu(-ă)// -o ανέβασμα των τιμών integritate teritorială // ~ χαρακτήρος integri-
ridicarea continuă a preţurilor 3. neconfiscat(-ă) tate de caracter 2. fig. probitate, onestitate
// -η περιουσία avere neconfiscată 4. (jur.) de ακέραστ-ος, -η, -o I. adj. căruia nu i s-a făcut
neconfiscat, neconfiscabil(-ă) Π. adv. (-a) fără cinste cu ceva II. adv. (-a)
oprire ακερδ-ής, -ής, -ές adj. fără profit
ακατάτακτ-ος, -ος, -o adj. 1. neclasificat(-ă), ακέρι-ος, -α, -o adj. vezi ακέραιος
neclasat(-ă) 2. milit. neînrolat(-ă) ακετόνη, η subst. chim. acetonă
ακατατόπιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neorientat(-ă) ακετυλένιο, το subst. chim. acetilenă
2. neinformat(-ă) II. adv. (-a) fără orientare ακέφαλ-ος, -η, -o adj. 1. acefal(-ă) 2. fig. fără
ακαταχώριστ-ος, -η, -o adj. neclasificat(-ă) conducător, fără şef, fără conducere // το
ακατέβατ-ος, -η, -o adj. care nu scade / care nu κίνημα έμεινε -o mişcarea a rămas fără con-
mai poate fi micşorat // τιμή -η ultimul preţ ducere 3. prost(-oastă)
ακατέργαστ-ος, -η, -o adj. neprelucrat(-ă), brut ακεφιά, η subst. lipsă de chef / de bună dispozi-
(-ă) // -o υλικό material brut ţie, indispoziţie
ακατηγόρητ-ος, -η, -o adj. 1. care nu a fost άκεφ-ος, -η, - o I. adj. indispus(-ă), lipsit(-ă) de
acuzat(-ă) 2. ireproşabil(-ă), impecabil(-ă)
ακατήχητ-ος, -η, -o adj. 1. necatehitizat(-ă) 2. voie bună, fără chef II. adv. (-a)
neiniţiat(-ă) ακηδεμόνευτ-ος, -η, -o adj. netutelat(-ă), inde-
ακάτιο, το subst. 1. ambarcaţiune mică, şalupă, pendentă)
barcă 2. pahar mic 3. om mic, pitic ακήδευτ-ος, -η, -o adj. îngropat(-ă) fără înmor-
ακατοίκητ-ος, -η, -o adj. 1. nelocuit(-ă), pustiu mântare
(-ie), nepopulat(-ă) // -o σπίτι casă nelocuită // ακηλίδωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. nepătat(-ă) 2. fig.
-o νησί insulă nepopulată / pustie 2. de nelocuit neprihănit(-ă) II. adv. (-a)
30 ακήρυχτος- ακολουθώ
ακόμα şi ακόμη adv. încă, mai, chiar, până // ~ ακορνίζωτ-ος, -η, -o adj. nepus(-ă) în ramă, ne-
δεν ήρθε n-a venit încă // ~ να φανεί încă n-a înrămat(-ă)
venit/n-a apărut // όχι ~ încă nu // ~ τόσο încă ακορντεόν, το subst. acordeon
atâta // έχω ~ μερικές μέρες mai am câteva zile ακόρντο, το subst. muz. acord
// ~ πιό πολό şi mai mult // έχω ~ να διαβάσω ακοσκίνητ-ος, -η, -o şi ακοσκίνιστ-ος -η -o I.
mai am încă de citit // κι αν ~ chiar dacă // ~ adj. necernut(-ă) II. adv. (-a) fără a fi cernut
και până şi // ήρθε ~ και o... a venit până şi... ακόσμητ-ος, -η, -o adj. neîmpodobit(-ă), negă-
// ~ και όταν κοιμάται chiar şi când doarme tit(-ă), nefardat(-ă)
ακομμάτιαστ-ος, -η, -o adj. netăiat(-ă) în bucăţi, ακοσμία, η subst. necuviinţă, indecenţă
nefragmentat(-ă) άκοσμ-ος, -η, -o I. adj. necuviincios(-oasă), in-
ακομμάτιστ-ος, -η, -o adj. 1. fără partid 2. apar- d e c e n t ă ) // -η συμπεριφορά comportare ne-
tinic cuviincioasă II. adv. (-ά) cu indecenţă
ακομπανιαμέντο şi ακομπανιάρισμα, το subst. ακοστάρω v.t. mar. 1. a acosta 2. fig. a opri pe
muz. acompaniament cineva pentru a-i vorbi
ακομπανιάρ-ω, -ισα v.t. muz. 1. a acompania 2. ακοστολόγητ-ος, -η, -o adj. neevaluat(-ă) // -o
flg. a susţine părerea cuiva εμπόρευμα marfă neevaluată
άκομψ-ος, -η, -o I. adj. neelegant(-ă), grosolan ακουαρέλα, η subst. pictură în acuarelă
(-ă), lipsit(-ă) de graţie II. adv. (-a) // ντύνεται ακουάριο, το subst. acvariu
~ nu se îmbracă elegant ακουαφόρτε, το subst. invar, apă tare, acid nitric
ακόνη, η şi ακόνι, το subst. piatră de ascuţit, ακουβάλητ-ος, -η, -o I. adj. 1. netransportat(-ă)
gresie, tocilă 2. netransportabil(-ă) II. adv. (-a)
ακόνη-μα şi ακόνισ-μα, -ματος, το subst. ascu- ακουβέντιαστ-ος, -η, -o adj. inabordabil(-ă)
ţire, ascuţitul uneltelor tăioase ακούμπισ-μα, -ματος , το subst. rezemare
ακονητής şi ακονιστής, o subst. ascuţitor de ακουμπιστήρι, το 1. reazem, sprijin 2. rezemă-
scule, tocilar toare, spătar, spetează
ακον-ίζω, -ισα, -ΐστηκα, ακονισμένος v.t. l . a ακουμπιστ-ός, -ή, -ό I. adj. rezemat(-ă), spriji-
ascuţi, a da la tocilă // ακονίζει τα δόντια του n i t ă ) II. adv. (-ά)
îşi ascute dinţii // η μελέτη ακονίζει το μυαλό ακουμπ-ώ şi -άω, -ησα, ακουμπισμένος I. v.t. a
studiul ascute mintea l.flg. a se pregăti sufle- rezema, a sprijini, a propti // ~ το τραπέζι
teşte pentru ceva στον τοίχο a rezema masa de perete 2. a pune
ακόνιστ-ος, -η, -o adj. neascuţit(-ă) ceva undeva // ~ το σεντούκι στο πάτωμα a
ακόνοτο, το subst. bot. omag, plantă medicinală pune lada pe podea II. v.r. a se rezema, a se
ακοντ-ίζω, -ισα v.t. sport. 1. a arunca suliţa 2. a sprijini // ~ με τους αγκώνες στο τραπέζι a se
lovi cu suliţa 3. fig. a străpunge, a săgeta cu sprijini cu coatele pe masă
privirea // τον -ισε με το βλέμμα του 1-a săge- ακούμπωτ-ος, -η, -o adj. descheiat(-ă), neînche-
tat cu privirea i a t ă ) (la butoni, nasturi, şliţ etc)
ακόντιο, το subst. 1. suliţă, lance, săgeată 2. top. ακούνητ-ος, -η, -o adj. 1. nemişcat(-ă), neclin-
lance topografică pentru măsurarea terenurilor t i t ă ) 2. de nemişcat, de neclintit
// το ρίξιμο του -ού aruncarea suliţei ακούραστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neobosit(-ă), infa-
ακόντιση, η şi ακόντισμα, το şi ακοντισμός, ο tigabil(-ă) 2. de neobosit II. adv. (-a)
subst. sport, aruncarea suliţei ακούρδιστ-ος, -η, -o adj. 1. (d. instrumente muzi-
ακοντ-ιστής, o -ίστρια, η subst. sport, aruncător cale) neacordat(-ă) 2. (d. ceas) neîntors, netras
(-oare) de suliţă ακούρευτ-ος, -η, -o adj. netuns(-ă)
ακονώ v.t. vezi ακονίζω άκουρ-ος, -η, -o adj. vezi ακούρευτος
ακοόμετρο, το subst. tehn. audiometru, acumetra ακούσι-ος, -α, -o I. adj. involuntar(-ă) Π. adv. (-a)
άκοπα adv. uşor, fără greutate άκουσ-μα, -ματος, το subst. 1. faptul de a auzi
ακοπάνιστ-ος, -η, -o adj. nebătut(-ă), nepisat(-ă), 2. ceea ce auzim 3. bucată muzicală
nemăcinat(-ă) ακουστική, η 1. subst. fiz. acustică 2. acustica
άκοπ-ος, -η, -o adj. 1. netăiat(-ă) // -o ύφασμα unei săli
material netăiat 2. fără efort ακουστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. acustic(-ă), de
ακόρεστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nesătul(-ă); in- sunet 2. auditiv(-ă) // -ό νεύρο nerv auditiv II.
saţiabil(-ă)e // -ος άνθρωπος om nesătul // -a subst. το -ό cască, aparat acustic, receptor la
πάθη patimi insaţiabile 2. chim. nesaturat(-ă) // aparatul de telefon // σηκώνω το -ό a ridica
-ες ενώσεις soluţii nesaturate receptorul (la telefon)
32 ακουστός - ακριλικό
ακουστ-ός, -ή, -ό I. adj. renumit(-ă), vestit(-ă), -υναν toate lucrurile s-au scumpit // η ζωή -υνε
faimos(-oasă) II. adv. (-α) din auzite // το έχω viaţa s-a scumpit
~ a şti din auzite ακρίβεια, η subst. 1. exactitate, precizie, precizi-
ακούω, άκουσα, ακούστηκα, ακουσμένος v.t. une // με μαθηματική ~ cu precizie matemati-
1. a auzi // δεν ~ καλά nu aud bine // αυτός τα că // χρονομετρική ~ exactitate de cronometru
λέει, αυτός τ'ακούει el vorbeşte, el aude // // η ~ του ύφους preciziunea stilului 2. punctu-
άκουσα πως έφυγε am auzit că a plecat // μια alitate 3. (cu privire la piaţă) scumpete // κύμα
φωνή ακούστηκε s-a auzit o voce 2. a distinge -ς val de scumpete // είναι μεγάλη ~ este mare
(un sunet) 3. a ciuli urechea 4.fig. a pleca ure- scumpete
chea (la bârfe) 5. a fi informat în legătură cu ακριβ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. exact(-ă), precis(-ă),
ceva, a afla 6. a accepta ce se spune, a fi strict(-ă), corect(-ă), ireproşabil(-ă), perfect(-ă)
ascultător, a asculta // άκου δω! ia ascultă! // ~ // -ές αντίγραφο copie exactă // -ής ώρα ora
μουσική ascult muzică // άκουσα τη διάλεξη exactă // -είς πληροφορίες informaţii precise
am ascultat conferinţa // να ακούς τους γονείς // -ής διεύθυνση adresa exactă // ζητώ -ή
σου să asculţi de părinţii tăi απάντηση cer un răspuns precis // -ής εκτέ-
άκοφτ-ος, -η, -o adj. 1. netăiat(-ă) 2. (d. cafea) λεση των διαταγών executarea strictă a ordi-
nemăcinat(-ă) 3. (d. monezi) nebătut(-ă) nelor 2. punctual(-ă) // δεν είστε -ής στην ώρα
ακράδαντ-ος, -η, -o I. adj. neclintit(-ă) II. adv. nu sunteţi punctual Π. adv. exact, cu exactitate,
(-a) cu fermitate tocmai, chiar, precis, riguros, fix // να είσαι
ακραΐ-ος, -α, -o adj. 1. extrem(-ă), marginal(-ă), εκεί ~ στις έξη să fii acolo exact la ora şase //
terminal(-ă) 2. extrernist(-ă), fără măsură είναι ~ οχτώ este ora opt fix // όχι ~ nu chiar
ακραιφν-ής, -ής, -ές I. adj. pur(-ă), sincer(-ă) // aşa // είναι απέναντι ~ από το σπίτι μου este
-ής φιλία prietenie sinceră II. adv. (-ώς) cu chiar vizavi de casa mea // γνωρίζω ~ cunosc
sinceritate / francheţe precis // είναι όπως ~ μου τα είπες lucrurile
ακράτεια, η subst. 1. nestăpânire, necumpătare, stau exact cum mi-ai spus
intemperanţă 2. med. incontinenţă // ~ των ακριβογιός, o subst. fiu drag / preaiubit / unic
ουρών incontinenţa urinei ακριβοδίκαι-ος, -η, -o adj. care are un înalt simţ
ακρατ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. nestăpânit(-ă), ne- al dreptăţii // -ος δικαστής judecător foarte
cumpătat(-ă), neînfrânat(-ă), netemperat(-ă), drept
nereţinut(-ă), violent(-ă) 2. fig. limbut(-ă), gu- ακριβοθώρητ-ος, -η, -o adj. scump(-ă) la vedere
raliv(-ă) II. adv. (-ώς) în mod nereţinut ακριβολογία, η subst. exprimare precisă, riguro-
ακράτητ-ος, -η, -o I. adj. 1. nestăpânit(-ă), ne- zitate în vorbire
stăvilită), debordant(-ă) 2. de nestăpânit, dez- ακριβολόγ-ος, -α, -o adj. scrupulos(-oasă) / mi-
lănţuit II. adv. (-a) nuţios(-oasă) în exprimare
άκρατ-ος, -η, -o adj. 1. curat(-ă) 2. nefalsificat ακριβολογ-ώ, -ησα v.i. a se exprima exact / cu
(-ă) // ~ οίνος vin nefalsificat 3. absolut(-ă) // precizie
-ος ενθουσιασμός entuziasm absolut ακριβοπληρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ακριβοπλη-
ακρέμαστ-ος, -η, -o I. adj. neatârnat(-ă), nesus- ρωμένος v.t. {flg.) a da bani mulţi pe ceva, a
pendat(-ă), neagăţat(-ă) II. adv. (-a) plăti un preţ mare, a plăti scump (o marfă, o
άκρ-η, η subst. 1. capăt, margine, extremă, ex- greşeală)
tremitate // ως την ~ până la capăt // από τη ακριβ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. scump(-ă), costisitor
μια ~ ως την άλλη de la un capăt la altul // (-oare) // -ό ύφασμα material scump 2.(fig.)
πέφτει από τη μια ~ στην άλλη trece de la ο valoros(-oasă), preţios(-oasă) // -ή πέτρα piatră
extremă la alta // η ~ του γκρεμού marginea scumpă 3. care vinde scump // είναι -ός στα
prăpastiei // η ~ του δρόμου marginea drumu- πίτουρα και φτηνός στο αλεύρι scump la
lui // ~ στο ποτάμι de-a lungul râului 2. vârf, tărîţe şi ieftin la făină 4. f. drag(-ă), iubit(-ă),
colţ, parte // η ~ της μύτης vârful nasului // oi scump(-ă) // -έ μου scumpul meu II. adv.
-ες των δακτύλων vârful degetelor // κάθεται scump, la preţ ridicat // θα μου το πληρώσεις
σε μια ~ και παίζει stă deoparte şi se joacă 3. ~ mi-o vei plăti scump
loc mic // πάνε στην ~ se retrag ακριβούτσικ-ος, -η, -o I. adj. cam scump(-ă) Π.
ακριαν-ός, -ή, -ό adj. de margine, mărginaş(-ă) adv. (-a)
ακριβαγάπητ-ος, -η, -o foarte iubit(-ă) ακρίδα, η subst. lăcustă // έπεσαν επάνω του
ακριβ-αίνω, -υνα I. v.t. 1 scumpi, a majora pre- σαν τις -ες s-au năpustit asupra lui ca lăcustele
ţurile II. v.i. a se scumpi // όλα τα πράγματα ακριλικό, το subst. acrii, material plastic
ακριλικός - ακροφανής 33
ακριλικ-ός, -ή, -ό adj. de / cu conţinut de acrii / ακρογωνιαί-ος, -ια, -io adj. 1. unghiular(-ă) 2.
plastic de bază // -ος λίθος piatră unghiulară
ακριν-ός, -ή, -ό adj. mărginaş(-ă), ultim(-ă) ακροδέκτης, o subst. elect. bornă
ακρισία, η subst. lipsă de discernământ, lipsă de ακροθαλασσιά, η subst. vezi ακρογιάλι
judecată ακροθιγ-ής, -ής, -ές I. adj. înv. 1. uşor atins(-ă) 2.
ακρίτ-ας, o subst. 1. locuitor al unei regiuni de (/ig-.)superficial(-ă) II. adv. (-ώς) uşor, cu uşoa-
graniţă 2. grănicer // οι -ες των συνόρων apă- ră atingere, cu superficialitate // ~ μόνον άγ-
rători ai hotarelor γισε το ζήτημα a atins chestiunea foarte uşor
ακριτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. grăniceresc 2. de gra- ακροκέραμος, o şi ακροκέραμο, το subst. ţiglă
niţă ornamentală pentru colţuri
ακριτολογία, η subst. vorbire fără judecată ακροκόρυφ-ος, -ος, -o adj. înalt(-ă) de tot
ακριτομυθία, η vorbărie, trăncăneală ακρόλοφος, o subst. vârf de deal
άκριτ-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit(-ă) de judecată, ακρόμακρα adv. 1. cam departe 2. de departe //
nechibzuit(-ă) 2. superficial(-ă) 3.jur. nejude- κάθομαι ~ stau cam departe
cat(-ă) II. adv. (-a) fără judecată, fără discernă- ακρομφάλιο şi ακρόμφαλο, το subst. anat. ca-
mânt, cu nesăbuinţă pătul cordonului ombilical
άκρο, το subst. 1 .limită (a unei situaţii, acţiuni άκρον άωτον, το adj. + subst. gradul cel mai
etc) 2. pl. extremităţi înalt
ακρο-άζομαι, -άστηκα v.d. l . a asculta, a audia ακροποδητί adv. înv. pe vârful piciorelor
2. med. a asculta 3. a primi în audienţă ακρόπολη şi ακρόπολις, η subst. citadelă, acro-
ακρόα-μα, -ματος, το subst. ceea ce se aude polă // ~ των Αθηνών Acropolea Atenei
ακροαματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de audiat 2. audi- ακροποταμιά, η subst. malul râului
a t ă ) , ascultat(-ă) ακρόπρωρο, το subst. sculptură în lemn care se
ακροαματικότητα, η subst. audienţa unei emisi- pune la emblemă la prora unui vapor
uni TV / radio ακροπύργιο, το subst. donjon, turn de apărare, foişor
ακρόαση şi ακρόασις, η subst. 1. audiere, audi- άκρ-ος, -α, -o I. adj. 1. extrem(-ă) // pol. -a
enţă 2. med. auscultare // πήγα σε ~ στον αριστερά, δεξιά extrema stângă, dreaptă 2.
υπουργό m-am dus în audienţă la ministru ultim(-ă), suprem(-ă) // το -o αγαθό binele
ακροαστικά, τα subst. pl. med. simptomele per- suprem 3. desăvârşit(-ă) // -a σιωπή tăcere de-
cepute prin auscultare săvârşită II. subst. το -o punctul extrem, cul-
ακροατήριο, το subst. 1. auditoriu 2. public mea unui lucru // το -o άωτο της ευτυχίας
ακρο-ατής, o -άτρια, η subst. ascultător(-oare), culmea fericirii III. adv. (-ως) extrem de, exce-
persoană din public siv de, în cel mai înalt grad, foarte, extraor-
άκροβασία, η subst. acrobaţie dinar de // ~ ωραίος foarte frumos // ~
ακροβάτης, o -ισσα, η subst. acrobat(-ă) εμπιστευτική πληροφορία informaţie confi-
ακροβατικ-ός, -ή, -ό I. adj. acrobatic(-ă) II. adv. denţială în cel mai înalt grad // ~ αορίστως
(-a) ca un acrobat extrem de vag/extraordinar de neprecis
ακροβατισμός, o subst. acţiune riscantă, acro- ακροστασία, η subst. gimn. statul în vârful pi-
baţie cioarelor
ακροβατώ v.i. (rar) 1. a face acrobaţii 2. a face ακροστιχίδα, η subst. acrostih
lucruri riscante / îndrăzneţe 3. a încerca să de- ακροσφαλ-ής, -ής, -ές I. adj. şubred(-ă), insta-
monstreze logic b i l ă ) , precar(-ă), nesigur(-ă), periculos(-oasă)
ακροβολ-ίζομαι, -ίστηκα, ακροβολισμένος v.d. // -ής κατάσταση situaţie nesigură II. adv.
milit. 1. a se desfăşura pentru luptă 2. a face (-ώς) în mod nesigur, periculos, precar
schimb de focuri de armă ακροτελεύτι-ος, -α, -o adj. cel (cea) din urmă,
ακροβολισμός, o subst. milit. 1. dispersarea tră- final(-ă)
gătorilor pentru luptă 2. începutul schimbului ακρότητα, η subst. exagerare, exces // έγιναν
de focuri de armă πολλές -ες au existat multe exagerări
ακροβολιστής, o subst. milit. soldat tiralior, in- ακροφοβία, η subst. rău de înălţime
fanterist trăgător în dispozitivul de luptă ακροτομώ v.t. înv. a tăia vârful, a scurta
ακροβυστία, η subst. anat. prepuţ άκροτ-ος, -η, -o adj. înv. fără zgomot
ακρογιάλι, το subst. ţărmul mării ακροφαν-ής, -ής, -ές înv. adj. abia văzut(-ă),
ακρογιαλία, η subst. vezi ακρογιάλι abia vizibil(-ă)
34 ακρόχολος - ακωλύτως
ακρόχολ-ος, -η, -ο înv. adj. supărăcios(-oasă), ακτινολογικ-ός, -ή, -ό adj. radiologie // -ό τμήμα
iritabil(-ă), irascibil(-ă) secţie de radiologie
ακροώμαι v.d. vezi ακροάζομαι ακτινολόγος, o, η subst. medic radiolog
ακρυστάλλωτ-ος, -η, -o adj. necristalizat(-ă) ακτινοσκόπηση , η subst. radioscopie
άκρυφτ-ος, -η, -o adj. înv. 1. neascuns(-ă), nea- ακτινοσκοπικ-ός, -ή, -ό adj. radioscopic(-ă)
coperit(-ă), evident(-ă) 2. fig. destăinuit(-ă)//-o ακτινωτ-ός, -ή, -ό I. adj. radial, sub formă de
μυστικό secret neascuns raze II. adv. (-ά)
ακρωδυνία, η subst. med. acrodinie, durere în άκτι-ος, -ος, -o adj. vezi ακταίος
extremităţi ακτίς, η subst. vezi ακτίνα
ακρώρεια, η subst. înv. vârf de munte, pisc, creş- άκτιστ-ος, -η, -ο adj. neconstrait(-ă)
tet ακτοπλοία, η subst. mar. cabotaj
ακρωτήρι şi ακρωτήριο(ν), το subst. geogr. cap, ακτοπλοϊκ-ός, -ή, -ό I. adj. de cabotaj // -ό
promontoriu σκάφος navă de cabotaj II. adv. (-ά)
ακρωτηρ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, ακρωτηρια-
ακτοφρουρά, η subst. paza coastei
σμένος v.t. l . a mutila 2. chir. a amputa
ακτοφυλακή, η subst. vezi ακτοφρουρά
ακρωτηριασμός, o subst. 1. mutilare 2. med. am-
ακτύπητ-ος, -η, -o adj. nebătut(-ă), nelovit(-ă)
putare
ακυβερνησία, η 1. lipsă de guvern 2. proastă gu-
ακταί-ος, -α, -o adj. de litoral, de coastă
vernare
ακταιωρία, η subst. mar. păzitul coastei
ακταιωρός, η subst. mar. vas militar pentru paza ακυβέρνητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neguvernat(-ă),
coastei necârmuit(-ă), lipsit(-ă) de guvern 2. neguver-
ακτένιστ-ος, -η, -o adj. nepieptănat(-ă) nabil(-ă), de nestăpânit II. adv. (-a)
ακτή, η subst. coastă, litoral, ţărm // Κυανή ~ ακυκλοφόρητ-ος, -n, -o adj. nepus în circulaţie,
Coasta de Azur nedifuzat
ακτημοσύνη, η subst. lipsă de proprietate (agrară) ακύμαντ-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit(-ă) de valuri,
ακτήμονας, o adj. care nu are proprietate (agrară) calm(-ă) 2. fig. tihnit(-ă) // -η ζωή viaţă tihnită
ακτιβισμός, o filoz. subst. activism II. adv. (-a)
ακτίν-α, η subst. 1. rază // -ες του ήλιου razele ακυρίευτ-ος, -η, -o adj. 1. necucerit(-ă) 2. de
soarelui // υπεριώδεις -ες raze ultraviolete // necucerit, inexpugnabil(-ă)
-ες Ρέντγκεν raze Rontgen (raze Χ) II fig. ~ ακυριολεξία, r\ subst. improprietate (a terme-
δράσης rază de acţiune // μία ~ ελπίδας o rază nilor), imprecizie în exprimare
de speranţă // σε ~ πέντε χιλιομέτρων pe o ακυρολογώ v.i. a folosi termeni improprii
rază de cinci kilometri // οι -ες του τροχού άκυρ-ος, -η, -o I. adj. lipsit(-ă) de valabilitate,
spiţele roţii nul(-ă), anulat(-ă) // -η απόφαση hotărâre lip-
ακτινίδιο, το subst. 1. arborele cu fructe kiwi 2. sită de valabilitate // jur. -ov και μη υπάρχον
fructul kiwi nul şi neavenit II. adv. (-ως)
ακτίνιο, το subst. chim. actiniu ακυρότητα, η subst. jur. nulitate, lipsă de vala-
ακτινοβολία şi αχτινοβολιά, η subst. 1. radi- bilitate
aţie 2. iradiere // ηλιακή ~ radiaţie solară // ακυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ακυρωμένος v.t. a
κοσμική ~ radiaţie cosmică 3. fig. strălucire, anula, a invalida, a abroga, a aboli, a infirma, a
sclipire rezilia // ~ μια απόφαση a invalida o hotărâre
ακτινοβόλ-ος, -α, -o adj. 1. iradiant(-ă), strălu- // ~ έναν νόμο a abroga o lege // ~ ένα συμ-
citor(-oare), luminos(-oasă) 2. fig. răspândi- βόλαιο a rezilia un contract
tor(-oare) de civilizaţie ακύρωση, η subst. anulare, invalidare, abrogare,
ακτινοβολ-ώ, ησα v.i. 1. a iradia, a emite raze 2. abolire, infirmare, reziliere
a străluci 3. fig. a fi bucuros(-oasă), a-i radia ακυρωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. invalidant(-ă), abro-
faţa, a fi iluminat de bucurie şi mulţumire gativ(-ă), care atrage după sine abolire / invali-
ακτινογραφία, η subst. radiografie dare / reziliere // -ό δικαστήριο curtea de
ακτινογραφικ-ός, -ή, -ό adj. radiografic(-ă) casaţie II. adv. (-ά)
ακτινοδέσμη, η subst. fascicol de raze ακύρωτ-ος, -η, -o adj. neratificat(-ă)
ακτινοειδ-ής, -ής, -ές adj. radial(-ă), dispus(-ă) ακωδικοποίητ-ος, -η, -o adj. necodificat(-ă)
în formă de raze ακώλυτ-ος, -η, -o adj. fără predici, nestinghe-
ακτινοθεραπεία, η subst. radioterapie rit(-ă), liber(-ă)
ακτινολογία, η subst. radiologie ακωλύτως adv. fără piedici, fără obstacol
άκων - αλγόριθμος 35
άκ-ων, -ουσα, -ov adj. înv. involuntar(-ă), fără αλατζάς, o subst. ţesătură de bumbac
voie / să vrea // εκών -ων vrând nevrând, volens αλάτ-ι, το subst. sare φάγαμε ψωμί και ~ μαζί
nolens // το έπραξεν -ων a fâcut-o fără să vrea am mâncat pâine şi sare împreună // θαλασσινό
άκωπ-ος, -η, -o adj. fără vâsle ~ sare marină // ορυκτό ~ sare gemă // μαγει-
αλά adv. â la, în maniera, ca // ~ ιταλικά ca itali- ρικό ~ sare de bucătărie // τον έκανε του -οΰ
enii 1-a bătut zdravăn
άλα interj. înainte! pe ei! // ~ τους, και τους αλατιέρα, η subst. solniţă
πιάσαμε până aici le-a fost, i-am prins αλατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αλατισμένος ν. t. a
αλαβάστριν-ος, -η, -o adj. 1. de alabastru 2. fig. săra
alb(-ă) ca alabastrul αλάτισ-μα, ματος το subst. sărare
αλάβαστρο, το subst. alabastru αλατισμέν-ος, -η, -ο adj. (d. mâncare) sărat(-ă)
αλάβωτ-ος, -η, -o adj. care nu e rărit αλατιστ-ός -ή -ό adj. pus(-ă) la saramură
αλάδωτ-ος, -η, -o adj. 1. neuns(-ă), nebotezat(-ă) αλατόνερο, το subst. apă cu sare, saramură
2. fig. nemituit(-ă), necorupt(-ă) αλατοπίπερο, το subst. sare şi piper
αλαζόνας, o, η subst. om/persoană arogant(-ă), αλατοπιπερώνω v.t. a pune sare şi piper
îngâmfat(-ă), trafaş(-ă) αλατοΰχ-ος, -o,ς -ov şi -a, -o adj. sărat(-ă)
αλαζονεία, η subst. aroganţă, îngâmfare, trufie αλατοφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. salin, salifer
αλαζονικ-ός, -ή, -ό I. adj. arogant(-ă), trufaş(-ă), αλατωρυχείο, το subst. ocnă, salină, mină de sare
îngâmfat(-ă), înfumurat(-ă) II. adv. (-ά) cu αλατωρΰχος, o subst. miner care lucrează în
aroganţă, cu înfumurare ocnele de sare
αλάθευτ-ος, -η, -o şi αλάθητ-ος -η -o I. adj. 1. αλάφι, το subst. vezi ελάφι
infailibil(-ă), negreşit(-ă) 2. fig. fără de păcat αλαφ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, αλαφιασμένος I.
II. subst. το -o infailibilitate // το ~ του Πάπα v.t. a speria, a zăpăci, a ului II. v.i. -ομαι a-şi
infailibilitatea Papei III adv. (-a) ieşi din fire, a se speria, a se tulbura, a-şi pierde
αλαλαγμός, o subst. 1. chiot, strigăt de bucurie, capul
aclamaţie 2. strigăt de luptă αλαφιασμέν-ος, -η, -o adj. speriat(-ă), ieşit(-ă)
αλαλ-άζω, -ασα v.i. 1. a chiui, a scoate strigăte din fire, zăpăcit(-ă)
de bucurie, a aclama 2. a scoate strigăte de luptă αλαφίνα, η subst. căprioară
αλαλία, η subst. 1. muţenie, mutism 2. med. αλαφράδα, η subst. uşurinţă, sprinteneală, nese-
alalie, imposibilitate de a vorbi, logoplegie riozitate, superficialitate
αλαλ-ιάζω, -ιασα, αλαλιασμένος 1. v.i. a ame- αλαφροίσκιωτ-ος, -η, -o adj. care are vedenii,
ţi, a zăpăci 2. v.r. a se zăpăci smintit(-ă)
άλαλ-ος, -η, -o adj. 1. mut(-ă), fără grai 2. fig. αλβανικ-ός, -ή, -ό I. adj. albanez(-ă) II. subst.
stupefiat(-ă), uimit(-â), uluit(-â) // έμεινε -ος a τα -ά limba albaneză // μιλώ -ά a vorbi limba
rămas fără grai albaneză // η -ή limba albaneză // μιλώ την -ή
αλαλούμ, το subst. confuzie vorbesc albaneza
αλαμπουρνέζικ-ος, -η, -o I. adj. (d. exprimare) αλβανιστί adv. 1. în manieră albaneză, ca
de neînţeles, încurcat(-ă), abracadabrant(-ă), albanezii 2. în limba albaneză
păsăresc(-ească) II. adv. (-a) // μιλά ~ vorbeş- Αλβαν-ός, o, -ίδα, η subst. albanez(ă)
te încurcat αλβανόφων-ος, -η, -o adj. albanofon(-ă), vorbi-
αλάνα, η subst. maidan, loc viran tor de albaneză
αλάνθαστ-ος, -η, -o I. adj. 1. fără greşeli 2. care άλγεβρα, η subst. mat. algebră
nu greşeşte II. adv. (-a) αλγεβρικ-ός, -ή, -ό I. adj. mat. algebric(-ă), de
αλάνι, το subst. golan, puşlama algebră // -ό πρόβλημα problemă de algebră II.
αλανιάρ-ης, -α, -ικο adj. golănesc(ească) adv. (-ά)
αλάξευτ-ος, -η, -o adj. necioplit(-ă) αλγειν-ός, -ή, -ό I. adj. chinuitor(-oare), dureros
αλάργα adv. departe (-oasă) II. adv. (-ώς)
αλαργιν-ός, -ή, -ό I. adj. îndepărtat(-ă) II. adv. αλγεριν-ός, -ή, -ό adj. algerian(-ă) // o -ός alge-
(-ά) rian
άλας, το chim. sare pl. τα άλατα 1. săruri 2. Αλγερινίδα, η subst. algeriană
med. artroză άλγηση, η subst. med. algezie, sensibilitate dure-
αλασκάριστ-ος, -η, -o adj. înv. neslăbit(-ă), ne- roasă
slobozit(-ă) din legături αλγορυθμικ-ός, -ή, -ό adj. mat. algoritmic(-ă)
αλατένι-ος, -α, -o adj. de sare, salin αλγόριθμος, o mat. algoritm
36 άλγος - αλήθεια
άλγος, το subst. 1. durere, chin 2. fig. suferinţă, αλεπουδία, η subst. 1. viclenie, şiretenie, şiret-
întristare, amărăciune lic, vicleşug, perfidie, ipocrizie 2. uneltire,
αλγώ v.i. (folosit numai la indicativ prezent) şi complot, intrigă
fig. a-1 durea, a simţi durere αλερετούρ, το subst. dus-întors
αλδεΰδη, η subst. chim. aldehidă αλέρωτ-ος, -η, -o adj. nemurdărit(-ă)
αλδύναι şi αλδιναί, οι subst. pl. tip. aldine άλεσ-μα, ματος το 1. măcinare 2. mestecat
αλέα, η subst. şir de copaci αλεσμέν-ος, -η, -o adj. măcinat(-ă), tocat(-ă),
αλέγκρο adv. allegro, în ritm vioi râşnit(-ă) // -o σιτάρι grâu măcinat// -o κρέας
αλεγράρ-ω, -ισα v.t. şi i. a (se) bucura carne tocată // -ος καφές cafea râşnită (măci-
αλεγρέτο şi αλλεγκρέττο adv. muz. allegretto nată)
αλέγρ-ος, -α, -o adj. 1. vioi(-oaie), vesel(-ă) 2. αλεστικ-ός, -ή, -ό I. adj. de măcinat // -ή μη-
cu inima deschisă // έχει -α καρδιά are inima χανή maşină de măcinat II. subst. τα -ά plata
deschisă pentru măcinare, uium
αλεγροσύνη, η subst. vioiciune, veselie, sprinte- άλεστ-ος, -η, -o adj. nemăcinat(-ă)
neală αλέτρι, το subst. plug
αλεηλάτητ-ος, -η, -o adj. nejefuit(-ă) αλετριά, η subst. brazdă (trasă de plug)
αλέθω, άλεθα, αλέστηκα, αλεσμένος 1. a măci- αλετρ-ίζω, -ισα v.t. a ara
na 2. a mesteca // αλέθει και πέτρες mestecă αλέτρισ-μα, -ματος, το subst. arat, arătură
şi pietre αλετρόπιασ-μα, -ματος, το subst. coarnele plu-
αλείβω v.t. vezi αλείφω gului
άλειμ-μα, -ματος, το subst. 1. ungere 2. fig. αλετροσίδερο, το subst. brăzdar
mituire 3. orice pastă alimentară αλευθέρωτ-ος, -η, -o adj. 1. neeliberat(-ă),
αλείφω, άλειφα, αλείφτηκα, αλειμμένος v.i. 1. nepus(-ă) în libertate
a unge, a da cu cremă 2. fig. a mitui 3. a mirui αλευράς, o subst. comerciant de făină
// ~ το ψωμί με βούτηρο a unge pâinea cu unt αλεύρι, το subst. făină (mai ales de grâu)
5. a se da cu cremă // ~ το πρόσωπο μου με αλευριά, η subst. terci cu făină de grâu
κρέμα a se da cu cremă pe faţă αλευροειδ-ής, -ής, -ές adj. ca făina, făinos(-oasă)
άλειψις, η subst. vezi άλειμμα αλευρόκολλα, η subst. lipici preparat din făină
άλειωτ-ος, -η, -o adj. 1. netopit(-ă), netocit(-ă) amestecată cu apă
2. de netopit, de netocit αλευρόμυλος, o subst. moară de făină
αλέκιαστ-ος, -η, -o adj. nepătat(-ă), fără pete, αλευροποιία, η subst. industria de morărit
imaculat(-ă) άλευρον, το vezi αλεύρι
αλεκτοροειδή, τα subst. pl. galinacee αλευροποιός, o subst. fabricant de făină
αλέκτωρ, o subst. înv. cocoş // ενταότη τη νυκτί αλευρούχ-ος, -ος, -o adj. făinos(-oasă)
πριν αλέκτορα φωνήσαι în noaptea aceasta αλευρώδ-ης, -ης, -ες adj. vezi αλευροειδής
înainte de-a cânta cocoşul αλεύρω-μα, -ματος το 1. pulbere de făină
αλεξανδριν-ός, -ή, -ό adj. alexandrin(-ă) // -ός depusă pe haine sau pe alte obiecte 2. fig.
στίχος vers alexandrin spoială de cultură, pospăială
αλεξίκακ-ος, -ος, -ov adj. înv. care apără de rău αλευρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αλευρωμένος v.t. a
αλεξικέραυνο, το subst. paratrăsnet presăra cu făină, a pospăi
αλεξιπτωτ-ιστής, o -ίστρια, η paraşutist(-ă) αλευτέρωτ-ος, -η, -o adj. vezi αλευθέρωτος
αλεξίπτωτο, το subst. paraşută αληγείς, οι subst. pl. alizee
αλεξίπυρ-ος, -η, -o adj. 1. ignifug(-ă) 2. το -o αλήθεια, η I. subst. adevăr // η ~ είναι ότι...
adevărul este că... // η σχετικότητα της -ς re-
apărătoare de foc
lativitatea adevărului // αντικειμενική ~ ade-
αλεξίσφαιρ-ος, -η, -o adj. 1. antiglonţ
văr obiectiv // θεωρία της -ς teoria adevărului
αλεξιφάρμακο, το subst. înv. antidot
// να σας πω την ~ să vă spun adevărul // γιά
αλεπόγουνα, η subst. blană de vulpe
να πούμε την ~ la drept vorbind, ca să fim sin-
αλεποτόμαρο, το subst. piele de vulpe
ceri // τη αληθεία într-adevăr, de fapt II. adv.
αλεπότρυπα, η subst. vizuină de vulpe
cu adevărat, într-adevăr, chiar aşa // θύμωσε
αλεπού, η subst. 1. vulpe 2. fig. om viclean, şiret
στ' ~ s-a supărat cu adevărat // ώστε ~ είναι
αλεπουδίσ-ιος, -ια, -o adj. de vulpe, al vulpii,
aşadar e adevărat // ~ για πες μου chiar aşa,
vulpesc(-ească)
spune-mi
αληθεύει - αλλαντοποιός 37
αληθεύει ν. r. a se adeveri, a fi adevărat // η αλιπηγή, η subst. izvor de apă sărată pentru tra-
είδηση δεν ~ ştirea nu e adevărată tament, băi sărate
αληθιν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. adevărat(-ă), real(-ă) αλισβερίσι, το şi αλισιβερίσο subst. 1. comerţ,
// μιά -ή ιστορία o istorie adevărată 2. sin- afaceri l.flg. legătură, relaţie
cer(-ă) // -ός φίλος prieten adevărat, sincer 3. αλισίβα, η subst. leşie
veridic(-ă), veritabil(-ă) // -ό διαμάντι dia- αλιτήρι-ος, -o, -a subst. ticălos(-oasă)
mant veritabil Π. adv. (-ά) într-adevăr, real- αλιφασκιά, η subst. bot. salcie
mente άλιωτ-ος, -η, -o adj. netopit(-ă)
αληθοφάνεια, η subst. verosimilitate άλκαλι şi αλκάλιο, το subst. chim. alcalin
αληθοφαν-ής, -ής, -ές adj. verosimil(-ă), plauzi- αλκαλικ-ός, -ή, -ό adj. alcalin(-ă)
bil(-ă) αλκαλικότητα, η subst. chim. alcalinitate
αληθοφοβία, η subst. teama de adevăr αλκαλοειδές, τα subst. chim. alcaloid
αληπασαδισμός, o subst. înv. maniera lui Ali- αλκή, η subst. 1. vigoare, forţă // νεανική ~
Paşa, samavolnicie vigoare tinerească
αλησμόνητ-ος, -η, -o adj. 1. neuitat(-ă) 2. de άλκη, η subst. zool. elan
neuitat άλικ-ος, -η, -o adj. viguros(-oasă), puternic(-ă)
αλητεία, η subst. vagabondare, vagabondaj αλκοόλ, το subst. invar, alcool, băutură spirtoasă
αλητ-εύω, -εψα v.i. a vagabonda, a hoinări αλκοόλη, η subst. alcool metilic
αλήτ-ης, o, -ισσα, η subst. vagabond(-oandă), αλκοόλικ-ός, -ή, -ό adj. alcoolic(-ă)
hoinar(-ară) αλκοολισμός, o subst. alcoolism
αλήτικ-ος, -η, -o I. adj. de vagabond, de haimana αλκοολούχ-ος, -ος şi -α, -o adj. care conţine
II. adv. (-a) alcool, alcoolizat(-ă)
αλητόπαιδο, το subst. copil vagabond / al străzii αλκοτέστ, το subst. test pentru determinarea
αλθαία, η bot. subst. nalbă alcoolemiei
αλί şi αλιά interj, vai αλκυόνα şi αλκυών, η subst. ornit. alcion, pes-
αλιάδα, η subst. culin. scordolea, pastă de car- căruş albastru
tofi cu usturoi şi peşte sărat αλκυονίδες, οι subst. zile (de obicei din ianuarie)
αλίγδιαστ-ος şi αλίγδωτ-ος, -η, -o adj. fără în care e timp frumos
αλλά conj. dar, însă, ci // ~ δεν του απάντησε
murdărie
dar nu i-a răspuns // έφυγε ~ δεν ξέχασε την
αλιάνιστ-ος, -η, -o adj. nemărunţit(-ă)
πατρίδα του a plecat, însă nu şi-a uitat patria //
αλιβάνιστ-ος, -η, -o adj. 1. netămâiat(-ă) l.flg.
όχι μόνο ξέρει την τέχνη ~ και την
nelăudat(-ă), neelogiat(-ă)
εφαρμόζει nu numai că ştie meserie ci o şi
αλιγόστευτ-ος, -η, -o I. adj. 1. care nu a fost
aplică
micşorat(-ă) / redus(-ă) 2. ireductibil(-ă) Π. adv.
αλλαγή, η subst. 1. schimbare, modificare //
fără a se micşora ριζική ~ schimbare radicală // ~ του καιρού
αλιεία, η subst. înv. pescuit schimbarea timpului // 2. schimb~ κατοικίας
αλίευ-μα, -ματος, το subst. 1. toţi peştii pescuiţi schimb de locuinţă
2. toate sorturile de peşti care pot fi pescuiţi άλλαγ-μα, -ματος, το subst. schimbat, schim-
αλιεύς, o subst. înv. pescar bare // το ~ του κοστουμιού schimbatul costu-
αλιευτική, η subst. înv. pescuit, îndeletnicirea / mului
tehnica pescarului αλλάζω şi αλλάσσω, άλλαξα, αλλάχτηκα,
αλιευτικ-ός, -ή, -ό adj. pescăresc(-ească) αλλαγμένος 1. v.t. a schimba, a modifica, a
αλι-εύω, -ευσα, -εύτηκα, αλιευμένος ν. t. a pes- transforma, a preschimba // ~ γνώμη a-şi
cui schimba părerea // ~ νομίσματα a schimba
άλικ-ος, -η, -ο adj. roşu-aprins, stacojiu(-ie) banii 2. v.i. a se schimba, a se transforma //
αλιμάριστ-ος, -η, -ο subst. neşlefuit(-ă) άλλαξε η κατάσταση situaţia s-a schimbat //
αλίμονο interj, vai, păcat αλλάζουν τα πράγματα lucrurile se schimbă
αλιόφως, το subst. lumina de atras peşti // πολύ αλλαξε s-a transformat mult
αλίπαντ-ος, -ος, -o adj. (d. ogoare) neîngrăşat αλλαντίαση, η subst. med. intoxicare cu meze-
(-ă), nefertilizat(-ă) luri
αλίπαστ-ος, -η, -o I. adj. conservat(-ă) cu sare, αλλαντικά, το subst. mezel
sărat(-ă) // -α ψάρια peşte sărat II. subst. II τα αλλαντοποιείο, το subst. fabrică de mezeluri
-a mezeluri αλλαντοποιός, o subst. fabricant de mezeluri
38 αλλαντοπωλείο - αλλοπαρμένος
αλτρουιστ-ής, ο -ίστρια, η subst. altruist(-ă) αλωνιστικ-ός, -ή, -ό adj. care se referă, are le-
αλυγαρία, η subst. bot. mlajă, răchită gătură cu treieratul // -ή μηχανή maşină de tre-
αλυγυσία şi αλυγυσιά, η subst. 1. rigiditate, lip- ierat, batoză // τα -ά plată pentru treieriş
să de flexibilitate 2. (fig.) duritate, intransi- αλώνιστ-ος, -η, -o adj. netreierat(-ă)
genţă, asprime αλωπεκία, η subst. med. alopecie, căderea părului
αλϋγιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. rigid(-ă), inflexibil αλώσιμ-ος, -η, -o adj. înv. care poate fi cucerit
(-â) 2. dur(-â), intransigent(-ă), aspru(-ă) II. (-ă), care poate fi luat(-ă) cu forţa
adv. (-a) άλωση şi άλωσις, η subst. cucerire // η -η της
αλυκή, η subst. salină maritimă, loc de depunere Κωνσταντινουπόλεως cucerirea Constantino-
a sării marine polului
αλυπησιά, η subst. 1. neîndurare 2. insensibili- άμα conj. 1 .îndată ce, imediat ce, când // ~ έλθει
tate la durere να με φωνάξεις îndată ce vine să mă chemi 2.
αλόπητ-ος, -η, -o II. adj. 1. nemilos(-oasă), ne- dacă // ~ μου τό' λεγες απ' την αρχή θα σε
îndurător(-oare), necruţător(-oare) II. adv. (-a) συμβούλευα τι να κάνεις dacă-mi spuneai de
αλυσίδα, η subst. lanţ la început te-aş fi sfătuit ce să faci
αλυσιδωτ-ός, -ή, -ό adj. în lanţ, în formă de lanţ αμαγείρευτ-ος, -η, -o adj. negătit(-ă) (d. mân-
// -ή αντίδραση reacţie în lanţ care)
άλυσις, η subst. vezi αλυσίδα αμάγευτ-ος, -η, -o adj. nevrăjit(-ă)
αλυσοδένω, αλυσόδεσα, αλυσοδέθηκα, αλυσο- αμάδες, οι subst. un joc de copii
δεμένος v.t. a înlănţui αμάζευτ-ος, -η, -o I. adj. neaduuat(-ă), necules
αλυσόδετ-ος, -η, -ο adj. legat(-ă) în lanţuri (-easă), nestrâns(-ă) II. adv. (-a) fără a fi cu-
αλυτάρχης, o subst. sport, responsabil cu ordi- les(-easă)
nea la jocurile atletice αμαζόνα, η subst. amazoană
άλυτ-ος, -η, -o I. adj. 1. nerezolvat(-ă), nesolu-
αμάθεια, η subst. ignoranţă, neştiinţă de carte,
ţionat(-ă), nedezlegat(-ă) 2. insolubil(-ă), de
lipsă de cultură
nesoluţionat, de nerezolvat, de nedezlegat // -o
αμαθ-ής, -ής, -ές adj. incult(-ă)
πρόβλημα problemă nerezolvată, de nesoluţio-
αμάθητ-ος, -η, -o adj. 1. neînvăţat(-ă), neobiş-
nat II. adv. (-a) fără rezolvare
n u i t ă ) cu ceva 2. novice
αλύτρωτ-ος, -η, -o adj. 1. neeliberat(-ă) 2. bis.
άμαθ-ος, -η, -o adj. vezi αμάθητος
nemântuit(-ă)
αμάκα, η I. subst. viaţă parazitară II. adv. degea-
αλύχτη-μα, -ματος, το subst. lătrat
ba, gratis, de pomană
αλυχτ-ώ şi αλυχτ-άω, -ησα ν. i. l . a lătra 2. a se
αμακαδόρ-ος, -ισσα(-α), -ικο adj. parazit(-ă),
repezi lătrând asupra cuiva
αλφαβητάρι(ο), το subst. abecedar pomanagiu(-ioaică)
αλφαβητικ-ός, -ή, -ό adj. alfabetic // κατ' -ήν αμακατζίδικ-ος, -η, -o adj. care se referă la po-
σειράν în ordine alfabetică managiu, la parazit // -ος τρόπος ζωής fel de
αλφάβητο, το şi αλφάβητος, o şi αλφαβήτα, η viaţă de pomanagiu
subst. alfabet αμακιγιάριστ-ος, -η, -o adj. nemachiat(-ă)
αλφάδι, το subst. fir cu plumb αμάλαχτ-ος, -η, -o adj. nefricţionat
αλφαδ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, αλφαδιασμένος αμάλγα-μα, -ματος, το subst. 1. amalgam l.fig.
a controla, a verifica cu firul cu plumb amestec, melanj
αλφάδιασ-μα, -ματος, το verificare cu firul cu αμαλγαμάτωση şi αμαλγάμωσις, η subst. amal-
plumb gamare
αλχημεία, η subst. 1. alchimie 2. mijloc necurat Αμαλθείας (κέρας, το) subst. cornul Amalteei,
pentru atingerea unui scop cornul abundenţei, simbol al belşugului
αλχημιστ-ής, o -τρια, η subst. alchimist(-ă) αμάλθεια, η subst. (înv.) abundenţă
αλώβη-ος, -η, -o adj. intact(-ă), neatins(-ă) αμάλλα, η subst. snop
Αλωνάρης, o subst. luna treierişului / luna iulie, αμάλλιαγ-ος, -η, -o adj. vezi αμάλλιαστος
cuptor αμάλλιαστ-ος, -η, -o adj. care nu are păr sau puf
αλώνι, το subst. 1. arie de treierat 2. astr. halou άμαλλ-ος, -η, -o adj. vezi αμάλλιαγος
αλων-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αλωνισμένος I. v.t. a αμάν interj, aman!, îndurare!, iertare! // φτάνω
treiera // ~ το σιτάρι a treiera grâul II. 1. fig. a στο ~ a ajunge la strâmtoare
cutreiera 2. a acţiona liber αμανάτι şi αμανέτι, το subst. amanet, gaj, zălog
αλώνισ-μα, -ματος, το subst. treierat // βάζω ~ a da amanet
αμανές - αμελέτητος 41
αμαν-ές, ο (pl. -εδες) subst. cântec de dragoste αμαύρωση, Π 1. subst. întunecare 2. med. amau-
în care se repetă deseori cuvântul aman, ama- rozâ, pierderea vederii
nea // πήρε πολύ ψηλά τον ~ are ο părere prea αμάχη, η subst. duşmănie, ură, gâlceava
bună despre sine άμαχ-ος, -η, -o adj. necombatant(-ă) // -ος
άμαξα, η subst, căruţă, car, vagon, vehicul // πληθυσμός populaţie necombatantă
ταχυδρομική ~ diligenţi, poştalion // ανοιχτή άμβλυνση, η subst. tocire
~ cale&şeă, trăsătură deschisă // δίτροχος ~ αμβλ-όνα, -υνα, -ύνθηκα v.t. a toci, a face ceva
cabrioletă // είναι o τελευταίος τροχός της bont
-ης este a cincea roata la căruţă αμβλ-ύς, -εία, -ύ adj. 1. tocit(-ă), bont(-oantă) 2.
αμαξάδα, η I, subst. plimbare cu trăsura sau cu mărginit(-a), tâmpit(-â) 3. obtuz(-ă) // -εία
maşina II. adv. în trăsură, pe sus γωνία unghi obtuz // πνεύμα -ύ spirit obtuz,
αμαξάς, o subst. căruţaş, vizitiu, birjar mărginit
αμαξηλάτης, o vezi αμαξάς αμβλύτητα, η subst. 1. obtuzitate 2. fig. tâmpe-
αμάξι, το subst. 1, vehicul tras de animal 2, ma- nie, mărginire
şină, automobil, autoturism // ιδιωτικό ~ auto- αμβλυωπία, η subst. med. ambliopie, slăbire a
turism particular vederii
αμαξιτ-ός, -ή, -ό adj. carosabii(-â) άμβλωση, η subst. avort
αμαξοδηγός, o subst. conducător de vehicul, άμβολο, το subst. lemnul de sprijinire a catargului
mecanic de locomotivă αμβροσία, η subst. ambrozie // - και νέκταρ
αμαξοδρομία, η subst. cursă automobilistică ambrozie şi nectar
αμαξόδρομος, o subst. drum carosabil άμβωνας, o subst. bis. amvon
αμαξοποιός, o subst. rotar, meşter de căruţe άμε, pl. άμετε şi αμίτε interj, du-tel, duceţi-vă!
αμαξοστάσιο, το subst. depou // ~ πιο πέρα duceţi-vă mai îhcolo
αμαξοστοιχία, η subst. tren // ταχεία ~ tren ac- αμέ I. conj. dar // ~ τι νόμιζες dar ce credeai? II.
celerat adv. desigur, mai e vorbă? // θ α πας και συ
αμάξω-μα, -ματος, το subst. caroserie στο θέατρο; Αμέ. Mergi şi tu la teatru? Mai e
αμαξωτ-ός, -ή, -ό adj. vezi αμαξιτός vorbă?
αμαράγκιαστ-ος, -η, -ο adj. neofilit(-ă), neveş- αμεθοδία, η subst. lipsă de metodă
tejită) αμέθοδ-ος, -η, -o I. adj. care nu are metodă II.
adv. (-a) fără metodă
αμάραντ-ος, -η, -ο adj. 1. care nu se vestejeşte,
αμέθυστ-ος, -η, -o adj. I. neameţit(-ă), neîmbă-
neofilit(-ă) 2. o -ος bot. amarantă
tat(-ă) II. o -ος subst. geol. ametist
αμαρκάριστ-ος, -η, -o adj. nemarcat(-ă)
αμείβω άμειψα, αμείφτηκα αμείφθηκα v.t. a
αμαρτ-αίνω şi αμαρτ-άνω, -ησα v.i. a păcătui, a
răsplăti, a recompensa // -εται αδρά e plătit
greşi
bine
αμάρτη-μα, -ματος, το subst. 1. păcat 2. greşea- αμείλικτ-ος, -ος, -o şi αμείλιχτος, -η, -o I. adj.
lă, vină // το προπατορικό ~ păcat strămoşesc 1. implacabil(-ă), neîndurător 2. fatal, inexora-
// θανάσιμο ~ păcat de moarte bil // -οι νόμοι legi implacabile // -ος άνθρω-
αμαρτία, η subst. 1. păcat 2. fărădelege // άφεση πος om neîndurător II. adv. (-a) fără cruţare
-ών iertarea păcatelor / / τ ι ~! ce păcat! // θα αμειψισπορά, η subst. agric. asolament, cultură
ήταν ~ να πω ότι... ar fi păcat să spun că... alternată
αμαρτύρητ-ος, -η, -o adj. nemărturisit(-ă)
αμείωτ-ος, -η, -o adj. nemicşorat(-ă), nediminu-
αμαρτωλ-ός, -ή, -ό adj. păcătos(-oasă)
at(-ă), neîmpuţinat(-ă)
αμαρυλλίδα, η subst. bot. amarilă, plantă cu bulb
αμελάνωτ-ος, -η, -o adj. nepătat(-ă) de cerneală
αμάσητ-ος, -η, -o adj. nemestecat(-ă) // -η
άμελγ-μα, -μάτος şi άρμεγμα, το v.t. 1. mul-
τροφή hrană nemestecată gere, muls, mulsoare 2. fig. exploatare
αμασκάρευτ-ος, -η, -o adj. nemascat(-ă), nede- αμέλγω şi αρμέγω v.t. 1. a mulge 2. fig. a trage
ghizat(-ă) foloase de pe urma cuiva, a exploata pe cineva
αμαστίγωτ-ος, -η, -o adj. nebiciuit(-ă) αμέλεια, η subst. neglijenţă, nepăsare // δείχνω
αμάτιαστ-ος, -η, -o adj. nedeocheat(-ă) εγκληματική ~ a dovedi o neglijenţă crimi-
αμάτωτ-ος, -η, -o adj. neînsângerat(-ă) nală // εξ -ς din neglijenţă
αμαυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αμαυρωμένος v.t. αμελέτητ-ος, -η, -o I. adj. 1. nestudiat(-ă), neci-
1. a întuneca, a înnegri, a umbri // του -ωσα τη tit(-ă), nepregătit(-ă)// -o πρόβλημα problemă
δόξα i-am umbrit gloria 2. a lipsi de luciu nestudiată // -ος μαθητής elev nepregătit // -ος
42 αμελής - άμετρος
άνθρωπος om necitit II. subst. τα -α fudulii αμέστωτ-ος, -η, -o adj. vezi άμεστος
III. adv. (-α) fără a se pregăti, fără a studia αμέσως adv. imediat, fără întârziere // έρχομαι ~
αμελ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. neglijent(-ă), nepăsă- vin imediat
tor(-oare) 2. (d. elevi) nesârguincios(-oasă), αμετάβατ-ος, -η, -o I. adj. gram. intranzitiv(-ă)
nesilitor(-oare) II. adv. (-ώς) cu neglijenţă, cu // -o ρήμα verb intranzitiv
nepăsare, în dorul lelii αμεταβίβαστ-ος, -η, -o adj. 1. intransmisibil(-ă)
αμελητέ-ος, -α, -o adj. 1. neglijabil(-ă) 2. de 2. netransmis(-ă)
neluat în cosideraţie // -α ποσότητα cantitate αμετάβλητ-ος, -η, -o I. adj. 1. invariabil(-ă),
neglijabilă imuabil(-ă), neschimbător(-oare), constant(-ă)
αμελκτής, o subst. mulgător(-oare) 2. neschimbat(-ă) // -η κατάσταση situaţie ne-
αμελώ-ησα, ήθηκα, αμελημένος I. v.t. a neglija, schimbată II. subst. το -o invariabilitate, imua-
a nu da atenţie, a omite // ~ τον εαυτό μου a se bilitate III. adv. (-a)
neglija pe sine // ~ τα μαθήματά μου a-şi αμετάδοτ-ος, -η, -o I. adj. 1. nepredat(-ă) mai
neglija lecţiile // ~ το σπίτι μου a-şi neglija departe, netransmis(-ă) 2. netransmisibil(-ă) 3.
casa II. v. r. a nu se ocupa de, a nu se îngriji necomunicat(-ă) II. adv. (-a)
άμεμπτ-ος, -η, -o I. adj. ireproşabil(-ă), impeca- αμετάθετ-ος, -η, -o I. adj. 1. inamovibil(-ă) 2.
b i l ă ) , fără cusur // -η συμπεριφορά com- netransferat(-ă) II. adv. (-a)
portare impecabilă αμετακινησία, η subst. imobilitate, stare de ne-
αμερεμέτιστ-ος, -η, -o adj. nereparat(-ă) mişcare
αμερικανίζω v.i. a se americaniza, a face pe
αμετακίνητ-ος, -η, -o I. adj. imobil(-ă) II. adv.
americanul(-a) (-a)
αμερικανικ-ός, -ή, -ό şi -άνικος -άνικη -άνικο αμετάκλητ-ος, -η, -o I. adj. irevocabil(-ă) // -η
1. adj. american(-ă), americănesc(-ească) // -ος απόφαση hotărâre irevocabilă II. adv. (-a)
τρόπος ζωής mod de viaţă american II. subst. αμετάλαβ-ος, -η, -o şi αμεταλάβητ-ος, -η, -o
τα -a limba americană III. adv. (-a) americă- adj. neîmpărtăşit(-ă)
neşte αμετάλλ-ος, -η, -o adj. care nu conţine metal
Αμερικάν-ος, o, -a, şi -ίδα, -η subst. ameri- αμεταμέλητ-ος, -η, -o adj. necăit(-ă), nepocăit
cancă)
(-ă), care nu-şi recunoaşte greşeala
αμεριμνησία, η subst. 1. lipsă de griji 2. nepă-
αμεταμόρφωτ-ος, -η, -o adj. netransformat(-ă),
sare, indiferenţă
αμέριμν-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit(-ă) de griji 2. netransfigurat(-ă)
nepăsător(-oare), indiferent(-ă) // -ος άνθρωπος αμετανοησία, ή subst. necăinţă, nepocăinţă, im-
om fără griji // -η ζωή viaţă fără de griji penitenţă
αμέριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedivizat(-ă), neîm- αμετανόητ-ος, -η, -o I. adj. necăit(-ă), nepocăit
părţit(-ă) 2. indivizibil(-ă) II. adv. (-a) fără (-ă), impenitent(-ă) II. adv. (-a) fără a se pocăi
împărţire, în întregime αμετάπειστ-ος, -η, -o adj. îndărătnic(-ă), încă-
αμερόληπτ-ος, -η, -o I. adj. nepărtinitor(-oare), păţânată), care nu poate fi convins
imparţial(-ă) II. adv. (-a) αμετατόπιστ-ος, η, o adj. nemişcat(-ă)
αμεροληψία, η subst. nepărtinire, imparţialitate αμετάτρεπτ-ος, -η, -o adj. 1. netransformabil(-ă)
αμέρωτ-ος, -η, -o adj. nedomesticit(-ă), neîm- 2. neconvertibil(-ă) 3. netransformat(-ă) 4.
blânzită) neconvertit(-ă)
αμεσεγγύητ-ος, -ος, -ov adj. nesechestrat(-ă) αμετάφραστ-ος, -η, -o adj. I. 1. netradus(-ă) 2.
άμεσ-ος, -η, -o I. adj. 1. nemijlocit(-ă), direct(-ă) de netradus, intraductibil(-ă) II. adv. (-a)
// -η συμμετοχή participare nemijlocită // -oi αμεταχείριστ-ος, -η, -o adj. neîntrebuiţat(-ă),
φόροι impozite directe // έχει -η σχέση are nepurtat(-ă)
legătură directă // ~ τον εαυτό μου a se neglija αμέτοχ-ος, -η, -o adj. care nu participă, care nu
pe sine 2. imediat(-ă), urgent(-â) // -o are nici un amestec // είναι -ος στο έγκλημα
αποτέλεσμα rezultat imediat // -ες ανάγκες este străin de această crimă
nevoi imediate // -η επέμβαση intervenţie αμέτρητ-ος, -η, -o adj. 1. nemăsurat(-ă), imens
urgentă 3. gram. -o αντικείμενο complement (-ă) 2. incomensurabil(-ă) // -α πλούτη bogăţii
direct II. adv. (-a) în mod direct // με αφορά - imense
a mă priveşte direct αμετροέπεια, η subst. vorbărie
άμεστ-ος, -η, -o adj. 1, (d. fructe) necopt(-oaptă) άμετρ-ος, -η, -o I. adj. 1. nemăsurat(-ă) 2. de ne-
2. (d. oameni) imatur(-ă) măsurat, nemăsurabil(-ă) 3. (d. versuri) ametru
αμή - αμολάω 43
// -ος στίχος vers ametru II. adv. (-α) exagerat, αμμόλουτρο, το subst. med. baie de nisip cald
fără măsură αμμόλοφος, o subst. colină de nisip, dună
αμή conj. vezi αμέ αμμόμετρο, το subst. clepsidră
αμήν interj, amin άμμ-ος, o, -η şi άμμο, η subst. nisip // χτίζει
αμηνολόγητ-ος, -η, -o adj. nedatat(-ă) παλάτια στην -o construieşte palate pe nisip
αμηνόρροια, η subst. med. amenoree αμμοσκέπαστ-ος, -η, -o şi αμμοσκεπής -ής -ές
αμήνυτ-ος, -η, -o I. adj. neanunţat(-ă) II. adv. adj. acoperit(-ă) cu nisip
(-a) pe neanunţate αμμότοπος, o subst. loc nisipos
αμηχανία, η subst. impas, încurcătură // βγάζω αμμουδερ-ός, -ή, -ό adj. plin(-ă) de nisip // -ή
από την ~ a scoate din impas ακρογιαλιά ţărm plin de nisip
αμήχαν-ος, -η, -o adj. aflat(-ă) în impas, des- αμμουδιά, η subst. ţărm nisipos, plajă
cumpănit αμμοχάλικο, το subst. prund, prundiş
αμίαντ-ος, -η, -o adj. 1. nepriMnit(-ă), pur(-ă), αμμόχωστ-ος, -η, -o adj. acoperit cu nisip
imaculat(-ă) 2. sfânt(-ă) 3. mineral, azbest, αμμώδ-ης, -ης, -ες adj. nisipos(-oasă)
amiantă αμμωνία, η subst. chim. amoniac
αμιαντωρυχείον, το subst. mină de azbest αμμωνιακ-ός, -ή, -ό adj. amoniacal(-ă)
αμιγ-ής, -ής, -ές I. adj. neamestecat(-ă), pur(-ă) αμμώνιο, το subst. chim. amoniu
// ουδέν κακόν -ές καλού nici un rău fără bine αμμωνιούχ-ος, -ος, -o adj. cu conţinut de amo-
II. adv. (-ώς) niu
άμικτ-ος, -ος, -o I. adj. neamestecat(-ă), pur(-ă) αμνάδα, η subst. mioară
II. adv. (-a) αμνημόνευτ-ος, -η, -o adj. 1. nepomenit(-ă), ne-
αμίλητ-ος, -η, -ol. adj. 1. taciturn(-ă), tăcut(-ă) menţionat(-ă) 2. //εξ -ων χρόνων din timpuri
2. nesociabil(-ă), retras(-ă) II. adv. (-a) fără imemoriale
vorbă αμνημοσύνη, η subst. faptul de a nu-şi aduce
άμιλλα, η subst. 1. întrecere, emulaţie, concu- aminte, uitare
renţă 2. competiţie, concurs αμνησία, η subst. 1. med. amnezie 2. uitare
αμιλλώμαι v.i. rar 1. a se întrece, a concura, a fi αμνησικακία, η subst. lipsă de ranchiună, faptul
în competiţie, a se lupta pentru întâietate 2. a se de a nu urî, de a nu purta pică
strădui // ~ να τον ξεπεράσω mă străduiesc să-1 αμνησίκακ-ος, -η, -o I. adj. neranchiunos(-oasă),
depăşesc nerăzbunător(-oare) II. adv. (-άκως) fără ran-
αμίμητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neimitat(-ă), origi- chiună
n a l ă ) 2. de neimitat, inimitabil(-ă) 3. fără sea- αμνήστευση, η subst. amnistiere
măn, de neîntrecut // -η καλλονή frumuseţe αμνήστευτ-ος, -η, -o adj. 1. nelogodit(-ă) 2. ne-
fără seamăn amnistiat(-ă)
αμινοξέα, τα subst. pl. chim. amino acizi αμνηστ-εύω, -ευσα, -εψα, -εύτηκα, αμνηστευ-
αμίσητ-ος, -ος, -o adj. care nu e urât(-ă), care nu μένος v.t. a amnistia
e detestat(-ă) αμνηστία, η subst. amnistie
αμισθί adv. fără leafă, fără salariu, gratuit αμνός, ο subst. miel // ο ~ του θεού mielul lui
αμισθοδότητ-ος, -η, -o I. adj. care n-a primit Dumnezeu
salariul αμοιβάδα, η subst. med. amibă
άμισθ-ος, -η, -o adj. nesalarizat(-ă) αμοιβαί-ος, -α, -ο I. adj. reciproc(-ă), mutual(-ă)
αμίσθωτ-ος, -η, -o adj. neînchiriat(-ă) 2. nean- // -ες υποχρεώσεις obligaţii reciproce II. adv.
gajată) (-α) în mod reciproc
άμισχ-ος, -η, -o adj. fără tulpină αμοιβαιότητα, η subst. reciprocitate, mutuali-
άμμιον, το subst. miniu tate
αμμόγει-ος, -ος, -ov adj. nisipos(-oasă) αμοιβή, η subst. răsplată, recompensă, retribuţie
αμμόδρομος, o subst. dram prin nisip αμοίραστ-ος, -η, -o adj. neîmpărţit(-ă)
άμμοθεραπεία, η subst. baie de nisip άμοιρ ος, -η, -o adj. 1. nenorocit(-ă), nefericit(-ă)
αμμοθύελλα, η subst. furtună de nisip 2. care nu are parte de ceva
αμμοκονία, η subst. amestec de nisip şi var, ten- αμόκ το subst. (fig.) ieşire violentă
cuială, mortar αμολ-άω, -ησα, -ηθηκα αμολημένος I. v.i. l . a
αμμοκονίαση, η şi αμμοκονίαμα, το subst. ten- dezlega, a elibera, a da drumul // ~ τα σκυλιά
cuire a da drumul la câini 2. a lărgi (un nod) II. v.d.
αμμόλιθος, o subst. gresie -ιέμαι a alerga
44 αμόλευτος - αμυγδαλόφλουδα
αμυγδαλόψιχα, η subst. miez de migdală πέραν πάσης ~ dincolo de orice îndoială // δεν
αμυγδαλωτ-ός, -ή, -ό I. adj. în formă de migda- χωρά ~ nu încape îndoială
lă, migdalat(-ă) // -ά μάτια ochi rnigdalaţi το αμφίβολ-ος, -η, -o adj. 1. îndoielnic(-ă), dubios
-ό prăjitură cu migdale (-oasă), nesigur(-ă),suspect(-ă) 2. neclar(-ă) //
άμυγ-μα, -ματος, το zgârietură -η φράση frază/propoziţie neclară
αμυδρ-ός, -ή, -ό I. adj. slab(-ă), imperceptibil(-ă), αμφίβραχυς, o subst. vers. amfibrah
nedesluşit(-ă), obscur(-ă) // -ό φως lumină sla- αμφιδέξι-ος, -α, -o I. adj. ambidextru(-ă) II.
bă // -ός σφυγμός puls slab // -ή ελπίδα slabă adv. (-ίως) în mod abil
speranţă II. adv. (-ά) în mod neclar, nedesluşit αμφιδέτηση, η subst. mar. ancorare cu două
αμυδρότητα, η subst. 1. obscuritate, neclaritate ancore
2. slăbiciune, lipsă de intensitate αμφιδρόμ-ος, η, o adj. care poate fi folosit în
αμύητ-ος, -η, -o I. adj. neiniţiat(-ă), neintrodus(-ă) ambele sensuri // ~ επίδραση influenţă reci-
// -ος στα μυστικά neintrodus în taine II. adv. procă
(-a) αμφίεδρ-ος, -ος, -ov adj. diedru(-ă)
αμύθητ-ος, -η, -o adj. de nepovestit, indescripti-
αμφίεση şi αμφίεσις, η subst. îmbrăcăminte //
bil(-ă), imens(-ă), fabulos(-oasă) // -οι θησαυ-
εκδρομική ~ îmbrăcăminte de excursie
ροί comori fabuloase
αμφιθαλ-ής, -ής, -ές adj. 1. din acelaşi tată şi
αμυλάλευρο, το subst. făină de amidon
aceeaşi mamă // -είς αδελφοί fraţi buni 2. cu
αμυλόκολλα, η subst. clei, lipici de amidon
ambii părinţi în viaţă
άμυλο(ν), το subst. amidon, feculă
αμυλοζάχαρο, το subst. glucoză αμφιθεατρικ-ός, ή, ό adj. în formă de amfiteatru
αμυλούχ-ος, -α, -o adj. amilaceu(-ee) αμφιθέατρο, το subst. amfiteatru
αμυλώδ-ης, -ης, -ες adj. fâinos(-oasă) // απο- αμφίκοιλ-ος, -η, -o adj. biconcav(-ă)
φεύγω τα -η evit pastele făinoase αμφικτιονία, η subst. ist. amficţionie
αμύλωση, η subst. scrobire αμφίκυρτ-ος, -η, -o adj. biconvex(-ă)
άμυνα, η subst. apărare // παθητική ~ apărare αμφιλεγόμενος part. ca adj. contestat, contro-
pasivă versat
αμύν-ομαι, -θηκα v.r. a se apăra αμφιπλάγι-ος, -ος, -o adj. bilateral(-ă)
αμυντικ-ός, -ή, -ό I. adj. defensiv(-ă), de apă- αμφίρροπ-ος, -η, -o adj. (d. o luptă) cu deznodă-
rare // -ή γραμμή linie de apărare // -ή στάση mînt incert
poziţie de apărare II. adv. (-ά) în mod defensiv αμφισβήτηση, η subst. contestaţie, tăgăduire,
αμυντικότητα, η subst. capacitatea de apărare obiecţie // δεν χωρά ~ nu încape obiecţie
αμύριστ-ος, -η, -o adj. care nu a fost mirosit(-ă) αμφισβητήσιμ-ος, -η, -o adj. contestabil(-ă), ata-
αμύρωτ-ος, -η, -o adj. bis. nemiruit(-ă), nebote- cabilă) // το ζήτημα είναι -o chestiunea e
zat(-ă) atacabilă
αμυσταγώγητ-ος, -η, -o adj. neiniţiat(-ă), nein- αμφισβητηρίας, o subst. contestatar
trodus(-ă) în taine αμφισβητ-ώ, -ησα, ήθηκα, αμφισβητημένος v.t.
αμυχή, η subst. zgârietură 1. a contesta, a obiecta // ~ την αλήθεια αυτών
άμφιο, το subst. bis. odăjdii που λες contest adevărul celor spuse de tine 2.
αμφίαλ-ος, -ος, -o adj. între două ţărmuri, între jur. a revendica // ~ τα δικαιώματά μου îmi
două mări, intermarin(-ă) revendic drepturile // ~ κληρονομιά revendic
αμφιβάλλω, αμφέβαλα v.i. a se îndoi, a sta la o moştenire
îndoială, a avea îndoieli, a sta în dubiu // ~ ότι
αμφίστομ-ος, -η, -o adj. cu două tăişuri // -η
είναι όπως τα λες mă îndoiesc că e aşa cum
spui // μην αμφιβάλλετε καθόλου γι" αυτό să μάχαιρα cuţit cu două tăişuri
nu aveţi nici o îndoială în privinţa aceasta // αμφίστροφ-ος, -η, -o adj. care se poate învârti în
ποτέ μου δεν αμφέβαλα γι' αυτόν niciodată două sensuri
nu m-am îndoit în privinţa lui αμφιταλαντ-εύομαι, -εύτηκα v.i. a şovăi, a ezita
αμφίβι-ος, -α, -o adj. amfibiu(-ie) // -o όχημα αμφιταλάντευση, η subst. şovăială, ezitare
vehicul amfibiu // τα -α zool. amfibii αμφιταμινικά, τα subst. pl. amfetamine
αμφιβληστροειδ-ής, -ής, -ές adj. anat. // ~ αμφιτρύωνας, o subst. amfitrion
(χίτωνας) retina αμφορ-έας, o subst. amforă
αμφιβολί-α, η subst. îndoială, dubiu // άνευ -ς αμφοτεροβαρ-ής, -ής, -ές adj. bilateral(-ă) // -ής
fără îndoială // ξωρίς / δίχως ~ fără îndoială // σύμβαση convenţie bilaterală
46 αμφότεροι - αναγκαίος
αμφότερ-οι, -ες, -α pron. pl. amândoi(-uă), şi αναβλέπω v.i. (rar) 1. a-şi recăpăta vederea //
unul şi altul, ambii(-ele) // -α τα μέρη cele ήταν τυφλός και ανέβλεψε a fost orb şi şi-a
ambele părţi recăpătat vederea 2. a se uita în sus
άμωμ-ος, -η, -o adj. ireproşabil(-ă), impecabil ανάβλεψη, η subst. 1. recăpătarea vederii 2. fig.
αν conj. dacă, în caz că // δεν ξέρω ~ θα έρθω nu căinţă
ştiu dacă voi veni // ~ είναι δυνατόν dacă este αναβλητικ-ός, -ή, -ό adj. care tergiversează
posibil // ~ και deşi // τι κι ~ ce dacă // ~ δεν αναβλητικότητα, η subst. mania cuiva de a ter-
ήταν αυτός θα ήμουν δυστυχής dacă nu era el giversa
aş fi fost nenorocit αναβλ-ΰζω şi αναβρ-όζω, -υσα v.i. a ţâşni, a
ανά prep. 1. (cu Ac.) înv. împreună cu, peste, izvorî
peste tot, vizavi // ~χείρας în mînă 2. (cu Ν şi ανάβλυση, η subst. ţâşnire
Ac) (distributiv) câte // ~ εικοσιτετράωρο la αναβολέας, o subst. scăriţă (la şa)
fiecare 24 de ore 3. (durată de timp) // ~ τους αναβολή, η subst. amânare // ζητώ ~ πληρωμής
αιώνες de-a lungul secolelor cer o amânare a plăţii // δεν επιδέχεται ~ nu
ανά- element de compunere ce denotă sensurile încape amânare // άνευ -ς fără amânare
"sus", "în spate", "din nou" şi intensificarea αναβολικό, το subst. substanţă anabolică
unei acţiuni αναβολισμός, o subst. anabolism, asimilaţie
αναβαθμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αναβαθμισμένος αναβράζω v.i. rar 1. a fierbe în clocote, a clocoti
v.t. l . a promova, a avansa 2. a ameliora, a 2. (d. pilule efervescente) a se dizolva
îmbunătăţi αναβρασμός, o subst. fig. agitaţie, frământare
αναβάθμιση, η subst. progres, evoluţie αναβροχιά, ή subst. secetă // στην ~ καλό και
αναβάθρα, η subst. scară (pe un vas, a unui το χαλάζι când e secetă e bună şi grindina
vehicul), estradă, podium ανάβω, άναψα, ανάφτηκα αναμμένος I. v.t. 1.
αναβαλλόμενος, o subst. dojană, ceartă, admo- a aprinde // ~ το φως a aprinde lumina // ~ τη
nestare, mustrare // μου έψαλε τον -o m-a cer- φωτιά a aprinde focul 2. a face focul 3. fig. a
tat tare irita, a înfUria II. v.i. fig. a se înfuria, a-şi ieşi
αναβάλλ-ω, ανέβαλα, αναβλήθηκα I .v.t. l . a din fire // άναψε ολόκληρος από θυμό s-a
amâna, a tergiversa, a temporiza // ανέβαλα aprins de mânie // άναψε το γλέντι s-a încins
το ταξίδι μου mi-am amânat călătoria // ~ επ' petrecerea III. v.i. fig. a prinde puteri, a se
αόριστον amân pentru o perioadă nedetermi- învigora
nată // η δίκη αναβλήθηκε procesul s-a amâ- αναγαλλ-ιάζω, -ιασα v.i. a se bucura foarte tare
nat 2. jur. a proroga // o πρόεδρος ανέβαλε // -ιάσε η ψυχή μου m-am bucurat din suflet
την σΰνοδον της Βουλής preşedintele a proro- αναγάλλιασ-μα, -ματος, το subst. bucurie
gat sesiunea Camerei mare, mulţumire
αναβαπτ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, αναβαπτισμένος αναγγελία, η subst. anunţ, înştiinţare, aviz
v.t. l . a boteza din nou, a reboteza 2. fig. a fi αναγγέλλ-ω, ανάγγειλα şi αναγγέλθηκα,
cauza unei renaşteri spirituale, morale αναγγελμένος v.t. a anunţa, a înştiinţa, a vesti,
αναβάπτιση, η şi αναβάπτισ-μα, -ματος το a aduce la cunoştinţă // έχω την τιμή να σας ~
subst. acţiunea de a se boteza din nou, re- ότι am onoarea să vă anunţ că
botezare αναγέννηση, η subst. 1. renaştere, regenerare 2.
αναβαπτιστής, o subst. baptist ist. Renaşterea // η εποχή της Αναγεννήσεως
ανάβαση, η subst. 1. urcare, suire, suiş, ascensi- epoca Renaşterii
une // ~ στο θρόνο urcare pe tron 2. escaladare αναγεννησιακ -ός, -ή, -ό adj. al Renaşterii,
3. expediţie // Κόρου ~ expediţia lui Cirus renascentist(-ă)
αναβάτης, o subst. călăreţ, jocheu αναγεννητικ-ός, -ή, -ό adj. regenerator(-oare)
αναβιβάζω v.t. rar a ridica, a înălţa αναγενν-ώ ησα, ήθηκα, αναγεννημένος v.t. l . a
αναβίβαση, η subst. 1. ridicare, înălţare 2. gram. reface 2. fig. a reda pofta de viaţă, mîncare
deplasarea accentului αναγκ-άζω, -ασα, -άστηκα, αναγκασμένος v.i.
αναβι-ώνω, ίωσα v.i. 1. a reveni la viaţă, a re- a sili, a forţa, a constrânge, a obliga // τον -ασα
învia // αναβίωσαν οι φόβοι μου temerile να παραδοθεί l-am silit să se predea
mele au reînviat 2. a reapare αναγκαί-ος, -α, -o I. adj. necesar(-ă), indis-
αναβίωση, η subst. 1. revenire la viaţă, reînviere pensabil(-ă), de trebuinţă // -ες προϋποθέσεις
2. biol. anabioză premise necesare // είναι -o κακόν este un rău
αναγκαιότητα - ανάδευση 47
necesar // -ο στοιχείο element necesar II. το -ο un titlu, o calitate etc. // -εύτηκε διδάκτωρ της
closet νομικής i s-a acordat titlul de doctor în drept
αναγκαιότητα, η subst. necesitate, trebuinţă αναγούλα, η subst. 1. greaţă 2. fig. dezgust,
αναγκασμέν-ος, -η, -ο adj. nevoit(-ă), constrâns scârbă
(-ă), obligat(-ă) αναγουλ-ιάζω, ιασα v.i. 1. a-i fi greaţă 2.fig. a
αναγκασμός, o subst. constrângere, silire, forţare se scârbi
αναγκαστικ-ός, -ή, -ό adj. forţat(-ă), impus(-ă), αναγραμματισμός, o subst. anagramă
silit(-ă), silnic(-ă) // -ή προσγείωση aterizare αναγραφή, η 1. publicare în ziar 2. machetare (a
forţată // -ή εργασία muncă silnică // -ά μέτρα textului)
măsuri de constrângere // -ό δάνειο împrumut αναγράφω, ανέγραφα, αναγράφ(τ)ηκα, ανα-
obligatoriu γραμμένος v.t. 1. a publica în presă 2. a
ανάγκ-η, η subst. 1. nevoie, trebuinţă, necesitate macheta un text
// είδη πρώτης -ς articole de primă necesitate // ανάγω, ανήγαγα, ανάχθηκαν.ί. şi i. 1. a trimi-
κατάσταση -ς stare de necesitate // μέτρα te la sursă 2. a aduce la un nivel mai înalt, a
εσχάτης -ς măsuri de extremă necesitate // εν mări valoarea// το ανήγαγε σε νόμο 1-aridicat
~ la nevoie // εξ -ης din nevoie // κατ ~ în mod la rang de lege 3. v.i. a data din // ανάγεται
necesar // άνθρωπος της -ς om nevoiaş // στον 17° αιώνα datează din secolul al 17-lea
ικανοποίηση των -ών satisfacere a nevoilor 2. 4. mar. a ieşi în larg din port (navă) 5. mat. a
fig. dificultate financiară 3. nevoie fiziologică reduce la acelaşi numitor
ανάγλυφο το, subst. basorelief αναγωγή, η subst. 1. trimitere la sursă 2. ridica-
ανάγλυφ-ος, -η, -o adj. 1. în relief, reliefat(-ă) 2. rea nivelului, mărirea valorii 3. datare 4. mar.
flg. viu ilustrat ieşirea în largul mării 5. mat. simplificare prin
αναγνωρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα αναγνωρισμένος calcul 6. chim. reducerea unui oxid
v.t. şi r. l . a readuce în memorie, a(-şi) reminti αναγωγικ-ός, -ή, -ό adj. databil(-ă), reductiv(-ă)
2. a recunoaşte // ~ μια κυβέρνηση a recunoaşte (la)
un guvern 3. a admite, a accepta 4. (milit.) a ανάγωγ-ος, -η, -o adj. 1. needucat(-ă), prost-
cerceta terenul şi poziţiile inamice 5. a omologa crescut(-ă) 2. mat. ireductibil(-ă) // -α κλάσ-
αναγνώριση, η subst. 1. recunoaştere, omologare ματα fracţii ireductibile
2. milit. recunoaşterea terenului 3. jur. recu- αναδασμός, o subst. reîmpărţirea pământului
noaşterea paternităţii unui copil arabil
αναγνωρίσιμ-ος, η, o adj. care poate fi recunos- αναδασ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναδασωμένος
cut v.t. areîmpăduri
αναγνωριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de recunoaştere αναδάσωση, η subst. reîmpădurire
// -ό αεροπλάνο avion de recunoaştere 2. ca- αναδασωτέ-ος, -α, -ο adj. de reîmpădurit, pen-
racteristic(-ă) // -ά χαρακτηριστικά trăsături tru împădurire
caracteristice αναδείκνω v.t. vezi αναδείχνω
ανάγνωση, η subst. citire, lectură // μαθαίνω ανάδειξη, n subst. 1. avansare, promovare 2. ale-
γραφή και ~ a învăţa scrisul şi cititul gere
ανάγνωσ-μα, -ματος, το subst. 1. lectură (faci- αναδείχνω şi αναδεικνύω, ανέδειξα, αναδείχθηκα,
lă) 2. bucată de lectură // το κατά Ματθαίον αναδείχτηκα, αναδεδειγμένοςI. v.t. l.a manifes-
~ de la Matei citire ta, a demonstra, a evidenţia calităţile cuiva 2. a
αναγνωσματάριο, το subst. carte de citire (pen- face cunoscut(-ă) / celebru (-ă) 3. a alege într-o
tru şcolari) funcţie // εγώ τον ανέδειξα eu l-am făcut
αναγνωστήριο, το subst. sală de lectură cunoscut // τον αναδείξαμε βουλευτή l-am
αναγνώσης, o, -τρια, η subst. cititor(-oare) ales ca deputat II. v.r. αναδείχνομαι a se dis-
αναγνωστικό, το subst. vezi αναγνωσματάριο tinge, a se afirma, a se remarca
αναγνωστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. cititor(-oare) // -ό αναδεκτή şi αναδεχτή, η subst. fină de botez
κοινό publicul cititor 2. de lectură αναδεκτός şi αναδεχτός, o subst. fin de botez
αναγόρευση, η subst. 1. proclamaţie, declaraţie ανάδελφ-ος, -η, -o adj. unic la părinţi
în public 2. proclamare // ~ της δημοκρατίας αναδενδράδα, η subst. 1. plantă urcătoare 2.
proclamare a republicii // ~ του στρατιωτικού boltă 3. umbrar
νόμου proclamare a legii marţiale αναδεξιμιά, ή vezi αναδεκτή
αναγορ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, αναγορευμένος v.t. αναδεξιμιός, o vezi αναδεκτός
1. a proclama 2. a acorda cuiva în mod oficial ανάδευση, η subst. amestecare, pritocire
48 αναδεύω - αναθυμάμαι
αναδ-εύω, -εψα, -ευσα, εύτηκα I .v.t. l.a ames- εδώ πρέπει να -ηθεί η αιτία του κακού aici
teca II. v.r. -ευομαι a se rnişca uşor trebuie căutată cauza răului // τον ~ παντού îl
αναδημιουργία, η subst. creare din nou, recreare caut peste tot
αναδημιουργ-ώ, -ησα, -ήθηκα, αναδημιουργη- αναζωογόνηση, η subst. reanimare, reînsufleţire,
μένος v.t. a crea din nou reînviorare, regenerare
αναδημοσίευση, η subst. republicare αναζωογονητικ-ός, -ή, -ό adj. reanimator(-oa-
αναδημοσί-εύω, -ευσα, -εύτηκα, αναδημοσιευ- re), reînsufleţitor(-oare), înviorător(-oare)
μένος v.t. a republica αναζωογον-ώ, -ησα, -ήθηκα, αναζωογονημένος
αναδιαρθρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναδιαρθρω- v.t. a reanima, a reînsufleţi, a reînviora
μένος v.t. a restructura, a structura pe baze noi αναζωπυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναζωπυρω-
αναδιάρθρωση, η subst. restructurare μένος v.t. l . a aţâţa 2. a aprinde din nou 3 .fig.
αναδίδω şi αναδίνω v.t. a exala, a răspândi, a a înviora, a reînsufleţi
degaja (mirosuri) αναζωπύρωση, η subst. 1. aţâţare 2. reaprindere
αναδιοργαν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναδιοργα- 3. reînviorare, reînsufleţire
νωμένος v.t. a reorganiza // ~ το στρατό a αναθαρρ-εόω şi αναθαρρ-ώ, -εψα şi -ησα, ανα-
reorganiza armata θαρρημένος v.i. a recăpăta curaj, a se îmbărbăta
αναδιοργάνωση, η subst. reorganizare αναθάρρηση, η subst. reîmbărbătare, reîncura-
αναδιορίζω -ισα, -ίστηκα, αναδιορισμένος v.t. jare
a numi din nou ανάθε-μα, -ματος, το subst. bis. anatemă //~ σε!
ανάδιπλα adv. invers, pe de-a-ndoaselea fii blestemat! / naiba să te ia! // ~ κι αν zău
αναδιπλασιασμός, o subst. gram. redublare dacă / blestemat(â) să fii dacă
αναδιπλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναδιπλωμένος αναθεματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αναθεματισμένος
1. v.t. a împături din nou Π. v.r. αναδιπλώνομαι v.t. a anatemiza
a se replia αναθεματισμος, o subst. anatemizare
αναδίπλωση, η subst. repliere αναθεμελίωση, η subst. reformare
αναδίφηση, η subst. 1. căutare 2. cercetare şti- αναθεμελιωτ-ής, o, -ώτρια, η subst. reforma-
inţifică, studiu tor(-oare)
αναδιφ-ώ, -ησα v.t. 1 a cerceta manuscrise, ar- αναθερμ-αίνω, ανα, άνθηκα, αναθερμασμένος
hive, etc. 2. a studia v.t. l . a reîncălzi 2. fig. a reînviora
αναδόμηση, η subst. regrupare αναθέρμανση, η subst. 1. reîncălzire 2. fig. reîn-
αναδουλειά, η subst. lipsă de lucru, şomaj // viorare
έχουμε -αιές nu avem de lucru ανάθεση, η subst. 1. acţiunea de a porunci 2. bis.
αναδοχή, η subst. 1. luare de angajament, asu- ofrandă, dedicaţie, dar
mare de responsabilităţi 2. antrepriză 3. αναθέτω, ανέθεσα şi ανάθεσα (ανατίθεμαι),
garanţie, cauţiune ανατέθηκα v.t. l . a ordona cuiva, a porunci 2.
ανάδοχος, o, η subst. 1. antreprenor 2. naş(-ă) bis. a consacra, a dedica, a dărui
αναδρομή, η subst. retrospecţie // ~ στα περασ- αναθεωρημέν-ος, -η, -o adj. revizuit(-ă)
μένα reîntoarcere la trecut αναθεώρηση, η subst. 1. revizuire, reconsiderare,
αναδρομικ-ός, -ή, -ό adj. 1. retroactiv(-ă) // -ή reexaminare // ~ παλαιωμένων θέσεων revizu-
ισχύς ενός νόμου puterea retroactivă a unei ire a unor poziţii învechite 2. verificare, control
legi 2. retrospectiv(-ă) αναθεωρητής, o subst. revizionist
αναδρομικότητα, η subst. acţiune retroactivă αναθεωρητικ-ός, -ή, -ό adj. revizionist(-ă)
αναδύ-ομαι, -θηκα v.r. l.a ieşi la suprafaţa apei αναθεωρητισμός, o subst. revizionism
2. a se ivi, a apărea αναθεωρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, αναθεωρημένος v.i.
ανάδυση, η subst. 1. ieşirea la suprafaţa mării, a revizui, a revedea // ~ μια θεωρία / μια
emersiune 2. apariţie απόφαση a revizui o teorie/o hotărâre
αναερόβι-ος, -α, -o adj. anaerobic(-ă) ανάθη-μα, -ματος, το subst. bis. ofrandă, dar
ανάερ-ος, -η, -o I. adj. 1. uşor(-oară) ca aerul 2. αναθηματικ-ός, -ή, ό adj. de ofrandă, ca ofrandă
lipsit(-ă) de aer, neaerisit(-ă) II. adv. (-a) uşor ανάθρεμ-μα, -ματος, το subst. creştere, educaţie
ca aerul ανάθρεφτ-ος, -η, -o adj. luat(-ă) de suflet, înfiat
αναζήτηση, η subst. căutare, cercetare // η ~ της (-ă)
αλήθειας căutarea adevărului αναθυμάμαι şi αναθυμούμαι v.t. (rar) a-şi rea-
αναζητ-ώ, -ησα, -ήθηκα, αναζητημένος v.t. 1. a minti, a-şi aduce aminte // ~ τα περασμένα
căuta (cu febrilitate) 2. a umbla după ceva // a-şi aduce aminte trecutul
αναίδεια - ανακατ-ώνω 49
ανάκτορο, το subst. 1. palatul regal 2. fig. clă- αναλογικ-ός, -ή, -ό I. adj. analog(-ă), analogic
dire luxoasă (-ă) II. adv. (-a) prin analogie
ανακτώ, ανέκτησα, (ανακτώμαι), ανακτήθηκα, αναλόγιο, το subst. (înv.) analog, suport pentru
ανακτημένος v.t. a recăpăta, a redobândi, a re- cărţi sau partituri
câştiga // ανέκτησα τα χαμένα μου χρήματα ανάλογ-ος, -η, -o I. adj. proporţional(-ă) cu II.
mi-am recâştigat banii pierduţi subst. -o το cotă parte
ανακυκλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ανακυκλωμένος αναλογ-ώ v.i. a i se cuveni, a merita // πόσο -εί
v.t. a recicla στον καθένα cât i se cuvine fiecăruia 2. a-i
ανακύκλωση şi ανακύκληση, η subst. reciclare reveni // του -εί το 1/3 του ποσού îi vine 1/3
ανακύπτω, ανέκυψα v.i. a apărea, a-şi face apa- din sumă // αυτό το ποσό σας -εί δικαιω-
riţia, a se ivi ματικά această sumă vă revine de drept
ανάκυψη, η subst. apariţie, ivire ανάλυση, η subst. analiză // σε τελευταία ~ în
ανακωχή, η subst. armistiţiu ultimă analiză
αναλαβαίνω şi αναλαμβάνω, ανέλαβα αναλύσιμ-ος, -ος, -ov adj. analizabil(-ă)
αναλήφθηκα şi ανελήφυηση, ανειλημμένος I. αναλ-υτής, o, -ύτρια, η subst. 1. analist(-ă) 2.
v.t. 1. a-şi asuma (ceva) // ~ την υποχρέωση a analizator // ~ καυσαερίων analizator de gaze
de ardere
se obliga, a se angaja 2. a prelua // ~ υπουργείο
a prelua un minister // ~ την καθοδήγηση a αναλυτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de analiză 2. anali-
prelua conducerea // αναλήφθηκε εις τους tic(-ă), minuţios(-oasă) II. adv. (-ά)
αναλύω, ανέλυσα, αναλύθηκα, αναλυμένος
ουρανούς s-a înălţat la cer
v.t. a face o analiză
αναλαμπή, η subst. 1. licărire, scânteiere, stră-
αναλφαβητισμός, o subst. analfabetism
lucire, sclipire // η ~ του φωτός licărirea lu-
αναλφάβητ-ος, -η, -o adj. analfabet(-ă)
minii 2. fig. perioadă scurtă de revenire fizică
αναλ-ώνω, ωσα, ώθηκα, αναλωμένος v.t. 1. a
şi psihică 3. interval luminos
consuma 2. a distruge
ανάλατ-ος, -η, -o adj. 1. nesărat(-ă), cu foarte
αναλώσιμ-ος, -η, -o adj. consumabil(-ă), de
puţină sare 2. fig. searbăd(-ă), neinteresant(-ă),
consumat
anost(-ă) // -o αστείο glumă searbădă
ανάλωση, η subst. consum
ανάλαφρ-ος, -η, -o adj. uşor(-oară), sprinten(-ă) ανάλωτ-ος, -ος, -ov adj. 1. necucerit(-ă) 2. de
αναλγησία, η subst. 1. med. analgezie 2. fig. ne- necucerit
păsare, indiferenţă, lipsă de sensibilitate ανά-μα, ματος, το subst. vin la sfânta împărtă-
αναλγητικ-ός, -ή, -ό adj. analgezic(-ă) şanie
ανάλγητ-ος, -η, -o adj. nepăsător(-oare), indife- αναμαλλ-ιάζω, -ιασα, -ιαστηκα, αναμαλλιασ-
rentă) μένος v.t. a ciufuli părul, a zbârli
αναλήθεια, η subst. neadevăr αναμαλλιάρ-ης, -α, -ικο adj. ciufulit(-ă), ne-
αναληθ-ής, -ής, -ές adj. neadevărat(-ă) // -ής pieptănat(-ă)
είδηση ştire neadevăvrată αναμάρτητ-ος, -η, -o adj. neprihănit(-ă), fără
ανάληψη, η subst. 1. luare asupra sa, primire păcate, pur(-ă), curat(-ă) // o -ος πρώτος το
spre executare a unei lucrări, întreprindere, an- λίθον βαλέτω cine este fără păcat să arunce
gajament // η ~ της εκτέλεσης του έργου cel dintâi cu piatra
primirea executării unei lucrări 2. retragere de αναμάση-μα, -ματος, το subst. 1. faptul de a
bani de la bancă 3. bis. înălţarea mesteca din nou 2. τα -ματα pl. repetare fără
αναλλοίωτ-ος, -η, -o I. adj. invariabil(-ă), ne- rost a aceloraşi cuvinte
schimbător(-oare), constant(-ă), fix(-ă) II. adv. αναμασ-ώ şi αναμασ-άω, -ησα, -ήθηκα, ανα-
(-a) μασημένος v.t. l . a mesteca din nou 2. fig. a
αναλογία, η subst. 1. analogie, asemănare 2. repeta fără rost acelaşi lucru
proporţionalitate, cotă-parte, contribuţie // αναμειγνύω, ανέμειξα, αναμείχθηκα, αναμειγ-
κατ" ~ prin analogie μένος I. v.t. 1. a amesteca 2. a amesteca pe
αναλογ-ίζομαι, -ίστηκα v.t. şi v.i. a gândi, a se cineva II. αναμειγνύομαι v.r. a se amesteca
gândi, a medita, a reflecta, a chibzui // ~τις fără rost
συνέπειες της πράξης μου mă gândesc la con- ανάμεικτ-ος, -η, -o adj. amestecat(-ă)
secinţele faptei mele // δεν μπορούσε να ανάμειξη, η subst. 1. amestecare 2. amestec
~ -ιστεί ότι... nu putea să-şi închipuie că... αναμελιά, η subst. nepăsare, lipsă de griji, indo-
αναλογική, η subst. sistem electoral proporţional lenţă, neglijenţă
52 ανάμελος - αναξιότητα
ανάμελ-ος, -η, -ο adj. nepăsător(-oare), indo- κατέστη ~ αναγκαίο a devenit fără îndoială
lentă), neglijent(-ă), neîngrijit(-ă) necesar
αναμένω, ανέμεινα (αναμένομαι) v.t. a aştepta αναμφισβήτητ-ος, -η, -o I. adj. 1. indiscutabil(-ă),
ανάμεσα adv. între, printre, în mijloc, dintre // de netăgăduit, incontestabil(-ă) // -η πρόοδος
έχουν έχθρα ~ τους este duşmănie între ei H progres indiscutabil 2. jur. peremptoriu(-ie) //
μπήκε ~ μας a intrat între noi // τα παιδιά -η απόδειξη dovadă peremptorie II. adv. (-a)
τρέχουν ~ του δρόμου copiii aleargă în mijlo- // είναι ~ έργα τέχνης sunt indiscutabil opere
cul drumului // δεν έχουμε τίποτα ~ μας nu de artă
avem nimic între noi Η ~ στις 5 με 6 între orele ανανάς, o subst. bot. ananas
5 şi 6 // — ζωής και θανάτου între viaţă şi ανανδρία, η subst. laşitate, mişelie
moarte // ~ στ' άλλα între altele // o ένας ~ άνανδρ-ος, -η, -o şi άναντρ-ος, -η, -o I. adj.
στους τρεις unul dintre cei trei Η ζούμε ~ σε laş(-ă), mişel(-ea) II. adv. (-a) în mod laş, cu
ανθρώπους trăim printre oameni laşitate, mişeleşte
αναμεταδίδω, αναμετέδωσα, αναμεταδόθηκα ανανε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ανανεωμένος ν. t. 1.
v.t. a retransmite a reînnoi // ~ τα μηχανήματα a reînnoi apara-
αναμετάδοση, η subst. reluarea emisiunii // ~ tura 2. a întineri 3. a da un nou termen, a pre-
του προγράμματος reluarea emisiunii lungi // ~ το συμβόλαιο a prelungi, a reînnoi
αναμεταξύ adv. între, printre // έχουμε σχέσεις contractul 4. a repeta
αναμεταξύ μας avem relaţii între noi // ~ μας ανανέωση, η subst. 1. reînnoire // ~ των επίπλων
θα είμαστε vom fi între noi // στο ~ între timp reînnoirea mobilierului 2. întinerire H βιολογική
αναμέτρηση, η subst. confruntare ~ întinerire biologică 3. prelungire (a unui ter-
αναμετρ-ώ şi αναμετρ-άω, -ησα, -ήθηκα I. v.t.
men) 4. repetare
a măsura, a lua în calcul (eventuale consecinţe)
ανανεωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de reînnoire, reno-
II. αναμετριέμαι v.r. a se confrunta
vator(-oare) 2. de întinerire H -ή θεραπεία tra-
άναμ-μα, -ματος, το subst. 1. aprindere // το ~
tament de întinerire 3. novator(-oare)
της φωτιάς aprinderea focului 2. (d. alimente)
ανανήφω, ανένηψα v.i. a se dezmetici, a-şi veni
încingere, alterare 3.fig. înflăcărare, exaltare
ανάμνηση, η subst. amintire // εις ~ şi γιά ~ în în fire
ανάνηψη, η subst. dezmeticire, recăpătarea echi-
amintirea, pentru amintirea
librului sufletesc
αναμνηστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. comemorativ(-ă) //
άνανθ-ος, -η, -o adj. fără flori
-ή πλάκα placă comemorativă 2. de amintire
ανανούριστ-ος, -η, -o adj. nelegănat(-â)
3. το -ό obiect care evocă o amintire, suvenir
αναμονή, η subst. aşteptare // αίθουσα -ς sala de άναντα adv. în amonte, în sus
aşteptare ανανταπάντητ-ος, -η, -o adj. care nu a primit
αναμορφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναμορφωμένος răspuns
v.t. 1, a forma din nou, a transforma, a restruc- ανανταπόδοτ-ος, -η, -o adj. nerestituit(-ă), ne-
tura, a ameliora 2. a reeduca rambursat(-ă), neîntors(-oarsă) // -η επίσκεψη
αναμόρφωση, η subst. 1. formare din nou, refa- vizită neîntoarsă
cere, restructurare, reînnoire, ameliorare // ~ αναντικατάστατ-ος, -η, -o adj. de neînlocuit //
των θεσμών reînnoirea instituţiilor 2. reeducare -ος υπάλληλος funcţionar de neînlocuit
αναμορφωτήριο, το subst. şcoală de corecţie αναντίρρητ-ος, -η, -o adj. indiscutabil(-ă), de
αναμορφωτ-ής, o, -ώτρια, η subst. reforma- netăgăduit, peremptoriu(-ie)
tor(-oare) αναξιοπιστία, η subst. rea credinţă
αναμορφωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care transfor- αναξιόπιστ-ος, -η, -o adj. de rea credinţă, ne-
mară) 2. care reeducâ(-ă) demn(-â) de încredere
αναμόχλευση, η subst. răscolire, aţâţare // ~ του αναξιοπρέπεια, η subst. lipsă de demnitate
ζητήματος aţâţarea chestiunii // ~ των παθών αναξιοπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. lipsit(-â) de dem-
răscolire a pasiunilor nitate, nedemn(-ă) // -ής άνθρωπος om ΐ-
αναμοχλεύω, αναμόχλευσα v.t. a pune în miş- demn II. adv. (-ώς) fără demnitate
care; a stârni, a răscula ανάξι-ος, -α, -o I. adj. 1. nedemn(-ă), nevred-
αναμπουμπούλα, η subst. harababură, dezor- nicia) // είναι -ος προσοχής care nu merită
dine, talmeş-balmeş, învălmăşeală atenţie II. adv. (-a) în mod nedemn
αναμφίβολ-ος, -η, -o I. adj. evident(-ă), clar(-ă), αναξιότητα, η subst. lipsă de demnitate, nevred-
neîndoielnic(-ă) II. adv. (-a) fără îndoială // nicie
αναπάντεχος - αναπόληση 53
αναπολ-ώ, -ησα v.i. a-şi reaminti, a-şi aduce αναρίθμητ-ος, -η, -o adj. 1. nenumărat(-ă), in-
aminte // ~ τα περασμένα a-şi reaminti cele calculabilă), imens(-ă) // έγει -α πλούτη are
din trecut bogăţii imense // -α λάθη greşeli nenumărate
αναπόσπαστ-ος, -η, -o I. adj. inseparabil(-ă), 2. nenumerotat(-ă)
indisolubil(-ă) // -o τμήμα parte inseparabilă ανάρι-ος, -α, -o adj. rar(-ă)
II. adv. (-a) // είναι ~ δεμένοι sunt legaţi αναρμόδι-ος, -α, -o adj. incompetent(-ă)
indisolubil αναρμοδιότητα, η subst. incompetenţă
αναπότρεπτ-ος, -η, -o I. adj. inevitabil(-ă), ανάρμοστ-ος, -η, -o adj. 1. nepotrivit(-ă), ino-
ineluctabil(-ă), de neînlăturat // -o κακό rău portun(-ă), inadecvat(-ă) // -ος γάμος căsătorie
inevitabil II. adv. -έπτως în mod inevitabil nepotrivită 2. necuviincios(-oasă), indecent(-ă)
αναποφασιστικότητα, η subst. nehotărâre, inde- // -η συμπεριφορά comportare necuviincioasă
cizie, ezitare // δείχνει ~ dă dovadă de nehotă- ανάρπαστ-ος, -η, -o adj. 1. foarte solicitat(-ă),
râre care se vinde repede şi dispare de pe piaţă
αναποφάσιστ-ος, -η, -o I. adj. nehotărât(-ă), (mărfuri) // έγινε -o s-a vândut foarte repede
indecis(-ă) II. adv. (-a) ανάπηση, η subst. avansare, suire (pe tron),
αναπόφευκτ-ος, -η, -o şi -χτος -χτη -χτο I. adj. ascensiune
1. inevitabil(-ă), ineluctabil(-ă) II. adv. (-a) (în αναρριπίζω v.t. l . a sufla / a aţâţa focul l.flg. a
mod) inevitabil înviora, a redeştepta, a reaprinde, a stârni // ~
αναπροσαρμογή, η subst. readaptare, reajustare, τα πάθη a stârni pasiunile
reaşezare, indexare // ~ των μισθών indexarea αναρρίχηση, η subst. căţărare, suire, escaladare
salariilor αναρριχητικ-ός, -ή, -ό I. adj. căţărător(-oare),
agăţător(-oare) // -ά φυτά plante agăţătoare
αναπροσαρμ-όω, -οσα, -όστηκα, αναπροσα-
αναρριχ-ιέμαι şi αναρριχ-ώμαι, -ήθηκα,
ρμοσμένος v.t. a readapta, a reajusta, a reaşeza,
αναρριχημένος v.i. a se căţăra, a escalada
a indexa
αναρρόφηση, η subst. absorbire, absorbţie
αναπτερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αναπτερωμένος
αναρρ-ώνω, -ωσα v.i. a se însănătoşi, a se în-
I. v.t. a da avânt, a încuraja, a însufleţi II. v.r.
zdrăveni, a se întrema, a fi în convalescenţă, a
-ώνομαι a-şi lua avânt, a prinde curaj // το
se restabili cu sănătatea
ηθικό μας -ώθηκε ni s-a ridicat moralul ανάρρωση, η subst. convalescenţă
αναπτέρωση, η subst. avânt, încurajare, însufle- αναρρωτήριο, το subst. infirmerie
ţire αναρρωτικ-ός, -ή, -ό adj. de convalescenţă // -ή
αναπτήρας, o subst. brichetă άδεια concediu de boală
ανάπτυξη, η subst. dezvoltare, creştere // αναρτήρας, o subst. 1. agăţător, cuier 2. pl. bre-
οικονομική ~ dezvoltare economică // υπό ~ tele
χώρες ţâri în curs de dezvoltare ανάρτηση, η subst. 1. suspendare, agăţare, atâr-
αναπτύσσω, ανάπτυξα şi ανέπτυξα, αναπτύχ- nare 2. (la un vehicol) suspensie
θηκα, αναπτύγμένος I. v.t. a dezvolta, a mări; αναρτ-ώ, -ησα, (αναρτώμαι), -ήθηκα, αναρτη-
a extinde // ~ ταχύτητα a mări viteza 2. (d. o μένος v.t. a suspenda, a agăţa, a atârna // ~
idee) a dezvolta, a expune amănunţit // ~ ένα πίνακα a atârna un tablou
θέμα a dezvolta o problemă 3. (milit) a desfă- αναρχία, η subst. anarhie
şura (trupe) 4. (flg.) a desfăşura // ~ πολιτική αναρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. anarhic(-ă)ii. adv. (-ά)
δράση a desfăşura o activitate politică II. v.r. în mod anarhic
-ομαι a se dezvolta, a creşte αναπτυγμένος şi αναρχισμός, o subst. anarhism
ανεπτυγμένος (ca adj.) 1. dezvoltat(-ă), avan- άναρχ-ος, -η, -o adj. 1. fără autoritate 2. fără gu-
sat 2. (d. un copil) precoce d.p.v. fizic vern, fără şef 3. fără început // Άναρχος Dum-
αναπτυσσόμεν-ος, -η, -o adj. în dezvoltare // -η nezeu, cel far' de-nceput
βιομηχανία industria în dezvoltare αναρωτ-ιέμαι, -ήθηκα v.r. a se întreba, a-şi
ανάπτω v.t. şi v.i. vezi ανάβω pune întrebări
αναρθρία, η subst. med. anartrie, neputinţă de a ανάσα, η subst. 1. respiraţie // παίρνω ~ respi-
articula cuvintele raţie uşoară l.flg. răgaz, pauză
άναρθρ-ος, -η, -o adj. 1. nearticulat(-ă), şedes- ανασ-αίνω, -ανα v.t. şi v.i. 1. a respira 2. a se
luşit(-ă) // -ες κραυγές ţipete nearticulate 2. odihni, a se destinde
gram. fără articol ανασαλ-εύω, -εψα ν. t. şi i. a se clătina
αναριγ-ώ, -ησα v.i. a avea frisoane ανασασμός, o subst. respiraţie, răsuflare
ανασήκωμα - ανασυντάσσω 55
ανασύρω şi ανασέρνα, ανέσυρα, ανασύρθηκα, ca Răsăritului // -ός άνεμος vânt din est II.
ανασυρμένος v.f. a trage în sus, a seoate // ~ adv. (-ά) spre est, la est
τον κουβά από το πηγάδι a scoate găleata din ανατολιστής, o subst. orientalist
puţ ανατολίτ-ης, o, -ισσα, η subst. locuitor(-oare)
ανασύσταση, η subst, reconstituire, reinstruire, din răsărit, orientai(-ă)
recreare, reînfiinţare, refacere, restabilire ανατολίτικ-ος, -η, -o adj. din orient, oriental(-â)
ανασφάλεια, η subst. nesiguranţă, incertitudine // -α τραγούδια cântece orientale
ανασφαλ-ής, -ής, -ές adj. nesigur(-ă), incert(-ă) ανατομείο, το subst. med. sală de disecţie
ανασφάλιστ-ος, -η, -o adj. neasigurat(-ă) ανατομή, η subst, med. L disecare 2. disecţie
ανάσχεση, η subst, încetare, oprire // η ~ της ανατομία, η subst, 1. med. ştiinţă care studiază
αναπτύξης tacetarea dezvoltării structura fiinţelor 2. structura unui organ / al
ανασχηματ-ίζα, -ισα, -ίστηκα, ανασχηματισ- unei fiinţe
μένος v.t. a reconstitui, a aranja din nou, a ανατομικ-ός, -ή, -ό adj, anatomic(-ft)
remania, a reforma ανατόμος, o, η subst, 1, anatomist(-ă), diseca-
ανασχηματισμός, o subst. reconstituire, remani- tor(-oare) l.flg. care analizează minuţios pro-
ere, reformare // - της κυβερνήσης remanierea blemele
guvernului ανατρεπτικ-ός, -ή, -ό adj. subversiv(-ă), dis-
ανάταξη, η subst. med. reducţie tructiv(-ă) // -ές ιδέες idei subversive
αναταρ-άζω, -αξα, -άχτηκα, αναταραγμένος ανατρέπω, ανέτρεψα, ανατράπηκα v.t. L a
v.t. L a scutura, a agita 2. a tulbura, a nelinişti răsturna, a da peste cap 2. (flg.) a da jos dintr-o
αναταραχή, η subst. nelinişte, tulburare funcţie 3. a respinge // - τους ισχυρισμούς
ανάταση, η subst. 1. înălţare, ridicare 2. întin- κάποιου a respinge afirmaţiile cuiva 4, a anula
dere // gimn. ~ των χειρών ridicarea mâinilor // ~ την απόφαση a anula hotărârea 5. a de-
fig. înălţare spirituală // ~ των ψυχών înăl- monstra că e greşit
ţarea sufletelor ανατρέφω şi αναθρέφω, ανέθρεψα şi ανάθρε-
ανατάσσω v.t. med. a face o reducţie, a reduce, a ψα, ανατράφηκα, αναθρεμμένος v.t. a creşte
pune la loc un organ sau un membru (un copil), a instrui, a educa
ανατέλλω, ανέτειλα şi ανάτειλα v.i. 1. (d. un ανατρέχω, ανάτρεξα 1, a recurge, a apela la... //
corp ceresc) a răsări // ανατέλλει o ήλιος a ~ σε άλλα μέσα a recurge la alte mijloace // ~
răsări soarele 2. a începe, a se ivi // ανατέλλει στο παρελθόν a apela la trecut 2. a se raporta /
καινούρια εποχή începe o epocă nouă a se referi la...
ανατίμηση, η subst. 1. scumpirea / creşterea^pre- ανατρέψιμ-ος, -η, -o adj. care poate fi răsturnat
ţurilor 2. reevaluare // η ~ του δολλαρίου ανάτρηση, η subst. chir. trepanaţie, perforaţie
reevaluarea dolarului ανατριχ-ιάζω, -ιασα v.i. 1. a avea frisoane, a se
ανατιμ-ώ, -ησα, (ανατιμώμαι) -ήθηκα, ανατι- zbârli Η ~ από το κρύο a se zbârli de frig 2. a
μημένος v.t. fin. 1. a scumpi, a creşte preţurile se cutremura // ~ από τον φόβο a se cutremu-
2. a reevalua ra de spaimă
ανατιν-άζω, -αξα, -άχτηκα, ανατιναγμένος ανατριχιαστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care dă frisoane
v.t. a arunca în aer, a distruge cu o substanţă 2. înfiorător(-oare), cutremurător(-oare)
explozivă ανατριχίλ-α, η subst. 1. frison // έχω -ες am fri-
ανατίναξη, η subst. aruncare în aer // η ~ της soane 2. fior, tremur
γέφυρας aruncare în aer a podului ανατροπή, η subst. răsturnare // ~ του καθεστώ-
ανατοκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ανατοκισμένος v.t. τος răsturnarea regimului
fin. a capitaliza o dobândă ανατροφή, η subst. 1. educaţie 2. educare, creş-
ανατοκισμός, o subst. capitalizare tere // άνθρωπος χωρίς ~ om prost crescut
ανατολή, η I. subst. 1. răsărit // η ~ του ηλίου ανάτυπο, το subst. extras, tirage â-part
răsăritul soarelui 2.fig. început // ~ νέας ζωής ανατυπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ανατυπωμένος
început de viaţă nouă II. Ανατολή, η subst. ν. t. a retipări, a reimprima
prop. Orient // Ανω ~ Orientul îndepărtat, ανατύπωση, η subst. retipărire, reimprimare
Extremul Orient // Εγγύς ~ Orientul Apropiat άναυδ-ος, -η, -o adj. mut(-ă) (de uimire etc.) //
// Μέση ~ Orientul Mijlociu // η ~ και η Δύση έμεινα -ος από την έκπληξη am rămas mut de
Răsăritul şi Apusul uimire
ανατολικ-ός, -ή, -ό I. adj. răsăritean(-ă), orien- άναυλα adv. cu de-a sila // διώχτηκε ~ a fost dat
t a l ă ) , estic(-ă), din est // -ή εκκλησία biseri- afară cu de-a sila
άναυλος - ανεβάζω 57
άναυλ-ος, -η, -ο adj. 1. (mar.) care n-a plătit αναχωρητής, o subst. anahoret, pustnic, călugăr
navlu 2. fig. dat(-ă) afară cu de-a sila // έφυγε αναχωρ-ώ, -ησα ν. i. a porni la drum, a pleca //
-ος a plecat cu de-a sila ~ σήμερα για την Αθήνα plec astăzi spre
αναΰλωτ-ος, -η, -o adj. nenavlosit(-ă) Atena
αναυπήγητ-ος, -η, -o adj. mar. (d. vase) necon- αναψηλάφηση, η subst. 1. reexaminare H ~ του
struit(-ă) ζητήματος reexaminare a chestiunii 2. jur.
αναφαίνομαι, αναφάνηκα v.r. a se ivi, a apărea, rejudecare, reluarea procesului H ~της δίκης
a se arăta Η αναφαίνεται στον ορίζοντα se reluare a procesului
iveşte la orizont αναψηλαφ-ώ, -ησα v.t. 1. a reexamina 2 .jur. a
αναφαίρετ-ος, -η, -o adj. 1. inalienabil(-ă), de revizui, a relua procesul
neînstrăinat H -o δικαίωμα drept inalienabil 2. αναψοκοκκιν-ίζω, -ισα, αναψοκοκκινισμένος
το -o jur. incomutatibilitate v.i. a se înroşi de furie
αναφανδόν adv. (în mod) evident / clar / neîndo- αναψυκτήριο, το subst. chioşc de răcoritoare
ielnic, fără nici o îndoială αναψυκτικό, το subst. băutură răcoritoare
αναφεγγιά, η subst. licărire, lumină slabă αναψυκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. răcoritor(-oare)
αναφέρω, ανέφερα, αναφέρθηκα I. v.t. şi i. l . a αναψυχή, η subst. 1. recreaţie, odihnă, agrement
menţiona, a cita // ~ μερικά παραδείγματα // ταξίδι -ς voiaj de agrement
citez câteva exemple 2. a raporta, a referi // ~ ανδραγάθη-μα, -ματος, το subst. faptă eroică,
ότι... vă raportez că... // ~ στον διοικητή τα act de curaj, vitejie
συμβάντα a raporta comandantului cele petre- ανδραγαθία, η subst. bărbăţie, vitejie, eroism
cute II. v.i. αναφέρομαι 1. a se referi // τα πιο ανδράκλα, η subst. bot. iarbă-grasă
πάνω αναφέρονται στο πρόβλημα... cele de ανδράποδο, το subst. prizonier de război vândut
mai sus se referă la problema... 3. a se raporta ca sclav
la, a fi legat / a se lega de άνδρας şi άντρας, o subst. 1. bărbat 2. soţ 3. om
αναφιλητό, το subst. plânset, suspin viteaz, curajos
αναφλεκτήρας, o subst. dispozitiv de aprindere, ανδρεία, η subst. bărbăţie, vitejie, voinicie
bujie ανδρείκελο, το subst. marionetă (păpuşă), fig.
αναφλεκτικ-ός, -ή, -ό şi αναφλέξιμ-ος, -η, -ο om slugarnic
adj. inflamabil(-ă) ανδρεί-ος, -α, -o I. adj. viteaz(-ă) II. adv. (-ως)
ανάφλεξη, η subst. 1. scânteiere 2. aprindere vitejeşte // έπεσε πολεμώντας a căzut luptând
αναφορά, η subst. 1. citat, menţiune 2. referire, vitejeşte
raportare, raport // δίνω ~ a da raportul 3. ανδρειωμέν-ος, -η, -o şi αντρειωμέν-ος, -η, -o
relaţie, legătură adj. înv. 1. viteaz(-ă), brav(-ă), curajos(-oasă)
αναφορικά με adv.m legătură cu 2. viguros(-oasă), robust(-ă)
αναφορικ-ός, -ή, -ό adj. 1. relativ(-ă), referitor ανδριάντας, o subst. statuie
(-oare), privitor(-oare) 2. gram. -ές αντωνυμίες ανδρικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. bărbătesc(-ească),
pronume relative // η -ή πρόταση propoziţie masculin(-ă), de/pentru bărbaţi Η -ό φέρσιμο
relativă comportare bărbătească 2. viril(-ă), voinic(-ă),
αναφροδισία, η subst. anafrodizie, lipsă a dorin- curajos(-oasă) // -ή ηλικία vârsta virilă, bărbă-
ţelor sexuale ţie II. adv. (-ώς) bărbăteşte
αναφώνηση, η subst. exclamare, strigăt ανδρισμ-ός, o subst. 1. bărbăţie, virilitate // χάνω
αναφων-ώ, -ησα ν. i. a exclama, a striga τον -ό μου a-şi pierde bărbăţia 2 .fig. curaj
αναχαιτ-ίζω, -ισα ,-ίστηκα, αναχαιτισμένος ανδρογυναίκα, η subst. femeie bărbătoasă, cu
v.t. a reţine, a opri; a intercepta apucături / trăsături bărbăteşti
αναχαίτηση, η subst. reţinere, oprire, intercep- ανδροπρέπεια, η subst. virilitate, demnitate de
tare bărbat
αναχρονισμός, o subst. anacronism ανδροπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. care se potriveş-
αναχρονιστικ-ός, -ή, -ό adj. anacronic(-ă) te unui bărbat 2. bărbătesc(-ească), viril(-ă) II.
ανάχυση, η subst. reintrarea apelor revărsate în adv. (-ώς) bărbăteşte
albia râului ανδρ-ώνομαι, -ώθηκα ν. i. a se maturiza, a deve-
ανάχω-μα, -ματος, το subst. morman de pământ ni bărbat
αναχώρηση, η subst. pornire, plecare // η ~ του ανεβ-άζω, -ασα, ανεβασμένος v.t. l . a urca, a
τραίνου pornirea trenului // σημείο -ς punct de ridica // ~ τη βαλίτσα στο πρώτο πάτωμα urc
plecare/de pornire valiza la etajul întâi // ~ τις τιμές a ridica pre-
58 ανεβαίνω - ανελλιπής
ţurile // η πράξη του τον -ασε στα μάτια μου ανειλικριν-ής, -ής, -ές adj. nesincer(-ă)
fapta lui 1-a ridicat în ochii mei 2. a majora, a ανείπωτ-ος, -η, -o I. adj. de nedescris // υπέ-
scumpi // ~ τους φόρους a majora impozitele // φερα -α μαρτύρια am suferit chinuri de ne-
~ την παραγωγή a mări producţia // ~ το descris II. adv. ((-a)
ηθικό a face să crească moralul 3. fig. a ridica ανέκαθεν adv. de la început, de totdeauna
în slăvi, a preamări // τον -ει στον ουρανό îl ανεκδήλωτ-ος, -η, -o adj. nemanifestat(-ă)
ridică în slăvi 4. a pune o piesă în scenă // ~
ανεκδιήγητ-ος, -η, -o adj. 1. de nepovestit, de
κωμωδία a monta o comedie 5. mat. a ridica la
putere // ~ στο τετράγωνο a ridica la pătrat 6. nedescris, de nespus 2. caraghios(-oasă)
a înălţa (steagul) ανέκδοτο, το subst. anecdotă, snoavă, banc
ανεβαίνω, ανέβηκα, ανεβασμένος v.t. şi v.i. 1. a ανεκδοτολογία, η subst. faptul de a spune anec-
(se) urca, a (se) sui // ~ τη σκάλα a urca pe dote (bancuri)
scară 2. fig. a se înălţa, a creşte, a urca, (despre ανέκδοτ-ος, -η, -o adj. inedit(-ă)
aluat) a dospi // ανέβηκαν τα νερά της λίμνης ανεκμετάλλευτ-ος, -η, -o adj. 1. neexploatat(-ă)
a crescut apa lacului // ανεβαίνει το θερμόμε-
τρο urcă termometrul 3. a majora (preţurile), a 2. de neexploatat
scumpi // ανέβηκαν όλα τα είδη au crescut ανεκπαίδευτ-ος, -ος, -o adj. neinstruit(-ă)
preţurile tuturor produselor 4. a ajunge într-o ανεκπλήρωτ-ος, -η, -o adj. 1. neîmplinit(-ă), ne-
poziţie înaltă pe scara socială // o νέος αυτός îndeplinit(-ă), nerealizat(-ă) 2. irealizabil(-ă) Η
θ'ανέβει πολύ ψηλά αν συνεχίσει τη πορεία -a όνειρα visuri irealizabile
που κρατεί acest tânăr va ajunge foarte sus ανεκτικ-ός, -ή, -ό adj. tolerant(-ă), indulgent(-ă),
dacă continuă în acelaşi ritm 5. (la diat. pasivă îngăduitor(-oare)
preluând sensul vb. ανεβάζω care nu are pasiv) ανεκτικότητα, η subst. toleranţă, indulgenţă, în-
a prezenta, a monta pe scenă o piesă de teatru // găduinţă
δέκα χρόνια αργότερα η μετάφραση ανε-
βαίνει στην αθηναϊκή σκηνή zece ani mai ανεκτίμητ-ος, -η, -o şi ανεχτίμητ-ος, -η, -o adj.
târziu traducerea este prezentată pe scena ateni- nepreţuit(-ă), inestimabil(-ă), de nepreţuit //
ană // νέο έργο ανέβηκε στό Εθνικό θέατρο μου προσέφερε -ες υπηρεσίες mi-a oferit ser-
a fost montată ο nouă piesă la Teatrul Naţional vicii nepreţuite
ανέβασ-μα, -ματος, το subst. 1. urcare, urcat, ανεκτ-ός, -ή, -ό adj. tolerabil(-ă), suportabil(-ă)
suire 2. majorare, scumpire 3. ascensiune pe ανέκφραστ-ος, -η, -o adj. 1. neexprimat(-ă), ne-
scara socială 4. montarea unei piese de teatru mărturisită) // -o αίσθημα sentiment nemăr-
ανεβασμέν-ος, -η, -o adj. ridicat(-ă), urcat(-ă) // turisit 2. inexprimabil(-ă), inefabil(-ă) 3. in-
το -o ηθικό moralul ridicat // οι -ες τιμές pre- expresiv(-ă), şters(-earsă) // -α μάτια ochi
ţurile ridicate inexpresivi
ανεβατ-ός, -ή, -ό adj. dospit(-ă), crescut(-ă) ανελέητ-ος, -η, -o I. adj. crud(-ă), nernilos(-oasă)
ανέβγαλτ-ος, -η, -o adj. fără experienţă II. adv. (-a) cu cruzime
ανέγγιχτ-ος, -η, -o adj. neatins(-ă)
ανελευθερία, η subst. 1. lipsă de libertate 2. lipsă
ανεγγύητ-ος, -ος, -o(v) adj. vezi ανέγγυος
ανεγγυος, -ος, -o(v) I. adj. negarantat(-ă) Π. de spirit liberal
adv. (-ύως) ανελεύθερ-ος, -η, -o adj. 1. fără idei liberale 2.
ανεγείρω, ανήγειρα şi ανέγειρα, ανεγέρθηκα, care este împotriva libertăţii // -οι νόμοι legi
ανεγερμένος v.t. l . a ridica, a întemeia, a cons- intolerante // -α μέτρα măsuri neomenoase
trui Η ~ οικοδομή a construi o clădire 2. a ανέλιξη, η subst. 1. evoluţie, dezvoltare, desfă-
redeştepta, a reînvia // ~ τους νεκρούς a re- şurare 2. milit. executare de manevre
învia ανέλκυση, η subst. 1. tragere în sus 2. urcare cu
ανέγερση, η subst. 1. construire 2. ridicare liftul / ascensorul 3. mar. despotmolire// ~ των
ανεγκε'φαλ-ος, -η, -o adj. acefal(-ă), idiot(-oată) ιστών ridicarea pânzelor H ~ πλοίου despot-
ανεδαφικ-ός, -ή, -ό I. adj. în afara realităţii, ne- molirea unui vapor
fondat(-ă) H είσαι -ός te afli în afara realităţii ανελκυστήρας, o subst. înv. 1. troliu, scripete 2.
II. adv. (-ά) ascensor, lift
ανειδίκευτ-ος, -η, -o adj. nespecializat(-ă), ne-
ανελκ-ύω, -υσα, -ύστηκα, ανελκυσμένος v.t. 1.
calificat(-ă)
ανειλημμέν-ος, -η, -o (part. αναλαμβάνω) pre- a trage în sus 2. a înălţa prin tragere 3. mar. a
l u a t ă ) de cineva despotmoli
ανειλικρίνεια, η subst. lipsă de sinceritate, ne- ανελλιπ-ής, -ής, -ές adj. complet(-ă), întreg(-ea-
sinceritate gă), continuu(-ă), neîntrerupt(-ă)
ανέλπιστος - ανεπιβεβαίωτος 59
ανέλπιστ-ος, -η, -ο adj. nesperat(-ă), neaştep- ανεξάντλητ-ος, -η, -o adj. inepuizabil(-ă), nese-
t a t ă ) // -η προαγωγή avansare neaşteptată c a t ă ) // -η δύναμη forţă inepuizabilă // -η
ανεμελιά, η subst. indiferenţă, indolenţă υπομονή răbdare inepuizabilă
ανέμελ-ος, -η, -ο adj. 1. indiferent(-ă), apatic(-ă) ανεξαρτησία, η subst. independenţă, neatârnare
2. indolent(-ă) 3. lipsit(-ă) de griji // -η ζωή ανεξαρτητοποίηση, η subst. dobândirea inde-
viaţă lipsită de griji pendenţei
ανέμη, η subst. vârtelniţă ανεξαρτητοποι-ούμαι, -ήθηκα, ανεξαρτητοποιη-
ανεμ-ίζω, -ισα v.t. şi v.i. 1. a vântura H ~ το μένος v.i. a deveni independent
σιτάρι a vântura grâul 2. a fâlfai, a flutura Η ανεξάρτητ-ος, -η, -o adj. independent(-ă), nea-
-ιζουν τα μαλλιά της στον αέρα îi flutură pă- târnat(-ă), de sine stătător(-oare) // -ες χώρες
rul în vânt // -ιζουν οι σημαίες steagurile fâlfâie ţări independente
ανεμιστήρας, o subst. ventilator ανεξέλεγκτ-ος, -η, -o adj. necontrolat(-ă), neve-
ανεμοβλογιά, η subst. vărsat de vânt, varicelă rificat(-ă)
ανεμόδαρτ-ος, -η, -o şi ανεμοδαρμέν-ος, -η, -o ανεξερεύνητ-ος, -η, -o adj. neexplorat(-ă), neex-
adj. bătut(-ă) de vânturi plorabil(-ă) // -η περιοχή regiune neexplorată
ανεμοδείχτης, o şi ανεμοδείκτης, o subst. giruetă // -α βάθη ψυχής adâncuri neexplorabile ale
ανεμοζάλη, η subst. 1. furtună, vijelie 2, fig. sufletului
confuzie, încurcătură ανεξεταστέ-ος, -α, -o adj. (d. un elev etc.) care
ανεμοκίνητ-ος, -η, -o adj. eolian(-ă) trebuie să se prezinte la reexaminare
ανεμομαζώματα, τα subst. pl. bunuri obţinute ανεξέταστ-ος, -η, -o adj. 1. necercetat(-ă), neexa-
ilicit // ~ διαβολοσκορπίσματα lucrurile obţi- minat(-ă) 2. scutit(-ă), exceptat(-ă)
nute fără muncă nu se pot păstra ανεξήγητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neexplicat(-ă) 2.
ανεμόμετρο, το subst. anemometru inexplicabil(-ă), de neînţeles // -η συμπερι-
ανεμόμυλος, o subst. moară de vânt φορά comportare inexplicabilă II. adv. (-a)
ανεμόπτερο, το şi ανεμόπλάνο το subst. planor ανεξιθρησκεία, η subst. înv. toleranţă religioasă
ανεμοπύρωμα, το subst. med. erizipel, brâncă ανεξίθρησκ-ος, -η, -o adj. tolerant(-ă) din punct
άνεμ-ος, o subst. 1. vânt // φυσά δυνατός ~ bate de vedere religios
vânt puternic // ούριος ~ vânt prielnic // ενάν- ανεξικακία, η subst. toleranţă, îngăduinţă, răb-
τιος ~ vânt potrivnic // στέκομαι στον ~ a sta dare
în bătaia vântului // να τον πάρει o ~ să-1 ia ανεξίκακ-ος, -η, -o adj. tolerant(-ă), îngădui-
naiba H άι στον -o! du-te la naiba! 2. (fig.) tor(-oare), răbdător(-oare)
curent, tendinţă, mişcare // πάει ενάντια στον ανεξίτηλ-ος, -η, -o adj. 1. indelebil(-ă) 2. de
-o merge împotriva vântului neuitat, de neşters
ανεμόσκαλα, η subst. scară de frânghie / de lemn ανεξιχνίαστ-ος, -η, -o adj. nedepistat(-ă), nedes-
ανεμοστρόβιλος, o 1. vârtej, vijelie l.flg. vâltoa- coperită)
ανέξοδ-ος, -η, -o adj. fără cheltuială, gratuit(-ă)
re // στον -o της ζωής în vâltoarea vieţii
ανεξόφλητ-ος, -η, -o adj. nelichidat(-ă)
ανεμότρατα, η subst. 1. luntre de pescuit cu pânze
ανεπάγγελτ-ος, -η, -o ac^/.fâră meserie
2. năvod
ανεπαίσθητ-ος, -η, -o adj. 1. imperceptibil(-ă) 2.
ανεμπόδιστ-ος, -η, -o adj. căruia nu i se pun pie- flg. fără importanţă
dici ανεπανάλητ-ος, -η, -o I. adj. irepetabil(-ă),
ανεμώνα şi ανεμώνη, η subst. bot. anemonă unic(-ă), extraordinar(-ă) II. adv. (-a)
ανένδοτ-ος, -η, -o adj. de neînduplecat, ferm, ανεπανόρθωτ-ος, -η, -o adj. ireparabil(-ă), ire-
inflexibil(-ă) mediabil(-ă)
ανενεργ-ός, -ή, -ό I. adj. ineficient(-ă) II. adv. (-a) ανεπάρκεια, η subst. 1. insuficienţă 2. neajuns
ανενημέρωτ-ος, -η, -o adj. neinformat(-ă) ανεπαρκ-ής, -ής, -ές adj. insuficient(-ă), nesatis-
ανενόχλητ-ος, -η, -o adj. nederanjat(-ă) fâcător(-oare)
ανέντιμ-ος, -η, -o adj. necinstit(-ă), neonest(-ă), ανέπαφ-ος, -η, -o adj. care nu a fost atins(-ă) de
cu reputaţie proastă nimic, care nu a păţit nirnic
ανεξαίρετ-ος, -η, -o adj. care nu a fost excep- ανεπηρέαστ-ος, -η, -o adj. 1. neinfluenţat(-ă) 2.
t a t ă ) / scutit(-ă) greu de influenţat(-ă)
ανεξακρίβωτ-ος, -η, -o adj. (d. o ipoteză etc.) ανεπιβεβαίωτ-ος, -η, -o adj. neconfirmat(-ă),
neconfirmat(-ă) neadeverit(-ă)
60 ανεπίγραφος - ανήστευτος
ανεπίγραφ-ος, -η, -ο adj. 1. fără semnătură, ne- ανευρίαστ-ος, -η, -o adj. neenervat(-ă)
semnat(-ă) // -o άρθρο articol fără semnătură ανεύρισ-μα, -ματος, το subst. med. diastolă
2. anonim(-ă) H -η επιστολή scrisoare anonimă ανεύσπλαχν-ος, -η, -o adj. nemilos(-oasă), ne-
ανεπίδεκτ-ος, -η, -o adj. inapt(-ă), incapabil(-ă) milostiv(-ă), neîndurător(-oare), crud(-ă)
// -ος μαθήσεως inapt de învăţătură ανευχαρίστητ-ος, -η, -o adj. nemulţumit(-ă)
ανεπίδοτ-ος, -η, -o adj. (d. o scrisoare) nepre- ανεφάρμοστ-ος, -η, -o adj. 1. neaplicat(-ă) 2. in-
dat(-ă), neînmânat(-ă) // -o τηλεγράφημα tele- aplicabil(-ă)
gramă nepredată ανέφελ-ος, -η, -o I. adj. 1. fără nori, senin(-ă) 2.
ανεπιθύμητ-ος, -η, -o adj. nedorit(-ă), indezira- fig. fericit(-ă) // -η ζωή viaţă fericită Π. adv. (-a)
bil(-ă) // -ος μουσαφίρης musafir nedorit ανέφικτ-ος, -η, -o adj. 1. irealizabil(-ă) 2. inac-
ανεπίκαιρ-ος, -η, -o adj. inoportun(-ă), nepotri- cesibil(-ă)
vită) ανεφοδ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ανεφοδιασμένος
ανεπίληπτ-ος, -η, -o I. adj. ireproşabil(-ă), im- v.t. a reaproviziona, a face o nouă aprovizionare
pecabilă) II. adv. (-a) ανεφοδιασμός, o subst. reaprovizionare
ανεπίσημ-ος, -η, -o adj. neoficial(-ă) // -η ανέχεια, η subst. sărăcie // ζω σε ~ a trăi în lip-
επίσκεψη vizită neoficială suri /în sărăcie
ανεπιστρεπτί adv. fără întoarcere, pentru totdea- ανέχομαι, ανέχτηκα v.d. l . a îngădui, a tolera 2.
una // παρήλθεν ~ o καιρός εκείνος au trecut a suporta, a îndura // ένα χρόνο τον ανέχτηκα
pentru totdeauna acele timpuri un an l-am suportat // πολλά ανέχτηκα multe
ανεπίστρεπτ-ος, -η, -o adj. 1. nerestituit(-ă), am îndurat
neînapoiat(-ă) 2. nerestituibil(-ă)
ανήθικ-ος, -η, -o I. adj. imoral(-ă), desfrânat(-ă),
ανεπιτυχ-ής, -ής, -ές adj. fără succe, fără rezultat
depravat(-ă) II. adv. (-a) în mod imoral
ανεπιφΰλακτ-ος, -η, -o adj. neezitant(-ă)
ανηθικότητα, η subst. imoralitate, desfrânare,
ανεπρόκοπ-ος, -η, -o adj. care nu progresează
depravare; faptă imorală
ανεπτυγμέν-ος, -η, -o (part. αναπτύσσω) dez-
άνηθος, το subst. bot. mărar
voltată)
ανήκεστος βλάβη, η adj. + subst. defecţiune ire-
άνεργ-ος, -η, -o I. adj. şomer(-ă)
mediabilă
ανέρχομαι, ανήλθα ν. dep. t. şi i. l . a avansa, a
promova 2. a (se) urca, a (se) înălţa ανήκουστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nemaiauzit(-ă),
ανεργία, η, subst. şomaj nemaipomenit(-ă) 2. de necrezut, teribil(-ă)
ανέσπερ-ος, -η, -o adj. neapus(-ă), etern(-ă) // -o ανήκω v.i. 1. a aparţine, a face parte din..., a
φως lumină eternă avea legătură cu..., a fi socotit(-ă) printre... //
ανέστι-ος, -α, -o adj. 1. fără cămin, fără locuinţă το βιβλίο ανήκει σε μένα cartea îmi aparţine
2.fig. vagabond(-ă) 2. a i se cuveni // εσένα σου ανήκει αυτό ţi se
ανέτοιμ-ος, -η, -o adj. nepregătit(-ă) cuvine ţie 3. a ţine de
άνετ-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit(-ă) de griji; uşor ανηλε-ής, -ής, -ές şi ανήλε-ος, -η, -ο I. adj.
(-oare) Η -η ζωή viaţă lipsită de griji 2. confor- nemilos(-oasă), implacabil(-ă)
tabil(-ă), comod(-ă) II. adv. (-α) 1. cu uşurinţă ανήλιαγ-ος, -η, -ο adj. fără soare, neînsorit(-ă)
2. comod ανήλικ-ος, -η, -o adj. minor(-ă)
άνευ prep. înv. fără // ~ αναβολής fară amânare ανήλι-ος, -α, -io adj. fără soare / lumină
// ~ αμφιβολίας fără îndoială ανήμερα adv. exact în ziua aceea // ~ το Πάσχα
ανεύθυν-ος, -η, -o I. adj. 1. iresponsabil(-ă) 2. exact în ziua de Paşti
care nu poartă răspunderea II. adv. (-a) fară ανημέρευτ-ος, -η, -o adj. neîmblânzit(-ă), nedo-
responsabilitate// μιλά ~ vorbeşte fără respon- mesticit(-ă), sălbatic(-ă)
sabilitate, în mod iresponsabil ανήμερ-ος, -η, -o adj. vezi ανημέρευτος
ανευθυνότητα, η subst. iresponsabilitate ανημπόρια şi ανημποριά, η subst. neputinţă fi-
ανευλάβεια, η subst. 1. bis. impietate 2. lipsă de zică
respect, necuviinţă ανήμπορ-ος, -η, -o adj. neputincios(-oasă),
ανευλαβ-ής, -ής, -ές adj. 1. neevlavios(-oasă), slab(-ă)
necredincios(-oasă) 2. necuviincios(-oasă) ανήξερ-ος, -η, -o adj. 1. neştiutor(-oare) 2. fig.
ανευλόγητ-ος, -η, -o adj. nebinecuvântat(-ă), nevinovat(-ă)
neblagoslovit(-ă) ανηλόγητ-ος, -ος, -ov adj. mar. (d. un vas)
ανεύρεση, η subst. descoperire, găsire neînmatriculat
ανεύρετ-ος, -η, -o adj. negăsit(-ă); de negăsit ανήστευτ-ος, -η, -o adj. care nu ţine post
ανησυχητικός - ανθρακοφόρος 61
ανιμισμός, ο subst. filoz. animism ανίψι, το subst. nepot sau nepoată (de frate sau
ανι-όν, -οντος, το subst. chim. anion de soră)
ανιόντες, οι pl. subst. strămoşii, părinţii, bunicii, ανιψιά, η subst. nepoată (de frate sau de soră)
ascendenţii // ~ συγγενείς rude ascendente ανιψιός, o subst. nepot (de frate sau de soră)
ανισοβαρ-ής, -ής, -ές adj. de greutate inegală ανοδικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de urcare, de suire, de
ανισομερ-ής, -ής, -ές adj. disproporţionat(-ă), ascensiune, ascendent(-ă) // -ή πορεία mers
din părţi inegale ascendent 3.fiz.anodic(-ă)
ανισόμετρ-ος, -η, -o adj. de măsură inegală ανόδιο, το subst.fiz.anod
άνισον, το subst. bot. anason άνοδος, η subst. 1. urcare, suire 2. creştere // ~
ανισόπεδ-ος, -η, -o adj. de alt nivel του βιοτικού επιπέδου creştere a nivelului de
ανισόπλευρ-ος, -η, -o adj. cu laturi inegale
trai 3. ajungere // ~ εις την εξουσίαν ajungere
ανισορροπία, η subst. 1. dezechilibru, lipsă de
la putere (politică) 4. drum care duce în sus,
echilibru 2. flg. instabilitate mintală, nebunie
urcuş
ανισόρροπ-ος, -η, -o adj. 1. dezechilibrat(-ă),
necumpănit(-ă) 2. fig. dezaxat(-ă) mintal, ne- ανοησία, η subst. prostie, nerozie, neghiobie //
bun(-ă) // -ος άνθρωπος om dezechilibrat μη λες -ες nu spune prostii
άνισ-ος, -η, -o adj. 1. inegal(-ă) // -ες δυνάμεις ανόητ-ος, -η, -o I. adj. prost(-oastă), nerod(-oa-
forţe inegale // -ος αγώνας luptă inegală 2. fig. dă), neghiob(-oabă) II. adv. (-a) prosteşte
nedrept(-eaptă) // -η μοιρασιά împărţire ne- ανόθευτ-ος, -η, -o adj. 1. nefalsificat(-ă), auten-
dreaptă tic(-ă), veritabil(-ă), adevărat (-ă) 2. nedres
ανισοσκελ-ής, -ής, -ές adj. geom. neisoscel(-ă) (-easă), neamestecat(-ă), curat(-ă) II. adv. (-a)
ανισοσύλλαβ-ος, -η, -o adj. gram. imparisilabic fără a falsifica
(-ă) άνοια, η subst. med. demenţă .
ανισότητα, η subst. inegalitate // μαθηματική ~ άνοιγ-μα, -ματος, το subst. 1. deschidere // ~
inegalitate matematică των σχολείων deschiderea şcolilor // ~ του
ανισότιμ-ος, -η, -o adj. de valoare inegală διαβήτη deschiderea compasului 2. deschiză-
ανισοτροπία, η subst. fiz. anizotropie tură, ieşire, gaură 3. groapă 4. crăpătură, fisură
ανισότροπ-ος, -ος, -o adj. fiz. anizotrop(-ă) 5. desfacere, destupare, desfundare 6. mar. ş
ανισοϋψ-ής, -ής, -ές adj. de înălţime inegală στο πέλαγος pornire în larg
ανίσταμαι v.i. înv. 1. a se ridica, a se scula 2. a
ανοιγοκλείνω, ανοιγόκλεισα ν. t. a deschide şi
învia // Χριστός ανέστη! Hristos a înviat! a închide succesiv // ~ το παράθυρο deschid şi
ανιστόρητ-ο, -η, -o I. adj. 1. necunoscător(-oare)
închid (la loc) fereastra // ~ τα μάτια clipesc
al istoriei, lipsit(-ă) de cultură istorică 2. care
(din ochi)
nu se poate descrie în cuvinte, de nedescris II.
adv. (-α) 1. ignorând istoria 2. în mod indes- ανοί-γω, -ξα, -χτηκα ανοιγμένος I.v.t. 1. a
criptibil deschide, a desface // ~ το βιβλίο deschid car-
ανιστορ-ώ, -ησα, ανιστορημένος v.t. a istorisi, a tea // fig. ~ την καρδιά μου îmi deschid inima
povesti // ~ το δέμα desfac pachetul 2. (d. foile de plă-
ανίσχυρ-ος, -η, -o adj. 1. fără putere, slab(-ă), cintă) a întinde // - τ α φύλλα întind foile (de
neputincios(-oasă) 2 .jur. nevalabil(-ă), care nu plăcintă) 3. a face o deschizătură, a lărgi un
e în vigoare drum, a pătrunde prin desiş, prin mulţime // ~
ανίσως şi ανίσως και loc. conj. înv. în caz că, δρόμο a deschide un dram II, v.i. 1. a se
dacă din întâmplare, de cumva // ~ και θέλει deschide // -ξε η πόρτα s-a deschis uşa // τι
ας έλθει în caz că vrea, să vină ώρα - ουν τα γραφεία; la ce oră se deschid
ανίχνευση, η subst. 1. urmărire 2. cercetare, birourile? // -ει το χρώμα se deschide culoarea
investigare 3. milit. recunoaştere 2. a se lărgi, a se lăţi 3. (d. vreme) a se înseni-
ανιχνευτής, o subst. 1. urmăritor (cu câine) 2. na // -ξε o καιρός s-a înseninat III. v.r.
cercetător, investigator 3. milit. cercetaş (soldat) (-γομαι) 1. a se întinde, a se extinde // - χθηκε
ανιχνευτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de urmărire 2. de πολύ, να δούμε πως θα τα βγάλει πέρα s-a
cercetare, de investigare 3. milit. de recunoaş- întins mult, să vedem cum o s-o scoată la capăt
tere // -ό αεροπλάνο avion de recunoaştere 2. a se destăinui cuiva, a-şi deschide inima faţă
ανιχν-εύω, -ευσα, -εύτηκα, ανιχνευμένος v.t. 1. de cineva // -γομαι σε κάποιον, του λέγω τη
a urmări, a căuta urmele 2. a cerceta, a investi- σκέψη μου îmi deschid inima faţă de el, îi spun
ga 3. milit. a face o recunoaştere gândurile mele 3. mar. a se depărta de ţărm
64 ανοίκειος - ανοσφρησία
μου există răspuns din partea lui la sentimen- αντενδείκνυται, αντενδείκνυνται v.r. (personal
tele mele sau impersonal) a fi contraindicat, a nu se
ανταποκρ-ιτής, o, -ίτρια, η subst. 1. corespon- potrivi
d e n t ă ) 2. reprezentant(-ă) al unei firme αντένδειξη, η subst. contraindicaţie
ανταποστέλλω v.t. a retrimite, a restitui, a înapoia αντενέργεια, η subst. acţiune contrară, reacţiune,
ανταποστολή, η subst. retrimitere, restituire, contrareacţie
înapoiere αντενεργ-ός, -ός, -ό adj. chim şi fiz. reactiv(-ă)
αντάρα, η subst. 1. ceaţă 2. înnourare 3. fig. // -ά σώματα corpuri reactive // -ός δύναμη
învălmăşeală, tărăboi, zgomot, tulburare 4. fur- forţă reactivă
tună αντενίσταμαι ν. t. jur. a intenta o contra-contes-
ανταρ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ανταριασμένος taţie, a ridica o contra-excepţie
v.t. şi i. l . a face zgomot 2. a chinui pe cineva αντένσταση, η subst. jur. contra-excepţie, con-
tra-obiecţie
3. a deveni ceţos, a se înceţoşa 4. a se răscoli //
-ιασε η θάλασσα marea s-a răscolit 5. a ameţi αντεξετάζω, αντεξέτασα v.t. jur. a face contra-
expertiză
ανταρκτικ-ός, -ή, -ό adj. geograf, antarctic(-ă)
αντεξέταση, η subst. jur. contra-audiere a marto-
ανταρσία, η subst. răscoală, revoltă, răzvrătire,
rilor, contraexpertiză
rebeliune
αντεπανάσταση, η subst. contrarevoluţie
αντάρτ-ης, o, -ισσα, η subst. rebei(-ă), insur- αντεπαναστάτ-ης o, -τρια, η subst. contrarevo-
gent(-â), răzvrătit(-ă), luptâtor(-oare) de gherilă, luţionară)
partizan(-ă) αντεπαναστατικ-ός, -ή, -ό I. adj. contrarevo-
ανταρτικ-ός, -ή, -ό şi αντάρτικ-ος, -η, -ο I. luţionară) // -ά συνθήματα lozinci contrare-
adj. 1. de gherilă, de partizani // -ή ζωή viaţă voluţionare II. adv. (-ά)
de partizan 2. το -ό detaşament de partizani II. αντεπαναστατώ v.t. a face o contrarevoluţie
adv. (-ά) în felul partizanilor αντεπεξέρχομαι, αντεπεξήλθα v.i. a face faţă, a
αντορτόπληκτ-ος, -η, -o adj. lovit(-ă) de parti- o scoate la capăt, a corespunde, a fi în stare
zani αντεπίθεση, η subst. contraatac, contraofensivă
ανταρτοπόλεμος, o subst. război de gherilă / de αντεπικρίνω v.t. a critica la rândul său
partizani αντεπίκριση, η subst. contracritică, replică la
αντασφάλεια, η subst. jur. reasigurare critică
αντασφαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. jur. de reasigu- αντεπισκέπτομαι (rar) v.t. a întoarce o vizită
rare αντεπίσκεψη, η subst. întoarcerea unei vizite
αντάτζιο subst. adv. muz. adagio αντεπιστέλλον (μέλος), το subst. membru cores-
ανταύγεια, η subst. 1. reflex de lumină // η ~ pondent
του φωτός reflex de lumină 2. sclipire, lucire, αντεπιστημονικ-ός, -ή, -ό I. adj. antiştiinţific(-ă)
strălucire II. adv. (-ά)
άντε interj, haide, vino! haide să mergem! pl. αντεπιστρέφω (rar) v.t. a returna
άντεστε haideţi! αντεπιστροφή, η subst. returnare
αντεγγύηση, η subst. contragaranţie αντεπιταγή, η subst. contramandare; contra-
αντέγκληση, η subst. 1. jur. recriminare 2. pl. ordin
αντεγκλήσεις dispută, ceartă, discuţie în con- αντεπιτίθεμαι, αντεπιτέθηκα v.i. a contraataca,
a ataca la rândul său
tradictoriu
αντεπίτροπος, o subst. 1. milit. substitut de pro-
αντεθνικ-ός, -ή, -ό I. adj. antinaţional(-ă) II.
curor la tribunalul militar 2. protutore 3. bis.
adv. (-ά)
locţiitor al epitropului
αντεισαγγελέας o, ή subst. substitut de procuror αντεπιχείρη-μα, -ματος, το subst. contraargu-
αντεισηγητής, o subst. contrareferent, locţiitor ment
de referent αντερ-αστής, o, -άστρια, η subst. rival(-ă)
αντεισηγούμαι v.i. a întocmi un contrareferat amoros(-oasă)
αντεκδίκηση, η subst. răzbunare αντεργατικ-ός, -ή, -ό adj. antimuncitoresc(-eas-
αντεμετικ-ός, -ή, -ό adj. med. antiemetic(-ă), că)
antivomitiv(-ă) αντέρεισ-μα, -ματος, το subst. proptea; sprijin;
αντένα, η subst. mar. 1. antena navei 2. antena contrafort
aparatului de telegrafie fără fir αντερί, το subst. anteriu
άντερο - αντιδικώ 67
αντιδιφθεριτικ-ός, -ή, -ό adj. med. antidifteric(-ă) αντικαθρεφτίζω v.t. şi v.i. a (se) reflecta, a (se)
αντιδογματικ-ός, -ή, -ό I. adj. antidogmatic II. oglindi
adv. (-ά) αντικανονικ-ός, -ή, -ό I. adj. nereglementar(-ă),
αντίδοξ-ος, -ος, -ο adj. cu părere contrară, con- împotriva regulilor II. adv. (-a)
tra-opinent(-ă) αντικανινικότητα, η subst. neregularitate
αντίδοση, η subst. 1. schimb 2.jur. novaţie αντικαρκινικ-ός, -ή, -ό adj. med. anticance-
αντίδοτο, το subst. antidot ros(-oasă)
αντίδραση, η subst. 1. reacţie, împotrivire, rezis- αντικαταβολή, η subst. ramburs
tenţă // η ~ του οργανισμού reacţia organis- αντικαταρροικ-ός, -ή, -ό adj. farm. anticata-
mului 2. pol. reacţiune ral(-ă)
αντιδραστήρας, o subst. 1. reactor (nuclear) 2. αντικατασκοπεία, η subst. contraspionaj
av. motor cu reacţie αντικατάσταση, η subst. înlocuire, substituire
αντιδραστήριο, το subst. chim. reactiv αντικαταστάτ-ης, o, -ρια, η subst. înlocuitor
αντιδραστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care reacţionează (-oare), locţiitor(-oare)
2. pol. reacţionar(-ă) II. adv. (-ά) αντικατοπτρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα I. v.t. a oglindi,
αντιδρώ, αντέδρασα v.i. a reacţiona // ~ στόν a reflecta II. v.r. -ομαι a se oglindi, a se reflec-
ερεθισμό a reacţiona la excitaţie ta, a se uita în oglindă
αντιδυναστικ-ός, -ή, -ό I. adj. antidinastic(-ă) αντικατοπτρισμός, o subst. oglindire, reflectare
II. adv. (-ά) αντικειμενικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. obiectiv(-ă),
αντίδωρο, το subst. anafiiră real // -ές δυσκολίες greutăţi obiective 2.
αντιεκρηκτικ-ός, -ή, -ό adj. antiexploziv(-ă) obiectiv, imparţial(-ă) II. adv. (-ά)
αντιεμετικ-ός, -ή, -ό adj. farm. antiemetic(-ă), αντικειμενικότητα, x\ filoz. obiectivitate, impar-
antivomitiv(-ă) ţialitate // αμφισβητώ την ~ των λόγων του
αντιεπιληπτικ-ός, -ή, -ό adj. farm. antiepilep- mă îndoiesc de obiectivitatea vorbelor lui
tic(-ă) αντικείμενο, το subst. 1. obiect // -α λαϊκής
αντιζηλία, η subst. rivalitate τέχνης obitjte de artă populară // ~ συζητή-
αντίζηλ-ος, -η, -o adj. rival(-ă) / concurent(-ă) / σεως obiectul discuţiei 2. gram. complement
adversar(-ă) în dragoste αντίκειται ν. impers. este în opoziţie cu; se
αντίθε-ος, -η, -o adj. adversar(-ă) al lui Dumne- opune
zeu, ateu αντικλείδι, το subst. şperaclu
αντίθεση, η subst. 1. opoziţie, contrast 2. contra- αντικλεπτικ-ός, -ή, -ό adj. anti-furt
dicţie // έρχομαι σε ~ a veni în contradicţie 3. αντικληρικισμός, o subst. anticlericalism
filoz. antiteză αντικληρικ-ός, -ή, -ό adj. anticlerical(-ă)
αντιθετικ-ός, -ή, -ό adj. opus(-ă), contrar(-ă), αντίκλητος, o subst. jur. avocat însărcinat cu
antitetic(-ă)
procedura; împuternicit
αντίθετ-ος, -η, -o I. adj. opus(-ă) // -ες γνώμες
αντικνήμιο, το subst. anat. tibia
păreri opuse Π. adv. (-a) dimpotrivă, din contra
αντικοινοβουλευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. antiparla-
αντιθέτω v.t. înv. 1. a opune, a înfrunta 2. a
obiecta // ~ τα επιχειρήματα μου obiectez cu mentar(-ă) II. adv. (-ά).
argumentele mele αντικοινοβουλευτισμός, o subst. antiparlamen-
αντιθρησκευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. antireligios(-oa- tarism
să) II. adv. (-ά) αντικοινωνικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. antisocial(-ă)
αντίθρησκ-ος, -η, -o adj. necredincios(-oasă) 2. nesociabil(-ă) II. adv. (-ά)
αντιθρομβωτικ-ός, -ή, -ό adj. anticoagulant(-ă) αντικομματικ-ός, -ή, -ό I. adj. antipartinic(-ă)
αντίκα, η subst. 1. obiect de artă antică 2. obiect II. adv. (-ά)
vechi de artă αντικομμουνισμός, o subst. anticomunism
αντικαθεστωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. pol. opozant(-ă) αντικόρυφο, το subst. astr. nadir
al puterii II. adv. (-ά) contra regimului αντικρατικ-ός, -ή, -ό adj. antistatal(-ă)
αντικαθιστώ, αντικατέστησα (αντικαθίσταμαι), αντικρατισμός, o subst. pol. antistatalism
αντικαταστάθηκα v.t. a înlocui, a substitui // αντικρ-ίζω, -ισα v.t. l . a zări, a distinge cu pri-
η μια παράταξη αντικατέστησε την άλλη virea 2. a se întâlni faţă în faţă; a întâmpina //
un grup a înlocuit pe celălalt -ισε παλληκαρίσια το θάνατο a întâmpinat
αντικαθολικ-ός, -ή, -ό adj. anticatolic(-ă) vitejeşte moartea
αντικρινός - αντιοικονομικός 69
αντικριν-ός, -ή, -ό I. adj. de vizavi, din faţă // το αντιλόπη, η subst. zool. antilopă
-ό σπίτι casa de vizavi II. adv. (-ά) vizavi, în αντιλυσσικ-ός, -ή, -ό adj. med. antirabic(-ă)
faţă, peste drum αντιμαρτυρία, η subst. contramărturie
αντίκρισ-μα, -ματος, το subst. fin. garanţie în αντιμάχομαι v.d. 1. a se opune, a fi contra 2. a urî
bani; acoperire în aur // επιταγή χωρίς ~ cec αντίμαχ-ος, -η, -o adj. adversar(-ă), inamic(-ă)
fără acoperire // βρισκόμαστε σε -α στρατόπεδα ne aflăm în
αντικριστ-ός, -ή, -ό adj. 1. aflat(-ă) / de vizavi 2. tabere opuse
constituit(-ă) din părţi aflate una în faţa celeilalte αντιμεθαύριον adv. răspoimâine
αντικρούω, αντέκρουσα, αντικρούστηκα v.t. a αντιμένω v.t. mar. 1. a micşora viteza vaporului
respinge, a combate // ~ την εχθρική επίθεση 2. a traversa
a respinge atacul inamic // ~ την κατηγορία a αντιμετάθεση, η subst. permutare, acţiunea de a
combate acuzaţiile schimba locurile, antimetateză
αντίκρυ şi αντικρύ adv. vizavi, în faţă, peste αντιμεταθέτω, αντιμετεθέσα v.t. a permuta, a
dram // αντίκρυ μου în faţa mea pune pe unul în locul celuilalt
αντικρυστής, o subst. fin. funcţionar financiar αντιμέτρηση, η subst. întrecere; confruntare
αντικρυστ-ός, -ή, -ό adj. vezi αντικρινός αντιμετριέμαι v.r. a se lua la întrecere, a se con-
αντίκτυπος, o subst. 1. răsunet, rezonanţă // είχε frunta
-o στίς καρδιές avea răsunet în inimi 2. con- αντίμετρο, το subst. contramăsură
secinţă, repercusiune αντιμετωπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. 1. a face faţă,
αντικυβερνητικ-ός, -ή, -ό I. adj. antiguverna- a înfrunta, a ţine piept // -ισα τον θάνατο am
mental(-ă) II. adv. (-ά) împotriva guvernului înfruntat moartea // δεν μπορώ να -ίσω τα
αντικυκλώνας, o subst. anticiclon έξοδα nu pot face faţă cheltuielilor 2. a întâm-
αντιλαΐκ-ός, -ή, -ό I. adj. antipopular(-ă) // -ά pina // ~ μεγάλες δυσκολίες a întâmpina mari
μέτρα măsuri antipopulare II. adv. (-ά) greutăţi
αντίλαλος, o subst. ecou, răsunet αντιμετώπιση, η subst. abordare // σωστή ~ του
αντιλαλ-ώ, -ησα v.i. l . a răsuna // o τόπος -εί ζητήματος abordarea justă a problemei
από τα τραγούδια τους locul răsună de cân- αντιμέτωπ-ος, -η, -o I. adj. 1. opus(-ă), faţă în
tecele lor 2. a se repercuta faţă // βρεθήκαμε -οι ne-am găsit faţă în faţă 2.
αντιλαμβάνομαι, αντιλήφθηκα v.dep. a per- advers(-ă); inamic(-ă) II. adv. (-a) fiind faţă în
cepe; a înţelege, a sesiza, a pricepe, a simţi // ~ faţă
την έννοιαν των λεγόμενών σου înţeleg sen- αντιμηνιγγιτικ-ός, -ή, -ό adj. med. antimenin-
sul celor spuse de tine // δεν τον αντιλήφθηκε gitic(-ă)
όταν μπήκε nu 1-a simţit când a intrat αντιμιλιταρισμός, o subst. antimilitarism
αντίλαμπρα adv. în prima duminică după Paşte αντιμιλ-ώ, -ησα v.t. l.a contrazice 2. a răspunde
αντιλέγω, αντείπα(να αντείπω) v.i. a nu fi de unei obrăznicii
acord αντιμισθία, η subst. salariu, recompensă; ono-
αντιληπτικότητα, η subst. perceptibilitate, ca- rariu
pacitatea de înţelegere, receptivitate αντιμολυσματικ-ός, -ή, -ό adj. dezinfectant(-ă)
αντιληπτ-ός, -ή, -ό adj. perceptibil(-ă), sesiza- αντιμοναρχικ-ός, -ή, -ό adj. pol. antimonar-
bil(-ă), inteligibil(-ă) hic(-ă)
αντίληψη, η subst. 1. percepere, putere de în-ţe- αντιμόνιο, το subst. chim. antimoniu
legere, sesizare, receptivitate, agerime // η ~ αντιμονιούχ-ος, -ος, -o adj. chim. antimonial(-ă)
του ωραίου perceperea frumosului // ιδεαλι- αντιναύαρχος, o subst. mar. vice-amiral
στική ~ concepţie idealistă 2. asistenţă, ajutor, αντινευραλγικ-ός, -ή, -ό adj. farm. antinevral-
protecţie // κοινωνική ~ asistenţă socială // η gic(-ă)
θεία ~ protecţia divină αντινομία, η subst. filoz. antinomie
αντιλογία, η subst. contradicţie, contrazicere // αντινομικ-ός, -ή, -ό adj. antinomic(-ă)
πνεύμα -ας spirit de contrazicere αντίξο-ος, -η, -o I. adj. nefavorabil(-ă); po-
αντιλογικ-ός, -ή, -ό I. adj. contradictoriu(-ie) 2. trivnic(-ă), ostil II. adv. (-a) pe dos // όλα μου
nelogic(-ă), absurd(-ă) II. adv. (-ά) în contra- ήρθαν ~ toate mi-au mers pe dos
dictoriu αντιξοότητα, η subst. greutate, dificultate
αντίλογος, o subst. părere contrară / opusă αντίο interj, adio, cu bine
αντιλοιμικ-ός, -ή, -ό adj. care este împotriva αντιοικονομικ-ός, -ή, -ό I. adj. antieconomic(-ă)
bolilor contagioase II. adv. (-ά)
70 αντιολισθητικός - αντίρρηση
άξαντ-ος, -η, -ο adj. nedărăcit(-ă) // -ο μαλλί μεταλλική ~ του νομίσματος valoarea intrin-
lână nedărăcită secă a monedei // επιστήμονας μεγάλης -ς om
άξαφνα adv. deodată, pe neaşteptate, subit // ~ de ştiinţă de mare valoare 2. fin. οι -ες titluri de
τον είδα μπροστά μου deodată l-am văzut în bursă, efecte publice, acţiuni etc., valorile mo-
faţa mea biliare // οι -ες του χρηματιστηρίου valorile
αξάφνιαστ-ος, -η, -o şi αξάφνιστ-ος, -η, -o adj. de bursă
nesurprins(-ă), nesperiat(-ă); de nesurprins, de αξι(α)- element de compunere care indică sensul
nesperiat „demn de..."
αξεδιάλυτ-ος, -η, -o I. adj. nedesluşit(-ă), ne- αξιαγάπητ-ος, -η, -o adj. demn(-ă) de a fi iu-
clar(-ă); neexplicat(-ă) // -o όνειρο vis nedes- b i t ă ) ; agreabil(-ă)
luşit II. adv. (-a) αξιάκουστ-ος, -ος, -o adj. demn(-ă) de a fi as-
αξεκαθάριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neclar(-ă), ne- cultară)
clarificat(-ă), nelămurit(-ă) // -η κατάσταση αξιδίαστ-ος, -η, -o adj. neoţetit(-ă)
situaţie neclarificată // όλα είναι -α ακόμα αξιέπαιν-ος, -η, -o I. adj. lăudabil(-ă) II. adv. (-a)
toate sunt încă neclarificate // -α πράγματα αξίζω v.i. 1. a valora // δεν ~ πάνω από τρεις
lucruri neclare 2. nelichidat(-ă) // -οι λογαρι- δραχμές a nu valora mai mult de trei drahme
ασμοί socoteli nelichidate II. adv. (-a) în mod 2. αξίζει (impers.) merită să..., se impune
neclar să... H ~ κάθε έπαινο merită toată lauda // -ει
αξεκόλλητ-ος, -η, -o adj. nedezlipit(-ă); de να συζητήσουμε γι αυτό merită să discutăm
nedezlipit despre aceasta // δεν ~ τον κόπο nu merită
αξεμολόγητ-ος, -η, -o I. adj. nespovedit(-ă) II. osteneala
adv. (-a) αξίνα şi αξίνη, η subst. cazma, târnăcop
αξεμπέρδευτ-ος, -η, -o I. adj. nedescurcat(-ă); αξιογέλαστ-ος, -η, -o I. adj. ridicol(-ă), de râs
de nedescurcat II. adv. (-a) II. adv. (-a)
άξεν-ος, -η, -o adj. neospitalier(-ă) αξιοζήλευτ-ος, -η, -o adj. de invidiat
αξεπέραστ-ος, -η, -o I. adj. 1. de netrecut // αξιοθαύμαστ-ος, -η, -o I. adj. admirabil(-ă),
συναντώ -ες δυσκολίες dificultăţi de netrecut demn de admirat // -o παιδί copil admirabil II.
2. de neîntrecut // είναι -ος e de neîntrecut II. adv. (-a)
(-a) fără a se putea depăşi αξιοθέατ-ος, -η, -o adj. 1. demn(-ă) de a fi
αξεσουάρ, το subst. accesoriu văzut(-ă) 2. τα -α pl. locuri, lucruri demne de
άξεστ-ος, -η, -o I. adj. 1. necioplit(-ă), groso- a fi văzute // τα -α της πόλης locuri demne de
lan(-ă) 2. flg. incult(-ă), vulgar(-ă) II. adv. (-a) văzut ale oraşului
αξέστρωτ-ος, -η, -o adj. (d. un pat) încă aşter- αξιοθρήνητ-ος, -η, -o I. adj. jalnic(-ă), lamenta-
nută) b i l ă ) , de plâns II. adv. (-a)
αξέταστ-ος, -η, -o I. adj. neexaminat(-ă) II. adv. αξιοκατάκριτ-ος, -η, -o I. adj. blamabil(-ă),
(-a) fără a fi examinat condamnabil(-ă), reproşabil(-ă) // -η πράξη
αξετύλιχτ-ος, -η, -o adj. nedesfaşurat(-ă), nede- faptă condamnabilă II. adv. (-a)
rulat(-ă) αξιοκρατία, η subst. dominaţia valorilor, meri-
αξεφλοΰδιαστ-ος, -η, -o şi αξεφλοΰδιστ-ος, -η, tocraţie
-o adj. nedescojit(-ă) αξιοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. de dominaţie a valo-
αξεφόρτωτ-ος, -η, -o adj. nedescărcat(-ă) rilor, meritocratic
αξέχαστ-ος, -η, -o I. adj. neuitat(-ă); de neuitat αξιοκαταφρόνητ-ος, η, -o I. adj. 1. demn(-ă) de
II. adv. (-a) dispreţ, de dispreţuit 2. neînsemnat(-ă), mă-
αξεχώριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedespărţit(-ă) 2. r u n t ă ) // η περιουσία του δεν είναι -η averea
de nedespărţit // είναι -οι φίλοι sunt prieteni lui nu e neînsemnată II. adv. (-a)
de nedespărţit II. adv. (-a) αξιολάτρευτ-ος, -η, -o I. adj. adorabil(-ă) II.
αξημέρωτα adv. înainte de a se crăpa de ziuă adv. (-a)
αξημέρωτ-ος, -η, -o adj. 1. infinit(-ă), fără sfârşit αξιολόγηση, η subst. 1. evaluare // η ~ τυυ
2. (blestem) // -ος να είναι! ziua să nu-1 εμπορεύματος evaluarea mărfii 2. selectare //
găsească viu! η ~ του υλικού selectarea materialului
αξία, η subst. 1. valoare // κόσμημα μεγάλης -ς αξιολογία, η subst. filoz. axiologie
bijuterie de mare valoare // αγοραστική ~ va- αξιολογικ-ός, -ή, -ό adj. filoz. axiologic(-ă)
loare de cumpărare // σύστημα -ιών sistem de αξιόλογ-ος, -η, -o I. adj. important(-ă), însem-
valori // ονομαστική ~ valoare nominală // η nată), remarcabil(-ă), marcant(-ă) // έμαθα -α
αξιολογώ - αοιδός 75
άοκν-ος, -η, -ο adj. neobosit(-ă) -ευεται ρητά e strict interzis // -ευεται διά
αόμματ-ος, -η, -ο adj. orb(oarbă), lipsit(-ă) de του νόμου este interzis prin lege
vedere απαγχον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, απαγχονισμένος
άοπλ-ος, -η, -o I. adj. neînarmat(-ă) II. adv. (-a) v.t. a spânzura
αόρατ-ος, -η, -o adj. invizibil(-ă), nevăzut(-ă) // απαγχονισμός, o subst. spânzurare
-ος άνθρωπος om invizibil // έγινε -ος s-a απάγω, απήγαγα, απάχθηκα v.t. a răpi, a lua cu
făcut nevăzut forţa
αοριστία, η subst. nedeterminare (pl.) οι -ες απαγωγ-έας, o, η subst. răpitor(-oare)
vorbe neclare απαγωγή, η subst. 1. răpire, rapt 2. filoz. redu-
αοριστολογία, η subst. exprimare neclară cere, reducţie // ή εις άτοπον ~ reducere la
αοριστολογικ-ός, -ή, -ό adj. neclar(-ă), nepre- absurd
cis(-ă), nedesluşit(-ă) (în vorbă) απαθανατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, απαθανατισ-
αόριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedeterminat(-ă), μένος v.t. a imortaliza
nedefmit(-ă), imprecis(-ă), incert(-ă), nesigur απαθανάτιση, η şi αποθανατισμός, o subst.
(-ă), vag(-ă) // -η απάντηση răspuns incert // η imortalizare, eternizare
κατάσταση είναι -η situaţia este incertă // -o απάθεια, η subst. apatie, impasibilitate, nepăsare
αίσθημα sentiment nedefinit 2. gram. nede- απαθ-ής, -ής, -ές I. adj. apatic(-ă), nepăsător
f i n i t ă ) // -ες αντωνυμίες pronumele nedefi- (-oare), pasiv(-ă) II. adv. (-ώς) cu nepăsare
nite(nehotărâte) II. subst. o -ος, gram. aorist, απαιδαγώγητ-ος, -η, -o adj. needucat(-ă), prost
timp al verbului echivalent cu perfectul com- educat(-ă)
pus III. adv. (-a) în mod nedefinit, vag, incert απαιδευσία, η subst. neinstruire, ignoranţă, in-
αορτή, η subst. med. aortă // στεφανιαία ~ aortă cultură
coronariană απαίδευτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neinstruit(-ă), in-
αορτικ-ός, -ή, -ό adj. aortic(-ă), care ţine de aortă c u l t ă ) 2 .fig. nechinuit(-ă) II. adv. (-a) ca un
αορτίτις, η subst. med. aortită, inflamaţie a aortei incult
αοσμία, η subst. lipsă de miros, anosmie απαίνευτ-ος, -η, -o I. adj. nelăudat(-ă) II. adv.
άοσμ-ος, -η, -o adj. inodor(-ă) (-a)
άουτ, το subst. invar, sport out απαισιοδοξία, η subst. pesimism
αουτσάιντερ, το subst. outsider, cel care participă απαισιόδοξ-ος, -η, -o I. adj. pesimist(-ă) II.
la o întrecere sportivă fără şanse mari de reuşită adv. (-a) în mod pesimist
απά adv. (pop.) deasupra, sus // ~ στο σπίτι dea- απαισιοδοξώ v.i. a fi pesimist(-ă)
supra casei απαίσι-ος, -α, -o I. adj. oribil(-ă), groaznic(-ă),
απαγγελία, η subst. recitare înfiorător(-oare) II. adv. (-a), în mod oribil
απαγγέλλω, απάγγειλα şi απήγγειλα, απαγ- απαίτηση, η subst. 1. cerinţă 2. pretenţie, reven-
γέλθηκα, απαγγελμένος v.t. l . a recita, a de- dicare // έχει -εις are pretenţii
clama 2. a pronunţa, a rosti 3 .jur. a pronunţa o απαιτητικ-ός, -ή, -ό I. adj. exigent(-ă), preten-
hotărâre // o εισαγγελέας απήγγειλε το κατη- ţios(-oasă) II. adv. (-ά) cu exigenţă
γορητήριο procurorul a pronunţat rechizitoriul απαιτητικότητα, η subst. fel de a fi exigent
άπαγε adv. 1. departe de mine, nicidecum 2. απαιτητ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. revendicabil(-ă) // -ή
Doamne fereşte! αξίωση pretenţie revendicabilă 2. exigibil(-ă)
απάγκιο, το subst. loc ferit de vânt II. subst. το -ό exigibilitate // το -ό του χρέους
απάγκ-ιος, -ια, -io adj. ferit(-ă) de vânt exigibilitatea datoriei
απαγκιστρ-ώνομαι, -ώθηκα, απαγκιστρωμένος απαιτ-ώ, -ησα, -ήθηκα I. v.t. şi i. l . a cere, a
ν. i. 1. (d. un peşte) a scăpa din undiţă 2. (flg.) a reclama // ~ τα δικαιώματα μου îmi cer drep-
se elibera, a scăpa de undeva turile 2. a impune II. v.r. -ούμαι a se cere, a fi
απαγκίστρωση, η subst. 1. scăpare din undiţă 2. nevoie de // -είται χρόνος se cere timp // (înv.)
eliberare τα -ούμενα cele necesare, cele cerute // (înv.)
απαγόρευση, η subst. interzicere, oprire, pro- αι υπό του νόμου απαιτούμενοι διατυπώσεις
hibiţie, interdicţie formalităţile cerute de lege
απαγορευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. prohibitiv(-ă), άπαιχτ-ος, -η, -o adj. nejucat(-ă)
care interzice, de prohibiţie II. adv. (-ά) απακετάριστ-ος, -η, -o adj. neîmpachetat(-ă)
απαγορ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκα, απαγο- απαλάμιστ-ος, -η, -o adj. necălăfătuit(-ă); ne-
ρευμένος v.t. a interzice, a opri, a se interzice // smolit(-ă)
απαλείψω - απαξιώνω 77
απαλ-είφω, -ειψα, -είφθηκα şi -είφτηκα, απα- απάνεμ-ος, -η, -o adj. ferit(-ă) de vânt // -o
λειμμένος v.t. a şterge, a tăia ceva scris, a λιμάνι liman ferit de vânturi
anula απάνθισ-μα, -ματος, το subst. (culegere de)
απάλειψη, η subst. ştergere, radiere, anulare cele mai frumoase poezii / bucăţi de proză
απάλιωτ-ος, -η, -o adj. neînvechit(-ă) απανθρακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απανθρακω-
απαλλαγή, η subst. 1. izbăvire, scăpare, uşurare μένος v.t. a carboniza
// ~ από τα δεινά izbăvire de suferinţă 2. dis- απανθράκωση, η subst. carbonizare
culpare, dezvinovăţire // ~ της κατηγορίας απανθρωπιά, η subst. neomenie, lipsă de ome-
disculpare, scoatere de sub culpă // ~ του nie, cruzime, brutalitate
κατηγορουμένου dezvinovăţire a inculpatului απάνθρωπ-ος, -η, -o I. adj. inuman(-ă), neome-
3. scutire, dispensă // ~ από την στρατιωτική nos(-oasă), crud(-ă) // -α βασανιστήρια torturi
υπηρεσία scutire de serviciul militar // ~ από inumane II. adv. (-a) în mod inuman, crud
τους φόρους scutire de impozite 4. destituire, άπαντα, τα subst. pl. operele complete //
revocare, concediere // ~ από την υπηρεσία εξεδόθησαν τα ~ του Παλαμά au apărut ope-
destituire din serviciu rele complete ale lui Palamas
απαλλακτικ-ός, -ή, -ό şi απαλλαχτικ-ός, -ή, - απανταχού adv. înv. pretutindeni // ~ παρών
ό adj. 1. de uşurare 2. de dezvinovăţire // -ό
prezent peste tot, pretutindeni
βούλευμα ordonanţă de dezvinovăţire 3. de
απανταχούσα, η subst. bis. 1. circulară a patriar-
scutire
hului 2. mesaj scris sau oral care conţine o
απαλλ-άσσω, -αξα, -άχτηκα şi -άχθηκα, interdicţie
απαλλαγμένος v.t. l . a scăpa // με -αξε από απάντηση, η subst. răspuns, replică; ripostă //
τα δεινά m-a scăpat de suferinţă // -άχτηκα αρνητική ~ răspuns negativ // προφορική ~
από σένα am scăpat de tine 2. a scuti // τον - răspuns oral // γραπτή ~ răspuns scris // αποσ-
αξε από τον κόπο 1-a scutit de osteneală 3. a τομωτική ~ răspuns care închide cuiva gura
disculpa, a scoate de sub culpă // o κατη- απαντητικ-ός, -ή, -ό adj. de răspuns
γορούμενος -ασσεται από την κατηγορία απαντοχή, η subst. aşteptare
incul- patul e scos de sub culpă 4. a destitui, a απαντ-ώ şi απαντ-άω, -ησα, -ήθηκα, απαντη-
demite // -άσσομαι από τα καθήκοντα μου a μένος I. v.t. şi v.i. 1. a răspunde, a replica, a
fi destituit din fimcţie riposta // ~ στο γράμμα a răspunde la scrisoare
απαλλοτρ-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, απαλλοτριω- 2. a întâlni // τον -ησα στο δρόμο l-am întâlnit
μένος v.t. l . a aliena, a înstrăina 2. a expropria pe stradă II. v.r. απαντιέμαι şi απαντώμαι, a
απαλλοτρίωση, η subst. jur. 1. alienare, înstrăi- se găsi, a se afla (într-un text)
nare (a unui bun) 2. expropriere // ~ εδάφων (α)πάνω adv. 1. sus // από ~ μέχρι κάτω de sus
exproprierea terenurilor până jos 2. asupra //όλα τα πήρε ~ του toate
απαλλοτριώσιμ-ος, -η, -o adj. 1. alienabil(-ă) 2. le-a luat asupra sa 3. deasupra // o ~ όροφος
expropriabil(-ă) etajul de deasupra 4. peste, mai mult de // ~
απαλοιφή, η subst. mat. eliminare από χίλιες δραχμές peste o mie de drahme 5.
απαλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. moale // -ό μαξιλάρι pe // ~ στο τραπέζι pe masă 6. exact // ~ στην
perna moale 2. fin(-ă), delicat(-ă) // -ό δέρμα ώρα la ora potrivită, exact la timp // πολύ το
ten fin 3. blând(-ă), domol(-ă) // -ή φωνή voce πήρε ~ του şi-a luat nasul la purtare // ~ κάτω
blândă // εξ -ών ονύχων din fragedă vârstă 4. aproximativ
subst. το -ό moalele capului la copiii nou- απανωτ-οί, -ές, -ά I. adj. succesiv(-ă); unul
născuţi II. adv. (-ά) (una) după altul (alta) // -ές κρίσεις crize suc-
απαλότητα, η subst. 1. delicateţe, fineţe 2. blân- cesive II. adv. (-ά)
deţe απαξάπαντες, οι subst. (iron.) toată lumea, cei
απάλυνση, η subst. potolire, calmare, liniştire, mulţi
îmblânzire // ~ των πόνων calmare a durerilor άπαξ και adv. odată ce; de vreme ce // ~ το είπα
απαλυντικ-ός, -ή, -ό adj. care înmoaie, care θα το κάνω de vreme ce am spus-o, o voi face
face mai fin απαξία, η subst. lipsă de valoare morală; decă-
απαλ-ύνω, -υνα v.t. 1. a înmuia, a face mai dere morală
moale 2. a atenua, a îndulci, a alina // ~ τούς απαξ-ιώνω şi απαξ-ιώ, -ίωσα v.t. a considera
πόνους a alina durerile nedemn pentru sine // ~ να σου απαντήσω
απανεμιά, η subst. lipsă de vânt consider nedemn pentru mine să-ţi răspund
78 απαράβατος - απάχης
απαράβατ-ος, -η, -ο adj. inviolabil(-ă) // είναι άπαρση, η subst. mar. manevră de plecare din
-ος κανόνας este ο regulă inviolabilă (care nu port
poate fi călcată) απαρτία, η subst. cvorum, numărul legal // σε ~
απαραβίαστ-ος, -η, -o I. adj. care nu trebuie în număr legal
încălcat(-ă), inviolabil(-ă) 3. subst. το -o, invio- απαρτ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, απαρτισμένος v.t. a
labilitate II. adv. (-a) în mod inviolabil compune, a alcătui, a constitui // το σπίτι μου
απαράβλητ-ος, -η, -o I. adj. incomparabil(-ă), -ιζεται από τρία δωμάτια casa mea este
neasemuit(-ă), neîntrecut(-ă) II. adv. (-a) fără compusă din trei camere
asemănare άπαρτ-ος, -η, -o adj. neluat(-ă), necucerit(-ă);
απαράγραπτ-ος, -η, -o I. adj. jur. neprescris(-ă) care nu se poate lua, inexpugnabil(-ă), de necu-
2. imprescriptibil(-ă) // -o δικαίωμα drept cerit
imprescriptibil II. subst. το -o imprescriptibili- απαρτχάιντ, το subst. pol. apartheid
tate III. adv. (-a) fără a fi prescris(-ă) απαρχαιωμέν-ος, -η, -o (part. ca adj.) înve-
απαράδεκτ-ος, -η, -o şi -χτος, -χτη, -χτο I. adj. chit(-ă), depăşit(-ă)
inadmisibil(-ă), de nepermis // -η πράξη faptă απαρχή, η subst. început; moment iniţial; debut
inadmisibilă II. adv. (-a) απαρχής adv. de la început
απαραίτητ-ος, -η, -o I. adj. necesar(-ă), indis- απασχόληση, η subst. 1. ocupaţie, îndeletnicire,
pensabil(-ă) // -ος όρος condiţie indispensabilă preocupare // είναι χωρίς ~ e fără ocupaţie 2.
II. subst. τα -a pl. cele necesare // έχει τα -α fig. folosire // η ~ της εργατικής δύναμης
προς το ζην are cele necesare vieţii III. adv. folosirea forţei de muncă
(-a) în mod necesar, neapărat απασχολ-ώ, -ησα, -ήθηκα, απασχολημένος I.
απαρακάλεστ-ος, -η, -o adj. nerugat(-ă) v.t. 1. a da de lucru 2. a distrage atenţia cuiva, a
απαρακίνητ-ος, -η, -o I. adj. spontan(-ă), neîn- deranja // μη με -εις nu mă deranja 3. a acapara
demnat(-ă) II. adv. (-a) (pe cineva) II. v. refl. -ούμαι a se ocupa cu
ceva
απαράκλητ-ος, -η, -o adj. neinvitat(-ă), neche-
mată) άπατα adv. foarte adânc, fară fund
απαράλλαχτ-ος, -η, -o I. adj. identic(-ă), leit(-ă), απατεών-ας, o -ισσα, η subst. 1. escroc, şar-
latan, impostor 2. seducător
la fel II. adv. (-a)
απάτη, η subst. 1. înşelăciune 2. fraudă 3. iluzie
απαράμιλλ-ος, -η, -o I. adj. incomparabil(-ă),
// οπτική ~ iluzie optică
neasemuit(-ă), fără pereche, fară seamăn, su-
απατηλ-ός, -ή, -ό I. adj. înşelător(-oare), amăgi-
prem(-ă) // -η τέχνη supremă artă II. adv. (-a)
tor(-oare) // -ός παράδεισος paradis amăgitor
απαραμόρφωτ-ος, -η, -o adj. nedeformat(-ă)
// -ά λόγια vorbe înşelătoare II. adv. (-ά) în
απαραποίητ-ος, -η, -o adj. nealterat(-ă)
chip înşelător, amăgitor
απαρασάλευτ-ος, -η, -o I. adj. neclintit(-ă); de
απάτητ-ος, -η, -o adj. 1. neumblat(-ă) // -a
neclintit II. adv. (-a) βουνά munţi neumblaţi 2. neasuprit(-ă), nesu-
απαρασκεύαστ-ος, -η, -o I. adj. nepreparat(-ă), pus(-ă)
nepregătit(-ă) II. adv. (-a) fără a fi pregătit(-ă) άπατρης (pl. απάτρηδες şi απάτριδες), o, η
απαρατήρητ-ος, -η, -o I. adj. neobservat(-ă) II. subst. 1. apatrid(-ă) 2. nepatriot
adv. (-a), pe neobservate // πέρασε ~ a trecut απατ-ώ şi απατ-άω, -ησα, -ήθηκα, απατη-
pe neobservate μένος I. v.t. 1. a înşela, a amăgi, a induce în
απαρέμφατο, το subst. gram. infinitiv eroare // αν δεν με -ά η μνήμη dacă nu mă
απαρηγόρητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neconsolat(-ă) înşeală memoria 2. a înşela, a trăda în dragoste
2. inconsolabil(-ă), de nemângâiat II. adv. (-a) II. v.r. -ώμαι, -ιέμαι, a se înşela // αν δε -ώμαι
// κλαίει ~ plânge fară consolare dacă nu mă înşel
απαρίθμησα, η subst. enumerare απαύγασ-μα, -ματος, το subst. rezultat
απαριθμ-ώ, -ησα, -ήθηκα, απαριθμημένος v.t. απαυδώ, απαύδησα şi απηύδησα, απαυδισ-
a enumera, a înşira μένος v.i. a se istovi, a obosi // απηύδησα, δεν
απάρνηση, η subst. tăgăduire, negare μπορώ πιά am obosit, nu mai pot
απαρν-ούμαι şi (-ιέμαι), -ήθηκα, απαρνημένος άπαυστ-ος, -η, -o şi άπαυτ-ος, -η, -o I. adj.
v.d. l . a renega 2. a nega total, a tăgădui 3. a neîncetat(-ă), continuu(-ă) II. adv. (-a) fără în-
abandona, a părăsi cetare
απαρουσίαστ-ος, -η, -o adj. neprezentat(-ă); de απάχ-ης, o (ρ/.-ηδες) subst. 1. răufăcător 2.
neprezentat golan
άπαχος - απέναντι 79
άπαχ-ος -η -ο adj. fără grăsime, degresat(-ă), απειροστ-ός, -ή, -ό adj. mat. infinit de mic(-ă)
slab(-ă) // -o γάλα lapte degresat // -o κρέας απειρότεχν-ος, -η, -o adj. neîndemânatic(-ă),
carne macră (fiiră grăsime) ageamiu(-ie)
απεγνωσμέν-ος, -η, -o I. part ca adj. 1. disperat(-ă) απέκκριση, η subst. med. secreţie
2. înverşunat(-ă), îndârjit(-ă) // καταβάλλω απέλαση, η subst. expulzare
-ες προσπάθειες a depune eforturi disperate II. απελαύνω, απέλασα şi απήλασα, απελάθηκα
adv. (-a) cu disperare, din toate puterile // v.t. a expulza (dinr-o ţară)
παλεύει -α luptă din toate puterile απελέκητ-ος, -η, -o I. adj. l.necioplit(-ă), neşle-
απέδρασα (aorist a v.i. înv. αποδιδράσκω) am fuit(-ă), necizelat(-ă) // άνθρωπος αγράμμα-
evadat τος ξύλο -o omul fără carte este ca un lemn
απειθάρχητ-ος, -η, -o I. adj. nedisciplinat(-ă) II. necioplit 2. fig. needucat(-ă), neinstruit(-ă),
adv. (-a) ignorant(-ă) II. adv. (-τα)
απειθαρχία, η subst. indisciplină απελεύθερ-ος, -η, -o I. adj. 1. dezrobit(-ă),elibe-
απειθαρχ-ος, -η, -o adj. vezi απειθάρχητος r a r ă ) II. subst. o -ος, η -η, libert(-ă), iobag
απειθαρχ-ώ, -ησα ν. ί. a nu asculta eliberat
απείθεια, η subst. neascultare, nesupunere απελευθερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απελευθερω-
απειθ-ής, -ής, -ές adj. neascultător(-oare), nesu- μένος v.t. l . a elibera, a dezrobi, a descătuşa 2.
pus(-ă) a descotorosi // -ωνωμαι από ένα βάρος a se
απειθ-ώ, -ησα v.i. a nu asculta, a nu se supune descotorosi de o greutate
απεικάζω ν. t. (rar) 1. a reprezenta, a înfăţişa 2. a απελευθερωμέν-ος, -η, -o (part ca adj.) elibe-
conchide rat(-ă) // -οι λαοί popoare eliberate
απεικον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, απεικονισμένος απελευθέρωση, η subst. eliberare, dezrobire //
v.i. 1. a înfăţişa, a reprezenta (în pictură etc.), a εθνική ~ eliberare naţională
ilustra 2 .fig. a descrie/a înfăţişa în culori vii απελευθερ-ωτής, o, -ώτρια, η subst. eliberator
απεικόνιση, η subst. reprezentare grafică 2. des- (-oare), dezrobitor(-oare)
criere, înfăţişare απελευθερωτικ-ός, -ή, -ό adj. de eliberare // -ός
απειλ-ή, η subst. ameninţare //δεν δέχομαι -ές αγώνας luptă de eliberare // εθνικό -ό κίνημα
nu primesc ameninţări mişcare de eliberare naţională
απειλητικ-ός, -ή, -ό I. adj. ameninţător(-oare), απελπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, απελπισμένος I. v.t.
de ameninţare // -ή επιστολή scrisoare de a deznădăjdui, a face să dispere i să-şi piardă
ameninţare II. adv. (-ά) speranţa // μη τον -ισεις nu-1 face să dispere II.
απειλ-ώ, -ησα, -ήθηκα, απειλημένος I. v.t. şi i. v.r. -ίζομαι a dispera, a-şi pierde speranţa, a
1. a ameninţa // μέ -εί mă ameninţă 2. a consti- deznădăjdui, a cădea în deznădejde
tui un pericol // -είται η ζωή της viaţa ei este απελπισία, η subst. disperare, deznădejde // με
în pericol πιάνει ~ mă cuprinde deznădejdea
απειρ- element de compunere denotând sensurile απελπισμέν-ος, -η, -o I.part. ca adj. disperat(-ă),
„foarte", „peste măsură", „prea mult" deznădăjduit // -ες χειρονομίες gesturi dispe-
απειράριθμ-ος, -η, -o I. adj. nenumărat(-ă) II. rate II. adv. (-a), cu disperare // παλεύει -α
adv. (-a) de nenumărate ori // βρήκα -α περισ- luptă cu disperare
σότερα πράγματα am găsit de nenumărate ori απελπιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care duce la dis-
mai multe lucruri perare 2. dezolant(-ă) // -ή κατάσταση situaţie
απείραχτ-ος, -η, -o I. adj. neatins(-ă), intact(-ă); dezolantă II. adv. (-ά) în mod dezolant
teafăr(-ă) II. adv. (-a) απεμπόληση, η subst. vânzare (a unui lucru sfânt);
απειρία, η subst. lipsă de experienţă trădare
άπειρο, το subst. 1. spaţiu, univers 2. mat. infinit απεμπολητής, o subst. vânzător (de lucruri sfin-
απειροελάχιστ-ος, -η, -o adj. extrem de puţin(-ă) te); trădător
άπειρ-ος, -η, -o I. adj. 1. nemărginit(-ă), infinit απεμπολ-ώ, -ησα v.t. a vinde (un lucru sfânt); a
(-ă), imens(-ă) // το -o διάστημα spaţiul imens, trăda
nemărginit // το -o πέλαγος largul mării fără απέναντι adv. 1. vizavi, în faţă, peste drum //
margini 2. lipsit(-ă) de experienţă, neexperi- κάθεται ~ locuieşte peste drum 2. faţă de //
mentat(-ă), nepriceput(-ă), novice // είναι εν- έχω μεγάλες υποχρεώσεις ~ του am faţă de el
τελώς -ος este fără experienţă II. adv. (-a) mari obligaţii 3. fin. contra, în schimb, acont //
απειροστικ-ός, -ή, -ό adj. mat. infinitezimal(-ă) δίνω ~ a da acont // τι θα δώσεις ce vei da
απειροστό, το subst. mat. număr infinit de mic în schimb?
80 απεναντίας - απήγανος
απήχηση, η subst. 1. răsunet, ecou // σαν μακρυνή άπλεκτ-ος, -η, -o şi άπλεχτ-ος, -η, -o adj. ne-
~ μου έρχονται στο νου τα περασμένα cele împletit(-ă), netricotat(-ă), necroşetat(-ă)
trecute îmi vin în minte ca un ecou depărtat 2. άπλετ-ος, -η, -o I. adj. abundent(-ă), foarte
fig. vestigiu, urmă, amintire // η ~ του παρελ- mult(-ă) // -o φώς foarte multă lumină II. adv.
θόντος vestigiu al trecutului (-a) în abundenţă
απηχώ v.i. 1. a se face ecoul 2. a avea răsunet / απληροφόρητ-ος, -η, -o I. adj. neinformat(-ă)
ecou II. adv. (-a)
άπιαστ-ος, -η, -o adj. 1. neprins(-ă), nearestat(-ă) απλήρωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neplătit(-ă), neachi-
2. de neprins, de neatins 3. nerealizat(-ă) tat(-ă) 2. necompletat(-ă) 3. neumplut(-ă) II.
απίδι, το subst. pară adv. (-a)
απιδιά, η subst. pară απλησίαστ-ος, -η, -o I. adj. inaccesibil(-ă),
απιδωτ-ός, -ή, -ό adj. în formă de pară inabordabil(-ă) II. adv. (-a)
απίεστ-ος, -η, -o I. adj. nepresat(-ă), necompri- απληστία, η subst. aviditate, lăcomie
mat(-ă) 2. fig. neconstrâns(-ă), nezorit(-ă), άπληστ-ος, -η, -o I. adj. nesătul(-ă), avid(-ă),
nesilit(-ă) II. adv. (-a) hrăpăreţ(-eaţă), lacom(-ă) II. adv. (-a)
απίθαν-ος, -η, -o I. adj. 1. incredibil(-ă), neve- απλογραφία, η subst. cont. contabilitate în par-
rosimil(-ă); de necrezut 2. formidabil(-ă) II. tidă simplă
adv. (-a) άπλοια, η subst. mar. imposibilitate de a naviga
απιθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απιθωμένος v.t. (d. (furtună, vreme nefavorabilă)
un lucru) a pune unul peste altul, a lăsa jos / a απλοϊκ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. naiv(-ă), ingenuu(-ă)
sprijini o povară // ~ το σακί a lăsa jos sacul 2. simplu(-ă), de rând // -ός άνθρωπος om
απίκο adv. 1. mar. cu ancora ridicată 2. // είμαι simplu, de rând 3. simplist(-ă) // -ή εξήγηση
~ a fi gata (la apel) explicaţie simplistă II. adv. (-ά)
απίκραντ-ος, -η, -o adj. neamărât(-ă); nechi- απλοϊκότητα, η subst. 1. naivitate 2. simplitate
nuit(-ă) απλοποίηση, η subst. simplificare
άπιοτ-ος, -η, -o adj. 1. nebăut(-ă) // -o κρασί απλοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, απλοποιημένος v.t.
vin nebăut 2. treaz(-ă), care nu a băut a simplifica
απίστευτ-ος, -η, -o I. adj. de necrezut, incredi- απλ-ός, -ή, -ό I. adj. simplu(-ă); necomplicat(-ă),
bil(-ă); neverosimil(-ă) II. adv. (-a) uşor(-oară) // -ός άνθρωπος om simplu // -ή
απιστία, η subst. 1. necredinţă, infidelitate 2. συμπεριφορά comportare simplă // -ό ντύσιμο
perfidie, înşelăciune, neloialitate, nesinceritate îmbrăcăminte simplă // η άσκηση είναι -ή
απίστομα adv. 1. cu faţa la pământ; pe burtă 2. exerciţiul este simplu(uşor) //-ός θνητός sim-
invers plu muritor // από -ή περιέργεια din simplă
απιστοποίητ-ος, -η, -o I. adj. necertificat(-ă); curiozitate II. adv. 1. (-ά) în mod simplu //
neadeverit(-ă); neatestat(-ă) II. adv. (-a) ντύνεται πολύ -ά se îmbracă foarte simplu 2.
άπιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. relig. necredincios(-oa- (-ώς) // ~ και μόνο pentru simplul motiv
să) 2. infidel(-ă) // -η σύζυγος soţie infidelă 3. απλότητα, η subst. simplitate
perfid(-ă), înşelător(-oare) // -ος κόσμος lume απλούστατ-ος, -η, -o I. adj. foarte simplu, prea
perfidă II. adv. (-a) cu infidelitate, cu perfidie simplu // για τον -o λόγο un motiv foarte sim-
απίστωτ-ος, -η, -o adj. necreditat(-ă); care nu plu II. adv. (-a) pur şi simplu
are credit απλούστευση, η subst. simplificare
απλά adv. simplu, uşor // έτσι ~ pur şi simplu απλουστ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκα, απλουσ-
άπλα, η subst. 1. lărgime, loc mare, spaţiu // τευμένος v.t. a simplifica
έχουμε ~ στο σπίτι avem loc destul în casă 2. απλοχεριά, η subst. generozitate, largheţe, dăr-
amploare // το ζήτημα πήρε ~ chestiunea a nicie
căpătat amploare απλόχερ-ος, -η, -o adj. (facut(-ă)) cu generozi-
απλάδα, η subst. farfurie mare, platou tate, largheţe, dărnicie
απλάδι, το subst. velinţă, scoarţă απλόχωρ-ος, -η, -o I. adj. spaţios(-oasă), încă-
απλαν-ής, -ής, -ές adj. nemişcat(-ă), fix(-ă), pător(-oare) II. adv. (-a) cu spaţiu mare //
imobil(-ă) // -ές βλέμμα privire fixă κάθομαι -α am loc din belşug
απλασία, η subst. med. aplazie απλυσιά, η subst. nespălare
απλειστηρίαστ-ος, -η, -o adj. nescos(-oasă) la άπλυτ-ος, -η, -o I. adj. 1. nespălat(-ă); murdar(-ă)
licitaţie II. subst. τα -α, lucruri murdare // βγάζω στη
82 άπλωμα - απόγειο
φόρα τα -α a da la iveală lucrurile murdare II. αποβάλλω, απέβαλα, αποβλήθηκα I. v.t. a în-
adv. (-a) fără a se spăla depărta, a respinge, a da la o parte, a alunga; a
άπλω-μα, -ματος, το subst. întindere // το ~ goni; a elimina, a exclude, a exmatricula II. v.i.
των ρούχων întinderea hainelor a avorta, a lepăda
απλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απλωμένος 1. v.t. a απόβαρο, το subst. tară; diferenţa dintre greu-
întinde // ~τα ρούχα a întinde rufele // του -σα tatea neto şi peso a unei mărfi
το χέρι i-am întins mâna // μπροστά -εται ο απόβαση, η subst. milit. debarcare
κάμπος în faţă se întinde câmpul // -ωθηκε αποβατικ-ός, -ή, -ό adj. milit. de debarcare // -ά
σιωπή s-a lăsat tăcere 2. a extinde αγήματα trupe de debarcare
απλωσιά, η subst. spaţiu larg, întindere, lărgime αποβδομάδα adv. pop. peste o săptămână,
de spaţiu // έχουμε ~ avem spaţiu larg săptămâna următoare (viitoare)
απλώστρα, η subst. dispozitiv pe care se întind αποβεβλημεν-ος, -η, -o adj. eliminat(-ă), exma-
rufe triculară), exclus (-ă)
απλωτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. întins(-ă) 2. extins(-ă) αποβησόμενο, το subst. rezultat, urmare, ieşire
αποβιβ-άζω, -ασα, -άστηκα, αποβιβασμένος
II. adv. (-a), în mod extins
v.t. a debarca, a coborî dintr-un vehicol
άπνοια, η subst. 1. med. apnee, nerăsuflare 2.
αποβίβαση, η subst. mar. debarcare, coborâre
calm, lipsă de vânt
από prep. 1. de, de la // έρχομαι ~ την Αθήνα dintr-un vehicol
vin de la Atena // έρχομαι ~ το σπίτι vin de (αποβιώνω) απεβίωσα ν. i. a muri, a deceda
acasă // ~ δω και πέρα de acum încolo // αποβίωση, η subst. deces, moarte
γράμμα ~ τον πατέρα scrisoare de la tata // αποβλακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποβλακωμένος
τον γνωρίζω ~ πολλά χρόνια îl cunosc de v.t. a tâmpi, a prosti, a îndobitoci
mulţi ani // κάλτσες ~ νάυλον ciorapi de αποβλάκωση, η subst. tâmpire, prostire, îndobi-
nailon // ~ τώρα και στο εξής de acum înainte tocire
2. din // τον περιμένουμε ~ ώρα σε ώρα îl αποβλέπω, απέβλεψα v.i. a ţinti la, a avea ca
aşteptăm din clipă în clipă // ~ φτωχό τον obiectiv, a umbla după, a urmări // αποβλέπει
έκανα πλούσιο din sărac l-am făcut bogat // στήν προίκα της ţinteşte la zestrea ei
είμαι ~ την Εδεσσα sunt din Edessa // ~ τι απόβλητα, τα subst. pl. rebuturi; reziduuri //
είναι φτιαγμένο; din ce este făcut? // το βιομηχανικά ~ reziduuri industriale
τραπέζι είναι ~ καλό ξύλο masa este din απόβλητ-ος, -η, -o adj. lepădat(-ă); eliminat(-ă),
lemn bun // ζω ~ τη σύνταξη trăiesc din pensie exmatriculat(-ă), exclus(-ă)
// πέντε ~ δέκα cinci din zece // κέρδισε αποβολή, η subst. 1. aruncare 2. eliminare,
πολλά ~ το εμπόριο a câştigat mult din co- excludere 3. respingere, îndepărtare 4. med.
merţ // κορίτσι ~ μεγάλη οικογένεια fată de avort
familie mare // άγαλμα ~ μάρμαρο statuie din αποβορβόρωση, η subst. 1. vidanjare 2. prefa-
marmoră 3. decât // είναι μεγαλύτερος ~ μένα cere în mocirlă 3.fig. imoralitate
este mai mare decât mine 4. câte // o καθένας αποβουτυρωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. degre-
πήρε ~ εκατό δραχμές fiecare a primit câte o sat(-ă)
sută de drahme 5. prin // περνώ μέσα ~ το αποβραδίς adv. spre seară
δάσος trec prin pădure 6. dintre // ~ όλους μας απόβραδο, το subst. seara până noaptea târziu
αυτός είναι ο καλύτερος dintre noi toţi el este απόβρασ-μα, -ματος, το subst. 1. stratul de
cel mai bun 7. dinspre // θείος ~ μητέρα unchi spumă care se adună în timpul fierberii 2. fig.
dinspre mamă 8. de (cauzal) / / τ ο έκανε ~ drojdia societăţii // κοινωνικά -ματα ele-
φόβο a fâcut-o de frică 9. pe // περνώ ~ το mente declasate, pleava societăţii
δρόμο trec pe stradă // θα περάσω ~ σένα voi απόβροχα adv. după ploaie
trece pe la tine αποβρόχια, τα subst. pl. ultimele ploi de primă-
απο- element de compunere ce denotă sensul: vară
„separat de", „detaşat de" απόβροχο, το subst. umezeală de după ploaie
αποβάθρα, η subst. debarcader, chei απογαλακτίζω v.t. a înţărca
αποβαίνει (να αποβεί) v.i. a rezulta, a reieşi; a απογαλακτισμός, o subst. înţărcare, înţărcat
ieşi // το πράγμα ~ προς όφελος μου chestiu- απόγειο, το subst. astr. 1. apogeu 2.fig. culme,
nea iese spre binele meu punct culminant
απόγειος - αποδίδω 83
απόγει-ος, -ος, -ο adj. (d. vânturi) care bate din- απόδειξ-η, η subst. 1. probă, dovadă // δεν
spre uscat // -ος άνεμος vânt care bate dinspre έχουμε -εις nu avem dovezi 2. demonstraţie //
uscat ~ του θεωρήματος demonstraţia teoremei 3.
απογει-ώνομαι, -ώθηκα, απογειωμένος v.d. αν. recipisă, chitanţă, dovadă de primire // ~ παρ-
a decola, a se ridica în zbor // το αεροπλάνο αλαβής dovadă de primire
-ώθηκε avionul a decolat αποδείχνω, απέδειξα şi απόδειξα, αποδείχθηκα
απογείωση, η subst. αν. decolare şi αποδείχτηκα, αποδειγμένος v.t. şi i. l . a
απογεμ-ίζω, -ίσα v.t. l . a umple până sus 2. a demonstra, a dovedi // ~ το εναντίον a demon-
goli până la fund stra contrariul // απεδειξε την αθωώτητά του
απογέννι, το subst. ultimul copil şi-a dovedit nevinovăţia 2. a constitui o dovadă
απόγε(υ)-μα, -ματος, το subst. după-amiază αποδεκατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αποδεκατισμένος
απογευματίζω v.i. 1. a isprăvi de mâncat la v.t. a decima//η αρρώστεια -σε τον πληθυσμό
prânz 2. a lua masa de prânz, a prânzi boala a decimat populaţia
απογευματιν-ός, -ή, -ό adj. de după masă, de αποδεκάτισ-μα, -ματος, το şi αποδεκατισμός,
după-amiază // η -ή ziar de după masă // -ός ο subst. decimare
ύπνος somn de după-amiază αποδέκτης, ο subst. 1. destinatar, primitor; ac-
(απογίνομαι) απόγινα şi απέγινα, απογίνηκα ceptant 2. receptor
v.i. 1. a sfârşi, a ajunge la un rezultat // τι αποδεκτ-ός, -ή, -ό adj. 1. admisibil(-ă) //
-έγινε η υπόθεση cum s-a isprăvit chestiunea? φαίνεται -ό pare admisibil 2. admis(-ă), pri-
2. a se înrăutăţi, a se înteţi // απέγινε το κακό mit(-ă), acceptat(-ă) // έγινε -ή η πρόταση a
răul s-a înteţit fost acceptată propunerea
απόγνωση, η subst. disperare, deznădejde αποδέλοιπ-ος, -η, -o adj. restant(-ă)
απογοήτευση, η subst. dezamăgire, decepţie, αποδελτ-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, αποδελτιωμέ-
deziluzie νος v.t. a face fişe, a fişa
απογοητευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. dezamăgitor(-oa- αποδελτίωση, η subst. fişare
re), decepţionant(-ă) II. adv. (-ά) αποδέσμευση, η subst. dezangajare, dezlegare
απογοητ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, απογοητευμένος αποδεσμε-εύω, -ευσα, -εύτηκα, αποδεσμευμένος
v.t. a dezamăgi, a decepţiona // με -σε m-a v.t. a dezlega, a dezangaja // τον -ευσα από
dezamăgit τον όρκο l-am dezlegat de jurământ
απόγονος, η subst. descendent(-ă), urmaş(-ă) αποδέχομαι, αποδέχτηκα şi αποδέχθηκα v.d. a
απογραφή, η subst. 1. recensământ // δόθηκε accepta, a admite // ~ τους όρους σου îţi ac-
διαταγή να γίνει ~ s-a dat ordin să se facă cept condiţiile
recensământ 2. inventariere αποδεχτ-ός, -ή, -ό adj. vezi αποδεκτός
απόγραφο, το subst. copie conformă cu origi- αποδήμηση, η subst. vezi αποδημία
nalul (a unui document judecătoresc) αποδημητήρια, τα subst. pl. mar. documente
απογυμν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα απογυμνωμένος navale, documente de călătorie a corăbiilor
I. v.i. l . a dezgoli, a despuia 2. a desfrunzi // o αποδημητικ-ός, -ή, -ό adj. migrator(-oare), că-
άνεμος -σε δένδρα vântul a desfrunzit pomii lător(-oare) // -ά πτηνά păsări călătoare
3 .fig. a demasca, a dezvălui 4. fig. a lua averea αποδημία, η subst. 1. plecare în călătorie 2. călă-
cuiva, a spolia torie, voiaj 3. emigrare, emigraţie 4. (d. păsări)
απογύμνωση, η subst. 1. dezgolire, despuiere 2. migrare
desfrunzire 3.fig. demascare, dezvăluire 4.fig. απόδημ-ος, -η, -o adj. emigrant(-ă); emigrat(-ă)
luarea averii cuiva, spoliere // -ος ελληνισμός emigraţia grecească
αποδεικνύω v.t. vezi αποδείχνω αποδημ-ώ, -ησα v.i. 1. a emigra 2. (d. păsări) a
αποδεικτέ-ος, -α, -o adj. de demonstrat, de pro- migra 3. bis. a muri // -ησε εις τον Κύριον s-a
bat dus la Domnul, a murit
αποδεικτικό, το subst. act doveditor, atestat, αποδίδω şi αποδίνω, απέδωσα şi απόδωσα,
adeverinţă αποδόθηκα, αποδο(σ)μένος v.t. l . a reda, a
αποδεικτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. doveditor(-oare), reflecta // ~ το νόημα a reda sensul 2. a resti-
probator(-oare), concludent(-ă), demonstra- tui, a înapoia // τον απέδωσα στην οικογένεια
tiv(-ă) 2. jur. probant(-ă), probatoriu(-ie) // -ή του l-am redat familiei 3. a aduce câştig, a
δύναμη forţa probantă // -ά στοιχεία elemente renta, a da rod 4. a atribui // μου αποδίδουν
probatorii λόγια που δεν τα είπα mi se atribuie vorbe pe
αποδεικτ-ός, -ή, -ό adj. demonstrabil(-ă) care nu le-am spus 5. a da, a împărţi // ~ λογο-
84 αποδιοπομπαίος τράγος - αποικία
απόκληρ-ος, -η, -ο adj. 1. dezmoştenit(-ă) 2. fig. αποκούμπι, το subst. ajutor / refugiu moral
oropsit(-ă), nenorocit(-ă) απόκρημν-ος, -η, -o adj. abrupt(-ă); prăpăstios
αποκληρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποκληρωμένος (-oasă), râpos(-oasă)
v.t. a dezmoşteni Απόκρια şi Αποκριά şi Απόκριες şi Αποκριές,
αποκλήρωση, η subst. dezmoştenire οι subst. 1. lăsatul secului 2. cele trei săptămâni
αποκλίνω, απέκλινα v.i. a se abate, a devia, a înainte de postul Paştelui 3. carnavalul de lăsa-
avea o abatere/deviere // ~ από τον σκοπό μου tul secului
mă abat de la ţelul meu // οι ακτίνες απο- αποκριάτικ-ος, -η, -o I. adj. de lăsatul secului;
κλείνουν razele deviază de carnaval II. adv. (-a) la lăsatul secului
απόκλιση, η subst. abatere, deviere // ~ από την αποκρ-ίνομαι, -ίθηκα v.d. a răspunde // -ίσου
ευθεία γραμμή deviere de la linia dreaptă σε ό, τι σε ρωτάν răspunde la ceea ce te
αποκόβω şi αποκόπτω, απόκοψα şi απέκοψα, întreabă!
αποκόπηκα, αποκομμένος v.t. 1. a tăia, a απόκριση, η subst. 1. răspuns, replică 2. fiziol.
reteza // ~ ένα κομμάτι a tăia o bucată 2. a secreţie
înţărca // ~ το παιδί a înţărca copilul 3. (fin.) a απόκρουση, η subst. 1. respingere 2. refuz
αποκρουστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de respingere 2.
fixa un preţ // ~ μιά τιμή γιά ορισμένη
de refuz 3. respingător(-oare) II. adv. (-ά) în
εργασία a fixa un preţ pentru o muncă anume
mod respingător
αποκοιμ-ιέμαι, -ήθηκα, αποκοιμισμένος v.d. a
αποκρούω, απέκρουσα, αποκρούστηκα v.t. l . a
adormi; a aţipi; a fi scufundat(-ă) în somn respinge; a apăra // ~ τις επιθέσεις εχθρού a
αποκοιμ-ίζω, -ισα, αποκοιμισμένος v.t. a ador- respinge atacurile inamicului 2.fig. a refiiza, a
mi, a face să adoarmă nu primi, a nu admite // - τις προτάσεις
αποκοίμιση, η subst. adormire κάποιου a nu primi propunerea cuiva
αποκόλληση, η subst. 1. dezlipire, descleiere 2. αποκρύβω şi αποκρύπτω, απέκρυψα,αποκρύφ-
desprindere τηκα şi αποκρύφθηκα v.t. 1. a ascunde 2. a
αποκολλ-ώ, -ησα, (αποκολλώμαι), -ήθηκα, tăinui
αποκολλημένος v.t. şi i. l . a dezlipi, a descleia αποκρυπτογράφηση, η subst. descifrarea unei
2. a se desprinde; a porni criptograme
αποκομιδή, η subst. 1. strângere şi transport 2. αποκρυπτογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, αποκρυπ-
îndepărtare (a gunoaielor) τογραφημένος v.t. a descifra o criptogramă
αποκομ-ίζω, -ισα v.t. a trage foloase, a scoate, a αποκρυσταλλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποκρυσ-
avea un folos / câştig // ~ κέρδος a trage foloa- ταλλωμένος v.t. (fig.) a cristaliza, a limpezi
se, a câştiga αποκρυστάλλωση, η subst. (fig.) cristalizare,
απόκομ-μα, -ματος, το subst. tăietură (dintr-un limpezire
ziar etc.) αποκρυφισμός, o subst. ocultism
αποκοπή, η subst. 1. tăiere, retezare 2. tăietură 3. απόκρυφ-ος, -η, -o I. adj. secret(-ă), tăinuit(-ă)
chir. amputare 4. salarizare în acord global // 2. ocult(-ă) 3. bis. apocrif(-ă), neautentic(-ă) //
II. subst. το, -o scriere apocrifă // III. subst. pl.
κατ' -ήν în acord global 5. gram. apocopă
τα -α, secretele // τα -α της πολιτικής
αποκόπτω v.t. vezi αποκόβω
secretele politicii II. adv. (-a) în mod secret
αποκορΰφω-μα, ματος, το subst. punct culmi-
απόκρυψη, η subst. ascundere; tăinuire // - των
nant
ελαττωμάτων ascunderea defectelor
αποκορυφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποκορυφωμέ- απόκτη-μα, -ματος, το subst. achiziţie, lucru
νος \. v.t. l . a face să culmineze, a duce la dobândit
punctul cel mai înalt 2. a scoate untul din lapte αποκτην-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποκτηνωμένος
II. v.r. -ομαι a culmina, a ajunge în punctul cel v.t. a îndobitoci, a abrutiza
mai înalt αποκτήνωση, η subst. îndobitocire, abrutizare
αποκορύφωση, η subst. 1. culminaţie 2. scoate- απόκτηση şi απόχτηση, η subst. dobândire,
rea untului 3. agric. tăierea vârfului lăstarilor obţinere, căpătare, achiziţionare
tineri, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor αποκτώ şi αποκτ-άω, -ησα, -ήθηκα, αποκτη-
απόκοσμ-ος, -η, -o adj. 1. retras(-ă) / izolat(-ă) μένος v.t. a dobândi, a obţine, a căpăta, a achi-
de lume; nepământean(-ă) 2. nesociabil(-ă) ziţiona // - κύρος a dobândi autoritate // -
αποκοτιά, η subst. îndrăzneală, tupeu πείρα a căpăta experienţă // -πλούτη a obţine
απόκοτ-ος, -η, -o adj. îndrăzneţ(-eaţă), cu tupeu bogăţii // -ησε παιδί a născut un copil
αποκύημα - απομένω 87
αποκύη-μα, -ματος, το subst. produs, rod, re- απόλυση, η subst. 1. dezlegare, eliberare, absol-
zultat // ~ της φαντασίας rodul fanteziei vire, punere în libertate, lăsare la vatră // η ~
απολαβή, η subst. 1. câştig; folos 2. pl. οι -ές, του κρατουμένου eliberarea deţinutului // η ~
salariul, veniturile salariatului // οι -ές των από τον στρατό lăsare la vatră, demobilizare
εργαζομένων veniturile muncitorilor 2. concediere, destituire // ~ υπαλλήλου conce-
απολαμβάνω, απόλαυσα şi απήλαυσα v.i. I. a dierea unui funcţionar // 3. bis. sfârşitul slujbei
se bucura de..., a se folosi de..., a benficia în biserică // ~ της λειτουργίας terminarea
de... // ~ πλεονεκτήματα a se bucura de avan- slujbei religioase (a liturghiei)
taje // ~ μεγάλης εκτιμήσεως a se bucura de απολυταρχία, η subst. pol. absolutism
mare stimă 2. a obţine, a câştiga απολυταρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. absolutist(-ă),
απόλαυση, η subst. 1. plăcere, desfătare, delec- despotic(-ă), tiranic(-ă), dictatorial(-ă) // -ό
tare, deliciu // είναι ~ e un deliciu // σαρκικές πολίτευμα regim absolutist II. (-ά)
-εις plăceri trupeşti 2. folos απολυταρχισμός, o subst. absolutism, despo-
απολαυστικ-ός, -ή, -ό I. adj. plăcut(-ă), încân- tism, tiranie
tător(-oare), desfâtător(-oare), delicios (-oasă) απολυτήριο, το subst. 1. certificat de absolvire,
II. adv. (-ά) diplomă // ~ γυμνασίου certificat de absolvire
απολειφάδι, το subst. rest de săpun a liceului 2. livret militar // ~ στρατού livret
απόλεμ-ος, -η, -o adj. fară experienţă de război militar de lăsare la vatră
απολέπιση, η subst. cojire, descuamare (a pielii) απολυτήρι-ος, -α, -o adj. de absolvire // -ες
απολήγω v.i. a ajunge la, a se termina // που εξετάσεις examene de absolvire
-ήξατε; la ce concluzie aţi ajuns? "απολυτίκιο, το subst. bis. troparul de la sfârşitul
απόληξη, η subst. sfârşit, capăt slujbei religioase, care se referă la sfântul zilei,
απολίθω-μα, -ματος, το subst. fosilă la sărbătoarea zilei
απολιθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απολιθωμένος v.t. απόλυτ-ος, -η, -o I. adj. 1. absolut(-ă) // -η
1. a împietri 2. v.r. απολιθώνομαι a încremeni, πλειοψία majoritate absolută // -η αρχή prin-
a înmărmuri (de emoţie) 3. απολιθωμένος (d. cipiu absolut 2. exclusivist(-ă) // ~ άνθρωπος
o idee) închistat(-ă), învechit(-ă) om exclusivist II. subst. το -o, absolutul, spiri-
απολίθωση, η subst. 1. pietrificare, împietrire 2. tul absolut, ideea absolută III. adv. (-a) absolut
fosilizare απολύτρωση, η subst. 1. izbăvire, salvare, mân-
απολίτευτ-ος, -η, -o adj. care nu face politică tuire 2. eliberare a omului de păcate
απολιτικ-ός, -ή, -ό şi απολίτικ-ος, -η, -ο adj. απολύω, απέλυσα şi απόλυσα, απολύθηκα,
apolitic(-ă) απολυμένος v.t. 1. a concedia, a destitui 2. a da
απολίτιστ-ος, -η, -ο I. adj. necivilizat(-ă); nepo- certificat de absolvire/livret militar 3. bis. a ter-
liticos(-oasă), grosolan(-ă) II. adv. (-a) mina slujba
απολογ-ητής, o, -ήτρια, η subst. apologet(-ă); απόμακρ-ος, -η, -o I. adj. 1. depărtat(-ă), înde-
apărător(-oare) părtară) 2. fig. distant(-ă), rece II. adv. (-a)
απολογητικ-ός, -ή, -ό adj. apologetic(-ă); de απομάκρυνση, η subst. 1. îndepărtare 2. abatere
apărare απομακρ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα, απομακρυσμέ-
απολογία, η subst. 1. apărare 2. jur. discurs de νος v.t. l . a îndepărta, a depărta // ~ το σκυλί
apărare a acuzatului, apărare // η ~ του Σω- από καντά μου îndepărtez câinele de mine //
κράτη apărarea lui Socrate -ύνθηκε από μας s-a îndepărtat de noi // τον
απολογισμός, o subst. 1. dare de seamă // ετή- είδα να απομακρύνεται l-am văzut cum se
σιος ~ δουλειάς dare de seamă pentru munca depărtează 2. a abate, a devia // -ύνθηκε από
de un an 2 .fin. bilanţ τη σωστή γραμμή s-a abătut de la linia justă
απολογ-ούμαι şi απολογ-ιέμαι şi-ήθηκα v.r. 1. απομακρυσμένος (pan. ca adj.) 1. distant(-ă) 2.
a se apăra, a se justifica // o κατηγορούμενος - îndepărtat(-ă)
είται acuzatul se apără 2. jur. a ţine un discurs απομαχικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de invalid 2. de vete-
de apărare ran // -ό ταμείο fond pentru veterani / invalizi
απολυμ-αίνω, -ανα, -άνθηκα, απολυμασμένος απόμαχ-ος, -η, -o adj. 1. invalid de război 2.
v.t. a dezinfecta veteran(-ă)
απολύμανση, το subst. dezinfecţie απομεινάρι, το subst. rămăşiţă, rest
απολυμαντικ-ός, -ή, -ό adj. de dezinfectare, de απομένω, απέμεινα şi απόμεινα v.i. 1. a rămâne,
dezinfecţie, dezinfectant(-ă) // -ός κλίβανος a supravieţui // απέμεινε μόνος a rămas singur
etuvă de dezinfectare 2. fig. a rămâne uimit(-ă), încremenit(-ă)
88 απόμερος - αποποίηση
απόμερ-ος, -η, -ο I. adj. 1. departe de centru, άπον-ος, -η, -o adj. lipsit(-ă) de milă, nemilos
mărginaş(-ă), periferic(-ă) 2. nefrecventat(-ă) (-oasă), insensibil(-ă) //-η καρδιά inimă nemi-
II. adv. (-a), la o parte // στέκει ~ stă la o parte loasă
απομεσήμερο, το subst. după-amiază αποξεν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα αποξενωμένος v.t.
απομίμηση, η subst. imitare, imitaţie // ~ δέρ- a înstrăina
ματος imitaţie de piele αποξένωση, η subst. înstrăinare
απομιμητικ-ός, -ή, -ό adj. imitativ(-ă), de imi- απόξεση subst. 1. răzuire, şlefuire 2. chir. raclaj,
taţie chiuretaj
απομιμ-ούμαι, -ήθηκα v.t. (d. un obiect) a imita, αποξηρ-αίνω, -ανα, -άνθηκα, αποξηραμένος
a copia v.t. l . a usca (fructe) 2. a deseca
απομνημονεύματα, τα subst. pl. memorii // αποξήρανση, η subst. 1. uscare 2. desecare
γράφω τα ~ μου îmi scriu memoriile αποξηραντικ-ός, -ή, -ό adj. de uscare, de drenaj
απομνημόνευση, η subst. memorare; învăţare pe // -ά έργα lucrări de drenaj
de rost αποξυλ-ώνω I. v.t. a face să se întărească II. v.r.
απομνημον-εύω, -ευσα, -εύθηκα şi -εύτηκα, -ωνομαι a înlemni, a încremeni
απομνημονευμένος v.t. l . a învăţa pe de rost, a αποπαίδι, το subst. copil dezmoştenit; copil
memora 2. a recita din memorie părăsit, neîngrijit
απομον-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απομονωμένος αποπαίρνω, αποπήρα v.t. a lua la rost, a certa, a
v.t. a izola dojeni, a admonesta
απομόνωση, η subst. 1. izolare, separare 2. (în απόπαπας, o subst. preot răspopit
închisoare) carceră αποπάτηση, η subst. defecare, ieşire afară, eva-
απομονωτικ-ός, -ή, -ό adj. de izolare, izolator cuare
(-oare), izolant(-ă) απόπατος, o subst. closet, toaletă, W.C.
απομονωτισμός, o subst. pol. izolaţionism απόπειρα, η subst. 1. încercare nereuşită 2. jur.
απομύζηση, η subst. 1. sugere, supt 2. fig. ex- tentativă, atentat
ploatare, tragere de foloase αποπειρ-ώμαι, -άθηκα v.d. l . a încerca fără a
απομυζ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. l . a suge // ~ το reuşi 2. a face o tentativă
δάκτυλο a-şi suge degetul 2. a exploata, a αποπερατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα αποπερατωμέ-
stoarce bani prin vicleşug // -εί τα λεπτά του νος v.t. a duce la bun sfârşit, a desăvârşi //
πατέρα του stoarce bani de la tatăl său // -ούν -ωσα το έργο am dus lucrarea la bun sfârşit
το αίμα μας ne sug sângele, ne exploatează cu αποπεράτωση, η subst. ducere la bun sfârşit,
cruzime isprăvire, desăvârşire
απομυθοποίηση, η subst. demitizare απόπιομα şi απόπιμα şi αποπότι, το subst. rest
απομυθοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα απομυθοποιημένος de băutură în pahar
ν. t. a demitiza αποπλάνηση, η subst. seducere
απονεκρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα απονεκρωμένος αποπλανητικ-ός, -ή, -ό adj. seducător(-oare)
v.t. l . a mortifica 2. a atrofia αποπλαν-ώ, -ησα, (αποπλανώμαι), -ήθηκα,
απονέκρωση, η subst. 1. mortificare 2. atrofiere αποπλανημένος v.t. a seduce
απονέμω, απένειμα, απονεμήθηκα, απονεμη- αποπλέω, απέπλευσα v.i. mar. a porni în larg, a
μένος v.t. a decerna, a atribui, a acorda, a con- se desprinde de la chei // το πλοίο απέπλευσε
feri // ~ παράσημο a acorda o decoraţie από το λιμάνι του Πειραιά nava a pornit din
απόνερα, τα subst. 1. dâra de pe urma vaporului portul Pireu
în mişcare 2. apă murdară αποπληξία, η subst. med. apoplexie
απονευρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, απονευρωμένος απόπλ-ους, ου, o subst. mar. pornire / plecare în
v.t. med. a scoate nervul, a tăia nervul larg de la chei
απονεύρωση, η subst. med. scoaterea unui nerv απόπλυ-μα, -ματος, το subst. zoaie, lături, apa
απονήρευτ-ος, -η, -o I. adj. candid(-ă), inocent murdară după spălatul rufelor
(-ă), nevinovat(-ă) II. adv. (-a) αποπνέω v.t. l . a exala, a răspândi mirosuri 2. a
απονιά, η subst. lipsă de compasiune, insensibi- inspira un sentiment, a da o anumită senzaţie
litate αποπνικτικ-ός, -ή, -ό adj. sufocant(-ă), înăbuşi-
απονομή, η subst. 1. acordare, conferire, decer- tor(-oare) // -ή ατμόσφαιρα atmosferă înăbu-
nare, atribuire // ~ των βραβείων acordare pre- şitoare
miilor 2. împărţire // ~ των δώρων împărţirea αποποίηση, η subst. 1. refuz 2.jur. renunţare la
darurilor succesiune
αποποιούμαι - αποσπόρι 89
απόφραξη, η subst. astupare; înfundare, obturare despărţi de, a se separa de, a-şi părăsi // -ίστηκα
αποφυγή, η subst. 1. evitare, eschivare, sustragere τα παιδιά μου mi-am părăsit copiii
2. scăpare αποχωρισμός, o subst. despărţire, separare
αποφυλακ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, αποφυλακισμέ- αποχωριστικ-ός, -ή, -ό adj. de separare, de
νος v.t. a elibera de la închisoare despărţire
αποφυλάκιση, η subst. eliberare din închisoare αποχωρ-ώ, -ησα iv.i. 1. a se retrage 2. a pleca
απόφυση, η subst. fiziol. apofiză απόψε adv. diseară, astă-seară // θα ' ρθούμε ~ σε
απόφωτα, τα subst. pl. şi adv. după Bobotează σας vom veni astă-seară la voi
αποχαιρετ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. a-şi lua rămas άποψη, η subst. 1. punct de vedere // από
bun, a-şi lua ziua bună, a saluta de plecare // επιστημονική ~ din punct de vedere ştiinţific //
ήρθα για να σας -ίσω am venit să-mi iau από όλες τις απόψεις din toate punctele de
rămas bun de la voi vedere 2. părere, opinie // δεν συμφωνώ με τις
αποχαιρετισμός, o subst. (salut) de rămas bun απόψεις του nu sunt de acord cu părerile lui
αποχαιρετιστήρι-ος, -α, -o adj. de rămas bun, αποψιλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποψιλωμένος
de despărţire, de adio // -ος λόγος cuvântare v.t. 1. a jumuli 2. a defrişa
de rămas bun // -o γεύμα masa de despărţire αποψίλωση, η subst. 1. jumulire 2. defrişare
αποχαιρετώ v.t. vezi αποχαιρετίζω αποψιν-ός, -ή, -ό adj. din această seară, de di-
αποχαλιν-ώνομαι, -ώθηκα, αποχαλινωμένος seară, de astă-seară, din seara asta // -ή
v.r. a se dezmăţa, a se destrăbăla, a se desfrâna παράσταση spectacolul de astă-seară
αποχαλίνωση, η subst. dezmăţ, destrăbălare, αποψυκτικό, το subst. băutură răcoritoare
desfrânare απόψυξη, η subst. topirea gheţii
αποχαυν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αποχαυνωμένος απραγματοποίητ-ος, ,-η, -o I. adj. 1. nerealizat
v.t. a moleşi, a vlăgui, a slăbi; a lenevi (-ă), neîmplinit(-ă) 2. nerealizabil(-ă), irealiza-
αποχαύνωση, η subst. moleşire, moleşeală, bil(-ă) // -α όνειρα visuri nerealizabile II. adv.
moliciune, sfârşeală, lâncezeală (-a) în mod irealizabil
αποχαυνωτικ-ός, -ή, -ό adj. moleşitor(-oare) άπραγ-ος, -η, -o adj. lipsit(-ă) de experienţă;
αποχείμωνα adv. la ieşirea din iarnă
novice, nepriceput(-ă)
αποχέτευση, η subst. canalizare; sistemul de
άπρακτ-ος, -η, -o şi άπραχτ-ος, -η, -o adj.
canale de scurgere pentru evacuarea apelor
nerealizat(-ă), care nu a reuşit, care nu şi-a
reziduale
atins scopul
αποχετευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. de canalizare // -ά
απραξία, η subst. 1. inactivitate, inacţiune 2.
έργα lucrări de canalizare II. adv. (-ά) con-
stagnare, acalmie 3. med. apraxie
form canalizării
απρέπεια, η subst. necuviinţă
απόχη, η subst. minciog; plasă de prins peşte sau
απρεπ-ής, -ής, -ές şi άπρεπ-ος, -η, -ο adj. necu-
insecte
viincios(-oasă) // -ής συμπεριφορά comportare
αποχή, η subst. abţinere, abstinenţă, nepartici-
necuviincioasă
pare // ~ από το κρέας abţinere de la carne //
Απρίλης şi Απρίλιος subst. aprilie, (pop.) prier
~ από τις εκλογές neparticipare la alegeri
απριλιάτικ-ος, -η, -o adj. de aprilie // -ες
απόχρεμ-μα, -ματος, το subst. flegmă
αποχρεμπτικ-ός, -ή, -ό adj. farm expectorant(-ă) βροχές ploi de aprilie
απόχρεμψη, η subst. expectoraţie, expectorare α πρίμα βίστα adv. muz. la prima vedere
απόχρουση, η subst. nuanţă απριόρι adv. fdoz. în mod aprioric
αποχρωματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αποχρωματισ- απρόβλεπτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neprevăzut(-ă) //
μένος v.t. a decolora -οι παράγοντες factori neprevăzuţi // -ες
αποχρωμάτιση, η subst. decolorare επιπτώσεις consecinţe neprevăzute 2. de ne-
αποχρών λόγος adj. + subst. justificare sufi- prevăzut; imprevizibil(-ă) II. adv. (-a) pe
cientă neprevăzute
αποχρωστικ-ός, -ή, -ό adj. decolorant(-ă) απρογραμμάτιστ-ος, -η, -o adj. neprogramat(-ă)
αποχτώ v.t. vezi αποκτώ απρογύμναστ-ος, -η, -o adj. neantrenat(-ă)
αποχώρηση, η subst. plecare, retragere απροειδοποίητ-ος, -η, -o I. adj. neanunţat(-ă),
αποχωρητήριο, το subst. closet, încăpere de neînştiinţat(-ă) II. adv. (-a) pe neanunţate
toaletă απροετοίμαστ-ος, -η, -o I. adj. nepregătit(-ă) //
αποχωρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αποχωρισμένος I. -ος μαθητής elev nepregătit II. adv. (-a)
v.t. a separa, a despărţi II. v.r. -ιζομαι a se απρόθετ-ος, -η, -o adj. gram. fără prepoziţie
94 απροθυμία - απώτερος
απροθυμία, η subst. 1. lipsă de zel; lipsă de απροσπέλαστ-ος, -η, -o adj. inabordabil(-ă); in-
râvnă, lipsă de sârguinţă 2. nepăsare accesibil(-ă)
απρόθυμ-ος, -η, -o I. adj. 1. lipsit(-ă) de zel, fără απροσποίητ-ος, -η, -o I. adj. neprefăcut(-ă), ne-
tragere de inimă, plin de silă 2. adv. (-a) fară disimulat(-ă) II. adv. (-a), fără prefăcătorie
zel, fără tragere de inimă, în silă απροστάτευτ-ος, -η, -o I. adj. neprotejat(-ă), ne-
απροίκιστ-ος, -η, -o şi άπροικ-ος, -η, -o adj. ocrotit(-ă), fără ocrotire // -α παιδιά copii
nedotat(-ă), neînzestrat(-ă), fără zestre lipsiţi de ocrotire II. adv. (-a) fără ocrotire
απροκάλυπτ-ος, -η, -o I. adj. nedisimulat(-ă), απρόσφορ-ος, -η, -o adj. 1. nepotrivit(-ă), neco-
deschis(-ă), faţiş(-ă) II. adv. (-a) făţiş, pe respunzător(-oare) 2. care nu poate fi dăruit /
şleau, pe faţă făcut cadou
απρομελέτητ-ος, -η, -o I. adj. nepremeditat(-ă), απροσχημάτιστ-ος, -η, -o I. adj. nedisimulat(-ă),
fără premeditare // -o έγκλημα crimă fără pre- deschis(-ă) II. adv. (-a) fără disimulare
meditare II. adv. (-a) απρόσωπ-ος, η, -o I. adj. impersonal(-ă) // gram.
απρονοησία, η subst. 1. imprudenţă, nechibzuinţă -a ρήματα verbe impersonale II. adv. (-a)
2. lipsă de prevedere απροφύλακτ-ος, -η, -o şi απροφύλαχτ-ος, -η, -
απρόοπτ-ος, -η, -o I. adj. neprevăzut(-ă), o I. adj. neprotejat(-ă), nepăzit(-ă), neferit(-ă)
neaşteptat(-ă), subit(-ă), inopinat(-ă) // -η II. adv. (-a)
εμφάνιση apariţie neprevăzută // -ος θάνατος απροχώρητο, το subst. limita extremă, capătul
moarte subită II. subst. το -o neprevăzut; puterilor / răbdării
neaşteptat // βρέθηκα προ -ου m-am aflat în άπταιστ-ος, -η, -o I. adj. fără greşeli de limbă;
faţa a ceva neaşteptat // (înv.) εξ -ου prin sur- ireproşabil(-ă) / fără cusur din punct de vedere
prindere al limbii II. adv. (-a), perfect // μιλάει -α γαλ-
απροπό adv. apropo, fiindcă vorbim de asta λικά vorbeşte perfect franceza
απροπόνητ-ος, -η, -o I. adj. neantrenat(-ă) II. απτικ-ός, -ή, -ό adj. tactil(-ă), de pipăit // -ά
adv. (-a) fără antrenament νεύρα nervi tactili
απροσανατόλιστ-ος, -η, -o adj. neorientat(-ă); απτόητ-ος, -η, -o I. adj. neînfricat(-ă), temerar(-ă),
dezorientat(-â) cutezător(-oare), viteaz(-ă) II. adv. (-a)
απροσάρμοστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neadaptat(-ă) απτ-ός, -ή, -ό adj. palpabil(-ă) // -ά παραδείγ-
2. inadaptabil(-ă) II. adv. (-a) ματα exemple palpabile
απρόσβλητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neatacat(-ă) 2. απύθμεν-ος, -η, -o adj. fără fund, abisal(-ă) // -a
inatacabil(-ă) // -α επιχειρήματα argumente βάθη adâncuri abisale
inatacabile II. adv. (-a) απύραυλ-ος, -η, -o adj. (d. arme) fără propulsie
απροσγείωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neaterizat(-ă) 2. απυρεξία, η subst. med. apirexie, stare afebrilă
fig. desprins(-ă) de realitate II. adv. (-a) fără a απύρετ-ος, -η, -o I. adj. afebril(-ă) II. adv. (-a)
ateriza fără febră
απροσδιόριστ-ος, -η, -o I. adj. nedeterminat(-ă), απύρην-ος, -η, -o adj. care nu are nucleu
nedefmit(-ă) II. adv. (-a), în mod nedeterminat απυρπόλητ-ος, -η, -o adj. neincendiat(-ă)
απροσδόκητ-ος, η, -o I. adj. neaşteptat(-ă), απωθημένα, τα subst. pl. dorinţe / porniri ascunse
inopinat(-ă) II. adv. (-a) pe neaşteptate, în mod απώθηση, η subst. 1. respingere // έλξη καί ~
inopinat atracţie şi respingere 2. repulsie
απρόσεκτ-ος, -η, -o şi απρόσεχτ-ος, η, -o I. adj. απωθητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care respinge 2. res-
neatent(-ă), distrat(-ă) II. adv. (-a) pingător(-oare)
απροσεξία, η subst. 1. neatenţie 2. med. aprosexie απωθ-ώ, -ησα, -ήθηκα, απωθημένος I. v.t. 1. (şi
απρόσιτ-ος, -η, -o I. adj. inaccesibil(-ă), inabor- fig.) a respinge // o κίνδυνος -ήθηκε pericolul
dabil(-ă) II. adv. (-a) a fost respins 2. a înăbuşi
απρόσκλητ-ος, -η, -o I. adj. neinvitat(-ă) // -ος απώλεια, η subst. pierdere // ~ καιρού pierdere
γάιδαρος στον γάμο τι γυρεύει a nimeri ca de timp 2. pagubă, pierdere // ανθρώπινες -ες
nuca-n perete II. adv. (-a) pierderi umane 3. fig. corupţie, depravare //
απρόσκοπτ-ος, η, -o I. adj. fără piedici / fără οίκος -ς casa de prostituţie, de pierzanie
obstacole II. adv. (-a) απών-ούσα, -όν adj. absent(-ă); care lipseşte
απρόσμεν-ος, -η, -o I. adj. neaşteptat(-ă), ne- άπωση, η subst. repulsie
prevăzut(-ă) ll.adv. (-a) în mod neaşteptat απώτατ-ος, -η, -o adj. cel(cea) mai îndepărtat(-ă)
απροσμέτρητ-ος, -η, -o adj. incalculabil(-ă), de / depărtat(-ă)
nemăsurat απώτερ-ος, -η, -o adj. îndepărtat; depărtat(ă)
άρα - αργία 95
άρα conj. deci, aşadar, prin urmare // ~ δεν το αραι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αραιωμένος v.t. şi i.
έκανε; aşadar, nu ai făcut tu asta 1. a rări, a distanţa // ~ τα δένδρα a rări copacii
Αραβας, o subst. arab 2. a rarefîa; a se rarefia // -ωσε o αέρας aerul
αραβικ-ός, -ή, -ό adj. arab(-ă); arabic(-ă) // -ά şi s-a rarefiat 3. a împuţina // -ονται οι χαρές se
-ή limba arabă // -οί αριθμοί cifre arabe // -ό împuţinează bucuriile 4. a dilua
κόμμι gumă arabică αραίωση, η subst. vezi αραίωμα
αραβιστί adv. în limba arabă αρακάς, o subst. bot. 1. mazăre 2. măzăriche,
αραβόκομβος, o subst. mar. nod marinăresc borceag
αραβοκρατία, η subst. dominaţie arabă άρα-κατάρα, η subst. cel mai mare blestem
αραβοσιτάλευρο, το subst. mălai αραλίκι, το subst. odihnă, confort
αραβοσιτέλαιο, το subst. ulei de porumb αραμαΐκ-ός, -ή, -ό adj. aramaic(-ă)
αραβόσιτος, o subst. bot. porumb αραμπάς, o subst. căruţă mare
αραβούργη-μα, -ματος, το subst. arabesc αραμπατζής, o subst. căruţaş
άραγε pârtie, interog. oare // γύρισε oare s-a αραξοβόλι, το subst. mar. loc de ancorare
întors? αραπάκι, το subst. 1. copil de negru 2. (fig.)
copil foarte brunet
άραγ-μα, -ματος, το subst. ancorare αράπ-ης, o, -ισσα şi -ίνα, T{subst. 1. (mai ales în
αραγμέν-ος, -η, -o adj. ancorat(-ă) sens negativ) negru(-esă) 2. om tuciuriu
αράδα, η I. subst. 1. rând, şir // o καθένας με Αραπιά, η subst. 1. ţară de negri 2. ţara arabilor
την ~ του fiecare la rândul său // το αγόρασα 3. (în sens mai larg) Africa
στην ~ l-am cumpărat la rând (cum mi-a venit αράπικ-ος, -η, -o adj. 1. arăbesc(-ească); al(a)
la mână, fără să aleg) 2. locul, poziţia, rangul // negrilor; arab(-ă) 2. fig. sălbatic(-ă), încăpăţâ-
δεν είναι της -ας μου nu este de rangul meu nat(-ă) 3. τα -a limba arabă
II. adv. 1. continuu // το νερό τρέχει ~ apa αραποσίτι, το subst. bot. porumb
curge continuu 2. la rând // τα πήρα ~ όλα τα αραχίδα, η subst. bot. alună de pământ, arahidă
μαγαζιά am luat la rând toate magazinele αραχιδέλαιο, το subst. ulei de arahide
αραδ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, αραδιασμένος άραχλ-ος, -η, -o adj. mizerabil(-ă), deplorabil(-ă),
v.t. a pune /a aşeza în rând, a rândui; a înşira 2. nenorocit(-ă)
a enumera, a înşirui // -ιάστηκαν όλοι σε αράχνη, η subst. 1. păianjen 2. pânză de păianjen
ευθεία γραμμή s-au înşirat cu toţii în linie 3. bot. un fel de plantă
dreaptă αραχν-ιάζω, -ιασα, αραχνιασμένος v.i. a se
αράδιασ-μα, -ματος, το subst. 1. înşirare, aşe- umple cu pânze de păianjen
zare la rând 2. enumerare, înşiruire άραχν-ος, -η, -o adj. vezi άραχλος
αραδιαστ-ός, -ή, -ό I. adj. aşezat(-ă) la rând, în- αραχνούφαντ-ος, -η, -o adj. (d. ţesuturi) ţesut(-ă)
şirară) II. adv. (-ά) la rând, în ordine, în linie foarte fin, ca ţesătura de păianjen
αράζω, άραξα, αραγμένος I. v.t. a arunca anco- αρβανίτικ-ος, -η, -o adj. 1. albanez(-ă); de al-
ra, a ancora // το καράβι άραξε στο λιμάνι banez // -o κεφάλι persoană foarte încăpăţâ-
του Πειραιά corabia a ancorat în portul Pireu nată
II. v.i. a-şi găsi refugiul, a se aciuia αρβύλα, η şi άρβυλο, το subst. bocanc soldăţesc
αράθυμ-ος, -η, -o adj. irascibil(-ă); arţăgos(-oasă) αργά adv. 1. lent, încet, domol, lin, potolit //
αραιοκατοικημέν-ος, -η, -o adj. cu populaţie περπατώ ~ a merge încet 2. târziu // ήρθα ~
rară / puţină στο σπίτι am venit târziu acasă // κάλλιο ~
αραιομετρία, η subst. fiz. areometrie παρά ποτέ mai bine mai tîrziu decât niciodată
αραιόμετρο, το subst. fiz. areometru αργάζω v.t. l . a tăbăci, a argăsi 2. fig. a snopi în
αραι-ός, -ή, -ό I. adj. 1. rar(-ă), distanţat(-ă), ră- bătaie
rit(-ă) // -ά δέντρα pomi rari // -ό ύφασμα ţe- αργαλειός, o subst. război de ţesut
sătură rară // -ά σπίτια case rare 2. rarefiat(-ă) άργασ-μα, -ματος, το subst. 1. tăbăcire, argăsire
// -ή ατμόσφαιρα atmosferă rarefiată 3. diluat 2. fig. bătaie zdravănă
(-ă) // -ό γάλα lapte diluat pl. αραιοί puţini II. αργεντιν-ός, -ή, -ό adj. argentinian(-ă)
adv. (-ά), rar, arareori, din când în când // τον αργί-α, η subst. 1. zi nelucrătoare, zi de sărbătoa-
βλέπω πολύ -ά îl văd foarte rar // -ά και που re // εργάσιμες ημέρες και -ες zile lucrătoare
din când în când şi nelucrătoare 2. (la militari) destituire // τον
αραίω-μα, -ματος, το subst. 1. rărire, distanţare έθεσαν σε ~ l-au destituit 3. întreruperea acti-
2. rarefiere 3. împuţinare, diminuare 4. diluare vităţii, repaus, relaş
96 αργιλικός - αρθροτομή
αργιλικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de lut; de argilă 2. de nica nu funcţionează 3. (d. pământ) a nu fi cul-
aluminiu tivat
αργίλιο, το subst. aluminiu άρδευση, η subst. 1. irigare 2. irigaţie
αργιλοθερμία, η subst. tehn. aluminotermie αρδευτικ-ός, -ή, -ό adj. de irigaţie // -ά έργα lu-
άργιλος, η subst. argilă; lut; humă crări de irigare
αργιλοπλαστική, η subst. ceramică; olărie αρδ-εύω, -εύσα, -εύτηκα v.t. a iriga
αργιλώδ-ης, -ης, -ες adj. argilos(-oasă) // -ες άρδην adv. în întregime, în mod radical, din te-
έδαφος teren argilos melii, cu desăvârşire
αργκό, η subst. argou αρειανισμός, o subst. relig. arianism
αργό, το subst. chim. argon αρειμάνι-ος, -α, -o adj. cu aspect belicos(-oasă)
αργοκίνητ-ος, -η, -o adj. 1. greoi(-oaie) în miş- / dur(-ă)
cări 2. leneş(-ă) άρ-ειος, -εία, -o adj. marţian(-ă)
αργομισθία, η subst. sinecură Άρειος Πάγος, o subst. jur. Curtea de Casaţie,
αργόμισθ-ος, -η, o adj. 1. de sinecurist(-ă) 2. de Tribunalul Suprem, Areopag
sinecură αρένα, η subst. arenă
αργοναυτικ-ός, -ή, -ό adj. mitol. argonautic(-ă) αρεοπαγίτης, o subst. jur. membru al Areopagu-
αργοπορία, η subst. întârziere lui; areopagit
αργοπορ-ώ, -ησα, αργοπορημένος v.i. 1. a întâr- άρες μάρες, οι subst. pl. cuvinte fără legătură
zia, a ajunge târziu 2. a se mişca încet logică, incoerenţă // ~ κουταμάρες nerozii,
αργ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. încet(-eată), lent(-ă), tâmpenii
greoi(-oaie) // με -ές κινήσεις cu mişcări lente αρεσιά, η subst. vezi αρέσκεια
2. (d. materiale) brut(-ă), neprelucrat(-ă) // -ό αρέσκεια, η subst. II κατ' ~ după preferinţe
πετρέλαιο petrol brut 3. încet(-eată) la minte, αρεστ-ός, -ή, -ό adj. plăcut(-ă), agreabil(-ă)
prost(-oastă) II. adv. (-ά) 1. (în mod) lent; încet αρέσω, άρεσα v.i. şi v.t. a plăcea, a se face plă-
// περπατά ~ merge încet // μιλά ~ vorbeşte cut(-ă) // μου αρέσουν τα γλυκά îmi plac dul-
lent 2. târziu // έφυγε ~ a plecat târziu ciurile // δεν τον -αρεσα καθόλου nu mi-a
αργότροφ-ος, -η, -o adj. 1. care nu este sprin- plăcut deloc // θέλω να ~ στους ανθρώπους
ten(-ă), nemlădios(-oasă), neflexibil(-ă) 2. în- vreau să plac oamenilor
cet(-eată) la minte αρετ-ή, η subst. 1. virtute 2. merit 3. calitate (mo-
αργόσχολ-ος, -η, -o adj. fără ocupaţie, pierde- rală) // έχει πολλές -ές are multe calităţi
vară, care nu face nimic αρετσίνωτ-ος, -η, -o adj. 1. (d. vin) fără răşină 2.
αργυραμοιβός, o subst. zaraf (d. oameni) nepătat(-ă), necalomniat(-ă)
αργύριο, το subst. monedă de argint; bani // pl. αρθρικ-ός, -ή, -ό adj. med. articular(-ă), de arti-
τα -a banii culaţie
αργυροκέντητ-ος, -η, -o adj. brodat(-ă) cu ar- αρθρίτιδα, η şi αρθριτικά, τα subst. pl. med.
gint, cu fire de argint artrită, arterită
αργυροπυρίτης, o subst. geol. pirită argentiferă αρθριτικ-ός, -ή, -ό adj. med. artritic(-ă), al în-
άργυρος, o subst. argint // καθαρός ~ argint pur cheieturilor
// νιτρικός ~ nitrat de argint άρθρο, το subst. articol // το κύριο ~ articol de
αργυρ-ός, -ή, -ό adj. 1. de argint, din argint // -ά fond // gram. οριστικό ~ articol hotărât;
νομίσματα monede de argint 2. de culoarea αόριστο - articol nehotărât // jur. ~ του νόμου
argintului, argintiu(-ie) //' -οί γάμοι nunta de articol de lege // fin. λογιστικό ~ articol con-
argint tabil
αργυροΐφαντος, -η, -o adj. ţesut(-ă) cu fire de αρθρογραφία, η subst. 1. redactarea articolelor
argint de ziar 2. texte scrise ale unui ziarist 3. ziaris-
αργυροχοΐα, η subst. meseria prelucrării argin- tică
tului αρθρογράφος, o subst. ziarist; autor de articole
αργυρώνω v.t. a arginta; a polei cu argint, a sufla la ziar
cu argint αρθρογραφώ v.i. a scrie articole la ziar, a fi
αργύρωση, η subst. argintare ziarist(-ă)
αργ-ώ, -ησα ν. i. l . a întârzia, a zăbovi, a veni / a αρθροδεσία, η subst. med. artrodeză
ajunge târziu // -ησα ν'αρθώ am venit târziu 2. αρθρολυσία, η subst. med. artroliză
a nu lucra; a fi în repaus; a nu funcţiona // τα αρθρόποδα, τα subst. pl. zool. artropode
μαγαζιά την κυριακή -ούν magazinele dumi- αρθροτομή, η subst. med. artrotomie
αρθρώνω - άρκτος 97
αρθρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, -αρθρωμένος v.t. a spre stânga, în partea stângă // o δρόμος είναι
articula, a pronunţa // δεν μπόρεσε να -ώσει -ά drumul e la stânga
λέξη nu a putut să articuleze nici un cuvânt αριστερόχειρας, o, η subst. stângaci(-ce)
άρθρωση, η subst. 1. articulaţie 2. pronunţare 3. αριστ-εύω, -ευσα şi -εψα ν. i. a primi nota maxi-
gram. articulare mă, a fi un elev/student excelent
αρθρωτ-ός, -ή, -ό adj. articulat(-ă) αριστίνδην adv. alegând pe cei mai buni dintre
άρια, η subst. muz. arie cei mai buni
αριά και που loc. adv. rar, la intervale mari αριστοκράτ-ης, o, -ισσα, η subst. aristocrat(-ă)
αριβάρ-ω, -ίσα v.i. a sosi αριστοκρατία, η subst. 1. aristocraţie 2. fig. elită
αριβισμός, o subst. arivism, parvenitism αριστοκρατικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. aristocratic(-ă)
αριβ-ίστας şi αριβ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. 2. fig. distins(-ă), elegant(-ă) II. adv. (-ά) în
arivist(-ă) mod aristocratic, cu eleganţă
αρίδα, η subst. 1. sfredel, burghiu 2. piciorul άριστ-ος, -η, -o adj. foarte bun(-ă); excelent(-ă)
omului // άπλωσε την -α του şi-a întins pi- // -ος μαθητής elev foarte bun // -α αποτελέσ-
ciorul ματα rezultate excelente
αρίθμηση, η subst. 1. numărare, numărătoare // ~ αριστοτέλει-ος, -α, -o şi αριστοτελικ-ός, -ή, -ό
των ψήφων numărarea voturilor 2. numerotare adj. aristotelian(-ă), aristotelic(-ă) // -o πανε-
αριθμητική, η subst. aritmetică πιστήμιο θεσσαλονίκης universitatea „Aris-
αριθμητικό, το subst. gram. numeral // απόλυτο ~ totel" din Salonic
numeral cardinal // τακτικό ~ numeral ordinal αριστοτέχν-ης, o, -ισσα, η subst. maestru, artist
αριθμητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. numeric(-ă) 2. excepţional, virtuoz; persoană foarte pricepută
numărabil(-ă) 3. aritmetic(-ă) II. adv. (-ά) prin în meserie
calcul aritmetic
αριστοτεχνικ-ός, -ή, -ό I. adj. de maestru, de
αριθμητ-ός, -ή, -ό adj. numărabil(-ă); măsura-
virtuoz, excepţional(-ă), de excepţie II. adv. (-ά)
bil(-ă)
cu măiestrie, cu virtuozitate
αριθμομηχανή, η subst. maşină de calcul αριστοΰργη-μα, -ματος, το subst. capodoperă;
αριθμομνήμονας, o subst. cel care face calcule
lucrare de mare valoare
dificile în memorie αριστουργηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. demn(-ă) de a
αριθμ-ός, o subst. 1. număr; cifră // o αόξοντας fi considerat(-ă) o capodoperă II. adv. (-ά) în
~ număr curent // άρτιοι sau ζυγοί -oi numere manieră demnă de o capodoperă
cu soţ // ~ της οδού numărul străzii // σεβαστός αριστοΰχ-ος, -α, -o adj. licenţiat(-ă) / absol-
~ un număr respectabil // αφανής ~ un număr v e n t ă ) cu nota maximă, notat(-ă) cu nota
neînsemnat 2. gram. ενικός ~ număr singular maximă
// πληθυντικός ~ număr plural 3. -ός μητρώου
număr matricol αρκετ-ός, -ή, -ό I. adj. destul(-ă), îndeajuns(-ă),
αριθμ-ώ, -ησα, -ήθηκα, αριθμημένος v.t. 1. a suficientă) // δεν έχω -ά χρήματα nu am
număra 2. a numerota 3. a enumera 4. a măsu- bani suficienţi II. adv. (-ά) destul // ~ μίλησες
ra, a calcula ai vorbit destul // ~ δύσκολα destul de greu //
άρι-ος, -α, -o adj. arian(-ă), din rasa ariană, ~ καλά destul de bine
indo-european(-ă) άρκευθος, η subst. bot. ienupăr
αριστείο, το subst. premiu, distincţie αρκούδα, η subst. 1. urs, ursoaică 2. fig. om
αριστερά, η subst. 1. mâna stângă // να μη ξέρει nesociabil 3 .fig. femeie grasă şi urâtă
η δεξιά τι κάνει η ~ nu ştie dreapta ce face αρκουδιάρ-ης, o pl. -ηδες subst. 1. ursar; 2.
stânga 2. pol. stânga // η άκρη ~ extrema dresor de urşi
stângă αρκουδίσ-ιος, -ια, -io adj. de urs; al ursului;
αριστερίζω v.i. pol. a adera la un partid de stân- asemănător(-oare) cu ursul
ga; a avea păreri de stânga αρκούδος, o subst. urs (mascul)
αριστερισμός, o subst. pol. stângism, politică αρκουδοτόμαρο, το subst. piele de urs
stângistă αρκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. arctic(-ă), nordic(-ă),
αριστερ-ιστής, o , -ίστρια, η subst. pol. extre- septentrional(-ă), boreal(-ă)
m i s t a ) de stânga αρκτικ-ός, -ή, -ό adj. iniţial(-ă) vezi αρχικός
αριστερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. stâng(-ă) // το -ό άρκτος, η subst. 1. urs, ursoaică 2. geogr. polul
χερι mâna stângă 2. de stânga // έχει -ές ιδέες nord, nordul 3. astr. ursa // η μεγάλη (η μικρή)
are păreri de stânga II, adv. (-ά) la(în) stânga, ~ ursa(carul) mare sau ursa(carul) mică(mic)
98 αρκώ - αρνητικός
αρκ ώ, άρκεσα, αρκέστηκα I. v.i. a fi suficient αρμεχτά adv. 1. prin mulgere l.flg. (la culegerea
(-â), a fi de ajuns, a ajunge // τα χρήματα μου măslinilor) cu mâinile
- GI>V για το ταξίδι banii îmi ajung pentru αρμεχτ-ής, o, -έχτρα, η subst. mulgător(-oare)
călătorie II. impers. -εί e suficient, ajunge, de άρμη, η subst. apă sărată; saramură
ajuns // -εί να φωνάξεις και θα έρθω αμέσως αρμόδι-ος, -α, -o adj. competent(-ă); autorizat
e suficient să strigi şi voi veni imediat // -εί να (-ă), specializat(-ă) // είναι o μόνος ~ να απο-
το πήτε e de ajuns s-o spuneţi III. v.r. -ούμαι a φασίσει este singurul competent să hotărască H
se mulţumi cu... a se limita la... // -οϋμαι στα η -α αρχή forul autorizat // οι -ες υπηρεσίες
λίγο. που έχω mă mulţumesc cu puţinul pe seviciile specializate
care îl am // -οΰμαι στη γνώμη σας mă mulţu- αρμοδιότητα, η subst. competenţă, faptul de a fi
mesc cu părerea dumneavoastră autorizat
αρλεκίνος, o subst. 1. arlechin 2. fig. om cu două αρμόζει impers. a se potrivi // τέτοια συμπερι-
feţe φορά δεν ~ σε άνδρα ο asemenea comportare
αρλοΰμπκ, η subst. prostie, vorbă prostească nu se potriveşte unui bărbat
αρμ interj, arma (comandă militară) // παρου- αρμολόγη-μα, -ματος, το subst. montaj, montare
σιάστε ~! prezentaţi arma! αρμολόγος, o subst. montor, montator
άρ-μο, -ματος, το subst. 1. car (de luptă, de curse) αρμολογώ v.t. a monta
2. milit, tanc // ~ μάχης car de luptă, tanc αρμονία, η subst. 1. armonie, acord, concordan-
αρμάδα, η subst. milit. flota de război ţă, bună înţelegere 2. muz. armonie
αρμαΟικ, η subst. 1. legătură (de chei etc.) 2. αρμον-ίζω, -ισα v.t. a armoniza
şirag αρμόνικα, η subst. armonică; muzicuţă
άρματα, τα subst. pl. arme αρμονικ-ός, -ή, -ό I, adj. 1. armonic(-ă) 2. armo-
αρματογωγό, το subst. vas de război pentru nios(-oasă) // -ή συμβίωση convieţuire armo-
transportul tancurilor nioasă II. adv. (-ά) în mod armonios, în ar-
αρματηλάτης, o subst. tanchist monie
αρματοδρομία, ρ subst. cursă de care (de luptă) αρμόνιο, το subst. muz. armoniu
αρματοδρόμος, o subst. cel care ia parte la cursa αρμός, o subst. 1. încheietură, articulaţie // με
de care (de luptă) πονούν όλοι οι -oi mă dor toate încheieturile
αρματολίκι, το subst. zona stăpânită de haiduci // τρίζουν οι -οί του καραβιού scârţâie înche-
αρματολικ-ός, -ή, -ό adj. haiducesc(-ească) ieturile corăbiei 2. legătură, racord
αρματολός, o subst. ist. haiduc αρμοστεία, η subst. comisariat
αρματομαχία, η subst. luptă cu tancuri αρμοστής, o subst. comisar; guvernator
αρματ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αρματωμένος v.t. αρμοστήρας, o subst. tehn. racord, piesă de legă-
1. a înarma 2. a arma, a echipa un vas, o navă tură, fiting, ştuţ
3. a împodobi 4.fig. a înarma spiritual αρμπαρόριζα, η subst. bot. plantă aromatică
αρματωσιά, η subst. 1. armament; armură 2. άρμπουρο, το subst. mar. catarg
echipamentul unui vas αρμύρα, η subst. 1. sărătură 2. gust sărat 3. apă
άρμεγ-μα, -ματος, το subst. 1. mulgere, muls 2. sărată
fig. tragere de foloase, exploatare αρμυρίκι, το subst. bot. brâncă, plantă erbacee
αρμ-έγω, -έξα, -έχτηκα, αρμεγμένος v.t. a fără frunze care creşte lângă mare
mulge 2.jig. a exploata pe cineva αρμυρ-ός, -ή, -ό adj. sărat(-ă)
αρμεν-ίζω, -ισα v. i. l . a naviga cu pânzele întinse άρνηση, η subst. 1. negare, tăgăduire 2. refuz 3.
// ~ στη θάλασσα a călători pe mare // που -ει jur. denegare
o νους σου; unde îţi hoinăreşte gândul? αρνησίθρησκ-ος, -η, -o adj. care îşi reneagă
αρμένικ-ος, -ti, -o I. adj. armenesc(-ească) II. τα credinţa religioasă, apostat(-ă)
-α limba armenească III. adv. (-a) armeneşte αρνησικυρία, η subst. pol. veto
αρμένισ-μα, -ματος, το subst. călătorie pe mare; αρνησισμός şi αρνητισμός, o subst. med. nega-
navigaţie, plutire tivism
αρμενιστής, o subst. mar. gabier, marinar 1a αρνητής, o subst. persoană care neagă
manevrarea pânzelor αρνητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. negativ(-ă) // -ή
αρμενιστί adv. armeneşte; în limba armeană απάντηση răspuns negativ // gram. -ά μόρια
άρμενο, το subst. mar. 1. pânză de corabie, velă particule negative // electr, -ός πόλος pol ne-
2. τα -α echipamentul unei nave, cele necesare gativ // mat. -ός αριθμός număr negativ 2 .fig.
navigaţie^ negativ(-ă), rău(rea), nefast(-ă) // -ή επίδραση
αρνί - αρτηρία 99
influenţă negativă II. subst. το -ό (foto, film) άρρηκτ-ος, -η, -o adj. 1. incasabil(-ă) 2. nespart
negativul III. adv. (-ά) în mod negativ (-ă) 3. indestruetibil(-ă)
αρνί, το subst. miel άρρητ-ος, -η, -o adj, 1. care nu poate fi spus, de
αρνίσ-ιος, -ια, -io adj. de miel // -ιο κρέας car- nespus, de nedescris, inefabil(-ă) 2. (d. un
ne de miel număr) inexprimabili-ă)
αρν-ούμαι şi αρν-ιέμαι, -ήθηκα v.d. a refuza // αρρίγωτ~ος, -η, -o adj. neliniat(-ă), fără linii //
-ήθηκα την πρόσκληση am refuzat invitaţia 2. -o τετράδιο caiet neliuiat
a renega // ~ τους φίλους μου a-şi renega prie- αρρυθμία, η subit. 1. dezordine, lipsă de ordine
tenii 3. a nega // ~ μία κατηγορία a nega o 2. med. aritmie, tulburare de ritm // καρδιακή
acuzaţie ~ aritmie cardiacă
άρον-άρον adv. în grabă, la repezeală, în pripă, άρρυθμ-ος, -η, o adj, lipsit(-a) de ritm, neregu-
de voie şi de nevoie; repede şi forţat lat(-ă)
άροση, η subst. arat αρρωστ-αίνω, -ηαα, αρρωστημένος I. v.i. a se
αρόσιμ-ος, -η, -o adj. arabil(-ă) îmbolnăvi, a cădea bolnav(-ă) // -ησε από
αροτριώνω, -ωσα v.t. a ara πνευμονία s-a îmbolnăvit de pneumonie //
άροτρο, το subst. plug -ησε από το κακό του s-a îmbolnăvit de nccaz
αρουραίος, o subst. şobolan, şobolan de câmp αρρωστημέν-ος, -η, -o part. ca adj. bolnăvi-
άρπα, η subst. muz, harpă cios(-oasâ) // -η φαντασία fantezie bolnăvi-
άρπαγας, o subst. 1. persoană rapace, hrăpăreţ cioasă II. v.t. a îmbolnăvi pe cineva; a face sâ
(-eaţă) 2. hoţ sufere pc eincva îi μ'-ησες m-ai îmbolnăvit
αρπάγη, η subst. cange, orice instrument care are αρρώστι-α şi αρρώστια, η subst. 1. boală, mala-
un cârlig die, afecţiune // υποφέρει από πολλές -ες
αρπαγή, η subst. 1, răpire, răpit // βίαια ~ răpire suferă de multe boli l. flg. manie, pasiune // o
prin violenţă 2. înhăţare, înşfâcare 3. jefuire, κινηματογράφος είναι η ~ του cinematogra-
prădare, furt ful este boala, mania lui
αρπ-άζω, -αξα, -άχτηκα, αρπαγμένος I. v.t. 1. αρρωστιάρ-ης, -α, -ικο şi αρρωστιάρικ-ος, -η,
a înhăţa, a înşfăca, a apuca, a pune mâna pe... -ο I. adj. bolnăvicios(-oasă); debil(-ă); slab(-ă);
// τον -ξα από το χέρι l-am apucat de mână // cu sănătatea şubredă II. adv. (-a) în mod
τη -αξε από τα μαλλιά a înşfăcat-o de păr 2. bolnăvicios
a fura // -αξε ξένη περιουσία a furat o avere άρρωστ-ος, -η, -o adj. bolnav(-ă) // έπεσε -ος
străină II. v.i. (d. mâncare) a se arde d -αξε το στο κρεβάτι a căzut bolnav la pat
φαγητό s-a ars mâncarea III. v.r. -αζομαι (şi αρρωστώ v.i. şi v.t. vezi αρρωσταίνω
sensurile) a se încăiera // -άχτηκε απ'το δένδρο αρσενικό, το subst. chim. arsenic // ~ οξύ acid
s-a prins de copac // -άχτηκαν στα χέρια s-au arsenic
încăierat 2. a se enerva brusc 3. a fi prins de o αρσενικοθήλυκο, το subst. persoană, fiinţă her-
boală -άχτηκα από γρίπη m-a prins o răceală mafrodită
αρπακτικ-ός, -ή, -ό şi αρπαχτικ-ός, -ή, -ό I. αρσενικ-ός, -ή, -ό adj. 1. masculin(-ă); bărbă-
adj. răpitor(-oare), rapace // -ό πτηνό pasăre tesc(-ească) 2. gram. -ό άρθρο articol masculin
răpitoare (de pradă) II. adv. (-ά) în mod rapace άρση, η subst. 1. ridicare // ~ βαρών ridicarea de
// στα -ά în grabă, la repezeală greutăţi // ~ των χεριών ridicarea mâinilor 2.
αρπακτικότητα, η subst. rapacitate suspendare, încetare // ~ του στρατιωτικού
αρπίστ-ας, o, -ρια, η subst. muz. harpist(-ă) νόμου suspendarea legii marţiale // ~ της
αρραβώνας, o subst. 1. arvună, acont 2. zălog 3. πολιορκίας încetarea asediului 3. înlăturare,
logodnă 4. verighetă, inel de logodnă 5. pl. oi anulare H ~ της κατηγορίας anularea acuza-
-ες, ceremonia de logodnă // χθες είχαμε τους ţiei 4. muz. partea slabă a ritmului
-ες της κόρης μου ieri am avut logodna fiicei αρσιβαρίστας, o subst. atlet halterofil
mele αρτ-αίνω, -υσα, -ύθηκα, αρτυμένος I. v.t. a
αρραβων-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, αρραβωνιασ- condimenta II. v.r. -αίνομαι a nu respecta /
μένος I. v.t. a logodi II. v.r. -ομαι se logodi ţine postul
αρραβωνιάσματα, τα subst. ceremonia de lo- αρτεργάτ-ης, o, -τρία, η subst. muncitor(-oare)
godnă la brutărie, brutar(-ăreasă)
αρραβωνιαστίκ-ός, o, -ιά, η subst. logodnic(-ă) αρτεσιανό (φρέαρ), το subst. fântână arteziană
αρρενωπ-ός, -ή, -ό adj. viril(-ă), bărbătesc(-ească) αρτηρία, η subst. med. 1. arteră 1. .flg. arteră,
αρρενωπότητα, η subst. virilitate cale importantă de comunicaţie
100 αρτηριακός -αρχηγός
αρχι- element de compunere care indică superi- αρχιφύλακας, o subst. gardian şef
oritatea sau primordialitatea αρχιχρονιά, η subst. prima zi a anului, ziua
αρχίατρος, o subst. medic militar cu grad de Anului Nou
colonel, medic-şef αρχομαν-ής, -ής, -ές adj. însetat(-ă) de putere;
αρχιγραμματέας, o, η subst. secretar(-ă) şef(-ă), ahtiat(-ă) după putere
prim secretar αρχοντάνθρωπος, o subst. om cu ţinută şi com-
αρχίδι, το subst. testicul portament de nobil
αρχιδικαστής, o subst. prim judecător άρχοντας, o, -ισσα, η subst. nobil(-ă), boier
αρχιδούκ-ας, o, -ισσα, η subst. arhiduce(-cesă) (-oaică), aristocrat(-ă), stăpân(-ă), arhonte
αρχιεπισκοπή, η subst. arhiepiscopie αρχοντιά, η subst. 1. nobleţe, boierie, origine
αρχιεπισκοπικ-ός, -ή, -ό adj. arhiepiscopal(-ă) nobilă 2. purtare / comportament de nobil /
αρχιεπίσκοπος, o subst. arhiepiscop boier / domnească
αρχιερατικ-ός, -ή, -ό adj. arhieresc(-ească) αρχοντικό, το subst. 1. casă boierească, conac 2.
αρχιεργάτ-ης, o, -ρια, η subst. şef(-ă) de echipă casă de oameni bogaţi
de muncitori αρχοντικ-ός, -ή, -ό I. adj. boieresc(-ească),
αρχιερέας, o subst. arhiereu domnesc(-ească), nobil(-ă), măreţ(-eaţă) II.
αρχιεροσύνη, η subst. rangul de arhiereu adv. (-ά) boiereşte, ca boierii, domneşte
αρχ-ίζω, -ισα v.t. a începe // ~ τη δουλειά a αρχοντογεννημέν-ος, -η, -o adj. născut nobil(-ă),
începe lucrul de neam nobil, de familie de boieri
αρχικελευστής, o subst. mar. prim maistru de αρχοντολόγι şi αρχοντολόι, το subst. nobilime,
marină boierime, protipendada
αρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. iniţial(-ă), primar(-ă), de αρχοντομαθημέν-ος, -η, -o adj. învăţat(-ă) cu
început // -ή θέση poziţia iniţială // -ά γράμμα- traiul boieresc
τα litere iniţiale II. adv. (-ά) la început; în αρχοντόσπιτο, το subst. 1. casa boierului 2. casa
primul rând // όπως ~ σημειώσαμε cum am unui om bogat, casă primitoare, casa domnească
semnalat la început αρχοντοχωριάτης, o subst. ţăran bogat, ţăran
αρχικύτταρο, το subst. celula iniţială, celula pri- parvenit
mară αρχύτερα adj. mai devreme, mai înainte // μια
αρχιλογιστής, o subst. şef contabil ώρα ~ cu o oră mai devreme
αρχιμάγειρας, o subst. bucătar-şef άρχων, o subst. domnitor, stăpân, suveran //
αρχιμανδρίτης, o subst. arhimandrit ανώτατος ~ suveran
αρχιμηνιά, η subst. prima zi a lunii αρωγή, η subst. ajutor, asistenţă, sprijin // κοιν-
αρχιμηχανικός, o subst. inginer şef ωνική ~ asistenţă socială
αρχιμηχανουργός, o subst. mecanic şef αρωγ-ός, -ός, -ό adj. cel(cea) care dă ajutor
αρχιμουσικός, o subst. capelmaistru, dirijor, şef άρω-μα, -ματος, το subst. aromă, mireasmă,
de orchestră parfum
αρχιναύαρχος, o subst. amiral şef αρωματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αρωματισμένος
αρχιναύκληρος, o subst. mar. şef de echipaj v.t. a aroma, a înmiresma, a parfuma
αρχίνισ-μα, -ματος, το subst. început αρωματικά, το subst. pl. mirodenii
αρχιν-ώ şi αρχιν-άω, -ησα, αρχινισμένος v.t. αρωματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. aromat(-ă), par-
vezi αρχίζω fumară) 2. aromatic(-ă) // chim. -οί υδρο-
αρχιπέλαγος, το subst. arhipelag γονάνθρακες hidrocarburi aromatice
αρχιστράτηγος, ο subst. milit. generalisim, co- αρωματοποΐα, η subst. producţia de parfumuri
mandant suprem αρωματοπωλείο, το subst. parfumerie
αρχισυμμορίτης, o subst. căpetenie de bandiţi; αρωματοπώλης, o subst. vânzător de parfumuri
şeful bandiţilor αρωματώδ-ης, -ης, -ες adj. aromat(-ă), înmires-
αρχισυντάκτ-ης, o, -ρια, η subst. redactor şef mat(-ă)
αρχιτέκτονας, o, η subst. arhitect(-ă) αρώτητ-ος, -η, -o adj. neîntrebat(-ă)
αρχιτεκτονική, η subst. 1. arhitectură // -ή ας conj. 1. să // ~ αρχίσουμε să începem // ~
Σχολή facultatea de arhitectură 2. arhitectonică ερχόσουν να έβλεπες să fi venit să vezi // ~
αρχιτεκτονικ-ός, -ή, -ό adj. arhitectonic(-ă), ar- τον δω κι ~ πεθάνω să-1 văd şi apoi pot lă mor
hitecturală), de arhitectură // ~ υποθέσουμε să presupunem // ~ γίνω
αρχιτεμπέλης, o subst. persoană foarte leneşă καλά κι ύστερα συζητάμε să mă fac bine şi
αρχιτεχνίτης, o subst. maistru şef, prim maistru apoi discutăm 2. lasă // ~ είναι lasă să fie, nu-i
102 ασάλευτος - ασθματικός
nimic 3. deşi, chiar dacă // δουλεύει κι ~ είναι ασελγ-ώ, -ησα ν./, a se deda la desfrâu, a se des-
άρρωστος lucrează deşi este bolnav // 4. fie ~ trăbăla, a duce o viaţă libertină / indecentă
γίνει ό, τι θέλει fie ce-o fi // ό, τι βρέξει, ~ ασέλην-ος, -η, -o adj. fără lună; întunecat(-ă)
κατεβάσει! ce-o fi să fie! ασέλλωτ-ος, -η, -o adj. fără şa
ασάλευτ-ος, -η, -ο I. adj. nemişcat(-ă), neclin- ασεμνολογία, η subst. trivialitate, obscenitate
t i t ă ) 11. adv. (-α) fără să se neliniştească (în vorbire)
ασαλπάριστ-ος, -η, -o adj. mar. (d. nave) care άσεμν-ος, -η, -o I. adj. indecent(-ă), necuviin-
nu a pornit în larg; care nu a ridicat ancora cios(-oasă) // -η εμφάνιση ţinută indecentă //
ασανσέρ, το subst. ascensor, lift -η συμπεριφορά purtare indecentă // -α λόγια
ασάπιστ-ος, -η, -o adj. neputrezit(-ă); de nepu- purtare indecentă II. adv. (-a)
trezit ασετιλίνη, η subst. acetilină
ασαράντιστ-ος, -η, -o adj. (d. un mort, lehuză) ασετόν, το subst. chim. acetonă
care n-a împlic patruzeci de zile ασήκωτ-ος, -η, -o adj. 1. care mai stă încă în pat
άσαρκ-ος, -η, -o adj. slab(-ă), uscătiv(-ă), coste- 2. de neridicat, foarte greu
liv(-ă) ασημάδευτ-ος, -η, -o adj. 1. nemarcat(-ă) 2. ne-
ασάφεια, η subst. neclaritate; nelămurire ochit(-ă)
ασαφήνιστ-ος, -η, -o adj. neclarificat(-ă) ασήμαντ-ος, -η, -o adj. neînsemnată), neimpor-
ασαφ-ής, -ής, -ές I. adj. neclar(-ă) II. adv. (-ώς) tantă), fără / lipsit de importanţă // -o γεγονός
ασβέστης, o şi ασβέστι, το subst. var // σβησμέ- eveniment lipsit de importanţă
νος ~ var stins ασημέν-ιος, -ια, -io adj. 1. de argint 2. de culoare
ασβέστιο, το subst. chim. calciu argintie // -ια κουτάλια linguri de argint
ασβεστίτης, o subst. chim. calcit, carbonat natural ασημ-ής, -ιά, -iadj. argintiu(-ie)
de calciu ασήμι, το subst. argint
ασβεστόγαλα subst. lapte de var ασημικά, τα subst. pl. argintărie
ασβεστοκάμινος, η subst. cuptor de var, varniţă ασημικό, το subst. obiect de argint, bijuterie din
αβεστοκονία-μα, -ματος, το subst. tencuială argint
ασβεστόλιθος, o subst. piatră de var; calcar
ασβεστόνερο, το subst. apa de var άσημ-ος, -η, -o adj. neînsemnată), puţin cu-
ασβεστοποιΐα, η subst. producţia de var noscută), obscur(-ă), insignifiant(-ă) // -ος
άσβεστ-ος, -η, -o adj. nestins(-ă) H -η φλόγα άνθρωπος om neînsemnat
ασημόσκονη, η subst. praf de argint
flacără nestinsă //fig. -ος μίσος ură nestinsă
ασημότητα, η subst. neînsemnătate
άσβεστος, η subst. vezi ασβέστης
ασήμω-μα, -ματος, το subst. 1. argintare 2. strat
ασβεστούχ-ος, -ος, -o adj. calcaros(-oasă) // -a
de argint suflat
πετρώματα roci calcaroase
ασημ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ασημωμένος v.i. 1. a
ασβέστω-μα, -ματος, το subst. văruire, văruială,
arginta 2. a da cuiva o monedă de argint pentru
văruit, spoială
a-i purta noroc 3.flg. a mitui
αβεστ-ώνω, -ωαα, -ώθηκα, ασβεστωμένος v.t. 1.
ασηπτικ-ός, -ή, -ό I. adj. aseptic(-ă) Π. adv. (-ώς)
a vărui, a spoi 2. agrtc. a amenda cu var (solul
ασηψΐα, η subst. med. asepsie
etc.)
ασθένεια, η subst. boală, maladie
άσβηστ-ος, -η, -o adj. vezi άσβεστος
ασθεν-ής, -ής, -ές adj. 1. bolnav(-ă), suferind(-ă)
ασβός şi άσβος, o subst. zool. bursuc, viezure
// οι -είς του νοσοκομείου bolnavii spitalului
ασέβεια, η subst. 1. lipsă de respect; impietate 2.
2. fig. slab(-ă) // -ές νόμισμα monedă slabă //
nelegiuire
το -ές φύλο sexul slab
ασεβ-ής, -ής, -έςΐ. adj. nerespectuos(-oasă), necu-
ασθενικ-ός, -ή, -ό adj. bolnăvicios(-oasă), plă-
viincios(-oasă), irevenţios(-oasă) II. adv. (-ώς)
ασεβ-ώ, -ησα v.i. a fi nerespectuos(-oasă) / necu- pând(-ă), şubred(-ă), debil(-ă)
viincios(-oasă) / irevenţios(-oasă) ασθενοφόρο, το subst. ambulanţă
άσειστ-ος ,-η, -o adj. 1. neclintit(-ă), ferm(-ă) 2. ασθεν-ώ, -ησα v.i. a fi bolnav(-ă); a se îmbolnăvi
de neclintit 3. (d. sol) lipsit de seisme άσθ-μα, -ματος, το subst. med. astm; gâfâială //
ασέλγεια, η subst. 1. desfrâu, destrăbălare, dez- βρογχικό ~ astm bronhie
măţ, libertinaj 2. faptă impudică ασθμαίνω v.i. a gâfâi; a avea dispnee
ασελγ-ής, -ής, -ές I. adj. desfrânat(-ă), destră- ασθματικ-ός, -ή, -ό adj. med. astmatic(-ă); sufe-
bălată), impudic(-ă) II. adv. (-ώς) rind(-ă) de astm
ασιατικός - ασουλούπωτος 103
ασιατικ-ός, -ή, -ό adj. asiatic(-ă) // -οί λαοί ασκητής, o subst. ascet, pustnic, sihastru, schimnic
popoarele asiatice // ο -ός πολιτισμός cultura ασκητικ-ός, -ή, -ό 1. adj. ascetic(-ă), de ascet,
asiatică pustnic/sihastru // -ή ζωή viaţa de ascet II. adv.
άσιαχτ-ος, -η, -ο I. adj. 1. nearanjat(-ă); neîngri- (-ά) ca un ascet
j i t ă ) // -ο σπίτι casă nearanjată 2. nereparat(-ă) ασκητισμός, o subst. 1. ascetism, sihăstrie, pust-
II. adv. (-α) nicie, schimnicie 2. fig. viaţă retrasă
ασίγαστ-ος, -η, -ο adj. nepotolit(ă), neîncetat(-ă) ασκί, το subst. burduf // φουσκωμένος ~ om în-
// -ος πόθος dorinţă nepotolită // -η φλυαρία gâmfat, plin de sine
flecăreală neîncetată ασκίαστ-ος, -η, -o şi άσκιαχτ-ος, -η, -o I. adj.
ασίγητ-ος, -η, -ο adj. vezi ασίγαστος care nu se sperie, cutezător(-oare) 11. adv. (-a)
άσιγμ-ος, -η, -ο adj. gram. care nu conţine litera ασκίσι-ος, -a, -o adj. de burduf // -ιο τυρί
σ // ~ αόριστος aorist fără σ brânză de burduf
ασιδέρωτ-ος, -η, -o adj. (d. haine etc.) necălcat(-ă) άσκιστ-ος, -η, -o adj. nerupt(-ă)
// -o παντελόνι pantalon necălcat ασκίτης, o subst. med. ascită, hidropixie abdo-
ασίκ-ης, o, (pl. -ήδες) subst. 1. om curajos, minală
voinic 2. om de ispravă ασκλάβωτ-ος, -η, -o adj. neînrobit(-ă)
ασίκικ-ος, -η, -o adj. 1. voinicesc(-ească) 2. de ασκληπιείο, το subst. 1. templul lui Asclepios 2.
ispravă sanatoriu, spital
ασιτία, η subst. inaniţie, înfometare, subnutriţie ασκληραγώγητ-ος, -η, -o adj. necălit(-ă); neîn-
// θάνατος εξ -ς moarte prin inaniţie cercat(-ă), nerezistent(-ă)
άσιτ-ος, -η, -o adj. nemâncat(-ă), flămând(-ă), ασκόνταφτ-ος, -η, -o adj. nepoticnit(-ă)
nehrănit(-ă) ασκόπευτ-ος, -η, -o adj. neţintit(-ă), neochit(ă)
ασιώπητ-ος, -η, -o I. adj. 1. care nu tace 2. care άσκοπ-ος, -η, -o I. adj. 1. fară sens/noimă // -ες
nu poate fi trecut sub tăcere II. adv. (-a) ενέργειες acţiuni fară sens 2. neîmplinit(-ă),
ασκάλιστ-ος, -η, -o adj. 1. (d. pământ) nescor- nerealizat(-ă) 3. zadamic(-ă), inutil(-ă) II. adj.
monit(-ă), nerăscolit(-ă), nescurmat(-ă); (d. o (-«)
bijuterie) necizelat(-ă) 2. fig. necercetat(-ă) ασκόρπιστ-ος, -η, o adj. nedispersat(-ă), neîm-
ασκάλωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neagăţat(-ă), necă- prăştiat(-ă)
ţărat(-ă) 2. fig. fără piedici II. adv. (-a) ασκοτείνιαστ-ος, -η, -o I. adj. neîntunecat(-ă)
άσκαστ-ος, -η, -o adj. 1. neplesnit(-ă), necră- II. adv. (-a) înainte de a se întuneca, înainte de
pat(-ă) 2. fig. care nu se supără a se face noapte
άσκαφ-ος, -η, -o şi άσκαφτ-ος, -η, -o adj. ασκοΰπιστ-ος, -η, -o adj. 1. neşters(-earsă) 2.
nesăpat(-ă) // -o χώμα pământ nesăpat nemăturat(-ă) // -o δωμάτιο cameră nemăturată
ασκέπαστ-ος, -η, -o adj. neacoperit(-ă) ασκούριαστ-ος, -η, -o adj. neruginit(-ă)
ασκεπ-ής, -ής, -ές şi άσκεπ-ος, -η, -ο adj. 1. cu άσκυφτ-ος, -η, -o adj. neplecat(-ă)
capul descoperit, fără pălărie 2. neacoperit(-ă), ασκ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ασκημένος v.t. şi i. 1. a
fară acoperiş antrena, a instrui // -ούμαι στην σκοποβολία a
άσκεπτ-ος, -η, -o şi άσκεφτ-ος, -η, -o I. adj. 1. se antrena la tir // ~ έναν μαθητή a instrui un
care nu reacţionează / nu judecă 2. (d. vorbe, elev 2. a exersa o meserie, a practica // ~ το
fapte) necugetat(-ă), nejudecat(-ă) II. adv. (-a) επάγγελμα του υπολογιστή a practica mese-
ασκέρι,'το subst. 1. armată 2. fig. mulţime de ria de contabil 3. a exercita // ~ επιρροή a
oameni, gloată exercita influenţă/înrâurire 4. a face uz de // ~
ασκεψία, η subst. lipsă de judecată, nechibzuinţă βία a face uz de violenţă
ασκήμια, η subst. vezi ασχήμια άσ-μα, -ματος, το subst. cântec; cântare // κύκ-
άσκησ-η, η subst. 1. exerciţiu, exersare // γυμνασ- νειο ~ cântecul lebedei // —ματων cântarea
τικές -εις exerciţii de gimnastică 2. practica, cântărilor
practicare, exercitare // η ~ του επαγγέλματος ασμένως adv. (înv.) cu mare bucurie
practicarea profesiei // ~ των δικαιωμάτων ασόδιαστ-ος, -η, -o adj. nerecoltat(-ă), necules
exercitarea drepturilor 3. manevră // στρατιω- (-easă)
τικές -εις manevre militare ασορτί adj. invar, asortat(-ă)
ασκητεία, η subst. asceză άσος, o subst. as (şi fig.) // είναι ~ στα μαθημα-
ασκητ-εύω, -εψα v.i. a fi / a duce o viaţă de ascet τικά este as la matematică
ασκητήριο, το subst. 1. coliba ascetului, schit 2. ασουλούπωτ-ος, -η, -o adj. 1. neglijent(-ă), şleam-
sala de gimnastică, sala de exerciţii păt(-ă), dezordonat(-ă) 2. pocit(-ă), diform(-ă)
104 ασπάζομαι - αστείος
ασπάζ-ομαι, -άστηκα v.t. l.a săruta, a îmbrăţişa ασπρόρουχα, τα subst. pl. albituri, lenjerie de
2. a fi de aceeaşi părere, a împărtăşi (o opinie corp
etc.) // ~ την άποψη σου îţi împărtăşesc părerea άσπρ-ος, -η, -o I. adj. alb(-ă) // -o ψωμί pâine
ασπαραγγιά, η şi ασπάραγος, o subst. bot. albă II. subst. το -o culoarea albă
sparanghel ασπρούλ-ης, -α, -ικο adj. puţin alb(-ă)
άσπαρτ-ος, -η, -o I. adj. nesemănat(-ă) II. adv. ασπρουλιάρ-ης, -α, -ικο şi ασπρουλιάρικ-ος,
(-a) fără a fi semănat(-ă) -η, -ο adj. spălăcit(-ă), decolorat(-ă)
ασπασμός, o subst. 1. îmbrăţişare, sărutare 2.fig. ασπρόχω-μα, -ματος, το subst. argilă, humă,
pl. salutări, complimente // τους -ους μου pământ alb
στους γονείς σου complimentele mele părinţi- ασσυριακ-ός, -ή, -ό adj. asirian(-ă)
lor tăi Ασσύρι-ος, o, -α, η subst. locuitor al Asiriei
άσπαστ-ος, -η, -ο adj. nespart(-ă), de nespart ασσυριοβαβυλωνιακ-ός, -ή, -ό adj. asirobabi-
ασπατάλητ-ος, -η, -o adj. necheltuit(-ă) lonian(-ă)
ασπερούγο, το subst. bot. lipan, brusture
αστάθεια, η subst. nestatornicie, instabilitate // ~
ασπίδα, η subst. scut (şi fig.)
χαρακτήρος nestatornicie de caracter // ~ των
ασπίδιστρα, η subst. bot. un fel de plantă
πραγμάτων instabilitatea lucrurilor // ~ του
ασπιδοφόρος, o subst. purtător de scut, scutier
άσπιλ-ος, -η, -o adj. nepătat(-ă) 2. fig. imacu- νομίσματος instabilitatea monedei
ασταθ-ής, -ής, -ές I. adj. nestabil(-ă), instabil(-ă),
lat(-ă), pur(-ă), neprihănit(-ă)
schimbător(-oare), schimbăcios(-oasă) // -ής
ασπιρίνη, η subst. aspirină
χαρακτήρας caracter schimbător // -ής καιρός
άσπιτ-ος, -η, -o adj. fără locuinţă / casă
timp instabil
ασπλαχνία, η subst. neîndurare
άσπλαχν-ος, -η, -o I. adj. neîndurător(-oare), αστάθμητ-ος, -η, -o adj. indeterminabil(-ă), care
nu poate fi stabilit(-ă), necunoscut(-ă) // -oi
nemilos(-oasă) II. adv. (-a) fără milă
παράγοντες factori necunoscuţi
άσπονδ-ος, -η, -o I. adj. de neîmpăcat(-ă), irecon-
ciliabil(-ă) // -ος εχθρός duşman de neîmpăcat αστακός, o subst. bot. rac de mare, homar
ασπόνδυλ-ος, -η, -o adj. nevertebrat(-ă) ασταμάτητ-ος, -η, -o I. adj. 1. neîncetat(-ă),
ασπούδαστ-ος, -η, -o adj. care nu a făcut studii, continuu(-â) 2. de neoprit II. adv. (-a) fără
neinstruit(-ă) oprire, fără încetare // βρέχει ~ plouă fără
ασπράδα, η subst. albeaţă oprire
ασπράδι, το subst. 1. albuş 2. albul ochiului // το αστάρι, το subst. căptuşeală
~ του ματιού albul ochiului, sclerotică 3. pată αστάρωμα, το 1. furnituri (la o haină) 2. primul
albă strat de vopsea de pe o suprafaţă
ασπρειδερ-ός, -ή, -ό adj. albicios(-oasă); alburiu αστασία, η subst. 1. instabilitate 2. med. astazie
(-ie) άστατ-ος, -η, -o I. adj. 1. nestatornic(-ă), uşura-
ασπρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ασπρισμένος v.i. şi v.i. tic(-ă), fluşturatic(-ă) // -ος άνθρωπος om
1. a înălbi, a (se) albi, a face să devină alb(-ă) // fluşturatic 2. zvăpăiat(-ă) II. adv. (-a)
~ το ύφασμα a albi o stofă // -ισε το πρόσωπο αστέγαστ-ος, -η, -o adj. 1. fără acoperiş, nea-
του s-a albit la faţă 2. a vărui, a spoi // ~ το coperit(-ă) 2. fără locuinţă // -o σπίτι casă nea-
σπίτι a vărui casa 3. a încărunţi // -ισαν τα coperită, fără acoperiş // -ος άνθρωπος om
μαλλιά του i s-a albit părul, a încărunţit fără locuinţă
ασπρίλα, η subst. 1. albeaţă 2. pată albă άστεγ-ος, -η, -o adj. (d. un om) fără casă, fără
άσπρισ-μα, -ματος, το subst. 1. albire, încărun- adăpost
ţire // το ~ των σεντονιών albirea cearceafu- αστέγνωτ-ος, -η, -o adj. neuscat(-ă) // -α ρούχα
rilor // το ~ των μαλλιών albirea părului, rufe neuscate
încărunţire 2. văruire // το ~ του διαμερίσμα- αστει-εύομαι, -εύτηκα v.i. a glurni, a nu vorbi
τος văruirea apartamentului serios // με αυτόν δεν πρέπει να -εύεσαι nu e
ασπρομάλλ-ης, -α, -ικο adj. cu părul alb, încă- de glumit cu el
runţiră) αστείο, το subst. glumă, anecdotă, banc // μη
ασπροντυμέν-ος, -η, -o adj. înv. îmbrăcat(-ă) în κάνεις -α nu face glume // ας αφήσουμε τ'-α
alb să lăsăm glumele // το έκανα στ'-α am fâcut-o
ασπροπρόσωπ-ος, -η, -o adj. 1. alb la faţă 2.fig. în glumă
cinstit(-ă), nepătat(-ă) 3. // βγαίνω ~ a se des- αστεί-ος, -α, -o adj. 1. amuzant(-ă), hazliu(-ie)
curca 2. (d. un lucru) neserios(-oasă) 3. foarte uşor
αστείρευτος - αστρίτης 105
(de făcut) // -ο πράγμα! ο nimica toată! / floare άστοργ-ος, -η, -o I. adj. neafectuos(-oasă), lip-
la ureche! s i t ă ) de afecţiune, neomenos(-oasă) II. adv.
αστείρευτ-ος, -η, -o I. adj. inepuizabil(-ă), nese- (-a) cu duritate
c a t ă ) // -η πηγή izvor nesecat II. adv. (-a) αστ-ός, o, -ή, η subst. 1. orăşean, locuitor de la
αστέναχτ-ος, -η, -o I. adj. care nu oftează II. oraş 2. persoană făcând parte din clasa de mij-
adv. (-a) fără a ofta loc şi din înalta societate, burghez
αστεναχώρητ-ος, -η, -o I. adj, nesupărat(-ă), ne- αστοχασιά, η subst. nesăbuinţă, nechibzuinţâ
indispus(-ă) II. adv. (-a) fără supărare αστόχαστ-ος, -η, -o I. adj. nesăbuit(-ă), nechib-
αστέρας, o subst. 1. stea, astru //' ξενοδοχείο zuită), necugetat(-ă), iraţional(-ă) // -η πράξη
τριών -ων hotel de trei stele 2. star, artist de faptă necugetată II. adv. (-a) // φέρθηκε ~ s-a
cinematograf 3. fig. om celebru / ilustru / vestit comportat nechibzuit
αστερεοποίητ-ος, -η, -o adj. nesolidificat(-ă) αστοχία, η subst. nereuşită, eşec, ratare
αστέρι, το subst. 1. stea 2. stea norocoasă 3. άστοχ-ος, -η, -o adj. 1. ratat(-ă) // -η ενέργεια
formă de stea acţiune ratată 2. zadarnic(-ă) 3. superficial(-ă)
αστερίας, o subst. zool. asterie, stea-de-mare αστοχ-ώ, -ησα v.i. 1. a greşi / a nu nimeri ţinta, a
αστέριν-ος, -η, -o adj. de stele, stelar(-ă), side- rata 2. a se înşela
r a l ă ) , astral(-ă) αστράγαλος, o subst. 1. gleznă 2. arşic 3. arhit.
αστερίσκος, o subst. asterisc, steluţă astragal
αστερισμός, o subst. astr. constelaţie
αστράγγιστ-ος, -η, -o adj. nestors(-oarsă), ne-
αστεροειδ-ής, o subst. asteroid
scurs(-ă)
αστερόεσσα, η subst. steagul înstelat, steagul
αστρακιά, η subst. med. scarlatină
S.U.A.
άστραμ-μα, -ματος, το subst. străfulgerare,
αστεροσκοπείο, το subst. observator astronomic
scăpărare, sclipire puternică şi trecătoare
αστερωμένος, -η, -o adj. înstelat(-ă)
αστραπ-ή, η subst. fulger // με ταχύτητα -ς cu
αστεφάνωτ-ος, -η, -o I. adj. necununat(-ă) 2.
iuţeala fulgerului // τα μάτια της πετούσαν
logodit(-ă) II. adv. (-a) fără cununie // ζουν ~
-ές ochii ei aruncau fulgere
trăiesc (împreună) fără cununie
αστήρικτ-ος, -η, -o şi αστήριχτ-ος, -η, -o adj. αστραπιαί-ος, -α, -o I. adj. fulgerător(-oare) //
-o χτύπημα lovitură fulgerătoare II. adv. (-a)
1. nesprijinit(-ă), neproptit(-ă), nesusţinut(-ă)
2. neîntemeiat(-ă), nefondat(-ă) // -η κατη- cu iuţeala fulgerului // όλα έγιναν ~ toate s-au
γορία acuzaţie neîntemeiată făcut cu iuţeala fulgerului
αστιατρικ-ός, -ή, -ό adj. care ţine / se referă la αστραπόβροντο, το subst. 1. furtună cu fulgere
serviciul de igienă publică şi tunete 2. tunete şi fulgere
αστίατρ-ος, o subst. medic igienist αστραποφεγγιά, η subst. lumina fulgerului
αστιγματισμός, o subst. med. astigmatism αστράτευτ-ος, -η, -o adj. care nu şi-a făcut sta-
αστικοδημοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. pol. burghe- giul militar
zo-democratic(-ă) αστραφτερ-ός, -ή, -ό adj. sclipitor(-oare), luci-
αστικοποίηση, η subst. urbanizare tor(-oare), scăpărător(-oare)
αστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. burghez(-ă) // -ή τάξη αστράφτω, άστραψα v.t. şi v.i. 1. a fulgera //έξω
clasa burgheză 2. urban(-ă) // -ός πληθυσμός βροντά και -ει afară tună şi fulgeră 2, fig. a
populaţie urbană // -ά κέντρα centre urbane 3. luci, a sclipi // το σπίτι, -ει από καθαριότητα
jur. civil(-ă) // -ό δίκαιο drept civil // -ός casa luceşte de curăţenie 3.fig. a pălmui // του
κώδικας codul civil II. adv. (-ά) -αψε ένα σκαμπίλι i-a tras o palmă
άστικτ-ος, -η, -o adj. 1. fără semne de punc- αστραχάν, το subst. astrahan
tuaţie 2. nepătat(-ă) αστρέβλωτ-ος, -η, -o adj. nedenaturat(-ă), neîn-
αστίλβωτ-ος, -η, -o adj. nelustruit(-ă) tortocheat(-ă)
αστοίβαχτ-ος, -η, -o adj. nestivuit(-ă), nefăcut(-ă) αστρικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. astral(-ă), sideral(-ă),
grămadă; neaşezat(-ă) în ordine pe grămezi, pe stelar(ă) // -ός χρόνος timp sideral // -ή ημέρα
stive ziua siderală // -ό φως lumina astrală II. subst.
αστοιχείωτ-ος, -η, -o adj. care nu ştie nici το -ό ursită, destin, soartă, zodie
lucruri elementare αστρίμωχτ-ος, -η, -o adj. 1. neînghesuit(-ă); ne-
αστόλιστ-ος, -η, -o I. adj. neîmpodobit(-ă) II. presat(-ă) 2. nestrâmtorat(-ă)
adv. (-a) fără podoabe αστρίτης, o subst. 1. o specie de viperă 2. fig. om
αστοργία, η subst. lipsă de afecţiune deştept
106 άστριφτος - ασύλητος
ασυλία, η subst. imunitate, inviolabilitate // βου- ασόνδετ-ος, -η, -o adj. 1. nelegat(-ă); neconec-
λευτική ~ imunitate parlamentară // διπλω- tat(-ă) 2. incoerent(-ă) 3. gram. το -o σχήμα
ματική ~ imunitate diplomatică asindet, fără conjuncţii copulative într-o frază
ασύλληπτ-ος, -η, -ο I. adj. 1. neprins(-ă), nea- ασυνειδησία, η subst. 1. inconştienţă 2. lipsă de
restat(-ă) // έμεινε -ος a rămas nearestat 2. scrupule 3. pierderea conştiinţei
neconceput(-ă), de neconceput // έγιναν -α ασυνείδητ-ος, -η, -o I. adj. 1. inconştient(-ă) 2.
πράγματα s-au petrecut lucruri de neconceput lipsit(-ă) de scrupule 3. neconştiincios(-oasă) //
// -ος αριθμός număr foarte mare II. adv. (-a) -ος φοιτητής student neconştiincios II. subst.
ασυλλογισιά, η subst. nechibzuire, lipsă de jude- το -o psih. inconştientul III. adv. (-a) în mod
cată, nesocotinţă inconştient
ασυλλόγιστ-ος, -η, -o I. adj. nechibzuit(-ă), ασυνεννοησία, η subst. neînţelegere
negândit(-ă) II. adv. (-a) ασυνέπεια, η subst. inconsecvenţă
άσυλο, το subst. 1. instituţie filantropică pentru ασυνεπ-ής, -ής, -ές adj. inconsecvent(-ă); schim-
neajutoraţi, azil 2. fig. azil, refugiu, adăpost // bător(-oare)
ζητώ πολιτικό ~ a cere azil politic ασυνεσία, η subst. imprudenţă; nesocotinţă
ασύμβατ-ος, -η, -o adj. ireconciliabil(-ă) ασύνετ-ος, -η, -o I. adj. imprudent(-ă), neso-
ασυμβατότητα, η subst. ireconciliabilitate cotiră) II. adv. (-a)
ασυμβίβαστ-ος, -η, -o I. adj. 1. incompatibil(-ă) ασυνέχεια, η subst. discontinuitate, necontinui-
2. dificil(-ă) // -οι χαρακτήρες caractere difi- tate
cile Π. adv. (-a) ασυνεχ-ής, -ής, -ές adj. discontinuu(-ă)
ασυμμάζευτ-ος, -η, -o I. adj. neadunat(-ă), nea- ασυνήθυστ-ος, -η, -o I. adj. neobişnuit(-ă), nede-
prins(-ă) // είναι ~ στη δουλειά nu e obişnuit
ranjat(-ă), nerostuit(-ă) II. adv. (-a) cu munca // -o φαινόμενο un fenomen ne-
ασυμμετρία, η subst. asimetrie obişnuit II. adv. (-a) în mod neobişnuit
ασύμμετρ-ος, -η, -o I. adj. asimetric(-ă) II. adv. ασυννέφιαστ-ος, -η, -o I. adj. 1. fără nori, se-
(-a) nin(-ă) 2. fig. netulburat(-ă). linistit(-ă) II. adv.
ασυμπλήρωτ-ος, -η, -o I. adj. incomplet(-ă), (-a)
necompletat(-ă) II. adv. (-a) ασυνόδευτ-ος, -η, -o I. adj. neînsoţit(-ă), neînto-
ασύμπτωτ-ος, -η, -o adj. 1. care nu coincide 2. vărăşit(-ă) II. adv. (-a) fară însoţitor
nepotrivit(-ă), inadecvat(-ă) ασυνομολόγητ-ος, -η, -o adj. (d. acorduri, tratate
ασυμφιλίωτ-ος, -η, -o I. adj. neîmpăcat(-ă) 2. de etc.) neîncheiat(-ă), necontractat(-ă)
neîmpăcat, ireconciliabilă) II. adv. (-a) ασύντακτ-ος, -η, -o I. adj. 1. cu greşeli de sin-
ασύμφορ-ος, -η, -o I. adj. neconvenabil(-ă), taxă, incorect din punct de vedere al sintaxei H
dezavantajos(-oasă) II. adv. (-a) -o άρθρο articol neredactat 2. dezorganizat(-ă),
ασυμφωνία, η subst. 1. dezacord, nepotrivire, dezordonat(-ă) // -a πλήθη mulţimi în dezor-
discordanţă, neînţelegere, discordie 2. fig. lipsă dine II. adv. (-a) în dezordine H οπισθοχωρώ ~
de armonie, disonanţă a se retrage în dezordine
ασυναγώνιστ-ος, -η, -o adj. de neconcurat ασυνταξία, η subst. dezorganizare, dezordine,
ασυναίρετ-ος, -η, -o adj. gram. necontras(-ă) neorânduială
ασυντήρητ-ος, -η, -o adj. neîntreţinut(-ă), nepăs-
ασυναίσθητ-ος, -η, -o I. adj. 1. nesimţit(-ă) 2.
trat(-ă)
inconştient(-ă) II. adv. (-a) fără simţire, în mod
ασυντόνιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. necoordonat(-ă)
inconştient
2. muz. neacordat(-ă) II. adv. (-a)
ασύναπτ-ος, -η, -o adj. neanexat(-ă); neînche-
ασυρματ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. radiotele-
iat(-ă) grafist(-ă), radiooperator(-oare)
ασυναρμολόγητ-ος, -η, -o I. adj. nemontat(-ă), ασύρματος, o subst. telegraf
neasamblat(-ă) Π. adv. (-a) fără a fi montat(-ă) ασύρματ-ος, -η, -o adj. care funcţionează fără
ασυνάρμοστ-ος, -η, -o I. adj. nepotrivit(-ă) II. fir, fără cablu (telefon etc.)
adv. (-a) ασυσκεύαστ-ος, -η, -o adj. neambalat(-ă), n'eîm-
ασυναρτησία, n subst. 1. incoerenţă 2. vorbe fără pachetat(-ă)
legătură logică ασύστατ-ος, -η, -o I. adj. 1. neconstituit(-ă),
ασυνάρτητ-ος, -η, -o I. adj. incoerent(-ă); fără neîntemeiat(-ă) // -η κατηγορία acuzaţie neîn-
legătură logică II. adv. (-a) temeiată 2. nerecomandat(-ă) II. adv. (-α) 1.
ασόναχτ-ος, -η, -o adj. neadunat(-ă), nestrâns(-ă) fără temei 2. fără recomandare
108 ασυστολία - ατακτοποίητος
nerostuit(-â), care încă nu şi-a făcut un rost în ατελεύτητ-ος, -η, -o I. adj. neterminat(-ă), neis-
viaţă // είναι ακόμα -ος nu şi-a făcut un rost prăvită) II. adv. (-a) fără sfârşit
încă II. adv. (-a) ατελ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. imperfect(-ă), cu lip-
άτακτ-ος, -η, -o şi άταχτ-ος, -η, -o I. adj. 1. ne- suri, cu defecte 2. incomplet(-ă), neterminat(-ă),
regulat(-ă) // -ος στρατός armată neregulată 2. nedesăvârşit(-ă) II. adv. (-ώς) 1. în mod imper-
dezordonat(-ă), în dezordine // -η φυγή fugă / fect, cu lipsuri 2. fără impozit
plecare în dezordine 3. (d. un copil) neastâm- ατελιέ, το subst. atelier (al unui artist, pictor etc.)
părat(-ă) II. adv. (-a) ατελώνιστ-ος, -η, -o adj. scutit(-ă) de taxe vamale
αταλαιπώρητ-ος, -η, -o I. adj. nechinuit(-ă), ατεν-ής, -ής, -ές I. adj. cu privire fixă; cu atenţie
care nu a avut necazuri, care n-a trecut prin // -ές βλέμμα privire fixă II. adv. (-ώς) 1. cu
greutăţi II. adv. (-a) fără greutăţi atenţie 2. cu privirea aţintită într-un anumit loc
αταλάντευτ-ος, -η, -o I. adj. neşovăitor(-oare), ατεν-ίζω, -ισα v.t. l . a privi fix/atent la ceva 2. a
statornic(-ă), ferm(-ă) H. adv. (-a) fără şovăire viza ceva, a se concentra aupra unui lucru
αταξί-α, η subst. 1. dezordine, neorânduială, indis- ατέρμον-ος, -η, -o adj. interminabil(-ă), fără
ciplină 2. năzdrăvănie, poznă, neascultare, ne- sfârşit, fără capăt
bunie // το παιδί κάνει -ες copilul face nebunii ατεχνία, η subst. lipsă de pricepere în meserie,
αταξίδευτ-ος, -η, -o adj. care nu a călătorit, ne- lipsă de măiestrie; lipsă de artă
umblată) prin lume άτεχν-ος, -η, -o I. adj. 1. neîndemânatic(-ă), fără
αταξικ-ός, -ή, -ό adj. fară clase d -ή κοινωνία pricepere, stângaci(-ce), neiscusit(-ă) 2. near-
societate fără clase tistic(-ă), fără artă, lipsit(-ă) de fineţe, grosier
αταπείνωτ-ος, -η, -o adj. neurnilit(-ă) (-ă), grosolan(-ă) II. adv. (-a)
αταραξία, η subst. 1. imposibilitate 2. calm, li- ατζαμ-ής, o (pl. -ήδες) subst. ageamiu(-ie), no-
vice, profan(-ă), nepriceput(-ă), lipsit(-ă) de
nişte 3. med. ataraxie, pasivitate
experienţă
ατάραχ-ος, -η, -o I. adj. imperturbabil(-ă), im-
ατζαμοσΰνη, η subst. nepricepere, nedibăcie,
pasibil(-ă), calm(-ă), liniştit(-ă), cu sânge rece
stângăcie, neîndemânare
Π. adv. (-a)
ατζέντα, η subst. agendă
ατασθαλία, η subst. insolenţă, obrăznicie, atitu-
ατηγάνητ-ος, -η, -o şi ατηγάνιστ-ος, -η, -o adj.
dine necuviincioasă
neprăjit(-ă)
ατάσθαλ-ος, -η, -o adj. 1. dezordonat(-ă) 2. in-
ατηλεγράφητ-ος, -η, -o adj. netelegrafiat(-ă)
solent(-ă), nerespectuos(-oasă), obraznic(-ă),
ατημέλητ-ος, -η, -o I. adj. (m. ales d. îmbrăcă-
necuviincios(-oasă)
minte) neglijent(-ă), neîngrijit(-ă) II. adv. (-a)
αταΰτιστ-ος, -η, -o adj. neidentificat(-ă) άτι, το subst. cal de călărie, armăsar
άταφ-ος, -η, -o adj. neînmormântat(-ă), neîn- ατίθασ-ος, -η, -o adj. 1. neîmblânzit(-ă), nedo-
gropată) mesticit(-ă), nesupus(-ă) d -o άλογο cal neîm-
άτεγκτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neînduplecat(-ă), blânzit 2. de neîmblânzit, de nestăpânit 3 .fig.
crud(-ă) 2. de neînduplecat II. adv. (-a) cu neînfrânt(-ă), neacultător(-oare) // -o παιδί
neînduplecare copil neascultător // -ος χαρακτήρας caracter
ατείχιστ-ος, -η, -o adj. neîmprejmuit(-ă) cu neînfrânt
ziduri (oraş, cetate, fortificaţie) ατιμ-άζω, -ασα, -άστηκα, ατιμασμένος v.t. 1. a
άτεκν-ος, -η, -o adj. fără copii dezonora, a necinsti, a acoperi cu ruşine d μου
ατέλεια, η subst. 1. nedesăvârşire, lipsă de per- -αζει το όνομα îmi necinsteşte numele 2. a
fecţiune, imperfecţiune 2. scutire (de taxe sau înjosi, a defăima 3. a seduce d την -ασε a
de impozite) // φορολογική ~ scutire de impo- sedus-o / a necinstit-o
zite // ταχυδρομική ~ scutire de taxe poştale ατίμασ-μα, -ματος, το subst. necinstire, dez-
ατελειοποίητ-ος, -η, -o adj. nedesăvârşit(-ă), onorare, siluire, violare
imperfect(-ă) ατίμητ-ος, -η, -o adj. nepreţuit(-ă), inestimabil(-ă)
ατέλειωτ-ος, -η, -o şi ατελείωτ-ος, -η, -o I. adj. ατιμία, η subst. 1. necinste, dezonoare 2. faptă
1. neisprăvit(-ă), neterminat(-ă), incomplet(-â) ruşinoasă 3. infamie
2. fără sfârşit, infmit(-ă) II. adv. (-a) fără sfâr- άτιμ-ος, -η, -o I. adj. 1. necinstit(-ă), care nu e
şit, interminabil, la nesfârşit onest(-ă) d -ος άνθρωπος om necinstit 2.
ατελέσφορ-ος, -η, -o I. adj. ineficace, infructu- mârşav(-ă), ticălos(-oasă) II. adv. (-a)
os(-oasă), zadarnic(-ă) II. adv. (-a) fară rezul- ατιμωρησία, η subst. 1. nepedepsire, nesancţio-
tat, în mod zadarnic nare 2. jur. impunitate
110 ατιμωρητί - άτοπος
ατιμωρητί adv. fară pedeapsă, fară urmări neplă- ατοίμαστ-ος, -η, -o I. adj. neterminat(-ă), care
cute nu e gata II. adv. (-a) pe neterminate, fără a fi
ατιμώρητ-ος, -η, -o I. adj. 1. nepedepsit(-ă), ne- gata
sancţionat(-ă) 2. care nu se pedepseşte (faptă) άτοκ-ος, -η, -o subst. I. adj. fără dobândă d -o
II. adv. (-a) fără pedeapsă δάνειο împrumut fără dobândă II. adv. (-a)
ατίμωση, η subst. dezonorare, necinstire; infamie fără dobândă
ατιμωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. dezonorant(-ă), infa- ατολμία, η subst. lipsă de curaj; timiditate, sfială
mantă), degradant(-ă) 11. adv. (-ά) în mod άτολμ-ος, -η, -o I. adj. care nu are curaj, timid(-ă),
dezonorant sfios(-oasă), fricos(-oasă) II. adv. (-a)
ατίναχτ-ος, -η, -o adj. 1. nescuturat(-ă); ne- ατομίκευση, η subst. individualizare
bătut(-ă) (cu bătătorul) // -η ελιά măslin ne- ατομικεύω ν. t. a individualiza
scuturat // -o χαλί covor nebătut 2. nearun- ατομικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. individual(-ă), perso-
cat(-ă) în aer cu materie explozivă n a l ă ) , particular(-ă) // -ό παράδειγμα exem-
άτιτλ-ος, -η, -o adj. fară titlu plu personal // -ή ιδιοκτησία proprietate
ατλαζένι-ος, -ια, -io adj. care este din satin / particulară 2.fiz. atomic(-ă) // -ή βόμβα bomba
atlaz atomică H -ή ενέργεια energie atomică d -ός
ατλάζι, το subst. atlaz; satin πόλεμος războiul atomic II. subst. o, η, -ός
άτλαντας, o subst. geogr. atlas fizician(-ă) atomist(-ă) III. adv. (-ά) în mod
ατλαντικ-ός, -ή, -ό adj. atlantic(-ă) H -ός οκεα- individual / personal
νός Oceanul Atlantic ατομικότητα, η subst. individualitate, personali-
ατμάκατος, η subst. barcă cu aburi tate
ατμάμαξα, η subst. locomotivă cu aburi ατομισμός, o subst. 1. individualism 2. filoz.
ατμήλατ-ος, -η, -o adj. acţionat(-ă) cu aburi atomism
άτμητ-ος, -η, -o adj. indivizibil(-ă) ατομ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. individualist(-ă)
ατμοθεραπεία, η subst. tratament cu aburi, inha- άτομ-ο, το subst. 1. individ, persoană d η οικο-
laţii γένεια μου αποτελείται από πολλά -α fami-
ατμοκίνητ-ος, -η, -o adj. acţionat(-ă) de forţa lia mea este compusă din mai multe persoane
aburilor 2. fiz. atom // η διάσπαση του -ου dezintegrare
ατμοκλίβανος, o subst. etuvă cu aburi a atomului
ατμολέβητας, o subst. cazan de aburi ατονία, η subst. 1. moliciune, slăbiciune, slăbire,
ατμόλουτρο, το subst. baie de aburi atonie, lipsă de putere 2. gram. lipsă de accent
ατμομηχανή, η subst. maşină cu aburi, locomo- 3 .jur. încetarea valabilităţii (puterii)
tivă cu aburi ατονικ-ός, -ή, -ό adj. 1. fără accente, care nu
ατμόμυλος, o subst. moară cu aburi marchează locul accentului // -ή γραφή scriere
ατμονόμος, o subst. distribuitor de aburi fără accente 2. nearmonic(-ă)
ατμοπλοία, η subst. 1. navigaţie cu vapoare 2. ατονικότητα, η muz. atonalitate, lipsă de armonie
întreprindere de navigaţie cu vapoare άτον-ος, -η, -o I. adj. 1. slab(-ă), lipsit(-ă) de vi-
ατμοπλοϊκ-ός, -ή, -ό I. adj. de navigaţie (cu goare, aton(-ă) 2. gram. neaccentuat(-ă) 3. med.
vapoare) II. adv. (-ά) cu vaporul // ταξιδεύω ~ atonic(-ă) II. adv. (-a) fără accent, fară putere
a călători cu vaporul ατον-ώ, -ησα v.i. 1. a fi slab(-ă) 2. jur. a-şi pierde
ατμόπλοιο, το subst. vapor valabilitatea
ατμός, o subst. abur, vapori // βρισκόμαστε υπ'-όν ατόπη-μα, -ματος, το subst. 1. faptă nepermisă,
a fi gata de plecare greşeală, faptă necuviincioasă 2. absurditate 3.
ατμοστρόβιλος, o subst. 1. vârtej de aburi 2. inconvenient
turbină cu aburi ατοπία, η subst. 1. greşeală 2. absurditate
ατμοσυρίκτρα, η subst. sirena de aburi ατοποθέτητ-ος, -η, -o adj. 1. neplasat(-ă), nein-
ατμοσύρτης, o subst. supapă de aburi (de emisie stalat(-ă) 2. de neplasat, de neinstalat
şi admisie) άτοπ-ος, -η, -ol. adj. 1. nepermis(-ă), necuviin-
ατμόσφαιρα, η subst. atmosferă cios(-oasă), deplasat(-ă) 2. absurd(-ă) II. subst.
ατμοσφαιρικ-ός, -ή, -ό adj. aÎmosferic(-ă) // η το -o 1. inconvenient, neajuns 2. absurd,
-ή πίεση presiune atmosferică // -a φαινόμενα imposibil // απαγωγή στο ~ reducere la absurd
fenomene atmosferice (la imposibil) III. adv. (-a) de o manieră
ατμοσωλήνας, o subst. conductă de aburi deplasată; în mod necuviincios
ατόρνευτος - ατυράγνητος 111
ατόρνευτ-ος, -η, -ο adj. 1. nelucrat(-ă) la strung ατρύγητ-ος, -η, -o adj. 1. (d. vie) necules(-easă)
2. fig. necioplit(-ă) 2. (d. miere) neluat(-ă) de pe fagure // -o μέλι
ατού, το subst. 1. (la jocul de cărţi) carte noro- miere neluată de pe fagure
coasă 2. atu ατρυπάνιστ-ος, -η, -o adj. negăurit(-ă) cu sfre-
ατόφι-ος, -α, -o şi ατόφυ-ος, -α, o I. adj. 1. delul
intact(-ă), neatins(-ă), întreg(-eagă), teafăr(-ă) ατρύπητ-ος, -η, -o adj. 1. negâurit(-ă), neperfo-
2 .fig. leit(-ă) d είναι -ος o πατέρας του este rat(-ă) 2. de negăuri'c
leit tatăl lui 3. identic(-ă) 4. masiv(-ă), dintr-o άτρυτ-ος, -η, -o I. adj. neobosit(-ă), necurmat(-ă),
bucată 5. natural(-ă), nativ(-ă) II. adv. (-a) neîncetat(-ă) // δι'-ων μόχθων cu mare greu-
aidoma, la fel tate, cu chin cu vai II. adv. -ύτως fără încetare
ατρακτοειδ-ής, -ής, -ές adj. fusiform(-ă), în άτρωτ-ος, -η, -o adj. invulnerabii(-ă)
formă de fus ατσάκιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nespart(-ă) 2. ne-
άτρακτος, η subst. fus, ax îndoit(-ă), fară cute 3. incasabil(-ă) 3.fig. vigu-
ατράνταχτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neclintit(-ă), nez- ros(-oasă), puternic(-ă) II. adv. (-a)
druncinată) 2. de neclintit, de nezdruncinat ατσαλάκωτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neşifonat(-ă) 2.
II. adv. (-a) fig. neofensat(-ă) II. adv. (-α) 1. fără a se
ατραξιόν, η subst. invar, număr de spectacol de şifona 2. fară a (se) ofensa
varieteu; atracţie // μεγάλη ~ mare atracţie ατσαλένι-ος, -α, -o adj. 1. din oţel, de oţel 2. fig.
ατραπός, η subst. cărare, potecă foarte tare, puiernic(-ă)
ατραυμάτιστ-ος, -η, -o adj. nerănit(-ă) ατσάλι, το subst. 1. oţel 2. fig. orice lucru dur şi
άτρεμ-ος, -η, -o adj. care nu tremură, neînfri- rezistent ca oţelul / fierul // αυτός o άνθρωπος
cată) είναι ~ omul acesta e ca de fier
ατρεμούλιαστ-ος, -η, -o I. adj. care nu tremură ατσαλιά, η subst. 1. dezordine 2. vorbă urâtă 3.
II. adv. (-a) fără să tremure murdărie
άτρεπτ-ος, -η, -o adj. neschimbător(-oare), imu- άτσαλ-ος, -η, -o adj. 1. dezordonat(-ă) 2. necu-
abil(-ă) viincios(-oasă) 3. murdar(-ă)
άτρητ-ος, -η, -o adj. 1. negăurită) 2. de neper- ατσάλω-μα, -ματος, το subst. 1. oţelire 2. fig.
forat călire, fortificare
ατριβ-ής, -ής, -ές adj. 1. nefrecat(-ă) 2. nedeteri- ατσαλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ατσαλωμένος v.t.
orat(-ă) 3. fig. lipsit(-ă) de experienţă, agea- 1. a oţeli 2. fig. a căli, a fortifica
miu(-ie) ατσιγάριστ-ος, -η, -o adj. neprăjit(-ă), neru-
άτριφτ-ος, -η, -o adj. 1. nedat(-ă) prin râzătoare menit(-ă)
2. nefrecat(-ă) 3. nepisat(-ă) 4. nefricţionat(-ă) ατσίγαρ-ος, -η, -o adj. fără ţigări
άτριχ-ος, -η, -o adj. lipsit(-ă) de păr; fără păr ατσίγγανος, o, -άνα, η subst. ţigan(-că)
ατρόμαχτ-ος, -η, -o I. adj. 1. neînfricat(-ă) 2. de ατσίδα, η şi ατσίδι, το subst. zool. 1. nevăstuică
neînfricat Π. adv. (-a) fără teamă 2. fig. om foarte deştept, foarte capabil
ατρόμητ-ος, -η, -o I. adj. neînfricat(-ă), cuteză- ατσίμπητ-ος, -η, -o adj. neciupit(-ă), neînţepat(-ă)
tor(-oare), curajos(-oasă), îndrăzneţ(-eaţă) II. ατσούγκριστ-ος, -η, -o adj. 1. neciocnit(-ă);
adv. (-a) cu mult curaj, fără frică nelovit(-ă) 2. fig. necicălit(-ă)
ατρομοκράτητ-ος, -η, -o adj. neterorizat(-ă) αττικ-ίζω, -ισα v.i. 1. a aticiza, a folosi dialectul
άτρομ-ος, -η, -o adj. vezi ατρόμητος atic 2. a respecta normele limbii literare
ατροπίνη, η subst. atropină αττικισμός, o subst. 1. aticism 2. fineţe, eleganţă
ατροποποίητ-ος, -η, -o I. adj. nemodificat(-ă), αττικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. atic(-ă) d -ός ουρανός
netransformat(-ă) II. adv. (-a) fără nici o modi- cerul Aticii // -ή διάλεκτος dialect atic 2. fin(-ă),
ficare elegant(-ă)
ατροφία, η subst. atrofie, atrofiere ατύλιγ-ος, -η, -o şi ατύλιχτ-ος, -η, -o adj.
ατροφικ-ός, -ή, -ό adj. 1. atrofic(-ă); de atrofie neînfâşurat(-ă), neîmpachetat(-ă)
2. atrofiat(-ă) άτυπ-ος, -η, -o adj. jur. 1. neregulamentar(-ă),
ατροφοδότητ-ος, -η, -o adj. neaprovizionat(-ă) neconform(-ă) cu regulile legii 2. neoficial(-â)
άτροφ-ος, -η, -o adj. care nu mănâncă bine, ατύπωτ-ος, -η, -o adj. netipărit(-ă), neimpri-
slab(-ă) mat(-ă), needitat(-ă)
ατροφ-ώ, -ησα v.i. a se atrofia ατυράγνητ-ος, -η, -o şi ατυράννητ-ος, -η, -o şi
ατρόχιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neascuţit(-ă) 2. ne- ατυράννιστος, -η, -o I. adj. nechmuit(-ă) II.
pricepută), ageamiu(-ie) II. adv. (-a) adj. (-a) fără a se chinui
112 ατυχαίνω - αυνανισμός
αυξανόμεν-ος, -η, -ο adj. crescând(-ă), în creş- αύτανδρ-ος, -η, -o adj. (d. o navă) cu care se
tere d -η θνησιμότητα mortalitate crescândă scufundă totul d το πλοίο εβυθίσθηκε -o nava
αοξ-άνω, -ησα, -ήθηκα, αυξημένος I. v.t. a aug- s-a scufundat cu totul
menta, a spori, a mări, a face să crească, a αυταπάρνηση, η subst. abnegaţie, spirit de sacri-
înmulţi d ~ τις τιμές a mări preţurile d ~ τον ficiu, devotament extrem
μισθόν υπαλλήλου a mări salariul funcţiona- αυταπάτη, η subst. iluzie, autoamăgire d μην
rului II. v.i. a creşte, a deveni mai mare, mai έχεις -ες să nu ai iluzii
mult(-ă) d -άνουν τα έξοδα cheltuielile cresc αυταπατώμαι v.d. a-şi face iluzii, a se autoamăgi
d o πληθυσμός -ανει κάθε χρόνο populaţia creş- αυταπόδεικτ-ος, -η, -o adj. evident(-ă), vădit(-ă)
te în fiecare an d -ήθηκαν οι τιμές s-au urcat αυταρέσκεια, η subst. automulţumire, îngâmfare,
preţurile d -εσθε και πληθόνεσθε creşteţi şi vă vanitate, înfumurare
înmulţiţi // αυξημένες ανάγκες nevoi sporite αυτάρεσκ-ος, -η, -o I. adj. încântat(-ă) de sine,
αύξηση, η subst. 1. sporire, mărire, creştere, în- încrezut(-ă), îngâmfat(-ă), vanitos(-oasă), înfu-
mulţire // ~ των μισθών creşterea salariilor 2. murată) II. adv. (-a) cu mulţumire de sine, cu
gram. augment îngâmfare
αυξητικ-ός, -ή, -ό adj. de creştere, augmenta- αυτάρκεια, η subst. autarhie
tiv(-ă), care măreşte, care contribuie la creştere αυτάρκ-ης, -ης, -ες adj. autarhic(-ă)
αυξομει-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αυξομειωμένος αυταρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. absolutist(-ă), auto-
v.t. a mări şi a micşora ceva, a urca şi a scădea cratic(-ă), despotic(-ă), tiranic(-ă), samavol-
ceva în mod succesiv nic(-ă) II. adv. (-ά)
αυξομείωση, η subst. urcare şi scădere, mărire şi αυταρχικότητα, η subst. absolutism, autocra-
micşorare succesivă tism, autocraţie, despotism
αύξ-ων -ουσα -ov adj. d -ων αριθμός număr de αυταρχισμός, o subst. vezi αυταρχικότητα
ordine αυτασφάλεια şi αυτασφάλιση, η subst. autoasi-
αϋπνία, η subst. insomnie gurare
άυπν-ος, -η, -o adj. 1. care nu doarme; care nu αυτεκτίμηση, η subst. autoapreciere, apreciere
poate dormi, fără somn 2. nedormit(-ă), vigi- de sine
lentă) αυτεμβόλιο, το subst. med. autovaccin
αύρα, η subst. 1. briză, adiere, boare // θαλασ- αυτεμπρησμός, o subst. autoincendiere
σινή ~ briza mării 2. med. aură, fior înainte de αυτενέργεια, η subst. acţiune din propriu în-
o criză epileptică demn, iniţiativă proprie
αυριαν-ός, -ή, -ό adj. 1. de mâine 2. de viitor d αυτενεργ-ός, -ός, -ό adj. care acţionează de la
sine, în mod spontan, fară a i se impune de că-
η -ή γενιά generaţia de mâine
tre alţii; din propriu îndemn
αύριο I. adv. mâine // ~ πάλι pe mâine II. subst.
αυτενεργ-ώ, -ησα v.i. a acţiona din proprie iniţi-
το ~ ziua de mâine d με το σήμερα και με το
ativă
~ amânând de azi pe mâine
αυτεξούσι-ος, -α, -o I. adj. 1. stăpân(-ă) de sine,
αυστηρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. sever(-ă), exigent(-ă),
liber(-ă), de sine stătător(-oare), independent(-ă)
aspru(-ă) d -ός καθηγητής profesor sever 2.
Π -ος άνθρωπος om stăpân de sine d -o κρά-
strict(-ă), riguros(-oasă) d -ή τήρηση της συμ-
τος stat independent II. subst. το -o, dreptul de
φωνίας respectarea strictă a acordului 3.
a fi stăpân pe sine; caracter independent III.
auster(-ă), sobru(-ă) d -ά ήθη moravuri austere
adv. (-a)
II. adv. (-ά), în mod sever, cu stricteţe, cu
αυτεξουσιότητα, η subst. calitatea de a fi stăpân
asprime H τιμωρώ -ά a pedepsi aspru
pe sine, independenţă
αυστηρότητα, η subst. 1. severitate, asprime 2.
αυτεπάγγελτ-ος, -η, -o I. adj. fâcut(-ă) din ofi-
rigurozitate 3. austeritate ciu d -η δίωξη urmărire (anchetă) din oficiu II.
αυστραλέζικ-ος, -η, -o şi αυστραλιακ-ός, -ή, adv. (-a) din oficiu
-ό şi αυστραλιαν-ός, -ή, -ό adj. australian(-ă) αυτεπαγωγή, η subst. autoinducţie, selfinducţie
Αυστραλ-ός, ο -ή, η subst. australian(-ă) (per- αυτεπίγνωση, η subst. cunoaştere de sine, auto-
soană) gnoză
αυστριακ-ός -ή -ό adj. austriac(-ă) αυτεπιστασία, η subst. administrare / adminis-
Αυστριακ-ός, ο -ή, η subst. austriac(-ă) (per- traţie proprie
soană) αυτηκοία, η subst. 1. faptul de a auzi cu propri-
αυτάδελφος, ο -ή, -η subst. frate bun, soră bună ile urechi 2. iluzie acustică
114 αυτήκοος - αυτοκρατορικός
αυτήκο-ος, -η, -ο adj. care a auzit cu urechile αυτοδίδακτ-ος, -η, -o şi αυτοδίδαχτ-ος, -η, -o
sale d -ος μάρτυρας martor care a auzit cu adj. autodidact(-ă)
propriile urechi αυτοδίκαια şi αυτοδικαίως adv. pe bună drep-
αυτί, το subst. 1. ureche d τ* άκουσα με τ' -ά tate, cu drept cuvânt
μου le-am auzit cu urechile mele // είμαι όλο - αυτοδικία, η subst. faptul de a-şi face dreptate
ά sunt numai urechi // έφτασε στ" -ά μου mi-a prin proprii puteri, fără recurgere la organele
ajuns la urechi d τεντώνω τα -ά a ciuli ure- de judecată, poliţie etc.
chile d έχει μουσικό ~ are ureche muzicală 2. αυτοδιοίκηση, η subst. 1. autoadministrare, auto-
mâner, coadă, toartă guvernare 2. administraţie locală (descentrali-
αυτιάζομαι v.d. a ciuli urechile, a fi foarte atent zată) d τοπική ~ administraţie locală
la ce se vorbeşte αυτοδΰναμ-ος, -η, -o I. adj. puternic(-ă) prin
αυτισμός, o subst. med. autism, stare patologică sine II. adv. (-a) cu de la sine putere
prin ruperea contactului cu lumea exterioară şi αυτοέλεγχος, o subst. autocontrol
trăirea excesivă a unei vieţi interioare αυτοεξόριστ-ος, -η, -o adj. autoexilat(-ă)
αυτιστικ-ός, -ή, -ό adj. med. autistic(-ă), referi- αυτοεξυπηρέτηση, η subst. autoservire, selfser-
tor la autism vice
αυτοάμυνα, η subst. autoapărare αυτοέπαινος, o subst. laudă de sine
αυτοαναίρεση, η subst. autodezminţire αυτόθι adv. înv. 1. aici, în acest loc 2. (în citate)
αυτοανακηρ-ύσσομαι -ΰχτηκα v.r. a se auto- ibidem
proclama αυτοθυσία, η subst. jertfire de sine, abnegaţie
αυτοανάλυση, η subst. autoanaliză; introspecţie αυτοθυσι-άζομαι, -άστηκα v.r. a se sacrifica
αυτοαποκάλυψη, η subst. descoperire de sine (pentru binele altora)
αυτοβιογραφία, η subst. autobiografie αυτοκαλ-ούμαι v.r. a se da drept... // -είται
αυτοβιογραφικ-ός, -ή, -ό adj. autobiografic(-ă) υπουργός a se da drept ministru
αυτοβοήθεια, η subst. faptul de a se ajuta sin- αυτοκαλοΰμεν-ος, -η, -o adj. aşa numitul(-a)
gur(-ă) αυτοκαταγγελία, η subst. autodenunţare
αυτοβουλία, η subst. 1. propria voinţă; iniţiativă αυτοκαταστροφή, η subst. autodistrugere
proprie 2. spontaneitate αυτοκαταστροφικ-ός, -ή, -ό adj. care se dis-
αυτόβουλ-ος, -η, -o I. adj. 1. care procedează truge singur
după voinţa sa proprie, neconstrâns(-ă) 2. αυτοκέφαλ-ος, -η, -o adj. bis. autocefal(-ă)
spontan(-ă) II. adv. (-a) din proprie iniţiativă αυτοκινητάδα, η subst. plimbare cu automobilul
αυτογεν-ής, -ής, -ές adj. autogen(-ă) // -ής αυτοκινητικ-ός, -ή, -ό adj. de automobil, auto-
συγκόλληση sudură autogenă mobilistic(-ă)
αυτογνωσία, η subst. cunoaştere de sine, auto- αυτοκινητιστ-ής, o -ρια, η subst. automobi-
cunoaştere list(-ă)
αυτογονία, η subst. biol. generaţie spontană αυτοκινητιστικ-ός, -ή, -ό adj. de automobilist,
αυτογονιμοποίηση, η subst. autofecundare de şofer
αυτόγραφ-ος, -η, -o I. adj. 1. autograf(-ă) d -η αυτοκίνητο, το subst. automobil d φορτηγό ~
επιστολή scrisoare autografă II. subst. το -o, autocamion d τεθωρακισμένο ~ automobil
autograf // ζητώ ένα -o a cere un autograf blindat // υγειονομικό ~ automobil sanitar d
αυτόδηλ-ος, -η, -o adj. evident(-ă), vădit(-ă), de ιδιωτικό ~ automobil personal (particular)
la sine înţeles(-easă) αυτοκινητόδρομος, o subst. autostradă
αυτοδημιοΰργητ-ος, -η, -o adj. creat(-ă) de la αυτοκίνητ-ος, -η, -o adj. cu mişcare proprie,
sine, autocreat(-ă), creat(-ă) prin propriile forţe automobil(-ă)
αυτοδιάθεση, η subst. autodeterminare d το αυτόκλητ-ος, -η, -o I. adj. care s-a invitat sin-
δικαίωμα της dreptul la autodeterminare gur(-ă) II. adv. (-a) fără a fi invitat(-ă)
αυτοδιαλύ-ομαι, -θηκα v.r. a se autodizolva αυτοκόλλητ-ος, -η, -o adj. care se lipseşte sin-
αυτοδιάλυση, η subst. autodizolvare gur(-ă) autocolant(-ă)
αυτοδιαχειριζόμεν-ος, -η, -o adj. autoadminis- αυτοκράτ-ορας, o ισσα, η subst. împărat(-easă)
trară) αυτοκρατορία, η subst. împărăţie, imperiu
αυτοδιαχείριση, η subst. autoadministraţie αυτοκρατορικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. imperial(-ă),
αυτοδιαψ-εΰδομαι -εόστηκα v.r. a se dezminţi împărătesc(-ească) d -ή εξουσία putere impe-
singur rială 2. fig. maiestos(-oasă) II. adv. (-ά) împă-
αυτοδιάψευση, η subst. autodezminţire răteşte
αυτοκριτική - αυτούσιος 115
αυτοφυ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. (d. plante) care αφακέλωτ-ος, -η, -o adj. 1. nepus(-ă) în plic;
creşte singur(-ă), spontan(-ă) d -ής βλάστηση neînchis(-ă) în dosar 2. care nu are dosar la
vegetaţie spontană 2. geol. nativ(-ă), natural(-ă) poliţie
d -ές μέταλλον metal nativ II. adv. (-ως) natu- αφαλός, o subst. anat. buric, ombilic
ral, nativ, spontan αφάνα, η subst. bot. arbust cu spini
αυτόφωρο, το subst. jur. tribunal de urgenţă αφανάτιστ-ος, -η, -o adj. nefanatizat(-ă)
αυτόφωρ-ος, -η, -o adj. jur. flagrant(-ă) d -o αδί- αφάνεια, η subst. 1. neclaritate, imprecizie 2 .fig.
κημα flagrant delict d επ' -o în flagrant delict dispariţia din viaţa activă, trecerea în anonimat
αυτόφωτ-ος, -η, -o adj. cu lumină proprie // ζεί στην ~ trăieşte în anonimat 3 .fig. lipsă de
αυτοχαρακτηρισμός, o subst. autocaracterizare importanţă 4. jur. dispariţie
αυτόχειρας, o, η subst. sinucigaş(-ă) αφανέρωτ-ος, -η, -o I. adj. nearătat(-ă), neînfa-
αυτοχειρία, η subst. sinucidere ţişat(-ă) II. adv. (-a) fără să fi apărut, fără şti-
αυτόχθ-ων, -ων, -ov adj. autohton(-ă), indigen(-ă) rea cuiva
αυτόχρη-μα, -ματος adv. înv. 1. imediat 2. într-a-
αφαν-ής, -ής, -ές I. adj. 1. nevăzut(-ă), invizibil
devăr
(-ă) // έγινε -ής s-a făcut nevăzut 2. necunos-
αυτοχρηματοδότηση, η subst. autofinanţare cut(-ă), fără faimă // -είς ήρωες eroi necunos-
αυτοψία, η subst. 1. med. autopsie 2. jur. cerce- cuţi 3. jur. dispărut(-ă) II. adv. (-ώς) în mod
tare la faţa locului a unei fapte penale invizibil
αυχένας, o subst. 1. ceafă 2. istm 3. trecătoare, αφαν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αφανισμένος I. v.t. 1.
pas a face să dispară, a distruge, a nimici, a exter-
αυχενικ-ός, -ή, -ό şi αυχέν-ιος, -ια, -ιο adj. al mina // -ίστηκα από τα έξοδα cheltuielile
cefei; cervical(-ă) m-au distrus 2. a cheltui, a consuma 3. a ucide
αυχμηρ-ός, -ή, -ό adj. uscat(-ă), sec(-eacă), arid αφανισμός, o subst. 1. dispariţie, distrugere, ni-
(-ă) micire, exterminare, prăpăd 2. risipire
αφαγία, şi αφαγιά, η subst. nemâncare αφάνταστ-ος, -η, -o I. adj. de neînchipuit, de
αφάγωτ-ος, -η, -o adj. 1. care nu a mâncat, ne- neconceput, inimaginabil // -η πολυτέλεια lux
mâncat(-ă) 2. fig. neconsumat(-ă) d έχει την
inimaginabil II. adv. (-a) neînchipuit de...
προίκα -η are zestrea întreagă 3. de nemâncat
extraordinar de...
/ / τ ο τυρί είναι -o brânza este de nemâncat
άφαντ-ος, -η, -o adj. care nu se vede, ascuns(-ă),
αφαίμαξη, η subst. med. 1. recoltare de sânge 2.
nevăzut(-ă) // έγινε -ος s-a făcut nevăzut, a
fig. stoarcere de avere de la cineva
dispărut
αφαίρεση, η subst. 1. luare, scoatere 2. furt 3. fel
αφαρπάζω I. v.i. l . a obţine cu forţa, a smulge 2.
de a fi distrat(-ă) 4. mat. scădere 5. abstracţio-
a sustrage, a fura II. v.r. -άζομαι, a se înfuria,
nism
αφαιρέσιμ-ος, -η, -o adj. care se poate scădea; a se mânia, a se irita
mat. scăzător αφασία, η subst. med. afazie, imposibilitate de a
αφαιρετέ-ος, -α, -o I. adj. 1. care trebuie micşo- vorbi, de a articula cuvintele
r a r ă ) Π. subst. mat. o -ος descăzut αφάσκιωτ-ος, -η, -o adj. neînfâşat(-ă)
αφαιρέτης, o subst. mat. scăzător άφατ-ος, -η, -o adj. 1. nespus(-ă), neexprimat(-ă),
αφαιρετικ-ός -ή -ό I. adj. care se poate scădea, inefabil(-ă) 2. inexprimabil(-ă)
care se poate scoate II. gram. η -ή, cazul ablativ αφγανικ-ός, -ή, -ό adj. afgan(-ă), al, a, ai, ale
αφαιρετ-ός, -ή, -ό adj. care poate fi scos(-oasă), afganilor
deteşabil(-ă), separabil(-ă) αφέγγαρ-ος, -η, -o adj. fără lună, neluminat(-ă)
αφαιρ-ώ, -εσα, -έθηκα, αφαιρεμένος I. v.t. l . a de lună
scoate // ~ το αλάτι a scoate sarea // ~ το αφειδ-ής, -ής, -ές adj. 1. generos(-oasă), cu mâna
βλήμα a scoate schija 2. a reţine, a opri // από largă, darnic(-ă) // είναι -ής στις υποσχέσεις
το μισθό μου -εσαν 100 δραχμές din salariul este generos în promisiuni 2. abundent(-ă),
mi-au oprit 100 de drahme 3. a retrage // ~ την îndes tulător(-oare)
ιθαγένεια a retrage cetăţenia 4. a fura // μου ~ αφέλεια, η subst. naivitate, simplitate, natura-
εσαν τη χαρά μου mi-au furat fericirea 5. a leţe, ingenuitate
scădea // από τα 10 ~ τα 2 scad 2 din 10 II. αφελ-ής, -ής, -ές I. adj. naiv(-ă), candid(-ă),
v.r. -οΰμαι, a fi distrat(-ă), a fi cu gândul în altă inocent(-ă) II. adv. (-ώς) cu naivitate
parte // συχνά -οΰμαι deseori îmi zboară gân- αφελληνίζω, η v.i. a de-greciza, a desnaţionaliza
dul în altă parte • o populaţie grecească
αφελληνισμός - αφιλόδοξος 117
αφελληνισμός, ο subst. dispariţia caracterului vitate d άφησε την γυναίκα του şi-a lăsat /
grecesc / grecităţii // ~ στους μετανάστες părăsit nevasta d ~ την εργασία μου στη μέση
dispariţia caracterului grecesc la emigranţi a-şi lăsa lucrarea neterminată 3. a încredinţa, a
αφεντεΰω v.t. a stăpâni, a domina lăsa în grija cuiva d ~ τα παιδιά μου στο
αφέντ-ης, o, -ισσα, şi -τρα, η subst. 1. boier παιδικό σταθμό a-şi lăsa copiii la grădiniţă d
(-oaică), stăpân(-ă), domn(-oamnă), jupân αφέθηκε στην τύχη του s-a lăsat în voia soar-
(-easă) 2. capul familiei // o ~ του σπιτιού tei 4. a îngădui, a permite 5. a ierta // ~ τις
stăpânul casei αμαρτίες a ierta păcatele d τον άφησε στα
αφεντιά, η subst. nobleţe, boierie, distincţie // η κρύα του λουτρού 1-a lăsat în mijlocul drumu-
~ σου domnia ta lui d ~ γεια a-şi lua rămas bun // είναι άφησε
αφεντ-ικό, το şi -ίνα, η subst. stăpân(-ă); pa- με να σε αφήσω este lasă-mă să te las
tron(-oană); şef(-ă) αφηρημάδα, η subst. distracţie, neatenţie
αφερέγγυ-ος, -α, -o I. adj. 1. insolvabil(-ă) II. αφηρημέν-ος -η -o I. adj. 1. distrat(-ă), neatent(-ă)
subst. το -o, insolvabilitate III. adv. (-a) d -ος καθηγητής profesor distrat 2. abstract(-ă)
αφερεγγυότητα, η subst. fin. insolvabilitate d -η έννοια noţiune abstractă d -η τέχνη arta
αφερίμ interj, aferim, bravo abstractă II. adv. (-a)
άφεση, η subst. 1. aruncare 2. bis. iertare, absol- αφής conj. înv. de când, din clipa când, de atunci
vire d ~ αμαρτιών iertarea păcatelor 3. milit. când
lăsare la vatră 4. prescriere (a unei datorii) par- άφθα, subst. med. aftă
donabil(-ă) αφθαρσία, η subst. veşnicie d μεταξύ φθοράς
αφέσιμ-ος, -η, -o adj. 1. care se poate ierta; de και -ς între deteriorare şi trăinicie (situaţie dis-
iertat 2. milit. de lăsat la vatră perată)
αφ'ετέρου conj. pe de altă parte άφθαρτ-ος, -η, -o adj. nepieritor(-oare), veşnic
αφετηρία, η subst. 1. punct de plecare 2. linie de
(-ă), etern(-ă), II. adv. (-a)
pornire 3. fig. început 4. log. ideea de bază,
άφθαστ-ος, -η, -o adj. care nu poate fi ajuns(-ă),
premisă
de neîntrecut(-ă)
αφέτης, o subst. sport starter
αφθονία, η subst. belşug, abundenţă, prisosinţă
άφευκτ-ος, -η, -o I. adj. inevitabil(-ă), de neînlă-
d το κέρας της -ας cornul abundenţei
turat II. adv. (-a)
αφέψη-μα, -ματος, το subst. decoct άφθον-ος, -η, -ο I. adj. abundent(-ă), îmbelşu-
αφή, η subst. 1. pipăit, atingere, simţul tactil 2. g a t ă ) , bogat(-ă) II. adv. (-a) din belşug, din
aprinderea (flăcării) abundenţă
αφήγη-μα, -ματος, το subst. povestire, poveste, αφθον-ώ, -ησα v.i. a abunda, a fi din belşug d σε
naraţiune μας -ούν τα φρούτα la noi fructele abundă
αφηγηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. narativ(-ă), de po- άφθορ-ος, -ος, -ov adj. incoruptibil(-ă)
vestire II. adv. (-ά) în stil narativ, prin nara- αφθώδ-ης, -ης, -ες adj. med. aftos(-oasă) // -ης
ţiune πυρετός febra aftoasă
αφήγηση, η subst. povestire, naraţiune, istorisire αφιέρω-μα, -ματος, το subst. prinos, dar, ofran-
αφηγητ-ής, o, -ρια, η subst. povestitor(-oare), dă; dedicaţie
narator(-oare) αφιερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αφιερωμένος I. v.t.
αφηγ-ούμαι, -ήθηκα v.d. a povesti, a spune a închina, a consacra, a dedica // του -ωσα ένα
povestea, a istorisi, a relata ποίημα i-am dedicat o poezie d -ώθηκε σ'αυτό
αφήλιο, το subst. astr. afeliu το επάγγελμα s-a consacrat acestei profesiuni
αφην-ιάζω, -ίασα, αφηνιασμένος v.i. 1. (d. cal) αφιέρωση, η subst. 1. închinare, dedicare, consa-
a-şi lua avânt, a fugi cu mare viteză fără să se crare 2. dedicaţie (carte etc.)
oprească, a scăpa din frâu 2. fig. a se înfuria, a αφίημι şi αφίεμαι v.r. vezi αφήνομαι (αφήνω)
se mânia, a-şi ieşi din fire αφικνούμαι v.d. a ajunge, a sosi, a veni
αφηνίαση, η subst. 1. (la cal) goană fără o ţintă αφίλευτ-ος, -η, -o adj. negăzduit(-ă), neospă-
precisă 2. fig. furie, mânie tat(-ă), neoprit(-ă) la masă
αφήνω, άφησα, αφέθηκα, αφεμένος v.t. a lăsa 1. αφίλητ-ος, -η, -o adj. nesărutat(-ă)
a da drumul, a lăsa liber // τον άφησα ελεύθε- αφιλίωτ-ος, -η, -o adj. ireconciliabil(-ă); neîm-
ρο l-am lăsat liber d τον άφησα να μιλά l-am păcată)
lăsat să vorbească d αφησέ με ήσυχο lasă-mă αφιλοδοξία, η subst. lipsă de ambiţie
în pace 2. a părăsi, a abandona, a înceta o acti- αφιλόδοξ-ος, -η, -o adj. lipsit de ambiţie
118 αφιλόκαλος - αφόρτωτος
αφιλόκαλ-ος, -η, -ο I. adj. lipsit(-ă) de bun gust, αφόδευση, η subst. dejecţie, evacuarea materiilor
inestetic(-ă) II. adv. (-a) fară gust fecale
αφιλοκέρδεια, η subst. dezinteres, lipsă de inte- αφοδευτήριο, το subst. closet; latrină
res / nepăsare pentru câştig αφοδράριστ-ος, -η, -o adj. necăptuşit(-ă) d -o
αφιλοκερδ-ής, -ής, -ές şi αφιλόκερδ-ος, -η, -ο φόρεμα rochie necăptuşită
1. adj. dezinteresat(-ă), indiferent faţă de câştig αφολίδωτ-ος, -η, -o adj. fără solzi
II. adv. (-ώς) αφομοι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αφομοιωμένος v.t.
αφιλονίκητ-ος, -η, -o I. adj. indiscutabil(-ă), in- a-şi însuşi, a asimila d ~ το μάθημα a-şi însuşi
contestabil(-ă), de netăgăduit II. adv. (-a) lecţia // o ανθρώπινος οργανισμός -ωνει την
αφιλοξενία, η subst. lipsă de ospitalitate τροφή organismul uman asimilează hrana
αφιλόξεν-ος, -η, -o I. adj. inospitalier(-ă), nepri- αφομοίωση, η subst. 1. asimilare, însuşire (de cu-
mitor(-oare) II. adv. (-a) neospitalier, fără noştinţe) 2. asimilare organică (a hranei) 3.
ospitalitate lingv. asimilaţie consonantică
αφιλόπατρ-ις, -ις, -ι adj. nepatriot(-ă) αφομοιώσιμ-ος, -η, -o adj. asimilabil(-ă)
αφιλόπον-ος, -η, -o I. adj. netruditor(-oare), αφομοιωτικ-ός, -ή, -ό adj. de asimilare, asimila-
neiubitor(-oare) de muncă, leneş(-ă) II. adv. tor(-oare)
(-a) fără dragoste de muncă, în mod netrudnic αφόντας conj. de când, din momentul
άφιλ-ος, -η, -o adj. fară prieteni
αφοπλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αφοπλισμένος v.t. a
αφιλοσόφητ-ος, -η, -o adj. 1. lipsit(-ă) de înţe-
dezarma
lepciune 2. care nu ştie filozofie 3. facut(-ă)
contra legilor filozofiei αφοπλισμός, o subst. dezarmare d γενικός και
αφιλοστοργία, η subst. lipsă de afecţiune πλήρης ~ dezarmare generală şi totală
αφιλόστοργ-ος, -η, -o I. adj. neafectuos(-oasă), αφοπλιστικ-ός, -ή, -ό adj. de dezarmare
lipsit(-ă) de afecţiune II. adv. (-a) fără afecţiune αφόρετ-ος, -η, -o adj. nepurtat(-ă); neîmbrăcat(-ă)
αφιλοτιμία, η subst. lipsă de demnitate, lipsa αφόρητ-ος, -η, -o I. adj. insuportabil(-ă), de ne-
sentimentului de onoare suferit d η κατάσταση έγινε -η situaţia a de-
αφιλότιμ-ος, -η, -o I. adj. lipsit(-ă) de amor pro- venit insuportabilă // -ος χαρακτήρας caracter
priu, josnic(-ă), păcătos(-oasă) d τον -o! τι nesuferit II. adv. (-a)
μοΰκανε, păcătosul, ce mi-a făcut II. adv. (-a) αφορία, η subst. nefertilitate, nerodnicie
în mod josnic αφορ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αφορισμένος v.t. bis.
αφίμωτ-ος -η -o adj. 1. fără botniţă 2 .fig. neîn- a afurisi, a excomunica
grădit(-ă) αφορισμός, o subst. 1. aforism, maximă 2. defi-
άφιξη, η subst. sosire, venire niţie 3. bis. afurisenie, excomunicare
αφιόνι, το subst. bot. 1. mac 2. opiu 3. fig. nar- αφορισμέν-ος, -η, -o şi αφορεσμέν-ος, -η, -o I.
cotic part. ca adj. 1. bis. afurisit(-ă), caterisit(-ă), ex-
αφιον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αφιονισμένος v.t. 1. a comunicară) 2. blestemat(-ă) II. subst. Sata-
da opiu 2. a narcotiza 3. fig. a îndoctrina, a na, Diavolul
fanatiza αφοριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. delimitativ(-ă), de-
αφίσα, η subst. afiş limitator(-oare) 2. aforistic(-ă) 3. bis. de afu-
αφισοκόλληση, η subst. lipirea de afişe risenie
αφίσταμαι v.i. 1. a se ţine departe, a nu lua parte αφορμή, η subst. motiv, pretext, pricină d δίχως
2. a se retrage ~ fără motiv d βρίσκω ~ a găsi un pretext d ~
άφλεκτ-ος, -η, -o adj. neinflamabil(-ă); igni- για καβγά motiv de ceartă d εξ -ς din pricina
fug(-ă) d -o υλικό material ignifug αφορμ-ίζω, -ίσα v.i. a se inflama 2. (d. o rană) a
αφλογιστία, η subst. neaprindere (a unui explo- se infecta
zibil) d το όπλο έπαθε ~ arma n-a luat foc αφορολόγητ-ος, -η, -o I. adj. neimpozabil(-ă) II.
αφλόγιστ-ος, -η, -o adj. neinflamat(-ă), neîn- adv. (-a) fără impozit
cins(-ă) άφορ-ος, -η, -o adj. steril(-ă), neproductiv(-ă),
αφλοΰδιαστ-ος, -η, -o adj. descojit(-ă) nefertil(-ă) d -α εδάφη terenuri nefertile
αφοβία şi αφοβησιά, η subst. neînfricare, teme- αφόρτιστ-ος, -η, -o adj. 1. (d. o baterie etc.) ne-
ritate, curaj încărcat(-ă); fără încărcătură electrică // -η
άφοβ-ος, -η, -o I. adj. neînfricat(-ă), curajos(-oa- μπαταρία baterie neîncărcată
să), temerar(-ă) II. adv. (-a) fără frică αφόρτωτ-ος, -η, -o adj. (d. vehicule) neîncăr-
αφόδευ-μα, -ματος, το subst. materia fecală cat(-ă); de neîncărcat
αφορώ - αφώτιστος 119
αφορ-ώ v.t. a privi, a viza, a interesa // όσον -ά în αφρολογώ v.t. 1. a lua spuma l.flg. a ciupi, a lua
ceea ce priveşte // αυτό δεν σε -ά εσένα aceas- mici sume de bani de la cineva
ta nu te priveşte pe tine // αυτό με -ά εμένα αφρόλουτρο, το subst. spumă de baie
aceasta mă priveşte pe mine αφρονημάτιστ-ος, -η, -o adj. care nu s-a învăţat
αφοσι-ώνομαι, -ώθηκα, αφοσιωμένος v.r. 1. a minte
se consacra, a se dedica, a se pune în slujba, a αφρονίμευτ-ος, -η, -o adj. necuminţit(-ă)
se devota // ~ στην επιστήμη a se dedica şti- αφροντισιά, η subst. nepăsare, indiferenţă
inţei // ~ στην πίστη a se devota credinţei αφρόντιστ-ος, -η, -o adj. neîngrijit(-ă), negli-
αφοσίωση, η subst. devotament, ataşament, jată)
αφ'ότου şi αφότου conj. de când // είναι αφρ-ός, o subst. 1. spumă // o ~ της θάλασσας
άρρωστος ~ ήρθε este bolnav de când a venit (του σαπουνιού) spumă de mare (de săpun) //
αφού conj. (sens temporal) după ce // ~ τελείωσε βγάζω -ούς από το στόμα μου a face spume la
τη δουλειά του ήρθε după ce şi-a terminat trea- gură 2. fig. crema, elita, floarea II o ~ της
ba a venit 2. (condiţional) dacă d θα σας τα κοινωνίας crema societăţii
πω ~ το θέλετε ο să vă spun dacă doriţi 3. αφροσύνη, η subst. nebunie, sminteală; neso-
(cauzal) deoarece, pentru că, de vreme ce d ~ cotinţă // καθαρή ~ nebunie curată
δεν ήρθες, έφυγε pentru că n-ai venit, a plecat αφρούρητ-ος, -η, -o adj. nepăzit(-ă)
d ~ είστε καλά είμαι ήσυχος de vreme ce αφρόψαρο, το subst. peşte de adâncime mică
sunteţi bine sunt liniştit αφρώδ-ης, -ης, -ες adj. spumos(-oasă), înspu-
αφουγκρ-άζομαι, -άστηκα, αφουγκρασμένος v.t. mată)
şi v.i. a asculta (cu atenţie); a trage cu urechea άφρ-ων, -ων, -ov adj. nebun(-ă), smintit(-ă), de-
d -άζεται πίσω από την πόρτα ascultă la uşi mentă)
αφουρτοΰνιαστ-ος, -η, -ο adj. fară furtună, άφταστ-ος, -η, -o adj. vezi άφθαστος
άφτιαχτ-ος, -η, -o şi άφτιαστ-ος, -η, -o adj.
neagitat(-ă) d -η θάλασσα mare neagitată
nefâcut(-ă), neformat(-ă), nearanjat(-ă), necon-
αφούσκωτ-ος, -η, -o adj. neumflat(-ă)
struit(-ă)
άφραγκ-ος, -η, -o adj. lefter(-ă), fără nici un ban
αφυδατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, αφυδατωμένος
άφραγ-ος, -η, -o şi άφρακτ-ος, -η, -o adj. 1. de
v.t. a deshidrata
neîngrădit 2. neîngrădit(-ă), neîmprejmuit(-ă)
αφυδάτωση, η subst. deshidratare
d το -o αμπέλι vie neîngrădită
αφυ-ής, -ής, -ic, adj. 1. stupid(-ă)2. incapabil(-ă)
αφράτ-ος, -η, -o adj. spumos(-oasă), pufos(-oa- αφυία, η subst. 1. lipsă de inteligenţă, stupiditate
să) d -o ψωμί, pâine pufoasă d -o ύφασμα
2. incapacitate
stofă pufoasă αφύλακτ-ος, -η, -o şi αφύλαχτ-ος, -η, -o adj.
άφραχτ-ος, -η, -o adj. vezi άφραγος nepăzit(-ă); de nepăzit
αφρεσκάριστ-ος, -η, -o adj. neîmprospătat(-ă) αφυπν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, αφυπνισμένος I. v.t.
αφρ-ίζω, -ισα, αφρισμένος v.i. a face spumă, a a trezi, a scula din somn pe cineva // ~ την
spumega, a face clăbuci συνείδηση a trezi conştiinţa
αφρικανικ-ός, -ή, -ό şi αφρικάνικ-ος, -η, -ο αφύπνιση, η subst. trezire, deşteptare // ~ των
adj. african(-ă) ένστικτων trezirea instinctelor
άφρισ-μα, -ματος, το subst. 1. înspumare; αφύσικ-ος, -η, -o I. adj. 1. nenatural(-ă), nefi-
spumegare l.flg. mânie, furie resc(-ească) // -η στάση poziţie nefirească 2.
αφρισμεν-ος, -η, -o adj. 1. înspumat(-ă), spume- prefacut(-ă), afectat(-ă) II. adv. (-a)
g a r ă ) l.flg. furios(-oasă), mânios(-oasă) αφύτευτ-ος, -η, -o adj. neplantat(-ă)
αφριστ-ός, -ή, -ό adj. vezi αφρισμένος αφώναχτ-ος, -η, -o adj. nechemat(-ă); nestri-
αφρόγαλο şi αφρόγαλα, το subst. smântână, gată)
caimac αφωνία, η subst. med. afonie
αφρογέννητ-ος, -η, -o adj. născut(-ă) din spumă άφων-ος, -η, -o I. adj. afon(-ă), mut(-ă), tăcut(-ă);
αφροδισιακ-ός, -ή, -ό adj. afrodisiac(-ă) gram. -o σύμφωνο consoană mută II. adv. (-a),
αφροδισιολόγος, o subst. medic de boli venerice fără voce, în tăcere
αφροδίσι-ος, -α, -o adj. med. veneric(-ă) II -a αφώτιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. neluminat(-ă) // -o
νοσήματα boli venerice σπίτι casă neluminată 2. nelămurit(-ă), nein-
αφρόκρεμα, η subst. 1. frişcă l.flg. crema, elita, struită) // -ος άνθρωπος om nelămurit 3.
floarea // η ~ της νεολαίας crema tineretului nebotezat(-ă) II. adv. (-a) fără lumină, înaintea
αφρόλευκ-ος, -η, -o adj. alb(-ă) ca spuma zorilor de zi
120 αφωτογράφητος - αχορτασία
αχός, ο subst. ecou, răsunet, vuiet // ~ βαρύς αχταπόδι, το subst. zool. caracatiţă
ακούεται se aude un vuiet mare αχτένιστ-ος, -η, -o adj. nepieptănat(-ă)
αχούρι, το subst. 1. grajd 2. fig. loc murdar; dez- άχτι, το subst. 1. pizmă, ură, pică, ranchiună d
ordine // είναι σαν ~ το σπίτι της casa ei este τον έχω ~ a avea pică pe cineva 2. dorinţă de
ca un grajd răzbunare d βγάζω το ~ μου a se răzbuna
άχραντ-ος, -η, -o adj. 1. preacurat(-ă), imacu- αχτίδα şi ακτίνα, η subst. rază
lat(-ă) 2. bis. τα -a μυστήρια taina împărtăşa- άχτιστ-ος, -η, -o adj. 1. nezidit(-â), neconstruit(-ă)
niei 2. de neconstruit
αχρείαστ-ος, -η, -o I. adj. nefolositor(-oare), αχτύπητ-ος, -η, -o adj. 1. nebătut(-ă), nelovit(-ă)
inutil(-ă) d ασ'το εκεί και -o να είναι să dea 2. imbatabil(-ă)
Dumnezeu să nu avem nevoie de el II. adv. αχυλία, η subst. med. achilie, absenţa secreţiilor
(-a), în mod inutil; fară folos digestive
αχρεί-ος, -α, -o I. adj. ticălos(-oasă). imoral(-ă), αχυρένι-ος, -α, -o adj. din paie, de paie; ca paiul
pervers(-ă) Π. adv. (-a) d -o στρώμα saltea de paie d -a μαλλιά păr de
αχρειότητα, η subst. ticăloşie, murdărie, mârşă- culoarea paiului
vie άχυρο, το subst. paie // δεν τρώμε -α nu suntem
άχρε-ος, -η, -o adj. vezi αχρέωτος atât de proşti
αχρέωτ-ος, -η, -o adj. care nu are datorii; fără αχυρόδε-μα, -ματος, το subst. snop de paie
datorii αχυροκαλύβα, η subst. colibă de paie
αχρήματ-ος, -η, -o adj. care nu are bani, fără αχυροκόπι, το subst. maşină de tocat paie
bani αχυρόλασπη, η subst. constr. chirpici, vălătuc
αχρησία, η subst. nefolosire, neîntrebuinţare αχυροσκεπή, η subst. acoperiş de paie
α χρήσιμε υτ-ος, -η, -ο adj. nefolosit(-ă); de αχυρόστρω-μα, -ματος, το subst. saltea de paie
nefolosit αχυρώνας, o subst. şură, magazie pentru paie
αχρησιμοποίητ-ος, -η, -o adj. 1. neîntrebuinţat άχυτ-ος -η -o adj. nevărsat(-ă); neturnat(-ă)
(-ă), neutilizat(-ă) 2. de neîntrebuintat, inutili- αχώ v.i. (rar) a vui, a răsuna
zabil(-ă) αχώνευτ-ος, -η, -o adj. 1. nedigerat(-ă), nemis-
αχρήστευση, η subst. scoatere din uz; pierderea tuit(-ă) // η τροφή έμεινε -η hrana a rămas
utilităţii nedigerată 2. indigest(-ă), care nu se poate dig-
αχρηστ-εύω, -εψα, -εύτηκα, αχρηστευμένος I. era uşor 3.fig. neînţeles(-easă), neasimilat(-ă) //
v.t. a scoate din uz, a face inutilizabil, a strica -η ύλη materie neasimilată 4. fig. antipatic(-â),
II. v.r. -εύομαι, a deveni inutilizabil(-ă); a fi greu de suportat d είναι -ος άνθρωπος este un
scos(-oasâ) din uz om greu de suportat
αχρηστία, η subst. 1. neutilizare, nefolosire, pe- αχωνεψιά, η subst. indigestie
rimare 2. jur. desuetudine d o νόμος αυτός αχώριστ-ος, -η, -o I. adj. 1. nedespărţit(-ă); ne-
έπεσε σε ~ legea aceasta a căzut în desuetudine împărţit(-ă), neseparat(-ă) d -οι φίλοι prieteni
άχρηστ-ος, -η, -o I. adj. nefolositor(-oare), inu- nedespărţiţi // είναι -οι sunt nedespărţiţi 2. de
til(-ă), desuet(-ă), netrebuincios(-oasă) 2. neu- nedespărţit, inseparabil(-ă) II. adv. (-a) în mod
tilizat(-ă) 3. inutilizabil(-ă) II. adv. (-a) în mod inseparabil
inutil, degeaba άχωρ-ος, -η, -o adj. nespaţios(-oasă)
άχριστ-ος, -η, -o adj. nevăruit(-ă) 2. fig. neinves- αψαχούλευτ-ος, -η, -o adj. nescormonit(-ă), ne-
tit(-ă) în funcţie 3. nemiruit(-ă), nesfinţit(-ă) scotocit(-ă), necotrobăit(-ă), necăutat(-ă)
αχρονολόγητ-ος, -η, -o I. adj. nedatat(-ă) 2. de άψαχτ-ος, -η, -o adj. necăutat(-ă)
nedatat, imposibil datat II. adv. (-a) άψε-σβήσε adv. repede, imediat, într-o clipită //
άχρον-ος, -η, -o adj. fără legătură cu timpul, όλα έγιναν στο ~ toate s-au făcut într-o clipi-
atemporal(-ă) 2. veşnic(-ă) tă, cât ai bate din palme
αχρωμάτιστ-ος, -η, -o adj. 1. necolorat(-ă), in- αψεγάδιαστ-ος, -η, -o I. adj. fără cusur, impeca-
color(-ă) 2. fig. pol. nepartinic(-ă), fără partid, bil(-ă), perfect(-ă) II. adv. (-a)
apolitic(-ă) αψέκαστ-ος -η -o adj. nestropit(-ă), nepulveri-
αχρωματοψία, η subst. med. acromatopsie, dal- zat(-ă)
tonism άψεκτ-ος -ος -ov adj. vezi άψογος
αχρωμία, η subst. lipsă de culoare αψέντι, το subst. absint, pelin
άχρωμ-ος, -η, -o adj. care nu are culoare, inco- αψηλάφητ-ος, -η, -o adj. 1. nepipăit(-ă) 2. necău-
lor(-ă); decolorat(-ă) tat(-ă), necercetat(-ă) d -η γωνία colţ necercetat
122 άψητος - άωτο
άψητ-ος, -η, -ο adj. 1. necopt(-oaptâ), nefript(-ă), αψιμαχώ v.i. 1. milit. a se încăiera, a se ciocni 2.
neprăjit(-ă) 2. nefiert(-iartă) 3. fig. lipsit(-ă) de fig. a se certa, a avea un schimb de cuvinte în
experienţă contradictoriu, a se lua la harţă
αψηφισιά, η subst. sfidare, indiferenţă faţă de αψίνθιο, το subst. vezi αψέντι
pericol άψινθος, o subst. vezi αψιθιά
αψηφισιάρ-ης, o, -α, η subst. sfidător(-oare), αψίχολ-ος, -η, -o adj. vezi αψίθυμος
temerar(-ă) άψογ-ος, -η, -o I. adj. impecabil(-ă), ireproşabil
(-ă) d -η συμπεριφορά comportare ireproşabilă
αψήφιστα adv. 1. fară a ţine seama de... 2. în
d -η εμφάνιση înfăţişare impecabilă Π. adv. (-a)
mod dispreţuitor 3. cu indiferenţă άψυκτ-ος, -ος, -ov adj. necongelat(-ă), nerăcit(-
άψηφ-ος, -η, -o adj. 1. fără drept de vot, fară vot ă)
2. care nu a votat 3. nevotat(-ă)
αψ-ύς, -ιά, -ύ adj. 1. (d. gust) iute, înţepător(-oa-
αψηφοφόρητ-ος, -η, -o adj. care nu a participat re), pişcător(-oare) 2. tăios(-oasă) 3.fig, irasci-
la alegeri b i l ă ) , supărăcios(-oasă)
αψηφ-ώ, -ησα v.t. a sfida, a dispreţul, a nu lua în αψυχαγώγητ-ος, -η, -o I. adj. care nu s-a distrat/
seamă, a nesocoti, a înfrunta // ~ τον κίνδυνο destins II. adv. (-a) fără distracţii, fără destin-
a sfida pericolul dere
αψίδα, η subst. 1. arc d ~ θριάμβου arc de triumf αψυχολόγητ-ος, -η, -o I. adj. 1. care nu cunoaşte
2. arcadă 3. absidă psihologia 2. care acţionează contrar psiholo-
αψιδωτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. arcuit(-ă), în formă giei umane; nechibzuit(-ă), necugetat II. adv.
de arc 2. cu arcade II. adv. (-ά) în formă de arc (-a) nechibzuit, necugetat
αψιθιά, η subst. bot. pelin άψυχ-ος, -η, -o adj. 1. neînsufleţit(-ă) 2. fără
αψιθυμιά, η subst. irascibilitate, iritabilitate vlagă 3. milit. -o υλικό proviziile armatei
αψίθυμ-ος, -η, -o I. adj. irascibil(-ă), iritabil(-ă), αψώμωτ-ος, -η, -o adj. nematurizat(-ă)
arţăgos(-oasă) II. adv. (-a) cu iritare, pe un ton αψώνιστ-ος, -η, -o I. adj. 1. necumpărat(-ă), care
arţăgos nu a fost cumpărat 2. care nu a făcut târguieli
II. adv. (-α) 1. fără a cumpăra 2. fără a face târ-
αψίκορ-ος, -η, -o adj. 1. care se satură repede 2. guieli
fig. nestatornic(-ă), schimbător(-oare), incon- άωρ-ος, -ος, -o I. adj. necopt(-oaptă), nefăcut(-ă),
secventă) crud(-ă) // -οι καρποί fructe necoapte 2. tim-
αψιλία, η subst. lipsă de bani puriu(-ie), prematur(-ă) // -ος θάνατος moarte
άψιλ-ος, -η, -o adj. lipsit(-ă) de bani, care nu are timpurie // είναι ~ να μιλάμε γι" αυτό e pre-
nici un bănuţ matur să vorbim despre asta
αψιμαχία, η subst. 1. mtfit. încăierare, ciocnire άωτο, το subst. partea cea mai bună a unui lucru
2. fig. schimb de cuvinte, altercaţie // το άκρο ~ punctul culminant, culmea
Ββ
Β, β (vita) 1. a doua literă a alfabetului grecesc 2. βάζο, το subst. 1. vas de flori 2. borcan
num. card. şi ord. Β', β' (cu un apex în dreap- βάζω, έβαλα, βάλθηκα, βαλμένος v.t. 1. apune,
ta sus) însemnează 2000 şi al doilea (a doua); a băga, a instala // ~ κάτι στη μπάντα a pune
,Β ,β (cu un apex în stânga jos) înseamnă 2000 ceva deoparte // βάλε και συ το χέρι σου pune
şi al două miilea (a două mia) 3. geogr. Β = şi tu mâna, ajută şi tu // ~ σε έξοδα κάποιον a
βορράς, nord; B.A. = βορειοανατολικά, nord- băga pe cineva la cheltuieli // ~ γνώση a-şi
-est; Β.Δ. = βορειοδυτικά, nord-vest 4. B. ini- băga minţile în cap // τον έβαλα σε σπίτι l-am
ţiala de la adjectivul βασιλικ-ός, -ή, -ό, regal instalat în casă 2. a începe, a porni // ~ τις φωνές
(-ă) d β.ναυτικό, marina regală a începe să ţipe // ~ μπρος μια μηχανή a porni
βαβά, η subst. pop bunica o maşină // για που τόβαλες; unde te duci? //
βάβουλας, o subst. cărăbuş ~ τα δυνατά μου a-şi da toată silinţa // δεν τα
βαβούλι, το subst. bot. 1. caliciu, capsulă de bum- -ει κάτω nu se dă bătut, nu se lasă răpus // ~
bac 2. boboc de floare 3. gogoaşă de mătase στη θέση του κάποιον a pune pe cineva la
βαβούρα, η subst. larmă, vacarm, gălăgie punct // ~ μπρος κάποιον a muştrului pe cineva
βαβυλώνια, η subst. babilonie, învălmăşeală, βαθ-αίνω, -υνα I. v.i. l . a adânci 2. (flg.) a apro-
harababură funda // ~ τα προβλήματα a aprofunda prob-
βαβυλωνιακ-ός, -ή, -ό adj. babilonian(-ă), din lemele II v.i. a se adânci, a deveni profund //
Babilon -αινεί το ρήγμα στις σχέσεις μας se adânceşte
βάβω, η şi μπάμπω subst. vezi βαβά ruptura în relaţiile noastre // -αινούν οι
βαγαπόντ-ης, -ισσα, -ικο adj. 1. vagabond(-ă), γνώσεις μου cunoştinţele mele devin mai pro-
hoinar(-ă) 2. şarlatan(-ă), înşelător(-oare) 3. funde 3. (d. culori) a se închide
hoţoman(-ă) βαθερ-ός, -ή, -ό adj. cam adânc(-ă)
βαγαποντιά, η subst. 1. vagabondaj, hoinăreală βαθιά adv. adânc, profund, în adâncime // είναι
2. şarlatanie, înşelătorie ~ ριζωμένος e adânc înrădăcinat // κοιμάμαι ~
βαγγέλιο, το subst. evanghelie
a adormi adânc
βαγενάς, o subst. dogar
βάθια, τα subst. pl. adâncuri, adâncimi // πήγε
βαγένι, το subst. butoi
βάγια subst. 1. doică; dădacă 2. bot. dafin, laur, στα ~ s-a dus în adâncuri
palmier βαθμηδόν adv. treptat, puţin câte puţin, încetul
βάγιο şi βαγιόκλαρο, το subst. creangă de dafin/ cu încetul
laur / palmier / salcie (care se dă în biserică de βαθμιαί-ος, -α, -o I. adj. treptat(-ă), gradat (-ă)
Duminica Floriilor) // -α ανάπτυξη dezvoltare treptată II. adv.
βάγισ-μα, -ματος το subst. aplecare (-a), în mod treptat
βαγκόνλι, το subst. vagon de dormit βαθμίδα, η subst. treaptă, etapă, fază; grad, nivel
βαγονέτο, το subst. vagonet // ανώτατη στρατιωτική ~ grad militar supe-
βαγόνι, το subst. vagon rior
βάδην adv. la pas, pas cu pas, încet-încet
βαθμιδωτ-ός, -ή, -ό adj. cu / în trepte
βαδ-ίζω, -ίσα v.i. a merge, a păşi, a se duce, a se
îndrepta spre... // -ει στο χαμό merge la pieire βαθμοθέτηση, η subst., gradaţie, gradare după
// ~ στα ίχνη κάποιου a păşi pe urmele cuiva note, aşezarea în ordine după note
βάδισ-μα, -ματος, το subst. mers, umblet, pas, βαθμολόγηση, η subst. notare, acordare de note,
păşire // βαρύ ~ pas greoi // ελαφρό ~ mers rezultatul notării
uşor // τον γνωρίζω από το ~ îl cunosc după βαθμολογία, η subst. 1. notare 2. totalitatea
mers notelor
βαδιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. drumeţ(-eaţă) βαθμολογικ-ός, -ή, -ό adj. de notare
βαζελίνη, η subst. vaselină βαθμολόγιο, το subst., catalog, tabel cu note.
124 βαθμολογώησα - βαλανοποσθίτις
βαλάντιο, το subst. punga, portofel // οι κοινοί βαλτώδ-ης, -ης, -ες adj. mlăştinos(-oasă); mo-
θνητοί με το χαμηλό ~ muritorii de rând cu cirlos(-oasă); cu băltoace
bani puţini βαλτώνω v.t. şi v.i. 1. a (se) transforma în mlaş-
βαλάντωμα, το subst. istovire, epuizare, oboseală, tină; a intra în mlaştină 2. a rămâne baltă, a sta
extenuare pe loc, a stagna
βαλαντωμέν-ος, -η, -o adj. obosit(-ă), istovit(-ă), βαμβακαγορά, η subst. bursa de bumbac, piaţa
epuizat(-ă), extenuat(-ă), supărat(-ă) bumbacului
βαλαντ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βαλαντωμένος v.t. βαμβακέλαιο, το subst. ulei de bumbac
şi v.i. a (se) istovi, a (se) supăra; a suferi foarte βαμβακερ-ός-ή-ό adj. de bumbac d -ό ύφασμα
tare ţesătură din fire de bumbac d -ό νήμα aţă de
βαλβίδα, η subst. 1. supapă, valvă, clapă, ventil bumbac
d ~ ασφαλείας supapă de siguranţă 2. med. βαμβάκι, το subst. 1. bumbac 2. vată d έχει ~
valvală (cardiacă) 3. sport locul de start al aler- σ' αυτιά are vată în urechi
gătorilor 4. sport, loc în stadion unde se face βαμβακιά, η subst. bot. vezi μπαμπακιά
aruncarea discului şi a greutăţilor βαμβακοκαλλιέργεια, η subst. cultura bumba-
βαλβολίνη, η subst. valvolină cului
βαλεριάνα, η subst. bot. valeriană βαμβακοκαλλιεργητής, o subst. cultivator de
βαλες, o subst. 1. valet 2. (la cărţi de joc) fante, bumbac
valet βαμβακοκάρυδο, το subst. capsulă de bumbac
βαλής, o subst. ist. valiu, guvernator otoman al βαμβακοκλοστήριο, το subst. filatură de bumbac
unei regiuni βαμβακομάλλιν-ος, -η, -o adj. de bumbac şi
βαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. balistic(-ă) lână (ţesătură)
βαλίτσα, η subst. geamantan, valiză βαμβακομέταξ-ος, -η, -o adj. de bumbac şi mă-
βαλκανικ-ός, -ή, -ό adj. balcanic(-ă) tase (ţesătură)
βαλκανιονίκης, o, η subst. spori învingător(-oare) βαμβακοπαραγωγός, o subst. producător de
în întrecerile de atletism între ţările balcanice bumbac, cultivator de bumbac
βαλκανολόγος, o, η subst. balcanolog(-ă) βαμβακόπιττα, η subst. şrot de bumbac
βάλλω, έβαλα, βάλθηκα şi βλήθηκα, βαλμένος βαμβακοπυριτίδα, η subst. fulmicoton; trinitro-
v.i. a trage, a arunca, azvârli, a lansa d ~ διά celuloză
του όπλου a trage cu arma 2. a pune, a aşeza, a βαμβακόσπορος, o subst. sămânţă de bumbac
plasa 3 .fig. a acuza, a critica pe cineva βαμβακοστιβάς, η subst. vatelină
βαλς, το subst. vals βαμβακουργείο, το subst. bumbăcărie
βάλσαμο, το subst. 1. balsam 2. fig. consolare, βαμβακουργία, η subst. industria bumbacului
mângâiere, alinare βαμβακουργικ-ός, -ή, -ό adj. de prelucrare a
βαλσαμόδεντρο, το subst. bot. balsamină, plantă bumbacului
ornamentală βαμβακουργός, o subst. specialist la fabrica de
βαλσάμωμα, το subst. îmbălsămare prelucrare a bumbacului
βαλσαμ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βαλσαμωμένος v.t. βαμβακοϋφαντουργία, η subst. ţesătorie de
1. a îmbălsăma 2. fig. a alina, a consola bumbac
βαλσαμωτής, o subst. îmbălsămător βαμβακοφυτεία, η subst. cultură de bumbac,
βαλσάρω v.i. a valsa, a dansa vals plantaţie de bumbac
βάλσι-μο, -ματος, το subst. punere, băgare, aşe- βαμβακοχώραφο, το subst. ogor de bumbac
zare, plasare βαμβακώδ-ης, -ης, -ες adj. ca bumbacul
βαλτήσι-ος, -ία, -io adj. de baltă βαμβοΰσα, η subst. bot. bambus
βαλτικ-ός, -ή, -ό adj. baltic(-ă) // οι -ές χώρες βάμ-μα, -ματος, το subst. tinctură// το ~ ιώδιου
ţările baltice tinctură de iod
βαλτόνερα şi βαλτονέρια, τα subst. ape stătă- βαμμέν-ος, -η, -o adj. 1. vopsit(-ă), colorat(-ă) 2.
toare de baltă; ape care băltesc fig. fanatic(-ă)
βάλτος, o subst. baltă; mocirlă, mlaştină // fig. βαμπακάς, o subst. vânzător(-oare) de bumbac
χώθηκε στο ~ s-a băgat în mocirlă βαμπακερ-ός, -ή, -ό adj. vezi βαμβακερός
βαλτ-ός, -ή, -ό adj. 1. pus(-ă) (de altcineva pen- βαμπακοφυτία, η subst. vezi βαμβακοφυτεία
tru a face ceva) 2. plasat(-ă) βαμπίρ, το şi βάμπιρος, ο subst. vampir
βαλτοτόπι, το şi βαλτότοπος, o subst. loc mlăş- βάνα, η subst. vană, robinet
tinos; loc cu bălţi βανάδιος, το subst. chim. vanadiu
126 βανάνα - βαριαναστενάζω
βαρύτητα, η subst. 1. gravitate // δεν έχει βασικ-ός, -ή, -ύ I. adj. 1. de bază, fundamental(-ă),
συναίσθηση της -ς των πράξεων του nu-şi esenţial(-ă) // -ή ιδέα idee fundamentală // -ός
dă seama de gravitatea faptelor sale 2. fiz. νόμος legea fundamentală // -ός συντελεστής
gravitaţie // η δύναμη της -ς forţa de gravitaţie coeficient de bază 2. chim. bazic(-ă) Π. adv. (-ά)
3 .fig. importanţă, seriozitate, pondere, autori- în fond, în linii mari, în general
tate // o λόγος του έχει ~ vorba lui are autori- βασικότητα, η subst. caracter fundamental 2.
tate chim. bazicitate
βαρύτον-ος, -η, -o adj. 1. muz. care are tonalitate βασιλέας, o subst. vezi βασιλιάς
gravă 2. gram. cu accentul grav 3. muz. το -o βασιλεία, η subst. 1. regalitate 2. regat 3. dom-
bariton, instrument de suflat de alamă 4. o -ος nie, împărăţie // επι της -ς του... sub domnia
bariton, cântăreţ cu registrul vocii între tenor şi lui... // αυτό το κράτος έχει ~ acest stat e un
bas regat // η ~ των ουρανών împărăţia cerurilor
βαρυφαίνεται ν. impers. vezi βαριοφαίνεται βασίλειο, το subst. 1. regat // το ~ της Δανίας
βαρυχειμωνιά, η subst. iarnă grea regatul Danemarcei // βρίσκεται στο ~ του se
βασάλτης, o subst. geol. bazalt simte în largul său 2. regn // το ζωικό ~ regnul
βασαν-ίζω, βασάν-ισα, -ίστηκα, βασανισμένος animal
a chinui, a tortura, a schingiui d ~ το μυαλό βασίλε-μα şi βασίλευ-μα, -ματος, το subst. 1.
μου να βρω μια λύση îmi chinuiesc creierul să apusul soarelui 2. fig. declin, decădere
găsesc o soluţie d πολύ -ιστηκα στη ζωή βασιλεύουσα, η subst. ist. Constantinopol
m-am chinuit mult la viaţa mea βασιλεύς şi βασιλιάς, o subst. 1. rege, bazileu //
βασάνισμα, το şi βασανισμός, o subst. chinuire, o ~ της Ισπανίας regele Spaniei // fig. o ~ των
torturare, schingiuire ζώων regele animalelor// o ~ του πετρελαίου
βασανιστήρι-ο, το subst. 1. mijloc, unealtă de regele petrolului 2. şah. // o ~ του σκακιού
tortură 2. pl. torturi, chinuri, schingiuiri, cazne regele 3.fig. stăpân
d υποβάλλοναι σε -α sunt supus la cazne tru- βασιλεύ-ω, βασίλευσα v.i. 1. a domni // ζει και
peşti -ει trăieşte şi domneşte // -ει ειρήνη domneşte
βασαν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. călău, gâde, pacea // -ει ησυχία domneşte linişte // μεταξύ
torţionar(-ă) των τυφλών -ει ο μονόφθαλμος în ţara orbilor
βασανιστικ-ός, -η, -ό I. adj. chinuitor(-oare), chiorul e împărat
care aduce suferinţă d -ές σκέψεις gânduri chi- βασιλεύ-ων, -ουσα, -ov adj. care domneşte //
nuitoare II. adv. (-ά), în mod chinuitor -ουσα δημοκρατία democraţie condusă de
βάσανο, το subst. chin, tortură, suferinţă, necaz rege, monarhie parlamentară
βάσανος, η subst. 1. cercetare amănunţită, con- βασιλιάς, o subst. vezi βασιλεύς
trol 2. aplicare de torturi în timpul anchetei, βασιλική, η subst. bazilică
supliciu βασιλίκι, το 1. domnie, împărăţie 2. regat
βάσ-η, η subst. 1. bază, fundament, temelie, temei βασιλικ-ός -ή -ό I. adj. 1. regal(-ă) // -ός οίκος
d έχει γερές -εις are baze solide d milit. αερο- casa regală // -ή οικογένεια familia regală // η
πορική ~ bază aeriană// ~ και το επικοδόμημα Αυτού -ή Μεγαλειότητα Majestatea Sa regală
baza şi suprasctructura // πάνω σ'αυτή τη ~ pe 2. regesc // -ό τραπέζι masă regească II. subst.
acest temei // δίνω ~ στα λόγια κάποιου a o -ός pol. regalist III. adv. (-ά) regeşte, cu
pune bază pe vorbele cuiva 2. chim. bază, corp măreţie
chimic 3. nota de trecere cea mai mică la un βασιλικός, o subst. bot. busuioc
examen // πήρα τη ~ am luat nota limită 4. // βασίλισσα, η subst. 1. regină, suverană//η ~ της
επι τη -ει του νόμου în virtutea legii Αγγλίας regina Angliei // ζει σαν ~ trăieşte ca
βασιβούζουκος şi μπασιμπούζουκος, o subst. o regină 2. regină, soţie de rege 3 .fig. ~ του
ist. başbuzuc χορού regina dansului / a balului; (la şah) ~
βασ-ίζω, βάσισα, -ίστικα, βασισμένος I. v.t. a του σκακιού regina la jocul de şah 4. entom. η
pune bazele, a baza, a fundamenta, a întemeia μέλισσα ~ albina regină matcă
// ~ τους υπολογισμούς μου σε îmi bazez cal- βασιλοκτονία, η subst. regicid, asasinarea unui
culele pe // που -εις τις κατηγορίες σου; pe ce rege
îţi bazezi acuzaţiile? II, v.r. -ομαι a se baza, a βασιλομήτορ, η subst. regină mamă
se bizui, a se sprijini, a se întemeia // κάπου βασιλόπαιδο, το subst. copil de rege
-εται και μιλά έτσι se bizuie pe ceva de vor- βασιλόπιττα, η subst. plăcintă cu răvaşe de Anul
beşte aşa Nou
βασιλοπούλα - βαφτικά 129
βάφτιση, η şi βαφτισιά, τα subst. pl. botez // etc.) a apărea, a se publica 5. a fi ales d βγήκε
έχουμε ~ avem botez και φέτος δήμαρχος a fost ales primar şi anul
βαφτισιμ-ιός, ο, -ιά, η subst. fln(-ă) de botez acesta 6. a rezulta (de pe urma unui efort) d τι
βάφτισ-μα, -ματος, το subst. botez // ~ του βγαίνει απ1 όλα αυτά; ce rezultă din toate
πυρός botezul focului acestea? d δε βγήκε καλός o γ ιός του fiul lui
βαφτιστήρα şi βαφτιστικιά, η subst. fină n-a ieşit n-a (evoluat) bine d βγήκε το ονειρό
βαφτιστήρι, το subst. fin(-ă) de botez μου mi s-a împlinit visul 7. (d. un material) a fi
βαφτιστής, o subst. 1. botezător; naş 2. supranu- de ajuns 8. (d. un domn) a ajunge 9. (d. o
mele lui Ioan Înainte-Mergătorul // Ιωάννης o culoare) a colora, a ieşi 10. (d. o fotografie) a
~ Ioan Botezătorul reuşi
βαφτιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. de botez II. subst. βγάλσιμο, το subst. 1. scoatere, extracţie, extra-
certificatul de botez III. subst. τα -ά, hainele gere 2. editare 3. eliberare 4. med. luxaţie 5.
(îmbrăcămintea) de botez oferită de naş finu- dezbrăcare d ~ του παλτού scoaterea paltonului
lui(-ei) βγαλτ-ός, -ή, -ό adj. 1. ieşit(-ă) 2. το -ό bubă,
βάφω, έβαφα, βάφτηκα şi βάφηκα, βαμμένος I. abces
v.t. l . a vopsi, a colora 2. metal, a căli βδέλλα, η subst. 1. lipitoare 2. fig. persoană
II v.r. -ομαι, a se vopsi, a se farda // -εται πολύ enervantă, agasant(-ă) 3. exploatator(-oare),
se fardează mult parazit(-ă)
βαχ interj, vai βδελυρ-ός, -ή, -ό I. adj. scârbos(-oasă), dezgus-
βάψ-ιμο, -ματος, το subst. 1. vopsire, vopsit, tător(-oare), respingător(-oare) II. adv. (-ώς)
colorare 2. metal, călire 3. fardare, machiere βδομάδα, η subst. săptămână
βγάζω, έβγαλα, βγαλμένος v.t. l . a scoate, a βδομαδιάτικ-ος, -η, -o adj. 1. săptămânal(-ă) 2.
extrage, a trage afară, a da afară, a elibera, a subst. το -o plată pentru o săptămână de lucru
obţine, a îndepărta // ~ τα ρούχα μου a-şi d -η εφημερίδα ziar săptămânal
scoate hainele // ~ κάποιον από τη θέση του a βέβαι-ος, -η, -o I. adj. 1. sigur(-ă), cert(-ă) d
da afară pe cineva din postul său // ~ κάποιον είμαι -ος sunt sigur d παρά είναι -ος e mai
από τη φυλακή a scoate pe cineva din mult ca sigur 2. ferm(-ă), hotărât(-ă) 3. adevă-
închisoare // και τι θα βγάλετε σεις απ' αυτή rată) II. subst. το -o certitudine, faptul sigur//
τη δουλειά; şi ce veţi obţine din acestă treabă? το -o είναι ότι... cert este că... III. adv. (-a)
2. a produce, a câştiga // το εργοστάσιο -ει desigur, fară îndoială
ψυγειά fabrica produce frigidere // ~ το ψωμί βεβαιότητα, η subst. certitudine, siguranţă
μου îmi câştig pâinea 3. a publica, a edita, a βεβαι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βεβαιωμένος I. v.t. a
rosti cuvântare // ~ (εκδίδω) εφημερίδα a adeveri, a confirma, a certifica, a dovedi, a
scoate, a publica un ziar // ~ λόγο a rosti o atesta II. v.r. -ώνομαι 1. a se adeveri, a se con-
cuvântare 4. a absolvi o şcoală etc.; a trage o firma 2. a se convinge // θέλω να -ωθώ vreau
concluzie, a socoti, a alege // έβγαλε τεχνική să mă conving
σχολή a absolvit o şcoală tehnică // ~ κάποιον βεβαίως adv. în mod cert, desigur, fără îndoială,
βουλευτή a alege pe cineva deputat // ~ τι -εις cu siguranţă, negreşit, sigur
απ' όλα αυτά που άκουσες; ce concluzie tragi βεβαίωση, η subst. adeverinţă, certificare, atestare
din tot ce ai auzit? // δεν τα ~ σωστά (λογα- βεβαιωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. afirmativ(-ă), confir-
ριασμός) a nu calcula exact // έβγαλα το χέρι mativ(-ă) II. adv. (-ά)
μου mi-am scrântit mâna // o δρόμος βγάζει βεβαρημέν-ος, -η, -o adj. 1. încărcat(-ă) de răspun-
στη θάλασσα drumul duce la mare // ~ deri 2. discreditat(-ă) 3. (d. conştiinţă) încărcat(-ă)
κάποιον από τα ρούχα του a scoate pe cine- βέβηλ-ος, -η, -o adj. profanator(-oare), nelegiu-
va din fire // ~ στη φόρα κάτι a scoate ceva la it(-ă)
iveală // τα ~ πέρα o scot la capăt, fac faţă // βεβηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βεβηλωμένος v.t. a
δεν ~ το γράψιμο του nu-i descifrez scrisul profana, a pângări, a comite un sacrilegiu
βγαίνω, βγήκα, βγαλμένος I v.i. 1. a ieşi, a se
βεβήλωση, η subst. profanare, pângărire, sacri-
duce // ~ από το σπίτι a ieşi din casă // δεν του
legiu
βγαίνει κανείς nu e nimeni mai bun decât el //
βεβιασμέν-ος, -η, -o I. adj. forţat(-ă), silit(-ă) II.
~ από τα όρια a depăşi cadrul // ~ λάδι a ieşi
basma curată // ~ στο κλαρί a se face tâlhar // adv. (-a) în mod forţat, constrâns
~ στ1 ανοιχτά a naviga în largul mării 2. a se βεβουλευμένως adv. dinadins, în mod intenţionat,
ivi, a apărea 3. (d. soare) a răsări 4. (d. un ziar în mod voit, premeditat
βεγγαλικ-ό, το subst. foc bengalez, artificii
βεγκέρα - βερεσές 131
βλεπάτορας, ο subst. 1. pândar, paznic, jitar 2. βοδίν-ός, -ή, -ό adj. de bou, bovin(-ă); de vită d
păzitor de vie -ό κρέας carne de vită
βλέπω, είδα, ειδώθηκα (να ιδωθώ), ιδωμένος βοδοβοσκός, o subst. păstor de boi, boar
v.t. l . a vedea, a zări, a observa // ~ καλά a βοεβόδας, o subst. ist. voievod
vedea bine // τον είδα με τα μάτια μου l-am βόειος-α, -o adj. vezi βοδινός
văzut cu ochii mei // πάω να τον δω mă duc βοή, η subst. vezi βουή
să-1 văd // πως τα -εις τα πράματα; cum vezi βοήθεια, η subst. 1. ajutor, ajutorare; sprijin,
lucrurile? // θα δει με ποιόν έχει να κάνει va asistenţă, protecţie d αμοιβαία ~ ajutor reci-
vedea cu cine are de-a face // ~ με αισιοδοξία proc d σταθμός πρώτων βοηθειών post de
το μέλλον a vedea viitorul cu optimism // τον prim ajutor 2. milit. întăriri d περιμένω βοή-
είδε o γιατρός 1-a văzut doctorul // να δω τι θειες a aştepta întăriri
μπορώ va κάνω για σένα să văd ce pot face βοήθη-μα, -ματος, το subst. 1. ajutor, alocaţie d
pentru tine // τον είδα από μακριά l-am văzut ~ αναπηρίας ajutor de invaliditate 2. material
de departe // βλέποντας και κάνοντας văzând auxiliar d τα -ματα, materialul documentar
şi făcând (fără un plan prestabilit) // καθώς σε consultat de un autor
~ και με βλεπεις cum te văd şi cum mă vezi βοηθηματούχος, o subst. beneficiarul unui ajutor
(foarte sigur) 2. a da spre, a avea vedere la, a fi material / bănesc
cu faţa spre // το σπίτι μας -ει προς νότον βοηθητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. auxiliar(-ă), ajutor
casa noastră este cu faţa spre miazăzi 3. a avea (-oare), subsidiar(-ă) d gram. -ά ρήματα verbe
(un vis) // είδα ένα όνειρο am avut un vis auxiliare d -ά όργανα organe auxiliare 2.
βλεφαρίδα, η subst. geană milit. -ές υπηρεσίες servicii auxiliare 3. subst.
βλεψαρίτιδα, η subst. med. blefarită, inflamarea milit. o -ός, soldat în servicii auxiliare, necom-
pleoapelor batant II. adv. (-ά) în mod ajutător; în subsidiar
βλέφαρο, το subst. pleoapă d κλείνουν τα -ά βοηθός, o, η subst. ajutor(-oare), asistent(-ă) d
μου mi se închid pleoapele χρειάζομαι -ό στη δουλειά μου am nevoie de
βλέψεις, οι subst. intenţie; scop d δεν έχει un ajutor în munca mea d ~ καθηγητού asis-
καλές ~ nu are intenţii bune tentul universitar
βλή-μα, -ματος subst. 1. proiectil, obuz, ghiulea βοηθ-ώ şi βοηθ-άω -ησα, -ήθηκα, βοηθημένος
d διατρητικό ~ proiectil perforant 2. persoană v.t. l . a ajuta // ~ με χρήματα a ajuta cu bani 2.
caraghioasă a asista (pe un profesor, medic etc.), a contribui
βλητικ-ός, -ή, -ό I. adj. balistic(-ă) II. subst. η -ή la ceva
balistică βοθρατζής, o subst. vidanjor
βλητικότητα, η subst. 1. puterea de aruncare a βοθροκαθαριστής, o subst. vezi βοθρατζής
proiectilelor 2. posibilitatea atingerii ţintelor la βόθρος, o subst. hazna, groapă, şant, cloacă
tragere βοϊβοδας, o subst. vezi βοεβόδας
βλίτο, το subst. bot. 1. ştir om prostuţ, naiv βοϊδάμαξα, η subst. car cu boi
d έφαγε -α are halucinaţii βόΐδι, το subst. bou
βλογιά, η subst. 1. anafură 2. med. variolă, vărsat βοϊδομάτης, o subst. persoană cu ochi mari ca de
βλογιοκομμέν-ος, -η, -o adj. ciupit(-ă) de văr- bou
sat; cu obrazul ciupit βοΐζω v.i. a vui, a vâjâi, a zumzăi
βλογ-ώ şi βλογ-άω, -ησα, -ήθηκα, βλογημένος βοιωτικ-ός, -ή, -ό adj. beoţian, din regiunea
ν. t. a binecuvânta Beoţia
βλοσυρ-ός, -ή, -ό I. adj. cu aspect fioros, crunt, βολάν, το subst. 1. volan, 2. volănaş
feroce II. adv. (-ά) în mod feroce βολβικ-ός, -ή, -ό adj. de bulb
βλοσυρότητα, η subst. ferocitate βολβοειδ-ής, -ής, -ές adj. în forma unui bulb
βόας, o subst. zool. şarpele boa βολβός, o subst. 1. bulb 2. anat. glob, bulb d ~
βογκητό, το şi βόγκος, o subst. 1. geamăt; vaiet του δωδεκαδακώλου bulbul duodenal d ~ του
d το ~ των τραυματιών geamătul răniţilor 2. ματιού globul ocular
flg. vuiet d το ~ του ανέμου vuietul vântului βολβώδ-ης, -ης, -ες adj. bulbos(-oasă)
βογκηχτά adv. cu suspine de durere, cu geamăte βολεί, βόλεσε ν. impers. este potrivit d δεν με ~
de durere nu e potrivit pentru mine, nu-mi convine
βογκ-ώ şi βογκ-άω, -ηξα şi -ησα v.i. a geme βόλε-μα, -ματος, το subst. aranjare, rostuire
βογιάρ-ος, pl. -ιδες, o subst. ist. boier βολετ-ός, -ή, -ό adj. 1. posibil(-ă) 2. conforta-
βόδι, το subst. 1. bou 2. flg. bou, prostănac bil(-ă)
136 βολεύω - βοσκοπούλα
βολ-εύω, -εψα, -εύτηκα, βολεμένος I. v.t. 1. a fi βόμβα, η subst. 1. bombă // υδρογονική ~ bombă
de folos, a fi practic, a i se potrivi 2. a rostui, a cu hidrogen // βραδυφλεγής ~ bombă cu
aranja (ceva, pe cineva) // τα ~ fac faţă, o scot explozie întârziată 2.fig. ştire senzaţională // η
la capăt // θα τα -έψουμε εμείς οι δυο ο să ne είδηση έπεσε σαν ~ ştirea a căzut ca o bombă
înţelegem noi doi // -έψτε τα! faceţi cum ştiţi, βομβαρδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, βομβαρδισμένος
descurcaţi-vă cum credeţi! // δεν με -εύει nu-mi v.t. 1. a bombarda 2. fig. a bombarda, a deranja
convine II. v.r. -εύομαι 1. a accepta ceva potri- pe cineva cu întrebări cotinui, cu acuzaţii etc.
vit 2. a se aranja, a se instala bine, a-şi găsi un βομβαρδισμός, o subst. bombardament
loc călduţ // καλά -εύτηκε s-a aranjat bine βομβαρδιστικ-ός, -ή, -ό adj. de bombardament
βόλεψη şi βολή, η subst. confort; comoditate, // -ό αεροπλάνο bombardier (avion)
facilitate βομβητής, o subst. zbârnâitoare
βολή, η subst. 1. aruncare 2. tir, tragere, lansare, βόμβος, o subst. vâjâit, vâjâitură, zumzet, bâzâit,
lovitură, împuşcătură // πεδίο -ς teren de tra- ţiuitură // ~ των αυτιών ţiuitură a urechilor
gere // ~ κανονιού lovitură de tun // εκτός -ς βομβύκιο, το subst. gogoaşa viermelui de mătase
în afara bătăii tunului // η επί σκοπόν ~ tragere βομβυκοτροφία, η subst. sericicultură
la ţintă // ατομική ~ tragere individuală 3. mar. βομβυλιός, o subst. entom. bondar, bărzăun
aruncare de plasă la mare βόνασος, o subst. zool. bizon
βόλι, το subst. glonţ βορά, η subst. pradă (a animalelor carnivore)
βολίδα, η subst. 1. glonţ 2. astr. bolid // ήρθε σαν βόρακας şi βόραξ, o subst. chim. borax
~ a venit ca un bolid βόρβορ-ος, o subst. 1. mocirlă, noroi 2. fig. deca-
βολιδοσκόπηση, η subst. 1. sondare, sondaj 2. denţă morală, corupţie // κυλίστηκε στον -o a
investigaţie, cercetare // ~ του εδάφους son- intrat în mocirlă
darea terenului βορβορότοπος, o subst. teren mocirlos
βολιδοσκοπ-ώ, -ησα, -ήθηκα, βολιδοσκοπημένος βορειν-ός, -ή, -ό I. adj. nordic(-ă) II. adv. (-ά) în
v.t. 1. mar. a măsura adâncimea mării cu sonda nord
l.fîg. a face sondaj de opinii; a căuta să se afle βορει(ο)ανατολικ-ός, -ή, -ό I. adj. nord-verstic
gândurile cuiva, a iscodi (-ă) II. adv. (-ά) la nord-vest, spre nord-vest,
βολικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. confortabil(-ă), co- de la nord-vest, din nord-vest
mod(-ă) d -ό σπίτι locuinţă confortabilă 2. (d. βορειοελλαδικ-ός, -ή, -ό şi βορειοελλαδίτικ-ος,
oameni) îngăduitor(-oare), înţelegător(-oare), -η, -ο adj. din Grecia de nord, al Greciei de
amabil(-ă) d -ός άνθρωπος om îngăduitor II. nord
adv. (-ά) în mod confortabil, în mod mulţumi- βορειοηπειρώτης, o, -ισσα, η subst. locuitor(-oa-
tor, într-un mod potrivit d όλα του έρχονται re) din Epirul de nord
-ά toate îi merg ca pe roate / ca unse βορειοηπειρωτικ-ός, -ή, -ό adj. din Epirul de
βολιώτικ-ος, -η, -o adj. de (la) Voios d -α μήλα nord, al Epirului de nord
mere de (la) Voios βόρει-ος, -α, -o I. adj. de nord, nordic(-ă), bore-
βόλλεϋ-μπωλλ, το subst. sport volei al(-ă), arctic(-ă) // -ος πόλος polul de nord //
βολοδέρνω, βολόδειρα v.i. a se chinui -ειο ημισφαίριο emisfera nordică // -ειο σέλας
βολτ, το subst. electr, volt aurora boreală II. adv. (-a) în nord, spre nord
βόλτα, η subst. 1. tură 2. plimbare d θα κάνω βοριάς, o subst. 1. nord 2. crivăţ
μια ~ voi face o tură 3. mar. voltă, schimbare βορικ-ός, -ή, -ό adj. chim. boric(-ă) // -ό οξύ
de direcţie a unei nave //τα φέρνω ~ a o scoate acid boric
la capăt βοριν-ός, -ή, -ό adj. de nord
βολτάζ, το subst. electr, voltaj βόριο, το subst. chim. bor
βολταΐκ-ός, -ή, -ό adj. electr, voltaic(-ă) // -ό βορράς, o subst. 1. nord 2. vânt nordic, crivăţ
τόξο arc voltaic βοσκάω v.i. vezi βόσκω
βολτάμετρο, το subst. electr, voltmetru βοσκή, η subst. 1. păşune, izlaz, suhat, loc de
βολταμπέρ, το subst. electr, voltamper păşunat 2. furaj, nutreţ // αγόρασα -ές για τα
βολταμπερόμετρο, το subst. electr, voltamper- ζώα am cumpărat furaje pentru vite 3. păşunat,
metru păscut, păşunare
βολτ-άρω, -αρα şi -άρισα v.i. a se plimba βοσκήσιμ-ος, -η, -o adj. bun(-ă) pentru păşunat
βολτόμετρο, το subst. electr, voltmetru βοσκοπούλα, η subst. păstoriţă, ciobăniţă; fiică
βολφράμιο, το subst. miner, wolfram de cioban
βοσκόπουλο - βούλιαγμα 137
βοσκόπουλο, το subst. ciobănaş, ciobănel; copil βουίζω, βούιξα v.i. 1. a vui, a vâjâi d βουίζει o
de cioban άνεμος vântul vuieşte 2. a-i ţiui / vâjâi ure-
βοσκός, o subst. păstor, cioban, oier, baci chile
βοσκοτόπι, το şi βοσκότοπος, o subst. loc de βούισ-μα, -ματος, το subst. vuiet, vâjâit
păşunat, păşune, izlaz, imaş βουκέντρα, η subst. prăjină cu vârf de fier, stră-
βόσκ-ω şi βοσκ-άω şi βοσκ-ώ, -ησα, -ήθηκα, murăriţă, cu care se îndeamnă vitele la mers;
βοσκημένος I. v.i. (d. animale) a paşte, a păşuna ţepuşă
d τα ζώεί -ουν animalele pasc II. v.t. a duce vi- βούκινο, το subst. 1. corn, goarnă 2. fig. secret
tele la păscut, a păşuna, a paşte, a supraveghea cunoscut de toţi// έγινε ~ a devenit un secret
vitele la păscut // ~ τις αγελάδες a paşte vacile cunoscut de toată lumea
βόστρυχος, o subst. buclă de păr, cârlionţ βουκολικ-ός, -ή, -ό adj. bucolic(-ă), pastoral(-ă)
βοτάνι, το subst. vezi βότανο, το // -ό ποίημα poezie pastorală
βοταν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, βοτανισμένος v.t. a βούλα, η subst. 1. bulă, pecete, ştampilă, sigiliu
plivi 2. bulină, pată mică, semn în formă de cerc,
βοτανικ-ός, -ή, -ό adj. botanic(-ă) d -ή συλλογή sferă
ierbar βουλγαρικ-ός, -ή, -ό şi βουλγάρικ-ος, -η, -ο I.
βοτανική, η subst. botanică, ştiinţa cu studiul adj. bulgăresc(-ească), bulgar(-ă) II. subst. η -ή
plantelor şi τα -α limba bulgară III. adv. (-ά) bulgăreşte
βοτάνισ-μα, -ματος, το subst. plivit βούλγαρ-ος, o, -άρα, η subst. bulgar(-oaică)
βότανο, το subst. 1. plantă medicinală 2. ierburi
βουλεβάρτο, το subst. 1. bulevard 2. piesă de
tămăduitoare
teatru bulevardier
βοτανολογία, η subst. botanică
βούλευ-μα, -ματος, το subst. decizie, ordonanţă
βοτανολόγος, o, η subst. botanist(-ă)
//jur. încheiere judiciară îninte de proces, deci-
βότκα, η subst. vodcă
zie judecătorească // απαλλακτικό ~ decizie
βότσαλο, το subst. pietricică pe malul unui râu /
de neurmărire // παραπεμπτικό ~ decizie de
mării
βουβ-αίνω, -ανα, -άθηκα, βουβαμένος I. v.t. a trimitere în judecată
amuţi pe cineva; a reduce la tăcere II. v.r. βουλευτήριο, το subst. clădirea parlamentului
-αινομαι, a deveni mut(-ă), a tăcea, a nu avea βουλευτ-ής, o, -ης, -ίνα, η subst. deputat(-ă)
grai; a amuţi d βουβάσου! taci! tacăţi gura! βουλευτικ-ός, -ή, -ό adj. deputat; parlamentar(-ă)
βουβάλα, η subst. 1. bivoliţă 2. fig. femeie grasă // -ή ασυλία imunitate parlamentară // -ό αξίωμα
şi nătângă demnitatea (funcţia) de deputat
βουβαλήσι-ος, -α, -o adj. de bivol, de bivoliţă // βουλευτιλίκι, το subst. (pop.) deputăţie, mandat
-ιο γάλα lapte de bivoliţă / funcţie de deputat
βουβάλι, το subst. zool. 1. bivol 2. fig. om gras βουλ-ή, η subst. 1. voinţă, vrere, voie // οι -ές
βουβαλίσιος-ια, -io adj. vezi βουβαλήσιος του θεού voia lui Dumnezeu 2. pol. parlament;
βούβαλος, o subst. zool. vezi βουβάλι camera deputaţilor // πρόεδρος της -ς preşe-
βουβαμάρα, η subst. muţenie, tăcere, amuţire dintele parlamentului / al camerei deputaţilor //
βουβ-ός, -ή, -ό I. adj. mut(-ă) II. adv. (-ά) muteş- η συνεδρίαση της -ς şedinţa parlamentului 3.
te, pe tăcute clădirea parlamentului
βουβώνα, η şi βουβώνας, o subst. anat. regiunea βούληση, η subst. voinţă, voie // ~ του λαού
inghinală a corpului omenesc voinţa poporului // κατά ~ după voie
βουβωνικ-ός, -ή, -ό adj. inghinal(-ă) // med. -ή βουλησιαρχία, η subst. filoz. voluntarism
πανώλης ciumă bubonică (sau pestă bubonică) βουλησιαρχικ-ός, -ή, -ό adj. voluntarist(-ă)
d -οι αδένες ganglioni inghinali βουλητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. volitional(-ă), volitiv
βουβωνοκήλη, η subst. med. hernie inghinală (-ă), de voinţă // -ή ενέργεια acţiune volitivă 2.
βουδισμός, o subst. relig. budism gram. // -ή πρόταση propoziţie completivă de
βουδ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. budist(-ă) scop
βουερ-ός, -ή, -ό adj. vuitor(-oare), vâjâitor(-oa- βούλιαγ-μα, -ματος, το subst. 1. prăbuşire, sur-
re), zgomotos(-oasă) pare, scufundare, imersiune, afundare, submer-
βουή, η subst. vuiet, vuire, vâjâit, larmă siune // το ~ του καραβιού scufundarea
βουητό, το subst. vuiet, muget d το ~ των corăbiei // το ~ του εδάφους scufundarea te-
κυμάτων vuietul valurilor renului 2. fig. năruire, decădere economică,
βούθουλας, o subst. groapă mare; cavitate ruinare financiară
138 βουλιάζω - βοώδης
βουλ-ιάζω, -ιαξα, βουλιαγμένος v.t. l . a surpa, βουρλός şi βούρλος, o subst. trăznit, nebun
a scufunda, a (se) afunda, a (se) confunda // -ξε βούρτσα, η subst. 1. perie 2. bidinea, pensulă
στη λάσπη s-a cufundat în noroi 2. a (se) ruina groasă
βούλιασμα, το subst. vezi βούλιαγμα βουρτσιά, η subst. periere
βουλιμία, η subst. 1. foame exagerată, lăcomie, βουρτσ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, βουρτσισμένος v.t. a
nesaţ 2. med. bulimie, hiperorexie peria, a curăţa cu peria d ~ τα δόντια μου a se
βουλκανιζατέρ, το subst. presa de vulcanizare spăla pe dinţi
βουλκανισμός, o subst. vulcanizare βούρτσισ-μα, -ματος, το subst. periere, periat
βούλλα, η subst. vezi βούλα βουρτσισμέν-ος, -η, -o adj. periat(-ă)
βουλοκέρι, το subst. ceară de sigiliu βούς, o subst. zool. bou
βούλω-μα, -ματος, το subst. 1. pecetluire, sigi- βουστάσιο, το subst. grajd de boi şi vaci, în spe-
lare, plombare, astupare 2. capac, (închidere cial pentru vaci de lapte
cu) dop βουτ-άω, -ηξα, -ήχτηκα, βουτηγμένος v.t. 1. a
βουλ-ώνω, -ωσα, βουλωμένος 1. v.t. l . a pecet- cufunda într-un lichid; a (se) scufunda; a muia
lui, a sigila, a ştampila 2. a pune dop, a astupa d ~τα πόδια μου στο νερό îmi bag picioarele
3. a marca animale cu fier roşu pentru recu- în apă d ~ το ψωμί στο γάλα a muia pâine în
noaştere 4. med. a plomba un dinte d ~ τις lapte 2. a apuca fig. d -ήχτηκα στα χρέη μέχρι
τρύπες a astupa găurile d -ωσε το στόμα σου! το λαιμό m-am băgat în datorii până la gât
astupă-ţi gura! (taci!) II. v.i. a se astupa, a se βούτη-μα, -ματος, το subst. 1. înfimdare, cufun-
înfunda // o νεροχύτης -ωσε chiuveta s-a astu- dare, scufundare; plonjare, săritură în apă; în-
pat d -ωσε η μύτη μου mi s-a înfundat nasul muiere (într-un lichid) 2. pesmeţi, covrigi etc.
βουναλάκι, το subst. munte mic care se înmoaie în cafea, ceai, lapte
βούνευρο, το subst. gârbaci, bici din vână de bou βουτηχτά adv. 1. prin cufundare 2. prin hoţie, pe
βουνιά, η subst. băligă, băligar ascuns d το πήρε ~ 1-a luat pe ascuns
βουνίσ-ιος, -ια, -io adj. de munte, muntenesc βουτηχτ-ής, o pl. -ές, -άδες subst. 1. scafandru
(-ească) 2. scufundător, plonjor, săritor în apă 3 .fig. hoţ
βουνό, το subst. munte d ~ τα κάνεις τα πράγ- βουτιά, η subst. 1. cufundare, plonjare, salt în
ματα exagerezi d ~ με ~ δεν σμίγει munte cu apă, săritură în apă 2. fig. furt
munte nu se întâlneşte, omul cu omul se βουτσάς, o subst. dogar
întâlneşte βουτσέλα, η subst. 1. butoi 2. butoiaş pentru
βουνοκορφή, η subst. vârf de munte, culme de transport de apă 3.fig. femeie grasă şi scundă
munte, pisc βουτσί, το subst. butoi
βουνοπλαγιά, η subst. lanţ de munţi / muntos, βουτσινάς, o subst. vezi βουτσάς
pantă de munte βουτυράδικο, το subst. fabrică de unt; magazin
βουνώδ-ης, -ης, -ες adj. muntos(-oasă) de vânzare a untului
βούρδουλας, o subst. bici, gârbaci βουτυράς, o subst. 1. specialist în fabricarea un-
βουρδουλιά, η subst. lovitură de bici, biciuire tului 2. vânzător de unt
βουρκονέρι, το subst. apă cu noroi, de mlaştină, βουτυράτ-ος, -η, -o adj. 1. pregătit(-ă) cu unt 2.
apă murdară cu mâl / cu nămol moale ca untul
βούρκ-ος, o subst. 1. mocirlă 2. fig. decădere βουτυρένιος-ια, -io adj. vezi βουτυράτος
morală, corupţie d έπεσε στο -o a decăzut mo- βούτυρο, το subst. unt
ral, a căzut în mocirlă βουτυρόγαλα, το subst. zer
βουρκοτόπι, το şi βουρκότοπος, o subst. loc βουτυροκομείο, το subst. fabrică de unt
mocirlos βουτυροκομία, η subst. fabricarea untului, in-
βούρκω-μα, -ματος, το subst. 1. umplere a ochi- dustria untului
lor cu lacrimi 2. înnorare; mohorâre βουτυρόμετρο, το subst. butirometru
βουρκ-ώνω, -ωσα, βουρκωμένος v.i. 1. a se în- βουτυρόπαιδο, το subst. copil alintat, răsfăţat,
noura, a se întuneca 2. a i se umple ochii de băiat de bani gata
lacrimi, a lăcrima βουτυροποιϊα, η subst. vezi βουτυροκομία
βούρλα, η subst. 1. nebunie, furie, mânie 2. găl- βουτυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βουτηρωμένος v.t.
bează (boală la oi) a unge cu unt, a pune unt
βουρλ-ίζω -ισα, -ίστηκα, βουρλισμένος v.t. a βουτώ v.t. vezi βουτάω
înnebuni, a scoate din fire βόχα, η subst. miros urât
βούρλο, το subst. bot. trestie, stuf, papură βοώδ-ης, -ης, -ες adj. bovin(-ă), de bou
βραβείο - βραχότοπος 139
βραβείο, το subst. premiu // το ~ Νόμπελ, pre- σεις nu e bun de nimic // άστα, βράστα! lasă-le,
miul Nobel nu te mai gândi la ele, dă-le încolo! d βράστον!
βράβευση, η subst. premiere, decernare de premii dă-1 încolo! 2 .fig. a chinui, a necăji pe cineva,
βραβεύσιμ-ος, -η, -o adj. de premiat, demn(-ă) a-1 ţine într-o stare de tensiune d να σε βράσω
de premiat d -η πράξη faptă demnă de premiat puţin îmi pasă 3. a se înfuria d βράζει το αίμα
βραβ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, βραβευμένος v.t 1. a του στις φλέβες îi clocoteşte sângele în vine
premia 2. a recompensa βράκα, η subst. pantaloni bufanţi
βραγιά, η subst. răzor βρακί, το subst. izmene, chiloţi, indispensabili
βράγχια, το subst. pl. iht. branhii βρακοζώνι, το subst. brăcinar
βραδάκι, το subst. începutul serii, faptul serii d βρακοφόρος, o subst. persoană care poartă pan-
κατά το ~ spre seară taloni bufanţi
βραδέως adv. încet, lent, cu băgare de seamă, cu βρακωμέν-ος, -η, -o şi βρακωτ-ός, -ή, -ό adj.
atenţie d σπεύδε ~ grăbeşte-te încet cu nădragi, îmbrăcat(-ă) cu nădragi
βραδιά, η subst. 1. seară, durata unei seri 2. βράση, η subst. 1. fierbere, clocot 2 .fig. vigoare,
serată, reuniune d χορευτική ~ serată de dans orgasm d το γάλα πήρε μια ~ laptele a dat o
βραδιάζει, βράδιασε ν. impers. a se însera, a se dată în clocot d είναι απάνω στη ~ este în
face seară d έφυγα όταν βράδιασε am plecat deplinătatea puterilor
când s-a înserat βράσι-μο, -ματος, το subst. 1. fierbere 2. (la vin
βράδιασ-μα, -ματος το subst. înserare etc.) fermentare; clocot, zgomotul fierberii
βραδιάτικα adv. (-α) seara, pe seară βρασμέν-ος, -η, -o adj. fiert(-iartă) d -o νερό apă
βραδιν-ός, -ή, -ό adj. de seară d -ό φόρεμα ro- fiartă
chie de seară d -ό φαγητό mâncarea de seară, βρασμός, o subst. 1. fierbere; începutul fierberii
cina d o ~ του νερού αρχίζει στους 100 βαθμούς
βράδυ, βραδιού, το subst. seară, sfârşitul zilei apa începe să fiarbă la 100 de grade d σημείον
βραδυγλωσσία, η subst. bâlbâială, gângâneală του -ού punct de fierbere 2. fig. agitaţie, tulbu-
βραδύγλωσσ-ος, -η, -o adj. bâlbâit(-ă), gângău(-ă) rare, înfierbântare
βραδυκαρδία, η subst. med. bradicardie βραστερ-ός, -ή, -ό adj. care fierbe uşor
βραδυκινησία, η subst. med. bradichinezie, înce- βραστήρας, o subst. 1. vas pentru fiert 2. mar.
tineală în executarea mişcărilor aparat care transformă apa de mare în apă de
βραδύκαυτ-ος, -η, -o adj. cu ardere lentă băut
βραδυκίνητ-ος, -η, -o adj. care se mişcă încet, βραστ-ός, -ή, -ό adj. fiert(-iartă), care e încă
lent, greoi, cu mişcări lente; leneş(-ă) fierbinte d -ό κρέας carne fiartă d -ός καφές
βραδυν-ός, -ή, -ό adj. vezi βραδινός cafea fierbinte
βράδυνση, η subst. încetinire, tărăgănare, întârziere βρατσέρα, η subst. navă cu 2 catarge
βραδ-ύνω, -υνα ν. t. a încetini, a micşora viteza, βραχέα, τα subst. pl. unde scurte electromagnetice
a întârzia, a tergiversa d ~ την αναχώρηση a în- βραχιόλι, το subst. 1. brăţară 2. fig. cătuşe
târzia plecarea d η δουλειά -υνει treaba întârzie βραχίονας, o subst. 1. braţ 2. orice obiect ase-
βραδυπεψία, η subst. med. bradipepsie mănător cu braţul (pârghie, ramificaţie etc.)
βραδύπνοια, η subst. med. bradipnee βραχιοτομία, η subst. med. brahiotomie, ampu-
βραδυπορία, η subst. mers lent tarea unui braţ
βραδυπορώ v.i. a merge lent βραχμανισμός, o subst. relig. brahmanism d o
βραδ-ύς, -εία, -ύ I. adj. 1. lent(-ă), încet(-eată), ινδικός ~ brahmanismul indian
greoi(-oaie) 2. leneş(-ă) II. adv. -έως βράχνα şi βραχνάδα, η subst. răguşeală
βραδύτητα, η subst. încetineală, întârziere, ză- βραχνάς, o subst. coşmar d μου έγινε αληθινός
bavă d με ~ cu întîrziere, cu încetineală ~ a devenit pentru mine un adevărat coşmar
βραδυφλεγ-ής, -ής, -ές adj. cu aprindere întârzi- βραχν-ιάζω, -ιασα, βραχνιασμένος v.i. a răguşi
ată βράχνιασ-μα, -ματος, το subst. răguşeală
βραζιλιαν-ός, o, -ή, η subst. brazilian(-ă) (locu- βραχν-ός, -ή, -ό I. adj. răguşit(-ă) d -ή φωνή
itor(-oare)) voce răguşită II. adv. (-ά) d μιλά -ά vorbeşte
βραζιλιάνικ-ος-η, -o adj. brazilian(-ă), de (din) răguşit
Brazilia βράχ-ος, o pl. -oi şi -ια subst. 1. stâncă 2 .fig. tot
βράζω, έβρασα, βρασμένος ν. t. şi i. l . a fierbe, a ceea ce rămâne neclintit d στάθηκε ~ a rămas
pune la fiert // ~ πατάτες a fierbe cartofi d ~ ferm
τα ρούχα a fierbe rufele d είναι να τον βρά- βραχότοπος, o subst. loc stâncos, pietros
140 βραχύβιος - βρόμη
βραχύβι-ος, -α, -ο adj. care are viaţa scurtă; care βρεχάμενα, τα subst. pl. mar. părţile de jos, de
trăieşte puţin sub linia de plutire ale unei nave
βραχυγραφία, η subst. abreviere, scriere pres- βρέχω, έβρεξα, βράχηκα, βρε(γ)μένθςI. v.t. l.a
curtată uda, a stropi, a muia, a umezi d τα δάκρυα
βραχύκαννο, το subst. muschetă, carabină έβρεξαν το πρόσωπο της lacrimile îi udau faţa
βραχυκεφαλία, η subst. brahicefalie 2. fig. a uda, a sărbători cu băutură (cei care
βραχυκέφαλ-ος, -η, -o adj. brahicefal(-ă), cu îmbracă ceva nou) d θα τα βρέξουμε le vom
craniul turtit uda // τις ~ a bate II. v. impers. -ει plouă d -ει
βραχυκύκλω-μα, -μάτος, το subst. electr, scurt- ραγδαίως plouă cu găleata d o, τι βρέξει ας
circuit κατεβάσει fie ce-o fi d πέρα βρέχει nu intere-
βραχυκυκλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, βραχυκυκλω- sează
μένος 1. ν. t. a scurtcircuita, a produce un scurt- βρίτα, η subst. bot. secară
circuit 2. v.i. a se zăpăci, a se bloca βριζάλευρο, το subst. făină de secară
βραχυλογία, η subst. laconism, concizie d εν ~ βρίζω, έβρισα, βρίστηκα, βρισμένος v.t. a înjura,
pe scurt a ocări, a insulta
βραχύλογ-ος, -η, -o adj. scurt(-ă) la vorbă βρίθω v.i. a fi plin(-ă) de ceva, a deborda de
βραχύπνοια, η subst. med. brahipnee βρικέττα, η subst. brichetă
βραχυπρόθεσμ-ος, -η, -o adj. pe termen scurt d βρίκιο, το subst. mar. bric
-o δάνειο împrumut pe termen scurt βρικόλακας, o subst. vezi βρυκόλακας
βραχ-ύς, -εία, -ύ adj. scurt(-ă), de scurtă durată; βρισιά, η subst. vorbă de ocară
succint(-ă) d -εία προθεσμία termen scurt // βρισίδι, το subst. cuvinte injurioase, mulţime de
-εία συλλαβή silabă scurtă înjurături, serie de înjurături
βραχύσωμ-ος, -η, -o adj. scund(-ă) βρίσι-μο, -ματος, το subst. înjurătură
βραχύτητα, η subst. scurtime, concizie βρίσκω, βρήκα, βρέθηκα v.t. a găsi, a descoperi,
βραχύχρον-ος, -η, -o gram. (d. vocale) scurt(-ă) a întâmpina, a întâlni, a ghici, a afla d ~ το
βραχώδ-ης, -ης, -ες adj. stâncos(-oasă) δίκιο μου a-şi găsi dreptatea d ~ τον μπελά
βρε interj, mâi, bre d ~ αδερφέ măi frate μου a-şi găsi beleaua d ~ αφορμή a găsi pricina
βρέγ-μα, -ματος, το subst. anat. bregmă, partea // το βρήκες! l-ai ghicit! d ~ τη λύση a găsi
de craniu deasupra frunţii soluţia d ~ την αντίσταση a întâmpina rezis-
βρεγματικ-ός, ή, -ό adj. anat. parietal(-ă) d -ά tenţă d βρίσκεται στην άκρη του δρόμου se
οστά oase parietale găseşte la marginea drumului d βρέθηκα
βρεθίκια, τα subst. pl. recompensă (pentru lucru μπροστά σε δίλημμα m-am trezit în faţa unei
găsit) dileme d βρέθηκα στα κρύα του λουτρού am
βρέξι-μο, -ματος, το subst. udare, udat; stropire; rămas cu buzele umflate
înmuiere, umezire βρογχικ-ός, -ή, -ό adj. 1. bronhic(-ă), bronşic(-ă)
βρεσίδι, το subst. lucru găsit d -ό άσθμα astm bronşic 2. τα -ά med. bronşi-
βρετό, το subst. copil găsit tă, bronhopatie
βρετταν-ός, o, -ή, η subst. englez(-oaică) βρογχίτιδα, η subst. med. guşă, hipertrofie a
βρεττανικ-ός, -ή, -ό adj. britanic(-ă) glandei tiroide
βρεφικ-ός, -ή, -ό adj. de nou-născut d -ή ηλικία βρογχοπνευμονία, η subst. med. bronhopneu-
vârstă fragedă d -ός σταθμός creşă monie
βρεφοζυγός, o subst. cântar pentru sugari βρόγχος, o subst.anat. bronhie d οι -oi bronhiile
βρεφοκομείο, το subst. leagăn de copii βρογχοσκόπηση, η subst.med. bronhoscopie
βρεφοκομία şi βρεφοκομική, η subst. creşterea βρό-μα, -ματος subst. 1. murdărie 2. putoare,
şi îngrijirea copilului mic duhoare, miros urât 3 .fig. femeie stricată
βρεφοκομικ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oare) la creş- βρομ-άω, -ησα v.i. 1. a puţi, a mirosi urât 2. a se
terea sugarilor împuţi 3. fig. a lăsa impresia că se întâmplă
βρεφοκόμος, o, η subst. 1. educator(-oare) de ceva suspect d ~ μπαρούτι se întâmplă ceva
creşă 2. doică suspect
βρεφοκτονία, η subst. pruncucidere βρομερ-ός, -ή, -ό adj. 1. murdar(-ă), jegos(-oa-
βρεφοκτόνος, o, η subst. ucigaş(-ă) de copii să), fetid(-ă) 2. fig. mârşav(-ă), ticâlos(-oasâ),
βρέφος, το nou-născut, prunc josnic(-ă)
βρεφοτροφείο, το subst. vezi βρεφοκομείο βρόμη, η subst. bot. ovăz
βρομιά - βυζαίνω 141
βρομιά, η subst. 1. murdărie, jeg 2. miros urât 3. βροντοκοπ-άω şi βροντοκοπ-ώ, -ησα v.i. a bubui,
fig. lucru urât, infamie, josnicie, faptă murdară, a lovi cu zgomot
vorbă murdară βροντοκόπη-μα, -ματος, το subst. bubuitură,
βρομιάρ-ης, -α, -ικο adj. 1. (d. o persoană) mur- zgomot prelung
dărea), nespălat(-ă), jegos(-oasă) 2 .f i g . necin- βρόντ-ος, o subst. bubuitul tunetului d στο -o în
stiră), om rău zadar
βρομ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, βρομισμένος v.t. l . a βροντόσαυρος, o subst. geol. brontozaur
murdări, a împuţi, a infecta d δεν θέλω να βροντοφων-άζω, -αξα v.t. a declara cu toată
-ισω τα χέρια μου nu vreau să-mi murdăresc forţa
mâinile 2. a face o mârşăvie βροντώδ-ης, -ης, -ες adj. asemătoar(-oare) tune-
βρόμικ-ος, -η, -o adj. 1. murdar(-ă), jegos(-oa- tului, ca tunetul, aidoma tunetului
să), nespălat(-ă) d -α χέρια mâini murdare 2. βρούβ-α, η subst. bot. nume dat unor buruieni
fig. murdar(-ă), mârşav(-ă), nemernic(-ă) care se mănâncă d δεν τρώει -ες el nu este
βρόμιο, το subst. chim. brom prost, credul
βρομούχ-ος, -ος şi -a, -ov I. adj. chim. care con- βρουχητό, το subst. răget
ţine brom, bromat(-ă) d -α φάρμακα medica- βροχάδα, η subst. timp ploios d οι βροχάδες
mente cu conţinut de brom ÎI. subst. το -o ploile
bromură de potasiu βροχερ-ός, -ή, -ό adj. ploios(-oasă) d -ή μέρα zi
βρόμισ-μα, -ματος, το subst. 1. murdărie, mân- ploioasă
jire 2. împuţire, putrefacţie, infectare, poluare βροχή, η subst. 1. ploaie 2. fig. cantitate mare,
βρομόγλωσσα, η subst. 1. persoană spurcată la puzderie, ropot d ραγδαία ~ ploaie puternică
gură, cu gura spurcată 2. cu haz murdar d ψιλή ~ ploaie măruntă d παίρνω ~ τα
βρομοδουλειά, η subst. faptă, treabă murdară; γράμματα a primi o mulţime de scrisori d τα
afacere dubioasă d είναι ~ στη μέση e o treabă χειροκροτήματα έπεσαν ~ ropot de aplauze
murdară la mijloc βροχηδόν adv. ca o ploaie, în mare cantitate, în
βρομόκαιρος, o subst. vreme urâtă abundenţă
βρομοκοπ-ώ şi βρομοκοπ-άω, -ησα v.i. a mirosi βρόχι, το subst. laţ, capcană pentru păsări //
urât, a puţi πιάνομαι στα -α a se prinde în laţ
βρόχιν-ος, -η, -o adj. de ploaie, pluvial(-ă)
βρομόλογ-ο, το subst. vorbă murdară / indecentă βροχόμετρο, το subst. apă de ploaie
/ necuviincioasă // λέει -α spune vorbe murdare βροχοποιός, o subst. om care aduce ploaia
/ porcării βροχόπτωση, η subst. cădere de ploaie, cantitatea
βρομόξυλο, το subst. fig. bătaie zdravănă; faptul de ploaie căzută într-un loc
de a bate foarte rău pe cineva; snopire în bătaie βρόχος, o subst. 1. laţ, lasou, juvăţ 2. ochi de
βρομόστομος, o şi βρομόστομα, το subst. per- plasă
soană care vorbeşte urât, slobod(-ă) la gură βρύο, το subst. bot. muşchi
βρομούσα, η subst. bot. urzică urât mirositoare βρυοσκεπ-ής, -ής, -ές adj. bot. acoperit(-ă) cu
βρομώ v.i. vezi βρομάω muşchi
βροντ-άω şi βροντ-ώ, -ησα şi -ηξα, βροντη(γ)- βρύση, η subst. 1. cişmea 2. izvor de apă 3. fântână
μένος I. v.i. a face zgomot mare, scandal, fig. a βρυσομάνα, η subst. 1. izvor mare de apă 2. fig.
tuna d αυτοί -ούσαν κατά των καταχρήσεων izvorul bunăstării
ei tunau contra abuzurilor II. ν. impers. -άει βρυχηθμός, o subst. (la animalele sălbatice) ră-
tună d -άει κι αστράφτει tună şi fulgeră III. get, muget
v. t. a lovi, a bate cu zgomot, a trânti, a bubui d βρυχ-ιέμαι şi βρυχ-ώμαι, -ήθηκα v.t. (d. anima-
στου κουφού την πόρτα όσο θέλεις -α bate la lele sălbatice) a urla, a scoate un răget, a răcni
porţi închise d τον -ησε κάτω 1-a trântit la pă- βρώση, η subst. 1. mâncare, hrană 2. mâncat, fap-
mânt d τα -άω a trânti uşa, a părăsi ceva în tul de a mânca
mod zgomotos βρώσιμ-ος, -η, -o adj. comestibil(-ă), bun(-ă) de
βροντερ-ός, -ή, -ό adj. tunător(-oare), puternic(-ă), mâncat
bubuitor(-oare); răsunător(-oare) βύας, o subst. zool. bufniţă, buhă
βροντή, η subst. tunet d βροντές κι αστραπές βύδρα, η subst. zool. vidra
tunete şi fulgere βύζα(γ)-μα, -ματος, το subst. sugere, supt
βρόντη(γ)-μα, -ματος, το subst. 1. zgomot mare, βυζ-αίνω, -αινα şi -αξα, -άχτηκα, βυζαγμένος
scandal 2. tunet 3. bubuială v.t. şi i. l . a alăpta, a da să sugă la copil d ~ το
142 βυζανιάρικο - βώχα
μωρό alăptez copilul 2. a suge, a sorbi // ~ το βυθομετρ-ώ, -ησα ν. t. a măsura fundul (mării, a
αίμα κάποιου a suge sângele cuiva (a exploata unui lac etc.)
pe cineva) βυθ-ός, o subst. 1. fund (de mare, de lac etc.) //
βυζανιάρικο, το subst. sugar(-ă), copil de vârstă πήγε στο -ό s-a dus la fund d ~ της θάλασσας
mică fundul mării 2. med. fund de ochi
βυζαντινισμός, o subst. 1. moştenire (culturală) βυθοσκόπηση, η subst. cercetarea fundului unei
bizantină // o νους μου πηγαίνει στον ένδοξο ape; sondare
μας βυζαντινισμό mă gândesc la glorioasa βυθοσκόπιο, το subst. mar. sondă marină
noastră moştenire bizantină 2. bizantinism, βυθοσκοπώ v.t. a cerceta fundul mării, a unui lac
preocupare ştiinţifică fără finalitate practică etc.
βυζαντινολογία, o, η subst. bizantinologie βύνη, η subst. malţ
βυζαντινολόγος, o, η subst. bizantinolog(-ă) βυνοσάκχαρο, το subst. maltoză
βυζαντινός-ο, -ή, η subst. bizantin(-ă), locuitor
βύρσα, η subst. piele (prelucrată); meşină
(-oare) a Bizanţului
βύρσιν-ος, -η, -o adj. de piele
βυζαντιν-ός, -ή, -ό adj. bizantin(-ă) d -ή αυτο-
βυρσοδεψείο, το subst. tăbăcărie
κρατορία imperiul bizantin d -ή μεγαλοπρέ-
πεια măreţie bizantină βυρσοδέψης, o subst. tăbăcar
βυζάστρα şi βυζάχτρα, η subst. doică βυρσοδέψηση, η subst. tăbăcire, argăsire
βυζί, το subst. ţâţă, sân, mamelă βυρσοδεψία, η subst. industria prelucrării (tăbă-
βυζοΰ şi βυζαροό, η subst. femeie cu piept mare cirii) pieilor; tăbăcărărie
βΰζουνας, o şi βυζοόνι, το subst. furuncul, buboi βύσ-μα, -ματος, το subst. papuc pentru cablu
βόθια, τα subst. pl. 1. adâncuri, adâncurile pă- βυσσινάδα, η subst. vişinată
mântului 2. fig. comă, letargie βυσσιν-ής, -ία, -ί adj. vişiniu(-e)
βυθ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, βυθισμένος 1. v.t. a βυσσινιά, η subst. bot. vişin
afunda, a scufunda, a cufunda, a implanta d ~ βύσσινο, το subst. vişină
κάτι στο νερό a scufunda ceva în apă 2. a βυσσοδομ-ώ, -ησα v.t. a urzi, a unelti, a complota
înfige, a băga 3. a adânci (în gânduri)
βυτίο, το subst. butoi (pentru transportul de apă,
βύθιση, η subst. 1. afundare, scufundare, cufun-
benzină etc.)
dare 2. fig. adâncire
βύθισ-μα, -ματος, το subst. 1. scufundare, βυτιοφόρο, το subst. cisternă
cufundare 2. mar. adâncimea de la suprafaţa βωμολογία, η subst. vorbe murdare, înjurături
mării până la carena navei βωμολόγ-ος, o subst. persoană care înjură
βυθιστικ-ός, -ή, -ό adj. de scufundare, de cufun- βωμός, o subst. altar (într-un templu antic sau
dare biserică)
βυθοκόρος, η subst. dragă, instalaţie plutitoare βωξίτης, o subst. miner, bauxită
de săpat sub apă şi de curăţat fundul mării, la- βώτριδα, η subst. molie
cului, râului de pietre, de noroi etc. βώχα, η subst. putoare, miros greu, duhoare
Γγ
Γ, γ (gama) 1. a treia literă a alfabetului grecesc γαϊδούρι, το subst. măgar
2. num. card. şi ord. Γ', γ' (cu un apex în γαϊδουριά, η subst. măgărie, impertinenţă,
dreapta sus) însemnează 3 şi al treilea, a treia 3. obrăznicie, necuviinţă, neruşinare, grosolănie
num. card. şi ord. ,Γ, ,γ (cu un apex în stânga γαΐδουριν-ός, -ή, -ό I. adj. măgăresc(-ească), de
jos) însemnează 3000 şi al trei miilea, a trei mia măgar d -ό πείσμα încăpăţânare de măgar II.
γα, το subst. invar. muz. ga, al treilea sunet din adv. (-ά) măgăreşte, cu impertinenţă, cu ne-
scara muzicală bizantină ruşinare
γαβάθα, η subst. strachină, blid γαΐδουρόβηχας, o subst. tuse măgărească
γαβγ-ίζω, -ίσα v.t. 1. (d. câini) a lătra 2 .fig. (d. γααΐδουροκαλόκαιρο, το subst. 1. vară căldu-
oameni) a ţipa, a zbiera roasă 2. zilele calde din octombrie şi noiembrie
γάβγισ-μα, -ματος, το subst. lătrat γαιοκτήμονας, o subst. proprietar de pământ,
γαβρι-άς, o, pl. -άδες subst. copil vagabond proprietar funciar d μεγάλος ~ mare proprietar
deştept şi bun la inimă (de la Gavroche) de pământ
γαγγλιακ-ός, -ή, -ό adj. ganglionar(-ă) γαιοκτησία, η subst. proprietate întinsă de pă-
γάγγλιο, το subst. ganglion mânt, proprietate funciară d το δικαίωμα της
γάγγραινα, T{subst. 1. cangrenă 2. fig. plagă so- -ς drept de proprietate asupra pământului
cială
γαιομισθωτής, o subst. (înv) arendaş
γάδος, o subst. iht. morun γαϊτανάκι, το subst. 1. „gaitanachi" denumirea
γάζα, η subst. tifon unui dans la carnavalul de Lăsata Secului 2.
γαζέλα, η subst. zool. gazelă şiret împletit cu croşeta
γαζέτα, η subst. ziar, (fam.) gazetă, jurnal
γαΐτάνι, το subst. găitan
γαζί, το subst. tighel // λεπτό ~ ironie fină
γαϊτανοφρύδ-ης, -α şi -ούσα, -ικο adj. care are
γαζία, η subst. bot. salcâm meridional cu flori
galbene / cu sprâncene subţiri
γαιώδης-ης, -ες adj. de culoarea şi compoziţia
γάζω-μα, -ματος το subst. tighelire, tighelit
pământului
γαζ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, γαζωμένος v.t. 1. a
coase 2. a tigheli la maşină 3. a împuşca γάλ-α, -α(κ)τος, το lapte // αγελαδινό ~ lapte
γαζωτ-ός, -ή, -ό şi γαζωμέν-ος, -η, -ο adj. de vacă d ~ σκόνη lapte praf d παχύ ~ lapte
tighelit(-ă) gras d έχω του πουλιού το ~ a avea de toate d
γαία, η subst. 1. (suprafaţă de) pământ, teren 2. όλα πάνε μέλι ~ se potrivesc de minune d
(gr.v.) Pământul προϊόντα -ακτος produse lactate d αρνί του
γαιάνθρακας, o subst. cărbune de pământ, huilă -ακτος miel de lapte
γαιανθρακούχ-ος, -ος, -o adj. huilifer(-ă); car- γαλάζι-ος, -α, -o adj. albastru(-ă), de culoarea
bonifer(-ă) cerului d -ος ουραωός cer albastru
γαινθρακοφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. 1. huilifer(-ă) γαλαζοαίματ-ος, -η, -o adj. care este de origine
2. (d. nave) cargou pentru transportul de huilă nobilă, aristocrat(-ă); cu sânge albastru
γαιανθρακωρυχείο, το subst. mină de huilă; γαλαζοντυμέν-ος, -η, -o adj. îmbrăcat(-ă) în al-
mină de cărbuni de pământ bastru
γαιανθρακωρύχος, o subst. miner într-o mină de γαλαζόπετρα, η subst. 1. mineral turcuoază, pe-
huilă, de cărbune de pământ ruzea 2. chim. sulfat de cupru, piatră vânătă
γάιδαρ-ος, o, γαϊδάρα şi γαΐδοΰρα, η subst. γαλαζωπ-ός, -ή, -ό adj. cu o nuanţă slabă de
zool. 1. măgar(-găriţă) d έδεσα το -ό μου mi-am albastru, puţin albăstriu(-ie)
legat măgarul, mi-am aranjat treburile d στην γαλακτερά,τα subst. lactate
φωνή κι' o ~ vorbeşti de lup şi lupul e la uşă 2. γαλακτερ-ός, -ή, -ό şi γαλατερ-ός, -ή, -ό adj.
fig. persoană nepoliticoasă, nerespectuoasă 1. de lapte, cu lapte, lactat(-ă) 2. alb(-ă) ca lap-
γαϊδουράγκαθο, το subst. bot. scaiete, scai tele, lăptos(-oasă)
144 γαλακτικός - γαμήλιος
γάμ-ος, ο subst. 1. nuntă 2. căsătorie, mariaj // γαργαρ-ίζω, -ισα v.i. (apă) a murmura, a susura
πιστοποιητικό -ou certificat de căsătorie // γαργάρισ-μα, -ματος, το subst. murmur, susur
πολιτικός / θρησκευτικός ~ căsătorie civilă / (al apei)
religioasă // η τελετή του -ου ceremonia γάργαρ-ος, -η, -o adj. (d. apă) limpede, curat(-ă),
căsătoriei // αργυροί -οι nuntă de argint // clar(-ă)
χρυσοί -οι nuntă de aur // αδαμάντινοι -οι γαρδέλα, το subst. omit. sticlete
nuntă de diamant γαρδένια, η subst. bot. gardenie, plantă decorativă
γάμπα, η subst. mat. gambă γαρδούμπα, η subst. culin. un fel de mâncare din
γάμπια, η subst. mar. gabie; una din pânzele intestine
catargului (a doua de jos) γαρ-ιάζω, -ιασα, γαριασμένος v.t. şi i. a (se)
γαμπριάτικ-ος, -η, -o adj. de mire d -o κοστού- murdări, (d. rute) fam. a băga în boală
μι costum de mire γάριασ-μα, -ματος, το subst. acţiunea de a mur-
γαμπρός, o subst. 1. mire 2. ginere 3. cumnat de dări, faptul de a băga în boală
soră γαρίδα, η subst. crevete, garidă, crustaceu marin
γαμψ-ός, -ή, -ό adj. încovoiat(-ă), coroiat(-ă), d το μάτι ~ ochii deschişi, privire fixă
încârligat(-ă), îndoit(-ă) d -ή μύτη nas coroiat γαριφαλιά, η subst. bot. garoafa (plantă)
γαμψώνυχ-ος, -η, -o adj. cu gheare încovoiate γαρίφαλο, το subst. 1. garoafa 2. culin. cuişoare
(şoim etc.) γαρμπής, o subst. vânt din sud-est
γάνα, η subst. 1. cocleală 2. strat subţire de al- γαρνίρισ-μα, -ματος, το subst. garnisire
beaţă pe limbă γαρνίρ-ω, -ισα, -ίστηκα, γαρνιρισμένος v.t. a
γανι-άζω, -ιασα, γανιασμένος v.i. 1. a se mur- garnisi, a împodobi
dări 2. a se înnegri, a se cocli, a se oxida 3. a se γαρνιτούρα, η subst. garnitură
epuiza γάρος, o subst. 1. saramură 2. jegul de pe rufe
γάντζος subst. cârlig, cange γαρουφαλιά, η subst. bot. garoafă (plantă)
γάντζω-μα, -ματος, το subst. prindere cu cârlig, γαρούφαλο, το subst. garoafa (floare)
acroşaj γάστρα, η subst. glastră, ghiveci
γαντζ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, γαντζωμένος I. v.t. γαστραλγία, η subst. med. 1. gastralgie, durere
a prinde cu cârlig, a agăţa, a ataşa II. v.r. de stomac
-ώνομαι 1. a se prinde (de ceva sau cineva), a γαστρεκτομία, η subst. med. gastrectomie
se agăţa 2. a se ataşa, a se lega definitiv de γαστρεντερίτιδα, η subst. med. gastroenterită
cineva // -ώθηκε επάνω μου s-a agăţat de mine γαστρεντεροστομία, η subst. med. gastroen-
d -ώθηκε από κάτι μικροπράγματα s-a legat terostomie
de nimicuri γαστρικ-ός, -ή, -ό adj. gastric(-ă) (care ţine de
γάντι, το subst. mănuşă d του ρίχνω το ~ a burtă) // -ά υγρά sucuri gastrice
arunca cuiva mănuşa d φέρνομαι με το ~ a se γαστριμαργία, η subst. lăcomie
purta cu mănuşi γαστρίμαργ-ος, -η, -o adj. lacom(-ă), mâncă-
γάνω-μα, -ματος, το subst. cositorire cios(-oasă)
γανωματ-ής, o (pl. -άδες) subst. spoitor γαστρίτιδα, η subst. med. gastrită
γαν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, γανωμένος v.t. 1. a γαστροεντεροκολίτιδα, η subst. med. gastroen-
cositori, a spoi 2. fig. a cicăli d μου -ωσες το terocolită
κεφάλι m-ai înnebunit de cap γαστροκήλη, η subst. med. hernie a stomacului,
γανωτής, o subst. vezi γανωματής, καλαϊτζής căderea stomacului
γαρ conj. (înv.) căci, pentru că, fiindcă d εκ ~ γαστρονομία, η subst. gastronomie
του καρπού το δένδρον γινώσκεται căci γαστρονομικ-ός, -ή, -ό adj. gastronomic(-ă)
pomul se cunoaşte după rodul lui γαστρορραγία,η subst. med. gastroragie, hemo-
γαργάλε-μα şi γαργάλη-μα, -ματος, το subst. ragie gastrică
gâdilătură γαστρόρροια, η subst. med. gastroree, hiper-
γαργαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. gâdilător(-oare) secreţie gastrică
2.fig. ademenitor(-oare) d -ά φαγητά mâncă- γάτα, η subst. pisică, mâţă d όταν λείπει η ~
ruri ademenitoare χορεύουν τα ποντίκια când pisica nu-i acasă,
γαργαλ-ώ şi γαργαλ-άω, -ησα, -ήθηκα, γαρ- şoarecii joacă pe masă
γαλημένος v.t. a gâdila d με -ά η πλάτη mă γατί, το subst. pisoi
gâdilă spatele γατίλα, η subst. miros de pisică
γαργάρα, η subst. gargară γατίσ-ιος, -ια, -io adj. pisicesc(-ească), de pisică
146 γατομάτης - γεμίζω
γατομάτ-ης, -άτα, -άτικο adj. cu ochi de pisi- σπίτι în casa vecină II. adv. (-ά) în vecinătate;
că; şmecher(-ă), deştept(-eaptă) prin vecini
γάτος, o subst. motan, cotoi γειτονόπουλο, το subst. copil din vecini
γατόφαρο, το subst. pisică de mare γει-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, γειωμένος v.t. electr, a
γαύριασμα, το subst. 1. vitalitate 2. îngâmfare, face legătură cu pământul a unui aparat electric
lăudăroşenie γείωση, η subst. electr. împământare
γαυριώ v.i. (rar, numai la indic, prezent) a se în- γελάδα, η subst. vacă
gâmfa, a se mândri, a face pe importantul(-a) γελαδήσιος-ια, -o adj. de vacă
γαύρ-ος, -η, -o adj. trufaş(-ă), arogant(-ă) γέλασμα, το subst. 1. râs, râset 2. păcăleală 3.
γαύρος, o subst. iht. un fel de peşte batjocură
γδάρσι-μο, -ματος, το subst. 1. jupuire, jupuitură γελαστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care râde, vesel(-ă) 2.
l.fig. jupuială 3. zgârietură, julitură surâzător(-oare) II. adv. (-ά) cu zâmbetul pe
γδάρτης, o subst. 1. jupuitor l.fig. mare cămătar buze, râzând
γδέρνω, έγδαρα, γδάρθηκα, γδαρμένος v.t. l.a γελέκι şi γελέκο, το subst. vestă, jiletcă
jupui l.fig. a jupui de bine, a zgâria, a juli γελιέμαι v.r. vezi γελώ
γδικιωμός, o subst. răzbunare γέλιο, το subst. râs, râset d ξεκαρδίζομαι στα
γδούπος, o subst. zgomot produs de un obiect -α a se tăvăli de râs // μ' έπιασαν τα -α m-a
care cade apucat râsul // είναι για -α και για κλάματα
e de râs şi de plâns
γδύνω, έγδυσα, γδύθηκα, γδυμένος I. v.t. a dez-
γελοιογράφη-μα, -ματος, το şi γελοιογραφία,
brăca; a despuia l.fig. a jefui, a prăda pe cineva
η subst. caricatură
(de tot ce are) 3. a tapa de bani II. v.r. a rămâne
γελοιογραφικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de caricatură 2.
fără nici un ban
caricatural(-ă)
γδύσι-μο, -ματος, το subst. dezbrăcare γελοιογράφος, o, η subst. caricaturist(-ă)
γδυτ-ός, -ή, -ό adj. dezbrăcat(-ă), despuiat(-ă), γελοιοποίηση, η subst. ridicularizare
fără haine γελοιοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, γελοιοποιημένος
γεγ-ές, o (pl. -έδες) subst. tânăr cu aspect negli- v.t. şi i. a ridiculiza, a (se) face de râs
jent şi părul lung (după moda yeye) γελοί-ος, -α, -o I. adj. 1. ridicol(-ă), caraghios
γεγον-ός, -ότος, το subst. 1. eveniment 2. fapt; (-oasă) l.fig. derizoriu(-ie), neînsemnat(-ă), ne-
lucru real, lucru adevărat d τα -ότα της glijabil(-ă) II. adv. (-οία) în modridicol,rizibil
ημέρας evenimentele zilei d όλα οφείλοται γελοιότητα, η subst. caracter ridicol; ridicolul;
στο ~ ότι... toate se datorează faptului că... d faptă ridicolă
αυτό είναι ~ asta este un lucru adevărat γελ-ώ şi γελ-άω, -ασα, -άστηκα, γελασμένος I.
γέεννα, η subst. bis. gheenă d ~ πυρός focul ν. i. l . a râde // ~ δυνατά a râde tare // ~ κάτω
gheenei (iad) από τα μουστάκια μου a râde pe sub mustăţi
γεζουίτης, o subst. relig. iezuit 2. a zâmbi 3. a-şi bate joc, a râde de..., a ridi-
γεια, η subst. sănătate // ~ σου! salut; fii sănătos culiza // -άνε μαζί του îşi bat joc de el 3. a
(-oasă) // ~ σας! sănătate, fiţi sănătoşi(-oase)! înşela, a păcăli d με -ασε m-a înşelat II. v.r.
d ~ χαρά! cu bine, toate cele bune! // έχετε ~ -ιέμαι, a se înşela, a greşi // -άστηκα στήν
rămâneţi sănătoşi(-oase)! d με ~! cu sănătate! εκτίμησή μου m-am înşelat în aprecierea mea
γείσο, το subst. 1. streaşină 2. cozoroc γελωτοποιία, η subst. comicărie, clovnerie, bu-
γειτνιάζω v.i. (înv.) a se învecina, a avea hotar fonerie
comun γελωτοποιός, o subst. măscărici, bufon, clovn,
γειτνίαση, η subst. învecinare saltimbanc, paiaţă d o ~ του βασιλέα bufonul
γείτονας, o, γειτόνισσα, η subst. vecin(-ă) // regelui
έχω καλούς -ες am vecini buni γεμάτ-ος, -η, -o adj. 1. plin(-ă); umplut(-ă) d
γειτον-έυω, -εψα ν. i. a se învecina, a fi vecin(-ă) ποτήρι -o κρασί pahar plin de vin 2. (d. arme)
cu cineva // τα σπίτια μας -ευουν casele noas- încărcat(-ă) 3. fig. durduliu(-ie), dolofan(-ă),
tre se învecinează grăsuţ(-ă)
γειτονιά, η subst. 1. vecinătate d στη ş în vecină- γέμελλ-ος, -η, -o şi γεμέλλικ-ος, -η, -o (înv.)
tate 2. vecinii 3. cartier, mahala d παλιά ~ adj. geamăn(-ă)
cartierul cel vechi γεμ-ίζω, -ισα, γεμισμένος I .v.t. 1. a umple d ~
γειτονικ-ός, -ή, -ό I. adj. vecin(-ă), învecinat(-ă), τη σόμπα με ξύλα a umple soba cu lemne d ~
limitrof(-ă) d -ές χώρες ţări vecine d στο -ό το ποτήρι μου a-şi umple paharul 2. (d. arme)
γέμιση - γέννηση 147
a încărca // ~ το όπλο a încărca arma II. v.i. a γενικολογία, η subst. vorbire în general; vorbă
se umple, a se încărca // τα μάτια -ισουν neconcretă, neprecisă
δάκρυα ochii se umplu de lacrimi // η αίθουσα γενικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. general(-ă), global(-ă),
-ίσε από φοιτητές sala s-a umplut de studenţi total(-ă) d λέει πολύ -ά πράγματα spune lu-
// -σε η ψυχή μου πίκρα mi s-a umplut sufletul cruri foarte generale d -ή είναι η γνώμη ότι...
de amărăciune părerea generală este că... d -ή απεργία grevă
γέμιση, η subst. 1. culin. umplutură 2. perioadă generală d -ός διευθυντής director general d
cu lună plină σε -ές γραμμές în linii generale d το -ό καλό
γέμισ-μα, -ματος, το subst. umplere binele general d o ~ αριθμός των παρευρισ-
γεμιστήρας, o subst. încărcător de armă (dispozi- κομένων numărul total al celor care asistau d
tiv) το -ό ποσό suma totală II. adv. (-ά) în genere,
γεμιστ-ός, -ή, -ό adj. (d. o mâncare) umplut(-ă) în general d -ά όλα πήγαν καλά în genere
d -ές πιπεριές ardei umpluţi toate au mers bine
γεμιτζ-ής, o subst. mar. marinar cu experienţă, γενικότητα, η subst. 1. generalitate 2. (pl.) gene-
lup de mare ralităţi, lucruri neconcrete
γεν, το subst. ien (¥), unitate monetară a Japoniei γενιτσαρισμός, o subst. ist. comportare caracte-
Γενάρης, o subst. ianuarie ristică ienicerilor
γεναριάτικ-ος, -η, -o adj. de ianuarie γενιτσάρος, o subst. ist. ienicer
γενάρχης, o subst. 1. strămoş 2. fig. întemeietor, γέννα, η subst. naştere, facere // είχε δύσκολη ~
fondator a avut naştere grea
γενάτ-ος, -η, -o adj. bărbos(-oasă) γενναιοδωρία, η subst. generozitate, dărnicie
γενεά, η subst. vezi γενιά γενναιόδωρ-ος, -η, -o I. adj. generos(-oasă);
γενεαλογία, η subst. genealogie, darnic(-ă); mărinimos (-oasă) // -η χειρονομία
γενεαλογικ-ός, -ή, -ό adj. genealogic(-ă) d -ό gest generos II. adv. (-a) cu generozitate, cu
δένδρο arbore genealogic dărnicie d φέρνομαι ~ a se purta cu generozi-
γενέθλια, τα subst. pl. aniversarea zilei de naştere tate
d γιορτάζω τα ~ μου a-şi sărbători ziua de γενναιόκαρδ-ος, -η, -o adj. cu suflet / inimă vi-
naştere tează
γενέθλι-ος, -α, -o adj. de naştere, natal(-ă) d -a γενναί-ος, -α, -o I. adj. 1. viteaz(-ă), brav(-ă),
πόλη oraşul natal curajos(-oasă), neînfricat(-ă) d -a πράξη faptă
γένεια, τα subst. pl. barbă curajoasă 2. îndestulat(-ă), îmbelşugat(-ă),
γενειάδα, η subst. barbă lungă zdravăn(-ă) // -o φαγητό mâncare îmbelşugată
γενειοφόρ-ος, -α, -o adj. cu barbă, bărbos(-oasă) // -o ξύλο bătaie zdravănă II. adv. (-a) vite-
γένεση, η subst. 1. creaţie 2. bis. geneză, naştere jeşte, cu putere // πολέμησε ~ a luptat vitejeşte
γενεσιουργία, η subst. creaţie // εμπρός, περήφανα înainte, cu mândrie şi
γενεσιουργ-ός, -ός, -ό adj. creator, responsabil(-ă) cu vitejie!
/ răspunzător(-oare) d -ός αιτία cauza respon- γενναιότητα, η subst. vitejie, bravură, bărbăţie,
sabilă pentru creaţie neînfricare, curaj
γενέτειρα, η subst. loc, oraş / sat natal γενναιοφροσύνη, η subst. mărinimie, generozitate
γενετή, η subst. d εκ -ής din naştere, de la naştere γενναιοψυχία, η subst. 1. vitejie, bărbăţie, curaj
γενετήσι-ος, -α, -o adj. genital(-ă) d -ιες λει- 2. mărinimie
τουργίες funcţiile genitale γενναιόψυχ-ος, -η, -ol. adj. 1. viteaz(-ă),brav(-ă),
γενετική, η subst. genetică curajos(-oasă) 2. mărinimos(-oasă) II. adv.
γενετικ-ός, -ή, -ό adj. genetic(-ă) (-a) 1. cu vitejie 2. cu mărinimie
γένι, το {pl. γένια, τα) subst. barbă γέννη-μα, -ματος, το subst. 1. creaţie, produs d
γενιά, η subst. 1. generaţie d νέα ~ tânăra gene- ~ της φαντασίας produs al imaginaţiei 2. copil,
raţie 2. neam, descendenţă // άφησε μεγάλη ~ moştenitor // ~ θρέμμα născut şi crescut într-o
a lăsat un neam numeros localitate // ~ θρέμμα της Αθήνας născut şi
γενίκευση, η subst. generalizare d ~ της πείρας crescut la Atena 3. pl. τα -ατα, cereale d τα ~
generalizarea experienţei δεν έγιναν φέτος anul ăsta cerealele nu s-au
γενικευτικ-ός, -ή, -ό adj. generalizator(-oare) făcut
γενικ-εΰω, -ευσα, -εύτηκα, γενικευμένος v.t. a γέννηση, η subst. naştere d Γέννηση του
generaliza, a extinde Χριστού Naşterea lui Hristos d έτος /τόπος -
γενική, η subst. gram. genitiv σεως anul / locul naşterii
148 γεννητικός - γερός
γεννητικ-ός, -ή, -ό adj. genital(-ă) d -ά όργανα γερμανικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. german(-ă), nem-
organe genitale ţesc(-ească) d -ό ψυγείο frigider nemţesc 2. η
γεννητικότητα, η subst. natalitate -ή limba germană II. adv. (-ά) nemţeşte
γεννήτορας, ο subst. tată d οι -ες părinţii γερμάνιο, το subst. chim. germaniu
γεννητοΰρια, τα subst. pl. naştere γερμανομαθ-ής, -ής, -ές adj. cunoscător(-oare)
γεννήτρα, η subst. mamă, născătoare al (a) limbii germane / de germană
γεννήτρια, η subst. electr, generator de curent Γερμαν-ός, o, -ίδα, η subst. neamţ(-oaică)
electric γερμανόφιλ-ος, -η, -o adj. germanofil(-ă)
γεννοβολ-ώ şi γεννοβολ-άω, -ησα v.t. l . a naşte γέρνω, έγειρα, γερμένος I. v.t. a apleca, a înclina
des / mulţi copii o dată 2. (d. păsări) a oua des d ~ ένα κλαδί του δένδρου a apleca o ramură
3 .fig. a produce în abundenţă a pomului II. v.i. 1. a se înclina, a se apleca // η
γεννοφάσκια, τα subst. primele scutece ale nou- ζυγαριά γέρνει από το ένα μέρος balanţa se
născutului înclină de o parte 2. a se întinde d ~ va
γενν-ώ şi γενν-άω, -ησα, -ήθηκα, γεννημένος I. κοιμηθώ a se duce la culcare
v.t. l . a naşte, a procrea, a produce d ~ αγόρι a γερνώ şi γερνάω, γέρασα, γερασμάνος v.t. şi i.
naşte băiat 2. (d. păsări) a oua // η κότα -ησε a îmbătrâni
αυγό găina a ouat un ou 3 .fig. a produce ceva γεροδεμέν-ος, -η, -o adj. bine legat(-ă); robust(-ă)
nou, a crea, a născoci; a genera II. v.r. -ιέμαι, d -ος άνδρας bărbat bine legat d -ος κόμπος
-ιούμαι, -ώμαι 1. a se naşte d που -ήθηκες; nod bine legat
unde te-ai născut? 2. d μου -ήθηκε η σκέψη γεροκομείο, το subst. vezi γηροκομείο
mi-a venit ideea γεροκομώ v.t. vezi γηροκομώ
Γενοβέζ-ος, o, -α, η subst. genovez(-ă) (locui- γεροκουνενές, o subst. bătrân ramolit; boşorog
tor(-oare)) γερόλυκος, o subst. 1. lup bătrân 2. marinar ex-
γενοβέζικ-ος, -η, -o adj. genovez(-ă) perimentat, lup de mare
γενοβήσι-ος, -α, -o adj. din Genova γεροντάματα, τα subst. pl. vezi γεράματα
γενοκτονία, η subst. genocid γέροντας, o fem. γερόντισσα, η subst. 1. bătrân
γέν-ος, -ους, το subst. 1. neam, familie 2. neam, (-ă) 2. călugăr respectabil 3. babă
naţiune d ανθρώπινο ~ neam omenesc // ist. γεροντικ-ός, -ή, -ό adj. 1. bătrânesc(-ească), de
Σχολή του -ους Şcoala Naţiunii (şcoală de bătrân, din bătrâni // -ή αδυναμία slăbiciune
învăţământ superior înfiinţată la Constantino- bătrânească d -ός λόγος vorbă din bătrâni
pol în sec. XVIII-lea) 3. zool. gen, specie, regn γερόντιο, το subst. bătrânel, moşulică
4. sex 5. gram. gen d αρσενικό / θηλυκό / ουδέ- γεροντισμός, o subst. med. gerontism
τερο ~ genul masculin / feminin / neutru γεροντίστικ-ος, -η, -o adj. bătrânesc(-ească)
γεντέκι, το subst. edec; (mar.) odgon la o navă; γεροντοκόρη, η subst. fată bătrână
lucru necesar într-o gospodărie γεροντοκρατία, η subst. pol. gerontocraţie
γερά adv. tare, cu putere, strâns d ~ δεμένος γεροντολογία, η subst. med. gerondologie, stu-
legat strâns diul fenomenelor privind îmbătrânirea
γερακάρ-ης, o (pl. -ηδες) subst. şoimar, crescă- γεροντοπαλίκαρο, το subst. bărbat în vârstă
tor de şoimi neînsurat, holtei bătrân
γέρακας, o şi γεράκι, το subst. şoim γεροντόπαχο, το subst. îngrăşare (la bătrâneţe)
γερακομότ-ης, -α şi -ισσα, -ικο adj. cu nas în- γέρος, o γριά, η subst. 1. persoană în vârstă, bă-
covoiat trân, moş fem. bătrână, babă 2. fam. tată; fam.
γεραλέ-ος, -α, -o adj. vezi γηραλέος pl. părinţi d o ~ μου tatăl meu // οι -οι μου
γεράματα, τα subst. pl. bătrâneţe d βαθειά ~ părinţii mei
adânci bătrâneţe γερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. sănătos(-oasă) d ~
γεράνι, το subst. bot. muşcată άνθρωπος om sănătos 2. robust(-ă), viguros
γερανός, o subst. 1. cocor 2. macara, troliu (-oasă) d ~ οργανισμός organism viguros 3.
γερατειά şi γηρατειά, τα subst. pl. bătrâneţe tare, solid(-ă), durabil(-ă), rezistent(-ă) " -ό
γέρικ-ος, -η, -o I. adj. bătrân(-ă), bătrânesc(-eas- ύφασμα material durabil 4. capabil(-ă), bunt - ..),
că) II. adv. (-a) ca un bătrân, bătrâneşte tare d είναι ~ στα μαθηματικά este tare la
γέρ-μα, -ματος, το subst. 1. înclinare 2. apus de matematică 5. teafâr(-ă), nevătămat(-ă) d -ά
soare; apusul soarelui φρούτα fructe nevătămate 5. puternic(-ă) d
γερμανικά, τα subst. pl. limba germană d μιλώ κάνει -ό κρύο e tare frig II. adv. (-ά) tare, pu-
τα ~ a vorbi limba germană ternic d κρατήσου ~ ţine-te tare!
γερουσία - γηροκομία 149
γηροκόμ-ος, -ος, -ο adj. îngrijitor(-oare) de bă- γιάρδα, η subst. yard, unitate de măsură engleză
trâni pentru lungime
γηροκομ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a îngriji bătrâni d γιαρμάς, o (pl. -άδες) subst. un fel de piersică
~ τους γονείς μου îmi îngrijesc părinţii bătrâni γιασεμί, το subst. bot. iasomie
γητειά, η subst. vrajă, farmec γιαταγάνι, το subst. iatagan
γητευτ-ής, o, -εύτρα, η subst. vrăjitor(-oare), γιατάκι, το subst. 1. pat, saltea; culcuş 2. iatac
seducător(-oare) γιατί I. adv. de ce?, pentru ce? d ~ δεν έρχεσαι
γητ-εύω, -εψα, -εύτηκα, γητεμένος I. v.t. a fer- de ce nu vii? II. conj. deoarece, pentru că,
meca, a vrăji, a seduce II. v.i. a descânta fiindcă d δεν έγραφα ~ ήμουν άρρωστος nu
για I. prep. 1. de d σπίτι ~ πούλημα casă de am scris deoarece am fost bolnav // ήθελα να
vânzare d είμαι περήφανος ~ σένα sunt mân- μάθω το ~ am vrut să aflu cauza
dru de tine 2. despre d μιλούσε ~ τις μέρες του γιατρειά, η şi γιάτρεμα, το şi γιατρεμός, o
πολέμου vorbea despre zilele de război 3. pen- subst. leac, vindecare // δεν έχει ~ nu are leac
tru d ευχαριστώ ~ το δώρο îţi mulţumesc pen- γιατρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, γιατρεμένος I. v.t. 1.
tru cadou d αγωνιώ ~ κάτι, ~ κάποιον a fi a vindeca 2. fig. a atenua o suferinţă morală, a
neliniştit pentru ceva, pentru cineva 4. ca, potoli o durere etc. d δεν -ευται πια nu există
drept, în locul d προτείνω ~ μάρτυρα a prop- remediu (leac)
une ca martor d πήγαινε συ ~ μένα du-te tu în γιατρικό, το subst. medicament, leac
locul meu d τον περνούν ~ σοφό îl cred înţe- γιατρίνα şi γιάτραινα şi γιάτρισσα, η subst. 1.
lept 5. cât // δουλεύει ~ δέκα lucrează cât zece femeie medic, doctoriţă 2. soţie de medic
6. pe d το αγόρασα ~ εκατό δραχμές l-am γιατρός, o, η subst. doctor(-riţă) // οικογενεια-
cumpărat pe o sută de drahme 7. după d πήγα κός ~ medic de familie
~ νερό m-am dus după apă Π. conj. 1. (disjunc- γιατροσόφι, το subst. leac băbesc
tivă) ori d ~ εγώ ~ σύ θα πάμε ne vom duce ori γιάφκα, η subst. loc de întâlniri secrete, club al
eu, ori tu d ~ ζούμε ~ πεθαίνουμε ori trăim, ori complotiştilor, casă conspirativă
murim 2. (finală) să, (pentru) ca să d ηρθε ~ va γιαχνί, το subst. culin. iahnie d φασόλια ~ fasole
με δεί a venit ca să mă vadă d ~ να μη συλλη- iahnie
φθεί ca să nu fie arestat d ~ να φύγω μου γίγ-αντας, o, -άντισσα, η subst. 1. uriaş(-ă), gi-
χρειάζονται χρήματα pentru ca să plec am gant(-ă), namilă l.fig. om de o putere extraor-
nevoie de bani III. pârtie, ia // ~ άφησε εμένα dinară fizică sau intelectuală // οι -ντες varietate
να δοκιμάσω ia lasă-mă pe mine să încerc d ~ de fasole cu boaba mare
άφησέ με ήσυχο ia lasă-mă în pace d ~ πές μου γιγαντιαί-ος, -αία, -αίο şi γιγάντι-ος, -ία, -ίο
ia spune-mi d ~ να δω τι έκανες ia să văd ce adj. gigantic(-ă), enorm(-ă), uriaş(-ă), colosal
ai făcut IV. τα παίζω όλα ~ όλα a risca totul (-ă), gigantesc(-ă)
d μαύρισε πέρα ~ πέρα s-a înnegrit de la un γιγαντισμός, o subst. med. gigantism
capăt la altul d δεν άφησα σπίτι ~ σπίτι nu am γιγαντομαχία, η subst. mitol. 1. lupta dintre zei
lăsat nici o casă şi giganţi, gigantomahie l.fig. lupta dintre doi
γιαβάς-γιαβάς adv. iavaş-iavaş oponenţi puternici
γιαγιά, η subst. bunică γιγαντόσωμ-ος, -η, -o adj. cu trup de uriaş, exa-
(γιαίνω) έγιανα v.t. şi v.i. a (se) vindeca gerat de mare (la trup)
γιακ-άς, o (pl. -άδες) subst. guler γιγαντωμέν-ος, -η, -o adj. de proporţii uriaşe
γιαλός, o subst. 1. ţărm // εις τον -όν της θάλασ- γιγαντ-ώνομαι, -ώθηκα, γιγαντωμένος v.r. a
σας la ţărmul mării 2. marea în apropiere de deveni foarte puternic(-ă), a creşte ca un uriaş,
ţărm ca un gigant
γιαούρτη, η şi γιαούρτι, το subst. iaurt γίγας, o subst. 1. gigant 2. fig. ceva cu dimensi-
γιάπ-ης, o (pl. -άδες) subst. (în America) per- uni foarte mari d συσκευασία ~ ambalaj de
soană implicată în afaceri şi care a reuşit din proporţii mari
punct de vedere social şi economic γίγγλυμος, o subst. balama, ţâţână
γιαπί, το subst. construcţie neterminată γίγκλα, η subst. chingă de şa
γιαπράκια, τα pl. subst. culin. sarmale în foi de γίγνεσθαι, το subst. filoz. devenire
viţă γίδα, η subst. zool. capră
γιαπωνέζικ-ος, -η, -o adj. japonez(-ă); de japo- γιδάρης şi γιδάς, o subst. păstor de capre, căprar
nez d τα -α limba japoneză γίδι, το subst. căpriţă
Γιαπωνέζ-ος, o, -α, η subst. japonez(-ă) γιδίσι-ος, -α, -o adj. de capră
γιδοβοσκός - γκανιάν 151
γιδοβοσκός, ο subsl. păstor de capre nală 2. οι -ές pl. sărbătorile d έρχονται οι -ές
γιδοπρόβατα, τα subst. pl. turmă de oi şi capre vin (se apropie) sărbătorile (Paşti sau Crăciun)
împreună γιορτιν-ός, -ή, -ό adj. de sărbătoare d -ή μέρα zi
γιδόστρατα, η subst. cărare de munte îngustă şi de sărbătoare d ήρθε φορώντας τα -ά του a
abruptă venit cu hainele de sărbătoare
γιλέκο, το subst. vestă, jiletcă γιός, o subst. fiu
γινάτι, το subst. 1. încăpăţânare 2. ciudă, necaz γιότ, το subst. mar. iaht
// τον έχω ~ am ciudă pe el // το έκανα για το γιουβαρλάκια, τα subst. culin. perişoare
~ του am făcut-o în ciuda lui γιουβέτσι, το subst. vezi γκιουβέτσι
γίν-ομαι, έγινα şi γίνηκα, γινωμένος v.d. 1. a γιουγκοσλαβικ-ός, -ή, -ό adj. iugoslav(-ă)
deveni, a ajunge, a se face d ~ γιατρός a se γιούκος, o subst. stivă, grămadă de cuverturi de pat
face medic d έγινε άφαντος s-a făcut nevăzut γιούλι, το subst. bot. viorea, violetă, toporaş
2. a se întâmpla d έγινε κάτι τρομερό s-a în- γιούνισεξ, το adj. invar, pentru ambele sexe (ar-
tâmplat ceva groaznic d τί -εται; ce se întâm- ticole de îmbrăcăminte), unisex
plă? 3. a se potrivi, a-i veni bine d το φόρεμα γιούρια, η subst. asalt
δεν μου -εται rochia nu-mi vine bine 4. a se γιούσουρι, το subst. coral negru
coace, a fi gata d τα σταφύλια έγιναν stru- γιουσουρούμ, το subst.invar, zonă cu prăvălii de
gurii s-au copt d το φαγητό έγινε mâncarea lucruri vechi
s-a făcut (e gata) 5. a fi posibil d δεν -εται nu γιούχα interj, huideo, huo
e posibil d τι -εσαι; ce faci? d ό, τι -ει ας -ει γιουχαίζω, γιουχάισα, γιουχαΐστηκα v.t. a hui-
fie ce-o fi d o, μη γένοιτο! ferească dui
Dumnezeu, de n-ar fi! d δεν ξέρει τι του -εται γιουχάισ-μα, -ματος, το subst. huiduială
nu ştie pe ce lume trăieşte γιουχ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα v.t. vezi
γινόμενο, το subst. mat. produs, rezultatul γιουχαίζω
înmulţirii γιρλάντα, η subst. ghirlandă // ~ ανθέων ghir-
γίνωμα, το subst. 1. coacere, maturaţie (fructe, landă de flori
cereale) 2. facere γιώτ, το subst. vezi γιότ
γινωμένος-η, -o (part. ca adj.) copt(-oaptă), ma- γιώτα, το subst. invar, iota, a noua literă a alfa-
tur(-ă) 2. facut(-ă) betului grecesc
γιόγκα, η şi το subst.fîloz. yoga γκαβ-ός, -ή, -ό adj. 1. saşiu(-ie), strabic(-ă), cu
γιόγκι, o subst. filoz. yoghin, ascet indian care privirea crucişă 2. orb (oarbă) d -ός είσαι, δε
practică yoga βλέπεις; eşti orb, nu vezi?
γιόκας, o subst. fiu mult iubit γκάγκστερ, o subst. vezi γκάνγκστερ
γιό-μα, -ματος, το subst. 1. masa de prânz 2. γκαγκστερικ-ός, -ή, -ό adj. vezi γκανγκστερικός
amiază, mijlocul zilei γκάζι, το subst. 1. gaz aerian 2. petrol d πατώ ~
γιοματάρι, το subst. vin din butoi proaspăt des- a porni automobilul, a băga în viteză, a mări
chis viteza
γιομ-ίζω, -ίσα v.t. vezi γεμίζω γκαζιέρα, η subst. maşină de gătit, aragaz
γιορντάνι, το subst. salbă, colier, colan de măr- γκαζόζα, η subst. apă gazoasă
gele γκαζολίνη, η subst. gazolină
γιορτ-άζω, -ασα, -άστηκα, γιορτασμένος v.t. şi γκαζομηχανή, η subst. motor cu gaz aerian
i. 1. a sărbători, a serba; a celebra 2. a-şi γκαζόν, το subst. gazon
sărbători ziua de naştere γκάιντα, η subst. muz. cimpoi
γιορτασμός, o subst. sărbătorire, serbare γκαλερί, η subst. galerie, sală de expoziţii
γιορταστής, o subst. participant la serbare, la γκαλόπ, το subst. invar, galop
sărbătoare γκάμα, η subst. muz. gamă,fig. serie completă
γιορταστικ-ός, -ή, -ό I. adj. sărbătoresc(-ească), γκαμήλα, η subst. zool. cămilă
de sărbătoare, festiv(-ă) II. adv. (-ά) în mod γκαμπαρντίνα, η subst. 1. gabardină (stofa) 2.
sărbătoresc, în mod festiv, sărbătoreşte, ca de pardesiu (de gabardină)
sărbătoare γκάνγκστερ, o subst. gangster
γιορτερ-ός, -ή, -ό adj. vezi γιορτιν-ός, -ή, -ό γκανγκστερικ-ός, -ή, -ό adj. de gangster d -ές
γιορτή, x\subst. 1. sărbătoare, serbare // σχολική μέθοδες metode de gangster
~ serbare şcolară d εθνική ~ sărbătoare naţio- γκανιάν, o subst. sport, calul câştigător la curse
152 γκανιότα - γλαφυρότητα
γλειμμέρ-ος, -η, -ο adj. lins(-ă) γλύκα, η subst. 1. dulceaţă 2. gust dulce 3 .fig.
γλειφιντζούρι, το subst. acadea încântare, desfătare, deliciu d η ~ της αγάπης
γλείφτ-ης, ο, -τρα, η subst. linguşitor(-oare), deliciile dragostei
persoană slugarnică γλυκάδα, η subst. vezi γλύκα
γλείφω, έγλειφα, γλείφτηκα, γλειμμένος ν. t. 1. γλυκάδι, το subst. oţet // τα -α momiţele (de la
a linge d ~ τα δάχτυλά μου a se linge pe viţel, miel)
degete // ~ τα χείλη μου a se linge pe buze 2. γλυκαιμία, η subst. med. glicemie
fig. a linguşi γλυκ-αίνω, -ανα, -άθηκα, γλυκαμένος I. v.t. 1.
γλείψι-μο, -ματος, το subst. 1. lins // το -o του a îndulci // ~ το τσάι a îndulci ceaiul 2. fig. a
πιάτου linsul farfuriei 2. fig. linguşire îmblânzi, a atenua, a îmbuna II. v.i. a se îmbu-
γλεντζ-ές, o, -ού, η subst. chefliu(-ie); petrecă- nătăţi, a se domoli // o καιρός -ανε timpul s-a
reţ(-eaţă) // οι -έδες της νύχτας cheflii nopţii îmbunătăţit III. v.r. -αίνομαι 1. a fi mulţumit
γλέντι, το subst. chef, petrecere d περνώ όλο ~ de ceva 2. a simţi plăcere 3. a fi atras de ceva
και χαρά o duc numai în chefuri γλυκανάλατ-ος, -η, -o adj. 1. searbăd(-ă), fără
γλεντοκόπη-μα, -ματος, το subst. petrecere pre- gust, fad(-ă) 2. fig. insipid(-ă), fără spirit, anost
lungită (-ă) d -o φαγητό mâncare fără gust d -o
γλεντοκοπ-ώ şi γλεντοκοπά-ω, -ησα v.i. a pe- αστείο glumă anostă
trece / a chefui întruna γλυκάνισο, το subst. bot. anason
γλεντ-ώ şi γλεντά-ω, -ησα v.i. a petrece, a se γλύκανση, η subst. îndulcire
distra, a chefui // ωραία -ντήσαμε ne-am dis- γλυκαντικ-ός, -ή, -ό I. adj. care îndulceşte II.
trat bine adv. (-ά) îndulcind lucrurile
γλεύκος, το subst. must, vin dulce γλυκερίνη, η subst. glicerină
γλήγορ-ος, -η, -o adj. vezi γρήγορος
γλυκερ-ός, -ή, -ό adj. fad(-ă), fără gust
γλίνα, η subst. grăsimea care rezultă din fierbe-
γλυκίζω ν. i. a avea gust dulceag
rea cărnii de porc
γλύκισ-μα, -ματος, το subst. 1. prăjitură; patise-
γλιστεράδα, η subst. 1. alunecare 2. alunecuş
rie; desert dulce 2. mâncare foarte gustoasă
γλιστερ-ός, -ή, -ό adj. alunecos(-oasă), glisant(-ă),
γλυκό, το subst. aliment dulce // ~ του κουτα-
lunecos(-oasă) d -ό μονοπάτι cărare lunecoasă
d -ό παρκέτο parchet alunecos λιού dulceaţă d μου αρέσουν τα -ά îmi plac
γλιστρά, η subst. 1. loc alunecos, alunecuş 2. dulciurile
alunecare γλυκοαίματ-ος, -η, -o adj. plăcut(-ă), simpatic(-ă)
γλίστρη-μα, -ματος, το subst. 1. alunecare 2. γλυκογόνο, το subst. glicogen
fig. furişare 3 .fig. greşeală, păcat γλυκόζη, η subst. glucoză
γλιστρίδα, η subst. bot. iarba grasă γλυκοκάλαμο, το subst. trestie de zahăr
γλιστρ-ώ şi γλιστρ-άω, -ησα v.i. 1. a aluneca, a γλυκοιτ-άζω, -αξα v.t. a privi dulce, a se uita cu
luneca d -ησα κι έπεσα am alunecat şi am dragoste, a face ochi dulci
căzut 2. a fi alunecos(-oasă) d το παρκέτο -ά γλυκόλογο, το subst. vorbă dulce; vorbe de
parchetul este alunecos 3. fig. a se furişa, a dragoste // μου λέει -α îmi spune vorbe dulci
trece neobservat(-ă) pe undeva 4. a scăpa γλυκομίλητ-ος, -η, -o adj. care vorbeşte frumos
γλίτσα, η subst. murdărie cleioasă vâscoasă / într-un fel foarte plăcut
γλιτωμός, o subst. salvare, scăpare d δεν έχει -ό γλυκομι-λώ, -ησα v.i. a vorbi dulce, a vorbi cu
nu are scăpare gingăşie, cu delicateţe
γλιτ-ώνω, -ωσα, γλιτωμένος I. v.t. a salva, a γλυκοπατάτα, η subst. varietate de cartof dulce
scăpa d μου -ωσε τη ζωή mi-a salvat viaţa II. γλυκόπιοτ-ος, -η, -o adj. plăcut(-ă) la băut
v.i. a se salva, a scăpa de... d -ωσα απ'τους γλυκόριζα, η subst. bot. lemn-dulce
εχθρούς μου am scăpat de duşmanii mei // γλυκ-ός, -ιά, -ό I. adj. 1. dulce // ό σαν μέλι
φθηνά την -ωσα am scăpat uşor dulce ca mierea II -ό χαμόγελο zâmbet dulce //
γλοιώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. vâscos(-oasă), cle- -ός ύπνος somn dulce 2. blând(-ă), agreabil(-ă)
ios(-oasă) 2. fig. linguşitor(-oare) d -ης ουσία d -ός χαρακτήρας caracter blând // κάνω -ά
substanţă vâscoasă // -ης άνθρωπος om lingu- μάτια a face ochi dulci II. η -ιά med. variolă
şitor ΙΠ. adv. (-ά)
γλοίωμα, το subst. med. gliom γλυκοτραγουδώ v.i. a cânta dulce
γλόμπος, o subst. glob (de sticlă) γλυκούτσικ-ος, -η, -o adj. 1. puţin dulce, cam
γλουτός, o subst. fesă dulce 2. (d. oameni) simpatic(-ă)
154 Γλυκοφιλούσα - γνώμη
Γλυκοφιλούσα, η subst. unul din numele Sfintei γλωσσοκοπάνα, η subst. femeie vorbăreaţă / gu-
Fecioare, Cea cu Sărutul Dulce ralivă / palavragoiacă / flecară
γλυκοφιλ-ώ, -ησα v.t. a săruta dulce // σε ~ te γλωσσολογία, η subst. lingvistică
sărut dulce γλωσσολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. lingvistic(-ă) II.
γλυκοχάραγ-μα, -ματος, το subst. zori de zi, adv. (-ώς) din punct de vedere lingvistic
auroră γλωσσολόγος, o, η subst. lingvist(-ă)
γλυκοχαράζει ν. impers. a se crăpa de ziuă, a se γλωσσομάθεια, η subst. cunoaşterea mai multor
ivi zorile limbi străine
γλυκ-ύς, -ιά, -ύ adj. vezi γλυκός γλωσσομαθ-ής, -ής, -ές adj. cunoscător(-oare)
γλυκύτητα, η subst. 1. dulceaţă; gust dulce l.fig. de limbi străine, poliglot(-ă)
blândeţe γλωσσοπλάστ-ης, o, -ρια, η subst. creator(-oare)
γλύπτ-ης, o, -τρία, η subst. sculptor(-iţă) de cuvinte noi sau de expresii noi în limbă
γλυπτική, η subst. sculptură γλωσσοτρώω, γλωσσόφαγα v.t. l . a vorbi de rău
γλυπτικ-ός, -ή, -ό adj. sculptural(-ă) pe cineva 2. a deochea pe cineva; a aduce ghi-
γλυπτό, το subst. operă de sculptură nion // τον γλωσσόφαγε 1-a deocheat
γλυπτοθήκη, η subst. gliptotecă, muzeu / sală de γλωσσ-ού, η (pl. -ούδες) subst. femeie bârfitoare
muzeu în care sunt expuse statui şi impertinentă
γλυπτ-ός, -ή, -ό adj. sculptat(-ă) γλωττίδα, η subst. glotă, deschizătura laringelui
γλυφή, η subst. tăietură de daltă lângă coardele vocale
γλυφίδα, η subst. daltă (de sculptură)
γναθιαί-ος, -α, -o adj. care aparţine fălcii / ma-
γλυφ-ός, -ή, -ό adj. sălciu(-ie)
xilarului
γλύφω, έγλυφα v.t. 1. a sculpta, a ciopli 2. a
γνάθος, η subst. falcă
cizela
γνέθω, έγνεσα, γνέθηκα γνεσμένος v.t. a toarce
γλώσσα, η subst. 1. limbă d τρέχω με τη ~ έξω a
γνέμα, το subst. fir, fibră
alerga cu limba scoasă // δάγκασε τη ~ σου!
γνέσι-μο, -ματος, το subst. tors, toarcere
muşcă-ţi limba! 2. fig. οι -ες της φωτιάς lim-
bile de foc d η ~ της καμπάνας limba de γνέφω, έγνεφα v.i. a face semn (cu ochiul, cu
clopot d η ~ του παπουτσιού limbă de pantof capul, cu mâna)
(la încălţăminte) 3. limbaj, grai, vorbire // η γνήσι-ος, -α, -o I. adj. 1. autentic(-ă), veritabil
ελληνική ~ limbă greacă // η μητρική ~ limba (-ă), real(-ă) d -o αντίτυπο exemplar autentic
maternă // η λογοτεχνική ~ limba literară d 2. legitim(-ă) d -o τέκνο copil legitim 3. pur(-ă),
βρίσκω κοινή ~ με κάποιον a găsi limbaj curat(-ă), nefalsificat(-ă) d -o κρασί vin curat
comun cu cineva // η ~ των κωφάλαλων limba 3. το -o, autenticitate d διά το -o της υπογρα-
surdomuţilor // η ~ των υπολογιστών limbajul φής pentru autenticitatea semnăturii II. adv. (-a)
calculatoarelor 4. milit. prizonier folosit ca in- în mod autentic (legitim, pur)
formator d πιάνω μια ~ a prinde un prizonier γνησιότητα, η subst. autenticitate, veracitate,
(o limbă să ne informeze) 5. încălţător ~ για faptul de a fi veritabil(-ă)
βάλσιμο των πυπουτσιών γνοιάζομαι v.d. vezi νοιάζομαι
γλώσσα, η subst. iht. limbă-de-mare (specie de γνωμάτευση, η subst. aviz; părerea unui (unor)
peşte) de specialitate d ~ των γιατρών avizul medi-
γλωσσαμύντορας, o subst. adept al purismului cilor
neogrec γλωματ-εύω, -εύσα v.i. a-şi exprima părerea ca
γλωσσάρι(ο), το subst. glosar specialist(-ă); a-şi da avizul de specialist
γλωσσ-άς, o, -ού, η subst. limbut(-ă), flecar(-ă), γνώμη, η subst. 1. părere, opinie d είμαι της -ς
guraliv(-ă) ότι... sunt de părere că... d κατά τη ~ μου
γλωσσίδι, το subst. limbă (la un instrument mu- după părerea mea, după mine // ανταλλαγή -
zical) ών schimb de păreri // υπάρχουν διάφορες -ες
γλωσσικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de limbă, lingvistic 2. există păreri diferite // έγκυρη ~ părere autor-
lingual(-ă) d gram. -ά σύμφωνα consoane lin- izată d έχω δικιά μου ~ am părere proprie d
guale (λ, ρ) συμμερίζομαι τη ~ κάποιου a împărtăşi păre-
γλωσσοδέτης, o subst. 1. dificultate în articularea rea cuiva d εκφράζω τη ~ μου a-şi exprima
cuvintelor // ~ σε έπιασε ţi s-a legat limba (d. părerea d έχω σχηματισμένη ~ a-şi avea pă-
acela care nu vorbeşte deloc) 2. joc de cuvinte rerea formată d έχει μεγάλη ~ για τον εαυτό
3. anat. aţa limbii του are ο părere prea bună despre persoana sa
γνωμικό - γονδολιέρης 155
γον-έας, ο (pl. -είς) subst. părinte // οι -είς pă- γούμενος, o, -ένισσα, η subst. stareţ(-ă)
rinţii γούνα, η subst. 1. blană 2. haină de blană // έχω
γονίδιο, το subst. biol. genă ράμμα και για τη ~ σου am ac şi pentru cojo-
γονικ-ός, -ή, -ό adj. părintesc(-ească) cul tău
γονιμοποίηση, η subst. fecundaţie, fecundare γουναράδικο, το subst. blănărie
γονιμοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, γονιμοποιημένος γουναράς, o (pl. -άδες) subst. blănar
v.t. a fecunda, a fertiliza γουναρική, η subst. meseria blănarului
γόνιμ-ος, -η, -o I. adj. fecund(-ă), roditor(-oare), γουναρικό, το subst. mantou de blană // κατά-
productiv(-ă), fertil(-ă) II. adv. (-a) în mod fe- στημα -ών magazin de blănuri
cund γούνω-μα, -ματος, το subst. căptuşire cu blană
γονιμότητα, η subst. fecundaţie, fertilitate, rod- γουόκι τάκι το subst. invar, walkie-talkie, apa-
nicie rat portativ emiţător şi receptor
γονι-ός, o (pl. -oi şi -είς) subst. tată, mamă, γουόκμαν, το subst. invar, casetofon portativ
părinte walkman
γονόκοκκος subst. gonococ γουότερ πόλο, το subst. sport polo pe apă
γόνος, o subst. 1. descendent, progenitură, urmaş γούπατο, το subst. adâncitură, cavitate, văgăună
2. sămânţă, spor 3. peşte mic abia ieşit din icre γουργουρητό, το subst. chiorăitură, chiorăit,
d ~ μεγάλης οικογένειας descendent al unei chiorăială
mari familii
γουργουρ-ίζω v.i. a chiorăi // -ουν τα έντερά
γονυκλισία, η subst. 1. îngenunchere 2. bis. ru-
μου îmi chiorăiesc maţele
găciune în genunchi
γουργούρισμα, το subst. vezi γουργουρητό
γονυπετ-ής, -ής, -ές adj. vezi γονατιστός
γούρι, το subst. noroc
γόος, o subst. vaiet, geamăt
γούρικ-ος, -η, -ο şi γουρλίδικ-ος, -η, -ο adj.
γόπα, η subst. 1. iht. un fel de peşte 2. muc de
care aduce noroc; norocos(-oasă)
ţigară
γουρλομάτ-ης, -α, -ικο adj. cu ochii larg deschişi
γοργάδα, η subst. iuţeală, repeziciune
γουρλ-ώνω, -ωσα, γουρλωμένος v.t. a căsca
γοργοκίνητ-ος, -η, -o adj. sprinten(-ă), iute în
mişcări ochii mari, a holba ochii, a se zgâi
γοργόνα, η subst. mitol. gorgonă, sirenă γουρλωτ-ός, -ή, -ό adj. holbat(-ă)
γοργοπόδαρ-ος, -η, -o adj. iute la picior γουρμ-άζω, -ασα, γουρμασμένος v.i. (d. fructe
γοργ-ός, -ή, -ό adj. sprinten(-ă), iute, care alear- etc.) a se coace
gă repede γούρνα, η subst. 1. bazin cu apă, baltă 2. jgheab
γοργοτάξιδ-ος, -η, -o adj. (d. navă) care călăto- pentru adăparea animalelor
reşte repede γουρούνα, η subst. zool. scroafă
γοργόφτερ-ος, -η, -o adj. care zboară iute γουρουνάνθρωπος, o subst. om neruşinat / la-
γόρδι-ος, -α, -o adj. d -ος δεσμός nod gordian; com / ticălos
problemă greu de rezolvat γουρουνάς, o subst. porcar, crescător de porci
γορίλας, o subst. zool. gorilă γουρούνι, το subst. zool. porc
γοτθικ-ός, -ή, -ό adj. gotic(-ă) γουρουνίσ-ιος, -ια, -io adj. 1. de porc // -ιο κρέας
γούβα, η subst. groapă carne de porc 2. porcos(-oasă), neruşinat(-ă) //
γουδί, το subst. piuliţă -ια συμπεριφορά comportare neruşinată
γουδοχέρι, το subst. pisălogul piuliţei γουρουνοπέτσι, το subst. piele de porc
γουέστερν adj. invar, din Vestul Sălbatic, de γουρουνόπουλο, το subst. purcel
cowboy γουρουνότριχα, η subst. păr de porc
γουέστερν, το subst. film cinematografic western γουρουνοτσάρουχο, το subst. opincă din piele
γουίντ σερφ şi γουίντ σέρφινγκ subst. sport un de porc
fel de sport nautic, wind surfing γουρσούζης, o subst. vezi γρουσούζης
γούλα, η subst. 1. gâtlej l.fig. lăcomie γουστ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. 1. a-i place ceva,
γουλί, το subst. bot. gulie a-i fi pe plac, a-i conveni // δεν μου -αρει nu e
γουλί adv. chilug d κουρεύτηκε ~ s-a tuns chilug pe placul meu // πολύ μου -αρει îmi place mult
γουλιά, η subst. înghiţitură// δος μου μια ~ dă-mi // αν -άρετε dacă aveţi plăcere // όπως -άρετε
o înghiţitură cum vă place 2. a vrea, a dori // έτσι ~ aşa
γουλιανός, o subst. iht. mreană vreau eu 3. a se bucura de ceva
γουστέρα - γρατσουνίζω 157
γυναικούλα, η subst. 1. soţioară 2. femeie sim- γυρισμός, o subst. întoarcere, revenire d o ~ του
plă, femeiuşcă ξενητεμένου întoarcerea celui plecat în străină-
γυναικουλίστικ-ος, -η, -o adj. pejor. muieresc tate
(-ească) γυριστ-ός, -ή, -ό adj. încovoiat(-ă), curbat(-ă);
γυναικωνίτης, o subst. gineceu, loc rezervat fe- rulant(-ă), învârtitor(-oare), rotativ(-ă)
meilor γυρνώ şi γυρνάω, γύρισα, γυρίστηκα, γυρισμέ-
γυναικωτός, o subst. bărbat care se comportă ca νος v.t. şi v.i. vezi γυρίζω
o femeie, care are purtări la fel ca o femeie γύρο adv. vezi γύρω
γύναιο, το subst. muieruşcă γυροβολιά, η subst. 1. învârtitură, piruetă (dans)
γυπαετός, o subst. omit. vultur bărbos, zăgan 2. ocol, înconjur
γύπας, o subst. omit. vultur γυρολόγος, o subst. negustor ambulant; comis
γυπώδ-ης, -ης, -ες adj. vulturesc(-ească), acvi- voiajor
lin(-ă) d -ης μύτη nas acvilin γύρ-ος, o subst. 1. cerc, perimetru, circumferinţă
γυρεογόν-ος, -ος, -o adj. bot. care produce polen 2. ocol, înconjur d o ~ του κόσμου ocolul
γυρ-εύω, -εψα, γυρεμένος v.t. l.a căuta, a cerce- lumii 3. plimbare d έκανα ένα -o am făcut o
ta peste tot, a încerca să găsească d ~ σπίτι a plimbare 4. sport tur, etapă dintr-un campionat
căuta locuinţă // ~ την αλήθεια a căuta adevă- d o ~ του αγωνίσματος turul întrecerii sportive
rul d ~ μιά λύση a căuta o soluţie 2. a cere, a 5. bordură, bor d o ~ του καπέλου borul
pretinde, a cerşi d μου -ευει λεφτά îmi cere pălăriei 6. rotaţie d o ~ του ρολογιού rotaţia
bani d ~ βοήθεια a cere ajutor // ~ ελεημοσύνη ceasornicului 7. turneu
a cerşi milă, a cere de pomană γυροσκόπιο, το subst. tehn. giroscop
γύρη, η subst. polen γυροφέρνω, γυρόφερα v.i. a da târcoale; a se
γυρ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, γυρισμένος I. v.i. 1. a plimba, a hoinări
învârti, a roti, a întoarce // -ίσε το κλειδί δυο γυρτ-ός, -ή, -ό adj. 1. înclinat(-ă) 2. (d. uşă) în-
φορές a învârtit cheia de două ori d -ίσα πίσω tredeschisă d -ή πόρτα, uşă întredeschisă
κάποιον am întors pe cineva înapoi d ~ τη γύρω adv. 1. în jurul, împrejurul d ~ από το
σελίδα a întoarce pagina d ~ το φόρεμά μου σπίτι în jurul casei d κοίταξε ~ σου priveşte în
a-şi întoarce rochia d μου -ίσε την πλάτη mi- jurul tău d τίποτα δεν έγινε ~ απ' αυτό το
a întors spatele 2. a da înapoi, a restitui // μου πρόβλημα nimic nu s-a făcut în jurul acestei
-ίσε το χρέος mi-a restituit datoria d μου -ίσε probleme 2. jur împrejur d του τα έφερα ~
το βιβλίο mi-a dat înapoi cartea 3. a turna un ~ i-am dat să înţeleagă
film ~ ταινία 4. a plimba pe cineva // τον -ίσα γύρωθεν adv. jur împrejur
σε όλη την πόλη l-am plimbat în tot oraşul 5. a γυφτάκι, το şi γυφτάκος, o subst. ţigănuş
schimba părerile cuiva // δεν μπόρεσε να τον γυφτιά, η subst. 1. ţigănime, ţigănie l.fig. mes-
-ίσει n-a putut să-1 facă să-şi schimbe părerea chinărie, josnicie
II. v.i. 1. a se întoarce, a reveni // -ίσα από το γύφτικ-ος, -η, -o adj. 1. ţigănesc(-ească), de
ταξίδι m-am întors din călătorie 2. a cutreiera, ţigan(-că) // -η αγάπη dragoste de ţigan l.fig.
a colinda, a hoinări d ~ άσκοπα στους δρό- murdar(-ă), meschin(-ă), josnic(-ă) 3. το -o
μους a hoinări fără rost pe drumuri 3. a se fierăria ţiganului; cartier de ţigani
învârti d ή Γή -ίζει γύρω από τον Ήλιο pă- γυφτοπούλα, η subst. ţigăncuşă, ţigăncuţâ
mântul se învârteşte în jurul soarelui // -ίζει γυφτόπουλο, το subst. ţigănuş, ţigănel, ţigănaş
γύρω μου se învârteşte în jurul uieu d ~ γύρω γύφτ-ος, o, -ισσα, η subst. ţigan(-că)
τριγύρω a da târcoale, a merge jur împrejur 4. γυφτουριά, η subst. ţigănie, colectivitate de ţigani
a se schimba, a-şi schimba părerile d τα γυφτοχώρι, το subst. sat de ţigani
πράγματα -ισαν lucrurile s-au schimbat γύψιν-ος, -η, -o adj. de ipsos, de ghips
γυρίνος, o subst. zool. mormoloc γυψοκάμινο, το subst. cuptor de ghips
γύρισ-μα, -ματος, το subst. 1. rotire, învârtire d γυψοκονία-μα, -ματος, το subst. mortar care
το ~ του τροχού învârtirea roţii 2. întoarcere,
revenire d το ~ του πατέρα, întoarcerea tată- conţine ghips
lui 3. restituire d το ~ της οφειλής restituirea γυψομάρμαρο, το subst. stuc
datoriei 4. rulare, proiectare pe ecran d το ~ γύψος, o subst. 1. ghips, ipsos 2. fig. bandaj chi-
της ταινίας rularea filmului 5. cotitură, întor- rurgical de ghips d έχω το πόδι μου στο -ο am
sătură d στο ~ του δρόμου la cotitura drumu- piciorul în ghips
lui 6. muz. reluare, repetare γυψουργείο, το subst. fabrică de ghips
γΰψωμα - γωνιώδης 161
γΰψω-μα, -ματος, το subst. ghipsare μου am colţul meu 2. vatră; casă d έμεινε στη
γυψ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, γυψωμένος v.t. 1. a ~ a rămas nemăritată
acoperi cu ghips; a tencui cu ghips; a da cu γων-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, γωνιασμένος v.t.
ghips 2. med. a pune în ghips 1. a aşeza în unghi 2. a construi un unghi drept;
γυψωρυχείο, το subst. carieră de ghips a aşeza ceva în unghi drept
γύψωση, η subst. 1. tencuială cu ghips 2. bandaj γωνι-αίος, -αία, -αίο adj. unghiular(-ă) // -αίος
cu ghips λίθος piatră unghiulară
γυψωτ-ός, -ή, -ό adj. de ghips γωνιακ-ός, -ή, -ό adj. d το μαγαζί είναι -ό
γωβιός, o subst. iht. guvid magazinul e la colţ
γωνία, η subst. 1. geom. unghi d ορθή ~ unghi γώνιασ-μα, -ματος, το subst. formare de unghi;
drept d οξεία ~ unghi ascuţit d αμβλεία ~ aşezarea unui lucru în unghi; controlul unghiu-
unghi obtuz // ~ πτώσεως unghi de incidenţă lui cu goniometrul (teodolitul)
(de cădere) 2. curbă 3. colţ (de pâine) γωνιόμετρο, το subst. goniometru, teodolit
γωνιά, η subst. 1. colţ; locşor; cărnin d έχω τη ~ γωνιώδ-ης, -ης, -ες adj. colţuros(-oasă)
Λδ
Δ, δ (delta) 1. a patra literă a alfabetului grecesc δαιμονικ-ός, -ή, -ό adj. demonic(-ă), diabolic
2. num. card. şi ordin. A', 8' (cu apex în (-ă), drăcesc(-ească)
dreapta sus) = 4 sau al patrulea, a patra; ,Δ, ,δ δαιμόνιο, το subst. 1. demon, spirit rău, diavol d
(cu un apex în stânga jos) = 4000 sau al(a) τον πιάσανε τα δαιμόνια şi-a ieşit din fire 2.
patru(-a) miilea(mia) 3. geogr. Δ = Δύση, geniu, talent d καινά -α idei subversive
Δυσμάς Vest, Occident, Apus δαιμόν-ιος, -ια, -ιο I. adj. demonic(-ă), genial(-ă),
δα adv. 1. chiar, doar, aşadar, dar d όχι ~ κι έτσι abil(-ă), deştept(-eaptă), capabil(-ă) d -ιο πνεύμα
nu chiar aşa // σας ξέρω ~ όλους καλά doar vă spirit genial II. adv. (-a)
cunosc pe toţi bine d μα έλα ~ που δεν θέλει δαιμονιστής, o subst. satanist
dar iată, aşadar, că nu vrea d τώρα ~ που Δακ-ός, o, -ισσα, η subst. dac(-ă)
ήρθες θα μείνες λιγάκι acum că ai venit, δάκος, o subst. zool. insectă care distruge fructul
rămâi puţin d όχι ~! aş!, ba nu! vorbă să fie! d măslinului
αυτό ~ λέω κι εγώ asta zic şi eu d αυτό ~ μας δάκρυ, το subst. lacrimă d κλαίω με μαύρα -α
έλειπε chiar asta ne mai lipsea 2. determinativ plânge cu lacrimi amare d κροκοδείλια -α la-
d τόσος ~ atâta, atâtica d σε ξέρω από τόσο ~ crimi de crocodil
κοριτσάκι te cunosc de când erai o fetiţă
δακρύβρεχτ-ος, -η, -o adj. udat(-ă) cu lacrimi
atâtica
δακρυγόν-ος, -ος şi -α, -o adj. lacrimogen(-ă) d
δαγκάνα, η subst. 1. (la crustacee) cleşte 2. cleşte
-α αέρια gaze lacrimogene
δαγκανιάρ-ης, -α, -ικο adj. care muşcă d το
δακρ-ύζω, -υσα, δακρυσμένος v.i. 1. a lăcrima//
-ικο σκυλί câinele care muşcă
-υζουν τα μάτια μου ochii îmi lăcrimează 2. a
δαγκάνω v.t. vezi δαγκώνω
vărsa lacrimi
δάγκω-μα, -ματος, το şi δαγκανιά subst.
δακρυΐκ-ός, -ή, -ό adj. lacrimal(-ă) // -ός αδένας
acţiunea de a muşca, muşcătură glandă lacrimală
δαγκωματιά şi δαγκαματιά, η subst. urmă de δακρυόρροια, η subst. med. dacrioree, lăcrimare
muşcătură abundentă
δαγκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, δαγκωμένος I. v.t. 1. δάκρυσ-μα, -ματος, το subst. lăcrimare
a muşca d σκυλί που αλυχτάει δε -ώνει δάκτυλήθρα, η subst. degetar
câinele care latră nu muşcă d -ωσε τη γλώσσα
δακτυλιά, η subst. 1. amprenta degetului 2. can-
σου! muşcă-ţi limba! 2. (d. insecte) a pişcă d με
titate mică de lichid cât grosimea unui deget
-ωσε ένας ψύλλος m-a pişcat un purice II.
δακτυλικ-ός, -ή, -âadj. 1. digital(-ă)//-ά απο-
δαγκώνομαι v.r. (şi cu sensul) a se simţi lezat
τυπώματα amprente digitale 2. dactilic(-ă), al-
δάδα, η subst. 1. faclă, torţă l.fig. făclie, lumină
cătuit(-ă) din dactili (versuri)
δαδί, το subst. surcea care serveşte la aprinderea
focului δαχκτυλιοειδ-ής, -ής, -ές adj. inelat(-ă), în formă
de inel
δαιδαλώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. labirintic(-ă),
întortocheat(-ă), dedalian(-ă) 2. fig. compli- δακτυλιόλιθος, o subst. piatră preţioasă montată
cară) la un inel
δαίμονας, o subst. 1. demon, spirit rău, diavol 2. δακτύλιος, o subst. 1. verigă, inel; orice lucru în
fig. fam. un diavol de om 3. fam. om al dracu- fonnă de inel 2. zona centrală a Atenei în care
lui / al naibii de deştept 4.fig. un drac de copil e interzisă circulaţia automobilelor
δαιμον-ίζω, -ισα, ίστηκα, δαιμονισμένος I. v.t. δακτυλογράφηση, η subst. dactilografiere
a scoate din sărite, a înfuria Π. v.r. δαιμονίζομαι δακτυλογραφία, η subst. dactilografie
(şi cu sensul) a fi dominat(-ă)/posedat(-ă) de δακτυλογραφικ-ός, -ή, -ό adj. dactilografic(-ă)
demon / de un spirit rău III. adj. δαιμονισμένος δακτυλογράφος, o, η subst. dactilograf(-ă)
1. posedat(-ă) 2. nebun(-ă), apucat(-ă) 3. scos(- δακτυλογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, δακτυλογρα-
oasă) din minţi 4. înnebunitor φημένος v.t. a dactilografia
δακτυλοδεικτούμενος - δάσκαλος 163
δεκαοκτώ şi δεκαοχτώ num. card. optsprezece δέκατο, το subst. zecime, a zecea parte d το ένα
δεκαπενθήμερ-ος, -η, -ο adj. chenzinal(-ă), de ~ o zecime d τα δύο -α. două zecimi
15 zile, care apare de fiecare dată la 15 zile δέκκτ-ος, -η, -o num. ord. al zecelea, a zecea d
δεκαπενταετία, η subst. perioadă de 15 ani -ος πέμπτος al cincisprezecelea d -η έκτη a
δεκαπενταμελ-ής, -ής, -ές adj. format(-ă) din 15 şaisprezecea
membri // -ής επιτροπή comisie din 15 membri δεκατρ-είς, -είς, -im num. card. treisprezece,
δεκαπενταπλάσι-ος, -α, -o adj. de 15 ori mai numărul 13
mare / mai mult δεκά%ρον-ος, -η, -o adj. de zece ani (vârstă),
δεκαπενταριά, η subst. aproximativ 15 d καμιά care ţine zece ani
~ παιδιά vreo cincisprezece copii δεκάωρ-ος, -η, -o I. adj. care durează de zece
δεκαπεντασύλλαβος, o subst. vers din 15 silabe ore II. subst. / / το -o cele zece ore; durata de
Δεκαπενταύγουστος, o 1. bis. postul de Sfântă timp de zece ore d δουλεύω -o lucrez câte zece
Mărie 2. bis. sărbătoarea Sfintei Marii de la 15 ore
august δεκεμβριαν-ός, -ή, -ό adj. de decembrie
δεκαπέντε num. card. cincisprezece Δεκέμβριος, o subst. decembrie, (pop.) undrea
δεκαπλασι-άζω, -ίασα, -ιάστηκα, δεκαπλασι- δεκοχτούρα, η subst. omit. porumbel de pădure,
ασμένος v.t. a înzeci, a mări de zece ori d ~ τις guguştiuc
δυνάμεις a înzeci puterile
δέκτης, o subst. 1. persoană care primeşte 2.
δεκαπλασιασμός, o subst. înzecire
receptor, parte componentă a unui telegraf etc.
δεκαπλάσι-ος, -α, -o I. adj. de zece ori mai
δεκτικ-ός, -ή, -ό adj. receptiv(-ă)
mare (sau mai mult) II. adv. (-a)
δεκτικότητα, η subst. receptivitate
δεκάρα, η subst. 1. monedă de zece lepta (a
δεκτ-ός, -ή, -ό adj. 1. admis(-ă), acceptat(-ă),
zecea parte a drahmei) 2. fig. ceva fără valoare
primit(-ă) d έγινα παντού -ός με χαρά am
d δεν αξίζει ούτε ~ nu face nici doi bani d ~
fost primit cu bucurie pretutindeni 2. admisi-
δεν δίνω a nu da doi bani
bil(-ă), acceptabil(-ă)
δεκαριά (καμιά), η subst. (aproximativ / vreo)
δελε-άζω, -ασα, -άστηκα, δελεασμένος v.i. 1. a
zece
ademeni, a momi, a îmbia 2. a atrage, a seduce,
δεκάρικο, το subst. moneda de zece drahme
a tenta d τον -σε το κέρδος 1-a tentat câştigul
δεκαρολόγος, o subst. 1. persoană care îşi însu-
δελέασμα, το şi δελεασμός, o subst. seducţie,
şeşte bani 2. persoană care poate fi mituită cu
sume neînsemnate ademenire, atracţie, ispită
δεκάρχης, o subst. ist. decemvir δελεαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. seducător(-oare),
δεκαρχία, η subst. decemvirat ademenitor(-oare), atrăgător(-oare), ispititor
δεκασμός, o subst. mituire, mituială (-oare) d -ές προτάσεις propuneri ispititoare
δεκαστ-ής, o, -στρια, η subst. mituitor(-oare) II. adv. (-ά)
δεκασύλλαβος, o subst. decasilab, vers cu 10 si- δέλτα, το subst. 1. delta, a patra literă a alfabetu-
labe lui grecesc Δ, δ 2. geogr. delta unui fluviu d το
δεκατέσσερ-ις, -ις, -α num.card. paisprezece, ~ του Δούναβη Delta Dunării
numărul 14 δελτάριο, το subst. carte poştală d ταχυδρομικό
δεκατετράστιχο, το subst. sonet ~ carte poştală
δεκάτευμα, το subst. zeciuială, luarea dijmei δελτίο, το subst. 1. buletin d ~ ειδήσεων buletin
δεκατεύω v.t. a zeciui, a dijmui de ştiri d ~ καιρού buletin meteorologic d ~
δεκάτη, η subst. dijmă, dare a zecimii (din pro- ταυτότητος buletin de identitate 2. cartelă,
duse, din venituri) tichet d ~ τροφίμων cartelă de alimente 3. fişă
δεκατημόριο, το subst. a zecea parte δελτοειδ-ής, -ής, -ές adj. de forma literei Δ, del-
δεκατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, δεκατισμένος v.t. a toid(-ă); triunghiular(-ă)
decima δελφικ-ός, -ή, -ό adj. mitol. delfic(-ă), referitor
δεκάτισμα, το şi δεκατισμός, o subst. decimare (-oare) la Delfi
δεκατόλιτρο, το subst. decilitru δελφίνι, το subst. 1. delfin 2.fig. bun înotător
δεκατόμετρο, το subst. decimetru δελφίνος, o subst. 1. delfin, titlu dat moşteni-
δεκάτομ-ος, -η, -o adj. format(-ă) din zece volu- torului regelui Franţei 2. fig. persoană care
me d -η εγκυκλοπαίδεια enciclopedie în 10 urmează să ia locul vreunei personalităţi poli-
volume tice importante
δέμα - δερβίσης 167
δέ-μα, -μάτος, το subst. pachet, colet, balot // τα- coace d τα μήλα άρχισαν να δένουν merele
χυδρομικό ~ colet poştal // κάνω ~ a face un au început să se coacă
pachet // ένα ~ ύφασμα un balot de stofa δεξαμενή, η subst. rezervor, cisternă, bazin
δεμάτι, το subst. snop; braţ; legătură // ένα ~ δεξαμενόπλοιο, το subst. mar. navă cisternă,
χόρτο un braţ de fân petrolier
δεματ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, δεματιασμένος δεξ-ής, -ιά, -ί adj. drept(-eaptă) d o -ής ώμος
v.t. a lega în snopi umărul drept d η -ιά πλευρά του δρόμου
δεμάτιασ-μα, -ματος, το subst. facere de snopi partea dreaptă a drumului d το -ί χέρι mâna
δε(ν) adv. nu, particulă de negaţie verbală d ~ dreaptă
θέλω nu vreau d ~ πας και συ; nu te duci şi tu? δεξιά adv. 1. spre dreapta, la dreapta d πηγαίνω
δενδροκομία, η subst. arboricultură πρός τα ~ merg spre dreapta d βρίσκεται ~
δέντρο, το subst. pom; arbore, copac d οπωρο- μου se află la drepta mea d από τα ~ din
φόρα -α pomi fructiferi d κωνοφόρα -α arbori dreapta 2. favorabil d εύχομαι να σου έρθουν
coniferi // fig. γενεαλογικό ~ arbore genealogic όλα ~ îţi doresc să le ai pe toate bune 3. pol. la
δεντρογαλιά, η subst. zool. năpârcă / spre dreapta spectrului politic
δεντροκαλλιέργεια, η subst. pomicultură δεξιά, η subst. pol. dreapta politică d εφημερίδα
δεντροκαλλιεργητης, o subst. pomicultor της -ς ziar de dreapta
δεντρόκηπος, o subst. livadă δεξι-ός, -ά, -ό adj. 1. drept(-eaptă), din dreapta d
δεντροκομείο, το subst. pepinieră de pomi fruc- o -ός δρόμος drumul din dreapta 2. pol. de
tiferi dreapta d είναι -ός e de dreapta d -ές πεποιθή-
δεντροκόμος, o subst. arboricultor σεις convingeri de dreapta
δεντρολίβανο, το subst. bot. rozmarin δεξιόστροφ-ος, -η, -o adj. care se orientează
δεντρομολόχα, η subst. bot. nalbă mare spre dreapta, cu tendinţe de dreapta
δεντροστοιχία, η subst. 1. şir de arbori, alee δεξιοσύνη, η subst. abilitate, îndemânare, iscu-
mărginită de arbori 2. arbori plantaţi în şir sinţă
δεντροτόμηση, η subst. tăiere de arbori, tăiere de δεξιοτέχν-ης, o, -ισσα, η subst. îndemânatic(-ă),
pomi iscusit(-ă), virtuoz, cu talent deosebit în mese-
δεντροτόμος, o subst. tăietor de arbori (de lem- rie
ne) în pădure δεξιοτεχνία, η subst. abilitate, dexteritate, iscu-
δεντροφόρ-ος, -α, -o adj. arborifer(-ă) d -a sinţă, virtuozitate
περιοχή regiune arboriferă δεξιότητα, η subst. îndemânare, dibăcie, dexteri-
δεντροφυτεία, η subst. plantaţie de arbori, plan- tate
taţie de pomi δεξι-ώνομαι, -ώθηκα v.d. a da o recepţie
δεντροφύτευση, η subst. plantare de pomi; plan- δεξίωση, η subst. recepţie
tare de arbori, de copaci δέ-ομαι, -ήθηκα v.i. a se ruga
δεντροφυτ-εύω, -εψα, -εύτηκα, δεντροφυτεμέ- δέοντα, τα subst. 1. cele cuvenite, complimente
νος v.t. a planta arbori, pomi d δώσε τα ~ στους γονείς σου transmite com-
δεντρόφυτ-ος, -η, -o adj. plantat(-ă) cu pomi, cu plimente părinţilor tăi 2. salutări
arbori δεοντολογία, η subst. totalitatea datoriilor şi re-
δεντρύλλιο, το subst. puieţi; arbust gulilor morale dintr-o profesie, deontologie d
δέν-ω, έδεσα, δέθηκα, δεμένος I. v.i. l . a lega; a συνδικαλιστική ~ deontologie sindicală
face un nod; a bandaja d ~ το σακκί a lega δεοντολογικ-ός, -ή, -ό adj. deontologic(-ă)
sacul d ~ την πληγή a bandaja o rană d του έ- δέ-ος, -ους, το subst. teamă
σαν τα μάτια i-au legat ochii d δένομαι δέρας, το subst. piele, blană d mitol. το χρυσό-
ψυχικά με κάποιον a se lega sufleteşte de μαλλον ~ lâna de aur
cineva d ~ κάποιον χειροπόδαρα a lega pe δερβέναγας, o subst. ist. 1. dervenagă, ofiţer
cineva de mâini şi de picioare d λύνω και ~ a comandant al corpului de pază a trecătorilor în-
tăia şi a spânzura d το ~ κόμπο a face prin- tre munţi 2 .fig. om crud, nemilos, samavolnic,
soare, a pune pariu că... 2. a monta, a ataşa d ~ tiran
μηχανή a monta un motor d ~ το ρεύμα ποτα- δερβένι, το subst. trecătoare între munţi
μού a bara cursul unui râu II. v.i. 1. a se lega, a δερβίσ-ης şi ντερβίσ-ης, o subst. ist. 1. Călugăr
se închega d το σιρόπι έδεσε siropul s-a legat musulman, derviş 2. fig. persoană curajoasă,
d η σάλτσα δεν έδεσε sosul nu s-a legat 2. a se cinstită
168 δέρμα - δευτεριάτικος
δέρ-μα, -ματος, το subst. 1. piele; dermă2. piele δέσμι-ος, -α, -o adj. 1. legat(-ă), încătuşat(-ă),
de animal // ακατέργαστο ~ piele neprelucrată înlănţuit(-ă), întemniţat(-ă) 2. fig. prizonier
δερματεμπορία, tţ subst. comerţ cu piei, negoţ (-ă), subjugat(-ă), înrobit(-ă) // ~ των πάθων
cu piei του prizonierul viciilor sale
δερματέμπορος, o subst. negustor de piei δεσμός, o subst. 1. legătură, nod 2. legătură sufle-
δερματέν-ιος, -ία, -to adj. vezi δερμάτινος tească, prietenie 3. legătură amoroasă // δεν
δερματικ-ός, -ιί, -ό adj. cutanat(-ă) d ές παθή- έχω κανέναν -ό nu am nici un prieten / priete-
σεις afecţiuni cutanate nă / iubit(-ă)
δερμάτινη, η subst. dermatină δεσμοφύλακας, o subst. temnicer
δερμάτιν-ος, -η, -o adj. de piele d -η τσάντα δεσμωτήριον, το subst. închisoare provizorie
geantă de piele δεσμώτ-ης, o, -ρια, η subst. deţinut(-ă)
δερματίτιδα, η subst. med. dermatită δεσπόζουσα, η subst. 1. dominantă // -ες ιδέες
δερματολογία, η subst. med. dermatologie idei dominante 2. muz. treapta a cincea a gamei
δερματολόγος, o, η subst. medic specialist în muzicale, dominantă
dermatologie δεσπόζω I. v.i. a domina, a stăpâni// το βουνό -ει
δερματοπάθεΐΐΐ, η subst. med. dermatoză, denu- muntele acesta domină (locul) II. v.i. a pre-
mire generică pentru boli de piele domina, a se impune, a fi pe locul cel mai înalt
δερματοπώλ-ης, o, -ισσα, η subst. vânzător(-oa- δέσποινα, η subst. feud. stăpână // Δέσποινα, η
re) de piei Sfânta Fecioară
δερματοστιξία, η subst. tatuaj δεσποινίδα, η subst. domnişoară
δερματώδ-ης, -ης, -ες adj. asemănător(-oare) cu δεσποσύνη, η subst. feud. domniţă, fiică de boier
pielea δέσποτ-ας, -άδες, o subst. episcop
δέρνω, έδειρα, δάρθηκα, δαρμένος I. v.i. l . a δεσποτάτο, το subst. ist. despotat, teritoriu bi-
bate, a lovi d μη -ερεις το παιδί nu bate copi- zantin guvernat de un despot
lul d fig. με -ερουν οι σκέψεις mă bat gân- δεσποτεία, η subst. despotism, putere absolută,
durile 2. a chinui, a necăji 3. a birui, a bate d domnie, dominaţie
τον έδειρα l-am biruit II. v.r. δέρνομαι a se δεσπότης, o subst. 1. domn, stăpân, despot, gu-
văita, a se văicări, a se lamenta; a se bate cu vernator autonom al unui ţinut 2. tiran 3. bis.
pumnii în piept episcop, arhireu
δέσι-μο, -ματος, το subst. 1. legare d το ~ του δεσποτικό, το subst. 1. scaunul episcopia! în bise-
βιβλίου legarea cărţii είναι τρελλός για ~ rică 2. reşedinţa episcopului
este nebun de legat 2. asamblare d το ~ της δεσποτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. despotic(-ă), tiranic
μηχανής asamblarea maşinii 3. pansare, ban- (-ă), samavolnic(-ă) 2. bis. episcopal(-ă) II.
dajare 4. coacere d το ~ των φρούτων coace- adv. (-e) în mod despotic, tiranic
rea fructelor 5. (d. bijuterii) montură (a pietrei δεσποτισμός, o subst. pol. despotism, absolu-
preţioase) tism, tiranie, samavolnicie
δεσμά, τα subst. pl. lanţuri, cătuşe d κατα- δετικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de legător, al iegătorului
δικάζω σε ισόβια ~ a condamna la muncă sil-
(de cărţi) 2. τα -ά costul legării cărţilor
nică pe viaţă
δετ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. legat(-ă) 2. care se leagă
δέσμευση, η subst. 1. încătuşare 2. fig. obligaţie
3 .fig. legat(-ă) la timp II. adv. (-ά) fiind legat(-ă)
(morală/ juridică) // δεν έχω καμία ~ nu am
δεύτε! interj. înv. haideţi!, veniţi!, înainte! // bis.
nici o obligaţie
~ λάβετε φως! veniţi şi luaţi lumină!
δεσμευτικ-ός, -ή, -ό adj. care obligă
Δευτέρα, η subst. luni // Καθαρά ~ prima luni
δεσμ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, δεσμευμένος v.i. 1. a
din postul Paştilor // Μεγάλη ~ lunea mare
încătuşa 2. a impune un angajament, a obliga
δευτερεύ-ων, -ουσα, -ov adj. 1. secundar(-ă), care
pe cineva pe baza unei înţelegeri 3. a bloca
vine în al doilea rând ca importanţă // -ov
anumite acte în administrarea averii (depuneri
ζήτημα chestiune secundară 2. gram. -ουσα
băneşti la bănci etc.) // δεν -ευομαι από τίπο-
πρόταση propoziţie secundară
τα nu am nici o obligaţie
δευτεριάτικ-ος, -η, -o I. adj. de luni, care se în-
δέσμη, η subst. 1. mănunchi, legătură, snop 2.
tâmplă, au legătură, se referă la ziua de luni II.
fascicul // η ~ ακτίνων fascicul de raze
adv. (-a) în ziua de luni, lunea // ~ βάλθηκες
δεσμίδα, η subst. pachet mic (de bancnote),
να πλύνεις; lunea te-ai apucat să speli?
mănunchi mic
δευτεροβάθμιος - δήμαρχος 169
δευτεροβάθμι-ος, -α, -ο adj. de gradul al doilea, ξάπλωσε ~ να κοιμηθεί s-a culcat chipurile să
al doilea după grad d jur. -o δικαστήριο doarmă 2. (cu subst.) aşa zis(-ă), pretins(-ă) //
instanţă de gradul al doilea οι ~ φιλόσοφοι aşa zişii filozofi
δευτερογεν-ής, -ής, -ές adj. 1. refacut(-ă), făcut δηκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. muşcătoar(-oare), înţe-
(-ă) a doua oară 2. secundar(-ă) d -ής τομέας pător(-oare) l.fig. caustic(-ă), sarcastic, batjo-
domeniu secundar, industria unei ţări coritor d -ά λόγια vorbe caustice
δευτεροετ-ής, -ής, -ές adj. care este în al doilea δηκτικότητα, η subst. 1. causticitate, sarcasm 2.
an de studii // -ής φοιτητής student în anul al muşcătură, înţepătură (de insecte)
doilea δηλαδή I. adv. adică, va să zică, cu alte cuvinte d
δευτερόκλιτ-ος, -η, -o adj. gram. de declinarea ~ δεν θέλεις να φύγεις adică nu vrei să pleci d
a doua d -a ouaiecmicâ substantive de decli- ~ είσαι της ίδιας γνώμης adică eşti de aceiaşi
narea a doua părere II. conj. prin urmare, deci d όλη την
δευτερόλεπτο, το subst. secundă d για ένα ~ ώρα κοιτάζεις, ~ θέλεις να φύγουμε tot tim-
pentru o secundă pul te uiţi la ceas, deci vrei să plecăm
δευτερολογία, η subst. luare de cuvânt pentru a δηλητηρ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, δηλητηριασ-
doua oară μένος v.i. 1. a otrăvi 2. a intoxica 3. fig. a
δευτερολογ-ώ, -ησα v.t. a lua cuvântul pentru a învenina; a semăna vrajbă
doua oară δηλητηρίαση, η subst. 1. otrăvire 2. intoxicare
Δευτερονόμιον, το subst. relig. Deuteronom δηλητήριο, το subst. otravă, venin
δεύτερον adv. în al doilea rând δηλητηριώδ-ης, -ης, -ες I. adj. 1. otrăvitor(-oa-
δεύτερ-ος, -η, -o I. num. ord. al (a) doilea (doua)
re) 2. veninos(-oasă) II. adv. (-ώς) în mod
d ήρθε -ος a venit al doilea d -η φορά a doua
otrăvitor
oară d -o πάτωμα etajul al doilea d Κάρολος
δήλιον πρόβλημα, το subst. şi adj. problemă
o -ος Carol al doilea d κάθε -η μέρα o dată la
nerezolvată, de nerezolvat
două zile, la fiecare două zile d -o βραβείο
δηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, δηλωμένος v.t. a de-
premiul al doilea d από -o χέρι de mâna a
doua II. adj. secundar(-ă) d αυτό είναι -o clara, a face cunoscut, a comunica d ~ ενώπιον
ζήτημα aceasta este o chestiune secundară III. αρχής a declara în faţa unei autorităţi d ~ στο
subst. το -o fiecare din cele două părţi egale, τελωνείο τι έχω declar la vamă ce am d έχετε
cealaltă jumătate, doime d το ένα -o o doime τίποτα να -σετε; aveţi ceva de declarat?
δευτερότοκ-ος, -η, -o adj. al (a) doilea (doua) δήλωση, η subst. declaraţie d επίσημη ~ decla-
născut(-ă) d -ος υιός fiul al doilea născut raţie solemnă (oficială) d κοινή ~ declaraţie
δευτερ-ώνω, -ωσα I. v.i. l . a repeta, a relua, a comună d κάνω -εις προς τους δημοσιογρά-
reîncepe 2. a ara pentru a doua oară II. v.i. a se φους a face declaraţii ziariştilor
întâmpla pentru a doua oară δηλωσίας, o subst. persoană care a declarat ofi-
δευτέρι, το subst. vezi τεφτέρι cial că îşi reneagă concepţiile politice
δέχομαι, δέχτηκα v.d. a primi, a accepta, a δηλωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. declarativ(-ă) II. subst.
admite d ~ επισκέπτες a primi musafiri d πως το -ό mar. manifest, document cu mărfurile
δέχτηκε την είδηση; cum a primit vestea? // ~ încărcate pe o navă
την πρόσκληση κάποιου a accepta invitaţia δημαγωγία, η subst. pol. demagogie
cuiva d το ~ σαν δεδομένο îl admit ca un fapt δημαγωγικ-ός, -ή, -ό I. ad. polj. demagogic(-ă)
dat d ~ εις ακρόαση a primi în audienţă II. adv. (-ά)
δεχτ-ός, -ή, -ό adj. vezi δεκτός δημαγωγός, o subst. pol. demagog
δέ-ων, -ουσα, -ov adj. necesar(-ă), oportun(-ă), δημαγωγ-ώ, -ησα v.i. a fi demagog, a face dema-
just(-ă) d θα πάρουμε τα -οντα μέτρα vom gogie
lua măsurile necesare δημαρχείο, το subst. clădirea primăriei
δη pârtie, adv. înv. sigur, mai ales, după cum, δημαρχεύω v.i. a fi primar, a executa sarcini de
deci, desigur d και ~ şi mai ales, şi desigur d primar
κατά το ~ λεγόμενον după cum se zice δημαρχία, η subst. 1. primărie 2. demnitatea de
δήγ-μα, -ματος, το subst. 1. muşcătură 2. înţe- primar; mandatul de primar
pătură de insecte δημαρχιακ-ός, -ή, -ό adj. 1. care se referă la pri-
δήθεν adv. 1. chipurile, parcă, de parcă, ca şi cum, mărie; al, a, ai, ale primăriei 2. de primar d ~
cică, vorba vine d έκανε ότι ~ δεν τον πάρεδρος ajutor de primar
γνώριζε a făcut de parcă nu-1 cunoştea d δήμαρχος, o subst. primar
170 δήμευση - δημοσυντήρητος
διάβολ-ος, ο -ισσα, η subst. drac, diavol, demon, διαγωγή, η subst. purtare, comportare, compor-
satana, spirit rău, drăcoaică, diavoliţă // -ε! tament d πήρα δέκα στη ~ am luat zece la
drace! // τι (πως) -o! ce(cum) dracu! // στο -o!, purtare
να παρ'ο -ος! la dracu! // πήγαινε στο -o! du- διαγων-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a concura, a lua
te dracului! // τον έχω του -ου το κατάστιχο parte la întrecere, la concurs
îl las în seama diavolului // είναι στου -ου τη διαγώνι-ος, -α, -o adj. diagonal(-ă)
μάνα este la mama dracului (foarte departe) // διαγώνιος, η subst. geom. diagonalăe^covio-
στέλνω στο -o κάποιον a trimite la dracul pe μα, -ματος, το subst. teză scrisă (de elevi / stu-
cineva // έχει το -o μέσα του are pe dracul în denţi)
el // τι -o έκανες τόση ώρα; ce dracu ai făcut διαγωνισμός, o subst. 1. întrecere, concurs d
atâta timp? // να τον πάρει o ~ să-1 ia dracul // παίρνω μέρος σε -ό a lua parte la un concurs 2.
o ~ ξέρει τι έχει dracul ştie ce are // έσπασε o examen scris d έχουμε -ούς avem examene
~ το πόδι του şi-a rupt dracul piciorul scrise
διαβολοσκορπίσματα, τα pl. subst. ceea ce se διαδέχομαι, διαδέχτηκα v.d. a urma, a succeda,
risipeşte foarte repede a se succeda, a veni după d ~ κάποιον στην
διαβουλεύομαι v.d. 1. a delibera 2. a se sfătui, a θέση του a succeda cuiva în locul lui d τα
se consulta 3. a unelti, a urzi, a conspira κύματα διαδέχονταν το ένα το άλλο valu-
διαβουλεύσεις, οι subst. pl. negocieri, tratative rile se succedau unul după altul d ~ κάποιον
pentru a se ajunge la o hotărâre comună στο θρόνο a urma cuiva la tron
διαβούλιο, το subst. 1. consfătuire (secretă), de- διαδηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διαδηλωμένος I.
liberare, dezbatere 2. intrigă, uneltire v.t. a manifesta, a demonstra II. v.i. a lua parte
διαβρέχω v.t. aumecta la o manifestaţie
διάβροχ-ος, -η, -o adj. ud(-ă), îmbibat(-ă), în- διαδήλωση, η subst. manifestaţie, demonstraţie
muiată), leoarcă διαδηλ-ωτής, o -ώτρια, η subst, manifestant(-ă),
διαβρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διαβρωμένος v.t. 1. demonstrant(-ă)
a eroda, a produce o eroziune, a coroda, a roade διάδημα, το subst. diademă
2 .fi g. a strica διαδίδω, διέδωσα, διαδόθηκα, (δια)δεδομένος
διάβρωση, η subst. roadere, rozătură; erodare; ν. ί. a răspândi, a propaga, a face să circule o
eroziune, coroziune ştire în public, a zvoni ştiri false
διαβρωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. eroziv(-ă), coroziv διαδικασία, η subst. procedură, procedeu, proces
(-ă), corodant(-ă) d -ά οξέα acizi corozivi 2. d είναι ζήτημα -ς este o problemă de proce-
fig. -ές ενέργειες acţiuni corozive dură
διάγγελ-μα, -ματος, το subst. 1. mesaj 2. pro- διαδικαστικ-ός, -ή, -ό adj. de procedură, proce-
clamaţie durală)
(διαγιγνώσκω) διέγνωσα ν. t. med. 1. a diagnos- διάδικος, o subst. jur. impricinat(-ă), parte
tica, a stabili diagnosticul 2. a concluziona διαδίκτυο, το subst. (defectiv de plural) internet
διάγνωση, η subst. med. diagnostic; diagnoză διάδοση, η subst. 1. răspândire, propagare 2.
διαγνωστικ-ός, -ή, -ό I. adj. med. care se referă ducerea vorbei, zvonire; zvon
la diagnostic, diagnostic(-ă) II. subst. η -ή med. διαδόσιμ-ος, -η, -o adj. contagios(-oasă), molip-
diagnostică sitor(-oare)
διαγουμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διαγουμισμένος διαδότης, o subst. colportor
v.t. a prăda, a jefui διαδοχή, η subst. 1. succesiune d δικαίωμα -ς
διαγούμισ-μα, -ματος, το subst. prădare, jefui- drept de succesiune d κατά ~ în mod succesiv
re, jaf 2. moştenire
διάγραμ-μα, -ματος, το subst. 1. diagramă 2. διαδοχικ-ός, -ή, -ό I. adj. succesiv(-ă) II. adv.
plan, desen d τοπογραφικό ~ plan topografic (-ά)
3. rezumat 4. muz. portativ διαδοχικότητα, η subst. ordine de succesiune
διαγραφή, η subst. 1. trasare, desenare, schiţare, διάδοχ-ος, -η, -o adj. care succede / urmează,
descriere 2. ştergere, scoatere din evidenţă, următor(-oare) d -o σχήμα plan care succede
radiere, tăiere de pe listă 3. scutire de datorie altuia
διαγράφω, διέγραφα, διαγράφ(τ)ηκα, δια- διάδοχος, o, η subst. 1. succesor(-oare), urmaş(-ă),
γραμμένος v.t. l . a trasa, a desena, a schiţa, a moştenitor(-oare) 2. pol. moştenitorul(-oarea)
descrie 2. a exclude, a scoate din evidenţă 3. a tronului, prinţul(-esa) moştenitor(-oare) d επί-
radia, a şterge δοξος ~ moştenitor prezumtiv
διάγω v.i. a trăi, a-şi petrece timpul d διάγει βίο διαδραματιζόμενα, τα subst. pl. cele întâmplate
ακόλαστον duce o viaţă desfrânată d αποδίδω τα ~ redau cele întâmplate
διαδραματίζω - διακήρυξη 173
διαδραματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα I. v.t. a îndeplini, διαιρετικό, το subst. gram. liniuţa de despărţire
a juca un rol // -ισε μεγάλο ρόλο στην ιστορία în silabe
a îndeplinit un rol mare în istorie II. v.r. διαιρετ-ός, -ή, -ό adj. divizibil(-ă) d -ός αριθμός
διαδραματίζομαι a avea loc, a se întâmpla, a număr divizibil
se petrece // τα γεγονότα -ίστηκαν ως εξής διαιρετότητα, η subst. divizibilitate
evenimentele s-au petrecut în felul următor διαιρ-ώ, -εσα, -έθηκα, διαιρεμένος v.t. 1. a îm-
διαδρομή, η subst. parcurs; traseu părţi, a diviza, a face o împărţire 2. fig. a dez-
διάδρομος, o subst. coridor; pistă bina // -ει και βασίλευε! dezbină şi stăpâneşte
δικζευγμέν-ος, -η, -o adj. divorţat(-ă) (divide et impera)
διαζευκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de despărţire, des- διαισθάνομαι, διαισθάνθηκα v.d. a intui
părţitor(-oare) 2. gram. disjunctiv(-ă) d -ός διαίσθηση, η subst. intuiţie
σύνδεσμος conjuncţie disjunctivă διαισθητικ-ός, -ή, -ό adj. intuitiv(-ă)
διάζευξη, η subst. despărţire, separaţie, separare δίαιτα, η subst. dietă, regim, cură de slăbire d
// είμαστε σε ~ suntem despărţiţi κρατώ sau χάνω ~ a ţine regim, a face cură de
διαζύγιο, το subst. divorţ slăbire
διάζίβ-μει, -μετος, το subst. arhit. 1. friză, cor- Δίαιτα, η subst. pol. dietă, adunare legislativă
nişă, centură, brâu 2. culoar în teatral antic δίΕίτησία, η subst. 1. arbitraj 2. arbitrare
îicăifaffl!, tt subst. dezinfectare prin ardere de διαιτητ-ής, o, -ήτρια, η subst. arbitru(-ă)
sulf διαιτητική, η subst. med. dietetică
διαβέρμανο!], î| subst. 1. înfierbântare, încălzire διαιτητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. referitor(-oare) la
2. fig. aţâţare dietă, dietetic(-ă) 2. arbitrai, de arbitraj
διέθεσ-η, η subst. 1. dispoziţie, dispunere; ordo-
διαιτολόγιο, το subst. 1. schemă a regimului ali-
nare, aşezare d e%sb στη ~ μοο a avea la dispo-
mentar 2. registru de regim alimentar al bolna-
ziţie d είναι στη ~ μοβ a fi la dispoziţia mea d
vilor
η ~ της περιουσίας dispunere de avere 2. dis-
poziţie sufletească d δεν έχω ~ nu sunt dispus, διαιων-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, διαιωνισμένος v.t.
nu am poftă, nu am chef 3. gram. diateză d 1. a eterniza 2. fig. a amâna la nesfârşit rezol-
ενεργητική η παθητική ~ diateză activă sau varea unei probleme
pasivă 4. pl. intenţii d τι - εις έχει; ce intenţii διαιώνιση, η subst. eternizare
are? διακα-ής, -ής, -ές I. adj. arzător(-oare), fierbinte
διαθέσιμ-ος, -η, -o adj. disponibil(-ă); cel(-a) d -ής πόθος dorinţă arzătoare II. adv. (-ώς) cu
pus(-ă) în disponibilitate mare putere, cu ardoare, foarte mult d το
διαθεσιμότητα, η subst. disponibilitate d υπάλλη- επιθυμώ ~ doresc fierbinte
λος σε ~ funcţionar pus în disponibilitate Διακαινήσιμου, της subst. bis. săptămâna lumi-
διαθέτης, o subst. jur. testator, cel care lasă un nată, prima săptămână de după Paşte
testament διακανον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διακανονισμένος
διαθέτω, διέθεσα, διατέθηκα, διατεθειμένος v.t. a aranja, a reglementa
v.t. l . a dispune d δεν ~ χρήματα nu dispun de διακανονισμός, o subst. reglementare, aranjare
bani // ~ πολλά μέσα a dispune de multe d o ~ του προβλήματος reglementarea proble-
mijloace 2. a pune la dispoziţie, a oferi 3. a mei
expune (în vederea vânzării); a vinde διακατέχω (διακατέχομαι) v.t. (d. sentimente)
διαθήκη, η subst. testament d εκ -ς κληρονόμοι a poseda, a stăpâni
moştenitori testamentari // relig. η Παλαιά διάκειμαι v.i. a avea intenţii (bune sau rele, faţă
και η Καινή ~ Vechiul şi Noul Testament de ceva sau de cineva) d ~ φιλικά a avea o dis-
διάθλαση, η subst. fiz. refracţie poziţie prietenească
διαθλαστικ-ός, -ή, -ό adj. de refracţie, refrac- διακεκαυμένη ζώνη, η subst. geogr. zona tropi-
tară) cală
διαθλαστικότητα, η subst. refractabilitate διακεκομμέν-ος, -η, -o adj. întrerupt(-ă)
διαθλώ, διέθλασα (διαΟλώμαι), διαθλαστηκα διακεκριμέν-ος, -η, -o adj. distins(-ă), eminent
v.t. fiz. a refracta, a produce o refracţie (-ă), remarcabil(-ă) d -ος επιστήμονας remar-
διαίρεση, η subst. 1. împărţire, diviziune 2. fig. cabil om de ştiinţă
dezbinare, disensiune 3. mat. împărţire διάκενο, το subst. interval, spaţiu gol intermediar
διαιρετέ-ος, -α, -o adj. mat. care trebuie să fie διακήρυξη, η subst. proclamaţie, declaraţie d ~
împărţit προς τη χώρα proclamaţie către ţară d η ~ των
διαιρετέ ος, o subst. aritrn. deîmpărţitul δικαιωμάτων του ανθρώπου declaraţia drep-
διαιρέτης, o subst. aritm. împărţitorul turilor omului
174 διακηρύσσω - διακωμωδώ
διακηρ-ύσσω, -υξα, -ύχτηκα şi ύχθηκα, διακη- διακοσάρ-ης, o subst. sport sportiv la alergarea
ρυγμένος v.t. l . a declara, a proclama, a anunţa de 200 de metri
solemn 2. fig. a susţine categoric // ~ τις διακοσαριά (καμιά) subst. (în jur de / cam)
απόψεις μου a-şi susţine punctele de vedere două sute
διακινδυν-εύω, -εψα şi -ευσα I. v.t. a pune în διακόσ-ιοι, -ιες, -ια num. card. două sute
pericol, a primejdui, a periclita II. v.i. a fi în διακοσιοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al(a) douăsute-
pericol, a se expune unui pericol // -εψα πολ- lea(două suta)
λές φορές am fost în pericol de mai multe ori διακόσμηση, η subst. decoraţie, omare, pavoazare
διακίνηση, η subst. 1. mişcare din loc, deplasare d εσωτερική ~ decoraţie interioară
2. propagare διακοσμ-ητής, o, -ήτρια, η subst. decorator(-oare)
διακιν-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. 1. a transporta; a διακοσμητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. decorativ(-ă), de
deplasa 2. a propaga decor2.yîg. ornamental(-ă); secundar(-ă), fără
διακλαδ-ίζομαι şi διακλαδ-ώνομαι, -ίστηκα importanţă d ~ ρόλος rol secundar
şi -ώθηκα, διακλαδισμένος şi διακλαδωμέ- διάκοσμος, o subst. decor; decoraţiune
νος v.r. a se ramifica διακοσμ-ώ, -ησα, -ήθηκα, διακοσμημένος v.i. a
διακλάδωση, η subst. 1. ramificare 2. ramificaţie decora, a împodobi, a ornamenta (mai ales un
3. (la calea ferata) linie secundară spaţiu)
διακοιν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διακοινωμένος διακρατικ-ός, -ή, -ό adj. interstatal(-ă)
ν. ί. (rar) a comunica διακριβ-ώνω, -ωσα v.t. l . a cerceta în amănunţi-
διακοίνωση, η subst. dipl. comunicare diploma- me 2. a constata
tică scrisă, notă διακρίνω, διέκρινα, διακρίθηκα, διακεκριμέ-
διακομιδή, η subst. transport (al răniţilor etc.) νος I. v.t. l . a distinge, a deosebi, a vedea d
διακομ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διακομισμένος v.t. δεν ~ τίποτα στον ορίζοντα nu disting nimic
a transporta (răniţi, bolnavi) la orizont d δεν μπορεί να διακρίνει το δί-
διακόνε-μα, -ματος, το subst. cerşit, cerşetorie καιο από το άδικο nu poate să distingă ce
διακον-εύω, -ψα v.t. a cerşi este drept de ce este nedrept d ~ τα χρώματα
διακονία, η subst. bis. 1. diaconie 2. serviciu, a deosebi culorile 2. a caracteriza, a deosebi II.
ajutor care se dă v.r. διακρίνομαι a se evidenţia, a se remarca d
διακονιά, η subst. cerşetorie ~ γιά την σοβαρότητα του a se remarca prin
διακονιάρ-ης, o, -a şi -ισσα, η subst. cerşetor severitate
(-oare) διάκριση, η subst. 1. deosebire, trăsătură distinc-
διακόνισσα, η subst. 1. femeie care îngrijeşte tivă 2. discriminare d κοινωνικές -εις discri-
biserica 2. soţia diaconului minări sociale 3. premiu, distincţie
διάκονος, o subst. bis. diacon διακριτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. distinctiv(-ă), carac-
διακοπή, η subst. 1. întrerupere; încetare, oprire teristic(-ă) d -ό γνώρισμα trăsătură distinctivă
// άνευ -ς fără întrerupere // ~ των εχθροπρα- 2. discret(-ă), reţinut(-ă) d -ός άνθρωπος om
ξιών încetarea ostilităţilor 2. rupere, ruptură // discret 3. discreţionar(-ă) d -ή εξουσία putere
η ~ διπλωματικών σχέσεων ruperea relaţiilor discreţionară II. τα -ά subst. milit. însemnele
diplomatice 3. suspendare // η ~ των πληρω- gradului III. adv. (-ά) cu discreţie
μών suspendarea plăţilor 4. οι διακοπές va- διακριτικότητα, η subst. discreţie, tact
canţă // στις -ές în timpul vacanţei // καλο- διακυβέρνηση, η subst. guvernare; guvernământ;
καιρινές -ές vacanţa de vară administrare d η ~ μιας χώρας guvernarea
διακόπτης, o subst. întrerupător, comutator unei ţări d κοινοβουλευτική ~ guvernare par-
διακόπτω, διέκοψα, διακόπηκα, (διακεκομ- lamentară d μορφή -ς fel de guvernământ
μένος) v.t. 1. a întrerupe, a suspenda // ~ το διακυβερν-ώ, -ησα, -ήθηκα, διακυβερνημένος
ταξίδι a întrerupe călătoria // μη με -εις nu mă v.t. a guverna; a administra; a conduce
întrerupe // ~ την αλληλογραφία a întrerupe διακυβ-εύω, -ευσα, -εύτηκα I. v.t. a risca, a ex-
corespondenţa 2. a rupe, a pune capăt // pune unui pericol; a juca ceva la zaruri II. v.i. a
διέκοψα μαζί του τις σχέσεις am rupt cu el fi în pericol de a pierde ceva
relaţiile διακύμανση, η subst. fluctuaţie, oscilaţie, varia-
διακόρευση, η subst. deflorare ţie
διακορ-εύω, -ευσα,-εύτηκα, διακορευμένος v.t. διακωμώδηση, T{subst.ridiculizare,batjocură
a deflora, a dezvirgina διακωμωδ-ώ, -ησα, -ήθηκα, διακωμωδημένος
διάκος, o subst. bis. diacon v.t. a ridiculiza, a batjocori, a lua în râs
διαλαλητής - διαμέσου 175
ένα μαγαζί au spart un magazin, au furat prin διασκεδαστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. distractiv(-ă),
efracţie, au prădat un magazin plăcut(-ă), amuzant(-ă) 2. de dispersie
διαρρήκτης, o subst. spărgător, hoţ, răufăcător διασκελ-ίζω, -ισα v.t. a trece cu pas mare peste,
διάρρηξη, η subst. 1. spargere; crăpare // η ~ των a face pasul mare, a păşi peste d -ισα το
τοιχωμάτων crăparea pereţilor l.fig. spargere κατώφλι a păşi pragul
cu scop de a fura, efracţie // η ~ της τράπεζας διασκελισμός, o subst. deschiderea pasului
spargerea băncii διασκέλισ-μα, -ματος, το subst. vezi διασκε-
διαρροή, η subst. 1. scurgere, pierdere prin λισμός
scurgere l.fig. destrămare, descompunere διασκευ-άζω, -ασα, -άστηκα, διασκευασμένος
διάρροια, η subst. med. diaree v.t. l . a aranja, a pune în ordine 2. a modifica,
διαρροϊκ-ός, -ή, -ό adj. med. de diaree, diareic(-ă) a corecta 3. a prelucra o operă literară, o bucată
διαρρυθμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διαρρυθμισμένος muzicală etc.
v.t. a reglementa d ~ ένα ζήτημα a reglementa διασκευή, η subst. prelucrare, adaptare (operă
o chestiune literară, muzicală)
διαρρύθμιση, η subst. 1. reglementare 2. împărţi- διάσκεψη, η subst. 1. conferinţă; consfătuire d ~
re, distribuţie, compartimentare a unui spaţiu d κορυφής conferinţă la nivel înalt, summit 2.
η ~ του σπιτιού împărţirea casei deliberare d οι ένορκοι αποσύρθηκαν στο
διαρχία, η subst. vezi δυαρχία δωμάτιο των -εων juraţii s-au retras în camera
de deliberare
διασάλευση, η subst. 1. zguduire, clătinare l.fig.
διασκορπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διασκορπισμένος
tulburare (a minţii), scrânteală d η ~ του
v.t. a risipi, a împrăştia, a dispersa d -ιστήκαμε
μυαλού tulburare a minţii
σε όλες τις γωνιές του κόσμου ne-am împrăş-
διασαλ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, διασαλευμένος
tiat în toate colţurile lumii
v.t. l . a zgudui, a zdruncina d -εύτηκε η υγεία
διασκορπισμός, o subst. risipire, împrăştiere,
μου sănătatea mea s-a zdruncinat 2. a tulbura dispersare
διασαφην-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διασαφηνισμέ-
διασπαθ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διασπαθισμένος
νος v.t. a clarifica, a elucida, a lămuri v.t. a cheltui fără socoteală
διασαφήνιση şi διασάφηση, η subst. 1. clarifi- διασπάθιση, η subst. cheltuială exagerată
care, elucidare, lămurire 2. ecou. declaraţie d διάσπαρτ-ος, -η, -o adj.risipit(-ă),împrăştiat(-ă),
τελωνειακή ~ declaraţie vamală dispersat(-ă)
διασαφητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de clarificare, de διάσπαση, η subst. 1. dezintegrare, separare vio-
lămurire, clarificator(-oare), lămuritor(-oare) lentă, rupere, spargere, scindare, sciziune //η ~
II. adv. (-ά) în mod lămuritor της απεργίας spargerea grevei d η ~ του
διάσειση, η subst. comoţie d med. η ~ του κόμματος scindarea partidului d επήλθε ~
εγκεφάλου comoţie cerebrală στις γραμμές μας a intervenit o sciziune în
διάσελο, το subst. geogr. pas, trecătoare rândurile noastre 2. fiz. dezagregare, fisionare
διάσημα, τα subst. pl. însemnele (gradului), d η ~ του ατόμου dezagregarea atomului d η ~
semn distinctiv του ατομικού πυρήνα fisionarea nucleului
διάσημ-ος, -η, -o adj. celebru(-ă), renumit(-ă), atomic
vestit(-ă) d -ος συγγραφέας scriitor renumit d διασπ-αστής, o, -άστρια, η subst. scizionist(-ă);
-οι άνδρες oameni celebri dezbinator(-oare); spărgător(-oare) d -ής απερ-
διασημότητα, η subst. 1. celebritate, renume, γίας spărgător de grevă
reputaţie 2. persoană celebră διασπαστικ-ός, -ή, -ό adj. scizionist(-ă), de
διασκεδ-άζω, -ασα, -άστηκα, διασκεδασμένος spargere, de dezbinare d -ές ενέργειες acţiuni
v.t. şi z. 1. a (se) distra, a (se) amuza d ~ το dezbinatoare
παιδί μου îmi distrez copilul d -άσαμε ωραία διασπείρω, διέσπειρα, διεσπαρμένος v.i. a
ne-am distrat frumos 2. a risipi, a împrăştia, a răspândi (ştiri etc.)
dispersa διασπορά, η subst. 1. diasporă// οι Ελληνες της
διασκέδαση, η subst. 1. distracţie, petrecere, διασποράς grecii din diasporă 2. răspândire
amuzament d κέντρο -σεως local de distracţie διασπώ, διέσπασα, (διασπώμαι), διασπάστη-
d καλή ~! petrecere frumoasă! 2. risipire, κα, διασπασμένος v.t. l . a scinda, a dezbina, a
împrăştiere, dispersare separa violent; a sparge d ~ την αμυντική
διασκεδασμός, o subst. 1. risipire, împrăştiere, γραμμή a sparge linia de apărare 2. a dezagre-
dispersare l.fiz. dispersie (a luminii) ga, a fisiona
διασταλτικός - διαταρακτικός 179
διαφημιστικ-ός, -ή, -ό adj. de publicitate, publi- να -ίσω την υπόθεση încerc să lămuresc cazul
citar(-ă) d -ό γραφείο agenţie (de publicitate) 2. a culturaliza, a lumina d ~ τις μάζες a lumi-
διαφθείρω, διέφθειρα, διαφθάρηκα (διεφθαρ- na masele
μένος) v.t. 1. a corupe, a perverti 2. a vicia, a διαφώτιση, η subst. lămurire, elucidare, clarifi-
deprava care
διαφθορά, η subst. cădere morală διαφωτισμός, o subst. iluminism
διαφθορέας, o subst. 1. corupător 2. seducător 3. διαφωτιστής, o subst. iluminist, adept al ilumi-
mituitor nismului
διαφθορείο, το subst. loc de destrăbălare διαφωτιστικ-ός, -ή, -ό adj. edificator(-oare)
διαφιλονικ-ώ, -ησα v.t. l.a contesta, a disputa d διαχειμ-άζω, -ασα v.i. a ierna, a-şi petrece iama
διαφιλονικοΰμενος contestat, disputat διαχείμαση, η subst. iernare
διαφορ-ά, η subst. 1. diferenţă, deosebire d έχουν διαχειρ-ίζομαι, -ίστηχα v.t. a administra, a
μεγάλη ~ στον χαρακτήρα au caractere foarte mânui // ~ μεγάλα χρηματικά ποσά a mânui
diferite d με τη διαφορά ότι... cu deosebire că mari sume de bani
2. divergenţă, dezacord d λύσαμε ειρηνικά τις διαχείριση, η subst. administraţie, administrare
-ές μας am rezolvat paşnic divergenţele noas- d η ~ μιας περιουσίας administrarea unei
tre d ειδοποιός ~ diferenţa specifică 3. mat. averi d δουλεύει στη ~ a lucra în administraţie
diferenţă διαχειρ-ιστής, ό; -ίστρια, η subst. 1. adminis-
διαφορετικ-ός, -ή, -ό I. adj. diferit(-ă), deose- trator(-oare) 2. gestionar(-ă)
biră) II. adv. -ά în mod diferit, altfel, alt- διαχειριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de administraţie;
minteri d ~ δεν σε αφήνω altfel nu te las administrativ(-ă) 2. de gestiune
διαφορ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διαφορισμένος v.t. διαχέομαι v.r. a se împrăştia în toate direcţiile
mat. a diferenţia, a calcula o diferenţială διαχρονία, η subst. diacronie
διαφορικό, το subst. 1. tehn. diferenţial 2. mat. διαχρονικ-ός, -ή, -ό adj. diacronic(-ă)
diferenţială διαχύνω, διέχυσα, διαχύθηκα, διαχυμένος v.t.
διαφορικ-ός, -ή, -ό adj. diferenţial(-ă) d mat. şi v.r. a (se) împrăştia în toate direcţiile, a (se)
-ός λογισμός calcul diferenţial revărsa
διάφορο, το subst. 1. interes 2, câştig 3. dobândă διάχυση, η subst. 1. (d. raze etc.) revărsare 2. fiz.
4. τα -α coloană din ziar cu scurte anunţuri difuziune 3. d διαχύσεις, oi efuziune; gesturi
διαφοροποίηση, η subst. 1. asumarea unei alte de curtoazie d με δέχτηκε με πολλές ~ m-a
popilii rd d η ~ του υπουργού από την κυβερ- primit cu multe gesturi de curtoazie
νιτική πολιτή οδήγησε στην απομακρυνσή διαχυτικ-ός, -ή, -ό adj. expansiv(-ă), exuberant
του asumarea de către ministru a unei alte (-ă), curtenitor(-oare)
politici decât cea guvernamentală a dus la διαχυτικότητα, η subst. expansivitate, exube-
îndepărtarea lui 2. (şi biol.) diferenţiere ranţă, curtenie
διαφοροποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, διαφοροποιημέ- διάχυτ-ος, -η, -o adj. răspândit(-ă), împrăştiat(-ă)
νος v.t. a diferenţia διαχωρ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, διαχωρισμένος v.t.
διάφορ-ος, -η, -o adj. diferit(-ă), divers(-ă) d 1. a separa, a disjunge, a despărţi // ~ τα ώριμα
αγοράζω -α πράγματα am cumpărat diferite από τα άγουρα separ cele coapte de cele
lucruri necoapte 2. a distinge d δεν ~ τα χρώματα nu
διάφραγ-μα, -ματος, το subst. 1. despărţitură 2. disting culorile
anat. diafragmă διαχωρισμός, o subst. separare; disjungere; des-
διάφραξη, η subst. îngrădire părţire
διαφυγή, η subst. 1. fugă, evadare 2. scăpare 3. διαχωριστικ-ός, -ή, -ό adj. care desparte, care
scurgere separă, disjunctiv(-ă); de demarcaţie d -ή
διαφύλαξη, η subst. păstrare, conservare γραμμή linie de demarcaţie
διαφυλ-άσσω, -αξα, -άχτηκα şi -άχθηκα, δια- διαψεύδ-ω, διέψευσα, διαψεύστηκα şi διαψεύ-
φυλαγμένος v.t. a păstra, a conserva σθηκα, διαψευσμένος v.t. a dezminţi, a nega, a
διαφωνία, η subst. dezacord, divergenţă, neînţe- da o dezminţire d η είδηση διαψεύεται ştirea
legere d έχουμε -ίες avem neînţelegeri este dezminţită
διαφων-ώ, -ησα v.i. a nu fi de acord, a fi în deza- διάψευση, η subst. dezminţire; tăgadă d δίνω ~
cord / în divergenţă, a avea păreri diferite d ~ στον τύπο a da o dezminţire în presă d ~
μαζί σου nu sunt în acord cu tine d -ούμε στις ελπίδων dezminţirea speranţelor
απόψεις avem divergenţe de opinii διβάνι, το subst. divan (mobilă)
διαφωτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, διαφωτισμένος v.t. διβολ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, διβολισμένος v.t. a
1. a lămuri, a elucida, a clarifica d προσπαθώ ara pentru a doua oară
182 διβόλισμα - διεκπεραιώνω
διβόλισ-μα, -ματος το subst. a doua arătură δίδυμ-ος, -η, -o adj. geamăn(-ă) d οι Δίδυμοι
δίβουλ-ος, -η, -ο adj. nestatornic(-ă), inconsec- constelaţia Gemenilor
ventă), schimbător(-oare); indecis(-ă) δίδω v.t. vezi δίνω
διγαμία, η subst. bigamie διεγείρω, διέγειρα şi διήγειρα, διεγέρθηκα,
δίγαμ-ος, -η, -o adj. bigam(-ă) διεγερμένος v.t. l . a excita d ~ τις αισθήσεις a
διγεν-ής, -ής, -ής adj. 1. care se trage din două excita simţurile 2. a suscita, a trezi, a stârni, a
neamuri / naţionalităţi diferite 2. biol. bisexual provoca // ~ την περιέργειαν a stârni curiozi-
(-ă), bisexuat(-ă) 3. gram. ambigen(-ă), neu- tatea d ~ υποψίες a trezi bănuieli 3. a instiga, a
trală) agita, a incita, a revolta d ~ τα πνεύματα a
διγλωσσία, η subst. bilingvism; diglosie agita spiritele d ~ σε επανάσταση a instiga la
δίγλωσσ-ος, -η, -o adj. bilingv(-ă) revoluţie d διεγείρεται η συνείδησή μου a i se
δίγνωμ-ος, -η, -o adj. indecis(-ă) în păreri revolta conştiinţa
δίδαγ-μα, -ματος, το subst. 1. lecţie, predare 2. διέγερση, η subst. 1. excitare, excitaţie; stimulare
învăţătură, precept, concluzie d μου έγινε ~ 2. stârnire, provocare; instigare, întărâtare 3.
mi-a fost de învăţătură // βγάζω τα -ματα a agitaţie, revoltă
trage concluziile διεγερτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. excitant(-ă), stimu-
διδακτέ-ος, -α, -o adj. (d. o lecţie, temă etc.) lantă), stimulativ(-ă) d το -ό χάπι pilulă ex-
care trebuie / urmează a fi predat(-ă) citantă 2. provocator(-oare), instigator(-oare) 3.
διδακτήριο, το subst. clădire în care se învaţă de revoltă
(şcoală) διέγνωσα v.t. vezi διαγιγνώσκω
διδακτική, η subst. metodică δίεδρ-ος, -η, -o adj. mat. diedru(-ă)
διδακτικ-ός, -ή, -ό I. adj. didactic(-ă), şcolar(-ă) διαζευγμέν-ος, -η, -o adj. divorţat(-ă)
d -ό προσωπικό personal didactic d -ό βιβλίο διεθν-ής, -ής, -ές I. adj. internaţional(-ă) d oi
carte şcolară II. adv. (-ά) în mod didactic -είς σχέσεις relaţiile internaţionale d το -ές
διδάκτορ-ας, -o, -η subst. doctor (în ştiinţă) ρεπερτόριο repertoriul internaţional II. adv.
διδακτορία, η subst. titlul de doctor (-ώς)
διδακτορικ-ός, -ή, -ό adj. de doctorat d -η δια- διεθνισμός, o subst. pol. internaţionalism
τριβή teză de doctorat d -ές εξετάσεις exam- διεθν-ιστής, o; -ίστρια, η subst. pol. intemaţio-
ene de doctorat nalist(-ă)
δίδακτρα, τα subst. pl. taxe şcolare διεθνολογία, η subst. jur. drept internaţional
διαδασκαλείο, το subst. şcoală pedagogică; in- διεθνολόγ-ος, -o, -η subst. jur. specialist(-ă) în
stitut pedagogic drept internaţional
διδασκαλία, η subst. 1. predare, instruire, învă- διεθνοποίηση, η subst. internaţionalizare
ţământ d η ~ του μαθήματος predarea lecţiei d διεθνοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, διεθνοποιημένος
εποπτική ~ învăţământ prin corespondenţă 2. v.t. a internaţionaliza; a da un caracter inter-
învăţătură, doctrină naţional
διδασκαλικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. profesoral(-ă),
διείσδυση, η subst. pătrundere, penetrare; infil-
dăscălesc(-ească); de dascăl, de profesor 2. η -ή
trare, strecurare
profesorat, dăscălie II. adv. (-ά) ca un învăţă-
διεισδύω, διείσδυσα v.i. a pătrunde, a penetra, a
tor, ca un profesor
διδάσκαλος, o, -ισσα, η subst. învăţător(-oare), răzbi, a trece prin; a se infiltra
profesor(-oară) διεκδίκηση, η subst. revendicare d οικονομικές
διδ-άσκω, -αξα, -άχτηκα şi -άχθηκα, διδαγ- -εις revendicări economice
μένος I. v.t. 1. a preda, a expune o lecţie, a ţine διεκδικητ-ής, o; -ήτρια, η subst. jur. revendi-
un curs cu un ciclu de lecţii, prelegeri etc. d ~ cant(-ă)
στο πανεπιστήμιο a preda la Universitate d ~ διεκδικητικ-ός, -ή, -ό adj. revendicativ(-ă)
φιλοσοφία a preda filozofie 2. a propovădui d διεκδικ-ώ, -ησα, -ήθηκα, διεκδικημένος v.t. a
~ τον λόγο του θεού a predica cuvântul lui revendica, a pretinde d -ώ τα δικαιώματά
Dumnezeu II. v.r. a fi profesor μου a-şi revendica drepturile
διδαχή, η subst. 1. predare 2. bis. învăţătură, διεκπεραι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διεκπεραιωμέ-
didahie, predică νος v.t. l . a expedia 2. a înregistra şi a expedia
δίδραχμο, το subst. monedă în valoare de două (acte, pachete etc.) 3. a duce la sfârşit, a executa
drahme (un ordin, serviciu etc.)
διεκπεραίωση - διεύρυνση 183
διευρ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα, διευρυμένος v.t. a care 2. pl. τα -ά documente, acte justificative,
lărgi // ~ τον ορίζοντα των γνώσεων μου a-şi certificate etc.
lărgi orizontul cunoştinţelor δικαιολογία, η subst. justificare; temei d χωρίς
διεφθαρμέν-ος, -η, -ο adj. stricat(-ă), imoral(-ă), καμιά ~ fără nici o justificare
depravat(-ă) δικαιολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, δικαιολογημένος
δίζυγο, το subst. sport bare paralele v.t. l . a găsi scuze d μη τον -είς nu-i găsi scuze
διήγη-μα, -ματος, το subst. povestire, nuvelă d όλα τα ~ la toate găsesc o scuză 2. a justifica
διηγηματικ-ός, -ή, -ό adj. de povestire, narativ 3. a demonstra justeţea unui lucru
(-ă) d -ό ύφος stil narativ δικαιοπραξία, η subst. act judiciar legal; docu-
διηγηματογραφία, η subst. nuvelistică ment prevăzut cu formele legale, recunoscut de
διηγηματογράφ-ος, -o, -η subst. nuvelist(-ă), dreptul civil
scriitor(-oare) de povestiri δίκαι-ος, -η, -o I. adj. drept(-eaptă), just(-ă),
διήγηση, η subst. naraţiune, povestire, istorisire echitabij(-ă) d -ος άνθρωπος om drept d η
διηγ-ούμαι şi διηγ-ιέμαι, -ήθηκα v.d. a povesti, υπόθεσή μας είναι -η cauza noastră este
a nara, a istorisi // μας -ήθηκε ό, τι είδε ne-a dreaptă d -η μοιρασιά o împărţire echitabilă
povestit ce a văzut II. adv. (-a) pe bună dreptate
διήθηση, η subst. filtrare δικαιοστάσιο, το jur. 1. suspendarea temporară
διηθητήριο, το subst. filtru a activităţii judecătoreşti 2. moratoriu
διηλεκτρικ-ός, -ή, -ό adj. dielectric(-ă) δικαιοσύνη, η subst. justiţie, dreptate, echitate d
διημερ-εύω, -ευσα v.i. (d. o farmacie etc.) a fi το Υπουργείο Δικαιοσύνης Ministerul Justi-
ţiei
deschis timp de 24 de ore
δικαιούμαι v.d. l . a avea dreptate 2. a avea drep-
διήμερ-ος, -η, -o adj. care durează două zile; de
tul // δεν ~ να πάρω άδεια nu am dreptul să
două zile d -η άδεια (învoire) concediu de
iau concediu
două zile
δικαιούχ-ος, -o, -η subst. cel (cea) în drept
διηπειρωτικ-ός, -ή, -ό adj. intercontinental(-ă) δικαίω-μα, -ματος, το subst. drept d κληρονο-
διηρημέν-ος, -η, -o adj. (înv.) împărţit(-ă), divi- μικό ~ drept la moştenire d το ~ του εκλέγειν
zară), partajat(-ă) και εκλέγεσθαι dreptul de a alege şi de a fi
διθέσι-ος, -ια, -io adj. de două locuri, cu două ales // δημοκρατικά -ματα drepturi democra-
locuri tice 11 αποκατάσταση των -των repunerea în
διθυραμβικ-ός, -ή, -ό I. adj. ditirambic(-ă) II. drepturi // το ~ της κυριότητος dreptul de
adv. (-ά) în mod ditirambic, elogios proprietate // με ποιό cu ce drept?
διθύραμβος, o adj. cu două uşi δικαιωματικ-ός, -ή, -ό I. adj. de drept; legitim(-ă)
δίθυρ-ος, -η, -o adj. cu două uşi II. adv. (-ά) pe drept cuvânt, cu tot dreptul
διίσταμαι v.d. (d. păreri, opinii etc.) a fi în deza- δικαι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, δικαιωμένος v.i. 1.
cord a face / a da dreptate // να είστε βέβαιος ότι
δικαζόμεν-ος, -η, -o adj. (înv.) cel(cea) aflat(-ă) θα -ωθήτε să fiţi sigur că vi se face dreptate //
în judecată το δικαστήριο τον -ωσε tribunalul i-a dat
δικ-άζω, -ασα, -άστηκα, δικασμένος v.t. jur. 1. dreptate 2. fig. a da dreptate d η ζωή με -ωσε
a judeca 2. a condamna d ~ ένα φονιά a judeca viaţa mi-a dat dreptate 3. a îndreptăţi
un criminal d υπόθεση (δε)δικασμένη afacere δικαίωση, η subst. 1. faptul de a i se face / da
judecată dreptate 2. îndreptăţire; justificare
δίκαιο, το subst. 1. drept d ποινικό ~ drept δικανίκ-ός, -ή, -ό adj. judiciar(-ă) // -ός λόγος
penal d συνταγματικό ~ drept constituţional d pledoarie
διοικητικό ~ drept administrativ d ρωμαϊκό ~ δίκαννο, το subst. armă de vânătoare cu două
drept roman 2. dreptate d έχω ~ a avea dreptate ţevi
d του έδωσα ~ i-am dat dreptate d αποδίδω δικάσιμος şi δικάσιμη, η subst.jur. zi de jude-
το ~ a face dreptate care (a procesului)
δικαιόγραφο, το subst. jur. titlu, act δικαστήριο, το subst. 1. tribunal, judecătorie //
δικαιοδοσία, η subst. jurisdicţie; resort d δεν παραπέμπω στο ~ a trimite la tribunal 2. com-
είναι της -ς μου nu este de resortul meu plet de judecată 3. proces
δικαιολόγηση, η subst. justificare; motivaţie δικαστ-ής, o, -ή şi -ίνα, η subst. judecător(-oare)
δικαιολογητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de justificare, δικαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. judiciar(-ă), de jude-
justificativ(-ă) Π. subst. 1. το -ό act de justifi- cată, judecătoresc(-ească) // -ή απόφαση hotă-
δικαστικός - δίνω 185
διπλαρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διπλαρωμένος v.t. διπλωματοόχ-ος, -α, -o adj. care are o diplomă
a acosta, a opri pe cineva, a agăţa universitară; licenţiat(-ă)
διπλασ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, διπλασιασμένος διπλωμέν-ος, -η, -o adj. îndoit(-ă); împăturit(-ă)
v.t. a dubla, a mări de două ori // ~ την ποσό- διπλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, διπλωμένος v.i. 1. a
τητα a dubla cantitatea // -ιάστηκαν οι îndoi, a împături 2. a împacheta, a înfăşură
δυνάμεις μας ni s-au dublat forţele διπλωπία, η subst.med. diplopie, vedere dublă
διπλασίαση, η şi διπλασιασμός, o subst. du- διπλωτ-ός, -ή, -ό adj. vezi διπλωμένος
blare, creştere de două ori, multiplicare cu doi δίποδ-ος, -η, -ο I. adj. biped(-ă), cu două pi-
διπλάσι-ος, -α, -ol. 1. adj. dublu(-ă), num. mul- cioare II. subst. το -o, biped, om; o pereche din
tipl. de două ori 2. subst. το -o cantitatea dublă picioarele calului sau altui animal patruped
II. adv. (-a) de două ori pe atât διπολικ-ός, -ή, -ό adj. bipolar(-ă), cu doi poli
δίπλευρ-ος, -η, -o adj. cu două laturi δίπορτ-ος -η -o I. adj. cu două uşi; cu două ieşiri
διπληγία, η subst. med. diplegie, paralizie gene- II. subst. το -o dublă ieşire, fig. dublă şansă,
rală a corpului două posibilităţi d το έχει ~ ştie să se descurce
διπλό- element de compunere cu sensul "dublu" δίπρακτο, το subst. piesă de teatru în două acte
sau "de două ori" διπροσωπία, η subst. duplicitate, fel de a fi cu
διπλογένεση, η subst. diplogeneză două feţe, făţărnicie; ipocrizie
διπλογραφία, η subst. cont. contabilitate în par- διπρόσωπ-ος, -η, -o adj. duplicitar(-ă); făţarnic
tidă dublă δίπτερ-ος, -η, -o I. adj. 1. insectă cu două aripi,
διπλόγραφο, το subst. copie dublă, duplicat dipter(-ă) 2. templu antic cu două şiruri de
διπλοπρόσωπ-ος, -η, -o adj. persoană duplici- coloane II. subst. pl. τα -α, insecte diptere
tar(-ă), cu două feţe (furnică, ţânţar)
διπλ-ός, -ή, -ό I. adj. dublu(-ă), îndoit(-ă) d -ή
δίπτυχο, το subst. 1. icoană / tablou cu două
μερίδα porţie dublă d -ή σημασία dublu
părţi diptic 2. bis. pomelnic 3 .fig. operă muzi-
înţeles d -ά παράθυρα geamuri duble // -ό
cală sau literară din două părţi
κρεβάτι pat dublu d παίζει -ό παιχνίδι a face
διπΰθμεν-ος, -η, -o adj. cu fund dublu
joc dublu, a fi făţarnic II. adv. (-ά) dublu d τα
δίπυλ-ος -η -o adj. cu două porţi
βλέπω ~ a vedea dublu
διπλοτυπία, η subst. gram. însuşirea de a avea διπυρίτης, o subst. pesmet, galetă
dublă formă gramaticală δις adv. (înv.) bis, de două ori
διπλότυπ-ος, -η, -o I. adj. 1. cuvânt cu două δισάκι, το subst. desagă; traistă
forme gramaticale 2. tipărit(-ă) în dublu exem- δισέγγονο şi δισεγγόνι, το subst. strănepot
plar d II. subst. το -o chitanţă, bon, adeverinţă δισέγγ-ονος, o -ονη şi -όνα, η subst. strănepot
de primire etc. tipărit(-ă) în dublu exemplar, (-oată)
din care unul se dă celui în cauză şi celălalt δισεκατομμύριο, το subst. miliard
rămâne la cotor; duplicat δισεκατομμυριούχ-ος, -α -o adj. miliardar(-ă)
διπλοός-ή, -οόν adj. vezi διπλός δίσεκτ-ος şi δίσεχτ-ος, -η, -o adj. 1. (d. an)
διπλόφαρδ -ος, -η, -ο adj. (d. stofe) dublu lat(-ă) bisect l. fig. funest, cu ghinion d -a χρόνια ani
διπλοψηφία, η subst. pol. dublă votare funeşti
διπλοψηφίζω v.t. pol. a vota de două ori (la ace- δισέλιδ-ος, -η, -o adj. de două pagini d -o άρθρο
leaşi alegeri) articol de două pagini
δίπλω-μα, -ματος, το subst. 1. îndoire, pliere 2. δισήμαντ-ος, -η, -o adj. cu două sensuri
diplomă, brevet d ~ πανεπιστημίου diplomă δισθεν-ής, -ής, -ές adj. chim. bivalent(-ă)
universitară d ~ ευρεσιτεχνίας brevet de δισκελ-ής, -ής, -ές şi δίσκελ-ος, -η, -ο adj. cu
invenţie două picioare / braţe / bare d -ές εργαλείο
διπλωμάτ-ης, o -ισσα, η subst. 1. diplomat(-ă) instrument cu două braţe
l.fig. om dibaci / iscusit δισκέτα şi ντισκέτα, η subst. dischetă, disc mag-
διπλωματία, η subst. diplomaţie netic (la calculatoare)
διπλωματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. diplomatic(-ă) d δισκίο, το subst. farm. pastilă, tabletă d -ία ασ-
-ός αντιπρόσωπος reprezentant diplomatic d πιρίνης tablete de aspirină
-ές σχέσεις relaţii diplomatice d -ή ασυλία δισκοβολία, η subst. sport, aruncarea discului
imunitate diplomatică d -ή απάντηση răspuns δισκοβόλος, o, η subst. sport aruncător(-oare) de
diplomatic 2. fig. şiret(-eată), prefăcut(-ă) II. disc, discobol(-ă)
adv. (-ά) δισκογραφία, η subst. muz. discografie
188 δισκοθήκη - δίψηφο
διψ-ώ şi διψ-άω, -ασα, διψασμένος v.i. a-i fi cercări d ήταν για μένα μια δύσκολη ~ a fost
sete, a fi însetat(-ă), a fi avid(-ă) // -ά για pentru mine o încercare grea
μάθηση este însetat de învăţătură δοκιμασμέν-ος, -η, -o adj. încercat(-ă), verifi-
διωγμός, o subst. prigoană, persecuţie cat(-ă) d -o μέσο procedeu verificat
διωδία, η subst. muz. duet δοκιμαστήριο, το subst. încăpere / sală / cabină
διώκτ-ης, -o, -τρια, η subst. 1. prigonitor(-oa- de probă (într-un magazin)
re), persecutor(-oare) 2. urmăritor(-oare) δοκιμαστής, o subst. degustător
δι-ώκομαι, -ώχθηκα v.r. a fi prigonit(-ă) δοκιμαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. de încercare, de
διώνυμο, το subst. mat. binom probă, de experimentare d -ή πτύση zbor de
δίωξη, η subst. 1. gonire 2. urmărire // ποινική ~ încercare II. adv. (-ά) de probă
urmărire penală 3. poteră δοκιμή, η subst. 1. probă, încercare, probare d
διώξι-μο, -ματος, το subst. destituire, con- παίρνω για ~ a lua de probă d η ~ του φορέ-
cediere, dare afară, demitere ματος probarea rochiei d η ~ της μηχανής
δίωρ-ος, -η, o adj. cu durata de două ore d -η încercarea maşinii 2. (teatru) repetiţie d οι -ές
διακοπή întrerupare de două ore του έργου repetiţiile piesei 3. tentativă, expe-
διώροφ-ος, -η, -o adj. cu două etaje rienţă, examen
διώρυγα, η subst. canal d πλωτή ~ canal naviga- δοκίμιο, το subst. 1. eseu 2. tip. şpalt
bil d η ~ του Σουέζ Canalul de Suez δοκιμιογράφος, o, η subst. eseist(-ă), autor(-oare)
διώχνω, έδιωξα, διώχτηκα, διωγμένος v.t. a de eseuri
izgoni, a alunga, a da afară d τον έδιωξαν από δόκιμ-ος, -η, -o adj. 1. încercat(-ă), recunoscut(-ă)
το πανεπιστήμιο l-au dat afară din universitate ca bun(-ă), consacrat(-ă) d -ος συγγραφέας
d τον έδιωξα από το σπίτι μου l-am gonit din scriitor consacrat 2. începător(-oare), ucenic
casa mea (-ă), novice
δόγα., η subst. doagă δόκιμος, o subst. milit. 1. ofiţer stagiar 2. mar.
δόγϊΐς, o subst. ist. doge aspirant, primul grad de ofiţer în marina mili-
δόγ-μα, ματος, το subst. dogmă, doctrină tară
δογματ-ίζω, -ισα, δογματισμένος ν. ί. l . a dog- δοκός, η subst. grindă 2. gimn. bârnă
matiza 2. a vorbi pe un ton sentenţios care nu δοκούν, το subst. d κατά το ~ la discreţia
permite replică δόκτορας, o subst. 1. doctor în ştiinţă 2. doctor
δογματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. dogmatic(-ă) II. (medic)
subst. η -ή dogmatica d η -ή του ινδικού δολάριο, το subst. dolar
βραχμανισμού dogmatica brahmanismului in- δολερ-ός, -ή, -ό adj. perfid(-ă), viclean(-ă)
dian III adv. (-ά) δόλι-ος, -α, -o adj. înşelător(-oare), viclean(-ă)
δογματισμός, o subst. dogmatism δόλ-ιος, -ια, -io adj. sârman(-ă), nenorocit(-ă),
δοθιήνας, o subst. furuncul mizerabil(-ă)
δόκανο, το subst. cursă, capcană // πιάστηκα δολιότητα, η subst. viclenie, perfidie
στο ~ m-am prins în cursă δολιοφθορά, η subst. sabotaj
δοκάρι, το subst. grindă δολιοφθορέας, o subst. sabotor
δοκησισοφία, η subst. prezumţiozitate, înfumu- δολιχοκέφαλ-ος, -η, -o adj. dolicocefal(-â)
rare, aroganţă δολομίτης, o subst. mineral, dolomit, dolomită
δοκησίσοφος, o, -η, η subst. prezumţios(-oasă) δολοπλοκία, η subst. uneltire, intrigă, urzeală,
δοκιμά-ζω, -ασα, -άστηκα, δοκιμασμένος I. complot d καταχθόνια ~ uneltire infernală
v.t. l.a încerca, a proba, a verifica d -ασα όλα δολοπλόκ-ος, -α, -o adj. uneltitor(-oare), urzi-
τα μέσα am încercat toate mijloacele d ~ τη tor(-oare), intrigant(-ă)
μηχανή a încerca motorul 2. a degusta, a gusta δόλος, o subst. viclenie, tertip, şiretlic, truc
d ~ τα κρασιά a degusta vinurile d ~ το δολοφονία, η subst. asasinat, asasinare
φαγητό a gusta mâncarea II. v.i. a încerca, a δολοφονικ-ός, -ή, -ό I. adj. ucigător(-oare), de
îndura, a trece prin d -ασα να φύγω am încer- asasin, al asasinului d -ή απόπειρα încercare
cat să plec d -ασα πολλές ελλείψεις am îndu- nereuşită de asasinat II. adv. (-ά) prin ucidere /
rat multe lipsuri III v.r. -αζομαι (şi cu sensul) asasinat
a fi chinuit(-ă), a suferi δολοφόν-ος, o, η şi -ισσα, η subst. asasin(-ă),
δοκιμασί-α, η subst. 1. încercare, verificare 2. ucigaş(-ă)
suferinţă, chin, necaz, încercări ale soartei d δολοφον-ώ, -ησα, -ήθηκα, δολοφονημένος v.t.
πέρασα πολλές -ες am trecut prin multe în- a asasina, a ucide cu premeditare
190 δόλωμα - δουλεΰω
δόλω-μα, ματος, το subst. şi fig. momeală δοξομανία, η subst. sete de glorie, goană după
δολ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, δολωμένος v.t. 1. a glorie
momi, a pune momeală (în undiţă, etc.) 2. a δόρυ, το subst. lance, suliţă
altera, a falsifica 3 fig. a înşela δορυφορικ-ός, -ή, -ό adj. de satelit, care se efec-
δομή, η subst. structură, alcătuire internă // η ~ tuează prin satelit d -ή τηλεόραση televiziune
της κοινωνίας structura societăţii prin satelit
δόμηση, η subst. construire, edificare, zidire δορυφόρος, o subst. 1. satelit d τεχνικός ~
δομικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de construcţie 2. de struc- satelit artificial 2.fig. însoţitor
tură, structural(-ă) δόση, η subst. 1. doză, porţie 2. com. rată d το
δομισμός, o adj. structuralism αγόρασα με -εις l-am cumpărat în rate
δομιστικ-ός, -ή, -ό adj. lingv. structuralist(-ă) δοσίλογος, o subst. ortografie greşită pentru fos-
δομ-ώ, -ησα, ήθηκα, δομημένος v.t. a structura tul δωσίλογος
δον, o, δόν(ι)α η subst. don, dona (formule de δόσι-μο, -ματος, το subst. 1. faptul de a fi dat d
politeţe în spaniolă) το ~ στη δημοσιότητα faptul de a da publici-
Λον Ζουάν, o fam. Don Juan, bărbat afemeiat, tăţii d το ~ των ρούχων στο πλυντήριο datul
rufelor la spălătorie 2. dare, impozit, taxă, con-
berbant, crai
tribuţie, tranzacţie (comercială etc.)
δόνηση, η subst. scuturătură, zguduire, cutremu-
δοσοληψία, η subst. vânzare, negoţ, afaceri co-
rare, zdruncinare, vibraţie d σεισμική ~ cutre-
merciale
murare a pământului
δότ-ης, o -ρια, η subst. donator(-oare)
δονκιχοτικ-ός, -ή, -ό I. adj. donchişotesc(-ă) II.
δοτική, η subst. gram. dativ
adv. (-ά) ca Don Quijote
δοτ-ός, -ή, -ό adj. impus(-ă) cu forţa
δονκιχοτισμός, o subst. donchişotism
δούκ-ας, o, -ισσα, η subst. duce(-esă)
δοντάγρα, η subst. med. cleşte de scos dinţi δουκάτο, το subst. 1. ducat 2. monedă de aur
δόντι, το subst. 1. dinte d μαχαίρι με -α cuţit cu δούλα, η subst. vezi δούλος
dinţi/dinţat 2. fig. putere d έχει -α are putere, δουλεία, η subst. 1. robie, sclavie 2. jur. servi-
are dinţi d ήλιος με -α soare cu dinţi d tute
οπλισμένος ως τα -ια înarmat până-n dinţi d
δουλει-ά, η subst. lucru, ocupaţie, serviciu,
του έτριξα τα -ια l-am ameninţat d του πονεί
muncă, treabă d τι ~ κάνει o πατέρας σου;
το ~ γι'αυτήν este îndrăgostit de ea care este ocupaţia tatălui tău? d αγροτικές -ές
δοντιά, η subst. muşcătură de dinţi munci agricole d χειρονακτική ~ muncă brută
δον-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. l . a scutura, a zgâlţâi, a d απολύω από τη ~ a da afară din serviciu d
zdruncina, a clătina, a face să se cutremure, a έπιασα ~ σε εργοστάσιο mi-am găsit de lucru
zgudui 2 .fig. a emoţiona la fabrică d σε ~ να βρισκόμαστε să ne aflăm
δόξα, η subst. 1. glorie, slavă, mărire 2. fig. fai- în treabă d δεν είναι δική σου ~ nu e treaba ta
mă, prestigiu d peior. ελληνική ~ treabă grecească / lucru
δοξ-άζω, -ασα, -άστηκα, δοξασμένος v.t. l . a prost făcut
glorifica, a slăvi, a preamări // ~ το θεό a slăvi δούλε-μα, ματος, το subst. 1. prelucrare, lucrare
pe Dumnezeu d δοξασμένο ας είναι το ονομά d η πέτρα αυτή χρειάζεται ακόμα ~ piatra
σου! slăvească-se numele tău 2. a lăuda, a elo- aceasta mai trebuie încă prelucrată, l.fig. unel-
gia, a binecuvânta, a adora d και αυτός tire, manipulare, lucrătură
-άστηκε από όλους şi el a fost lăudat de toţi 3. δουλεμπορικ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oare) la
a crede, a avea credinţă d κανείς δεν ξέρει τι comerţul de sclavi
-ει nimeni nu ştie în ce crede el δουλεμπόριο, το subst. comerţ de sclavi
δοξάρι, το subst. (la vioară etc.) arcuş δουλέμπορος, o subst. negustor de sclavi
δοξαριά, η subst. muz. (la instrumentele muzi- δουλευταρ-άς şi δουλευτάρ-ης, -ού şi -α, -ικο
cale) atingerea coardelor cu arcuşul adj. foarte muncitor(-oare) / hamic(-ă), labo-
δοξασία, η subst. credinţă, doctrină, concepţie rios(-oasă).
δοξαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de slăvire, de prea- δουλ-ευτής, o, -εύτρα, η subst. 1. muncitor(-oare)
mărire II. subst. το -κό , bis. tropar de slăvire, 2. om harnic
imn bisericesc δουλ-εύω, -εψα, -εύτηκα, δουλεμένος I. v.t. l . a
δοξολογία, η subst. tedeum, slujbă ţinută în îm- munci, a face un lucru d -εύω τη γή a munci
prejurări solemne pământul 2. a prelucra d ~ το μάρμαρο a pre-
δοξολογ-ώ, -ησα v.t. a slăvi pe Dumnezeu lucra marmora II. v.i. 1. a munci, a lucra, a
δούλεψη - δρεπάνισμα 191
avea serviciu // ~ στην οικοδόμηση a lucra în δραμαμίνη, η subst. farm. dramamine, un medi-
construcţii 2. a funcţiona // η μηχανή -ευει cament contra greţii / răului de mare etc.
καλά maşina funcţionează bine 3. (d. maga- δραματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. dramatic(-ă) d η -ή
zine) a fi deschis d τα καταστήματα δεν -ουν τέχνη arta dramatică d -ό διήγημα povestire
magazinele nu sunt deschise dramatică II. adv. (-ά)
δούλεψη, η subst. 1. muncă, serviciu 2. (fam.) loc δραματικότητα, η subst. esenţă / aspect / conţinut
de muncă d είναι στη ~ μου face parte din dramatic, dramatism
obligaţiile mele de serviciu, δραματολογικ-ός, -ή, -ό adj. de artă dramatică
δουλικ-ός, -ή, -ό I. adj. servil(-ă), slugarnic(-ă), δραματολόγιο, το subst. repertoriu
supus(-ă) d -ή μίμηση imitaţie servil(-ă) d -ή δραματοποίηση, η subst. dramatizare
συμπεριφορά comportare slugarnică Π. adv. (-ά) δραματοποί-ώ, -ησα, -ήθηκα, δραματοποιημέ-
δουλικότητα, η subst. servilism, slugărnicie νος v.t. 1. a dramatiza 2. fig. iron. a da prea
δουλοκτησία, η subst. sclavagism multă importanţă
δουλοκτητικ-ός, -ή, -ό adj. sclavagist(-ă) d -ή δραματουργία, η subst. dramaturgie
κοινωνία societatea sclavagistă δραματουργός, o, η subst. dramaturg, autor de
δουλοπαροικία, η subst. iobăgie opere dramatice
δουλοπάροικος, o subst. iobag δράμι, το subst. dram d δεν έχει ~ μυαλό nu are
δουλοπρέπεια, η subst. slugărnicie nici un pic de minte
δουλοπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. slugarnic(-ă), de δράνα, η subst. brazdă cu plante (într-o grădină)
slugă II. adv. (-ώς) δραπανωτ-ός, -ή, -ό adj. în formă de seceră
δούλ-ος, o, -α, η subst. 1. sclav(-ă), rob(-oabă) δραπέτευση, η subst. evadare
2. servitor(-oare), slugă δραπετ-εύω, -ευσα ν. i. a evada
δουλώνω, -ωσα, -ώθηκα, δουλωμένος v.t. l . a δραπέτης, o subst. evadat, fugit
aservi, a subjuga l.fig. a subordona, a supune δράση, η subst. acţiune, activitate d ελεύθερο
δούλωση, η subst. înrobire, supunere, subjugare, πεδίο -ς câmp liber de acţiune d άνθρωπος
aservire -ς om de acţiune d έχει μεγάλη ~ are multă
δούναι, το subst. d ~ και λαβείν debit şi credit; activitate d ~ του έργου acţiunea piesei (tea-
afaceri, tranzacţii tru)
δούπος, o subst. zgomot surd, troncăt, troncănit, δρασκελιά, η subst. 1. pas (distanţa dintre pi-
troncănire cioare în mers) 2. păşire, pas peste ceva
δούρειος (ίππος), o subst. cal troian 2. fig. mij- δρασκελ-ίζω, -ισα v.i. a trece cu pasul; a păşi
loc de inducere în eroare peste
δοχείο, το subst. vas, recipient (m. ales pentru un δραστηριοποίηση, η subst. activizare, activare
lichid) d ~ βενζίνης canistra de benzină d înv. δραστηριοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, δραστηριοποιη-
~ της νυκτός oala de noapte μένος v.t. a activiza, a activa, a intensifica
δραγάτης, o subst. vier, păzitor de vie activitatea
δραγόνος, o subst. ist. dragon, militar cavalerist δραστήρι-ος, -α, -o I. adj. 1. activ(-ă), energic(-ă)
de elită d ~ άνθρωπος om activ 2. eficace d -o
δραγουμάνος, o subst. ist. dragoman, interpret, φάρμακο medicament eficace II. adv. (-a)
translator δραστηριότητα, η subst. activitate
δράκα, η subst. un pumn de..., o mână de..., δράστης, o, -στρια, η subst. 1. fâptaş(-ă), autor
cantitate mică (-oare) 2. jur. criminal(-ă)
δράκαινα, η subst. 1. mitol. mama pădurii 2. iht. δραστικ-ός, -ή, -ό I. adj. energic(-ă), eficace d
un fel de peşte 3. bot. un fel de plantă -ές ενέργειες acţiuni energice d -ό φάρμακο
δράκοντας, o subst. mitol. monstru, zmeu medicament eficace II. adv. (-ά)
δρακόντει-ος, -α, -o adj. draconic(-ă), foarte δραστικότητα, η subst. eficacitate, eficienţă
sever(-ă) δραχμή, η subst. drahmă, moneda naţională a
δράκος, o subst. 1. mitol. zmeu 2. folcl. vampir statului grec
3 .fig. răufăcător periculos δραχμοσυντήρητ-ος, -η, -o adj. cel(cea) care
Δράκουλας, o subst. Dracula, erou în filmele de trăieşte cu bani puţini / dintr-un venit mic
groază δρεπάνι, το subst. seceră d το ~ φεγγαριού
δρά-μα, ματος, το subst. 1. dramă 2. fig. eveni- semilună
ment tragic d είναι ~ η υπόθεση situaţia e dra- δρεπαν-ίζω, -ισα v.t. a secera
matică δρεπάνισ-μα, ματος, το subst. secerat; seceriş
192 δρεπανιστής - δυναμίτης
δρεπαν-ιστής, ο, -ίστρια, η subst. secerător(-oa- δρυάδα, η subst. mitol. driadă, nimfă a pădurilor
•re) δρύιν-ος, -η, -o subst. de stejar // -o ξύλο lemn
δρέπω, έδρεψα v.t. a tăia şi a culege (flori, fructe de stejar
etc.) // ~ τους καρπούς a culege roadele δρυμός, o subst. pădure de stejari; codru
δριμ-ύς (-εία) -ύ I. adj. 1. acut(-ă), aspru(-ă), în- δρυοκολάπτης, o subst. ornit. ciocănitoare
ţepător(-oare), pătrunzător(-oare) d -ύς πόνος δρύπη, η subst. bot. drupă
durere acută // -ύς χειμώνας iarnă aspră d -ύ δρυς şi δρυός, η subst. bot. stejar
ψύχος frig pătrunzător 2. fig. caustic(-ă), se- δρω, έδρασα v.i. a acţiona, a activa, a fi activ(-ă)
ver(-ă), dur(-ă) II. (-έως) cu asprime, sever // πρέπει να δράσουμε trebuie să acţionăm
δριμύτητα, η subst. asprime, violenţă, caustici- δρωτσίλα, η subst. med. exantem, transpiraţie în
tate d η ~ του χειμώνα asprimea iernii d του
timpul verii
επετέθηκε με ~ 1-a atacat cu asprime
δυάδα, η subst. pereche
δρόλαπας, o şi δρολάπι, το subst. furtună (vânt
puternic, însoţit de ploaie) δυαδικ-ός, -ή, -ό adj. 1. dualist // ist. -ή μοναρ-
δρομάδα, η subst. zool. dromader χία monarhia dualistă (Austro-Ungaria) 2.
δρομάκι, το şi δρομάκος, o subst. străduţă binar(-ă)
δρομέας, o subst. sport, alergător δυάρι, το subst. 1. (la jocul de cărţi) numărul doi
δρομολόγιο, το subst. itinerar, mers, rută d το ~ // πήρα ένα ~ am luat un doi 2. apartament cu
două camere
των τραίνων mersul trenurilor
δυαρχία, η subst. ist. 1. diarhie 2. pol. dualism
δρομολόγηση, η subst. 1. programarea itineraru-
δυΐκός αριθμός subst. gram. dual
lui, a rutei, a traseului l.fig. stabilirea modului
δυϊσμός, o subst. filoz. dualism
de acţiune într-o anumită situaţie
δύναμαι v.d. a putea, a fi în stare // δεν ~ va
δρομολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, δρομολογημένος
v.t. 1. a pune în circulaţie mijloace de transport κάνω τίποτε nu pot să fac nimic
pe un itinerar stabilit l.fig. a stabili etapele de δύναμ-η, η subst. 1. putere, forţă // σωματική ~
realizare d -ήθηκαν οι εξελίξεις au fost sta- forţă fizică // με εγκαταλείπουν οι -εις μου
bilite dinainte evoluţiile(etapele) de parcurs mă lasă puterile l. fig. putere, tărie, forţă // η ~
δρόμος, o subst. 1. drum, rută, cale; stradă d της αλήθειας puterea adevărului // ψυχική ~
είμαι όλο στους -ους sunt mereu pe drumuri d tărie sufletească // κινητήρια ~ forţă motrice //
τον έρριξαν στους -ους l-au aruncat pe dru- θερμική ~ putere calorică // ισορροπία -εων
muri d παίρνω στραβό -o a o apuca pe un echilibrul de forţe // αγοραστική ~ putere de
drum greşit // τράβα το -o σου urmează-ţi dru- cumpărare // οι μεγάλες -εις marile puteri //
mul d δύο ωρών ~ cale de două ore d στη μέση ένοπλες -εις forţe armate 3. vigoare // λόγος
του -ου în mijlocul străzii 2. sport, cursă d -ος γεμάτος ~ discurs plin de vigoare 4. efectiv,
110 μ. μετ'εμποδίων cursă de 110 m. cu obsta- număr de membri // η ~ της Οργάνωσης efec-
cole d ταχύτητος cursa de alergare tivul organizaţiei 5. mat. ridicare la putere η ~
δρόμωνας, o subst. mar. corvetă στην οποία υψώνεται (o αριθμός) puterea la
δροσάτ-ος, -η, -o şi δρθσερ-ός, -ή, -o I. adj. care se ridică (numărul) 6. -ει του νόμου în
răcoros(-oasă) II. adv. (-ά) virtutea legii // πάσει -ει din răsputeri, cu orice
δροσιά, η subst. 1. răcoare d κάνει ~ e răcoare 2. preţ // θά κάνουμε το κατά ~ vom face tot ce
rouă d έπεσε ~ a căzut rouă 3. fig. prospeţime, se poate // διανοητικές -εις facultăţile mintale
frăgezime //είναι όλη ~ eplină -je prospeţime δυναμική, η subst. fiz. dinamică
δροσ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, δροσισμένος I. v.i. l.a δυναμικό, το subst. potenţial // το παραγωγικό
răcori, a stropi cu apă ceva 2. a expune la aer, a ~ potenţialul de producţie // εργατικό ~ mâna
aerisi II. v.r. (d. vreme) a se răcori // o καιρός de lucru, forţa de muncă; numărul de muncitori
-ισε vremea s-a răcorit // -ίστηκα για καλά δυναμικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. dinamic(-ă), de dina-
m-am răcorit de-a binelea mică 2. puternic(-ă), energic(-ă), eficace, între-
δρσιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. râcoritor(-oare) // το prinzător(-oare), activ(-ă) // -ός άνθρωπος om
-ό ποτό băutură răcoritoare II. subst. τα -ά energic, plin de dinamism II. adv. (-ά) în mod
răcoritoarele dinamic, prin forţă
δροσοσκεπ-ής, -ής, -ές adj. rourat(-ă), acoperit(-ă) δυναμικότητα, η subst. 1. dinamism l.fig. ener-
de rouă gie, vitalitate, capacitate
δροσοσταλιά şi δροσοσταλίδα, η subst. picătură δυναμισμός, o subst. dianamism
de rouă δυναμίτης, o şi δυναμίτηδα, η subst. dinamită
δυναμιτίζω - δυσθυμία 193
δυναμιτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.i. a pune dinamită, δυσανάλογ-ος, -η, -o I. adj. disproporţional(-ă),
a dinamita, a distrage / a arunca ceva in aer cu disproporţionat(-ă) II. adv. (-a) în mod dispro-
dinamită porţionat în mod disproporţionat
δυναμιτιστής, o subst. artificier δυσαναπλήρωτ-ος, -η, -o adj. greu de înlocuit,
δυναμό, το subst. dinam de neînlocuit
δυναμόμετρο, το subst. dinamometra δυσανασχέτηση, η subst. nemulţumire, indignare
δυνάμω-μα, -ματος, το subst. întărire, fortifi- δυσανασχετ-ώ, -ησα ν. i. a se indigna, a fi nemul-
care, consolidare // το ~ του οργανισμού în- ţumiră)
tărirea organismului δυσαρέσκεια, η subst. nemulţumire, neplăcere,
δυναμ-ώνω, -ωσα, δυναμωμένος v.i. şi v.i. a (se) supărare
întări, a (se) fortifica, a (se) înzdrăveni δυσάρεστ-ος, -η, -o I. adj. neplăcut(-ă), supără-
δυναμωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. întăritor(-oare), for- tor(-oare) d -o γεγονός eveniment neplăcut II.
tifiant(-ă), tonic(-ă) 2. subst. farm. το -ό medi- adv. (-a)
cament tonic δυσαρεστ-ώ, -ησα, -ήθηκα, δυσαρεστημένος I.
δυναστεία, η subst. dinastie v.i. a supăra pe cineva, a nemulţumi, a produce
δυναστ-εόω, -ευσα, -εύτηκα I. v.t. a domina, a o neplăcere II. v.r. -ούμαι a se supăra, a se
oprima, a asupri II. v. i. a domni, a fi suveran(-ă), indispune
a fi rege(-gină) δυσαρμονία, η subst. 1. dezacord 2. fig. discor-
δυνάστης, o subst. 1. suveran, monarh 2. fig. danţă, neînţelegere, lipsă de înţelegere
opresor, despot, asupritor δυσβασία, η subst. med. disbazie, dificultate în
δυναστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. dinastic(-ă) 2. fig. mers
opresiv(-ă) δυσβάσταχτ-ος, -η, -o adj. insuportabil(-ă), de
δυνατ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. tare, puternic(-ă), nesuferit, greu de suportat d -ος πόνος durere
rezistent, viguros(-oasă), intens(-ă) d -ή φωνή insuportabilă
voce puternică d -ός χαρακτήρ caracter puter- δύσβατ-ος, -η, -o adj. greu de trecut (de traver-
nic d -ή συγκίνηση emoţie puternică d oi sat) d -o ποτάμι râu greu de trecut
-ότεροι επιβάλλονται cei mai tari se impun 2. δυσδιάκριτ-ος, -η, -o I. adj. greu de distins; abia
posibil(-ă) d δεν είναι -ό nu este posibil d όσο perceptibil(-ă); greu de desluşit II. adv. (-a) cu
το -ό pe cât posibil (cu orice efort) d κάμνω greu de distins
τ'αδύνατα -τά fac tot posibilul II. adv. (-ά) δυσεντερία, η subst. med. dizenterie
tare, cu voce tare d μιλά ~ vorbeşte tare δυσεντερικ-ός, -ή, -ό adj. dizenteric(-ă), de di-
δυνατότητα, η subst. posibilitate d έχω όλες τις zenterie
-ες am toate posibilităţile δυσεξήγητ-ος, -η, -o adj. greu de explicat
δύνη, η subst. fiz. dină, unitate de măsură a forţei δυσεξίτηλ-ος, -η, -o adj. greu de şters; de neşters
δυνητικ-ός, -ή, -ό I. adj. potenţilal(-ă) d -ή δυσεξιχνίαστ-ος, -η, -o adj. greu de clarificat,
ενέργεια energie potenţială II. adv. (-ώς) în greu de lămurit d -η υπόθεση caz greu de clari-
mod potenţial ficat
δύο num. card. doi, două d με ~ λόγια în două δυσεπίλυτ-ος, -η, -o adj. greu de rezolvat d -o
cuvinte d ανά ~ ώρες la fiecare două ore, la πρόβλημα problemă greu de rezolvat
interval de două ore d ~ ~ doi(două), câte δυσερμήνευτ-ος, -η, -o adj. greu de interpretat
doi(două) δυσεύρετ-ος, -η, -o adj. greu de găsit; de negăsit
δυόσμος, o subst. bot. izmă d -o βιβλίο carte rară
δύς- element de compunere denotând „dificul- δύση, η subst. 1. apus, asfinţit d η ~ του ηλίου
tate", sau „ lucru rău / neplăcut" apusul soarelui 2. vest 3. Occident 4. fig. de-
δυσαισθησία, η subst. med. disestezie, alterare a clin, decădere
sensibilităţii δυσηλεκτραγωγ-ός, -ός, -ό adj. fiz. rău(rea)
δυσάλωτ-ος, -η, -o adj. greu de cucerit, inex- conducător(-oare) de electricitate
pugnabilă) d -o φρούριο fortăreaţă inexpug- δυσθεράπευτ-ος, -η, -o adj. greu de vindecat
nabilă δυσθερμαγωγ-ός, -ός, -ό adj. fiz. rău(rea) con-
δυσανάγνωστ-ος, -η, -o I. adj. neciteţ(-eaţă), in- ducător(-oare) de căldură
descifrabilă), ilizibil(-ă) II. adv. (-a) d δυσθεώρητ-ος, -η, -o adj. greu de văzut
γράφει ~ scrie indescifrabil, ilizibil δυσθυμία, η subst. 1. mâhnire, tristeţe 2. med.
δυσαναλογία, η subst. disproporţie distimie
194 δΰσθυμος - δυστυχώ
δΰσθυμ-ος, -η, -ο adj. mâhnit(-ă), trist(-ă), necă- δυσνόητ-ος, -η, -o adj. greu de înţeles
jit(-ă) δυσοίων-ος, -η, -o adj. de rău augur, prevesti-
δΰνσκαμπτ-ος, -η, -o adj. 1. rigid(-ă), inflexibil tor(-oare) de rău
(-ă) 2. (de) neînduplecat δυσοσμία, η subst. miros urât, duhoare, miasmă
δυσκαμψία, η subst. rigiditate, neînduplecare, δΰσοσμ-ος, -η, -o adj. care are miros urât, putu-
inflexibilitate ros(-oasă), rău rnirositor(-oare)
δυσκινησία, η subst. 1. încetineală, greutate în δυσουρία, η subst. med. disurie, greutate la uri-
mişcări 2. med. dischinezie d ~ έκκρισης nare
χολής dischinezie biliară δυσπειθ-ής, -ής, -ές adj. greu de convins
δυσκίνητ-ος, -η, -o adj. greoi(-eoaie) la mişcări, δΰσπεπτ-ος, -η, -o adj. greu de digerat, indi-
lent(-ă) gest(-ă)
δυσκοιλιότητα, η subst. med. constipaţie δυσπεψία, η subst. med. dispepsie, digestie grea
δυσκολ-εύω, -εψα, -εύτηκα, δυσκολεμένος I. δυσπιστία, η subst. neîncredere, suspiciune, bă-
v.t. a pune piedici, a îngreuna, a pricinui cuiva nuială
greutăţi II. -εΰομαι v.r. a avea greutăţi, a fi δΰσπιστ-ος, -n, -o I. adj. neîncrezător(-oare),
într-o situaţie dificilă, a întâmpina piedici; a-i fi suspicios(-oasă), bănuitor(-oare) II. adv. (-a)
greu d ~ να το κάνω mi-e greu s-o fac d ~ va cu neîncredere
σε πιστέψω mi-e greu să te cred, nu-mi vine să δυσπιστώ v.i. a nu se încrede, a fi neîncrezător
cred (-oare); a se îndoi
δυσκολί-α, η subst. dificultate, greutate d δυσπλασία, η subst. malformaţie
ξεπερνώ τις -ίες a depăşi greutăţile d δεν δύσπνοια, η subst. med. dispnee
υπάρχει καμμιά ~ nu există nici o greutate δυσπόρθητ-ος, -η, -o adj. greu de cucerit
δυσκολοαπόδειχτ-ος, -η, -o adj. greu de dove- δυσπραγία, η subst. 1. insucces, nenoroc, nereu-
dit, greu de demonstrat şită, neizbutire 2. sărăcie, penurie, mizerie,
δυσκολοβάσταχτ-ος, -η, -o adj. greu de suportat privaţiune
δυσκολογιάτρευτ-ος, -η, -o adj. greu de vinde- δυσπόσιτ-ος, -η, -o adj. inaccesibil(-ă), greu
cat accesibil(-ă)
δυσκολοπίστευτ-ος, -η, -o adj. greu de crezut, δυστοκία, η subst. med. 1. naştere dificilă, disto-
neverosimil(-ă) cie 2 .flg. indecizie, ezitare (în executarea unei
δύσκολ-ος, -η, -o I. adj. dificil(-ă), greu de făcut, lucrări)
anevoios(-oasă), laborios(-oasă) // -ες συνθήκες δυστροπία, η subst. ciudăţenie, curiozitate, ca-
condiţii grele d -ες στιγμές clipe grele τα priciu, caracter arţăgos, certăreţ
προβλήματα ήταν -α problemele au fost grele δύστροπ-ος, -η, -o adj. sucit(-ă). ciudat(-ă), stra-
d -οι καιροί vremuri grele II. adv. -a cu greu- niu(-ie) d -ος χαρακτήρας caracter sucit
tate d τα περνάμε -α o ducem greu δυστύχη-μα, -ματος, το subst. accident, nenoro-
δυσκολοχώνευτ-ος, -η, -o adj. greu de digerat cire d αυτοκινητιστικό ~ accident de automo-
δυσκρασία, η subst. med. discrazie bil//'το ~ είναι ότι... nenorocirea face că...
δυσλαλία, η subst. med. dislalie, dificultate de a δυστυχ-ής, -ής, -ές I. adj. nenorocit(-ă), nefericit
articula cuvintele (-ă), biet, biată, sărman(-ă) d υπέφερε πολλά o
δυσλεξία, η subst. med. dislexie, dificultate de a -ής a îndurat multe bietul de el II. adv. (-ώς)
citi din păcate, din nenorocire, cu părere de rău // ~
δυσμένεια, η subst. dizgraţie d έπεσε σε ~ a căzut δεν μπορώ να κάνω τίποτα din păcate nu pot
în dizgraţie să fac nimic
δυσμεν-ής, -ής, -ές I. adj. nefavorabil(-ă), defa- δυστυχία, η subst. 1. nenorocire, nefericire,
vorabil(-ă), neprielnic(-ă), nepriincios(-oasă), necaz 2. mizerie, sărăcie, nevoie, neajuns 3. ~
ostil(-ă) d -είς ατμοσφαιρικές συνθήκες con- μου! vai de mine! (nenorocitul de mine!) // oi
diţii atmosferice nefavorabile d -ής γνώμη φίλοι στήν ~ γνωρίζονται prietenii la nevoie
părere defavorabilă II. adv. (-ώς) se cunosc
δυσμετάπειστ-ος, -ος, -o adj. greu de convins δύστΐ!χ-ος, -η, -o adj. vezi δυστυχής
δΰσμοιρ-ος, -η, -o adj. nenorocit(-ă), nefericit(-ă), δυστυχ-ώ, -ησα, δυστυχισμένος v.i. 1. a fi neno-
sărman(-ă) rociră). a duce o viaţă nefericita // δυστυχισ-
δυσμορφία, η subst. diformitate μένος άνθρωπος om nefericit ii δυστυχισμένε
δΰσμορφ-ος, -η, -o adj. diform(-ă), pocit(-ă), τι έκανες; nenorocitule, ce ai făcut? 2. a trăi în
slut(-ă) mizerie, a trăi în sărăcie
δυσφημίζω - δωσίλογος 195
pul delict // αναπαράσταση του -ματος re- εγκρίνω, ενέκρινα, εγκρίθηκα, εγικε (κριμένος
constituirea crimei v.t. a aproba, a încuviinţa d ~ την αίτηση
εγκληματίας, ο, η subst. criminal(-ă) κάποιου a aproba cererea cuiva
εγκληματικ-ός, -ή, -ό I. adj. criminal(-ă) d -ή έγκριση, η subst. aprobare, încuviinţare /'/ με την
πράξη faptă criminală II. adv. (-ά) ~ κάποιου cu aprobarea cuiva
εγκληματικότητα, η subst. 1. criminalitate, să- εγκριτικ-ός -ή -ό adj. aprobator(-oare)
vârşire de crime 2. delicventă έγκριτ-ος, -η, -o adj. valoros(-oasă), de vază,
εγκληματολογία, η subst. 1. criminologie 2. cri- distins(-ă), ales(-easă) // οι -οι της πόλης oa-
minalistică meni de vază ai oraşului
εγκύκλιος, η subst. circulară
εγκληματολογικ-ός, -ή, -ό adj. de criminolo-
εγκυκλοπαίδεια, η subst. enciclopedie
gie; criminologic(-ă), de criminalistică
έγκυκλοπαιδικ-ός, -ή, -ό I. adj. enciclopedic(-ă)
εγκληματολόγος, o, η subst. criminolog(-ă);
II. adv. (-ά) d είναι ~ μορφωμένος are o cul-
criminologist(-ă) tură enciclopedică
εγκληματ-ώ, -ησα v.i. 1. a comite o crimă 2. fig. εγκυκλοπαιδιστές, οι subst. pl. enciclopediştii
a face o faptă rea εγκυμον-ώ v.i. 1. a fi însărcinată 2. fig. a ascunde
έγκληση, η subst. jur. reclamaţie, plângere, acu- ceva în sine d -εί κινδύνους ascunde pericole
zaţie εγκυμοσύνη, η subst. sarcină, graviditate
έγκλητήριο, το jur. act de acuzare έγκυος, η subst. însărcinată, gravidă
εγκλιματ-ίζω, -ίσα, -ίστηκα, εγκλιματισμένος έγκυρ-ος, -η, -o adj. 1. valabil(-ă) de / din sursă
I. v.t. a aclimatiza II. v.r. -ομαι a se aclimatiza / sigură // -η πηγή sursă valabilă d -η πληροφογία
adapta informaţie din sursă sigură d -ος γάμος căsătorie
εγκλιματισμός, o subst. aclimatizare valabilă 2. valid(-ă) // -o έγγραφο act valid
εγκλιματιστικ-ός, -ή, -ό adj. de aclimatizare εγκυρότητα, η subst. valabilitate, validitate
εγκλίνω, ενέκλινα, εγκλίθηκα I. v.t. a înclina, a εγκωμ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, εγκωμιασμένος
apleca, a face să se încline spre II. v.i. a înclina v.t. a lăuda, a elogia, a preamări
spre..., a avea o înclinaţie spre... εγκωμιαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. elogios(-oasă),
έγκλιση, η subst. gram. 1. mod (la verbe) d η laudativ(-ă) d -ός λόγος discurs elogios II.
Οριστική ~ modul indicativ 2. fon. encliză 3. adv. (-ά), în mod elogios, laudativ
fiz. declinaţie d μαγνητική ~ declinaţie mag- εγκώμιο, το subst. elogiu, laudă deosebită adusă
netică cuiva: encomion
εγκλιτικά, τα subst. pl. gram. (fenomen specific έγνοια şi έννοια, η subst. grijă, îngrijorare, neli-
lb. greceşti) cuvinte care se pronunţă împreună nişte, necaz, neplăcere
cu cele care le precedă. Accentul lor se pierde εγρήγορση, η subst. 1. (stare de) veghe, trezie 2.
sau îşi schimbă locul pe ultima silabă a cuvân- supraveghere, urmărire
tului precedent εγχείρη-μα, ματος, το subst. faptă curajoasă
εγκλωβ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εγκλωβισμένος v.i. εγχείρηση, η subst. mai corect εγχείριση d κάνω
milit. 1. a încercui, a izola o parte din armata ~ a face operaţie, a se opera
εγχειρητικ-ός, -ή, -ό adj. de operaţie, operato-
inamicului 2. (fig.) a întinde o cursă
riu(-ie); chirurgical (ă)
εγκλωβισμός, o subst. milit. izolare a unei părţi a
εγχειρίδιο, το subst. 1. pumnal 2. manual d ~
armatei inamicului; încercuire
γεωλογίας manual de geologie
εγκόλπιο, το subst. 1. talisman; medalion 2.
εγχειρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εγχειρισμένος I. v.i.
carte mică de buzunar; vademecum 3. bis.
1. a înmâna, a remite, a preda 2. med. a opera,
engolpion arhieresc 4. bis. carte de rugăciuni a face o intervenţie chirurgicală II. v.r. -ίζομαι
εγκολπ-ώνομαι, -ώθηκα v.d. a adopta, a se afilia, a se opera
a accepta d -ωνομαι μια πιο φιλελεύθερη εγχείριση, η subst. chir. operaţie, intervenţie chi-
πολιτική a adopta ο politică mai liberală rurgicală
εγκοπή, η subst. crestătură, tăietură, scobitură, έγχελίϋς şi εγχέλυς, o subst. iht. ţipar
incizie έγχορδα, τα subst. muz. instrumentele muzicale
εγκόσμι-ος, -α, -o adj. 1. lumesc(-ească), pă- cu coarde
mântesc(-ească) 2. τα -α, cele lumeşti έγχρωμ-ος -η -o adj. colorat(-ă), în culori d ή -η
εγκράτεια, η subst. cumpătare τηλεόραση televiziune în culori
εγκρατ-ής, -ής, -ές adj. cumpătat(-ă) έγχΐ!-μα, -ματος, το subst. infuzie
εγχώριος - εθνικοσοσιαλισμός 199
εγχώρι-ος, -α, -ο adj. autohton(-ă), băştinaş(-ă), εδραι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εδραιωμένος v.i. 1.
indigen(-ă), local(-ă) d -α βιομηχανία indus- a întări, a consolida // -ωσε τη θέση του şi-a
tria locală d -α προϊόντα produse indigene consolidat poziţia 2. a întemeia, a funda
εγώ I. pron. pers. (pers. I-a sing. N) eu şi formele εδραίωση, η subst. întărire, consolidare
de la G εμένα (μου) şi de la Ac εμένα (με) iar έδρανο, το subst. 1. bancă, banchetă 2. cuzinet
la pl. εμείς pentru Ν, εμας (μας) pentru G şi εδρεύω ν. i. a-şi avea sediul / reşedinţa
Ac.// ~ είμαι eu sunt // ξέρω κι ştiu şi eu? // εδώ adv. 1. aici // ~ κ'εκεί ici şi colo // έλα ~
μίλησέ μου / μας vorbeşte-mi, vorbeşte-ne // vino aici // ως ~ pân-aici 2. acum // από ~ και
μου / μας έγραφε, mi-a / ne-a scris // σε μένα στο εξής de acum înainte // ~ και πέντε μέρες
ήρθε la mine a venit // εμένα κάλεσε m-a acum cinci zile
chemat pe mine // αυτή δεν με θέλει ea nu are εδώδιμα, τα subst. pl. alimente, de-ale mâncării
nevoie de mine II. subst. το eul, sinea // εδώδιμος -η -o adj. comestibil(-ă), mâncabil(-ă)
σκεφτόταν στο ~ του να φύγει μακριά, se εδώθε adv. (înv.) de aici
gândea în sinea sa să plece departe εδώλιο, το subst. (înv.) scaun, bancă // το ~ του
εγωισμός, o subst. 1. egoism 2. mândrie exagerată κατηγορουμένου banca acuzaţilor
εγωιστής, o -ίστρια, η subst. egoist(-ă) εθελοδουλία, η subst. sclavie voluntară; supu-
εγωιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. egoist(-ă) // -ή συμπε- nere voită
ριφορά comportare egoistă II. adv. (-ά) cu εθελοντ-ής, o -όντρια, η subst. voluntar(-ă)
egoism εθελοντικ-ός, -ή, -ό I. adj. voluntar(-ă), bene-
εγωκεντρικ-ός, -ή, -ό adj. egocentrist(-ă), ego- v o l ă ) II. adv. -ά, de bunăvoie, benevol
centric(-ă) εθελοτυφλώ v.i. a trece cu vederea, a face că nu
εγωκεντρισμός, o subst. egocentrism vede ceva, a se preface că nu observă ceva
εγωπάθεια, η subst. egotism εθελούσι-ος, -α, -o adj. de bunăvoie, liber con-
εγωπαθ-ής, -ής, -ές I. adj. exagerat de egoist(-ă) simţită)
II. adv. (-ώς), cu egoism exagerat εθ-ίζομαι -ίστηκα, εθισμένος v.r. a se obişnui, a
εδαφιαί-ος, -α, -o I. adj. până la pământ // -a deveni dependent de (în special medicamente /
υπόκλιση plecăciune până la pământ II. adv. substanţe chimice)
(-ως) până la pământ εθιμικ-ός, -ή, -ό adj. care ţine de datină, de
εδαφικ-ός, -ή, -ό adj. teritorial(-ă) // -ή ακεραιό- uzanţă, de cutumă, îndătinat(-ă)
έθιμο, το subst. datină, cutumă, lege nescrisă //
της integritate teritorială
σύμφωνα με τα -α του τόπου conform cu
εδάφιο, το subst. paragraf, alineat; verset
datinile locului // ήθη και -α datini şi obiceiuri
εδαφολογία, η subst. ştiinţa solului
εθιμοτυπία, η subst. ceremonial, etichetă, protocol
έδαφ-ος, -ους το subst. 1. teritoriu, teren, pă-
εθιμοτυπικ-ός, -ή, -ό adj. protocolar(-ă), de eti-
mânt // εύφορο ~ teren fertil // κατεχόμενα -η
chetă, conform(-ă) cu ceremonialul
terenuri ocupate // χάνει ~ pierde teren //
εθισμός, o subst. obişnuinţă, deprindere // oi
πάτριο ~ pământ natal 2. culoare de bază a
unui tablou, fond συνέπειες του -ού consecinţele obişnuinţei
Εδέμ, η subst. invar. Eden, paradis εθνάρχης, o subst. conducător al naţiunii
έδεσ-μα, -ματος, το subst. mâncare, hrană // εθνεγερσία, η subst. revoluţie / răscoală naţională
εθνικισμός, o subst. pol. naţionalism
πλούσια -ματα mâncare din belşug εθνικ-ιστής, o -ίστρια, η subst. pol. nationalist(-
εδεσματολόγιο, το subst. listă de mâncare / de ă)
bucate, meniu εθνικιστικ-ός, -ή, -ό adj. pol. naţionalist(-ă)
έδικτον, το subst. ist. edict εθνικοποίηση, η subst. pol. naţionalizare
έδρα, η subst. 1. catedră // από της -ς ex catedra εθνικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, εθνικοποιημένος
// ~ της Ελληνικής φιλολογίας catedra de lite- pol. v.t. a naţionaliza// ~ τις οδικές μεταφο-
ratura greacă 2. sediu, reşedinţă // ~ της Δη- ρές a naţionaliza transporturile rutiere
μαρχίας sediul primăriei 3. scaun, tron 4. post, εθνικ-ός, -ή, -ό I. adj. naţional(-ă), etnic(-ă) // -ή
funcţie înaltă, cu grad mare 5. anat. şezut, anus κυριαρχία suveranitate naţională // -ό εισόδημα
6. geom. faţă (la un corp geometric, cub, polie- venit naţional // -ή συνείδηση conştiinţă naţio-
dru etc.) nală // -ή οδός şosea naţională II. adv. (-ά) în
εδραί-ος, -α, -o adj. temeinic(-ă), solid(-ă), sta- interesul naţiunii
tornicea) εθνικοσοσιαλισμός, o subst. pol. ist. naţional
εδραιότητα, η subst. temeinicie, soliditate socialism, nazism
200 εθνικοσοσαλιστής - εικονικός
εΟνικοσοσιαλ-ιστής, ο -ίστρια, η subst. pol. ist. βουλεύτηκα έναν -ό am cerut sfatul unui spe-
naţional socialist(-ă), nazist(-ă) cialist III. adv. (-ά), în mod specia!
εθνικότητα, η subst. 1. naţionalitate 2. origine ειδικότητα, η subst. specialitate
naţională 3. cetăţenie ειδοποίηση, η subst. înştiinţare, anunţare, încu-
εθνικόφρονας, o şi εθνικόφρων subst. pol. naţio- noştiinţare
nalist, cu concepţii naţionaliste conservatoare ειδοποιητήριο, το subst. act scris de înştiinţare,
εθνικοφροσΰνη, η subst. concepţie naţionalistă, comunicare scrisă, anunţ scris, aviz
naţionalism ειδοποι-ός, -ός, -ό adj. log. // -ός διαφορά dife-
εθνισμός, o subst. 1. originea naţională 2. conşti- renţă specifică
inţă naţională ειδοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, ειδοποιημένος v.t. a
εθνογραφία, η subst. etnografie înştiinţa, a anunţa, a aduce la cunoştinţă, a
εθνολογία, η subst. etnologie încunoştiinţa, a vesti
εθνολογικ-ός, -ή, -ό adj. etnologic(-ă) είδος, το subst. 1. fel, sort, specie, soi, varietate,
εθνολόγος, o, η subst. etnolog(-ă) tip d τι -ους άνθρωπος είναι; ce fel de om
εθνομάρτυρας, o subst. erou naţional este? // παντός -ους πράγματα lucruri de
έθν-ος, -ους το subst. naţiune d o Οργανισμός toate felurile d -ών -ών κοσμήματα fel de fel
των Ηνωμένων Εθνών Organizaţia Naţiunilor de bijuterii 2. articol, obiect de comerţ d
Unite γυναικεία -η articole de damă d ακρίβαιναν
εθνόσημο, το subst. stema / emblema unui stat τα -η πολυτελείας s-au scumpit articolele de
εθνοσυνέλευση, η subst. adunarea naţională lux d -η ταξιδιού, articole de voiaj
εθνότητα, η subst. naţionalitate, etnie ειδυλλιακ-ός, -ή, -ό I. adj. idilic(-ă) d -ή
εθνοφρουρά şi εθνοφυλακή, η subst. gardă na- ατμόσφαιρα atmosferă idilică II. adv. -ά
ţională (civilă) ειδύλλιο, το subst. idilă
εθνωφελ-ής, -ής, -ές I. adj. folositor(-oare) naţi- ειδώλιο, το subst. statuetă, figurină
unii II. adv. -ώς, în chip folositor naţiunii είδωλο, το subst. 1. idol 2. (fig.) obiect al adora-
έθ-ος, -ους το subst. obişnuinţă, deprindere, obicei ţiei 3.fiz. imagine optică
ειδαλλιώς şi ειδάλλως adv. în caz contrar, altfel ειδωλολατρεία, η subst. idolatrie
d βιασθείτε, ~ θα αργήσετε grăbiţi-vă, altfel ειδωλολάτρ-ης, o -ισσα, η subst. idolatru(-ă)
veţi întârzia ειδωλολατρικ-ός, -ή, -ό I. adj. idolatrie(-ă), de
ειδεμή adv. vezi ειδαλλιώς
ειδεχθ-ής, -ής, -ές adj. hidos(-oasă), odios(-oasă) idolatrie II, adv. -ά
ειδήμονας (şi ειδήμων), o subst. specialist (mai είθε part. măcar, barem d ~ va. έχει επιτύχει
ales în ştiinţă) măcar să fi reuşit
ειδησεογραφία, η subst. 1. scrierea de ştiri în είθισται v.impers. se obişnuieşte
presă 2. ştirile din presă εικάζω (εικάζομαι) v.t. sau v.d. 1. a presupune,
ειδησεογραφικ-ός, -ή, -ό adj. de ştiri, de presă d a prezuma, a admite o ipoteză. 2. a conchide,
-ό πρακτορείο agenţie de ştiri εικασία, η subst. presupunere, ipoteză
είδησ-η, η subst. ştire, veste, informaţie d εξωτε- εικαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. fîgurativ(-ă) // -ές
ρικές -εις ştiri externe d δελτίο -εων buletin τέχνες arte plastice 2. ipotetic(-ă), presupus(-ă)
de ştiri d ευχάριστη ~ veste plăcută d δεν έχω 3. conclusiv(-ă) // -n επιρρήματα adverbe
~ habar n-am conclusive II. adv. (-ά)
ειδικευμέν-ος, -η, -o adj. specializat(-ă), califi- εικόνα, η subst. 1. tablou, imagine, reprezentare,
cat(-ă) d -ος εργάτης muncitor calificat d -ος figură, portret d απλοποιώ την ~ a simplifica
επιστήμονας om de ştiinţă specializat tabloul d ανάλογη ~ παρουσιάζει και... un
ειδίκευση, η subst. specializare, calificare d tablou asemănător prezintă şi... 2. icoană
στενή ~ specializare îngustă 3. ilustraţie 4. (fig.) imagine (mentală)
ειδικ-εΰω, -ευσα, -εύτηκα, ειδικευμένος v.t. 1. εικον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εικονισμένος v.t. 1. a
a specializa, a califica 2. a specifica, a determi- înfăţişa, a reprezenta etc. d o πίνακας -ει
na în mod special tabloul reprezintă... l.fig. a descrie, a înfăţişa
ειδικ-ός -ή -ό I. adj. special(-ă); specific(-ă) d -o εικονικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. fictiv(-ă), imaginar(-ă),
βραβείο premiu special d -ό κονδύλιο fond născocit(-ă), inventat(-ă) d -ή πώληση vânzare
special d -ά προνόμια privilegii speciale d -oi fictivă d -ή εκτέλεση execuţie imaginară 2.
νόμοι legi speciale d -ό βάρος greutate speci- expresiv(-ă), plastic(-ă) II. adv. (-ά), în mod
fică II. subst. -ός o, η specialist(-ă) d συμ- fictiv; în mod figurat, în imagini
εικόνισμα - εισαγωγή 201
εικόνισ-μα, -μκτος, το subst. 1. imagine, figură, είναι, το subst. 1. existenţă, viaţă d αυτό το
reprezentare 2. bis. icoană παιδί είναι το ~ μου copilul ăsta e toată viaţa
εικονογράφηση, η subst. ilustrare // ~ των βι- mea 2. fiinţă d όλο μου το ~ επαναστατεί
βλίων ilustrarea cărţilor toată fiinţa mea se revoltă
εικονογραφία, η subst. 1. iconografie; 2. pictură ειπωμέν-ος, -η, -o participiu vezi λέ(γ)ω
de icoane ειρήνευση, η subst. împăciuire, împăcare, pacifi-
εικονογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εικονογραφημένος care, reconciliere
v.t. l.a ilustra, a împodobi cu ilustraţii (o carte, ειρηνευτικ-ός -ή -ό I. adj. împăciuitor(-oare),
un text) 2. a reprezenta, a înfăţişa în imagini 3. pacificator(-oare), de pacificare, de înţelegere,
a picta (icoane) de pace d -ή αποστολή misiune de pace II.
εικονολήπτης, o subst. cameraman adv. (-ά), în mod pacificator
εικονομαχία, η subst. bis. ist. iconoclasm ειρην-εύω, -ευσα, ειρηνεμένος I. v.t. a pacifica, a
εικονοστάσι, το subst. 1. (în casă) locul icoanei împăca, a linişti II. v.i. a trăi în pace, a se potoli,
2. bis. iconostas a se calma, a reveni la situaţia de pace
εικοσάδα, η subst. grup / mulţime de douăzeci ειρήνη, η subst. 1. pace d σύμφωνο -ς tratat de
εικοσάδρπχμο, το subst. monedă de douăzeci de pace d κλείσιμο -ς încheierea păcii. 2. fig.
drahme linişte, armonie
εικοσαετία, η subst. perioadă de timp de 20 de ani ειρηνικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. paşnic(-ă), iubitor
εικοσαήμερ-ος, -η, -o I. adj. care durează 20 de (-oare) de pace d -ός αποκλεισμός blocada
zile II. subst. το -o perioadă de timp de 20 de paşnică 2. liniştit(-ă) d -ός βίος viaţa liniştită
zile II. adv. (-ά) în pace, în mod paşnic, cu pace
εικοσάρης, o subst. om în vârstă de 20 de ani ειρην-ιστής, o -ίστρια, η subst. pacifist(-ă)
εικοσαριά (καμμιά) subst. cam 20, în jur de 20 ειρηνιστικ-ός, -ή, -ό adj. pacifist(-ă) d -6
εικοσάρικο, το subst. monedă de 20 de drahme κίνημα mişcare pacifistă
εικοσπχρον-ος -η -o adj. 1. în vârstă de 20 de ειρηνοδικείο, το subst. judecătorie de pace / de
ani; care are o durată de 20 de ani II. τα -α ocol
aniversarea de 20 de ani ειρηνοδίκης, o subst. judecător la judecătoria de
είκοσι num. card. douăzeci d στις 20 του μηνός pace, de ocol
la data de 20 ale lunii ειρηνοποιός, o subst. pacificator, împăciuitor
εικοσιτετράωρο, το subst. (răstimp / durată de) ειρκτή, η subst. 1. temniţă, puşcărie 2. jur. pe-
24 de ore deapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani
εικοστ-ός, -ή, -ό num. ordin, al (a) douăzecilea ειρμ-ός, o subst. 1. legătură / ordine logică d
(-zecea) // -ός αιώνας secolul 20 (al 20-lea) d μιλά χωρίς -ό vorbeşte fără ordine logică
ήρθε -ός a sosit al douăzecilea (fam.) fără şir 2. bis. irmos
ειλεός, o subst. anat. 1. ileon, ileum 2. med. είρωνας şi είρων, o subst. ironic, zeflemist
ileus, ocluzie intestinală prin răsucire ειρωνεία, η subst. ironie d ~ της τύχης ironia
ειλικρίνεια, η subst. sinceritate soartei
ειλικριν-ής, -ής, -ές I. adj. sincer(-ă) d -είς ειρων-εύομαι, -εύτηκα v.d. a ironiza, a zefle-
ευχές sincere felicitări II. adv. (-ά), în mod sin- misi, a persifla
cer d δηλώνει ~ declară sincer (cu sinceritate) ειρωνικ-ός, -ή, -ό I. adj. ironic(-ă), sarcastic(-ă),
είλωτας, o subst. ist. 1. ilot, sclav 2. fig. per- zeflemist(-ă) // -ό βλέμμα privire ironică II.
soană exploatată, asuprită 3.fig.om decăzut, adv. (-ά) cu ironie
paria εισαγγελέας, o subst. procuror
είμαι ν. i. l . a fi, a exista, a se afla (într-o anumită εισαγγελία, η subst. procuratură
situaţie) d πως είστε; ce mai faceţi? d ήταν εισαγγελικ-ός, -ή, -ό adj. de procuror
μια φορά κι έναν καιρό a fost odată d είσαι εισάγω, εισήγαγα, εισάχθηκα v.t. 1. (şi fig.) a
στα σωστά σου; eşti în toate minţile? d όπως introduce, a pune în practică // ~ καινούρ-
κι'αν είναι oricum ar fi d ~ για ταξίδι mă γιους φόρους a introduce noi impozite 2. a
pregătesc de plecare (pentru călătorie) // ας importa d ~ εμπορεύματα a importa mărfuri
είναι, (fam.) să nu mai vorbim despre asta, în εισαγωγέας, o subst. importator
sfârşit / fine s-o lăsăm baltă εισαγωγ-ή, η subst. 1. admitere, intrare d ~ στο
ειμαρμένη, η subst. destin, soartă d αυτό το πανεπιστήμιο admitere la universitate 2. im-
παιδί είναι το ~ μου copilul ăsta e toată viaţa port (de mărfuri etc.) d τέλη -ς taxe de import
mea 3. cuvânt introductiv, prefaţă, introducere d ~
202 εισαγωγικά - εκατομμυριοστός
στη γλωσσολογία introducere în lingvistică // εισορμ-ώ, -ησα v.i. a da buzna, a năvăli, a tăbărî,
χωρίς -ές fără introduceri 4. muz. uvertură a da năvală d -ησε σαν τρελλός στο σπίτι a dat
εισαγωγικά, τα subst. gram. ghilimele buzna în casă ca un nebun
εισαγωγικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. introductiv(-ă), de εισπνέω, εισέπνευσα v.t. a inspira, a trage aer în
introducere d -ός λόγος cuvânt introductiv 2. piept, a aspira, a inhala
de intrare, de admitere d -ές εξετάσεις examen εισπνοή, η subst. inspiraţie, aspirare, inhalaţie
de admitere 3. de import d -ό εμπόριο comerţ εισπρακτέ-ος, -α, -o adj. de încasat d -o ποσό
de import II. adv. (-ά), în mod preliminar; sumă de încasat
introductiv εισπράκτορας şi εισπράχτορας, o, -ισσα, η
εισακ-οΰω, -ουσα, -οΰστηκα v.t. a asculta, a da subst. încasator(-oare), perceptor(-oare), taxa-
ascultare, a lua în considerare, a îndeplini rugă- tor(-oare)
mintea cuiva d -ουσε την προσευχή μου είσπραξη, η subst. încasare// οι -εις του καταστή-
ascultă-mi rugămintea ματος încasările magazinului
εισβάλλω, εισέβαλα v.i. 1. a invada, a năvăli 2. εισπράττω, εισέπραξα, εισπράχθηκα şi εισπράχ-
(d. un râu) a se vărsa τηκα, v.t. a încasa, a percepe // ~ τα οφειλό-
εισβολέας, o subst. cotropitor, năvălitor, invadator μενα ποσά a încasa sumele datorate // ~ τους
εισβολή, η subst. invazie, năvălire, cotropire d η φόρους a percepe impozitele
~ των εχθρικών στρατευμάτων invazia tru- εισρέω, εισέρευσα ν. i. l . a curge în, a se vărsa în,
pelor duşmane a se aflui l.fig. a veni din belşug, a curge gârlă;
εισδύω, εισέδυσα v.i. 1. a pătrunde 2. a se strecura, a se strânge // εισέρευσε πολύς λαός s-a strâns
a se furişa, d εισέδυσαν εχθρικά στοιχεία au multă lume
pătruns elemente duşmănoase εισροή, η subst. curgere, vărsare în, afluenţă // ~
εισέρχομαι, εισήλθα v.d. a intra (mai ales într-un αγαθών afluenţă de bunuri // ~ κεφαλαίων
spaţiu) d εισήλθε στην Ακαδημία a intrat în afluenţă de capitaluri
Academie εισφορά, η subst. 1. contribuţie, aport 2. cotizaţie;
εισέχω ν. i. l . a intra (în) 2. a fi gol pe dinăuntru 3. cota-parte // εθελοντική ~ contribuţie benevolă
a se deschide pe dinăuntru εισχώρηση, η subst. pătrundere, intrare
εισήγηση, η subst. referat, raport, expozeu, expu- εισχωρ-ώ, -ησα v.i. 1. a pătrunde, a intra, a se
nere infiltra 2. a se furişa; a se răspândi // ~ παντού
εισηγ-ητής, o -ήτρια, η subst. referent(-ă), ra- a pătrunde peste tot
portor(-oare) είτε conj. sau, ori, fie // ~ έρθεις ~ δεν έρθεις,
εισηγητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. introductiv(-ă) 2. de εγώ θα πάω vii sau nu vii, eu mă voi duce // ~
expunere, de prezentare (a propunerilor) ούτως ~ άλλως ori aşa ori altfel // ~ μας
εισηγούμαι, εισηγήθηκα v.d. a raporta, a propune αρέσει ~ όχι fie că ne place, fie că nu
printr-un referat, a da îndrumări în calitate de ειτζ, το subst. med. (AIDS) SIDA, sindrom
referent d ~ σχέδιον νόμου a propune un pro- imuno-deficitar dobândit
iect de lege εκ (şi εξ înaintea unei vocale) prep. înv. din, de,
εισητήριο, το subst. bilet (de intrare, de călătorie, de la // εκ του μηδενός din nimic // ως εκ
de spectacol) d ~ μετ' επιστροφής bilet de dus τούτου ca urmare acestuia // εξ αιτίας σου din
şi întors cauza ta // τον γνωρίζω εξ όψεως îl cunosc din
εισοδεία, η subst. recoltă vedere // εξ άλλου de altfel // εκ φόβου μη...
εισόδη-μα, ματος, το subst. 1. venit d ετήσιο ~ de teamă să nu... // εκ δεξιών προς τα αρισ-
venit anual d το κατά κεφαλήν ~ venit pe cap τερά de la dreapta la stânga // εκ φύσεως prin
de locuitor d φόρος επί του -ματος impozit pe natură // εξ αποστάσεως de la distanţă
venit d εθνικό ~ venit naţional 2. rentă d ~ δια εκατό num. card. una sută, o sută // πέντε τοις ~
βίου rentă viageră cinci la sută
εισοδηματίας, o subst. rentier εκατόγραμμο, το subst. hectogram
Εισόδια, τα subst. pl. bis. Intrarea în Biserică d εκατόλιτρο, το subst. hectolitru
τα ~ της Θεοτόκου Intrarea în Biserică a εκατόμβη, η subst. 1. hecatombă l.fig. măcel,
Maicii Domnului (sărbătoare creştină la 21 masacru
noiembrie) εκατόμετρο, το subst. hectometru
είσοδος, η subst. intrare // κυρία ~ intrarea prin- εκατομμύριο, το subst, milion
cipală d ελευθέρα ~ intrarea liberă d απαγο- εκατομμυριοστ-ός, -ή, -ό I. num. ordin, al milio-
ρεύεται η ~ intrarea interzisă nulea, a milioana II. subst. το -ό, milionime
εκατομμυριούχος - εκδρομέας 203
εκατομμυριούχ-ος, ο -ούχα, η subst. milionar(-ă) έκδηλ-ος, -η, -o adj. vădit(-ă), clar(-ă), mani-
εκατοντάδα, η subst. grup de ο sută // μια ~ festă), vizibil(-ă), evident(-ă)
ανθρώπων un grup de ο sută de oameni εκδηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εκδηλωμένος ν.?. 1.
εκατοντάδραχμο, το subst. monedă de o sută de a manifesta, a dovedi, a arăta // ~ τη θέλησή
drahme μου a-şi manifesta voinţa // δεν -ώθηκε καθό-
εκατονταετηρίδα, η subst. 1. centenar (perioadă λου nu s-a manifestat deloc
de) o sută de ani, secol 2. sărbătorirea cente- εκδήλωσ-η, η subst. manifestare // πνευματικές
narului -εις manifestări culturale // ~ χαράς mani-
εκατονταετ-ής, -ής, -ές adj. de (o durată de) 100 festare de bucurie
de ani εκδηλωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. manifest(-ă), vizibil
εκατονταετία, η subst. perioadă de o sută de ani (-ă), vădit(-ă), dovedit(-ă), evident(-ă), exterio-
d στήν τελευταία ~ în ultima sută de ani rizată) II. adv. (-ά) în mod vădit, exteriorizat,
εκατονταπλάσι-ος, -α, -o I. adj. însutit(-ă) II. clar exprimat
adv. (-a) εκδημοκρατικοποίηση, η şi εκδημοκρατισμός,
εκατόνταρχος, o subst. centurion, sutaş o subst. pol. democratizare
εκατοστάρ-ης, o -άρα, η 1. subst. persoană în εκδίδω, εξέδωσα, εκδόθηκα, εκδομένος v.t. l . a
vârstă de o sută de ani; centenar(-ă) 2. sport edita, a publica // ~ βιβλίο a edita o carte 2. a
alergător(-oare) la cursa de o sută de metri emite // ~ νομοθετικό διάταγμα a emite un
εκατοστάρι, το (şi εκατοστόρικο) subst. 1. decret-lege // ~ συναλλαγματικήν a emite o
monedă de o sută de drahme, sutar 2. măsură cambie 3. a pune în circulaţie, a lansa // ~
sau greutate de 100 de grame δάνειο a lansa un împrumut // ~ χαρτονόμ-
εκατοσταριά şi εκατοστή (καμιά) subst. (vreo / ισμα a pune în circulaţie o bancnotă 4. jur. a
înjur de / cam) o sută pronunţa // ~ απόφαση a pronunţa o hotărâre
(εκατοστίζω) v.i. a ajunge la vârsta de 100 de ani 5. a extrăda // ~ τον καταζητούμενο a extrăda
mai aies în urarea: να τα εκατοστίσεις să pe cel urmărit
ajungi în vârstă de 100 de ani εκδικ-άζω, -ασα, -άστηκα, εκδικασμένος ν. t. a
εκατοστό, το subst. 1. sutime d το ενά ~ του judeca, a face dreptate, a soluţiona un proces
εκδίκαση, η subst. jur. judecare, desfăşurarea pro-
όλου, o sutime din tot 2. centimetru
cesului în faţa instanţei
εκατοστ-ός, -ή, -ό num.ordin, al o sutălea, a o
εκδίκηση, η subst. răzbunare
suta d για -ή φορά pentru a o sută oară εκδικητής, o -ήτρια, η subst. răzbunător(-oare)
εκατόχρον-ος, -η, -o adj. de o sută de ani, care εκδικητικ-ός, -ή, -ό I. adj. răzbunător(-oare) //
are o sută de ani -ός χαρακτήρας fire răzbunătoare II. adv. -ά,
εκβάθυνση, η subst. 1. adâncire; săpare în adân- în manieră răzbunătoare
cime 2. aprofundare εκδικ-ούμαι şi εκδικ-ιέμαι, -ήθηκα, v.d. a se
εκβά-λλω v.i. (d. râuri) a se vărsa // o ποταμός răzbuna
-λλει στη θάλασσα râul se varsă în mare εκδίωξη, η subst. izgonire, alungare; îndepărtare
έκβαση, η subst. sfârşit, rezultat // η ~ του εκδορά, η subst. 1. jupuire, julire 2. zgârietură
αγώνα rezultatul luptei έκδοση, η subst. 1. editare; ediţie; publicaţie // ~
εκβ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, v.t. a şantaja, a con- βιβλίου editarea unei cărţi // δεύτερη ~ ediţia a
strânge doua // ~ εφημερίδας publicarea ziarului //
εκβιασμός, o subst. şantaj; constrângere επιστημονικές -εις publicaţii ştiinţifice 2. ex-
εκβιαστ-ής, o -άστρια, η subst. şantajist(-ă) trădare // ~ καταζητούμενου extrădarea unui
εκβιαστικ-ός -ή -ό I. adj. de şantaj; de constrân- urmărit 3. emitere, lansare // ~ συναλλαγμα-
gere d -ές μέθοδες metode de constrângere II. τικής, δανείου emiterea unei cambii, lansarea
adv. (-ά) prin constrângere, prin şantaj unui împrumut 4.jur. pronunţare // ~ απόφασης
εκβιομηχαν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκβιομηχανισ- δικαστηρίου pronunţarea hotărârii tribunalului
μένος v.t. a industrializa εκδότ-ης, o -ρια, η subst. 1. editor(-oare) 2.
εκβιομηχάνιση, η şi εκβιομηχανισμός, o subst. emitent(-ă)
industrializare εκδοτικ-ός, -ή, -ό adj. editorial(-ă) // -ός οίκος
εκβολές, οι subst. pl. gurile de vărsare ale unui editură
râu/ fluviu// οι ~ του Δούναβη Gurile Dunării εκδούλευση, η subst. serviciu (făcut cuiva)
εκγύμναση, η subst. exersare, instruire, antrena- εκδοχή, η subst. accepţiune, mod de interpretare
ment εκδρομ-έας, o {pl. -είς) subst. excursionist
204 εκδρομή - εκλαϊκεύω
εκδρομή, η subst. excursie, drumeţie, turism, εκκεντρικ-ός, -ή, -ό I. adj. excentric(-ă), extra-
călătorie, voiaj vagantă) II. adv. (-ά)
εκδρομικ-ός, -ή, ό adj. de excursie, de călătorie, εκκεντρικότητα, η subst. excentricitate, extra-
de voiaj vaganţă, ciudăţenie
εκεί adv. acolo d απ' εδώ ως ~ de aici pînă acolo εκκεν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εκκενωμένος v.i. 1.
d κάπου ~ undeva acolo d ~ κάτω acolo jos d a goli, a deşerta 2. a evacua
ακούς ~! ia te uită! d ~ που πήγαινα în timp εκκένωση, η subst. 1. golire, deşertare 2. evacuare
ce mergeam 3. descărcare d ηλεκτρική ~ descărcare elec-
εκείν-ος, -η, -o 1. pron. dem. acela, aceea; cela, trică d ~ όπλου descărcarea armei 4. vidanjare
ceea d -ος o άνθρωπος omul acela d -o που d ~ βόθρου vidanjarea haznalei
πρέπει ceea ce ne trebuie 2. pron. pers. el, ea d εκκενωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de golire, golit(-ă),
-ος είναι este el deşertat(-ă) 2. de evacuare
εκεχειρία, η subst. armistiţiu εκκίνηση, η subst. pornire, plecare
έκζε-μα, ματος, το subst. med. eczemă έκκληση, η subst. 1. apel, chemare 2. fig. cerere,
εκζήτηση, η subst. extravaganţă, excentricitate rugăminte d κάνω ~ a face apel, a se adresa
έκθαμβ-ος, -η, -o adj. uluit(-ă), uimit(-ă) cuiva cu o rugăminte d ~ για ειρήνη apel pen-
εκθαμβωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. uluitor(-oare), tru pace
uimitor(-oare) Η -ή ομορφιά frumuseţea ului- εκκλησία, η subst. biserică
toare 2. orbitor(-oare) d -6 φώς lumină orbi- εκκλησι-άζομαι, -άστηκα v.r. a se duce la biserică
toare II. adv. (-ά) εκκλησίασ-μα, -ματος, το subst. oamenii aflaţi
εκθει-άζω, -ασα, -άστηκα, v.t. a proslăvi, a în biserică; congregaţie
εκκλησιασμός, o subst. 1. faptul de a merge la
lăuda mult; a diviniza
biserică 2. urmărirea slujbei religioase
εκθειασμός, o subst. proslăvire, divinizare
εκκλησιαστικ-ός, -ή, -ό adj. ecleziastic(-ă), bise-
εκθειαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. de proslăvire, de
ricesc(-ească)
zeificare II. adv. (-ά) έκκλητ-ος, -ος, -o adj.jur. cu recurs, la care se
έκθε-μα, ματος, το subst. exponat, obiect expus poate face recurs
έκθεση, η subst. 1. expunere d ~ στον ήλιο expu- εκκοκκιστήριο, το subst. maşină de decorticat,
nere la soare 2. expoziţie, târg d ~ ζωγρα- maşină de dezghiocat
φικής expoziţie de pictură d διεθνής ~ târg εκκολαπτήριο, το subst. clocitoare
internaţional 3. expozeu, dare de seamă, ex- εκκολάπτομαι, εκκολάφθηκα v.r. l . a ieşi din
punere d ~ του Διοικητικού Συμβουλίου ou 2. a se naşte, a se constitui (fig.) a prinde
dare de seamă a Consiliului de Administraţie d contur
αναλυτική ~ expunere amănunţită d γραπτή
εκκόλαψη, η subst. 1. ieşire din găoace (a puilor)
~ expunere scrisă 4. (şcoală) compunere d ~
2. fig. naştere, constituire
ιδεών compunere pe o temă
εκκρεμ-ές, -ους, το subst. 1. obiect aflat în sus-
εκθέτ-ης, o -ρια, η subst. 1. expozant(-ă) 2. mat.
pensie 2. pendul, orologiu (aflat(-ă) în suspen-
exponent, puterea la care se ridică un număr sie) d η υπόθεση είναι -ής cazul este în
έκθετ-ος, -η, -o adj. părăsit(-ă), abandonat(-ă) suspensie
εκθέτω, εξέθεσα (εκτίθεμαι), εκτέθηκα, έκτεθει- εκκρεμότητα, η subst. suspensie d είναι σε ~
μένος v.t. l . a expune d ~ τα προϊόντα μου este în suspensie
στην έκθεση îmi expun produsele în expoziţie εκκρεμεί v.i. pers. III. a fi în suspensie d η
d -ω τις απόψεις μου a-şi expune părerile d ~ υπόθεσει -εί chestiunea e în suspensie
σε κίνδυνο τη ζωή μου a-şi pune viaţa în peri- έκκρι-μα, ματος, το subst. secreţie d βρογχικό
col d ~ στον ήλιο a expune la soare 2. a com- ~ secreţie bronhică
promite, a discredita. // με εξέθεσες μπροστά εκκρίνω v.i. (numai la prez. şi impetf. pl.) a secre-
τους m-ai compromis în faţa lor ta, a elimina
έκθλιψη, η subst. 1. stoarcere, strivire 2. gram. έκκριση, η subst. secretare, secreţie, eliminare
eliziune εκκωφαντικ-ός, -ή, -ό adj. (d. sunet) asurzitor
εκθρον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκθρονισμένος ν. t. a (-oare) d -ός θόρυβος zgomot asurzitor
detrona εκλαΐκευση, η subst. popularizare
έκθυμα, το subst. med. ectimă εκλαΐκευτικ-ός, -ή, -ό adj. de popularizare
εκκαθάριση, η subst. 1. curăţire, epurare 2. flg. εκλαϊκ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εκλαϊκευμένος
lichidare 3. decontare v.t. a populariza
εκλαμβάνω - εκπέμπω 205
εκλαμβάνω, εξέλαβα v.t. a lua drept..., a inter- εκμαγείο, το subst. calup, calapod
preta // τον εξέλαβαν αντί άλλου l-au luat εκμάθηση, η subst. învăţare, învăţătură, însuşire
drept altul // εξέλαβε κακώς τους λόγους μου de cunoştinţe d η ~ της ελληνικής γλώσσας
mi-a interpretat greşit vorbele învăţarea limbii greceşti
Εκλαμπρότατ-ος, o -η, η subst. eminenţă, exce- εκμαι-εύω, -ευσα, -εύτηκα v.t. a iscodi, a trage
lenţă (termen de politeţe pentru înalţi demni- de limbă
tari) εκμεταλλ-εύομαι, -εύτηκα, v.d. 1. a exploata, a
εκλαμψία, η subst. med. eclampsie pune în valoare un bun pentru foloase econo-
εκλέγω, εξέλεξα, εκλέχθηκα şi εκλέχτηκα, mice 2. flg. a folosi abuziv, a profita de cineva
εκλεγμένες v.t. a alege, a opta, a vota d εξελίχ- εκμετάλλευση, η subst. exploatare
τηκε με πλειοψυφία a fost ales prin majoritate εκμεταλλευτ-ής, o -pi®, η subst. exploatator
de voturi d τον εξέλεξαν πρόεδρο a fost ales (-oare)
preşedinte εκμεταλλευτικ-ός, -ή, -ό adj. de exploatare,
εκλειπτική, η subst. astr. ecliptică, orbită descri- exploatator(-oare)
să de soare în aparenta lui mişcare anuală pe εκμηδεν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκμηδενισμένος
bolta cerească v.t. a nimici, a distruge, a extermina
εκλείπω, εξέλειψε v.i. a dispare, a se pierde d εκμηδένιση, η subst. nimicire, distrugere, exter-
εξέίι,ειπε πάσα ελπίς a dispărut orice speranţă minare
έκλειψη, τ, subst. astr. eclipsă εκμισθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εκμισθωμένος ν. t. a
εκλεκτικισμός, o subst. fdoz. eclectism da cu chirie, a închiria
εκλεκτιχ-ος -ή -ό adj. 1. pretenţios(-oasă) într-o εκμίσθωση, η subst. dare cu chirie, închiriere
alegere, care alege cu atenţie 2. eciectic(-ă) εκμισθ-ωτής, o -ώτρια, η subst. proprietar de
εκλεκτικότητα, η subst. fel de a fi pretenţios imobil care dă imobilul cu chirie
într-o alegere εκμυστηρ-εύομαι, -εύτηκα, v.r. a face destăinu-
εκλέκτορες, o subst. elector iri, a se confesa, a face o confidenţă
εκλεκτ-ός, -ή, -ό adj. ales(-easă), selecţionat(-ă), εκμυστήρευση, η subst. destăinuire, dezvăluire
select(-ă), deosebit(-ă), de elită d -ά έργα (unui secret cuiva)
opere alese d οι -oi της κοινωνίας elita socie- εκνευρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκνευρισμένος ν. t. a
tăţii // οι -οί του λαού aleşii poporului enerva pe cineva d μη με -ίζεις nu mă enerva
εκλεπτυσμέν-ος, -η, -o adj. (part. ca) 1. subţiat(-ă) εκνεύριση, η şi εκνευρισμός, o subst. enervare,
2. flg. rafinat(-ă), stilat(-ă), civilizat(-ă) d -oi iritare
τρόποι maniere rafinate εκνευριστικ-ός, -ή, -ό I. adj. enervant(-ă) II.
εκλιπαρ-ώ, -ησα v.t. a ruga fierbinte, a implora adv. (-ά)
εκλογ-έας, o (pl. -είς) subst. pol. alegător εκούσι-ος, -α, -o I. adj. voluntar(-ă), benevol(-ă)
εκλογ-ή, η subst. 1. alegere, selecţie, opţiune // II. adv. -a, de bunăvoie
καλή ~ alegere bună 2. (la pl.) alegeri d βου- εκπαίδευση, η subst. 1. instruire 2. învăţământ //
λευτικές -ές alegeri parlamentare d ελεύθερες μέση ~ învăţământ mediu d ανωτάτη ~ învăţă-
-ές alegeri libere d δημοτικές και κοινοτικές mânt superior 3. instrucţie d στρατιωτική ~
-ές alegeri municipale şi comunale 3. culegere intrucţie militară
de texte (poezii, proză) εκπαιδ-ευτήριο, το subst. şcoală, localul de în-
εκλογίκευση, η subst. raţionalizare văţământ
εκλογικ-είχο, ευσα, εύτηκα, εκλογικευμένος εκπαιδ-ευτής, o -εύτρια, η subst. instructori-oare )
v.t. a raţionaliza εκπαιδευτικ-ός, -ή, -ό adj. de învăţământ, de
εκλογικ-ός, -ή, -ό adj. 1. electoral(-ă) d -ός educaţie şcolară d -ό πρόγραμμα programa de
νόμος legea electorală d -οί κατάλογοι liste învăţământ
electorale 2. de vot // -ό δικαίωμα drept de vot εκπαιδευτικός, o, η subst. cadru didactic
εκλόγιμ-ος -η -o adj. eligibil(-ă) εκπαιδ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εκπαιδευμένος
εκλογοδικείο, το subst. tribunal pentru jude- v.t. a instrui, a educa
carea contestaţiilor în legătură cu alegerile εκπαραθύρωση, η subst. 1. aruncare de la fereas-
έκλυση, η subst. 1. (d. gaze) emanaţie l.flg. des- tră, defenestrare 2. flg. alungare, izgonire bru-
frâu, depravare d η ~ ηθών depravare a mo- tală
ravurilor εκπατρισμός, η subst. expatriere, emigrare
έκλυτ-ος, -η, -o adj. (d. modul de viaţă) depra- εκπέμπω, εξέπεμψα (εκπέμπομαι) v.t. l . a trans-
vară), desfrânat(-ă) mite, a emite, a iradia // ~ μέσω ραδιοφώνου η
206 εκπεσμός - εκστρατευτικός
τηλεοράσεως a transmite prin radio sau tele- εκπρόθεσμ-ος, -η, -o I. adj. expirat(-ă), cu ter-
viziune 2. a expedia, a trimite (semne, imagini) menul expirat, a cărui(-ei) scadenţă a trecut d
εκπεσμός, o subst. 1. rabat, scăzământ, reducere -o γραμμάτιο poliţă expirată II. adv. (-a), cu
de preţuri l.flg. decăderea morală termen expirat
εκπεφρασμέν-ος, -η, -o adj. exprimat(-ă), care εκπροσώπηση, η subst. reprezentare d ανάλογη
şi-a spus părerea ~ reprezentare proporţională
εκπίπτω, εξέπεσα v.t. 1. a scădea, a reduce, a εκπρόσωπος, o, η subst. reprezentant(-ă)
micşora d ~ όσα εδαπάνησε scad ceea ce am εκπροσωπ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εκπροσωπημένος
cheltuit d οι τιμές εξέπεσαν preţurile s-au v.t. a reprezenta d ~ την ιδέα της δικαιοσύνης
redus 2. a decădea d εξέπεσε από τα δικαι- a reprezenta ideea de dreptate
ώματα του a decăzut din drepturile sale έκπτωσ-η, η subst. 1. rabat, reducere de preţuri d
εκπληκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. uimitor(-oare), sur- μεγάλες -εις τιμών mari reduceri de preţuri 2.
prinzător(-oare) II. adv. (-ά) uimitor de..., ex- jur. pierdere a unui drept
traordinar de... έκπτωτ-ος, -η, -o adj. decăzut(-ă) din drepturi,
έκπληκτ-ος, -η, -o adj. uimit(-ă), surprins(-ă) deposedat(-ă), destituit(-ă) din funcţie
έκπληξη, η subst. surpriză d ευχάριστη ~ sur- εκπυρσοκρότηση, η subst. detunătură; bubuitură
priză plăcută produsă de o explozie sau de o armă de foc
εκπληρ-ώνω, -ωσα -ώθηκα, εκπληρωμένος ν. t. εκπυρσοκροτ-ώ, -ησα v.i. a detuna, a produce o
a îndeplini, a executa d ~ την επιθυμία κά- bubuitură (explozie sau armă de foc)
ποιου a îndeplini dorinţa cuiva d -ωσα την εκρύγνυμαι (εξερράγην θα/να εκραγώ) v.d. a
υπόσχεση μου mi-am îndeplinit promisiunea d izbucni, a exploda, a face explozie d
-ωσα τις διαταγές σας am executat ordinele εξερράγει στα γέλια a izbucnit în râs d
dumneavoastră εξερράγει βόμβα a explodat o bombă d
εκπλήρωση, η subst. îndeplinire, realizare, exe- εξερράγει o πόλεμος a izbucnit războiul
cutare, împlinire d ~ υποχρέωσης îndeplinirea εκρηκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. exploziv(-ă), explozi-
unei datorii b i l ă ) , detonant(-ă) d -ή ύλη substanţă explo-
εκπνέω, εξέπνευσα I. v.i. a-şi da ultima suflare, a zivă d -ός χαρακτήρας caracter exploziv. II.
muri II. v.t. 1. a expira, a scoate afară aerul adv. (-ά) în mod exploziv
inspirat din plămâni 2. (d. un termen) a expira εκρηκτικότητα, η subst. calitatea de a fi explozi-
εκπνοή, η subst. 1. expiraţie 2. moarte 3. fig. bilă)
sfârşitul, încheierea termenului έκρηξη, η subst. explozie, izbucnire, erupţie d ~
εκποίηση, η subst. lichidare (obligatorie) της νάρκης explozia minei d ~ του ηφαιστείου
εκποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, εκποιημένος ν. t. a vinde erupţia vulcanului d βίαιη ~ izbucnire violentă
totul, a lichida εκροή, η subst. scurgere
εκπολιτ-ίζω, -ισα, ίστηκα, εκπολιτισμένος ν. t. εκρουμαν-ίζω -ισα, -ίστηκα, εκρουμανισμένος
a civiliza, a face (să devină) civilizat(-ă) v.t. a româniza, a da un caracter românesc
εκπολιτισμός, o subst. civilizare; transmiterea έκρυθμ-ος, -η, -o I. adj. neregulat(-ă), anormal(-ă),
civilizaţiei tulbure d -η κατάσταση situaţie tulbure Π.
εκπολιτιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. civilizator(-oare) adv. -a, în mod anormal
II. adv. (-ά) εκσκαφέας, o subst. excavator
εκπομπή, η subst. 1. transmisie, emisiune d εκσκαφή, η subst. excavaţie
ραδιοφωνική ~ emisiune radiofonică 2. fiz. εκσπερματ-ώνω, -ωσα v.t. a ejacula
transmisie (de energie) εκσπερμάτωση, η subst. ejaculare
εκπόνηση, η subst. elaborare, întocmire έκσταση, η subst. extaz
εκπον-ώ, -ησα, -ήθηκα, εκπονημένος v.t. l . a εκστασι-άζομαι, -άστηκα, εκστασιασμένος v.r.
elabora, a întocmi, a pregăti 2. (d. animale) a a se extazia
supune la execiţii, a dresa εκστατικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. extaziat(-ă) 2. stu-
εκπορ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a proveni, a se trage, pefiată) Π. adv. (-ά), în stare de extaz; în stare
a rezulta de stupefiere
εκπόρθηση, η subst. cucerire (a unei fortăreţe) εκστρατεία, η subst. milit. (şi flg.) campanie,
εκπορθ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εκπορθημένος v.t. a expediţie d ~ κατά του καπνίσματος cam-
cuceri (o fortăreaţă) panie contra fumatului
εκπόρνευση, η subst. prostituare εκστρατευτικ-ός, -ή, -ό adj. (milit.) de campanie
εκστρατεύω - εκτράχονση 207
εκστρατ-εύω, -ευσα v.t. a porni ο campanie, a εκτεν-ής, -ής, -ές I. adj. întins(-ă), amplu(-ă),
face o expediţie armată amănunţit(-ă) II. adv. (-ώς) în mod amplu, pe
εκσυγχρον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκσυγχρονισμένος larg
v.t. a aduce la zi εκτεταμέν-ος, -η, -o adj. întins(-ă), vast(-ă),
εκσυγχρονισμέν-ος, -η, -o adj. adus(-ă) la zi prolix(-ă) d -η ομιλία discurs prolix d -ες
εκσυγχρονισμός, o subst. aducere la zi γνώσεις cunoştinţe vaste
εκσφενδον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκσφενδονισμένος εκτίμηση, η subst. 1. apreciere, evaluare, esti-
v.t. a arunca cu foiţă; a arunca cu praştia mare, preţuire 2. stimă, consideraţie d μ' εκτί-
έκτακτ-ος, -η, -o I. adj. extraordinari-ă). excep- μηση cu stimă,
ţional(-ă), remarcabil(-ă), special(-ă) d -α μέτρα εκτιμ-ητής, o -ήτρια, η subst. expert(-ă) care
măsuri excepţionale d -oς άνθρωπος om ex- evaluează
cepţional d -ος καθηγητής profesor special εκτιμ-ώ şi εκτιμ-άω, -ησα, -ήθηκα, εκτιμημέ-
(suplinitor) II. adv. (-a) în mod extraordinar, în νος v.t. a preţui, a estima, a evalua, a aprecia, a
mod excepţional stima d τον ~ πολύ îl apreciez mult
εκτάριο, το subst. hectar εκτίναξη, η subst. scuturare, zgâlţâire
έκταση, η subst. (şi fig.) întindere, extindere, εκτιν-άσσομαι, -άχθηκα şi -άχτηκα v.r. 1. a
amploare, spaţiu, suprafaţă, cuprindere, vasti- sări în sus cu multă putere şi la mare distanţă 2.
tate, extensie, d ~ χεριών întinderea mîinilor d a se lansa în salt la mare înălţime
~ καταστροφής amploarea catastrofei έκτιση, η subst. ispăşire, expiere d η ~ της
εκταφή, η subst. deshumare, dezgropare (a unui ποινής ispăşirea pedepsei
cadavru) εκτίω şi εκτίνω, εξέτισα v.t. (d. condamnaţi) a-şi
εκτεθειμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. expus(-ă), ispăşi / a-şi executa o pedeapsă
etalat(-ă) 2. compromis(-ă), lipsit(-ă) de acope- εκτον-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εκτονωμένος v.t. a
rire d είμαι -ος απέναντι' του sunt lipsit de destinde, a relaxa, a slăbi încordarea
acoperire în faţa lui εκτόνωση, η subst. destindere, slăbirea încordă-
εκτείνομαι, εκτάθηκα, εκτεταμένος ν.;·, a se rii, relaxare
întinde, a se prelungi (în spaţiu) d ~ κατά εκτόξευση, η subst. 1. aruncare, azvârlire 2.
μήκος της παραλίας a se întinde de-a lungul lansare în sus d ~ πυραύλου lansarea unei
ţărmului rachete
εκτέλεση, η subst. 1. executare, îndeplinire d ~ εκτοξ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εκτοξευμένος v.i. 1.
του έργου executarea lucrării 2. fig. inter- a arunca, azvârli 2. a lansa d -εύω πύραυλο a
pretare // ~ μουσικού έργου interpretarea unei lansa o rachetă 3 . f i g . a adresa injurii d -εύω
piese muzicale 3. jur. execuţie, pedeapsa cu ύβρεις a rosti injurii
moartea d ~ των καταδικασμένων σε θάνατο εκτοπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκτοπισμένος v.i. 1. a
execuţie a celor condamnaţi la moarte îndepărta, a da pe cineva la o parte pentru a-i
εκτελεστ-ής, o -έστρια, η subst. executor(-oare), lua locul 2.a exila, a strămuta, a deporta, a dis-
executant(-ă) d -ής της διαθήκης executor tes- loca
tamentar εκτόπιση, η subst. 1. îndepărtare, dare la o parte
εκτελεστικ-ός, -ή, -ό adj. executiv(-ă) d -ή 2. exilare, strămutare, deportare, dislocare
εξουσία putere executivă // -ή επιτροπή comi- εκτόπισ-μα, -ματος, το subst. mar. deplasament,
tetul executiv d -6 όργανο organ executiv volumul de apă îndepărtat de un corp scufun-
εκτελεστ-ός -ή -ό adj. jur. executoriu(-ie) d -ή dat în apă
απόφαση hotărâre executorie έκτ-ος, -η, -o num.card. al şaselea, a şasea
εκτελ-ώ, -εσα, -έστηκα, εκτελεσμένος v.t. l . a εκτός adv. în afara, în afară de d ~ κινδύνου în
executa, a îndeplini d ~ μιά διαταγή a execu- afara pericolului d ~ νόμου în afara legii // ~
ta un ordin 2. a interpreta un rol, un cântec d ~ πόλης în afara oraşului d τα έχασε όλα ~ από
ένα νούμερο a executa un număr d ~ ένα το σπίτι a pierdut tot în afară de casă d ~ εάν
τραγούδι a interpreta un cântec 3. jur. d ~ numai dacă
κατάδικο a executa un condamnat έκτοτε adv. de atunci
εκτελων-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εκτελωνισμένος εκτραχηλισμός, o subst. dezmăţare.
v.t. a îndeplini formalităţile de vămuire a mărfii; εκτραχ-ύνομαι, ύνθηκα, v.r. a se agrava, a se în-
a trece mărfurile prin vamă răutăţi
εκτελωνισμός, o subst. vămuire εκτράχυνση, η subst. înăsprire, înrăutăţire d ~
εκτελων-ιστής, o -ίστρια, η subst. vameş(-ă) των σχέσεων înrăutăţire a relaţiilor
208 εκτρέπω - ελαιόχρωμα
ελλιπ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. incomplet(-ă), defec- εμβόλιο, το subst. 1. vaccin// αντιτυφικό / αν-
tuos(-oasă), defectiv(-ă) 2. gram. eliptic(-ă) d τιφυματικό ~ vaccin antitific / antituberculos
-ής πρόταση propoziţie eliptică II. adv. (-ώς) 2. altoi; rămurea pentru altoire
în mod incomplet, în mod insuficient εμβολισμός, o subst. 1. pistonare 2. mar. lovirea
έλλογ-ος, -η, -o adj. raţional(-ă), logic(-ă) cu proeminenţa de la proră a vasului inamic
ελλοχεύω v.t. a pândi, a sta la pândă έμβολο, το subst. 1. piston 2. med. embolus 3.
έλξ-η, η subst. 1. atracţie d o παγκόσμιος νόμος mar. pană / ic de înţepenit (în vasul inamic)
της -εως legea atracţiei universale 2. flg. far- εμβρίθεια, η subst. profunzime în gândire, serio-
mec 3. transp. remorcare zitate
ελόγου (μου, σου, του şi μας, σας, τους) pron. εμβριθ-ής, -ής, -ές adj. serios(-oasă), profund(-ă)
pers. eu, tu, el, noi, voi, ei în gândire
ελονοσία, η subst. med. malarie εμβρόντητ-ος, -η, -o adj. consternat(-ă), stupe-
έλος, το subst. mlaştină, baltă fiată), uimit(-ă), uluit(-ă)
ελπίδα, η subst. speranţă, nădejde d χάνω κάθε εμβρυακ-ός şi εμβρυΐκ-ός, -ή, -ό adj. (şi flg.)
~ a-şi pierde orice speranţă d înv. παρά πάσαν embrionar(-ă), de embrion, abia născut(-ă)
ελπίδα contrar tuturor aşteptărilor έμβρυο, το subst. biol. 1. embrion l.fig. început,
ελπιδοφόρ-ος, -η, -o adj. care dă speranţă stadiu incipient
ελπίζω, έλπισα şi ήλπισα I. v.t. a spera, a nădăj- εμβρυολογία, η subst. embriologie
dui d ~ να τον δώ σύντομα sper să-1 văd în
εμβρυουλκία, η subst. naştere cu ajutorul forcep-
curând d δεν ~ σε τόσες τιμές nu sper la atâtea
sului
onoruri II. v.i. a avea încredere în, a spera / a
εμβρυουλκός, o subst. forceps
avea speranţă în., d σε σένα στηρίζω τις
εμβρυώδ-ης, -ης, -ες adj. embrionar(-ă), de
ελπίδες μου toată speranţa mea e la tine d ας
embrion
ελπίσουμε ότι... să sperăm că.. d ελπίζει ότι
θα τον χρειαστούν speră / are speranţe că va fi εμετικ-ός, -ή, -ό adj. farm. vomitiv(-ă), emetic(-ă),
nevoie de el care face vomă
έλυτρο, το subst. entom. elitră εμετ-ός, o subst. vomitare, vomare, vărsătură,
ελώδ-ης, -ης, -ες adj. mlăştinos(-oase), cu mlaş- vomă // μούρχεται να κάνω -ό îmi vine să
tini d -ης περιοχή regiune mlăştinoasă vomit
εμαγιέ adj. invar, emailat(-ă), smălţuit(-ă) d σκεύη εμιγκρ-ές, o pl. -έδες subst. autoexilat(-ă)
~ vase emailate εμίρης, o subst. emir
εμβαδό(ν), το subst. geom. arie, suprafaţă έμμεσ-ος, -η, -o I. adj. indirect(-ă) // -οι φόροι
εμβαθύν-ω, -υνα I. v.t. a aprofunda, a adânci II. impozite indirecte // -η ερώτηση întrebare indi-
v.i. a pătrunde, a se adânci d ~ εις το ζήτημα a rectă Π. adv. (-a) în mod indirect
pătrunde în problemă έμμετρ-ος, -η, -o I. adj. în versuri // -o δράμα
έμβασ-μα, -ματος, το subst. fin. sumă de bani dramă în versuri II. adv. -a în versuri
trimisă (prin poştă / prin bancă) εμμετρωπία, η subst. med. vedere normală,
εμβατήριο, το subst. muz. marş d πολεμικό ~ emetropie
marş de luptă (mii.) d πένθιμο ~ marş funebru έμμηνα, τα subst. pl. med. ciclu menstrual, men-
εμβέλεια, η subst. 1. distanţă până la care poate struaţie
ajunge un proiectil; bătaia unui proiectil 2. dis- εμμηνόπαυση, η subst. menopauză
tanţă până la care se poate auzi desluşit sem- εμμηνόρροια şi εμμηνορρυσία, η subst. menoree
nalul unui post emiţător de radio etc. έμμισθ-ος, -η, -o I. adj. 1. salariat(-ă) 2. cu plată,
έμβι-ος, -α, -o adj. viu(-ie) remunerat(-ă), retribuit(-ă) II. adv. (-a) cu / pe
έμβλη-μα, -ματος, το subst. emblemă bază de plată
εμβολή, η subst. 1. med. embolie 2. mar. abordaj εμμονή, η subst. persistenţă, insistenţă, perseve-
εμβολ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, εμβολιασμένος renţă, stăruinţă, tenacitate
v.t. 1. med. a vaccina 2. bot. a altoi έμμον-ος, -η, -o I. adj. perseverent(-ă), tenace,
εμβολιασμός, o subst. 1. vaccinare 2. altoire stăruitor(-oare), persistent(-ă), insistent(-ă) // -η
εμβολ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εμβολισμένος v.t. a ιδέα idee fixă, obsesie II. adv. (-a) cu persis-
pistona tenţă, cu insistenţă, în mod stăruitor
εμβόλιμ-ος, -η, -o adj. interpus(-ă), intercalat(-ă), έμπα, το subst. 1. intrare, uşă de intrare 2. început
interealar(-ă) d -ος μέρα zi intercalară, ziua de // στο ~ του καλοκαιριού la începutul verii
29 februarie la fiecare an bisect εμπάθεια, η subst. înverşunare, îndâljire
212 εμπαθής - εξπρεσιονισμός
εμπαθ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. înverşunat(-â) 2. dârz εμπνευσμέν-ος, -η, -o part. ca adj. inspirat(-ă),
(-ă) 3. furios(-oasă) 4. ranchiunos(-oasă) Π. plin de inspiraţie
adv. (-ώς) cu animozitate, cu înverşunare εμπνευστής, o, -εύστρια, η subst. inspirator(-oare)
εμπαιγμός, o subst. 1. batjocură, bătaie de joc 2. εμπνέω, ενέπνευσα, εμπνεύστηκα, εμπνευσμέ-
păcălire, înşelătorie νος v.t. a inspira, a face să pătrundă în mintea
εμπαίζω, ενέπαιξα, εμπαίχθηκα, εμπαιγμένος cuiva o idee, un sentiment // ~ φρίκη a inspira
v.t. 1. a batjocori, a-şi bate joc, a lua în râs 2. a groază d ~ θάρρος a inspira curaj
înşela, a păcăli εμποδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εμποδισμένος v.i. a
εμπάργκο, το subst. invar, embargo împiedica, a pune piedici
εμπεδ-ώνιο, -ωσα, -ώθηκα, εμπεδωμένος v.t. 1. εμπόδι-ο, το subst. piedică, obstacol, oprelişte d
(şi fig.) a întări, a consolida 2. a stabili μου βάζει -α îmi pune piedici d ανυπέρβλητο
εμπέδωση, η subst. 1. întărire, consolidare 2. sta- ~ piedică de neînvins d δρόμος μετ' -ων cursa
bilire cu obstacole
εμπειρία, η subst. experienţă εμπόλεμ-ος, -η, -o adj. beligerant(-ă), în stare de
εμπειρικ-ός, -ή, -ό I. adj. filoz. empiric(-ă), ba- război d τα -α κράτη state beligerante
zat(-ă) pe experienţă, experimental(-ă) II. adv. εμποράκος, o subst. mic comerciant
(-ά) în mod empiric, prin experienţă έμπορας, o, -ισσα, η subst. vezi έμπορος
εμπειρισμός, o subst. filoz. 1. faptul de a se baza εμπόρευ-μα, -ματος, το subst. marfă d η κυκλο-
exclusiv pe experienţă 2. empirism φορία των -μάτων cicuiaţia mărfurilor d αντ-
εμπειρογνώμονας, o subst. expert αλλαγή -μάτων schimb de mărfuri
εμπειροπόλεμ-ος, -η, -o adj. cu experienţă în ale έμπορευματολογία, η subst. merceologie
εμπόρευματολόγ-ος, -o, -η subst. merceolog(-ă)
războiului, priceput(-ă) în războaie
εμπορ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a face comerţ
έμπειρ-ος, -η, -o I. adj. experimentat(-ă), cu
εμπορευόμενος, o subst. comerciant d είμαι ~
experienţă, priceput(-ă), încercat(-ă) Π. adv. (-a)
mă ocup cu comerţul
cu pricepere
εμπορεύσιμ-ος, -η, -o adj. comercializabil(-ă)
εμπεριέχω v.t. a conţine
εμπορία, η subst. negustorie, comerţ
εμπεριστατωμέν-ος, -η, -o I.part. ca adj. fâcut(-ă)
εμπορικ-ός, -ή, -ό adj. comercial(-ă) // -ό
cu atenţie şi minuţie d -η εξέταση του ζητήμα- δίκαιο drept comercial d -ό σύμφωνο drept
τος cercetare amănunţită a chestiunii Π. adv. (-a) comercial // -ό σύμφωνο tratat comercial // -ό
în mod amănunţit, foarte atent κέντρο centru comercial d -ός κώδικας codul
εμπιστ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a încredinţa d ~ σε comercial
κάποιον ένα μυστικό a încredinţa cuiva un εμπορικότητα, η subst. valoare comercială
secret d σου ~ το παιδί μου îţi încredinţez εμπόριο, το subst. comerţ d εξωτερικό ~ comerţ
copilul meu d ~ στην τύχη las pe seama soartei exterior d λιανικό ~ comerţ cu amănuntul d
εμπιστευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. confidenţial(-ă) d χοντρικό ~ comerţ cu ridicata
-ή είδηση ştire confidenţială II. adv. -ά εμποροπανήγυρη, η subst. târg, iarmaroc, bâlci
έμπιστ-ος, -η, -o adj. de încredere, confîdent(-ă) εμποροπλοίαρχος, o subst. mar. căpitan al unui
εμπιστοσύνη, η subst. încredere d δεν μου εμπ- vas comercial
νέει ~ nu-mi inspiră încredere d αμοιβαία ~ εμποροράφτης, o subst. croitor care este şi
încredere reciprocă d του έχω ~ am încredere negustor de stofe
în el έμπορος, o, η subst. comerciant(-ă), negustor
έμπλαστρο, το subst. farm. plasture (-easă)
εμπλέκω, ενέπλεξα (να εμπλακώ) v.t. a implica εμποροϋπάλληλ-ος, -o, -η subst. angajat(-ă) la
εμπλοκή, η subst. 1. încurcare, încălceală 2. blo- un magazin comercial
care d ~ όπλου blocarea unei arme 3. milit. εμποτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, -εμποτισμένος ν.,ί. a
ciocnire uda, a îmbiba, a impregna
εμπλουτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εμπλουτισμένος εμποτισμός, o subst. îmbibare, impregnare
v.t. a îmbogăţi, a concentra, a mări conţinutul εμπράγματ-ος, -η, -o adj. 1. care se referă la lu-
în substanţă utilă cruri reale l.jur. -o δίκαιο drept real
εμπλουτισμός, o subst. îmbogăţire // ~ των γνώ- έμπρακτ-ος, -η, -o I. adj. faptic(-ă), real(-ă),
σεων îmbogăţirea cunoştinţelor efectiv(-ă) II. adv. (-a) de fapt, în mod real, în
έμπνευση, η subst. 1. inspiraţie l.fig. gând, idee mod efectiv
apărută spontan εμπρεσιονισμός, o subst. impresionism
εμπρησμός - ενάντια 213
ενάντι-ος, -α, -ο I. adj. contrar(-ă), potrivnic(-â), moiog aprins 2. fig. pretext, factor favorizant
opus(-â) d σε -α περίπτωση în caz contrar II. pentru un început
adv. (-a) în contra, împotrivă ενδεδειγμέν-ος, -η, -o part. ca adj. indicat(-ă)
εναντιωματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. contrar(-ă) 2. ένδεια, η subst. penurie, sărăcie
gram. adversativ(-ă) d gram. -οί σύνδεσμοι ενδεδείκνυται (ενδεδειγμένος) ν. impers. este
conjuncţii adversative indicat, e necesar
εναντι-ώνομαι, -ώθηκα v.r. a se opune, a se ενδεικτικό, το subst. certificat de note şcolare le
împotrivi terminarea anului şcolar
εναντίωση, η subst. împotrivire, opunere, opoziţie ενδεικτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. semnificativ(-ă),
εναπόθεση, η subst. 1. depunere, depozit, plasare caracteristic(-ă) 2. revelator(-oare) II. adv. (-ά)
2. faptul de a se baza pe cineva / ceva ένδειξη, η subst. 1. indiciu, probă, dovadă 2 .jur.
εναποθέτω, εναπόθεσα (εναποτίθεμαι), εναπο- prezumţie
τέθηκα v.t. l . a depune, a pune; a plasa în 2. ενδεκάδα, η subst. o mulţime de unsprezece in-
flg. a se baza pe cineva / ceva d ~ τις ελπίδες divizi, obiecte etc.
μου στο θεό speranţa mea e în Dumnezeu ενδέκατ-ος, -η, -o I. num. ord. al(a) unsprezecelea
εναποθήκευση, η subst. depozitare (unsprezecea) II. subst. το -o a unsprezecimea
εναποθηκ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εναποθηκευμέ- ενδερμικ-ός, -ή, -ό adj. med. subcutanat(-ă)
νος v.t. a depozita, a înmagazina, a stoca ενδέχεται ν. impers. se poate, e posibil
ενέργεια, η subst. claritate, limpezime ενδεχόμενο, το subst. eventualitate
εναργ-ής, -ής, -ές I. adj. clar(-ă), vădit(-ă), lim- ενδημικ-ός, -ή, -ό adj. endemic(-ă) d -ή αρρώ-
pede II. adv. (-ώς) στια boală endemică
ενάρετ-ος, -η, -o I. adj. virtuos(-oasă), moral(-ă), ενδιάθετ-ος, -η, -o adj. lăuntric(-ă) d -ος λόγος
cinstit(-ă) II. adv. (-a) motiv lăuntric
έναρθρ-ος, -η, -o I. adj. gram. 1. articulat(-ă) 2. ενδιάμεσ-ος, -η, -o I. adj. 1. intermediar(-ă) d -η
cu articol II. adv. (-a) (în mod) articulat λύση soluţie intermediară 2. interpus(-ă) II.
εναρκτήρι-ος, -α, -o adj. inaugural(-ă), de des- subst. το -o interval
chidere d o -ος λόγος cuvântare în deschidere ενδιαφερόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. intere-
εναρμον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εναρμονισμένος sară) d είμαι άμεσα -ος sunt direct interesat
v.t. l . a armoniza 2. a potrivi, a pune în concor- 2. o -ος cel interesat
danţă ενδιαφέρ-ον, -οντος, το subst. interes // ζωηρό
εναρμόνιση, η subst. muz. 1. armonizare 2. potri- ~ viu interes d έχουμε κοινά -οντα avem inte-
vire, punere în concordanţă rese comune d κινώ το ~ a stârni interesul
έναρξη, η subst. începere, început, deschidere, ενδιαφέρω, ενδιαφέρομαι, ενδιαφέρθηκα I. v.t.
inaugurare d ~ των μαθημάτων începerea a interesa, a prezenta importanţă d αυτό δεν με
cursurilor ενδιαφέρει asta nu mă interesează II. v.r. ενδι-
ένας, μία şi μιά, ένα I. num. card. un, una, o d αφέρομαι a se interesa d δεν ενδιαφέρεται
μόνο μιά φορά numai o singură dată d είναι η για τίποτα nu se interesează de nimic
ώρα μία este ora unu d έρχονται ένας ένας ενδιαφέρ-ων, -ουσα, -ov adj. interesant(-ă) d
vin unul câte unul II. art. nehot. un, o // το -ουσα είδηση ştire interesantă d είναι σε
διάβασα σ'ένα ποριοδικό l-am citit într-o -ουσα (κατάσταση) este gravidă
revistă d ήρθε ένας άνθρωπος a venit un om ενδίδω, ενέδωσα ν./, a ceda, a se pleca, a se
III. pron. nehot. unul, una d έμπαιναν μια o supune
ένας, μια o άλλος intrau ba unul ba altul / ένδικ-ος, -η, -o adj. legal(-ă), judiciar(-ă) d -o
odată unul, odată altul μέσο mijloc legal
έναστρ-ος, -η, -o adj. înstelat(-ă) d -ος ουρανός ενδο- element de compunere semnificând „înă-
cer înstelat untru, în interior"
ενασχόληση, η subst. îndeletnicire, ocupaţie ενδογεν-ής, -ής, -ές adj. endogen(-ă), de origine
ενατένιση, η subst. fixare (a privirii), concentrare internă
(a minţii) ενδοιασμός, o subst. ezitare, şovăire
ένατ-ος, -η, -o I. num. ordin. al(a) nouălea(noua) ενδοιαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. ezitant(-ă), şovăi-
II. -o, το subst. noime, a noua parte dintr-un tor(-oare) d gram. -ές προτάσεις propoziţii
întreg dubitative II. adv. -ά
έναυσ-μα, -ματος, το subst. 1. material pentru ενδοκριν-ής, -ής, -ές adj. endocrin(-ă) d -είς
aprinderea focului, vreasc, gătej, surcele, şo- αδένες glande endocrine
ενδομήτριο - ενθάρρυνση 215
ενδομήτριο, το subst. med. endometru, mucoasa ενεργητικό, το subst. fin. activ / activitate desfă-
internă a uterului şurată, averea deţinută de cineva d έχει πολλά
ενδομήτρι-ος, -α, -o adj. med. intrauterin(-ă) στο ~ του are multe la activul său
ενδομυϊκ-ός, -ή, -ό adj. intramuscular(-ă) d -ή ενεργητικ-ός, -ή, -ό I. adj. energic(-ă), activ(-ă)
ένεση injecţie intramusculară d gram. -ό ρήμα verb activ d gram. -ή φωνή
ενδόμυχ-ος, -η, -o I. adj. 1. lăuntric(-ă); ascuns(-ă) diateză activă II. adv. -ά
2. intim(-ă) Π. subst. τα -α pl. ungherele as- ενεργητικότητα, η subst. spirit activ, energie
cunse ale sufletului / inimii III. adv. (-a) ενεργοποίηση, η subst. activizare
ενδονεφρίτις subst. med. endonefrită ενεργοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, ενεργοποιημένος
ένδοξ-ος, -η, -o I. adj. glorios(-oasă) Π. adv. (-a) ν. t. a activiza
ενδοσκόπηση, η subst. med. 1. endoscopie 2. ενεργ-ός, -ός şi -ό I. adj. activ(-ă) d -ό μέλος
psih. introspecţie membru activ d milit. -ός υπηρεσία serviciu
ενδότερ-ος, -η, -o adj. intern(-ă), interior(-oare) activ d -ός πληθυσμός populaţie activă II. adv.
ενδοτικ-ός, -ή, -ό adj. conciliant(-ă), care cedea- -ώς
ză, uşor de înduplecat, îngăduitor(-oare) ενεργώ, ενήργησα, ενεργήθηκα I. ν. ί. l . a acţio-
ενδοφλέβι-ος, -α, -o adj. intravenos(-oasâ) d -a na, a face demersuri, a întreprinde, a activa // ~
ένεση injecţie intravenoasă για να τον πάρουν στη δουλειά a face demer-
ενδοφλεβίτις, η subst. med. endoflebită suri pentru a fi primit în serviciu // ενήργησε
ενδοχώρα, η subst. interiorul unei ţări, hinterland σαν τίμιος άνθρωπος a acţionat ca un om cin-
ένδυ-μα, -ματος, το subst. îmbrăcăminte, haină stit d ~ δικαστικώς a acţiona în justiţie 2.
ενδυμασία, η subst. 1. port, îmbrăcăminte 2. ţi- farm. a-şi face efectul d ενεργέιει το φάρμακο
nută medicamentul îşi face efectul II. v.r. ενεργού-
μαι med. a ieşi afară, a avea scaun
ενδυματολόγ-ος, -o, -η subst. costumier(-ă)
ένεση, η subst. farm. injecţie
ενδυναμ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ενδυναμωμένος
ενεστώτας, o subst. gram. timpul prezent
I. v.t. a întări, a consolida, a fortifica II. v.i. a se
ενεστωτικ-ός, -ή, -ό adj. al(a) prezentului
întări, a se reface, a se înzdrăveni
ενετικ-ός, -ή, -ό adj. veneţian(-ă), de Veneţia
ενδυνάμωση, η subst. întărire, fortificare, înzdră-
Ενετοκρατία, η subst. dominaţia veneţiană asu-
venire
pra unei părţi din insulele greceşti
ένδυση, η subst. îmbrăcare, îmbrăcăminte ενέχυρο, το subst. amanet, zălog, garanţie
ενέδρα, η subst. cursă, capcană; ambuscadă d ενεχυροδανειστήριο, το subst. munte de pietate,
πέφτω σε ~ a cădea în cursă casă de împrumut prin amanet
ενεδρεύω v.i. a sta la pândă, a pândi ενεχυροδανειστής, o subst. cel care dă împrumut
ένεκα prep. din cauza, datorită, din pricina pe amanet
ένεκεν prep. înv. d τιμής ~ în semn de cinstire ενέχω (ενέχομαι) v.t./v.i. a conţine, a cuprinde //
ενενηκονταετία, η subst. perioadă de 90 de ani ενέχομαι (cu sens peiorativ) a fi implicat /
ενενηκοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al (a) noăzecilea amestecat(-ă)
(nouăzecea) ένζυμο, το subst. enzimă; maia, drojdie
ενενήντα num. card. nouăzeci ενηλικι-ώνομαι, -ώθηκα, ενηλικιωμένος v.r. a
ενενηντάρ-ης, o, -α, η subst. persoană în vârstă deveni major(-ă), a ajunge la majorat
de nouăzeci de ani ενηλικίωση, η subst. majorat, ajungere la majorat
ενενηταριά (καμιά) subst. (vreo / în jur de / ενήλικ-ος, -η, -o adj. major(-ă)
cam) nouăzeci ενήμερ-ος, -η, -o adj. 1. care este la curent, infor-
ενεπίγραφ-ος, -η, -o adj. I. cu / care are inscrip- mară) d είμαι -ος a fi la curent 2. actua-
ţie, inscripţionat(-ă) 2. cu titlu, intitulat(-ă) lilzat(-ă), adus(-ă) la zi // -ος λογαριασμός
ενέργεια, η subst. 1. activitate, acţiune, operaţie notă de plată adusă la zi
d ασυγχώρητη ~ acţiune de neiertat d αξιω- ενημερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ενημερωμένος v.t.
ματικός σε ~ ofiţer activ 2. efort d με ενω- a informa, a pune la curent, a încunoştinţa //
μένες -ες cu eforturi unite 3. energie d ~ τον -ωσα για τις ενέργειές μου l-am pus la
μηχανική, ήλεκτρική θερμική, υδραυλική, curent cu acţiunile mele
χημική, ατομική energie mecanică, electrică, ενημέρωση, η subst. informare
termică, hidraulică, chimică, atomică ενημερωτικ-ός, -ή, -ό adj. informativ(-ă) d -ό
ενεργειακ-ός, -ή, -ό adj. de energie, energetic(-ă) δελτίο buletin informativ
d στον -ό τομέα în domeniul energetic ενθάρρυνση, η subst. încurajare, îmbărbătare
216 ενθαρρυντικός - ενορχηστρώνω
ενορχήστρωση, η subst. muz. orchestrare, orches- ενσυνείδητ-ος, -η, -o I. adj. conştient(-ă) II. adv.
traţie (-a)
ενόσω adv. atâta timp cât, câtă vreme, până ce d ενσωματωμέν-ος, -η, -o adj. încorporat(-ă), inte-
~ είστε εδώ atâta timp cât sunteţi aici grală), integrant(-ă) d οι παρορμήσεις είναι
ενότητα, η subst. unitate d ~ ενεργείας unitate -ες στον ανθρώπινο ψυχισμό impulsurile fac
de acţiune parte integrantă din psihicul uman
ενοχή, η subst. 1. vinovăţie, vină, culpabilitate 2. ενσωματ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ενσωματωμένος
jur. obligaţie v.t. a încorpora, a îngloba în sine, a integra, a
ενοχικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de vinovăţie, de culpa- anexa
bilitate 2 .jur. referitor la obligaţie d -ό δίκαιο ενσωμάτωση, η subst. încorporare, integrare,
dreptul obligaţiilor d -ή σύμβαση convenţie anexare
obligatorie ένταλ-μα, -ματος, το subst. mandat, dispoziţie
ενόχληση, η subst. 1. deranj, deranjare, incomo- d ~ συλλήψεως mandat de arestare d ~ πληρω-
dare, stânjenire d με συγχωρείτε για την ~ mă μής dispoziţie de plată
iertaţi pentru deranj 2. indispoziţie fizică εντάξει adv. 1. perfect, în regulă 2. desigur, da,
ενοχλητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care deranjează, su- fără îndoială
părător(-oare), stânjenitor(-oare) 2. care creează ένταξη, η subst. 1. încadrare 2. integrare d η ~
/ dă indispoziţii fizice της Ελλάδας στη κοινή Αγορά integrarea
ένοχλ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ενοχλημένος v.t. a de- Greciei în Piaţa Comună 3. înrolare
ranja, a stânjeni, a incomoda d σας ~? vă de- ένταση, η subst. 1. încordare, tensiune d ~ στη
ranjez? d μην -είστε παρακαλώ vă rog nu vă διεθνή κατάσταση încordare în situaţia inter-
deranjaţi naţională 2. intensitate d βαθμός -εως grad de
ενοχοποίηση, η subst. învinovăţire, învinuire, intensitate 3 .fig. înrăutăţire, agravare
acuzare εντάσσω, ενέταξα, εντάχθηκα, ενταγμένος v.t.
ενοχοποιητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de învinovăţire, încadra 2. a integra 3. a înrola
incriminator(-oare), acuzator(-oare), care aduce εντατικοποίηση, η subst. intensificare
învinuiri II. adv. (-ά) εντατικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, εντατικοποιη-
ενοχοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, ενοχοποιημένος v.t. μένος v.t. a intensifica, a înteţi, a mări
a învinui, a învinovăţi, a acuza, a inculpa εντατικ-ός, -ή, -ό I. adj. jitensiv(-ă) d -ή καλ-
ένοχ-ος, -η, -o adj. vinovat(-ă), culpabil(-ă) d λιέργεια cultura intensivă II. adv. (-ά)
-ος κλοπής vinovat de furt d -η πράξη faptă ενταύθα adv. 1. aici 2. (la scrisori) loco
culpabilă εντκυτώ adv. în acelaşi timp, concomitent
ένριν-ος, -η, -o adj. vezi έρρινος ενταφ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, ενταφιασμένος
ενσαρκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ενσαρκωμένος v.t. v.t. a înmormânta, a îngropa
a încarna, a întrupa, a întruchipa ενταφιασμός, o subst. înmormântare, îngropare
ενσάρκωση, η subst. încarnare, întrupare, întru- εντείνω, ενέτεινα, εντάθηκα v.i.a intensifica d
chipare d ~ της κακίας întruchiparea răutăţii ~ τις προσπάθειες μου îmi intensific eforturile
ένσημο, το subst. timbru fiscal d ~ την προσοχή μου a-şi încorda atenţia
ενσκήπτω, ενέσκηψα v.i. (d. o epidemie etc.) a έντεκα num. card. unsprezece
izbucni, a se dezlănţui εντεκάδα, η subst. grup de unsprezece unităţi
ενσταλ-άζω, -αξα v.t. (şi fig.) a picura εντεκάχρον-ος, -η, -o adj. cel (cea) care are
ενσταντανέ, το subst. invar, instantaneu (foto- vârsta de unsprezece ani sau durata de unspre-
grafic) zece ani
ένσταση, η subst. jur. contestaţie εντέλεια, η subst. perfecţiune d όλα έγιναν
εντερν-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a adopta (o idee), a στην ~ totul s-a făcut perfect
îmbrăţişa, a accepta // ~ τις ιδεές κάποιου a εντελέχεια, η subst. filoz. entelehie
adopta ideile cuiva εντελώς adv. cu desăvârşire, cu totul, în întregi-
ένστικτο, το subst. 1. instinct d το ~ της αυτο- me d ~ καινούργιο cu totul nou, nou-nouţ
συντήρησης instinctul de conservare 2. intuiţie, εντερεκτομία, η subst. med. enterectomie
presentiment εντερικά, τα subst. boală de intestine
ενστικτώδ-ης, -ης, -ες I. adj. 1. instinctiv(-ă) d -ης εντεριώνη, η subst. bot. miezul, inima unui mu-
αντίδραση reacţie instinctivă 2. animalic(-ă), gur sau rădăcini
primitiv(-ă) d -ης κατάσταση situaţie animalică έντερ-ο, το subst. anat. intestin, maţ d γουρ-
II. adv. (-ώς) în mod instinctiv, primitiv γουρίζουν τα -ά μου îmi chiorăie maţele
218 εντεροκήλη - εξαγγέλλω
εξάρτια, τα subst. pl. mar. odgoane, şarturi (la εξαφαν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξαφανισμένος I.
catarge) v.t. a face să dispară d ~ κάθε ίχνος a face să
εξάρτιση, η subst. mar. echiparea / armarea unei dispară orice urmă II. v.r. -ίζομαι a dispărea, a
nave pieri, a se face nevăzut d -ίστηκε από το
εξάρτυση, η subst. milit. echipament (în afară de πρόσωπο της γης a dispărut de pe faţa pămân-
armament) // πλήρης ~ echipament complet tului
εξαρτ-ώ, -ησα, (εξαρτώμαι şi εξαρτιέμαι), εξαφάνιση, η subst. dispariţie, pieire
-ήθηκα, εξαρτημένος v.t. a face să depindă, a έξαφνα adv. deodată
subordona // -ώμαι από σένα depind de tine // εξάχνωση, η subst. fiz. sublimare
εξαρτάται (şi cu sensul) depinde, în anumite εξαχρει-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξαχρειωμένος
cazuri // -άται από τις περιστάσεις depinde v.t. a deprava, a perverti, a corupe
de circumstanţe εξαχρείωση, η subst. depravare, corupţie, per-
εξαρχάτο, το subst. ist. exarhat vertire
εξαρχής adv. de la început εξάχρον-ος, -η, -o adj. care are vârsta / durata de
έξαρχας, o subst. 1. ist. exarh, guvernator terito- şase ani
rial în epoca bizantină 2. bis. exarh episcop, εξάψαλμ-ος, o subst. 1. un şir de şase psalmi 2.
reprezentant al Patriarhiei de la Constantinopol fig. succesiune de reproşuri şi de mustrări aspre
εξασθεν-ίζω, -ισα v.t. a slăbi rezistenţa, a vlăgui d του'ψαλα τον -o l-am dojenit, l-am certat
d η αρρώστεια -ίζει τον οργανισμό boala έξαψη, η subst. 1. înfocare, înflăcărare, exaltare
slăbeşte organismul 2. iritare, enervare
έξασθένιση şi έξασθένηση, η subst. slăbire, vlă- εξάωρ-ος, -η, -o adj. (care are o durată) de şase
guire ore d -ος εργασία munca de şase ore.
έξασθεν-ώ, -ησα, έξασθενημένος ν. i. a-şi pierde εξιώροφ-ος, -η, -o adj. cu şase etaje
puterile, a se vlăgui εξεγείρ-ω, εξήγειρα, εξεγέρθηκα, εξεργερμένος
εξάσκηση, η subst. 1. exersare 2. exercitare // ~ 1. v.i. l . a răscula, aridica(la revoluţie) d ~ τις
δικαιώματος exercitarea unui drept 3. exer- μάζες σε επανάσταση a ridica masele la revo-
ciţiu, exersare d muz. ~ σε πιάνο exersare la luţie 2. a stârni, a declanşa d ~ τον ενθουσι-
pian. αμόν a stârni entuziasmul II. v.r. -ομαι a se
εξασκ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξασκημένος v.t. l . a răscula d σύσσωμος o λαός -έρθηκε poporul
exercita, a practica d ~ το απάγγελμα του întreg s-a răsculat
δικηγόρου a exercita profesia de avocat 2. a εξέγερση, η subst. răscoală, insurecţie, revoltă,
exersa, a antrena d -ούμαι στη σκοποβολή mă revoluţie
antrenez la tir 3.flg. a face / a exercita presiune εξέδρα, η subst. estradă, tribună
(asupra cuiva) d ~ πίεσιν a exercita presiuni εξεζητημέν-ος, -η, -o I. adj. prefâcut(-ă), afec-
εξασφαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξασφαλισμένος tară) II. adv. (-a) în mod afectat, nenatural
v.t. a asigura εξειδικευμέν-ος, -η, -o adj. specializat(-ă)
εξασφάλιση, η subst. 1. asigurare 2. siguranţă, εξειδίκευση, η subst. specializare
certitudine εξειδικ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εξειδικευμένος
εξατάξι-ος, -α, -o adj. (d. o şcoală) cu şase cla- v.t. a specializa
se, de şase clase εξελιγμέν-ος, -η, -o adj. evoluat(-ă), înaintat(-ă)
εξατμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξατμισμένος I. v.t. εξελικτικ-ός, -ή, -ό I. adj. evolutiv(-ă) Π. adv. (-ά)
1. a evapora, a transforma în vapori / gaze 2. εξέλιξη, η subst. 1. evoluţie//η ~ της κοινωνίας
flg. a dispărea / a pieri deodată II. v.r. -ιζομαι evoluţia societăţii 2. desfăşurare, curs d τα
1. a se evapora, a se volatiliza l.flg. a se face πράγματα πήραν ευνοϊκή ~ lucrurile au luat
nevăzut(-ă) un curs favorabil
εξάτμιση, η subst. 1. evaporare, vaporizare, vo- εξελιξιαρχία şi εξελιξικρατία, η şi εξελικ-
latilizare 2. trezire, răsuflare 3. scurgere de τισμός subst.filoz. evoluţionism
gaze (informaţii) εξελίξιμ-ος, -η, -o adj. care poate să evolueze
εξατομίκευση, η subst. individualizare εξελίσσ-ομαι, εξελίχθηκα şi εξελίχτηκα,
εξατομικ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εξατομικευμένος εξελιγμένος v.r. 1. a se desfăşura, a se derula
v.t. a individualiza 2. a evolua, a progresa
εξαϋλ-ώνομαι, -ώθηκα, εξα(-υ)λωμένος v.r. a εξέλκωση, η subst. med. ulceraţie
deveni material(-ă) εξελλην-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξελληνισμένος
εξαΰλωση, η subst. stare imaterială v.t. a greciza, a eliniza
222 εξελληνισμός - εξιλέωση
εξελληνισμός, ο subst. elenizare, grecizare εξέχ-ων, -ουσα, -ov adj. proeminent(-ă), mar-
εξεπίτηδες adv. dinadins, înadins cantă), precumpănitor(-oare), excelent(-ă) d
εξερεθ-ίζω, -ισα v.t. a întărâta, a irita, a surescita οι -οντες των γραμμάτων somităţile literare
εξερέθιση, η şi εξερεθίσμός, o subst. întărâtare, έξη, η subst. obişnuinţă // η ~ είναι δεύτερη
iritare, surescitare φύση obişnuinţa este a doua natură
εξερεύνηση, η subst. explorare, investigare εξηγηματικ-ός, -ή, -ό adj. explicativ(-ă) d -ή
εξερευνητής, o, -ήτρια, η subst. explorator(-oare) έκθεση raport explicativ
εξερευνητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de explorare II, εξήγηση, η subst. explicaţie, interpretare, versiu-
adv. (-ά) prin explorări ne d δίνω -εις a da explicaţii
εξερευν-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξερευνημένος v.t. a εξηγήσιμ-ος, -η, -o adj. explicabil(-ă)
explora εξηγητής, o subst. 1. comentator, interpret 2. bis.
εξέρχομαι, εξήλθα v.d. a ieşi (de undeva) exeget
εξετ-άζω, -ασα, -άστηκα, εξετασμένος v.t. l . a εξηγητικ-ός, -ή, -ό adj. explicativ(-ă), lămuri-
examina d ~ έναν άρρωστο a examina un bol- tor(-oare)
nav 2. a cerceta, a controla 3 .jur. a ancheta, a εξηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξηγημένος I. v.t. a expli-
interoga d ~ μάρτυρα a ancheta tin martor ca, a lămuri d μπορείς να μου -είς poţi să-mi
εξέταση, η subst. 1. examinare, cercetare, con- explici II, v.r. -ούμαι (şi cu sensul) a se explica,
sultare, investigare d ~ του προβλήματος a se lămuri d -ηθήκαμε ne-am lămurit
examinarea problemei d είναι υπό ~ este în εξηκονταετία, η subst. perioadă de şaizeci de ani
cercetare // ιατρική ~ consultare medicală 2. εξηκοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al şaizecilea, a şai-
examen d προφορική και γραπτή ~ examen zecea
oral şi scris d εισαγωγικές -εις examen de εξημερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξημερωμένος v.t.
admitere 3. interogare, anchetare d ~ των
1. a îmblânzi, a domoli 2 .flg. a civiliza
μαρτύρων interogarea martorilor d η Ιερά
εξημέρωση, η subst. 1. îmblânzire 2. domesticire
Εξέταση Inchiziţia
εξημμέν-ος, -η, -o adj. excitat(-ă), înflăcărat(-ă),
εξεταστέ-ος, -α, -ο adj. de examinat, de cercetat,
aprins(-ă)
de văzut cu atenţie // -o μάθημα lecţia care tre-
εξήντα num. card. şaizeci
buie văzută
εξεταστ-ής, o, -άστρια, η subst. examinator(-oare) εξηνταβελόν-ης, o, -ισσα, η subst. persoană
εξεταστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de examen // -ή foarte zgârcită
περίοδος perioada de examene 2. de exami- εξηντάρ-ης, o; -α, η subst. persoană de şaizeci
nare d -ή επιτροπή comisia de examinare II. de ani
adv. (-ά) pe bază de examen εξηνταριά, η subst. (καμιά) (vreo) şaizeci, cam
εξέταστρα, τα subst. pl. taxă de examen şaizeci, în jur de şaizeci
εξευγεν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξευγενισμένος v.t. εξής adj. invar, următorul(-oarea) d o ~ următorul,
1. a înnobila 2. bot. şi zool. a ameliora cel care urmează d σου κάνω την ~ παρατή-
εξευγενισμός, o subst. 1. înnobilare 2. bot. şi ρηση îţi fac următoarea observaţie d σου λέω
zool. ameliorare τα ~ îţi spun următoarele
εξευμεν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξευμενισμένος v.t. εξής adv. în continuare d στο ~ pe viitor d από
a îmblânzi, a înmuia, a îndupleca τώρα και στο ~ de acum înainte, de acum
εξευμενισμός, o subst. îmblânzire, înmuiere, în- încolo d και ούτω καθ^εξής şi aşa mai departe
duplecare // ως ~ în felul următor
εξεύρεση, η subst. găsire, descoperire έξι num. card. şase
εξευρωπαΐζω, εξευρωπάισα, εξευρωπαΐστηκα, εξιδανίκευση, η subst. idealizare
εξευρωπαϊσμένος v.t. a europeniza εξιδανικ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εξιδανικευμένος
εξευρωπαϊσμός, o subst. europenizare v.t. a idealiza
εξευτελ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξευτελισμένος v.t. εξιλασμός, o subst. ispăşire, expiere
a înjosi, a umili εξίλαστήρι-ος, -α, -o adj. de ispăşire, ispăşitor
εξευτελισμός, o subst. înjosire, umilire (-oare), expiator(-oare)
εξευτελιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. înjositor(-oare), εξιλε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξιλεωμένος I. v.t. a
umilitor(-oare) 2. (d. preţuri) derizoriu(-ie) II. calma, a potoli, a linişti Π. v.r. εξιλεώνομαι
adv. (-ά) a-şi ispăşi un păcat prin sacrificiu
εξέχω v.i. a ieşi în afară, a fi proeminent(-ă), a se εξιλέωση, η subst. ispăşire, expiaţie (a unui pă-
distinge d εξέχει σε όλα se distinge în toate cat)
εξισλαμίζω - εξόριστος 223
εξορκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξορκισμένος v.t. l . a εξοφλητικ-ός, -ή, -ό I. adj, 1. de achitare II.
exorciza, a descânta 2. a conjura, a ruga căldu- subst. το -ό chitanţa
ros, a implora εξοφλ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξοφλημένος v.t. fin. 1.
εξορκισμός, o subst. 1. exorcizare, decântec 2. a achita, a plăti // ~ χρέος a achita o datorie 2.
implorare, rugăminte fierbinte fig. a lichida
εξορκιστής, o subst. exorcist, cel (cea) care face εξοχή, η subst. d κατ ~ prin excelenţă
descântece εξοχή, η subst. (localitate la) ţară, zonă din afara
εξόρμηση, η subst. 1. năvală, asalt 2. acţiune pen- oraşului d πηγαίνω στην ~ mă duc la ţară
tru realizarea unui scop εξοχικ-ός, -ή, -ό I. adj. de ţară, care este departe
εξορμ-ώ, -ησα v.i. a se năpusti, a asalta de oraş d -ό σπίτι casă la ţară/de vacanţă II.
εξόρυξη, η subst. extracţie, extragere // ~ ορυκ- adv. (-ά) ca la ţară
τών extragere de minerale έξοχ-ος, -η, -o I. adj. excelent(-ă), eminent(-ă),
εξορύσσω, εξόρυξα, εξορύχθηκα v.t. 1. a minunat(-ă), formidabil(-ă), proeminent(-ă),
extrage, a scoate ceva de undeva 2. a excava marcant(-ă) d -ώτατε! Excelenţă II. adv. (-όχως)
εξοστρακ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξοστρακισμένος în mod minunat, excelent, foarte bine
I. v.t. a ostraciza, a îndepărta, a goni II. v.r. Εξοχότητα, η subst. eminenţă, excelenţă d ή
-ίζομαι (d. proiectile) a-şi schimba traiectoria αυτού ~ eminenţa sa, excelenţa sa
în urma ciocnirii de un obstacol εξπέρ, o subst. invar, expert, specialist într-un
εξοστρακισμός, o subst. ostracizare; îndepărtare, anumit domeniu
gonire, proscriere εξπρές, το subst. 1. tren rapid 2. scrisoare
εξουδετερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξουδετερωμέ- expresă
νος v.t. a neutraliza εξπρεσιονισμός, o subst. expresionism
εξουδετέρωση, η subst. neutralizare εξπρεσιονιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. expresio-
εξουθεν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξουθενωμένος v.t. nistă)
a epuiza, a extenua, a istovi εξπρεσιονιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. expresionist(-ă)
εξουθένωση, η subst. epuizare, extenuare, istovire II. adv. (-ά) în mod expresionist
εξουθενωτικ-ός, -ή, -ό adj. extenuant(-ă), epui- έξτρα I. adv. extra, excelent, foarte bine Π. subst.
zantă), istovitor(-oare)
~ τα (mai ales) cheltuieli suplimentare
εξουσία, η subst. 1. putere, autoritate 2. pol. con-
εξτρεμισμός, o subst. pol. extremism
ducere, guvernare, putere // έρχομαι στην ~ a
εξτρεμ-ιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. pol. extremist
veni la putere d κρατική ~ putere de stat d
(-ă)
κατάχρηση της -ς abuz de putere d όργανα
της -ίας organe ale puterii εξτρεμιστικ-ός, -ή, -ό adj. extremist(-ă) d -ές
εξουσ-ιάζω, -ίασα, ιάστηκα, εξουσιασμένος πράξεις acţiuni extremiste
v.t. a stăpâni, a conduce, a guverna, a domina d εξυβρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, εξυβρισμένος v.t. a
~ τον εαυτό μου a fi stăpân pe sine aduce injurii, a insulta (prin vorbe şi fapte)
εξουσιαστής, o, -στρια, η subst. stăpân(-ă), εξύβριση, η subst. injurie, insultă
stăpânitor(-oare), deţinător(-oare) al(a) puterii εξυβριστικ-ός, -ή, -ό adj. injurios(-oasă), insul-
εξουσιαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care ţine de pu- tător(-oare)
tere; autoritar(-ă) 2. absolutist(-ă), tiranic(-ă), εξυγ-ιαίνω, -ίανα, -ιάνθηκα v.t. l . a asana; a
despotic(-ă) II. adv. (-ά) în mod autoritar salubriza 2 .fig. a redresa, a îndrepta
εξουσιοδότηση, η subst. împuternicire, autori- εξυγίανση, η subst. 1. asanare; salubrizare l.fig.
zare // πλήρης ~ autorizare deplină redresare, îmbunătăţire
εξουσιοδοτ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξουσιοδοτημένος εξυγιαντικ-ός, -ή, -ό adj. de asanare, de salu-
v.t. a împuternici, a autoriza, a încuviinţa brizare d -ά μέτρα măsuri de salubrizare
εξόφθαλμ-ος, -η, -o adj. 1. med. exoftalmic(-ă), εξύμνηση, η subst. lăudare, elogiere
cu ochii bulbucaţi 2 .fig. vizibil(-ă), evident(-ă), εξυμν-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a lăuda, a elogia
bătător(-oare) la ochi εξυπακούεται ν. impers. se subînţelege d αυτό ~
εξόφληση, η subst. 1. achitare, plată d ~ λογαρι- asta se subînţelege
ασμού achitarea unui cont d ~ με δόσεις plată εξυπηρέτηση, η subst. servire, deservire d η ~
în rate 2. fin. lichidare d προς ~ pentru lichi- των πελάτων deservirea clienţilor
dare / plată, de achitat εξυπηρετικ-ός, -ή, -ό I. adj. serviabil(-ă), sări-
εξοφλητέ-ος, -α, -o adj. de achitat, plătibil(-ă), tor(-oare), îndatoritor(-oare) Π. adv. (-ά) în mod
rambursabil(-ă) serviabil, în manieră îndatoritoare
εξυπηρετώ - εορτασμός 225
εξυπηρετ-ώ, -ησα, -ήθηκα ν. f. a servi, a face ser- εξωπραγματικ-ός, -ή, -ό adj. care este în afara
vicii, a ajuta, a fi de folos // ~ τους σκοπούς realităţii, ireal(-ă)
κάποιου a servi scopurilor cuiva // πολύ με εξώπροικα, η subst. jur. parafernă, averea per-
-ησε m-a ajutat mult sonală a soţiei în afara de dotă
εξυπνάδα, η subst. 1. deşteptăciune, inteligenţă, εξώπροικ-ος, -η, -o adj. jur. parafernal(-ă),
isteţime 2. (la pl.) glume de prost gust, palavre, extradotal(-ă) d τα -α bunuri parafernale apar-
aiureli ţinând soţiei, nefiind cuprinse în dotă
έξυπν-ος, -η, -o I. adj. deştept(-eaptă), inteli- εξωραίζω, εξωράισα, εξωραίστηκα, εξωραϊσ-
gentă) II. adv. (-a) (în mod) inteligent d μένος v.t. a înfrumuseţa
φάνηκε ~ s-a comportat inteligent d χειρίστη- εξωραϊσμός, o subst. înfrumuseţare
κε ~ το ζήτημα a mânuit în mod inteligent εξωραΐστικ-ός, -ή, -ό adj. de înfrumuseţare;
problema care înfrumuseţează
εξυφ-αίνω, -ανα, -άνθηκα v.t. a urzi, a unelti, a έξωση, η subst. jur. 1. evacuare (a unui chiriaş pe
pune la cale cale judecătorească) 2. expulzare 3. detronare
εξυψ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, εξυψωμένος v.t. a (a unui rege)
ridica, a înălţa d -ώθηκε στα μάτια μου (s-a εξώστης, o subst. balcon (şi la teatru etc.)
ridicat) a crescut în ochii mei εξωστρέφεια, η subst. psih. extraversiune
εξύψωση, η subst. 1. ridicare, înălţare 2. preamă- εξωστρεφ-ής, -ής, -ές adj. psih. extravertit(-ă)
rire, proslăvire εξωσυζυγικ-ός, -ή, -ό adj. extraconjugal(-ă) d -ή
έξω adv. afară, în afară d βγαίνω ~ a ieşi afară d ζωή viaţă extraconjugală
~ από το σπίτι în afara casei d το ρίχνω ~ a εξωσχολικ-ός, -ή, -ό adj. extraşcolar(-ă)
nu pune la inimă d γίνομαι ~ φρενών a-şi ieşi εξωτερίκευση, η subst. exteriorizare d ~ των
din fire, a se înfuria d o ~ απ'εδώ diavolul d με αισθημάτων exteriorizare a sentimentelor
βγάζει ~ από τα ρούχα μου mă scoate din εξωτερικ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εξωτερικευμέ-
sărite/răbdări d απ'~ pe dinafară, pe de rost νος v.t. a exterioriza
εξώγαμ-ος, -η, -o adj. 1. în afara căsătoriei, εξωτερικό, το subst. 1. exterior, partea exteri-
extraconjugal(-ă) d -ες σχέσεις legături extra- oară, înfăţişarea exterioară // ~ του σπιτιού
conjugale 2. nelegitim(-ă), natural(-ă) // -o τέκνο exteriorul casei 2. străinătate d ήρθε από το ~
copil natural, nelegitim a venit din străinătate 3. pl. afaceri externe d
εξωγεν-ής, -ής, -ές adj. geol. exogen(-ă) υπουργείο των -ών ministerul de externe
εξωγήιν-ος, -η, -o adj. extraterestru(-ă) εξωτερικ-ός, -ή, -o I. adj. 1. exterior(-oară) // -ή
εξώδικ-ος, -η, -o I. adj. 1. extrajudiciar(-ă) 2. (d. εμφάνιση înfăţişare exterioară 2. extern(-ă)
ştiri) neoficial(-ă) d -η πληροφορία ştire neo- exterior(-oară) din străinătate d -ή πολιτική
ficială II. adv. (-a) din surse neoficiale d το politică externă d -η αγορά piaţa externă d -ό
έμαθα ~ am aflat din surse neoficiale εμπόριο comerţ exterior II. adv. (-ά) 1. după
εξώθηση, η subst. 1. împingere 2. îmbrâncire aspectul exterior, în afară 2. în exterior, în
εξώθυρα, η subst. poartă de intrare, uşa din afară afară
εξωθ-ώ, -ησα, -ήθηκα, εξωθημένος v.t. l . a îm- εξωτικό, το subst. stafie, fantomă, nălucă d τα
pinge înafară 2. a îmbrânci, a da un brânci -ά ielele
εξωκκλήσι, το subst. vezi ξωκκλήσι εξωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. exotic(-ă) 2. flg. neobiş-
εξωκοινοβουλευτικ-ός, -ή, -ό adj. pol. extra- nuit de frumos(-oasă)
parlamentară) εξωφρενικ-ός, -ή, -ό I. adj. exagerat(-ă), inima-
εξωλέμβι-ος, -α, -o adj. mar. care se aşează în ginabilă) d έγιναν -ά πράγματα s-au
afara vasului (barcă anexă, şalupă anexă) întâmplat lucruri inimaginabile II. adv. (-ά)
εξώλης και προώλης adj. + adv. desfrânat / stri- εξωφρενισμός, o subst. demenţă, nebunie, ieşire
cat din cale afară, totalmente imoral din minţi
εξωμερίτ-ης, o, -ισσα, η subst. care este de loc έξω φρενών loc. adv. în mod demenţial, (fam.) ca
din altă parte, venetic(-ă), străin(-ă) scos din minţi
εξωμήτρι-ος, -α, -o adj. med. extrauterin(-ă) d εξώφυλλο, το subst. 1. copertă 2. (la fereastră)
-α κύηση sarcină extrauterină canat
έξωμ-ος, -η, -o adj. cu umerii goi, decoltat(-ă) εορτάζω v.t. vezi γιορτάζω
εξωμότης, o subst. abjurat, renegat, apostat εορτάσιμ-ος, -η, -o adj. 1. de sărbătorit 2. de
εξώπορτα, η subst. uşă care dă afară, uşă de sărbătoare d -η ημέρα zi de sărbătoare
intrare într-o clădire εορτασμός, o subst. sărbătorire
226 εορταστικός - επαναφέρω
εορταστικ-ός, -ή, -ό adj. de sărbătoare, sărbăto- έπακρο, το subst. extremă, margine, limită //
resc(-ească), festiv(-ă) έφθασα στο ~ am ajuns la limită
εορτή, η subst. sărbătoare; festivitate d εκκλησι- επάλειψη, η subst. ungere // ~ με κρέμα ungere
αστική ~ sărbătoare bisericească d ονομαστι- cu cremă
κή ~ sărbătoare onomastică d ήρθες κατόπιν επαλήθευση, η subst. adeverire, confirmare, veri-
-ς ai sosit la spartul târgului (prea târziu) ficare
εορτολόγιο, το subst. bis. carte cu sărbătorile επαληθ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, επαληθευμένος
bisericeşti din cursul anului şi cu istoricul lor v.t. şi i. a (se) adeveri, a (se) confirma, a (se)
επαγγελία, η subst. făgăduinţă d η γη της -ς verifica // -εύτηκε το προμήνυμα prevestirea
pământul făgăduinţei s-a adeverit
επαγγέλλ-ομαι, -θηκα v.d. 1. a făgădui, a pro- επάλληλ-ος, -η, -o adj. (mai ales la pl. ) succe-
mite 2. a profesa, a practica o meserie 3. a se da siv(-ă)
drept.., a se preface έπαλξη, η subst. meterez, crenel, partea superi-
επάγγελ-μα, -ματος, το subst. profesie, meserie oară a unei fortificaţii
d το ~ του γιατρού profesia medicului d το ~ επαμφοτερίζω v.i. a şovăi, a ezita, a oscila
του ράφτη meseria de croitor d εξ -ματος din επαν(α)- element de compunere a cuvintelor cu
oficiu d ψεύτης εξ -ματος mincinos din profesie sens iterativ sau denotând „sprijin pe"
επαγγελματίας, o, η subst. profesionist(-ă), me- επαναγωγή, η subst. readucere, reîntoarcere
seriaşi) επανάκτηση, η subst. recăpătare, redobândire
επαγγελματικ-ός, -ή, -ό I. adj. profesional(-ă) d επανακτώ, επανέκτησα, επανακτήθηκα v.t. a
-ή εκπαίδευση învăţământ profesional d -ός recăpăta, a redobândi, a recâştiga
προσανατολισμός orientare profesională II. επαναλαμβάνω, επανέλαβα, επαναλήφθηκα,
adv. (-ά) din punct de vedere profesional (επανειλημμένος) v.i. a repeta // ~ τα ίδια και
επαγρύπνηση, η subst. vigilenţă, supraveghere τα ίδια a repeta mereu acelaşi lucru
επαγρυπν-ώ, -ησα v.t. a supraveghea, a urmări επαναληπτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de repetare, care
cu atenţie continuă, a fi vigilent(-ă) se repetă; cu repetiţie // -ό όπλο armă cu re-
επαγωγή, η subst. 1. filoz. inducţie, concluzie petiţie 2. recapitulativ(-ă)
obţinută de la particular la general 2. fiz. ηλεκ- επανάληψη, η subst. 1. repetare, reluare // κατ' ~
τρομαγνητική ~ inducţie electromagnetică 3. în reluare 2. recapitulare
jur. deferire d ~ όρκου deferirea jurământului επαναπατρ-ίζομαι, -ίστηκα, επαναπατρισμένος
επαγωγικ-ός, -ή, -ό I. adj. inductiv(-ă) d -ή v.r. a se reîntoarce în patria sa, a se repatria
μέθοδος metoda inductivă II. adv. (-ά) prin in- επαναπατρισμός, o subst. repatriere
ducţie επαναπ-αύομαι, -αύτηκα, επαναπαυμένος v.r.
έπαθλο, το subst. premiu (la întrecere) d απονο- 1. a sta liniştit(-ă), a fi relaxat 2. a se complă-
μή -ων decernarea premiilor cea într-o anumită situaţie // ~ στις δάφνες
επαινετικ-ός, -ή, -ό I. adj. de laudă, laudativ(-ă), μου a se culca pe laurii gloriei
elogios(-oasă) II. adv. (-ά) επανάπαυση, η subst. relaxare
έπαιν-ος, o subst. 1. elogiu, laudă// είναι άξιος επανάσταση, η subst. revoluţie
-ου este demn de laudă 2. distincţie, menţiune επαναστάτ-ης, o, -ισσα şi -τρια, η subst. revo-
// πήρα -o am căpătat menţiune luţionară)
επαιν-ώ, -εσα, -έθηκα, επαινεμένος v.i. a lăuda, επαναστατικ-ός, -ή, -ό I. adj. revoluţionar(-ă) //
a elogia // πολύ τον -ούν este foarte lăudat // -ές ιδεές idei revoluţionare Π. adv. -ά
πολλοί τον -ούν mulţi îl laudă επαναστατικότητα, η subst. situaţie / stare revo-
επαίων, o subst. specialist(-şti), expert(-ţi) luţionară
επαισθητ-ός, -ή, -ό adj. simţitor(-oare), aprecia- επαναστατ-ώ, -ησα, -επαναστατημένος I. v.i. a
bil(-ă) // -ή διαφορά diferenţă simţitoare se răscula, a se răzvrăti, a se revolta II. v.i. a
επαίσχυντ-ος, -η, -o I. adj. ruşinos(-oasă) // -η face revoluţie
συμπεριφορά comportare ruşinoasă II. adv. -a επαναστροφή, η subst. reîntoarcere
επαιτεία, η subst. cerşetorie επανασύνδεση, η subst. restabilirea legăturii
επαίτης, o subst. cerşetor(-oare) επαναφέρω, επανέφερα, επαναφέρθηκα, επα-
επακόλουθο, το subst. urmare, consecinţă// έχει ναφερμένος v.t. a readuce; a restabili // ~ στην
σαν ~ are drept urmare μνήμη a readuce în memorie // ~ στήν ζωή a
επακολουθ-ώ, -ησα v.i. a veni la rând, a urma readuce la viaţă // ~ την τάξη a restabili
επακριβώς adv. foarte exact ordinea
επαναφορά - επεκτείνω 227
επέλαση, η subst. milit. atac, şarjă (de cavalerie) επιβάλλω, επέβαλα, επιβλήθηκα, επι(βε)βλη-
επεμβαίνω, επέμβηκα v.i. a interveni, a se ames- μένος I. v.t. l . a impune d ~ την γνώμη μο» a-şi
teca, a mijloci // -ω στη διένεξη a interveni în impune părerea 2. a aplica, a impune (o amendă)
dispută // ~ πρόστιμο a amenda d ~ φόρο a impune un
επέμβαση, η subst. intervenţie, amestec, mijlocire impozit d ~ ποινή a aplica o pedeapsă // II. v.r.
// στρατιωτική ~ intervenţie militară // χειρου- επιβάλλομαι 1. a fi impus (de sus) 2. a se im-
ργική ~ intervenţie chirurgicală pune 3. a inspira respect, a impune
επένδυ-μα, -ματος, το subst. învelitoare, înveliş επιβάρυνση, η subst. 1. împovărare, grevare d ~
επένδυσ-η, η subst. 1. căptuşire, căptuşeală, du- του προϋπολογισμού grevarea bugetului 2.
blură 2 .fin. investiţie // Τράπεζα -εων Banca agravare d ~ της ασθενείας agravarea bolii
de investiţii // ~ κεφαλαίου investiţie de capi- επιβαρυτικ-ός, -ή, -ό adj. agravant(-ă) d jur. -ές
tal 3. ilustraţie muzicală περιπτώσεις circumstanţe agravante
επενδυτικ-ός, -ή, -ό adj. de investiţii // στον -ό επιβαρ-όνω, -υνα, -ύνθηκα, επιβαρημένος v.t.
τομέα în domeniul investiţiilor 1. a împovăra, a îngreuna 2. a agrava 3 .flg. a
επενδ-ύω, -υσα, -ύθηκα, επενδυμένος v.t. 1. a inoportuna, a deranja d ~ κάποιον a inoportu-
căptuşi, a dubla 2 .fin. a investi, a face investiţii na pe cineva
3 .flg. a investi din punct de vedere sufletesc επιβάτης, o, -ισσα, η subst. pasager(-ă)
επενέργεια, η subst. influenţă, înrâurire επιβατηγό, το subst. mar. navă de pasageri
επενεργ-ώ, -ησα v.t. a influenţa, a înrâuri επιβατικ-ός, -ή, -ό adj. de pasageri d -ό αυτο-
επεξεργ-άζομαι, -άστηκα, επεξεργασμένος v.d. κίνητο autobuz
1. a prelucra 2. a finisa επιβεβαι-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, επιβεβαιωμένος
επεξεργασία, η subst. 1. prelucrare 2. finisare ν. ί. a confirma, a adeveri, a certifica; a atesta
επεξηγηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. explicativ(-ă) II. επιβεβαίωση, η subst. confirmare, adeverire, cer-
adv. (-ά) într-o manieră explicativă tificare; atestare
επεξήγηση, η subst. explicaţie suplimentară, επιβεβλημέν-ος, -η, -o part. ca adj. impus(-ă)
lămurire επιβήτορας, o subst. animal mascul de montă
επεξηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, επεξηγημένος v.t. a επιβιβ-άζβΒ, - i s , -άστηκα, επιβιβασμένος v.t.
explica în plus, a lămuri a urca (pe cineva / ceva) într-un mijloc de trans-
επέρχομαι, επήλθα v.d. l . a surveni 2. a se pro- port, a îmbarca
duce ca urmare 3. mdit. a veni împotriva ina- επιβίβαση, η subst. suire, îmbarcare, urcare (într-un
micului, a ataca mijloc de transport)
επερώτηση, η subst. pol. interpelare επιβ-ιώνω, -ίωσα v.i. a supravieţui
επέτειος, η subst. aniversare επιβίωση, η subst. supravieţuire d αγώνας για
επετηρίδα, η subst. 1. anuar, anale 2. aniversare την ~ luptă pentru supravieţuire
d στρατιωτική ~ anale militare, catalogul ofi- επιβλαβ-ής, -ής, -ές I. adj. vătămător(-oare), dă-
ţerilor activi în ordinea vechimii unător(-oare) II. adv. (-ιός)
επευφημία, η subst. aclamaţie, ovaţie επιβλέπω, επέβλεψα ν. t. a supraveghea
επευφημ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a aclama, a ovaţiona επίβλεψη, η subst. supraveghere
επηρε-άζω, -αοα, -άστηκα, επηρεασμένος v.t. a επιβλητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. impunător(-oare),
influenţa, a înrâuri impozant(-ă), care impune respect sau admira-
επηρεασμός, o subst. influenţare, înrâurire ţie 2. măreţ(-eaţă)
επήρεια, η subst. influenţă επιβλητικότητα, η subst. prestanţă
επηρμέν-ος, -η, -o part. ca adj. îngâmfat(-ă), επιβολή, η subst. 1. impunere d βίαια ~ της
arogant(-ă), megaloman(-ă) θέλησης κάποιου impunere prin forţă a voinţei
επί prep. (înv.) 1. d ~ τέλους în sfârşit d ~ τω cuiva 2, prestanţă
όρω cu condiţia d ~ λέξει cuvânt cu cuvânt d ~ επιβουλ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a unelti, a conspi-
τη ευκαιρία cu ocazia d ~ τόπου pe loc 2. ra, a complota (împotriva cuiva)
mat. ori d πέντε ~ έξη κάνουν τριάντα cinci επιβουλή, η subst. uneltire, complot, conspiraţie
ori şase fac treizeci (împotriva cuiva)
επίατρος, o subst. milit. medic maior επίβουλ-ος, -η, -o I. adj. insidios(-oasă), perfid
επιβαίνω ν. i. l . a se îmbarca în; a se urca în 2. a (-ă), viclean(-ă) II. adv. (-a) cu perfidie, cu rea
fi într-un mijloc de transport 3. (d. animale) a intenţie
efectua montă επιβράβευση, η subst. 1. gratificare, premiere,
επιβάλλ-ον, -οντος, το subst. fel de a fi autoritar recompensare 2. recompensă
επιβραβεύω - επιζητώ 229
επικουρία, η subst. 1. ajutor, întărire 2. milit. επιλογή, η subst. 1. alegere, opţiune // κατ' -ήν
unitate militară auxiliară (de rezervă) la alegere 2. selecţie // φυσική ~ selecţie natu-
επικουρικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. ajutător(-oare), de rală // ~ των ειδών selecţia speciilor
întărire 2. milit. de rezervă, auxiliar(-ă) Π. adv. επίλογος, o subst. 1, epilog 2. flg. încheiere
(-ά) ca ajutor επιλόχει-ος, -α, -o adj. puerperal(-ă) // -ος
επικράτεια, η subst. stat (mai ales din punct de πυρετός febră puerperală
vedere teritorial) d το συμβούλιο -είας consi- επιλοχίας, η subst. milit. sergent-major
liul de stat επίλυση, η subst. soluţionare, rezolvare
επικρατέστερ-ος, -η, -o adj. predominant(-ă), επιλύω, επέλυσα, επιλύθηκα v.t. a soluţiona, a
precumpănitor(-oare), preponderent(-ă) rezolva
επικράτηση, η subst. predominare, precumpăni- επίμαχ-ος, -η, -o adj. controversat(-ă) // -a
re, dominare, superioritate προβλήματα probleme controversate
επικρατ-ώ, -ησα v.i. 1. a se impune; a câştiga d επιμειξία, η subst. 1. (d. popoare, naţiuni)
στην Αλβανία -ησε o Ελληνικός στρατός în amestecătură 2. (la animale) încrucişare
Albania s-a impus / a câştigat armata greacă 2. a επιμέλεια, η subst. 1. grijă 2. sârguinţă, silinţă 3.
predomina, a precumpăni, a fi preponderent /
îngrijire, supraveghere 4. îngrijirea (a unei
majoritar//στην Ελλάδα -εί η ορθόδοξη χρι-
ediţii, emisiuni) // (pe genericul unei emisiuni
στιανική θρησκεία în Grecia religia creştină
TV) ~ ήχου sunet
ortodoxă e majoritară 3. a exista, a domni // -εί
επιμελ-ής, -ής, -ές I. adj. sârguincios(-oasă), si-
μεγάλος ενθουσιασμός domneşte un mare
litor(-oare) // -ής μαθητής elev silitor II. adv.
entuziasm
επικρίνω, επέκρινα, επικρίθηκα v.t. a dojeni, a (-ώς) cu sârguinţă
critica, a condamna // ~ τις πράξεις κάποιου επιμελητεία, η subst. milit. intendenţă
a critica faptele cuiva επιμελητήριο, το subst. econ. cameră // εμπο-
επίκριση, η subst. dezaprobare, condamnare ρικό και βιομηχανικό ~ cameră de comerţ şi
επικριτής, o subst. cel care dezaprobă, critic industrie
επικρότηση, η subst. aprobare, încuviinţare επιμελ-ητής, o, -ήτρια, η subst. 1. redactor(-oa-
επικροτ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a aproba, a încu- re) de carte // ~ έκδοσης redactor de carte 2.
viinţa înv. şef(-ă) de lucrări, lector(-ă) 3. mar. comi-
επικρουστήρας, o subst. percutor sar de escadră navală
επίκτητ-ος, -η, -o adj. dobândit(-ă) // -η περι- επιμελ-ούμαι, -ήθηκα, επιμελημένος v.d. 1. a
ουσία avere dobândită (care nu provine din îngriji, a avea grijă, a se îngriji de... 2. a supra-
moştenire) veghea // -είται του προγράμματος se îngri-
επικυριαρχία, η subst. suzeranitate jeşte de program
επικυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, επικυρωμένος v.t. επιμένω, επέμεινα v.t. a insista, a stărui, a per-
a ratifica, a valida, a confirma, a legaliza (un act) sista // μην -ετε nu insistaţi // επιμένει, στην
επικύρωση, η subst. ratificare, validare, confir- απόφαση του persistă în hotărârea lui
mare, legalizare (a unui act) επιμερ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, επιμερισμένος v.i. 1.
επίκυψη, η subst. gimn. aplecare a corpului în a fragmenta, a fracţiona 2. a împărţi, a distri-
faţă bui, a repartiza
επιλαχ-ών, -ούσα, -όν adj. 1. (d. candidaţi la επιμερισμός, o subst. 1.fragmentare,fracţionare
alegeri parlamentare) care urmează după cei 2. împărţire, distribuire, repartizare
care au fost aleşi 2. (d. candidaţii la admitere) επιμέρους adv. în parte, în mod separat, în mod
cu notă de trecere dar nereuşit(-ă) 3 .flg. care distinct
nu a reuşit επίμετρο, το subst. addenda
επιλεγόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. supranumit(-ă) επιμήκ-ης, -ης, επίμηκες adj. lunguieţ(-eaţă), pre-
επιλέγω, επέλεξα, επιλέχτητα şi επιλέχθηκα, lung(-ă), alungit(-ă)
επιλεγμένος v.t. a alege, a selecţiona, a tria επιμήκυνση, η subst. alungire, prelungire
επίλεκτ-ος, -η, -o adj. ales(-easă), selecţionat(-ă), επιμηκ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα v.t. a lungi, a prelun-
triat(-ă), de elită gi, a întinde
επιληπτικ-ός, -ή, -ό adj. med. epileptic(-ă) επιμίσθιο, το subst. supliment/spor la salariu
επιληψία, η subst. med. epilepsie επιμνημόσυν-ος, -η, -o adj. de parastas, în legă-
επιλήψιμ-ος, -η, -o adj. reprobabil(-ă), blamabil tură cu pomenirea morţilor // -η δέηση rugăciu-
(-ă) ne pentru pomenirea celor morţi
232 επιμονή - επίσκεψη
vizită medicală // ~ γιατρού και η αμοιβή επίστρατος, o subst. mobilizat, soldat rezervist
αυτού vizita medicului şi plata lui 3. vizitator chemat sub arme
επισκ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, επισκιασμένος επιστρέφω, επέστρεψα, επιστράφηκα I. v.t. a
v.t. a eclipsa // ~ τη δόξα κάποιου a eclipsa restitui, a înapoia, a rambursa d ~ τα δανεικά
gloria cuiva a restitui împrumutul II. v.i. a se înapoia, a se
επισκοπή, η subst. î. episcopat 2. episcopie întoarce, a reveni d ~ στην πατρίδα a se în-
επισκόπηση, η subst. privire generală, trecere în toarce în patrie d ~ στην ομαλότητα a reveni
revistă; revistă // σύντομη ~ των γεγονότων la normal
scurtă trecere în revistă a evenimentelor // επιστροφή, η subst. 1. înapoiere, întoarcere d ~
διεθνής ~ revista evenimentelor internaţionale από το ταξίδι înapoiere din călătorie 2. resti-
επισκοπικ-ός, -ή, -ό adj. episcopal(-ă) tuire, rambursare d ~ του δανείου restituirea
επίσκοπος, o subst. episcop datoriei d εισητήριο μετ' επιστροφής bilet de
επισπεύδω, επέσπευσα, v.t. a grăbi, a precipita d călătorie cu retur (cu întoarcere)
~ την αναχώρηση μου a-şi grăbi plecarea επιστρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, επιστρωμένος ν. t. a
επίσπευση, η subst. grăbire, precipitare aşterne un strat subţire peste... a întinde pe o
επισταμένως adv. cu atenţie, cu grijă suprafaţă un strat dintr-un material protector
επίσταξις, η subst.med. epistaxis, hemoragie επίστρωση, η subst. acoperire a unei suprafeţe cu
nazală, rinoragie un strat subţire dintr-un alt material d ~
επιστασία, η subst. supraveghere δι'ασφάλτου acoperire cu asfalt d ~ λεπτού
επιστάτ-ης, o, -ισσα şi -ρια, η subst. 1. suprave- στρώματος μολύβδου acoperire cu un strat
ghetor(-oare) 2. diriginte(-ă) subţire de plumb
επιστατ-ώ, -ησα v.i. a supraveghea, a avea sub επιστύλιο, το subst. arhit. epistil, arhitravă
control επισυν-άπτω, -αψα, -άφτηκα v.t. a anexa acte
επιστέγασ-μα, -ματος, το subst. 1. acoperiş 2. επισύρω, επέσυρα v.t. a atrage d ~ τα βλέμματα
ducere la bun sfârşit, încununare d αποτελεί επάνω μου atrag privirile asupra mea
το ~ των προσπαθειών constituie încununarea επισφαλ-ής, -ής, -ές I. adj. nesigur(-ă), precar(-ă),
strădaniilor şubred(-ă) d η θέση του είναι -ής poziţia lui
επιστήθι-βς, -α, -o adj. foarte apropiat(-ă), iubit este nesigură II. adv. (-ώς)
(-ă), intim(-ă) // -ος φίλος prieten intim επισφραγ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, επισφραγισμένος
επιστήμη, η subst. ştiinţă d θετικές -ες ştiinţe v.t. l . a consfinţi l.flg. a încorona
pozitive επισφράγιση, η subst. confirmare d για την ~
επιστημολογία, η subst. fdoz. epistemologie; αυτών που είπαμε drept confirmare a celor
teorie a cunoaşterii spuse de noi
επιστήμον-ας, -o, -η subst. om de ştiintă, savant επισφράγισ-μα, -ματος, το subst. 1. sigilare,
(-ă) aplicare de sigiliu 2. sigiliu
επιστημονικ-ός, -ή, -ό I. adj. ştiinţific(-ă) d -ή επίσχεση, η subst. med. 1. oprirea unei scurgeri
έρευνα cercetare ştiinţifică II. adv. (-ά) fiziologice, retenţie d ~ των ούρων retenţie de
επιστίμονισμός, o subst. filoz. scientism urină 2. grevă generală într-o întreprindere 3.
επιστητό, το subst. totalitatea lucrurilor pe care jur. d δικαίωμα -ης drept de retenţie
le putem cunoaşte în mod ştiinţific επιταγή, η subst. 1. ordin, comandă, imperativ d
επιστολή, η subst. scrisoare, epistolă d εγγυητι- εθνική ~ imperativ naţional 2. mandat, cec d
κή ~ scrisoare de garanţie ταχυδρομική ~ mandat poştal // τραπεζική ~
επιστολογράφ-ος, -o, -η subst. autor(-oare) de cec 3. ordonanţă de plată
scrisori, epistolier επιτακτικ-ός, -ή, -ό adj. imperativ(-ă), impe-
επιστόμιο, το subst. 1. (la un vas) cioc, gură 2. rios(-oasă) d -ή ανάγκη nevoie imperioasă II.
muz. (la un instrument) muştiuc, ambuşură adv. -ά în mod imperios
επιστράτευση, η subst. mobilizare, chemare sub επίτακτ-ος, -η, -o adj. rechiziţionat(-ă)
arme d γενική ~ mobilizare generală επίταξη, η subst. rechiziţie
επιστρατ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, επιστρατευμένος επίταση, η subst. intensificare, creştere (a tensiu-
v.t. l.a mobiliza, a chema sub arme 2. a-i obliga nii)
pe grevişti să-şi reia lucrul 3. a antrena forţe επιτατικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de intensificare, care
umane şi materiale la o anumită activitate // ~ face să fie ceva şi mai intens(-ă) 2. gram. de
όλες μου τις δυνάμεις îmi mobilizez toate întărire d -ός προσδιορισμός complement de
forţele întărire
234 επιτάφιος - επιτυχής
επιτάφι-ος, -α, -ο adj. funerar(-ă), de înmor- επιτιμητικ-ός, -ή, -ό adj. dojenitor(-oare), mus-
mântare, funebru(-ă) d -α πλάκα piatră fune- trător(-oare)
rară d -α επιγραφή inscripţie funerară d -ος επίτιμ-ος, -η, -o adj. onorific(-ă), de onoare // -o
λόγος cuvântare funebră μέλος membru onorific // -ος πρόεδρος preşe-
επιτάφιος, o subst. bis. 1. odajdie pe care este re- dinte de onoare
prezentată scena punerii în mormânt a Domnului επιτιμ-ώ, -ησα, -ήθηκα, επιτιμημένος ν. t. a do-
Isus Hristos 2. epitaf, slujbă religioasă în seara jeni, a mustra, a certa
zilei de Vinerea Mare consacrată înmormân- επίτοκη, η subst. care e gata să nască
tării Domnului Isus Hristos, slujba prohodului επιτόκιο, το subst. dobândă anuală la 100 de
επιτάχυνση, η subst. acceleraţie, accelerare // ~ unităţi monetare depuse la bancă
του ρυθμού accelerarea ritmului επιτολή, η subst. răsăritul stelelor
επιταχ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα v.t. a accelera// - το επιτομή, η subst. compendiu, variantă abreviată
βήμα a accelera pasul, a grăbi, a iuţi επίτομ-ος, -η, -o adj. prescurtat(-ă), rezumativ(-ă)
επιτείνω, επέτεινα I. v.t. a intensifica II. v.r. επιτονισμός, o subst. intonaţie
επιτείνομαι a se intensifica // επιτείνεται η επιτόπι-ος, -α, -o adj. local(-ă), de la faţa locu-
κρίση criza se intensifică lui // οι -ες αρχές autorităţile locale // -a
επιτελάρχης, o subst. milit. şef de stat major έρευνα cercetare la faţa locului
επιτελείο, το subst. (şi flg.) stat-major, grup de επιτόπου adv. 1. pe loc 2. în acelaşi loc
ofiţeri pe lângă comandamentul unei unităţi επιτραπέζι-ος, -α, -o adj. (şi flg.) de masă // -a
επιτέλεση, η subst. realizare, îndeplinire, exe- λάμπα lampa de masă // -o κρασί vin de masă
cutare επιτραχήλιο, το subst. patrafir
επιτελ-ής, o subst. (pl. -είς) ofiţer de stat-major επιτρεπτ-ός, -ή, -ό adj. permis(-ă), îngăduit(-ă)
επιτελικ-ός, -ή, -ό adj. de stat-major // όριο -ό από το νόμο limita permisă de lege
επιτέλους adv. în sfârşit! în cele din urmă! επιτρέπω, επέτρεψα, επιτράπηκα v.t. a permite,
επιτελ-ώ, -εσα, -έστηκα, επιτελεσμένος v.t. a a îngădui, a da voie, a admite // μου επιτρέ-
îndeplini, a săvârşi, a executa // ~ καθήκοντα πετε; îmi daţi voie? // δεν -εται nu e voie //
διευθυντού a îndeplini sarcini de director επιτρέψτε μου να αποσυρθώ îngăduiţi-mi să
επιτετραμμένος, o subst. reprezentant diplomatic mă retrag // επιτρεται; se cuvine?
επίτευγ-μα, -ματος, το subst. realizare, reuşită, επιτροπεία, η subst. jur. 1. tutelă 2. epitropie 3.
succes, împlinire // τεχνολογικά -ματα real- eforie
izări tehnologice
επίτευξη, η subst. îndeplinire, reuşită, succes, επιτροπ-εύω, -ευσα, -εύτηκα v.t. 1. a tutela 2. a
atingere // -η ~ του σκοπού atingerea scopului fi epitrop
επιτήδει-ος, -α, -o I. adj. abil(-ă) II. adv. (-a) επιτροπή, η subst. comisie; comitet // διευθύνουσα
επιτηδειότητα, η subst. abilitate ~ comitet director // συντονιστική ~ comisie
επίτηδες adv. dinadins, înadins, intenţionat de coordonare // κοινοβουλευτική ~ comisie
επιτήδευ-μα, -ματος, το subst. meserie, profesie parlamentară
// άδεια -ματος autorizaţie de exercitare a pro- επίτροπ-ος, -o, -ηsubst. X.jur. tutore 2. comisar
fesiunii 3. procuror de tribunal militar 4. epitrop, admi-
επιτηδευματίας, o subst. meseriaş, profesionist nistrator al unui bun (mai ales al averii unei
επιτηδευμέν-ος, -η, -o part. ca adj. contrafăcut biserici)
(-ă), fals(-ă) επιτροχάδην adv. în grabă, în fugă
επιτήδευση, η subst. faptul de a fi contrafăcut(-ă), επιτυγχάνω, (ε)πέτυχα, επιτεύχθηκα (επιτυχη-
lipsă de naturaleţe μένος) v.t. l . a reuşi, a izbuti, a avea succes 2.
επιτήρηση, η subst. supraveghere, pază cu grijă // a nimeri
είναι υπό ~ este sub supraveghere επιτύμβιο, το subst. inscripţie funerară
επιτηρητ-ής, o, -ήτρια, η subst. supraveghetor επιτύμβι-ος, -α, -o adj. de mormânt // -ος λίθος
(-oare) piatră de (mormânt)
επιτηρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, επιτηρημένος ν. t. a su- επιτυχημέν-ος, -η, -o I. part. ca adj. 1. reuşit(-ă),
praveghea, a păzi cu grijă izbutit(-ă) 2. realizat(-ă) (din punct de vedere
επιτίθεμαι, επιτέθηκα v.d. (şi flg.) a ataca // ~ social) II. adv. -a în mod reuşit, cu succes
τον εχθρό a ataca duşmanul // μου επιτέθηκε επιτυχ-ής, -ής, -ές adj. 1. care a reuşit 2. precis
m-a atacat (-ă), sigur(-ă)
επιτυχία - επουσιώδης 235
επιτυχία, η subst. succes, reuşită, realizare // d στρατιωτικές -εις operaţii militare // εκκα-
καλή ~! succes! // κατά σειράν -ς în ordinea θαριστικές -εις operaţii de curăţire a terenului
în care au reuşit (la examen etc.) επιχειρησιακ-ός, -ή, -ό adj. 1. de întreprindere,
επιφαινόμενο, το subst. consecinţă, urmare (a de management 2. legat(-ă) de afaceri
unui fenomen) επιχειρ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. l . a întreprinde 2. a
επιφάνεια, η subst. suprafaţă, întindere, arie // se apuca de ceva 3. a încerca
βγήκε στην ~ a ieşit la suprafaţă επιχορήγηση, η subst. subvenţionare
επιφανειακ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de suprafaţă 2. επιχορηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, επιχορημημένος v.t.
superficial(-ă) Π. adv. (-ά) 1. la suprafaţă 2. în a subvenţiona
mod superficial επίχρισ-μα, -ματος, το subst. unguent
επιφαν-ής, -ής, -ές adj. ilustru(-ă), celebru(-ă), επίχρυσ-ος, -η, -ο adj. aurit(-ă)
vestit(-ă) // -ής γιατρός medic vestit επιχωμάτωση, η subst. terasare, rambleiere
Επιφάνεια, τα subst. bis. Bobotează εποικισμός, o subst. colonizare, populare, împă-
επίφαση, η subst. aparenţă, înfăţişare exterioară, mântenire a unor populaţii venite din alte ţări
faţă exterioară d κατ' ~ în aparenţă εποικοδόμη-μα, -ματος, το subst. suprastruc-
επιφέρω, επέφερα v.t. a pricinui, a produce, a tură
ocaziona, a aduce după sine, a cauza εποικοδομητικ-ός, -ή, ό I. adj. constructiv(-ă) d
επίφοβ-ος, -η, -o I. adj. 1. de temut, ameninţător -ή συνεργασία colaborare constructivă II. adv.
(-oare), periculos(-oasă) 2. (d. clădiri) gata să (*)
se prăbuşească II. adv. ( -a) în mod periculos έποικ-ος, -o, -η subst. colonist(-ă)
επιφοίτηση, η subst. bis. inspiraţie divină d η ~ έπομαι I. v.i. a urma, a veni în urmă II. v. impers.
του Αγίου Πνεύματος coborârea Sfântului Duh έπεται a rezulta d εκ τούτου έπεται de aici
επιφορτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, επιφορτισμένος ν. t. rezultă // ως έπεται după cum rezultă
a însărcina, a da cuiva o sarcină επόμεν-ος, -η, -o I. adj. următor(-oare) II. subst.
επιφόρτιση, η subst. însărcinare η -η ziua de mâine, ziua următoare d είναι -o
επιφυλακή, η subst. 1. d σε ~ pregătit(-ă) pentru este firesc, este logic ΠΙ. adv. (-ως) prin urma-
/ gata de muncă 2. milit. stare de alarmă re, deci, aşadar, în consecinţă, drept care
επιφυλακτικ-ός, -ή, -ό I. adj. precaut(-ă), pru- επονείδιστ-ος, -η, -o I. adj. ruşinos(-oasă), re-
dentă), circumspect(-ă) II. adv. (-ά) cu pre- probabilă) // -ες πράξεις fapte ruşinoase II.
cauţie, cu circumspecţie adv. (-a)
επιφυλακτικότητα, η subst. precauţie, prudenţă, επονομάζ-ω, -ασα, -άστηκα, επονομασμένος
circumspecţie ν. t. a supranumi
επιφύλαξη, η subst. rezervă, reţinere d έχω τις επονομασία, η subst. supranume
-εις μου am rezervele mele d χωρίς ~ fără εποποιία, η subst. (şi flg.) epopee
reţinere εποπτεία, η subst. 1. inspecţie, control d κρατι-
επιφυλ-άσσω, -αξα, -άχθηκα şi -άχτηκα I. v.t. κή ~ inspecţie de stat 2. intuiţie
a rezerva, a păstra, a reţine d δεν ξέρω τι μου εποπτευόμεν-ος, -η, -o adj. sub control
-άσσει το μέλλον nu ştiu ce-mi rezervă viito- εποπτ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, εποπτευμένος v.t. a
rul II. v.r. επιφυλάσσομαι (şi cu sensul) a se inspecta, a controla
rezerva, a se păstra, a se reţine d ~ για άλλη επόπτ-ης, o, -τρια, η subst. inspector(-oare)
φορά mă rezerv pentru altă dată εποπτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de supraveghere, al(a)
επιφυλλίδα, η subst. foileton inspectorului(-oarei) 2. intuitiv(-ă) d -ά μέσα
επιφώνη-μα, -ματος, το subst. gram. inteijecţie διδασκαλίας mijloace intuitive de predare
επιφώνηση, η subst. exclamaţie επορειχάλκωση, η subst. bronzare, acoperire cu
επιχείρη-μα, -ματος, το subst. argument d αβά- un strat de bronz
σιμο ~ argument neîntemeiat έπ-ος, -ους, το subst. (şi flg) epos, poem epic
επιχειρηματίας, o subst. întreprinzător, om de επουλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, επουλωμένος v.t. a
afaceri cicatriza, a vindeca o rană, a face să se închidă
επιχειρηματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. întreprinzător o rană
(-oare) d -ό μυαλό minte întreprinzătoare 2. de επούλωση, η subst. cicatrizare, vindecare a rănilor
întreprinzător/om de afaceri επουράνι-ος, -α, -o I. adj. ceresc(-ească) II.
επιχειρηματολογία, η subst. argumentare subst. τα -α pl. cerul, ceruri
επιχείρησ-η, η subst. 1. întreprindere, unitate επουσιώδ-ης, -ης, -ες adj. neesenţial(-ă), secun-
economică 2. afacere 3. milit. operaţie, acţiune dară) // -ες ζήτημα chestiune secundară
236 εποφθαλμιώ - εργατικότητα
εργατοπατέρας, ο subst. peior. protector al mun- ερεθιστικ-ός, -ή, -ό ί. adj. 1. iritant(-ă) 2. exci-
citorilor sindicali (d. falşi lideri) tant(-ă) II. adv. (-ά)
εργέν-ης, o; -ισσα, η subst. persoană necăsăto- ερεθιστικότητα, η subst. 1. iritabilitate 2. excita-
rită, celibatar(-ă) bilitate
εργένικ-ος, -η, -o L adj. de celibatar(-ă), care se ερείπιο, το subst. 1. ruină, dărâmătură l.fig. om
referă la / sau se potriveşte persoanelor necăsă- epuizat, extenuat, istovit d είναι ψυχικό ~ este
torite II. adv. (-®) ca cei necăsătoriţi / celibatarii distrus din punct de vedere sufletesc
έργιο, το subst. fiz. erg ερειπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ερειπωμένος v.t. a
έργ-ο, το subst. 1. lucrare d δημόσια -α lucrări ruina, a dărâma, a transforma în ruine
publice d εχτ&εση του -ου executarea lucrării ερείπωση, η subst. ruinare, dărâmare
d αρδευτικά -α lucrări de irigaţii 2. operă d ερεισίνωτο, το subst. spătar, rezematoare, spe-
εκλεκτά -α opere alese 3. film, piesă de teatru tează de scaun
// τι ~ παίζει στον κινηματογράφο; ce film έρεισ-μα, -ματος, το subst. sprijin, reazem, suport
joacă la cinematograf? d θεατρικό ~ piesă de ερειστικ-ός, -ή, -ό I. adj. de sprijin, de sprijinire,
teatru 4. faptă, activitate, muncă d χρειάζων- de susţinere Π. subst. o -ός ţesut cartilaginos,
ται -a και όχι λόγια trebuie fapte şi nu vorbe cartilagiu, cartilaj
d το ~ του καθηγητή munca de profesor d έρευνα, η subst. 1. cercetare d επιστημονική ~
πληρώθηκε κατΰ τα -α του a fost plătit după cercetare ştiinţifică 2. anchetă d κοινωνιολο-
faptele sale γική ~ anchetă sociologică 3. investigaţie 4.
εργογραφία, η subst. descriere analitică a opere- descindere, percheziţie d κατ'οίκον ~ perche-
lor unui scriitor ziţie la domiciliu
εργοδΓίμός, o subst. conducător de lucrări, şef / ερευνητ-ής, o, -ήτρια, η subst. cercetător(-oare)
diriginte de şantier d επιστημονικός -ής cercetător ştiinţific
εργοδοσία, η subst. 1. dare de lucru, oferire de ερευνητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de cercetare 2. is-
locuri de muncă oamenilor muncii 2. antrepre- coditor(-oare) II. adv. (-ά) cu spirit iscoditor
norii ερευν-ώ, -ησα, -ήθηκα, ερευνημένος v.t. l . a
εργοδότ-ης, o, -ρια, η subst. patron(-oană), an- cerceta 2. a ancheta 3. a investiga 4. a perche-
treprenor ziţiona
εργολαβία, η subst. luare în antrepriză έρεψα v.i. vezi ρέβω
εργολάβος, o subst. 1. antreprenor 2. un fel de ερήμην adv. jur. în contumacie, în lipsă, în absen-
prăjitură ţa unui inculpat de la judecată
ερημητήριο, το subst. ermitaj, sihăstrie, schit
εργολήπτ-ης, o, -τρια, η subst. antreprenor(-oa-
ερημιά, η subst. 1. pustiu, pustietate 2. singură-
re)
tate
εργονομία, η subst. ergonomie
ερημικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. pustiu(-ie) l.fig. pără-
εργονομικ-ός, -ή, -ό adj. ergonomic(-ă)
sit(-ă) II. adv. (-ά) ca în pustiu
εργοστασιάρχης, o subst. fabricant, proprietar
ερημίτης, o, -ισσα, η subst. pustnic(-ă), eremit
de fabrică (-ă), schimnic(-ă)
εργοστάσιο, το subst. fabrică, uzină ερημοκλήσι, το subst. biserică aflată într-un loc
εργοτάξιο, το subst. şantier retras
εργόχειρο, το subst. lucru manual, broderie etc. ερημονήσι, το subst. insulă pustie, nelocuită
έρεβος, ερέβους, το subst. întuneric de nepă- έρημ-ος, -η, -o I. adj. 1. pustiu(-ie), nelocuit(-ă),
truns, beznă părăsit(-ă) 2. (d. oameni,) singur(-ă), singura-
ερεθ-ΐζω, -ισα, -ίστηκα, ερεθισμένος v.t. 1. fig. tic(-ă) 3 .fig. stingher(-ă), sărman(-ă) d χάθηκε
a irita, a întărâta d -ίζεται εύκολα se întărâtă o -ος a dispărut sărmanul II. subst. η -ος pus-
uşor 2. a excita 3. a inflama d ερεθισμένες tiu, deşert d η -ος Σαχάρα pustiul Sahara
αμυγδαλές amigdale inflamate 4. a produce o ερημοσπίτης, o subst. cel care locuieşte într-o
iritaţie d -ίστηκε το δέρμα μου mi s-a iritat casă neamenajată
pielea ερημόσπιτο, το subst. casă părăsită / pustie
ερέθισ-μ®, -ματος, το subst. 1. iritaţie, inflama- ερημ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ερημωμένος I. v.t. a
ţie 2. excitaţie pustii, a devasta, a distruge, a nimici II. v.i. a
ερεθισμός, o subst. 1. iritare, întărâtare, enervare deveni pustiu(-ie), a se pustii // -ωσε το σπίτι
2. med. excitaţie 3. fiziol. impuls, excitant d μου mi s-a pustiit casa
εξωτερικός ~ excitant, impuls extern ερήμωση, η subst. pustiire, devastare, distrugere
238 ερημωτικός - ερωτώ
ερημωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. pustiitor(-oare), de- ερυθρ-ός, -ή, -ό adj. roşu(-ie) d -ός Σταυρός
vastator(-oare) II. adj. (-d) Crucea Roşie // -ά αιμοσφαίρια globule roşii
έριδα, η subst. ceartă, dispută, discordie d το ερυσίβη, η subst. bot. mălură, tăciune // ~ του
μήλο της -ς mărul discordiei σίτου mălura grâului // ~ του καλαμποκιού
έριο, το subst. lână tăciunele porumbului
εριουργίο, το subst. filatura de lână, lânărie ερυσιβώδ-ης, -ης, -ες adj. măluros(-oasă)
εριουργει'α, η subst. industria lânii ερυσίπελας, το subst. med. erizipel
εριουργικ-ός, -ή, -ό adj. privitor(-oare) la / care έρχομαι, ήρθα v.d. a veni d -εται στις επτά το
ţine de industria lânii απόγευμα vine la ora şapte după masă // έλα
εριστικ-ός, -ή, -ό I. adj. certăreţ(-eaţă), arţăgos μαζί μου vino cu mine d μόλις ήρθε abia a
(-oasă) II. adv. (-ά) cu arţag venit d μου -εται να σε δείρω îmi vine să te
ερίφιο, το subst. ied bat d -ομαι στα χέρια με κάποιον a se încă-
ερκοντίσιον, το subst. aer condiţionat iera cu cineva d έλα δα! mai du-te încolo! d
έρ-μα, -ματος, το subst. 1. (la nave, aerostate) ήλθε στον εα»τό του şi-a venit în fire // ήλθες
lest2.TÎg'. principii morale κατόπιν εορτής ai venit la spartul târgului d
έρμαιο, το subst. 1. pradă uşoară 2. flg. victimă; αυτό το πήγαινε έλα με κούρασε acest du-te
vino m-a obosit // θα έρθει και η δική σου η
jucărie // είναι ~ της τύχης este o jucărie în
σειρά va veni şi rândul tău
mâinile soartei
ερχόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. cel(cea) care
ερμά-ρι, το subst. dulap, bufet pentru veselă
vine, următorui(-oarea)
ερμαφρόδιτ-ος, -η, -o adj. hermafrodit(-ă)
ερχομός, o subst. venire, sosire
ερμηνεία, η subst. interpretare d ~ ενός κειμέ-
ερωδιός, o subst. ornit. bâtlan, stârc
νου interpretarea unui text
ερωμένη, η subst. amantă, ibovnică
ερμηνευτ-ής, o, -εύτρια, η I. subst. interpret(-ă)
ερωταπαντήσεις, οι subst. pl. întrebări şi răspun-
II. subst. η -ή hermeneutică III. adv. (-ά) prin
suri
interpretare
ερωταπόκριση, η subst. întrebare şi răspuns
ερμηνευτ-ός, -ή, -ό adj. interpretabil(-ă)
έρωτας, o subst. dragoste, amor, iubire // αμοι-
ερμην-εύω, -ευσα, -εύτηκα, ερμηνευμένος v.t. 1.
βαίος ~ dragoste reciprocă
a interpreta, a explica 2. a tălmăci 3. a cânta, a ερωτ-εύομαι, -εύτηκα, ερωτευμένος v.d. a se
juca, a interpreta d ~ λαϊκά τραγούδια a îndrăgosti, a se amoreza
interpreta cântece populare ερώτη-μα, -ματος, το subst. întrebare // γεννιέ-
ερμητικ-ός, -ή, -ό I. adj. ermetic(-ă) II. adv. (-ά) ται το ~ se naşte întrebarea // βάλω ~ a pune o
ermetic d ~ κλεισμένο închis ermetic întrebare
ερμίνα, η subst. zool. hermină ερωτηματικό, το subst. gram. 1. semn de între-
έρμ-ος, -η, -o adj. pustiu(-ie), pârăsit(-ă), sin- bare 2. interogare
gur(-ă) ερωτηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. interogativ(-ă) d -ή
ερπετό, το subst. reptilă αντωνυμία pronume interogativ II. adv. (-ά)
έρπης, o subst. med. heipes în mod întrebător, cu semn de întrebare
ερπύστρια, η subst. şenilă ερωτηματολόγιο, το subst. chestionar
έρπω ν. i. a se târî ερώτηση, η subst. întrebare
έρριν-ος, -η, -o I. adj. fon. nazal(-ă) d -o σύμφωνο ερωτιάρ-ης, -α, -ικο adj. iubăreţ(-eaţă)
consoană nazală II. subst. τα -α pl. sunetele ερωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. erotic(-ă), de dragoste,
nazale amoros(-oasă) d -ό γράμμα scrisoare de dra-
έρρυθμ-ος, -η, -o I. adj. ritmic(-ă), cadenţat(-ă) goste d -ό ποίημα poezie erotică d -ό βλέμμα
II. adv. (-ως) privire amoroasă II. adv. (-ά) cu dragoste
ερτζιαν-ός, -ή, -ό adj. fiz. hertzian(-ă) d -& ερωτισμός, o subst. erotism
κύματα unde hertziene ερωτοδουλειά, η subst. perjor. relaţie amoroasă
ερύθη-μα, -ματος, το subst. med. eritem ερωτοτροπία, η subst. flirt
ερυθρά, η subst. med. rubeolă ερωτοτροπώ ν. t. a cocheta, a flirta, a face curte
Ερυθρόδερμ-ος, -o, -η subst. amerindian(-ă), ερωτοχτυπημέν-ος, -η, -o adj. îndrăgostit(-ă),
pieile roşii amorezat(-ă)
ερυθρόλευκ-ος, -η, -o adj. cu roşu şi alb ερωτύλος, o subst. ironic curtezan
ερυθρόμορφ-ος, -η, -o adj. (d. ceramica antică ερωτ-ώ şi ρωτώ, -ησα, -ήθηκα, ερωτημένος ν. t.
grecească) cu desene roşii pe fond negru a întreba, a chestiona, a interoga
εσάρπα - ετερόκλητος 239
ετερόρρυθμη εταιρεία, η adj. + subst. societate έτσι adv. aşa, astfel // ~ δεν θα κάνετε τίποτα
în comandită aşa nu veţi face nimic // ~ μου είπε aşa mi-a
ετερότητα, η subst. diferenţă, diferenţiere spus // ~ είναι σε μας aşa este la noi // ~ κι ~
ετερόφυλ-ος, -η, -o adj. 1. de alt sex 2. de altă aşa şi aşa // ~ κι αλλοιώς aşa sau altfel // ~
naţie, străin(-ă) μπράβο! bravo!/aşa e bine! // ~ περίπου cam
ετερόφωτ-ος, -η, -o adj. astr. 1. fără lumină pro- aşa // πως cum aşa? // ~ πού aşa că, deci
prie, cu lumină împrumutată l.flg. care nu are ετυμηγορία, η subst. verdict, sentinţă // ~ των
păreri personale, influenţabil(-ă) ενόρκων verdictul juraţilor, plebiscit
ετεροχρονισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. dis- ετυμολόγηση, η subst. găsirea etimologiei cu-
crepant(-ă) 2. med. dezvoltat(-ă) anormal în vântului
privinţa unor particule ale corpului ετυμολογία, η subst. etimologie
ετεροχρονισμός, o subst. 1. discrepanţă 2. med. ετυμολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. etimologic(-ă) II.
dezvoltare prematură adv. (-ά) din punct de vedere etimologic
ετερόχρον-ος, -η, -o adj. (d. puls) neregulat(-ă) ετυμολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ετυμολογημένος
ερερώνυμ-ος, -η, -o I. adj. 1. eteronim(-ă), publi- ν. t. a găsi etimologia unui cuvânt
cat(-ă) sub alt nume 2. mat. (d. fracţii) care nu ευ- element de compunere denotând noţiunile de
au acelaşi numitor II. adv. -ως sub alt nume „bine", „frumos", „uşor"
ετήσιες οι subst. pl. vânturi periodice, musoni ευαγγελ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. 1. a aduce veşti
ετήσ-ιος, -ια, -io adj. anual(-ă) bune 2. a evangheliza
ετικέτα, η subst. 1. etichetă 2. flg. protocol ευαγγελικ-ός, -ή, -ό I. adj. evanghelic(-ă) II.
ετοιμ-άζω, -ασα, -άστηκα, ετοιμασμένος v.i. 1. adv. -ά din punct de vedere al Evangheliei
a pregăti, a prepara d -αζομαι για ταξίδι mă ευαγγέλιο, το subst. 1. evanghelie 2. carte de bază
pregătesc de o călătorie 2. a instrui Ευαγγελισμός, o subst. bis. Buna-Vestire, sărbă-
ετοιμασία, η subst. pregătire d κάνω μεγάλες toarea de la 25 martie
-ίες fac mari pregătiri ευαγγελιστής, o subst. evanghelist
ετοιμασμέν-ος, -η, -o adj. pregătit(-ă) ευαγ-ές ίδρυμα adj. + subst. instituţie de bine-
ετοιμόγενν-ος, -η, -o adj. (d. o femeie / o femelă) facere
gata să nască ευάερ-ος, -η, -o adj. 1. bine aerisit(-ă) 2. care se
ετοιμοθάνατ-ος, -η, -o adj. pe moarte, muri- aeriseşte uşor
bund(-ă) ευαισθησία, η subst. sensibilitate
έτοιμιλόγ-ος, -η, -o adj. cu răspunsuri prompte, ευαισθητοποίηση, η subst. sensibilizare
cu prezenţă de spirit ευαισθητοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, ευαισθητοποι-
ετοιμοπαράδοτ-ος, -η, -o adj. (d. marfa) bun(-ă) μένος v.t. a sensibiliza
de predat ευαίσθητ-ος, -η, -ο I. adj. sensibil(-ă) // -ο όρ-
ετοιμοπόλεμ-ος, -η, -o adj. gata de / pregătit(-ă) γανο μετρήσεως instrument de măsură sensibil
de război II. adv. (-α) în mod sensibil
ετοιμόρροπ-ος, -η, -o adj. gata să se dărâme // -o ευάλωτ-ος, -η, -o 1. uşor de cucerit l.flg. care
σπίτι casă gata să se dărâme cedează uşor
ετοιμ-ος, -η, -o adj. pregătit(-ă), gata//τα βρήκε ευανάγνωστ-ος, -η, -o I. adj. citeţ(-eaţă), lizibil
όλα -α le-a găsit pe toate gata // αγόρασα -o (-ă) II. adv. (-a) lizibil
φόρεμα am cumpărat o rochie de gata // -o ευαρέσκεια, η subst. mulţumire, satisfacţie, plă-
ένδυμα confecţie // ήρθε στα -α a venit la / cere
totul gata ευάρεστ-ος, -η, -o I. adj. plăcut(-ă), agreabil(-ă),
ετοιμότητα, η subst. promptitudine // απαντά με simpatic(-ă) II. adv. -a cu plăcere
~ răspunde cu promptitudine // η ~ πνεύματος ευαρεστ-ούμαι, -ήθηκα v.r. a avea bunăvoinţă, a
prezenţă de spirit primi cu plăcere, a binevoi // εάν -ηθήτε dacă
έτ-ος, -ους, το subst. 1. an // το προσεχές ~ anul binevoiţi
: viitor // το τρέχον ~ anul curent // (înv.) εντός ευβοΐκ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la insula
τριών -ών în decurs de trei ani 2. an de învăţă- Eubea
mânt // σχολικό / φοιτητικό ~ an şcolar / uni- εύγε! adv. bravo! foarte bine!
versitar 3. an de studiu (la universitate) // είναι ευγένεια, η subst. 1. politeţe, bune maniere 2.
στο τρίτο ~ este student(-ă) în anul trei origine nobilă / aristocratică, nobleţe 3. titlu de
ετούτ-ος, -η, -o pron. dem. acesta(-easta) nobleţe
ευγενής - ευθύνομαι 241
ευγεν-ής, -ής, -ές I. adj. 1. nobil(-ă) d -ή μέταλ- avantaje d -ός νόμος lege care acordă avantaje
λα metale nobile 2. politicos(-oasă) II. subst. II. adv. -ά în mod binefăcător
-o -ής nobil, aristocrat d οι -είς nobilimea, ευεργετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ευεργετημένος v.i. 1.
aristocraţia III. adv. (-ώς) cu nobleţe a face o faptă bună, a da ajutor cuiva 2. a face
ευγενικ-ός, -ή, -ό I. adj. politicos(-oasă), ama- o acţiune de binefacere
bil(-ă) // -ό ύφος stil nobil d -ός άνθρωπος om ευερέθιστ-ος, -η, -o adj. iritabil(-ă), irascibil(-ă)
politicos II. adv. (-ά) d μιλάει ~ vorbeşte poli- ευζωία, η subst. viaţă tihnită şi îmbelşugată,
ticos bunăstare
εύγεστ-ος, -η, -o adj. gustos(-oasă), savuros(-oa- εύζωνος, o subst. milit. evzon, soldat infanterist
să) grec, echipat cu o uniformă tradiţională (fus-
ευγλωττία, η subst. elocinţă, elocvenţă tanelă, fes şi opinci)
εύγλωττ-ος, -η, -o I. adj. elocvent(-ă), grăitor ευήλι-ος, -α, -o adj. însorit(-ă), bătut(-ă) de
(-oare) II. adv. (-a) în mod elocvent / grăitor soare
ευγνώμονας adj. vezi ευγνώμων ευημερία, η subst. 1. viaţă bună, bunăstare 2.
ευγνωμονώ v.t. a fi recunoscător(-oare) d σας ~ bunăstare, prosperitate
γι'αυτό vă sunt recunoscător pentru aceasta ευημερώ v.i. 1. a trăi în belşug, a duce o viaţă
ευγνωμοσύνη, η subst. recunoştinţă, gratitudine bună 2. a prospera
ευγνώμ-ων, -ων, -ov adj. recunoscător(-oare) // εύηχ-ος, -η, -o adj. 1. sonor(-ă) 2. care sună plă-
σας είμαι ~ vă sunt recunoscător cut / frumos
ευγονική, η subst. eugenie ευθανασία, η subst. eutanasie
ευδαιμονία, η subst. fericire, bunăstare, prospe- ευθεία, η subst. mat. dreaptă, linie dreaptă
ritate εύθετ-ος, -η, -o adj. d σε -o χρόνο la timpul po-
ευδαιμονισμός, o subst. fdoz. eudemonism trivit
ευδαίμων-ων, εύδαιμον adj. (înv.) 1. fericit(-ă), ευθέως adv. drept, fără întortocheri
norocos/norocoasă 2. prosper(-ă) d ~ χώρα / εύθικτ-ος, -η, -o adj. susceptibil(-ă), uşor ofen-
βασίλειο / περιοχή ţară / regat / regiune pros- sabil(-ă)
peră ευθιξία, η subst. susceptibilitate, sensibilitate
ευδιαθεσία, η subst. bună dispoziţie εύθραυστ-ος, -η, -o adj. 1. fragil(-ă), casant(-ă)
ευδιάθετ-ος, -η, -o adj. bine dispus(-ă), într-o l.flg. delicat(-ă), gingaş(-ă), firav(-ă)
bună dispoziţie ευθυβολία, η subst. tragere cu precizie la ţintă
ευδιάκριτ-ος, -η, -o I. adj. distinct, uşor de dis- ευθύβολ-ος, -η, -o adj. (d. o armă etc.) care trage
tins / desluşit(-ă), clar(-ă) II. adv. (-a) în mod drept la ţintă
distinct ευθυγραμμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ευθυγραμμισμέ-
ευδιάλυτ-ος, -η, -o adj. uşor de dizolvat, solu- νος v.t. l.a alinia, a aşeza în linie l.flg. a pune
bilă) de acord
ευδοκίμηση, η subst. reuşită, succes, prosperitate ευθυγράμμιση, η subst. 1. aliniere 2. punere de
ευδοκιμ-ώ, -ησα v.i. 1. a reuşi, a izbuti, a pros- acord
pera 2. (d. plante) a-i prii ευθύγραμμ-ος, -η, -o I. adj. rectiliniu(-ie), în linie
ευέλικτ-ος, -η, -o adj. flexibil(-ă), suplu(-ă) dreaptă II. adv. (-a) în linie dreaptă
ευελιξία, η subst. flexibilitate, supleţe ευθυκρισία, η subst. judecată dreaptă
ευέλπης (pl. ευέλπηδες) subst. elev de şcoală de ευθυμία, η subst. veselie, voioşie
ofiţeri ai armatei de uscat ευθυμογράφη-μα, -ματος, το subst. scriere umo-
ευέξαπτ-ος, -η, -o adj. iritabil(-ă), irascibil(-ă) ristică
ευεξήγητ-ος, -η, -o adj. uşor de explicat, expli- ευθυμογράφ-ος, -o, -η subst. umorist(-ă)
cabilă) εύθυμ-ος, -η, -o I. adj. 1. vesel(-ă), voios(-oasă)
ευεξία, η subst. 1. stare de sănătate bună 2. bună d -ος άνθρωπος om vesel 2. caraghios(-oasă),
dispoziţie comic(-ă) II. adv. (-a) cu veselie
ευεργεσία, η subst. binefacere, faptă bună ευθυμ-ώ, -ησα v.i. a se înveseli, a se distra
ευεργέτη-μα, -ματος, η subst. 1. binefacere 2. ευθύν-η, η subst. răspundere, responsabilitate //
avantaj (prin lege) αναλαμβάνω την ~ a-şi asuma răspunderea d
ευεργέτ-ης, o, -ισσα, η subst. binefâcător(-oare) οι -ες (şi cu sensul), obligaţii
ευεργετικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. binefacător(-oare) ευθύνομαι v.d. a răspunde de, a avea responsabi-
d -ή επίδραση influenţă binefăcătoare 2. de litatea d ~ για τη ζωή σας răspund de viaţa
binefacere 3. de favorizare, de acordare de voastră
242 ευθυνοφοβία - ευμένεια
ευμεν-ής, -ής, -ές I. adj. binevoitor(-oare), ama- ευπιστία, η subst. credulitate, naivitate
bil(-ă), bine intenţionat(-ă) II. adv. (-ώς) cu εύπιστ-ος, -η, -o I. adj. credul(-ă), naiv(-ă) II.
bunăvoinţă, cu amabilitate adv. (-a) cu credulitate / naivitate
ευμετάβλητ-ος şi ευμετάβολ-ος, -η, -o I. adj. εύπλαστ-ος, -η, -o adj. 1. plastic(-ă) 2. (d. trup)
instabil(-ă), nestatornic(-ă), schimbâtor(-oare), bine făcut(-ă), sculptural
variabil(-ă), inconstant(-ă) II. adv. (-a) ευπορία, η subst. bunăstare, bogăţie
ευμετακίνητ-ος, -η, -o adj. uşor de mutat (dintr-un εύπορ-ος, -η, -o adj. înstărit(-ă), avut(-ă), bogat
loc în altul) (-ă)
ευμεταχείριστ-ος, -η, -o adj. uşor(-oară) de ευπορώ v.i. a fi înstărit(-ă), a trăi în bunăstare
mânuit, uşor(-oară) de manipulat, de folosit materială
ευνόητ-ος, -η, -o adj. lesne de înţeles, inteligi- ευπρέπεια, η subst. decenţă
b i l ă ) d είναι -o e de la sine înţeles ευπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. decent(-ă) // -ής συμ-
εύνοια, η subst. bunăvoinţă d κερδίζω την ~ περιφορά comportare decentă II. adv. (-ώς)
κάποιου a câştiga bunăvoinţa cuiva decent, cum se cuvine
ευνοΐκ-ός, -ή, -ό I. adj. favorabil(-ă), propice, ευπρεπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ευπρεπισμένος v.t. a
prielnic(-ă) d -ές συνθήκες condiţii favorabile aranja, a face ordine, a găti, a înfrumuseţa
II. adv. (-ά) ευπρόσβλητ-ος, -η, -o adj. susceptibil(-ă)
εύνοιοκρατία, η subst. favoritism ευπρόσδεκτ-ος, -η, -o adj. primit(-ă) cu plăcere,
ευνομία, η subst. legislaţie bună şi aplicarea ei
binevenit(-ă)
fidelă
ευπροσήγορ-ος, -η, -o adj. afabil(-ă), amabil(-ă),
ευνομούμεν-ος, -η, -o part. ca adj. condus(-ă) /
prietenos(-oasă)
administrat(-ă) pe bază de legi drepte întocmai
ευρόσωπ-ος, -η, -o I. adj. 1. prezentabil(-ă), în-
aplicate d -o κράτος stat condus pe bază de
grijiră), atrăgător(-oare) 2. demn(-ă) II. adv.
legi drepte
(-ως)
ευνοούμεν-ος, -η, -o adj. favorit(-ă), preferat(-ă),
favorizat(-ă) d οι -οι του καθεστώτος favoriţii εύρεση, η subst. găsire, descoperire, invenţie
regimului ευρεσιτεχνία, η subst. invenţie, brevet // δίπλω-
ευνουχ-ίζω, -ισσα, -ίστηκα, ευνουχισμένος v.t. μα -ς brevet de invenţie
a castra, a scopi, a steriliza ευρετήριο, το subst. 1. repertoriu, indice, index
ευνουχισμός, o subst. castraţie, castrare; steri- 2. caiet repertoar
lizare εύρετρα, τα subst. recompensă dată celui care a
ευνούχος, o subst. 1. bărbat castrat / sterilizat 2. găsit un lucru pierdut
animal castrat ευρέως adv. pe larg, în mod amplu
ευνο-ώ, -ησα, -ήθηκα, ευνοημένος v.t. l . a favo- εύρη-μα, -ματος, το subst. 1. lucru găsit 2. des-
riza d οι νόμοι με -ούν legile îmi sunt favora- coperire, invenţie 3. chilipir, pleaşcă
bile 2. a ajuta, a proteja d η τύχη με -ησε ευρηματικ-ός, -ή, -ό adj. inventiv(-ă), inge-
norocul m-a ajutat nios(-oasă)
ευοδ-ώνομαι, -ώθηκα v.r. (d. o acţiune) a se afla ευρηματικότητα, η subst. inventivitate
pe drumul cel bun, a reuşi εύρ-ος, -ους, o subst. vânt de sud-vest
ευόδωση, η subst. evoluţie / desfăşurare bună, εύρος, το subst. lăţime, lărgime, amploare
rezultat bun, reuşită, succes ευρυθμία, η subst. funcţionare regulată, ritm re-
ευοίων-ος, -η, -o adj. de bun augur gulat, euritmie
ευοσμία, η subst. miros plăcut εύρυθμ-ος, -η, -o I. adj. care funcţionează în ritm
ευόσμ-ος, -η, -o adj. care are un miros plăcut normal II. adv. (-a) în ritm normal
ευπάθεια, η subst. sensibilitate ευρυμάθεια, η subst. erudiţie
ευπαθ-ής, -ής, -ές adj. sensibil(-ă), susceptibil(-ă) ευρυμαθ-ής, -ής, -ές adj. erudit(-ă)
ευπαρουσίαστ-ος, -η, -o I. adj. prezentabil(-ă), ευρ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα v.t. a lărgi, a lăţi
arătos(-oasă), impunător(-oare) II. adv. (-a) cu ευρ-ύς, -εία, -ύ adj. larg(-ă), vast(-ă), spaţios
aspect frumos (-oasă), amplu(-ă) d -ύς ορίζοντας orizont
ευπατρίδης, o subst. gentilom, nobil, aristocrat larg d -είς γνώσεις cunoştinţe vaste // σε -εία
ευπείθεια, η subst. docilitate κλίμακα pe scară largă
ευπειθ-ής, -ής, -ές I. adj. docil(-ă) II. adv. -ώς cu ευρύτητα, η subst. vastitate // ~ γνώσεων vasti-
docilitate tatea cunoştinţelor
εύπεπτ-ος, -η, -o adj. uşor digerabil(-ă) ευρυχωρία, η subst. spaţiu larg, mult spaţiu
244 ευρύχωρος - ευφυολόγημα
εχθροπραξίες, η subst. ostilităţi // στα σύνορα αυτό το βιβλίο cât costă cartea asta? 2. a fi în
άρχισαν οι -ίες la graniţă au început ostilită- relaţii d τα έχει καλά με την οικογένεια του
ţile e în relaţii bune cu familia lui IV. v. unipers. 1.
εχθρός, o subst. (şi flg.) duşman, inamic, vrăjmaş a avea (a face) d τι έχει να κάνει τούτο με
// δεδηλωμένος ~ duşman declarat κείνο; ce are a face una cu alta? 2. a fi, a exista
εχθρότητα, η subst. duşmănie, ostilitate (d. o marfă în magazin) d δεν έχει πια nu mai
έχιδνα, η subst. viperă este, nu mai avem 3. d έχει o θεός bun e Dum-
εχινόδερμα, τα subst. zool. pl. echinoderme nezeu!
εχινοκοκκίαση, η subst. med. echinococoză εψές şi ψες adv. vezi χτες
εχινόκοκκος, o subst. echinococ έψιλον, το subst. litera ε (epsilon)
εχτές şi χτές adv. vezi χτες εωθιν-ός, -ή, -ό I. adj. matinal(-ă) II. subst. 1. το
έχω I. v.i. l . a avea, a poseda, a stăpâni, a deţine -ό milit. deşteptarea 2. o -ός bis. utrenie
// ~ χρήματα a avea bani 2. a dispune, a se έως I. prep. până d ~ εδώ până aici d ~ τώρα
bucura de d δεν ~ καιρό nu am timp d έχετε până acum II. adv. până, până la,- până în d από
τόν λόγο aveţi cuvântul 3. a fi cuprins de o το πρωί ~ το βράδυ de dimineaţă până seara d
senzaţie, a suferi de o boală d ~ πνευμονία ~ το μεσημέρι până la amiază d ~ εκατό χιλι-
sunt bolnav de pneumonie d τα έχει χαμένα όμετρα până la o sută de kilometri d ~ το
nu e în toate minţile II. v. aux. d δεν έχει έρθει βάθος της αίθουσας până în fundul sălii
nu a venit d είχε αργήσει πάρα πολύ întârzia- εωσφόρος, o subst. 1. bis. satana, Lucifer 2.
se foarte mult III. v.i. 1. a costa d πόσο έχει Εωσφόρος astr. Luceafărul de dimineaţă
Ζ ζ (zita) 1. a şasea literă a alfabetului grecesc ζάρα, η subst. 1. (mai ales la o haină şifonată)
2. num. card. şi ord. Ζ', ζ' (cu un apex în dreap- creţ, încreţitură, cută 2. rid, zbârcitură
ta sus) =7 (şapte); al şaptelea, a şaptea; ,Ζ, ,ζ ζαργάνα, η subst. iht. ac-de-mare
(cu un apex în stânga jos) = 7000 (şapte mii); al ζαργκόν, το subst. jargon
şapte miilea, a şapte mia ζαρζαβατικό, το subst. zarzavat
ζαβάδα, η subst. fam. prostie, nĂrozie, tâmpenie ζάρι, το subst. zar d ρίχνω τα -α a arunca zarurile
ζαβλακωμάρα, η 1. amorţire 2. prostire, tâmpire ζαριά, η subst. aruncare a zarului d ρίξε μια ~
ζαβλακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζαβλακωμένος καλή fă în aşa fel încât să fie bine
v.t. l . a amorţi 2. a prosti, a tâmpi ζαρκάδι, το subst. căprioară
ζαβολιά, η subst. (mai ales la un joc) faptul de a ζαρντινιέρα, η subst. jardinieră
trişa d μή κάνεις -ες să nu trişezi ζαρντιέρα, η subst. jartieră
ζαβολιάρ-ης, -α, -ικο adj. care trişează ζάρω-μα, -ματος, το subst. încreţire, mototolire,
ζαβομάρα, η subst. greşeală grosolană, tâmpe- zbârcitură
nie, neghiobie
ζαβ-ός, -ή, -ό adj. 1. strâmb(-ă) 2. tâmpit(-ă), ζαρωματιά, η subst. 1. încreţitură 2. rid, cută
prost(-oastă), nerod(-oadă), neghiob(-oabă) 3. ζαρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζαρωμένος I. v.t. a în-
rău(-ea), incorect(-ă) 4. ciudat(-ă), bizar(-ă) creţi, a zbârci, a şifona, a mototoli II. v.i. a se
ζαβ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζαβωμένος vt. şi i. l . a ghemui, a se face mic, a se chirci // ~ από το
(se) strâmba 2. a (se) tâmpi, a (se) prosti 3. a φόβο a se face mic de frică
(se) înrăi 4. a fi ciudat(-ă) ζατρίκι(ο), το subst. şah
ζαγάρι, το subst. 1. ogar, copoi, câine de vână- ζαφειρέν-ιος, -ια, -io adj. 1. de safir, cu safir 2.
toare. l.fig. om de nimic de culoarea safirului
ζαερές, o subst. 1. provizii 2. nutreţ, furaje ζαφείρι, το subst. safir
ζακάρ, το subst. ţesătură jacard ζαφορά, η subst. bot. şofran
ζακέτα, η subst. jachetă ζάφτι, το subst // κάνω ~ a pune stăpânire, a
ζακόνι, το subst. obicei, datină îngenunchia
ζαλάδα şi ζάλη, η subst. 1. ameţeală 2. (fig.) ζαχαρένι-ος, -ια, -io adj. de zahăr, zaharos(-oasă)
încurcătură ζάχαρη, η I. subst. zahăr // χοντρή / ψιλή /
ζάλη, η subst. 1. ameţeală 2. zăpăceală, haos λευκή / μαύρη ~ zahăr tos / pudră / alb / cafe-
ζαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ζαλισμένος v.t. (şifig.) niu // ένας κύβος ~ un cub de zahăr // (flg.)
a ameţi d το κρασί με -ισε vinul m-a ameţit d λόγια ~ vorbe mieroase d (iron.) το στόμα της
μη με -ίζεις lasă-mă în pace ήταν όλο ~ numai vorbe dulci îi ieşeau din
ζαλικ-ώνω şi ζαλώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζαλ(ικ)ω- gură o duc de minune d τα πάμε ~ o ducem
μένος v.t. a încărca cu o povară (un animal / un perfect, ne merge strună
om) ζαχαρ-ιάζω, -ιασα v.i. vezi ζαχαρώνω
ζαμάνια, τα subst.pl // χρόνια και ~ un car de ζαχαριέρα, η subst. zaharniţă
ani d από χρόνια και ~ de un car de ani, de ζαχαρίνη, η subst. chim. zaharină
atâta amar de vreme ζάχαρο, το subst. (mai ales la pl.) zaharuri, hi-
ζαμανφοό expr. fr. je m'en fous nu-mi pasă, mi-e draţi de carbon; conţinutul de glucoză din sân-
indiferent ge; diabet zaharat
ζαμανφουτισμός, o subst. indiferenţă, nepăsare ζάχαροκάλαμο, το şi σακχαροκάλαμο subst.
ζαμανφουτίστ-ας, o, -τρία, η subst. indiferent(-ă), bot. trestie de zahăr
nepăsător(-oare), indolent(-ă) ζαχαροπλαστείο, το subst. cofetărie, patiserie
ζαμπόν, το subst. invar, jambon, şuncă ζαχαροπλάστης, o subst. cofetar, patisier
ζάντα, η subst. auto. jantă ζαχαροπλαστική, η subst. meseria de cofetar /
ζάπλουτ-ος, -η, -o adj. foarte bogat(-ă) patisier
ζαχαρότευτλο - ζηλόφθονος 249
ζαχαρότευτλο, το şi σακχαρότευτλο subst. bot. ζέστ-η, η subst. căldură d έπιασαν οι -ες au în-
sfeclă de zahăr ceput căldurile d τι! ~ ce căldură!
ζαχαροΰχ-ος, -ος şi -α, -o adj. zaharos(-oasă), ζεστό, το subst. băutură caldă
cu conţinut de zahăr ζεστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. cald(-ă) d -ό ψωμί pâine
ζαχαρώδ-ης, -ης, -ες adj. zaharat(-ă) // -ης caldă d έκανα ένα -ό μπάνιο am făcut o baie
διαβήτης diabet zaharat caldă 2. călduros(-oasă) d -ό ρούχο haină căl-
ζαχάρω-μα, -ματος, το subst. zaharisire duroasă Π. adv. (-ά) cu căldură, în mod călduros
ζαχαρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζαχαρωμένος I. v.i. ζευγάρι, το subst. pereche; cuplu d ένα ~
1. a se zaharisi l.fig. a flirta, a cocheta II. v.t. πέδιλα o pereche de sandale // νιόπαντρο ~
(d. un îndrăgostit) a privi lacom pereche de tineri căsătoriţi d ευτυχισμένο ~
ζαχαρωτό, το subst. produs zaharos pereche fericită
ζεβζέκ-ης, -α şi -ισσα, -ικο adj. 1. zevzec(-eacă) ζευγάρω-μα, ματος, το 1. împerechere 2. asortare
2. şmecher(-ă) ζευγαρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζευγαρωμένος v.t.
ζέβρα, η subst. zool. zebră 1. a împerechea, a împreuna 2. a asorta
ζεγγί, το subst. scară la şa ζευγαρωτ-ός, -ή, -ό I. adj. împerecheat(-ă), cu-
ζε(ΐ)μπέκικο, το şi ζε(ΐ)μπέκικος, o subst. dans plat(-ă) II. adv. (-ά) în pereche
popular grec ζευγ-άς, o (pl. -άδες) subst. plugar, agricultor
ζελατίνα şi ζελατίνη, η subst. gelatină ζευγίτης, o subst. ist. cetăţean din starea a treia în
ζελέ, το şi ζελ-ές, o subst. pl. (-έδες) 1. jeleu 2. Atena antică
jeleuri 3. gelatină farmaceutică ζεύγ-μα, -ματος, το subst. 1. punte 2. gram.
ζεματάω (-ώ) v.i. a fi fierbinte zeugmă
ζεματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ζεματισμένος I. v.t. ζευγολάτης, o subst. plugar, agricultor
1. a opări d fig. -ίστηκα! m-am ars! l.fig. a ζεύ-γος, -ους, το subst. pereche
aduce o mare supărare ζεύο% έζεψα, ζεύτηκα, ζεμένος v.t. 1. a înjuga, a
ζεμάτισ-μα, -ματος, το subst. opărire î ma l.fig. a sili, a obliga
ζεματιστ-ός, -ή, -ό I. adj. (d. un lichid) fierbinte ζεύί.;, η subst. 1. înjugare, înhămare 2. împreu-
d νερό -ό apă fierbinte II. adv. (-ά) în stare nare 3. unire prin pod 4. joncţiune
fierbinte ζεφύρι, το subst. text. zefir
ζεμέν-ος, -η, -o adj. înhămat(-ă), înjugat(-ă) ζέφυρος, o subst. vânt dinspre vest, zefir
ζεμπίλι, το subst. sac (pentru transportat obiecte) ζέχνω v.i. a mirosi urât
ζενερίκ, το subst. invar, generic ζέψι-μο, -ματος, το subst. 1. înhămare, înjugare
ζενίθ, το subst. invar. 1. zenit 2. fig. culme d 2. faptul de a sili / obliga
φθάνω στο ~ της δόξας a ajunge în culmea ζήλεια, η subst. 1. gelozie 2. invidie 3. râvnire
gloriei ζηλεμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. invidiat(-ă)
ζεν πρεμιέ, o subst.+adj. invar, june prim 2. de invidiat
ζέ-ον, -οντος, το subst. bis. vas folosit la sfânta ζηλευτ-ός, -ή, -ό I. adj. de invidiat Π. adv. (-ά)
împărtăşanie cu invidie
ζερβοκουτάλα, η subst. iron. stângaci(-ce) ζηλ-εόω, -εψα, ζηλεμένος I .v.t. l . a invidia, a râv-
ζερβ-ός, -ή, -ό I. adj. stâng(-ă) II. adv. (-ώ) la ni // δεν τον ~ nu-1 invidiez 2. a fi gelos(-oasă)
stânga d -εόει τη γυναίκα του e gelos pe soţia lui II.
ζερβοχέρ-ης, -α, -ικος adj. stângaci(-ce) v.i. a fi invidios(-oasă), gelos(-oasă)
ζέρσεΐ, το subst. invar, jerseu ζήλια, η subst. vezi ζήλεια
ζέση, îj subst. 1. fierbere, clocot l.fig. ardoare ζηλιάρ-ης, -α, -ικο adj. gelos(-oasă), invidi-
ζέστα, η subst. căldură os(-oasă)
ζεστ-αίνω, -ανα, -άθηκα, ζεσταμένος I. v.t. a ζηλιαρόγατ-ος, o ζηλιαρόγατα, η subst. per-
încălzi d ~ φαγητό a încălzi o mâncare d soană foarte geloasă
-άθηκαν τα κοκαλά μου mi s-au încălzit ζήλος, o subst. zel, râvnă
oasele II. v.i. 1. (d. vreme) a se încălzi d -ανε o ζηλοτυπία, η subst. gelozie, invidie
καιρός vremea s-a încălzit 2. a da căldură d ζηλότυπ-ος, -η, -o I. adj. gelos(-oasă), invidi-
-αίνομαι (şi cu sensurile) 1. a-i fi cald 2. (d. un os(-oasă) II. adv. (-a) cu gelozie / invidie
sportiv) a se încălzi, a face încălzire ζηλοφθονία, η subst. gelozie (combinată cu invi-
ζέστα-μα, -ματος, το subst. încălzire, încălzit die şi ură)
ζεστασιά, η subst. 1. căldură (plăcută) l.fig. at- ζηλόφθον-ος, -η, -o I. adj. gelos(-oasă) II. adv.
mosferă caldă (-a) cu gelozie
250 ζηλωτής - ζοΰφιος
ζοφερ-ός, -ή, -ό adj. 1. obscur(-ă), întunecos (-oa- ζυμ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ζυμωμένος v.t. a fră-
să) 2. sumbru(-ă); trist(-ă), întristător(-oare) mânta un aluat d ~ το ψωμί a frământa pâinea
ζόφος, o subst. întuneric, obscuritate, beznă d -ώνομαι, (şi cu sensul) a se forma, a fi al-
ζοχάδα, η subst. med. 1. (mai ales la pl.) hemo- cătuit
roizi l.fig. enervare, iritare ζύμωσ-η, η subst. 1. fermentaţie, fermentare d
ζοχαδ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ζοχαδιασμένος προκαλώ ~ a produce o fermentaţie 2. (la pl.)
v.t. a enerva, a irita fig. evoluţii (politice, sociale), frământări d
ζοχαδιακ-ός, -ή, -ό adj. 1. bolnav(-ă) de hemo- πολιτικές -εις, acţiuni politice în pregătire
roizi, l.fig. nervos(-oasă), irascibil(-ă) ζυμωτ-ός, -ή, -ό adj. frământat(-ă), dospit(-ă) d
ζοχός şi ζόχος, o subst. bot. susai -ό ψωμί pâine dospită
ζυγαριά, η subst. cântar ζω έζησα v.i. ψ v.t. l . a trăi, a vieţui d ~ φτωχικά
ζύγι, το I. subst. 1. cântărire 2. greutatea de la fi- a trăi în sărăcie // ~ με την ελπίδα a trăi cu
rul cu plumb II. pl. τα ζυγιά, 1. greutăţile de speranţa 2. a-şi câştiga existenţa, a (se) între-
cântar 2. fire la zmeul de hârtie ţine d ~ από τη δουλειά μου trăiesc din
ζυγ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ζυγιασμένος I. v.t. munca mea d εγώ τον ~ eu îl întreţin 3. a locui
1. a cântări 2. a echilibra II. v.r. -ιάζομαι (d. d ζούμε στο ίδιο σπίτι locuim în aceeaşi casă.
păsări) a pluti în văzduh, a plana d o αϊτός ζωγραφιά, η subst. 1. pictură, tablou pictat l.fig.
-όταν στον αέρα vulturul plutea în aer cadră, icoană // είναι ~ e ca o cadră / icoană,
ζύγιασ-μα, -ματος, το subst. cântărire deosebit de frumos(-oasă)
ζωγραφ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ζωγραφισμένος I.
ζυγ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ζυγισμένος I.v.t. 1. a
v.t. l.a picta l.fig. a descrie, a înfăţişa prin cu-
cântări // ~ το κρέας a cântări carnea l.fig. a
vinte expresive ceva din viaţă sau din natură 3.
calcula / a aprecia /a chibzui / a avea în vedere
fig. a caracteriza pe cineva II. v.r. -ίζομαι (d. un
consecinţele II. v.i. a cântări, a avea o anumită
sentiment) a fi prezentat, a fi înfăţişat
greutate // -ίζει τρία κιλά cântăreşte trei kilo-
ζωγραφική, η subst. pictură, arta picturii
grame ζωγραφικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de pictură, pictural(-ă)
ζύγισ-μα, -ματος, το subst. cântărit, cântărire l.fig. plastic(-ă), expresiv(-ă), pitoresc(-ească)
ζυγιστ-ής, o, -στρια, η subst. cantaragiu ζωγράφισ-μα, -ματος, το subst. 1. lucrare făcută
ζυγολόγιο, το subst. registru de cântar pentru de un pictor; pictură, tablou 2. faptul de a picta
greutatea mărfurilor cântărite ζωγραφιστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. pictat(-ă) d ούτε
ζυγ-ός, o subst. 1. cântar2. jug l.fig. asuprire, stă- -ό να μη σε δω piei din ochii mei l.fig. foarte
pânire străină, robie d οθωμανικός ~ jugul oto- frumos(-oasă) 3. asemănător(-oare), leit(-ă) d
man 4. milit. rând, şir // λύσατε τους -ούς rupeţi είναι -ός o πατέρας του este leit tatăl lui II.
rândurile 5. astr. Ζυγός, o ~ zodia balanţei adv. (-ά) prin pictură
ζυγ-ός, -ή, -ό adj. (d. numere) par, cu soţ ζωγράφ-ος, -o, -η subst. pictor(-iţă)
ζυγοστάθμιση, η subst. tehn. echilibrare ζωδιακ-ός, -ή, -ό adj. zodiacal(-ă) d -ός κύκλος
ζυγούρι, το subst. miel de doi ani zodiac
ζυγωματικ-ός, -ή, -6 adj. anat. zigomatic(-ă) // - ζώδιο, το subst. zodie
ό κόκκαλο os zigomatic ζωεμπόριο, το subst. comerţ cu vite
ζυγ-ώνω, -ωσα v.t. şi v.i. a (se) apropia // ~ την ζωέμπορος şi ζωέμπορας, o subst. negustor de vite
καρέκλα a apropia scaunul d δεν -ει σε ζωή, η subst. viaţă, trai, existenţă d τρόπος -ής
κανένα nu se apropie de nimeni mod de viaţă d ποτέ στη ~ μου niciodată în
ζυθεστιατόριο, το subst. restaurant cu berărie viaţa mea d η ~ του κρέμεται από μιά τρίχα
ζυθοποιείο, το subst. fabrică de bere viaţa lui atârnă de un fir de păr d πνευματική
ζυθοποιία, η subst. industria berii, fabricarea berii ~ viaţă spirituală // καθιστική ~ viaţă seden-
ζυθοπωλείο, το subst. berărie tară d συζυγική ~ viaţă conjugală d σκυλίσια
ζύθος, o subst. bere ~ viaţă de câine // βρίσκομαι μεταξύ -ς και
ζυθόχορτο, το subst.bot. hamei θανάτου mă aflu între viaţă şi moarte d είναι
ζυμάρι, το subst. aluat, cocă γεμάτος ~ e plin de viaţă
ζυμαρι-κό, το subst. (lapl. τα -ά) paste făinoase ζωηράδα, η subst. vioiciune, însufleţire, vivacitate
ζύμη, η subst. maia (pentru dospit), plămădeală, ζωηρε-ύω, -εψα v.t. şi i. a (se) înviora, a (se) anima
plămadă ζωηρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. nervos(-oasă) d -ή
ζύμω-μα, -ματος, το subst. frământarea aluatu- χειρονομία gest nervos 2. vioi(-oaie) d -ό
lui d σκάφη για ~ albie pentru frământat παιδί copil vioi 3. animat(-ă), viu(-ie), puter-
252 ζωηρότητα - ζωώδης
Η η (ita) 1. a şaptea literă a alfabetului grecesc 2. cam d ~ είναι αργά γιά να μάθεις γερμα-
num. card. şi ord. Η', η' (cu un apex în dreap- νικά e cam târziu să (mai) înveţi nemţeşte
ta sus) = 8 (opt); al optulea, a opta; ,Η, ,η (cu ηδονή, η subst. voluptate, desfătare, plăcere, de-
un apex în stânga jos) = 8000 (opt mii); al opt lectare
miilea, a opt mia ηδον-ίζομαι, -ίστηκα, ηδονισμένος v.d. a simţi /
η art. hot. fem. η γυναίκα femeia a-i face plăcere d -ίζεται να βασανίζει τους
ή conj. sau, ori, fie d ~ o ένας ~ o άλλος sau άλλους îi face plăcere să-i chinuie pe ceilalţi
unul sau celălalt // ~ μιλώ ~ δεν μιλώ το ίδιο ηδονικ-ός -ή -ό I. adj. 1. delicios(-oasă), plă-
είναι ori vorbesc ori nu vorbesc, este acelaşi cut(-ă) d -o αίσθημα sentiment plăcut 2. vo-
lucru luptuos(-oasă), senzual(-ă) d -ά χείλη buze
ήβη, η subst. 1. pubertate 2. anat. pubis senzuale II. adv. (-ά) 1. cu voluptate d ρουφά
ηβικ-ός, -ή, -ό adj. 1. pubian(-ă) d -ό οστό osul ~ τον καφέ του îşi soarbe cafeaua cu voluptate
pubis 2. care ţine de pubertate 2. în mod senzual / voluptos, cu plăcere
ηγεμόνας, o subst. înv. 1. domnitor, voievod, ηδονισμός, o subst. filoz. hedonism
domn, principe 2. rege, suveran, împărat ηδονιστής, o subst. filoz. adept al hedonismului
ηγεμον-εύω, -ευσα ν. i. l . a domni, a stăpâni ca ηδονοβλεψίας, o subst. voyeurist
domn 2. a avea rol conducător, a fi hegemon ηδονολάτρης, o subst. juisor, amator de plăceri
ηγεμονία, η subst. 1. dominaţie, hegemonie 2. ηδυπάθεια, η subst. senzualitate, voluptate
domnie 3. principat d οι Παραδουνάβιες ηδυπαθ-ής, -ής, -ές I. adj. voluptos(-oasă), sen-
Ηγεμονίες Principatele Dunărene / Române z u a l ă ) II. adv. (-ώς) cu voluptate
ηδύποτο, το subst. lichior
ηγεμονικ-ός, -ή, -ό I. adj.(şiflg.) domnesc(-eas-
ηθελημέν-ος, -η, -o (part. ca adj.) intenţionat(-ă)
că), princiar(-ă), de domn d -ή αυλή curtea
ηθική, η subst. 1. etică, morală d παραδίδω ~ a
domnească II. adv. (-ά) domneşte, în mod
princiar, ca un domn preda etica 2. comportament moral
ηγεμονισμός, o subst. hegemonism ηθικό, το subst. moral d έχω ανεβασμένο ~ a
ηγερία, η subst. mit. Egerie, sfătuitoare secretă avea moralul ridicat d πεσμένο ~ moral scăzut
ηγεσία, η subst. conducere, comandament, co- ηθικολογία, η subst. (mai ales peior.) cuvântare
cu conţinut moral; predică ieftină d όλη η
mandă, şefie d ~ του στρατού / ~ κόμματος
ομιλία του ήταν μια ~ toată cuvântarea lui a
conducerea armatei / partidului
fost o predică ieftină
ηγέτης, o subst. conducător, lider, comandant,
ηθικολογικ-ός, -ή, -ό adj. moralizator(-oare)
şef d πολιτικός ~ lider politic ηθικολόγ-ος, -o, -η subst. moralist(-ă)
ηγετικ-ός, -ή, -ό adj. (care ţine) de conducere ηθικολογ-ώ, -ησα v.i. a moraliza, a face morală
ηγήτορας, o subst. şef, conducător, comandant ηθικ-ός, -ή, -ό I. adj. moral(-ă), etic(-ă) d -ă
ηγ-οόμαι, -ήθηκα v.d. a conduce, a se afla în κριτήρια criterii morale d -ή ικανοποίηση sa-
frunte tisfacţie morală d -ός αυτουργός autor moral
ηγουμενία, η subst. stăreţie; demnitatea de egu- II. adv. (-ά) din punct de vedere moral; moral-
men mente
ηγουμενικ-ός, -ή, -ό I. adj. de stăreţie, de egu- ηθικότητα, η subst. moralitate
men d -ό συμβούλιο consiliul stăreţiei II. adv. ηθμοειδ-ές, (-ους), το subst.anat. (osul) etmoid
(-ά) conform rânduielilor stăreţiei ηθογραφία, η subst. literatură de moravuri, pro-
ηγούμεν-ος, o -ένη şi -ένισσα, η subst. egumen ză cu tematică morală
(-ă), stareţ(-ă) ηθογραφικ-ός, -ή, -ό I. adj. de descriere a mora-
ήδη adv. 1. (de timp) deja d είχε ~ αναχωρήσει vurilor II. adv. -ă din punct de vedere al mora-
το τρένο όταν έφτασαν στο σταθμό plecase vurilor
deja trenul când au ajuns în gară 2. (modal) ηθογράφ-ος, -o, -η subst. scriitor moralist
254 ηθοπλαστικός - ηλιοκαμένος
ηττοπαθ-ής, -ής, -ές adj. defetist(-ă) ηχητικ-ός, -ή, -ό I. adj. sonor(-ă) d -ά κύματα
ηττ-ώμαι -ήθηκα, ηττημένος v.d. a suferi ο în- unde sonore d -ά σήματα semnale sonore II.
frângere; a fi învins(-ă) adv. (-ά) cu ajutorul sunetului, prin sunete
ηφαιστείακ-ός, -ή, -ό adj. de vulcan, vulcanic(-ă) ηχογράφηση, η subst. înregistrare (a sunetului)
ηφαίστειο, το subst. vulcan d κάθομαι σε ~ a sta ηχογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ηχογραφημένος v.t.
ca pe ghimpi a înregistra, a imprima pe disc / pe bandă mag-
ηφαιστειογεν-ής, -ής, -ές adj. vulcanic(-ă) d -ές netică
πέτρωμα rocă vulcanică ηχολήπτης, o subst. specialist în imprimări /
ηφαιστειολογία, η subst. vulcanologie înregistrări
ηχείο, το subst.muz. 1. cutie de rezonanţă 2. difu- ηχοληψία, η subst. tehnica imprimării sunetului
zor cu megafon ηχομόνωση, η subst. izolare fonică; insonorizare
ηχηρ-ός, -ή, -ό I. adj. sonor(-ă), răsunător(-oare) ηχορύπανση, η subst. poluare cu zgomote
d -οί φθόγγοι sunete sonore Π. adv. (-ώς) în ήχος, o subst. sunet d μουσικός ~ sunet muzical
mod răsunător ηχώ, ηχώς, η subst. 1. ecou l.flg. răsunet
ηχηρότητα, η subst. sonoritate ηχ-ώ, -ησα ν. i. l.a produce ecou l.flg. a avea ecou
θθ
θ , θ (thita) 1. a opta literă a alfabetului grecesc θαλαμάρχης, o subst. subofiţer însărcinat cu
2. num. card. şi ordin, θ ' , Θ' (cu un apex în menţinerea curăţeniei şi ordinei magaziei de
dreapta sus) = 9 (nouă) şi al nouălea, a noua; cartuşe din cazarmă
,θ, ,θ (cu un apex în stânga jos) = 9000 (nouă θαλάμη, η subst. milit. la puşcă, magazie de car-
mii) şi al nouă miilea, a nouă mia tuşe
θα. pârtie, invar, (se foloseşte cu orice formă a θαλαμηγός, η subst. iaht
verbului) 1. sens prezent impersonal d τι ~ πει θαλαμηπόλ-ος, -o, -η subst. (pe un vapor) stew-
Δημοκρατία; ce înseamnă Democraţie? 2. ard
sens viitor, echivalentă cu voi, vei, va, vom, θαλάμι, το subst. cuib, ascunzătoare (a peştilor
veţi, vor d ~ σου γράψω αύριο îţi voi scrie (o etc.) în apa mării
/ am să-ţi scriu) mâine d ~ σου γράφω τακ- θαλαμίσκος, o subst. cabină (spaţială)
τικά îţi voi scrie (o / am să-ţi scriu) regulat d θαλαμοειδ-ής, -ής, -ές adj. în formă de cabină //
όταν έρθετε ~ έχουμε φύγει când veţi veni noi ~ τάσος cavou
vom fi plecat 3. sens imperfect d ~ έβγαινα θάλαμος, o subst. 1. cabină 2. salon, sală de spi-
όταν χτήπησε το τηλέφωνο tocmai ieşeam tal // χειρουργικός ~ salon de chirurgie 3.
când a sunat telefonul 4. sens condiţional d αν cameră // τηλεφωνικός ~ cabină telefonică 4.
πήγαινες ~ τον έβλεπες dacă te-ai duce l-ai
tehn. σκοτεινός ~ cameră obscură //
vedea d χωρίς τον Άλκη ~ είχα σκοτωθεί
φωτογραφικός ~ cameră fotografică
fără (dacă nu era) Alki aş fi fost ucis 5. sens
θαλαμοφύλακας, o subst. milit. planton
optativ, echivalentă cu part. aş, ai, ar, am, aţi
θαλαμωτ-ός,-ή,-ό, adj. 1. compartimentat// -ό
din română// ~ ήθελα να πάω στην Αμερική
κτήριο clădire compartimentată (în spaţii de
aş vrea să merg în America // ~ ήθελαν να μην
είχαν πάει (ei) ar fi dorit să nu se fi dus // συμ- dimensiuni mici) 2. // ~ τάφος cavou
περασματικά, ~ έλεγα τα εξής în concluzie, θάλασσα, η subst. mare // Μεσόγειος ~ Marea
aş spune următoarele 6. sens iterativ (la trecut) Mediterană // Μαύρη ~ Marea Neagră // τα
// κάθε μέρα ~ καθόταν στο ίδιο καφενείο έκανε ~ le-a încurcat pe toate
şedea în fiecare zi în aceeaşi cafenea 7. sens de θαλασσ-ής, -ιά, -ί adj. albastru deschis
deducţie (epistemic) ~ της μιλούσε / ~ της θαλασσίλα, η subst. 1. mirosul mării 2. gustul
μίλησε probabil că a vorbit cu ea 8. expresie a (sărat al) apei mării
politeţii // ~ ήθελες να μας πεις...; ai vrea să θαλασσινά, τα subst. pl. fructe de mare
ne spui...? / ai bunăvoinţa de a ne spune... // ~ θαλασσιν-ός, -ή, -ό şi θαλάσσι-ος, -α, -ο I. adj.
έπρεπε να φύγουμε se cuvine (ar trebui) să marin(-ă), de mare, maritim(-ă) // -ά λουτρά
plecăm băi de mare // -ά ψάρια peşti de mare // -ές
θάβω, έθαψα, θάφτηκα, θαμμένος v.t. 1. (cu μεταφορές transporturi maritime // -ός στόλος
conjuctiv pasiv perfect να ταφω) a înmormân- flota maritimă Π. adv. (θαλάσσια) pe cale ma-
ta // πήραν άδεια να θάψουν το νεκρό Au ritimă
luat aprobare să îngroape mortul 2. a îngropa θαλασσινός, o subst. 1. locuitor al unei insule / al
(de viu), a ascunde în pământ // έθαψαν το θη- litoralului 2, marinar
σαυρό σ'ένα μέρος κφυφό au îngropat comoa- θαλάσσι-ος,-α,-ο adj. de la malul mării, marin
ra într-un loc ascuns // τρείς εργάτες θάφτηκαν θαλασσογραφία, η subst. (tablou cu pictură) ma-
κάτω από τα ερείπια της οικοδομής trei rină
muncitori au fost îngropaţi de vii sub ruinele θαλασσοδάνειο, το subst. 1. împrumut acordat
clădirii 3 .flg. a distruge // τον έθαψε με την unui proprietar de vas 2. peior. împrumut care
κατάθεση που έκανε στο δικαστήριο 1-a dis- nu se restituie
trus cu depoziţia pe care a făcut-o la tribunal 4. θαλασσόδαρτ-ος, -η, -o adj. şi θαλασσο-
a bârfi, a vorbi de rău δαρμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (şi flg.) tre-
θαλασσοκράτορας - θεάθηκε 259
cut(-ă) prin multe (pericole pe mare); uns(-ă) θανατοποινίτ-ης, o, -ισσα, η subst. condam-
cu toate unsorile n a r ă ) la moarte
θαλασσοκράτ-ορας, o, -ειρα, η subst. marinar θάνατος, o subst. (şiflg.) moarte, deces d μεταξύ
neînfricat; lup de mare ζωής και -ου între viaţă şi moarte d στο κρε-
θαλασσοκρατορία, η subst. supremaţie pe mare βάτι του -ου pe patul de moarte
θαλασσόλυκος, o subst. lup de mare θανατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, θανατωμένος v.i. 1.
θαλασσοπλοία, η subst. navigaţie pe mare a ucide, a omorî 2. a executa
θαλασσοπόρος, o subst. călător pe mări îndepăr- θανάτωση, η subst. 1. omorâre, ucidere 2. exe-
tate cuţie (a unei sentinţe de condamnare la moarte)
θαλασσοταραχή, η subst. furtună pe mare θανή, η subst. moarte, deces
θαλασσόφυτα, τα subst. pl. bot. plante marine θαπτικά, τα subst. pl. cheltuieli de înmormân-
θαλασσ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, θαλασσωμένος ν. t. tare
1. a încurca o treabă, 2. a avea un insucces θαρραλέ-ος, -α, -o I. adj. curajos(-oasă) II. adv.
θαλερ-ός, -ή, -ό adj. 1. înfloritorţoare) d -ά νιάτα (-a) cu curaj
tinereţe înfloritoare 2. răcoros(-oasă) care dă θαρρετ-ός, -ή, -ό I. adj. curajos(-oasă) II. adv.
răcoare d -ό δέντρο copac care dă răcoare (folosit cu precădere) (-ά) în mod curajos, cu
θαλπωρή, η subst. 1. căldură plăcută 2. afecţiune curaj
θαμνοειδ-ής, -ής, -ές adj. în formă de / ca o tufă θάρρος, το subst. curaj // παίρνω ~ a prinde
θάμν-ος, o subst. (pl. -oi şi -a) tufă, arbust curaj d χάνω το ~ μου a-şi pierde curajul d
θαμνώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. plin(-ă) de tufe 2. în έχε -! fii curajos!
formă de tufă θαρρ-ώ, -εψα v.i. a crede, a presupune, a-şi în-
θαμπάδα, η subst. 1. lipsă de luciu 2. (la un geam chipui, a i se părea că // ~ πως τον είδα mi se
etc.) lipsă de transparenţă, murdărie pare că l-am văzut
θάμπ-ος, -ους, το subst. 1. tulburare a vederii 2. θαύ-μα, -ματος, το subst. minune, miracol d
lumină orbitoare κάνει -ματα face minuni d είναι —ματων
θαμπ-ός, -ή, -ό adj. 1. opac(-ă) 2. (un geam etc.) este minunea minunilor d είσαι ~! eşti de ad-
murdar(-ă) mirat!
θαμποφέγγω ν. i. a luci slab θαυμ-άζω, -ασα, -άστηκα I. v.t. a admira// σε ~!
θάμπω-μα, -ματος, το 1. opacizare 2. orbire (cu te admir! II. v.i. a se minuna, a fi surprins(-ă)
o lumină, din cauza unei lumini) 3. uimire θαυμάσι-ος, -α, -o I. adj, minunat(-ă), admira-
θαμπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, θαμπωμένος v.t. şi ί. b i l ă ) , excelent(-ă) // -ος άνθρωπος om minu-
1. a (se) opaciza, a deveni opac 2. a nu mai pu-
nat // -o φαγητό mâncare admirabilă II. adv.
tea vedea datorită luminii puternice 3. a orbi cu
(-a) // αισθάνομαι ~ mă simt excelent
o lumină 4. a uimi, a lua ochii
θαυμασμός, o subst. admiraţie
θαμπωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. orbitor(-oare) d ένα
θαυμ-αστής, o, -άστρια, η subst. admirator(-oare)
φως -ό o lumină orbitoare l.flg. uluitor(-oare),
θαυμαστικό, το subst. gram. semnul exclamării
uimitor(-oare)
θαμώνας, o subst. 1. (musafir) obişnuit al casei θαυμαστ-ός, -ή, -ό I. adj. de admirat, demn(-ă)
2. client vechi de admiraţie II. adv. (-ά) cu admiraţie
θανάσιμ-ος, -η, -o I. adj. mortal(-ă) d -o τραύ- θαυματοποι-ός, -o, -η subst. scamator(-oare),
μα rană mortală d -ος εχθρός duşman de prestidigitator(-oare)
moarte d -o μίσος ură de moarte II. adv. (-α) 1. θαυματουργ-ός, -ή, -ό adj. 1. care face minuni
mortal 2. foarte mult d τον μισώ ~ îl urăsc 2. (d. un tratament medical etc.) flg. eficace, cu
foarte mult bune rezultate
θανατά(του) subst. in G 1. pe moarte 2. ca vai de θαυματουργ-ώ, -ησα v.i. l . a face minuni 2. a
capul lui (ei) avea succes, a avea rezultate bune
θανατηφόρ-ος, -α, -o adj. mortal(-ă), aducă- θάψι-μο, -ματος, το subst. înmormântare, îngro-
tor(-oare) de moarte, ucigător(-oare) d -o pare
χτύπημα lovitură ucigătoare d -a επιδημία θέα, η subst. 1. privelişte, vedere 2. aspect // η ~
epidemie cu cazuri mortale του αίματος aspectul sângelui 3. perspectivă
θανατικό, το subst. molimă, epidemie cu cazuri θεά, η subst. 1. zeiţă 2. flg. femeie foarte frumoa-
mortale să, zână
θανατικ-ός, -ή, -ό I. adj. cu moartea d -ή ποινή θεάθηκε v.i. înv. (aorist de la θεώμαι) a fi văzut(-ă)
pedeapsa cu moartea II. adv. (-ά) cu moarte // ~ στην πλατεία a fost văzut în piaţă
260 θεαθήναι - θεματοφύλακας
θεαθήναι, το subst. II για το ~ pentru afivăzut(-ă), θεί-ος, -α, -o adj. 1. dumnezeiesc(-iască), divin(-ă)
pentru a se etala, pentru afiprivit(-ă), ca demon- d TI -α χάρη graţia divină // -α μουσική muzi-
straţie că divină l. fig. excelent(-ă), minunat(-ă)
θέα-μα, -ματος, το subst. 1. privelişte, vedere; θείος, şi θειός, o subst. unchi
peisaj 2. spectacol, reprezentaţie // δημόσια θειούχ-ος, -ος şi -α, -o I. adj. sulfuros(-oasă),
-ματα reprezentaţii publice // γίνομαι ~ a se sulfurat(-ă) d -a νερά ape sulfuroase II. subst.
da în spectacol sulfură d -ος άνθραξ sulfură de carbon d -ος
θεαματικ-ός, -ή, -ό adj. spectaculos(-oasă) // -ή σίδηρος sulfură de fier
πρόοδος progres spectaculos θέλγητρο, το subst. farmec, putere de atracţie
θεαματικότητα, η subst. spectaculozitate θέλγω, έθελξα, (θέλγομαι) v.t. a fermeca, a în-
θεάνθρωπος, o subst. Dumnezeu-omul, nume cânta, a atrage
dat lui Isus Hristos θέλη-μα, -ματος, το subst. 1. dorinţă, voie, vrere
θεάρεστ-ος, -η, -o adj. (mai ales d. fapte, cuvin- // γενηθήτω το ~ σου facă-se voia ta 2. pl. τα
te) plăcut(-ă), pe placul lui Dumnezeu -τα, comisioane d κάνω -α a face comisioane
θεατής, o subst. spectator θεληματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de bună voie, bene-
θεατ-ός, -ή, -ό adj. vizibil(-ă) v o l ă ) , voluntar(-ă) 2. cu voinţă, voluntar(-ă)
θεατράνθρωπος, o subst. om de teatru II. adv. (-ά) 1. de bună voie, (în mod) benevol
θεατρικ-ός, -ή, -ό I. adj. (şi fig.) teatral(-ă), de 2. (în mod) voluntar
teatru // -ό έργο piesă de teatru d -ή παράσ- θέληση, η subst. 1. voinţă d άνθρωπος με με-
ταση reprezentaţie teatrală II. adv. (-ά) în mod γάλη ~ om cu mare voinţă // δείχνω καλή ~ a
teatral arăta bunăvoinţă 2. dorinţă d η τελευταία ~
θεατρινισμός, o subst. teatralitate ultima dorinţă
θεατρινίστικ-ος, -η, -ol. adj. fig. teatral(-ă)// -η θελκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. fermecător(-oare), atră-
πόζα poză teatrală II. adv. (-a) în chip teatral, gător(-oare), încântător(-oare) Π. adv. (-ά) în
artificial mod atrăgător
θεατρίν- ος, o, -α, η subst. 1. actor(-triţă) 2 .fig. θέλ-ω, -ησα, v.t. 1. a voi, a vrea// τι-εις να πεις;
cabotin; persoană care joacă teatru ce vrei să sp ji? // ~ va φύγω vreau să plec //
θέατρο, το subst. (şifig.) teatru// ~ τέχνης teatru θέλοντας και μή de voie de nevoie, vrând
de artă, noţiune opusă teatrului bulevardier d nevrând // τά'θελες και τά'παθες ce-ai vrut ai
θερινό ~ teatru de vară d milit. ~ πολεμικών avut 2. a dori (din punct de vedere sexual) 3. a
επιχειρήσεων teatrul operaţiunilor de război cere, a pretinde // πόσα -εις για τη δουλειά
θεατρολογία, η subst. teatrologie σου; cât ceri pentru munca ta? 4. a avea nevoie
θεατρολόγ-ος, -o, -η subst. teatrolog(-ă) // ~ χρήματα am nevoie de bani 5. (imperson-
θεατρόφιλ-ος, -η, -o adj. teatrofil(-ă) al) se cuvine, se impune, trebuie // -ει ανα-
θεατρώνης, o subst. impresar, organizator de
γνώριση trebuie / se cuvine să fie recunoscut
spectacole teatrale faptul 6. a căuta // τι με -εις de ce mă cauţi?
θεία, şi θεια, η (pl. θείες, θειες şi θειάδες) subst. θέ-μα, -ματος, το subst. 1. temă, subiect // μη
mătuşă, tanti ξεφεύγεις από το ~ nu te îndepărta de subiect
θεία, τα subst. pl. cele sfinte // τρέχοντα -ματα teme curente 2. chestiune,
θειάφι, το subst. sulf, pucioasă
problemă // ~ συζητήσεως chestiunea în discu-
θειαφ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, θειαφισμένος v.t. a
ţie 3. muz. tema muzicală, motiv 4. gram. radi-
sulfata, a afuma cu pucioasă, a stropi cu pu-
cal. 5. întrebare 6. temă pentru acasă, la exa-
cioasă
mene
θειάφισ-μα, -ματος, το subst. stropire sau afu-
mare cu sulf θεματική, η subst. tematică
θειικ-ός, -ή, -ό I. adj. sulfuric(-ă) d -ό οξύ acid θεματικ-ός, -ή, -ό adj. tematic(-ă) // -ός κατά-
sulfuric II. subst. sulfat // -ός χαλκός sulfat de λογος catalog tematic // gram. -ά φωνήεντα
cupru // -ό άλας sulfat vocale ale radicalului
θεΐκ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. dumnezeiesc(-iască), θεματογραφία, η subst. 1. comentariu de text (din
divin(-ă) d -ή τιμωρία pedeapsă dumnezeias- greaca veche) 2. manual de texte (din greaca
că l. fig. minunat(-ă), perfect(-ă), splendid(-ă). veche) pentru comentariu
II. adv. (-ά) dumnezeieşte θεματολογία, η subst. tematică
θείο, το subst. relig. Dumnezeu, dumnezeire, di- θεματολόγιο, το subst. texte (din greaca veche)
vinitate destinate analizei
θείο, το subst. chim. sulf θεματοφύλακας, o subst. depozitar, custode
θεμελιακός - θεριζοαλωνιστικός 261
θεμελιακ-ός, -ή, -ό I. adj. de bază, fundamen- θεόρατ-ος, -η, -o adj. enorm(-ă), uriaş(-ă), foar-
t a l ă ) Π. adv. (-ά) în mod fundamental te mare
θεμέλι-ο, το subst. 1. temelie, fundaţie d τα -α θε-ός, o subst. zeu θεός Dumnezeu d προς -ού,
του σπιτιού temeliile casei 2.flg. bază, sprijin, sau για το -ό, sau για όνομα του -ού pentru
temei d βάζω τα -α a pune bazele numele lui Dumnezeu d δόξα τω θεώ slavă
θεμέλιος λίθος adj.+subst. piatră de temelie Domnului d μα το -ό zău, pe Dumnezeul meu
θεμελιώδ-ης, -ης, -ες I. adj. fundamental(-ă), de θεοσέβεια, η subst. cucernicie
bază d -ης σημασία sens de bază II. adv. (-ως) θεοσεβ-ής, -ής, -ές I. adj. cucernic(-ă) II. adv.
θεμελ-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, θεμελιωμένος v.t. (-ώς) cu cucernicie
1. a pune temeliile; a întemeia 2. fig. a funda- θεοσκότειν-ος, -η, -o I. adj. foarte întune-
menta cos(-oasă), foarte întunecat(-ă) II. adv. (-a) pe
θεμελίωση, η subst. 1. punerea temeliei, înteme- întuneric
iere 2. fundamentare θεοσοφία, η şi θεοσοφίσμός, o subst. filoz. teo-
θεμελιωτής, o subst. întemeietor, fondator zofie
θέμελο, το subst. vezi θεμέλιο θεόσταλτ-ος, -η, -o adj. trimis(-ă) de Dumnezeu
θέμιδα, η subst. mitol. Themis, zeiţa dreptăţii d θεόστραβ-ος, -η, -o adj. foarte chior(-oară) 2.
οι λειτουργοί της θέμιδος, jurişti, judecători, complet orb (oarbă)
puterea judecătorească θεότητα, η subst. 1. dumnezeire 2. zeitate
θεμιτ-ός, -ή, -ό I. adj. licit(-ă), legal(-ă), per- Θεοτόκος, η subst. Născătoare de Dumnezeu,
misia) d -ά μέσα mijloace licite II. adv. (-ά) Maica Domnului
θεο- element de compunere ce denotă "ceva în le- θεότρελ-ος, -η, -o adj. nebun(-ă) de legat
gătură cu zeii sau cu Dumnezeu" sau întăreşte θεότυφλ-ος, -η, -o adj. complet orb (oarbă)
sensul unui cuvânt θεούσα, η subst. femeie habotnică, bigotă
θεογνωσία, η subst. 1. cunoaşterea lui Dumne- θεοφάνεια, τα subst. bis. Boboteză
zeu 2. flg. raţiune, gândire justă, bun simţ d τον θεοφοβούμεν-ος, -η, -o part. ca adj. cu frica lui
έφερα σε ~ l-am adus pe calea cea bună Dumnezeu, evlavios(-oasă)
θεογονία, η subst. teogonie θεόφτωχ-ος, -η, -o adj. sărac(-ă) lipit pământu-
θεόγυμν-ος, -η, -o adj. gol (goală) puşcă lui, foarte sărac(-ă)
θεοδολίτιο, το şi θεοδόλιχος, o subst. teodolit θεοφύλαχτ-ος, -η, -o adj. ocrotit(-ă) de Dum-
θεοκατάρατ-ος, -η, -o adj. blestemat(-ă) de Dum- nezeu
nezeu θεραπαινίδα, η subst. 1. (în antichitate) slujnică,
θεόκουφ-ος, -η, -o adj. complet surd(-ă) servitoare 2. femeie dedicată ştiinţei
θεοκρατία, η subst.pol. teocraţie θεραπεία, η subst. 1. tratament; terapie 2.flg. re-
θεοκρατικ-ός, -ή, -ό I. adj.pol. teocratic(-ă) II. mediu, reparaţie
adv. (-ά) θεραπεύσιμ-ος, -η, -o adj. vindecabil(-ă)
θεολογία, η subst. teologie θεραπευτήριο, το subst. spital; sanatoriu
θεολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. teologic(-ă) Π. adv. (-ά) θεραπ-ευτής, o, -εύτρία, η subst. terapeut
θεολόγ-ος, -ο, -η subst. teolog(-ă) θεραπευτική, η subst. med. terapeutică
θεομηνία, η subst. calamitate naturală θεραπευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. terapeutic(-ă), de
θεομητορικ-ός, -ή, -ά adj. referitor(-oare) la vindecare d -ή μέθοδος metodă terapeutică II.
Maica Domnului adv. (-ά) din punct de vedere terapeutic
θεομπαίχτ-ης, o, -ρα, η subst. persoană care îşi θεραπ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, θεραπευμένος v.t. a
bate joc de Dumnezeu sau de lucrurile sfinte, vindeca
nelegiuit(-ă) θεράποντος şi θεράπων, o subst. l. flg. slujitor
θεονήστικ-ος, -η, -o adj. flămând(-ă) din cale- al ştiinţei 2. curant d ~ γιατρός medic curant
afară θέρετρο, το subst. loc de vilegiatură
θεοπάλαβ-ος, -η, -o adj. nebun(-ă) de-a binelea θεριακλ-ής, -o, -ού şi -ίδισσα subst. 1. fumător
θέοπνευστ-ος, -η, -o I. adj. inspirat(-ă) de Dum- înrăit 2. cafegiu înrăit
nezeu, călăuzit(-ă) de Duhul Sfânt II. adv. (-a) θεριακλίδικ-ος, -η, -o adj. 1. de fumător înrăit
cu inspiraţie de la Dumnezeu 2. de cafegiu înrăit
θεοποίηση, η subst. 1. deificare, zeificare 2. divi- θέριε-μα, -ματος, το subst. înteţire
nizare θερι-εύω, -εψα, θεριεμένος v.i. a se înteţi
θεοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, θεοποιημένος adj. 1. a θεριζοαλωνιστικ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oare)
deifica 2. a diviniza la seceriş şi treieriş d -ή μηχανή combină
262 θερίζω - θεσσαλονικιώτικος
θερ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, θερισμένος v.t. l . a se- θερμοπληξία, η subst. med. îmbolnăvire prin căl-
cera // ~ τα σιτηρά a secera cerealele 2. fig. a dură excesivă a mediului ambiant, termoplexie
culege roadele 3. a chinui // τον -ει η πείνα îl θερμοπυρηνικ-ός, -ή, -ό adj. termonuclear(-ă)
chinuieşte foamea 4. fig. a secera, a nimici, a θερμός şi Θέρμος, το subst. invar, termos (vas)
face ravagii // o χάρος -ει moartea seceră Θερμ-ός, -ή, -ό I. adj. cald(-ă), călduros(-oasă),
θεριν-ός, -ή, -ό adj. de vară, văratic(-ă), esti- fierbinte // -ό κλίμα climă caldă // -ός άνεμος
val(-ă) vânt cald // -ή υποδοχή primire călduroasă
θεριό, το subst. fiară, animal sălbatic II. adv. -ά cu căldură, în mod călduros
θέρισ-μα, -ματος, το subst. 1. seceriş, secerat, θερμοσίφωνας, o şi θερμοσίφωνο, το subst. tehn.
secerare l.fig. distrugere, exterminare voiant
θερισμός, o subst. seceriş, recoltare // η εποχή θερμοστάτης, o subst. termostat
του -ού perioada secerişului θερμοσυσσωρευτής, o subst. tehn. acumulator de
θερι-στής, o, -ίστρια, η subst. 1. secerător(-oare) căldură
2. o θεριστής luna iunie θερμότητα, η subst. 1. fiz. căldură d ηλιακή ~
θεριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de secerat, de seceriş d căldură solară 2. fig. cordialitate, afecţiune,
-ή μηχανή secerătoare d τα -ά plata pentru dragoste
seceriş 2. razant(-ă) d -ή βολή tir razant θερμοφόρα, η subst. termofor
θερμαγωγ-ός, -ός, -ό adj. bun(-ă) conducă- θέρος, o subst. 1. seceriş 2. perioada secerişului
tor(-oare) de căldură θέρ-ος, -ους, το subst. vară
θερμ-αίνω, -ανα, -άνθηκα, θερμασμένος ν. t. (şi θέση, η subst. 1. loc, poziţie, post // προσφέρω τη
fig.) a încălzi d ~ το δωμάτιο a încălzi camera ~ μου ofer locul meu d κοινωνική ~ poziţie
θέρμανση, η subst. încălzire d κεντρική ~ încăl- socială // δημοσία ~ post bugetar 2. situaţie,
zire centrală stare // βρίσκεται σε καλή ~ se află într-o si-
θερμαντικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de încălzire, care tuaţie bună 3. (la tren etc.) clasă d εισιτήριο
răspândeşte căldură, încălzitor(-oare) II. subst. πρώτης -ης bilet de clasa 14. teză d δεν μπορώ
το -ό băutură caldă III. adv. (-ά) prin încălzire να υποστηρίξω τέτοια ~ nu pot să susţin o ast-
θερμαστής, o subst. fochist fel de teză d είμαι σε ~ να... a fi în stare să...
θερμάστρα, η subst. sobă θεσιθήρας, o subst. amator de post în serviciile
θέρμες, οι subst. pl. băi romane, terme publice (pentru a face un efort mai mic)
θέρμη, η subst. 1. febră (tifoidă) 2. fig. ardoare, θεσιθηρία, η subst. faptul de a fi amator de post
înflăcărare, avânt în serviciile publice
θερμίδα, η subst. calorie θεσμικ-ός, -ή, -ό adj. instituţional(-ă), referi-
θερμιδικ-ός, -ή, -ό adj. de calorii tor(-oare) la legislaţie
θερμιδόμετρο, το subst. calorimetru θεσμοθ-έτης, o; -έτις, η subst. legislator
θερμικ- ός, -ή, -ό adj. termic(-ă), caloric(-ă) d -ή θεσμοθέτηση, η subst. legiferare
ενέργεια energie termică θεσμοθετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, θεσμοθετημένος v.t.
θερμόαιμ-ος, -η, -o adj. 1. (d. animale) cu sânge a legifera
cald 2. fig. iute la mânie θεσμός, o subst. instituţie, regulă de drept, lege d
θερμογόν-ος, -α, -o adj. termogen(-ă) o ~ του γάμου instituţia căsătoriei d οι θεσμοί
θερμοδυναμική, η subst.fiz. termodinamică (şi cu sensul) constituţie
θερμοδυναμικ-ός, -ή, ό adj. termodinamic(-ă) θεσπέσι-ος, -α, -o I. adj. excelent(-ă) II. adv.
θερμοηλεκτρικ-ός, -ή, -ό adj. termoelectric(-ă) (-«)
θερμοηλεκτρισμός, o subst. fiz. termoelectricitate θεσπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, θεσπισμένος v.t. a de-
θερμοκέφαλ-ος, -η, -o adj. iute la mânie creta, a impune o măsură (administrativă)
θερμοκήπιο, το subst. seră θέσπιση, η subst. acţiunea de a decreta / de a da o
θερμοκοιτίδα, η subst. incubator ordonanţă / măsură administrativă
θερμοκρασία, η subst. temperatură // η ~ του θέσπισ-μα, -ματος, το subst. 1. decret, ordonan-
σώματος temperatura corpului ţă, hotărâre administrativă 2. jur. κλητήριο ~
θερμομέτρηση, η subst. măsurarea temperaturii, citaţie înaintea unei instanţe
termometrizare θεσσαλικ-ός, -ή, -ό adj. al (a) Tesaliei sau al (a)
θερμομετρικ-ός, -ή, -ό adj. termometric(-ă) locuitorilor Tesaliei // -ός κάμπος câmpia Te-
θερμόμετρο, το subst. termometru saliei
θερμομετρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, θερμομετρημένος θεσσαλονικιώτικ-ος, -η, -o adj. tesalonicean(-ă),
v.t. a măsura / lua temperatura salonichez(-ă)
θέσφατο - θήτα 263
θέσφατο, το subst. (mai ales la pl.) proorocire, θήλαστρο, το subst. 1. înv. biberon 2. pompă
oracol pentru sân
θετικισμός, o subst. filoz. pozitivism θηλειά, η subst. butonieră
θετικιστής, o, -ίστρια, η subst.filoz. adept(-ă) al θηλή, η subst. 1. mamelon, sfârc 2. biberon
(a) pozitivismului, pozitivist(-ă) θηλιά, η subst. 1. laţ; lasou d μοό'βαλε τη ~ στο
θετικό, το subst. filoz. pozitivul unui film λαιμό a strânge cu uşa 2. ştreang 3. butonieră
θετικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. concret(-ă), net(-ă) // -ή 4. ochi de plasă 5. ochi de tricotaj / ciorap
βοήθεια ajutor concret d οι έρευνες δεν απέ- θηλυκό, το subst. 1. persoană de sex feminin 2.
δωσαν τίποτε το θετικό cercetările nu au dat femelă
nimic concret d -ό κέρδος câştig net 2. afirma- θηλυκ-ός, -ή şi -ιά, -ό adj. 1. (de sex) feminin(-ă)
tiv(-ă) d -ή απάντηση răspuns afirmativ 3. po- 2. (d. obiecte) potrivit(-ă), care se potriveşte /
zitiv(-ă) d -ες επιστήμες ştiinţe pozitive // mat. îmbină / îmbucă d -ή σούστα arc potrivit
-ός αριθμός număr pozitiv d fiz. -ός ηλεκ- θηλυκότητα, η subst. feminitate
τρισμός electricitate pozitivă d gram. -ός θηλύκω-μα, -ματος, το subst. 1. (la obiecte) po-
βαθμός gradul pozitiv 4. (d. oameni) de nădej- trivire, îmbinare 2. încopciere
de d -ός άνθρωπος om de nădejde 5. conclu- θηλυκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, θηλυκωμένος v.t. 1.
d e n t ă ) d -ή ιατρική εξέταση examen medical a potrivi, a îmbina (obiecte) 2. a încopcia, a în-
concludent II. adv. (-ά) cheia
θετικότητα, r\ subst. pozitivitate, caracter pozitiv θηλυπρέπεια, η subst. comportament feminin,
θετ-ός, -ή, -ό adj. adoptiv(-ă) d -οί γονείς (pop.) purtare de femeie / muierească
părinţi adoptivi // -ός υιός fiu adoptiv θηλυπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. muieresc II. adv.
θέτω, έθεσα, (τίθεμαι) τέθηκα, v.t. 1. apune, a (-ώς) ca o muiere, muiereşte
aşeza d ~ την υπογραφή μου a-şi pune iscăli- θήλω-μα, -ματος, το subst. med. aluniţă; neg
tura d ~ σωστά το πρόβλημα a pune just pro- θημωνιά, η subst. claie, căpiţă, stog
blema d -ω όρους a pune condiţii 2. a stabili d θήρα, η subst. vânătoare
~ νόμους a stabili legi θηραΐκ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la insula
θεωρείο, το subst. lojă, tribună Santorini (Thiera) d -ή γη o rocă vulcanică
θεώρη-μα, -ματος, το subst. mat. teoremă θήρα-μα, -ματος, το subst. vânat
θεώρηση, η subst. 1. părere, încredinţare 2. revi- θηρευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. vânătoresc(-ească), de
zuire, control d ~ μιας μετάφρασης revizuirea vânător, de vânătoare II. adv. (-ά) vânătoreşte
unei traduceri θηρ-εύω, -ευσα, v.t. a vâna; a se ocupa cu vână-
θεωρητικολογία, η subst. 1. teoretizare 2. fig. toarea
formulare de generalităţi θηρίο, το subst. 1. fiară, animal sălbatic 2. fig,
θεωρητικολογ-ώ, -ησα v.t. l . a teoretiza 2. fig. a om crud, bestie, brută, fiară 3. mitol. balaur 4.
face teorie goală fig. om foarte rezistent, robust 5. (d. un copil)
θεωρητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. teoretic(-ă) d -ă fig. fiară, drac
συμπεράσματα concluzii teoretice II. subst. o - θηριοδαμ-αστής, o, -άστρια, η subst. dresor
ός, teoretician III. adv.(-â) din punct de vedere (-oare)
teoretic θηριοτροφείο, το subst. menajerie
θεωρία, η subst. 1. teorie // η ~ και η πράξη teo- θηριώδ-ης, -ης, -ες I. adj. bestial(-ă), fioros(-oa-
ria şi practica 2. fig. aspect exterior, înfăţişare să), animalic(-ă), sălbatic(-ă), feroce II. adv.
θεωρικά, τα subst. pl. ist. (în Atena antică) bani (-ώς)
daţi din vistieria publică cetăţenilor săraci pen- θηριωδία, η subst. bestialitate, ferocitate
tru a-şi cumpăra bilet la teatru θησαυρ-ίζω, -ισα I. v.t. a tezauriza, a acumula
θεωρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, θεωρημένος I. v.i. 1. a bogăţii II. v.i. a se îmbogăţi, a se înstări
considera, a crede d ~ καθήκον μου να... con- θησαύριση, η şi θησαύρισμα, το şi θησαυρισμός,
sider că e datoria mea să... 2. a cerceta atent, a o subst. tezaurizare, acumulare de bogăţii
controla, a revizui θησαυρ-ός, o subst. fig. 1. tezaur, comoară 2. fig.
θηκάρι, το subst. teacă, toc pentru cuţit / sabie (d. o persoană) comoară d -έ μου! comoara
θήκη, η subst. 1. cutie, casetă 2. teacă, toc mea!
θηλ-άζω, -ασα I. v.t. a alăpta II. v.i. a suge d το θησαυροφύλακας, o subst. trezorier, vistiernic
παιδί -ει copilul suge θησαυροφυλάκιο, το subst. trezorerie, vistierie
θηλασμός, o subst. alăptare θήτα, το subst. theta, litera Θ, a opta literă a alfa-
θηλαστικά, τα subst. pl. zool. mamifere betului grecesc
264 θητεία - θρηνολογώ
θητεία, η subst. stagiu / serviciu militar, durata θόρυβος, o subst. gălăgie, zgomot, zarvă // γίνε-
unui serviciu, termen // ετελείωσε τη ~ του şi-a ται πολύς ~ γιά το τίποτα se face mult zgo-
terminat stagiul // στρατιωτική ~ stagiu mi- mot pentru nimic d προκαλώ -o γύρω απ'το
litar όνομά μου a stârni vâlvă în jurul numelui său
θητ-εύω, -ευσα v.i. 1. a-şi face ucenicia pe lângă θορυβ-ώ, -ησα, -ήθηκα, θορυβημένος (numai la
cineva (artist etc.) 2. a-şi face / efectua stagiul diat. activă) v.t. l.a face zgomot, a face gălăgie,
θιασάρχης, o subst. (la teatru) directorul trupei a face tapaj 2. a deranja, a incomoda d -ήθηκε
θίασος, o subst. trupă de teatru η κυβέρνηση από τις καταγγελίες της αντι-
θιασώτης, o subst. admirator (entuziast), adept πολίτευσης guvernul a fost deranjat de acuza-
(înflăcărat), susţinător ţiile opoziţiei 3. a nelinişti // Η κατάσταση του
θίγω, έθιξα, θίχτηκα, θιγμένος v.t. 1. flg. a παιδιού τους -ησε situaţia copilului i-a neli-
atinge // ~ το ζήτημα a atinge problema l.flg. niştit
a jigni, a ofensa // θίγεται εύκολα se ofen- θορυβώδ-ης, -ης, -ες I. adj. zgomotos(-oasă),
sează foarte repede / uşor gălăgios(-oasă) d -ης πόλη oraş zgomotos II.
θίνα, η subst. (mai ales la pl.) dună de nisip adv. (-ώς) cu zgomot, cu gălăgie
θλάση, η subst. med. fractură (de oase) θούριος, o şi θούριο, το subst. cântec de război,
θλιβερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. trist(-ă), dureros(-oasă) marş de război d ist. o ~ του Ρήγα cântecul
d -ό τραγούδι cântec trist l.flg. jalnic(-ă), mi- de război compus de Rigas (Fereos din Ve-
zerabil(-ă), deplorabil(-ă) d -ή κατάσταση si- leştin)
tuaţie mizerabilă, nenorocit(-ă) II. adv. (-ά) θράκα, η subst. jar, jăratic
θλίβω, (θλίβομαι), θλιμμένος v.t. a întrista, a θρακικ-ός, -ή, -ό şi θρακιώτικ-ος, -η, -ο adj. al
mâhni, a îndurera, a amărî; θλιμμέν-ος, -η, -o Traciei, din Tracia, tracic(-ă)
θρακιώτ-ης, o, -ισσα, η subst. locuitor(-oare)
(ca adj.) trist(-ă), supărat(-ă)
din Tracia, trac(-ă)
θλίψη, η subst. tristeţe, mâhnire, durere, sufe-
θρανί-ο, το subst. (într-o şcoală etc.) bancă, pu-
rinţă
pitru d σχολικά -α băncile şcolare
θνησιγεν-ής, -ής, -ές adj. (şi flg.) născut(-ă)
θρασίμι, το subst. mortăciune
mort(-oartă)
θράσ-ος, -ους, το subst. impertinenţă, obrăzni-
θνησίμαί-ος, -α, -o adj. (d. un animal) mort cie, tupeu d έχει το ~ να... are tupeul să... d
(-oartă) μιλά με ~ vorbeşte cu impertinenţă
θνησιμότητα, η subst. mortalitate θρασύδειλ-ος, -η, -o I. adj. impertinent(-ă) şi
θνητ-ός, -ή, -ό adj. muritor(-oare) laş(-ă) II. adv. (-a) cu impertinenţă şi laşitate
θνητός, -o, -η subst. muritor, om θρασ-ύς, -(εία), -ύ adj. impertinent(-ă), obraz-
θόλος, o subst. boltă, cupolă d ουράνιος ~ bolta n i c ă ) , cu tupeu
cerească θρασύτητα, η subst. comportare impertinentă,
θολ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. tulbure, neclar(-ă) 2. în- obraznică d με ~ cu impertinenţă
nourară) d ψαρεύει σε -ά νερά pescuieşte în θραύση, η subst. 1. sfărâmare, spargere l.flg. d
ape tulburi II. adv. (-ά) în mod tulbure, neclar έκανε ~ a făcut ravagii
d βλέπω ~ a vedea tulbure, a nu vedea clar θραύσ-μα, -ματος, το subst. 1. ciob 2. fărâmă 3.
θολοσκέπαστ-ος, -η, -o adj. care are acoperiş în schijă d ~ οβίδας schijă de obuz
formă de boltă, boltit(-ă) θρέμ-μα, -ματος, το subst. vezi γέννημα
θολότητα, η subst. tulburare, neclaritate θρεμμέν-ος, -η, -ο part. ca adj. vezi θρέφω
θολούρα, η subst. 1. atmosferă tulbure, vreme în- θρεπτικ-ός, -ή, -ό adj. hrănitor(-oare), nutri-
norată 2. confuzie tiv(-ă)
θόλω-μα, -ματος, το subst. 1. tulburare, întune- θρεφτάρι, το subst. animal aflat la îngrăşat (pen-
care 2. confuzie tru tăiere)
θολ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, θολωμένος v.t. şi i. 1. θρέφω, έθρεψα, τράφηκα şi θράφηκα, θρεμμένος
a (se) tulbura d ~ τα νερά a tulbura apele 2. a I. v.i. l . a hrăni, a nutri, a alimenta 2. a creşte d
(se) încurca, a (se) amesteca d τα πράγματα ~ γαλοπούλα a creşte curcani II. v.i. (d. o
-ώνουν se încurcă lucrurile rană) a se închide θρεμμένος bine hrănit(-ă)
θολωτ-ός, -ή, -ό adj. boltit(-ă), cu boltă θρέψη, η şi θρέψιμο, το subst. 1. hrănire, nutriţie,
θόριο, το subst. chim. toriu alimentare 2. hrană 3. vindecare
θορυβοποιός, o subst. gălăgios(-oasă), zgomo- θρηνητικ-ός, -ή, -ό adj. de jale
tos(-oasă), turbulent(-ă) θρηνολογ-ώ, -ησα, v.t. a boci, a jeli
θρήνος - θυροτηλεόραση 265
ιδεώδ-ες, -ους, το subst. ideal // τα εκπαιδευ- mea II. pron. de întărire (cu articol o, η, το) eu
τικά -η idealurile legate de educaţie (educa- însumi, ea însăşi, el însuşi; în persoană // αυτός
tive // τα κοινωνικά -η idealurile sociale o -ος το έγραψε el însuşi a scris-o (a scris-o
ιδεώδ-ης, -ης, -ες adj. ideal(-ă) chiar el) d εγώ o -ος θα έρθω eu însumi voi
ιδιάζω v.intr. (doar ind. prez.) 1. a se potrivi 2. veni d το -ιο του το χέρι (chiar) mâna lui pro-
ιδιάζ-ω part. deosebit(-ă), special(-ă) prie d θα ρθει o -ιος o προθυπουργός va veni
ιδιαίτερ-ος, -η, -o I. adj. 1. deosebit(-ă), special(-ă) primul ministru în persoană III. adv. ίδια, la
d -o φαγητό mâncare deosebită d του κάνω fel; ιδίως, în deosebi, mai ales
πάντα κάτι -ο îi fac întotdeauna ceva special ιδιοσυγκρασία, η subst. temperament
2. particular(-ă), separat(-ă) d έχω -o διαμέρι- ιδιοσυντήρητ-ος, -η, -o adj. care se întreţine sin-
σμα am apartament separat II. adv. (-ως) şi (-a) gur(-ă)
1. în mod deosebit, mai ales d -a εσύ δέν ιδιοτέλεια, η subst. interes personal d από ~ din
έπρεπε να μιλήσεις έτσι mai ales tu nu trebuia iţiteres
să vorbeşti aşa 2. separat d θέλω να σου ιδιοτελ-ής, -ής, -ές adj. interesat(-ă); egoist(-ă)
μιλήσω -α vreau să-ţi vorbesc separat ιδιότητα, η subst. calitate, însuşire d με την ~
ιδιαίτερος, o ιδιαιτέρα, η subst. secretar(-ă) του επιστήμονα în calitate de om de ştiinţă
particular(-ă) ιδιοτροπί-α, η subst. capriciu, ciudăţenie d ~ της
ιδιαιτερότητα, η subst. particularitate τύχης capriciile soartei d έχει πολλές -αες are
ιδιοκατοίκηση, η subst. faptul de a locui în casă multe ciudăţenii
proprie ιδιότροπ-ος, -η, -o I. adj. capricios(-oasă), cu
ιδιόκλιτ-ος, -η, -o adj. gram. cu declinare pro- toane, ciudat(-ă) II. adv. (-a)
prie / aparte ιδιοτυπία, η subst. 1. originalitate, specificitate
ιδικ-ός, -ή, -ό pron. pos. vezi δικός 2, ciudăţenie, bizarerie
ιδιοκτησία, η subst. proprietate // προσωπική ~ ιδιότυπ-ος, -η, -o I. adj. 1. original(-ă) 2. flg.
proprietate personală d πνευματική ~ proprie- ciudat(-ă), bizar(-ă) II. adv. (-a)
tate literară sau artistică d δικαίωμα -ς drept
ιδιοφυ-ής, -ής, -ές adj. de geniu, genial(-ă)
de proprietate
ιδιοφυία, η subst. geniu
ιδιοκτήτ-ης, o, -ρια, η subst. proprietar(-ă)/
ιδιόχειρ-ος, -η, -o I. adj. scris(-ă) / fâcut(-ă) /
(-ăreasă)
dat(-ă) etc. cu propria mână II. adv. (-a), cu
ιδιόκτητ-ος, -η, -o adj. particular(-ă), privat(-ă)
propria mână
d -o σπίτι casă particulară
ιδιοχρησία, η subst. folos personal
ιδιομορφία, η subst. particularitate, element spe-
ιδίω-μα, -ματος, το subst. 1. însuşire, calitate,
cific
obicei 2. lingv. idiom
ιδιόμορφ-ος, -η, -o adj. I. special(-ă), particu-
ιδιωματικ-ός, -ή, -ό I. adj. idiomatic(-ă) II. adv.
lar(-ă); sui-generis d -o πολίτευμα regim po-
litic sui-generis II. adv. (-a) (-ά) în idiom
ιδιοποίηση, η subst. însuşire, luare în stăpânire a ιδιωματισμός, o subst. lingv. expresie idiomatică
unui lucru străin, uzurpare ιδιώνυμο (αδίκημα), το Jur. infracţiune care se
ιδιοποι-ούμαι, -ήθηκα v.t. a-şi însuşi un lucru judecă după o lege excepţională
străin, a uzurpa ιδιωτεία, η subst. med. idioţie
ιδιορρυθμία, η subst. 1. fel de a fi straniu / ciudat ιδιωτ-εύω, -ευσα ν. i. a duce o viaţă privată, a trăi
2. ciudăţenie ca un particular / ca simplu cetăţean
ιδιόρρυθμ-ος, -η, -o I. adj. 1. ciudat(-ă), stră- ιδιώτης, o subst. 1. persoană particulară, simplu
mute) d -ος τρόπος ζωής fel de a fi straniu / cetăţean 2. idiot, tâmpit
ciudat 2. rel. idioritmic(-ă) d -a μοναστήρια ιδιωτικοποίηση, η subst. pol. privatizare
mănăstiri idioritmice II. adv. (-a) în mod de- ιδιωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. particular(-ă), privat(-ă)
osebit d -ό σχολείο şcoală particulară d -ή ζωή viaţă
ίδ-ιος, -ια, -ιο I. adj. 1. identic(-ă); leit(-ă) d Η particulară / privată d -ός υπάλληλος func-
καινούργια κυβέρνηση είναι -ια με την προ- ţionar al unei întreprinderi particulare II. adv.
ηγούμενη noul guvern este identic cu cel (-ά)
precedent d είναι -ιος o πατέρας του este leit ιδιωτισμός, o subst.gram. expresie idiomatică,
taică-său 2. acelaşi (aceeaşi); chiar d το -io idiotism
πράγμα acelaşi lucru d κατά τον -ιο τρόπο în ιδού adv. iată, uite // ~ τι λέγει iată ce zice
acelaşi fel d στο -ιο μου το σπίτι în chiar casa ιδροκόπημα şi ιδροκόπι, το subst. sudoare multă
ιδροκοπώ - ιησουίτης 269
ιδροκοπ-ώ, -ησα v.i. 1. a transpira mult 2. a mun- ιεροδιδασκαλείο, το subst. seminar teologic
ci din greu, a-1 trece năduşelile ιερο(δι)δάσκαλος, o subst. (la şcoală) preot şi
ίδρυ-μα, -ματος, το subst. instituţie, aşezământ; profesor de religie
fundaţie, for // κρατικό ~ instituţie de stat // ιερόδουλη şi ιερόδουλος, η subst. prostituată
επιστημονικά -ματα instituţii ştiinţifice // κοι- ιεροεξεταστής, o subst. 1. inchizitor l.fig. anche-
νωφελές ~ aşezământ obştesc tator brutal
ίδρυση, η subst. creare, înfiinţare, întemeiere, fun- ιεροεξεταστικ-ός, -ή, -ό adj. inchiziţional(-ă),
dare, instituire de inchiziţie
ιδρ-υτής, o, -ύτρια, η subst. fondator(-oare), ιεροκήρυκας, o subst. predicator
întemeietor(-oare), ctitor(-ă) ιεροκρατία, η subst. pol. clericalism
ιδρυτικ-ός, -ή, -ό adj. constitutiv(-ă), fonda- ιερολογία, η subst. slujba de cununie
tor(-oare) d -ή συνέλευση adunare constitutivă ιερολογ-ώ, -ησα v.t. a face slujba de cununie
ιδρ-ύω, -υσα, -ύθηκα, ιδρυμένος v.t. a fonda, a ιερομαντεία, η subst. ant. prezicere a viitorului
întemeia, a înfiinţa, a crea, a institui // ~ εται- (prin studierea viscerelor animalelor sacrifica-
ρεία a înfiinţa o societate, te zeilor)
ίδρω-μα, -ματος, το subst. transpiraţie, sudoare
ιερομάρτυρας, o subst. mucenic, martir
ιδρ-ώνω, -ωσα, ιδρωμένος v.i. 1. a transpira, a
ιερομόναχος, o subst. ieromonah, călugăr-preot
asuda, a năduşi 2. fig. a se chinui
ιερ-ός, -ή, -ό I. adj. sfânt(-ă), sacru(-ă), // τα -ά
ιδρώτας, o subst. 1. transpiraţie, sudoare 2. fig.
pl. lucrurile sfinte d τα -ά άμφια odăjdiile d -
efort, oboseală d o ~ τρέχει ποτάμι sudoarea
curge şiroaie // μ'έκοψε κρύος ~ m-au trecut ό οστό osul sacru // δεν έχει τίποτα το -ό nu
sudori reci // με τον -α του προσώπου cu are nimic sfânt l.fig. inviolabil(-ă) II. adv. -ά
sudoarea frunţii în chip sfânt
ιδρωτικ-ός, -ή, -ό adj. sudorifîc(-ă) d -ό τσάϊ ιεροσκοπία, η subst. vezi ιερομαντεία
ceai sudorific ιεροσκόπος, o subst. anat. prezicător al viitorului
ιδρωτίλα, η subst. miros de transpiraţie / sudoare (pe baza studiului viscerelor animalelor sacri-
ιδρωτοποι-ός, -ός, -ό adj. sudoripar(-ă) d -ός ficate zeilor)
αδένας glandă sudoripară ιεροσυλία, η subst. 1. furt de obiecte de cult din
ιδωμέν-ος, -η, -o adj. văzut(-ă) biserici 2. scarilegiu, profanare, pângărire, ne-
Ιερά Εξέταση, η subst. ist. inchiziţia cinstire
ιεραποστολή, η subst. relig. 1. misiune creştină ιερόσυλ-ος, -η, -o adj. 1. hoţ de biserici 2. profa-
2. sediul misiunii creştine nator(-oare), pângăritor(-oare), care comite un
ιεραποστολικ-ός, -ή, -ό adj. misionar(-ă) sacrilegiu
ιεραπόστολ-ος, -o, -η subst. relig. misionar(-ă) ιεροσύνη, η subst. 1. taina hirotonisirii unui preot
ιεράρχης, o subst. ierarh 2. calitatea de preot, preoţie
ιεράρχηση, η subst. ierarhizare, stabilirea unei ιεροτελεστία, η subst. 1. slujbă religioasă 2. cere-
ierarhii monie cu solemnitate
ιεραρχία, η subst. ierarhie ιερότητα, η subst. sfinţenie, caracter sacru
ιεραρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. ierarhic(-ă) Π. adv. (-ά) ιερουργία, η subst. oficierea serviciului divin
în mod ierarhic, pe cale ierarhică ιερουργ-ώ, -ησα v.i. a oficia serviciul divin, a sluji
ιεραρχ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ιεραρχημένος v.t. a ιεροφάντης, o subst. ant. 1. hierofant, preot antic
ierarhiza, a stabili o ierarhie grec 2. fig. cunoscător al tainelor unei ştiinţe /
ιερατεία, η subst. calitatea de preot, preoţie arte pe care o slujeşte cu credinţă
ιερατείο, το subst. cler, preoţime ιεροψάλτης, o subst. cântăreţ la biserică, psalt,
ιερατικ-ός, -ή, -ό I. adj. clerical(-ă), preoţesc(-eas- dascăl, cantor
că) d η -ή σχολή seminar teologic II. subst. η - ιερωμένος, o subst. preot (ortodox)
ή preoţie ιεχωβάς, o subst. relig. adept al cultului Martorii
ιερέας, o subst. preot, popă lui Iehova
ιέρεια, η subst. preoteasă păgână ίζη-μα, -ματος, το subst. 1. sediment 2. chim.
ιερεμιάδα, η subst. plângere, tânguire precipitat
ιερό, το subst. altar, sanctuar ιζηματογεν-ής, -ής, -ές adj. sedimentar(-ă) d -ή
ιερογλυφικ-ός, -ή, -ό I. adj. hieroglific(-ă) II. πετρώματα roci sedimentare
subst. τα -ά hieroglifele ιησουίτης, o, -ισσα, η subst. 1. iezuit(-ă) l.fig.
ιεροδιάκονος, o subst. ierodiacon om ipocrit, viclean
270 ιησουίτικος - ινκόγ(κ)νιτο
ινομΰω-μα, -ματος, το subst. med. tumoare be- ιπποδρομία, η subst. cursă de cai
nignă, fibrom ιπποδρομιακ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la
ίνσουλίνη, η subst. insulină curse de cai
ινστιτούτο, το subst. institut // ~ ξένων γλωσ- ιπποδρόμιο, το şi ιππόδρομος, o subst. hipo-
σών institut de limbi străine drom
ινστρούχτορας, o subst. pol. instructor ιπποδύναμη, η subst.fiz. cal-putere
ιντελιγκέντσια, η subst. „intelectualii", intelec- ιππόκαμπος, o subst. mitol. 1. hipocamp, animal
tualitatea fabulos cu corp de cal, cu două picioare şi ter-
ίντεξ, το subst. index minat printr-o coadă de peşte 2. iht. cal-de-
ιντερβιού, το subst. interviu mare
ιντερμέδιο şi ιντερμέτζο, το subst. intermezzo ιπποκόμος, o subst. 1. îngrijitor de cai 2. milit.
ιντετερμινισμός, o subst.filoz. indeterminism ordonanţă
ίντριγκα, η subst. intrigă ιπποκράτει-ος, -α, -o şi ιπποκρατικ-ός, -ή, -ό
ίντσα, η subst. ţol (egal cu 25,4 mm.) adj. hipocratic(-ă), referitor(-oare) la Hipocrate
ινώδ-ης, -ης, -ες adj. fîbros(-oasă) ιπποπόταμος, o subst. zool. hipopotam
ίνω-μα, -ματος, το subst. med. fibrom ίππ-ος, o subst. 1. cal // ~ έλξεως cal de tracţiune
ιξόβεργα şi ξόβεργα, η şi ξόβεργο, το subst. d ~ ιππασίας cal de călărie // o Δούρειος ~
vergea de lemn unsă cu lipici folosită la prin- calul troian // iht. θαλάσσιος ~ cal-de-mare 2.
derea păsărilor zburătoare cal-putere d κινητήρας 55 -ων motor de 55 de
ιξός, o subst. bot. 1. vâsc 2. clei, lipici cai-putere
ιξώδ-ης, -ης, -ες adj. cleios(-oasă), lipicios(-oasă), ιπποσκευή, η subst. harnaşament
vâscos(-oasă) ιπποστάσιο, το subst. grajd de cai
ίο, το subst. bot. violetă, viorea, toporaş ιπποσύνη, η subst. cavalerism, atitudine de ca-
ιοβαφ-ής, -ής, -ές adj. vioriu(-ie), violet(-ă) valer
ιοβιλαίο, το subst. vezi ιωβηλαίο, ιππότης, o subst. (şi fig.) cavaler d περιπλανώ-
ιοβόλ-ος, -ος şi -α, -o adj. veninos(-oasă) d -ος μενος ~ cavaler rătăcitor
φύδι şarpe veninos ιπποτικ-ός, -ή, -ό adj. (şi fig.) de cavaler, cava-
iov, ιόντος, το subst. fiz. ion leresc(-ească) d -ή συμπεριφορά purtare de ca-
ιονικ-ός, -ή, -ό adj. ionic(-ă), referitor(-oare) la valer, atitudine cavalerească
Marea Ionică şi la insulele ionice ιπποτισμός, o subst. cavalerism
ιονισμός, o subst.fiz. ionizare, ionizaţie ιπποτροφείο şi ιπποφορβείο, το subst. crescăto-
ιονόσφαιρα, η subst. ionosferă rie de cai, herghelie
ιοντισμός, o subst. vezi ιονισμός ιπτάμεν-ος, -η, -o adj. zburător(-oare), care poa-
ιός, o subst. 1. venin 2. med. virus 3. cocleală te să zboare d -οι δίσκοι farfurii zburătoare
ιουδαϊκ-ός, -ή, -ό adj. iudaic(-ă) ιρακιν-ός, -ή, -ό adj. irakian(-ă), din Irak
ιουδαϊσμός, o subst. iudaism, religia iudaică ιρανικ-ός, -ή, -ό adj. iranian(-ă), al Iranului
Ιούδας, o subst. 1. Iuda, ucenicul care a vândut ίριδα, η subst. 1. curcubeu 2. anat. iris 3. bot.
pe Hristos 2. fig. trădător, iudă, vânzător stânjenel
ιουλιαν-ός -ή, -ό adj. iulian(-ă) ιριδίζω v.i. a iriza
Ιούλιος, o subst. iulie, (pop.) cuptor ιρίδιο, το subst. chim. iridiu
Ιούνιος, o subst. iunie, (pop.) cireşar ιριδισμός, o subst. irizaţie, irizare, dispersia lu-
ιούτα, η subst.bot. 1. iută 2. fibra textilă obţinută minii în culorile curcubeului
din tulpina iutei ιριδίτιδα, η subst. medic, irită, inflamaţia irisu-
ιππασία, η subst. călărie, echitaţie, hipism lui
ιππέ-ας, o, -εύτρια, η subst. 1. călăreţ(-eaţă) 2. ιρλανδικ-ός, -ή, -ό adj. irlandez(-ă)
milit. cavalerist ίσα-ίσα adv. exact, tocmai, desigur // έχουμε
ιππευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. de călărie, de călăreţ βενζίνι ~ για εκατό χιλιόμετρα avem ben-
II. subst. η -ή echitaţie, arta de a călări zină exact pentru o sută de kilometri
ιππ-εύω, -ευσα I. v.t. a încăleca II. v.i. a merge ίσαλα, τα subst. mar. părţile vasului aflate la
călare acelaşi nivel cu apele mării
ιππικό, το subst. milit. cavalerie // σχολή -ού ίσαμε prep. până // ίσαμ' εδω până aici d ίσαμε
şcoală de cavalerie τώρα până acum
ιππικ-ός, -ή, -ό adj. de cai, hipic(-ă), de călăreţ, ισάξι-ος, -α, -o I. adj. echivalent(-ă), de valoare
ecvestru(-ă) d -οί αγώνες concursuri hipice egală. II. adv. (-a)
272 ισαπόστολος - ισοπεδώνω
ισαπόστολ-ος, -ο, -η subst. bis. întocmai cu ισοβιότητας των δικαστών dreptul constitu-
apostolii // οι -οι Κωνταντίνος και Ελένη ţional de inamovibilitate al judecătorilor
Constantin şi Elena, întocmai cu apostolii ισοβίτ-ης, o, -ισσα, η subst. condamnat(-ă) (la
ισάριθμ-ος, -η, -o I. adj. în acelaşi număr, egal(-ă) închisoare) pe viaţă
la număr d οι εχθροί έχουν -ες δυνάμεις με ισόγειο, το subst. parter
τις δικές μας duşmanii au puteri egale la ισόγει-ος, -α, -o adj. (d. clădiri, construcţii) pe
număr cu ale noastre II. adv. (-a) pământ
ισημερία, η subst. echinocţiu d εαρινή ~ echi- ισογώνι-ος, -α, -o adj. geom. izogon(-ă), cu un-
nocţiul de primăvară d φθινοπωρινή ~ echi- ghiuri egale
nocţiul de toamnă ισοδιάστατ-ος, -η, -o adj. echidistant(-ă)
ισημερινός, o subst. ecuator ισοδυναμία, η subst. 1. izodinamie, egalitate de
ισημεριν-ός, -ή, -ό adj. ecuatorial(-ă) d -ός forţe 2. echivalenţă
κύκλος cerc ecuatorial ισοδύναμ-ος, -η, -o adj. 1. de forţă egală, de ace-
ισθμός, o subst. geogr. istm eaşi forţă, la fel de puternic(-ă) 2. echivalent(-ă)
ισι-άζω, -ασα, ισιασμένος v.t. l . a îndrepta, a ισοδυναμώ v.i. 1. a fi de forţă egală, a avea ace-
netezi, a nivela 2. a redresa 3. a alinia 4. a egala eaşi putere 2. a echivala, a fi egal cu...
ίσιασ-μα, -ματος, το subst. 1. îndreptare, netezi- ισοζυγ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ισοζυγιασμένος
re, nivelare 2. redresare 3. aliniere v.t. a face să fie de greutate egală la cântar, a
ίσ-ιος, -ια, -io adj. 1. drept(-eaptă), neted(-ă) d balansa, a echilibra, a cumpăni
-ος δρόμος drum drept // -ιο έδαφος teren ισοζύγιο, το subst. balanţă, echilibru d com.
neted 2. egal(-â) d μοιράζω σε -ια μέρη a îm- εμπορικόν ~ balanţa comercială d fin. ~ πλη-
părţi în părţi egale d κατά -ια χρονικά διασ- ρωμών balanţa de plăţi
τήματα în intervale egale de timp 3. flg. sin- ισόθερμ-ος, -η, -o adj. izoterm(-ă)
cer(-ă), direct(-ă) // -ος άνθρωπος om sincer ισόκυρ-ος, -η, -o adj. cu aceeaşi valabilitate
ίσιω-μα, -ματος, το subst. 1. egalare 2. teren ne- ισολογισμός, o subst. fin. bilanţ d γενικός ~ bi-
ted, suprafaţă de teren plană lanţ general
ισιώνω, ίσιωσα, ισιωμένος v.t. 1. a îndrepta, a ισομεγέθ-ης, -ης, ισομέγεθες adj. de aceeaşi mă-
netezi, a nivela 2. a egala rime, de mărime egală
ίσκα, η subst. iască ισομέρεια, η subst. 1. chim. izomerie 2. egalitate
ίσκιος, o subst. 1. umbră d έγινε o ~ μου a deve- între părţile unui întreg
nit umbra mea 2. flg. stafie, fantomă, nălucă ισομερ-ής, -ής, -ές I. adj. chim. izomer(-ă), izo-
ισκι-ώνω, -ιωσα, -ιώθηκα, ισκιωμένος v.t. a meric(-ă) II. subst. η -ής ένωση substanţă care
umbri, a face umbră prezintă izomerie, izomer
ισλάμ, το subst. 1. islamism 2. islam, totalitatea ισομορφία, η subst. izomorfie, izomorfism
mahomedanilor ισόμορφ-ος, -η, -o adj. izomorf(-ă), de aceeaşi
ισλαμικ-ός, -ή, -ό adj. islamic(-ă) formă
ισλαμισμός, o subst. relig. islamism, mahome- ίσον, το subst. invar. mat. egal (ca simbol al ega-
danism lităţii) d δύο συν δύο ~ τέσσερα doi plus doi
ισλανδικ-ός, -ή, -ό adj. islandez(-ă) egal patru
ίσο, το subst. muz. ison d κρατάει το ~ a ţine ισονομία, η subst. egalitate în faţa legii, egalitate
isonul (a fi de aceeaşi părere) în drepturi şi obligaţii
ισοβάθμι-ος, -α, -o adj. de acelaşi grad ισοπαλία, η subst. 1. egalitate (la concurs) 2.
ισόβαθμ-ος, -η, -o adj. cu aceeaşi notă sport meci nul
ισοβαθμ-ώ, -ησα v.i. 1. a lua aceeaşi notă, a avea ισόπαλ-ος, -η, -o adj. 1. de forţă egală 2. sport
acelaşi punctaj 2. a avea acelaşi grad cu rezultat egal; nul d -ος αγώνας meci nul
ισοβαρ-ής, -ής, -ές şi ισόβαρ-ος, -η, -ο adj. de ισοπαχ-ής, -ής, -ές şi ισόπαχ-ος, -η, -ο adj. 1.
aceeaşi greutate de aceeaşi grosime 2. la fel de gras(-ă)
ισόβια (δεσμά) τα subst. închisoare pe viaţă ισόπεδ-ος, -η, -o adj. 1. plan(-ă), neted(-ă) 2. de
ισόβι-ος, -α, -o I. adj. pe viaţă, viager(-ă) d -a altitudine egală, de aceeaşi altitudine; egal(-ă)
σύνταξη pensie viageră d -a πρόσοδος rentă ισοπεδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ισοπεδωμένος v.t.
viageră II. adv. (-a) în tot timpul vieţii 1. a netezi, a nivela 2. a face una cu pământul,
ισοβιότητα, η subst. 1. perpetuitate, durată de a dărâma 3. a egaliza, a face să fie egal(-ă) cu
timp egală cu viaţa 2. (d. judecători) inamovi- alţii în anumite privinţe, a nu ţine seama de
bilitate d jur. το συνταγματικό δικαίωμα anumite discriminări
ισοπέδωση - ιστορώ 273
ισοπέδωση, η subst. 1. netezire, nivelare 2. dărâ- ισούται v.i. impers. mat. este egal cu
mare 3. egalizare ισοϋψ-ής, -ής -ές adj. de aceeaşi înălţime; egal(-ă)
ισοπεδωτικ-ός, -ή, -ό adj. nivelator(-oare) la înălţime
ισόπλευρ-ος, -η, -ο adj. geom. echilateral(-ă) ισοφαρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, v.t. a egala, a egaliza
ισοπολιτεία, η subst. jur. guvernare care asigură ισοφάριση, η subst. egalare
egalitate faţă de legile statului ισόχρον-ος, -η, -o adj. 1. care se referă la inter-
ισόποσ-ος, -η, -o adj. în aceeaşi cantitate (cu al- vale de timp egale 2. care are aceeaşi durată de
tul) timp cu altul(-a), izocron(-ă)
ισορροπημέν-ος, -η, -o adj. echilibrat(-ă), cum- ισοψηφία, η subst. egalitate în voturi, balotaj
păniră), ponderat(-ă) // -ος άνθρωπος om ισοψηφ-ώ, -ησα v.t. a lua acelaşi număr de voturi
cumpănit ισπανικά, τα subst. pl. limba spaniolă
ισορρόπηση, η subst. echilibrare, echilibraj ισπανικ-ός, -ή, -ό adj. spaniol(-ă), spaniolesc
ισορροπία, η subst. 1. echilibru // χάνω την ~ (-ească)
μου a-şi pierde echilibrul // ~ δυνάμεων echili- ισραηλιν-ός, -ή, -ό adj. israelian(-ă), din Israel
bru de forţe 2. flg. stabilitate; stare de sănătate ισραηλίτικ-ος, -η, -o şi ισραηλιτικ-ός, -ή, -ό
fizică şi intelectuală adj. izraelit(-ă) /! -ό έδαφος teritoriu izraelit
ισορροπ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. echilibrist(-ă); ιστάμεν-ος, -η, -o (part. ca adj. înv.) // πρόσωπο
acrobat(-ă) υψηλά -o persoană sus-pusă
ισόρροπ-ος, -η, -o adj. 1. echilibrat(-ă) d -η ιστίο, το subst. mar. pânză, velă
ανάπτυξη dezvoltare echilibrată care este în ιστιοδρομία, η subst. mar. sport cursă de ambar-
echilibru d -ες δυνάμεις forţe în echilibru
caţii cu pânză
ισορροπ-ώ, -ησα, (ισορροπημένος) I. v.t. a echi-
ιστιοπλοία, η subst. mar. navigaţie cu vele, iahting
libra (valori, bugete etc.) II. v.i. 1. a fi în echili-
ιστιοπλοΐκ-ός, -ή, -ό adj. mar. care se referă la
bru, a se balansa 2. a se afla într-o situaţie
navigaţia cu vele
normală sub aspect fizic şi intelectual
ίσ-ος, -η, -o I. adj. 1. egal(-ă) d -α δικαιώματα ιστιοσανίδα, η subst. sport wind-surfing
drepturi egale H εξ -ου la fel d είμαστε -οι ιστιοφόρο, το subst. mar. vas cu pânze, velier
suntem egali 2. flg. sincer(-ă), drept(-eaptă) II. ιστολογία, η subst. med. histologie
adv. (-a) în mod egal; în mod drept ιστολογικ-ός, -ή, -ό adj. med. histologic(-ă), de
ισοσκελ-ής, -ής, -ές adj. geom. 1. isoscel(-ă) 2. histoiogie
flg. care are braţele egale; care este echilibrat(-ă) ιστόρηση, η subst. ilustrare (plastică) a unei teme
(buget etc.) religioase
ισοσκελ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ισοσκελισμένος v.i. ιστορία, η subst. 1. istorie d μάθημα -ς lecţie de
(d. buget, balanţă etc.) a echilibra, istorie d το όνομά σου θα μείνει στην ~ îţi va
ισοσκέλιση, η şi ισοσκελισμός, o subst. (d. rămâne numele în istorie 2. ştiinţa istoriei 3.
buget) echilibrare d ~ του προϋπολογισμού povestire 4. fig. întâmplare dintr-un trecut în-
echilibrarea bugetului depărtat. 5. {lapl.) treburi neplăcute, supărări d
ισοσταθμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ισοσταθμισμένος μου δημιούργησε -ίες mi-a creat neplăceri
ν. t. a echilibra greutatea (a două lucruri), a pune ιστορικό, το subst. istoric
în echilibru ιστορικ-ός, -ή, -ό I. adj. istoric(-ă) d -ό γεγονός
ισοστάθμιση, η subst. egalare în greutate, contra- eveniment istoric d -ή αλήθεια adevărul is-
balansare, echilibrare toric d -ό μυθιστόρημα roman istoric II. subst.
ισοσταθμιστής, o subst. tehn. aparat ponderator o -ός istoric, profesor de istorie, specialist în
de forţe; ponderator domeniul istoriei III. adv. (-ά) din punct de ve-
ισοσύλλαβ-ος, -η, -o adj. gram. parisilabic(-ă) dere istoric, istoriceşte
ισότητα, η subst. egalitate d ~ δικαιωμάτων ιστορικ-ός, -o, -η subst. 1. istoric 2. povestitor
egalitate în drepturi (-oare)
ισοτιμία, η subst. 1. egalitate în drepturi etc. 2. ιστορικότητα, η subst. istoricitate, dimensiunea
fin. paritate (monetară) istorică (reală) a evenimentelor
ισότιμ-ος, -η, -o I. adj. 1. egal(-ă) în drepturi d ιστοριογραφία, η subst. istoriografie
-ος πολίτης cetăţean egal în drepturi 2. fin. ιστοριογράφ-ος, -o, -η subst. istoriograf
echivalent(-ă) ca valoare, la paritate II. subst. ιστορισμός, o subst. istorism
το -o echivalent, contravaloare ιστορ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ιστορημένος v.t. l . a is-
ισότοπο, το subst. chim. izotop torisi, a povesti, a face istoricul, a expune critic
274 ιστός - ιωτακισμός
faptele istorice 2. a ilustra (un manuscris reli- ιταμ-ός, -ή, -ό adj. obraznic(-ă), impertinent(-ă),
gios), a picta o biserică neruşinat(-ă)
ιστός, o subst. 1. catarg 2. băţ la steag 3. biol. ţe- ιταμότητα, η subst. obrăznicie, impertinenţă
sut // μυϊκός ~ ţesut muşchiular 4. păienjeniş // ιτιά, η subst. bot. salcie d ~ η κλαίουσα salcie
o ~ της αράχνης pânza ţesută de păianjen 5. plângătoare
război de ţesut 6. ansamblu de celule similare ιχθυολογία, η subst. ihtiologie
care îndeplinesc aceeaşi funcţiune ιχθυολόγ-ος, -o, -η subst. ihtiolog(-ă)
ισχαιμία, η subst. med. ischemie ιχθυοπωλείο, το subst. pescărie
ισχαιμικ-ός, -ή, -ό adj. med. ischemic(-ă) ιχθυοπώλης, o, -ισσα, η subst. vânzător(-oare)
ισχιακ-ός, -ή, -ό adj. anat. sciatic(-ă) d -ό νεύρο de peşte
nervul sciatic ιχθυόσκαλα, η subst. într-un port chei pentru
ισχιαλγία, η subst. med. ischialgie, nevralgie descărcarea peştelui
sciatică, sciatică ιχθυοτροφείο, το subst. crescătorie de peşti
ισχίο, το subst. anat. ischion, şold ιχθυοτροφία, η subst. piscicultura
ισχν-αίνω, -ανα I. v.t. a slăbi (fizic) II. v.i. a slă- ιχθυοτρόφος, o subst. piscicultor
bi, a deveni / se face slab(-ă) ιχθ-ύς, -ύος, o subst. înv. 1. peşte // σιγή -ύος liniş-
ισχν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. slab(-ă), uscăţiv(-ă) l.fig. te totală 2. astr. pl. Ιχθύ(ε)ς Peştii (constelaţie)
sărac(-ă), infim(-ă) d -ός μισθός salariu foarte ιχνηλασία, η subst. urmărire, filare, depistare
mic II. adv. (-ά) într-o manieră slabă ιχνηλάτης, o subst. persoană care urmăreşte pe
ισχνότητα, η subst. 1. slăbiciune (fizică), subţiri- cineva, urmăritor
me, uscăciune 2. sărăcie ιχνηλατώ v.t. a urmări
ισχυρ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a pretinde că, a sus- ιχνογράφη-μα, -ματος, το subst. desen, schiţă,
ţine, a afirma d -ίζεται ότι είναι δικό του plan sumar
pretinde că este al lui ιχνογραφία, η subst. 1. schiţă 2. lecţie de desen
ισχυρισμός, o subst. afirmaţie d τετράδιο -ς caiet de desen
ισχυρογνώμονας, o şi ισχυρογνώμ-ων, -ων, -ov ιχνογράφ-ος, -o, -η subst. desenator(-oare)
ιχνογραφ-ώ, -ησα v.t. l . a desena 2. a schiţa
I. adj. încăpăţânat(-ă), îndărătnic(-ă)
ίχν-ος, -ους, το subst. (şifig.) urmă d τα -η των
ισχυρογνωμοσύνη, η subst. încăpăţânare, îndărăt-
βημάτων urme de paşi d νωπά -η urme proas-
nicie pete d ακολουθώ τα -η κάποιου a merge pe
ισχυροποίηση, η subst. întărire, consolidare urmele cuiva d -η αίματος urme de sânge d
ισχυροποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, ισχυροποιημένος αφήνω -η a lăsa urme // ~ δεν έμεινε nici urmă
v.t. a întări, a consolida d -ώ τις θέσεις μου a- n-a rămas d ~ ντροπής puţină ruşine
şi întări poziţiile ιψενικ-ός, -ή, -ό adj. ipsenian(-ă) d -ό τρίγωνο
ισχυρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. puternic(-ă), viguros trio ipsenian
(-oasă), tare d -ό τράνταγμα zguduitură puter- ιώβει-ος, -α, -o adj. relig. ca al (a) lui Iov d -εια
nică d -ό κράτος stat puternic d -ός άνεμος υπομονή răbdare ca a lui Iov / mare
vânt puternic 2. influent(-ă) d -ος πολιτικός ιωβηλαίο, το subst. jubileu
politician influent II. subst. oi -oi potentaţii, ιώδ-ης, -ης, -ες adj. violet(-ă)
cei tari // οι -οί του κόσμου potentaţii acestei ιώδιο, το subst. chim. iod d βάμμα -ίου tinctură
lumi III. adv. (-ά) cu putere, tare, cu forţă de iod
ισχ-ύς, -ύος, η subst. 1. putere, forţă, tărie, vi- ιωδιούχ-ος, -ος şi -α, -o adj. chim. iodat, a aci-
goare 2. influenţă d αυτός o άνθρωπος δεν dului iodic // -ούχο άλας iodură
έχει καμμίαν -ύ acest om nu are nici o influ- ιωδοφόρμιο, το subst. chim. iodoform
enţă 3. validitate 4. (fiz.) forţă ιωνικ-ός, -ή, -ό adj. ionic(-ă), ionian(-ă), care se
ισχ-ύω, -υσα v.i. 1. a fi valabil(-ă) 2. a fi în vigoa- referă la Ionia antică // filoz. -ή σχολή şcoală
re // δεν ισχύει nu e valabil ioniană // arhit. -ός ρυθμός ordin ionic d -ή
ίσω-μα, -ματος, το subst. vezi ίσιωμα διάλεκτος dialectul ionic
ίσως adv. poate, e posibil d ~ va φύγω αύριο ιώνι-ος, -α, -o adj. vezi ιωνικός
poate plec mâine // ~ έρθει poate că va veni ίωση, η subst. med. infecţie
ιταλικ-ός, -ή, -ό adj. 1. italian(-ă) d -ή γλώσσα ιώτα şi γιώτα, το subst. a noua literă a alfabetu-
limba italiană 2. τα -κά limba italiană lui grecesc, vocala I, ι (iota)
ιταλιστί adv. înv. italieneşte ιωτακισμός, o subst. lingv. iotacism, iotacizare
Κ κ
Κ, κ (κάπα) 1. a zecea literă a alfabetului gre- καβουρδ-ίζω şi καβουρντίζω, -ισα, -ίστηκα,
cesc 2. num. card. şi ord. Κ', κ' (cu un apex în καβουρδισμένος şi καβουρντισμένος v.t. l . a
dreapta sus) = 20(douăzeci) sau al douăzecilea, prăji în ulei d ~ το κρεμμύδι a prăji ceapa 2. a
a douâzecea, ,Κ, ,κ (cu un apex în stânga jos) prăji (pe plită etc.) H ~ τον καφέ a prăji ca-
= 20000(douăzeci de mii) sau al douăzeci mi- feaua
ilea, a douăzeci mia 3. chim. Κ = kaliu, potasiu καβούρδισμα şi καβούρντισ-μα, -ματος, το subst.
4. (prescurtat) Κ = domnul, doamna prăjit, prăjire, prăjeală
κάβα, η 1. pivniţă, beci 2. local de vânzare a bă- καβουρδιστήρι şi καβουρντιστήρι, το subst. apa-
uturilor alcoolice 3. (la jocul de cărţi) miză rat pentru prăjit cafeaua
καβάλα I. adv. călare II. subst. 1. călărie 2. καβουρδιστ-ός, -ή, -ύ adj. prăjit(-ă)
(pop.) act sexual καβούρι, το subst. rac
καβαλάρ-ης, o, -ισσα, η subst. călăreţ(-eaţă) καβουρμάς, o subst. carne (prăjită conservată) în
καβαλ-άω, -ησα v.t. (şifig.) a încăleca untură
καβαλέτο, το subst. şevalet καβουρομάνα, η subst. rac mare
καβαλιέρος, o subst. cavaler, partener (m. ales καγκελαρία, η subst. pol. 1. demnitatea de can-
de dans) celar 2. clădirea cancelariei
καβαλίκε-μα, -ματος, το subst. încălecare καγκελάριος, o subst. pol. cancelar (prim-mi-
καβαλικευτά adj. călare, pe cal nistru al Germaniei / Austriei)
καβαλικ-εύω, -εψα v.i. 1. a încăleca 2. a călări κάγκελο, το subst. 1. grilă, grilaj ide fier forjat),
καβαλίνα, η subst. balegă gratie 2. balustradă
καβαλισμός, o şi καβάλα, η subst. relig. cabală καγκελόπορτα, η subst. uşă cu gratii, poartă de
καβαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. cabalistic(-ă) fier forjat
καβάλος, o şi καβάλο, το subst. locul unde se καγκελωτ-ός, -ή, -ό adj. care are gratii, zăbre-
liră), de fier forjat
unesc crăcii pantalonului καγκουρό, το subst. zool. cangur
καβάτζα, η subst. (pop.) rezervă, lucru pus bine καγχ-άζω, -ασα v.i. a râde cu zgomot, a râde în
deoparte hohote
καβαφικ-ός, -ή, -ό adj. legat de opera lui καγχασμός, o subst. râs zgomotos; râs sarcastic
Kavafîs καδένα, η subst. lanţ (de ceas etc.), lănţişor
καβαντζάρ-ω, -ισα v.t. mar. 1. a ocoli, a depăşi un καδής sau κατής, o subst. înv. cadiu, judecător
promontoriu l.fig. a depăşi, a trece de musulman
καβάφης, o subst. înv. pantofar, cizmar; ne- καδί, το subst. putină mică, ciubăraş
gustor de încălţăminte de calitate inferioară κάδμιο, o subst. chim. cadmiu
καβγαδ-ίζω, -ισα v.t. a provoca ceartă, a face κάδος, o subst. cadă, hârdău, ciubăr
scandal, a căuta o confruntare violentă καδρίλια, η subst. cadril
καβγ-άς, o (pl. -άδες) subst. ceartă κάδρο, το subst. 1. cadru, ramă 2. imagine, tablou
καβγατζής, o, -ού, η subst. certăreţ(-eaţă), câr- καδρόνι, το subst. bârnă lungă şi muchită
cotaş(-ă) καζάκα, η subst. cazacă
κάβος, o subst. 1. promontoriu, cap 2. odgon, pa- καζαμίας, o subst. almanah
râmă d παίρνω -o încep să pricep ceva καζάνι, το subst. cazan
καβούκι, το subst. ţeastă, carapace d μπήκε στο καζανιά, η subst. 1. conţinutul unui cazan l.fig.
~ του s-a retras în carapacea sa generaţie
καβουράκι, το subst. 1. rac mic (de mare) 2. fig. καζάντια, τα subst. pl. foloase, câştiguri, profi-
pălărie cu boruri înguste turi
κάβουρας, o subst. rac (de mare) // πηγαίνει σαν καζαντ-ίζω, -ισα I. v.t. a câştiga, a profita II. v.i.
τον -α merge ca racul a se îmbogăţi
276 καζείνη - καθεξής
καθεστώς, το subst. regim (social-politic) // κοι- sedimentare a particulelor solide aflate într-un
νοβουλευτικό ~ regim parlamentar // αστυ- lichid
νομικό ~ regim poliţienesc // άνθρωπος του καθ-ίζω, -ισα, καθισμένος v.i. a aşeza
καθεστώτος om al regimului καθίκι, το subst. 1. oala de noapte l.fig. om ne-
καθεστωτικ-ός, -ή, -ό adj. al(a, ai, ale) regimu- mernic / murdar
lui, care ţine de regimul politic d πολλοί μίλ- καθισιά (στην) loc. adv. în timpul mesei d αυτός
ησαν για το -ο ζήτημα mulţi au vorbit despre τρώει ένα κιλό ψωμί ~ του el mănâncă un
chestiunea regimului politic chil de pâine la masă
καθετή, η subst. undiţă καθισιό, το subst. inactivitate, repaus, trândăvie
καθετήρας, o subst. med. sondă (instrument me- κάθισ-μα, -ματος, το subst. 1. scaun d αγοράζω
dical), cateter -ματα a cumpăra scaune 2. (manieră de a şe-
καθετηριασμός, o subst. med. cateterism dea) d δεν μου αρέσει το ~ σου nu-mi place
καθετί pron. nehot. orice, orişicine cum stai pe scaun
κάθετ-ος, -η, -o I. adj. perpendicular(-ă), verti- καθιστικό, το subst. salon, cameră de zi
c a l ă ) II. subst. -ος, η geom. perpendiculară καθιστικ-ός, -ή, -ό adj. la care se stă pe scaun d
III. adv. (-a) perpendicular -ή εργασία muncă la care se stă pe scaun
καθηγεσία, η subst. profesorat καθιστ-ός, -ή, -ό I. adj. aşezat(-ă) II. adv. (-ά)
καθηγ-ητής, o, -ήτρια, η subst. profesor(-oară) şezând
καθηγητικ-ός, -ή, -ό adj. profesoral(-ă) d -ή καθιστώ, κατέστησα (καθίσταμαι) v.t. a numi,
έδρα catedră profesorală a desemna, a face pe cineva să fie... d τον
κατέστησα κληρονόμο μου l-am numit moş-
καθήκ-ον, -οντος, το subst. 1. datorie, sarcină,
tenitorul meu d σε ~ υπεύθυνο te fac răspun-
obligaţie d τιμητικό ~ datorie de onoare d
zător
είναι ~ μου e de datoria mea 2. funcţie d εκ-
καθοδήγηση, η subst. conducere, îndrumare, di-
τελεί -οντα διευθυντού îndeplineşte funcţia
recţionare d έχουμε καινούργια ~ avem o
de director
conducere nouă d αλλάζω την ~ a schimba
καθηκοντολογία, η subst. expunere a îndatori- conducerea
rilor καθοδηγ-ητής, o, -ήτρια, η subst. îndrumător
καθηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καθηλωμένος v.i. a (-oare)
ţintui, a imobiliza d η αρρώστια με -ωσε στο καθοδηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, καθοδηγημένος v.t.
κρεβάτι boala m-a ţintuit la pat a sfătui
καθήλωση, η subst. ţintuire, imobilizare καθοδικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de coborâre, coborâ-
καθημαγμέν-ος, -η, -o adj. însângerat(-ă), plin(-ă) tor(-oare) 2. jiz. catodic(-ă)
de sânge κάθοδος, η subst. 1. coborâre 1. jiz. catod
καθημεριν-ός, -ή, -ό I. adj. zilnic(-ă), de fiecare καθολικά, τα subst. caracteristici universal va-
zi, cotidian(-ă) d -ό φαγητό mâncare zilnică d labile
-ή εφημερίδα cotidian II. adv. (-ά) zilnic, în καθολικ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, καθολικευμένος
fiecare zi v.t. a generaliza
καθησυχ-άζω, -ασα, καθησυχασμένος v.i. şi i. a καθολικισμός, o subst. relig. catolicism
(se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli d τον -ασα καθολικό, το 1. bis. naos 2. com. registrul cartea-
l-am liniştit d τα πνεύματα -ασαν spiritele s-au mare (în care sunt toate conturile unei întreprin-
potolit deri)
καθησυχαστικ-ός, -ή, -ό adj. liniştitor(-oare) d καθολικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. general(-ă), univer-
-ή απάντηση răspuns liniştitor s a l ă ) 2. relig. catolic(-ă), de catolicism II. o
κάθιδρ-ος, -η, -o adj. foarte transpirat(-ă) -ός şi η -ή subst. adept(-ă) al(a) catolicismului,
καθιερωμένα, τα subst. pl. datini catolic(-ă) III. adv. (-ά) la modul universal
καθιερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καθιερωμένος v.t. καθολικότητα, η subst. generalitate, universali-
a consacra, a stabili, a impune tate
καθιέρωση, η subst. 1. consacrare, consfinţire 2. καθόλου adv. 1. (ca negaţie) deloc, defel, nicide-
ritual de inaugurare / târnosire a unei biserici cum 2. (interogativ) puţin, ceva, vreun pic? //
καθίζη-μα, -ματος, το subst. chim. precipitat, μιλάς ~ ελληνικά; vorbeşti ceva greceşte?
sediment, depunere (la fundul vasului) κάθομαι, κάθισα şi έκατσα, καθισμένος v.d. 1.
καθίζηση, η subst. 1. geol. scufundare, lăsare în a sta jos, a Şedea, a lua loc, a sta, a se aşeza d ~
jos, surpare (a terenului) 2. chim. precipitare, στο τραπέζι a se aşeza la masă d κάτσε
278 καθομιλουμένη - και
' στ'αυγά'σου stai la locul tău, nu te amesteca // καθυστερ-ώ, -ησα (καθυστερημένος) I. v.t. a în-
μου κάθεται στο στομάχι nu pot să-1 sufăr // târzia, a face să întârzie cineva sau ceva II. v.i.
-ομαι στα κάρβουνα a sta pe jăratic // στα a sosi târziu, a rămâne în urmă d το τραίνο
καλά κάθούμενα aşa din senin 2. a locui, a sta -ησε trenul a întârziat
// που κάθεσαι unde locuieşti? 3. a nu avea de καθωρισμέν-ος, -η, -o adj. fix(-ă) d -ες τιμές
lucru, a şoma // κάθεται τώρα ένα μήνα este preţuri fixe d σε -η ώρα la ora fixă
ο lună de când nu lucrează 4. a-şi face de lucru καθώς adv. 1. aşa cum, precum, după cum d ~
5. (d. un nivel) a coborî σου είπα aşa cum ţi-am spus 2. în timp ce ~
καθομιλουμένη, η subst. limba vorbită
έτρεχα în timp ce alergam
καθομολόγηση, η subst. jurământ (de medic etc.)
καθώς πρέπει adv. cum se cade, cum se cuvine,
καθορ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καθορισμένος v.t. 1.
cum trebuie
a stabili, a fixa // ~ προθεσμία a fixa un termen
d o νόμος -ει βαρειά ποινή legea stabileşte και şi κι (înainte de vocale) 1. conj. (coordona-
pedeapsă grea 2. a determina d mat. ~ μια toare copulativă) şi, şi cu d είναι νέα ~ όμο-
γωνία a determina un unghi d ~ την απόσ- ρφη e tânără şi frumoasă d δύο ~ δύο κάνουν
ταση a determina o distanţă τέσσερα doi şi cu doi fac patru d η ώρα είναι
καθορισμός, o subst. stabilire, fixare // o ~ των επτά ~ πέντε e ora şapte şi cinci 2. conj. (co-
τιμών stabilirea preţurilor relativă, prin repetiţie înainte a două cuvinte
καθοριστικ-ός, -ή, -ό adj. determinant(-ă), de- diferite) atât... cât şi, şi... şi // ~ o φίλος μου
terminativ(-ă) d παίζει -ό ρόλο joacă un rol ~ η γυναίκα του είναι απ'την θεσσαλονίκη
determinant atât prietenul meu cât şi nevasta lui sunt din
καθοσιώσεως (έγκλημα) subst. + subst. 1. crimă Salonic d ~ εκείνος ~ εκείνη şi el şi ea 3. conj.
de înaltă trădare 2. abatere foarte gravă (adversativă) dar δέν δουλεύουν ~ πληρώ-
καθόσον adv. 1. în măsura în care d ~ θυμάμαι νονται nu lucrează, dar sunt plătiţi 4. conj.
în măsura în care îmi amintesc 2. deoarece, de (subord.) cum d τους είδαμε ~ πήγαιναν
vreme ce, atât timp cât d ~ εξαρτάται από προς την παραλία i-am văzut cum mergeau /
μένα atât timp cât depinde de mine (mergând) spre plajă 5. conj. subord. să, că d
καθούμενα, τα subst. d στα καλά ~ fără motiv, θυμάται ~ χτυπάει την κάρτα του îşi aduce
aminte să-şi perforeze cartela // εξακολουθεί ~
fară pretext, din senin
μιλάει continuă să vorbească d αρχίζω ~
καθρέφτης, o subst. (şi fig.) oglindă d κοιτώ
γράφω încep să scriu d φοβάται ~ τα κάνει se
στον -η a privi în oglindă
teme să facă aşa ceva d βλέπω ~ έρχεται văd
καθρεφτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καθρεφτισμένος I.
că vine / îl văd venind 6. conj. (subord. con-
v.t. (şifig.) a oglindi, a reflecta II. v.r. -ίζομαι
secutivă) de, încât d Τι έπαθες ~ άργησες
(şi cu sensul) a se privi în oglindă
τόσο ce s-a întâmplat de ai întârziat aşa de
καθρέφτισ-μα, -ματος, το subst. oglindire
mult? d είναι τόσο κουτός ~ δέν το καταλα-
κάθυγρ-ος, -η, -o adj. ud(-ă) leoarcă
βαίνει e atât de prost încât nu înţelege 7. conj.
καθυποδούλωση, η subst. subjugare totală, de-
(subord. cauzală) că, pentru că d μη φωνάζετε
pendenţă totală, înrobire
~ κοιμάται το μωρό! nu ţipaţi că doarme
καθυπόταξη, η subst. subordonare, supunere to-
bebeluşul! 8. conj. (subord. concesivă în com-
tală
binaţie cu αν) deşi, chiar dacă d αν ~ ηταν
καθυποτάσσω, καθυπέταξα v.t. a subordona, a άρρωστος, μολαταύτα πήγε στη δουλειά του
supune total deşi a fost bolnav, s-a dus la lucru 9. conj. (cu
καθυστερημέν-ος, -η, -o I. adj. 1. înapoiat(-ă), sens emfatic intraductibil) d ~ βέβαια desigur,
rămas(-ă) în urmă d -ος -άνθρωπος om îna- cum să nu d οποιοσδήποτε ~ αν είναι oricine
poiat d -ες ιδεές idei înapoiate // -o παιδί co- ar fi d όλα ~ όλα ajunge! 10. conj. (în
pil înapoiat mintal // -ος διανοητικά înapoiat propoziţii interogative) d ~ τι ei şi? ce-i cu
mintal 2. întârziat(-ă), din urmă d -α χρήματα asta?/ ce importanţă are? 11. (sens de numeral
bani întârziaţi (din urmă) 3. τα - a p l . fin. bani colectiv înaintea formelor de pl. ale art. hot. şi
din urmă II. adv. (-a) cu întârziere a numeralului d5o) amândoi, ambii // ~ οι δύο
καθυστέρηση, η subst. 1. înapoiere, rămânere în τους διδάσκουν ελληνικά amândoi predau
urmă d διανοητική ~ înapoiere mintală 2. în- greaca // ~ οι δύο του γονείς πέθαναν i-au
târziere d το τραίνο έφθασε με ~ τριάντα murit ambii părinţi 12. (sens de adv. indicând o
λεπτών trenul a sosit cu o întârziere de treizeci gradaţie) şi // ένας ~ ένας unul şi unul 13.
de minute
καίγομαι - κακο- 279
(sens de adv.) şi, de asemenea d ~ αυτοί είναι καισαροπαπισμός, o subst. pol. sistem politic în
καλεσμένοι şi ei sunt invitaţi care şeful statului este şi şef al bisericii
καίγομαι v.r. vezi καίω καϊσί, το subst. caisă
καίγω v.t. vezi καίω καϊσιά, η subst. bot. cais
κάιζερ, o subst. ist. kaizer (împăratul Germaniei) καίσιο, το subst. chim. cesiu
καΐκι, το subst. caic καίω, έκαψα, κάηκα, καμένος I. v.i. l . a arde,
καίλα, η subst. arsuri (la stomac) d έχω -ες am a da foc d ~ τα χαρτιά a arde hârtiile, a da foc
arsuri la stomac hârtiilor 2. a provoca o arsură; a produce o su-
καϊμάκι, το subst. 1. caimac l.fig. παίρνω το ~ ferinţă 3. a cauteriza 4. a distruge, a aduce pa-
a lua caimacul gubă Π. v.i. 1. a arde, a fi aprins, a dogori, a fi
καινοζωΐκ-ός, -ή, -ό adj. geol. neozoic(-ă), care fierbinte d η φωτιά καίει focul arde d το φως
aparţine neozoicului καίει lumina arde d καίει από πυρετό arde de
καιν-ός, -ή, -ό adj. înv. nou(-ă) d η -ή Αιαθήκη febră d καρφί δεν του καίγεται nu-i pasă de
Noul Testament d ουδέν το -όν υπό τον ήλιον nimic 2. a ustura d η πιπεριά καίει ardeiul
nimic nou sub soare d -ά δαιμόνια idei noi ustură III. v.r. καίγομαι (şi cu sensurile) 1. a
(care provoacă nelinişte) se arde, a se frige, a pierde d κάηκα! m-am
καινοτομία, η subst. inovaţie ars!, m-am fript!, am pierdut! l.fig. a-1 arde la
καινοτόμ-ος, -o, -η subst. inovator(-oare) degete, a avea mare nevoie să facă ceva
καινοτομ-ώ, -ησα v.i. a face o inovaţie, a inova, κακά, τα subst. pl. (în limbajul copiilor) caca
a introduce metode noi, a deschide drumuri noi κακάβι, το subst. vezi κακκαβιά, η
καινούρ-ιος, -ια, -io adj. nou(nouă), nefolosit(-ă), κακάδι şi κάκαδο, το subst. pojghiţă / crustă
neuzat(-ă) // -ιο φόρεμα rochie nouă d -ιο φε- deasupra unei răni
γγάρι lună nouă d -ια σοδιά recoltă nouă d o κακάο, το subst. cacao
-ιος χρόνος Anul nou
κακαόδεντρο, το subst. bot. arborele de cacao
καινοφαν-ής, -ής, -ές adj. inedit(-ă), insolit(-ă)
κακαράντζα, η subst. căcărează, excremente de
καιρικ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la vreme, de
oi/capre/şoarece etc.
starea timpului d -ά καπρίτσια capriciile vre-
κακαρ-ίζω, -ισα v.i. 1. a cotcodăci l.fig. a trăn-
mii
căni, a pălăvrăgi
καίρι-ος, -α, -o I. adj. 1. la timp, oportun(-ă) 2.
κακάρισ-μα, -ματος, το subst. cotcodăcit
mortal(-ă), grav(-ă), periculos(-oasă) // -o πλήγ-
κακαρ-ώνω, -ωσα ν. i. a muri d τα -ωσε a murit
μα lovitură mortală 3. vital(-ă), decisiv(-ă) d -o
κακέκτυπο, το subst. 1. text prost tipărit 2. imi-
σημείο punct vital d τα -α cele mai sensibile
puncte din corp a căror rănire provoacă taţie proastă
moartea II. adv. (-a) la timpul potrivit κακέκτυπ-ος, -η, -o adj. tipărit(-ă) prost
καιρ-ός, o subst. 1. timp, vreme; perioadă de κακεντρέχεια, η subst. răutate
timp; perioadă optimă de timp d πέρασε πολύς κακεντρεχ-ής, -ής, -ές adj. răutăcios(-oasă),
~ από τότε a trecut mult timp de atunci // εν -ώ răuvoitor(-oare)
πολέμου în timp de război d προ -ού acum κακήν κακώς adv. în cel mai rău mod, în felul
mult timp // για πολύ -ό pentru mult timp d θα cel mai rău d όλη του η περιουσία πήγε ~
έλθει ~ που va veni timpul/vremea când d τον toată averea lui s-a dus pe apa sâmbetei
κακό σου τον -ό la dracu (cu tine) d κάθε κακία, η subst. 1. răutate d μιλώ με ~ a vorbi cu
πράγμα στον -ό του fiecare lucru la timpul lui răutate 2. furie, mâhnire d μ'έπιασε μια ~! m-a
d μια φορά κι έναν -ό a fost odată ca nici- apucat o furie!
odată 2. vreme, timp, starea vremii // o ~ αύριο κακία, η subst. duşmănie, supărare d μη μου
timpul probabil d αίθριος ~ timp frumos κρατάς ~ nu fii supărat(-ă) pe mine
καιροσκοπία, η şi καιροσκοπισμός, o subst. κακ-ίζω, -ισα v.t. a blama, a critica, a reproşa, a
oportunism acuza
καιροσκόπ-ος, -o, -η subst. oportunist(-ă) κακίστρα, η subst. femeie rea
καιροφυλακτ-ώ, -ησα ν. i. a aştepta ocazia, a pân- κακ-ιώνω, -ιωσα, κακιωμένος v.i. 1. a se supăra,
di momentul potrivit a rupe relaţiile de prietenie cu cineva 2. a se în-
καίσαρας, o subst. ist. cezar furia
καισαρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. cezarian(-ă) 2. (med.) κακκαβιά, η subst. ciorbă de peşte
-ή τομή operaţie cezariană, cezarotomie κακο- element de compunere denotând sensurile
καισαρισμός, o subst. pol. sistem totalitar „rău, prost (făcut)"
280 κακό - κακός
κακ-ό, το subst. 1. rău, nenorocire, neplăcere, κακολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. l . a bârfi, a cle-
boală, suferinţă, nefericire // η ρίζα τον, -ού ră- veti 2. a denigra, a calomnia
dăcina răului // κάνω ~ σε κάποιον a face rău κακομαθαίνω, κακόμαθα, κακομαθημένος v.i.
cuiva // με βρήκε μεγάλο ~ s-a abătut asupra şi v.i. a (se) învăţa prost, a răsfăţa // τον κακό-
mea o mare nenorocire // βάζω -ό στο νου μου μαθες l-ai învăţat prost, l-ai răsfăţat
a se gândi la rău // γλέντι και ~ chef mare // κακομελετ-ώ şi κακομελετ-άω, -ησα v.i. a se
ζέστη και ~ căldură mare 2. med. πόττειο ~ gândi la rău, a cobi
morbul lui Pott, tuberculoză la coloana verte- κακομεταχειρ-ίζομαι, -ίστηκα ν.rf.a maltrata, a
brală brutaliza, a brusca
κακοαναθρεμμέν-ος, -η, -o adj. prost crescut(-ă) κακομεταχείριση, η subst. maltratare, brutali-
κακόβουλ-ος, -η, -o I. adj. rău intenţionat(-ă), zare, tratament prost d η ~ των κρατουμένων
răuvoitor(-oare) d έχει -ες προθέσεις are in- tratament prost al deţinuţilor
tenţii răuvoitoare II. adv. (-a) cu gând rău, cu κακομοίρ-ης, -α, -ικο şi κακόμοιρ-ος, -η, -ο
intenţii rele adj. biet(biată), nefericit(-ă), amărât(-ă) // βρε
κακογλωσσιά, η subst. bârfă, clevetire, pone- τον -o! vai săracul de el!
grire κακομοιριά, η subst. 1. nenorocire, mizerie 2.
κακογουστιά, η subst. faptul de a fi de prost gust lipsă de noroc
κακόγουστ-ος, -η, -o adj. de prost gust, nepotri- κακομοιρίασμέν-ος, -η,-o adj. nenorocit(-ă),
v i t ă ) , penibil(-ă), jenantă) amărâtă), sărman(-â), sărac(-ă)
κακογραμμέν-ος, -η, -o adj. scris(-ă) urât κακομούτσουν-ος, -η, -o adj. urât(-ă), pocită),
κακογραφία, η subst. scriere urâtă, scris neciteţ, diform(-ă)
mâzgălit κακονομία, η subst. legislaţie proastă
κακογράφ-ος, -o, -η subst. persoană cu scris κακοντυμέν-ος, -η, -o adj. prost îmbrăcat(-ă)
urât, neciteţ κακονυχτισμέν-ος, -η, -o adj. care a trecut prost
κακοδαιμονία, η subst. nenoroc, neşansă, ghi- noaptea
nion κακοπαθαίνω, κακόπαθα şi κακοπάθηκα,
κακοδιάθετ-ος, -η, -o adj. indispus(-ă) κακοπαθημένος v.i. a suferi, a se chinui
κακοδικία, η subst. judecată nedreaptă, injusti- κακοπαντρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, κακοπαντρε-
ţie, hotărâre judecătorească nedreaptă μένος v.t. a (se) mărita / a (se) însura prost
κακοπέραση, η subst. viaţă rea/în sărăcie/cu lip-
κακοδιοίκηση, η subst. proastă administraţie
suri / plină de privaţiuni, trai prost
κακοζώ, κακοέζησα v.i. a trăi în sărăcie, a o
κακοπερνώ şi κακοπερνάω, κακοπέρασα,
duce greu
κακοπερασμένος v.i. a trăi prost/în mizerie/cu
κακοζωϊσμέν-ος, -η, -o adj. care a trăit prost,
lipsuri şi suferinţe, a o duce rău
care a trăit în sărăcie κακοπέφτω, κακόπεσα v.i. a cădea pe mâini rele
κακοήθεια, η subst. 1. rea-credinţă 2. med. κακοπιστία, η subst. rea-credinţă
malignitate 3. impoliteţe, necuviinţă κακόπιστ-ος, -η, -o I. adj. de rea-credinţă II.
κακοήθ-ης, -ης, -ες adj. 1. mârşav(-ă), necin- adv. (-a) cu rea-credinţă
stită), de rea-credinţă 2. med. malign(-ă), per- κακοπληρωτής şi κακοπλερωτής, o subst. rău-
nicios(-ioasă) d -ης όγκος tumoare malignă // platnic
-ης αναιμία anemie pernicioasă κακοποίηση, η subst. maltratare, brutalizare
κακόηχ-ος, -η, -o adj. care sună prost κακοποιός, -ός şi -ά, ό adj. răufăcător(-oare)
κακοθάνατ-ος, -η, -o adj. 1. care moare în chi- κακοποιός, o subst. infractor
nuri 2. căruia i s-ar cuveni o moarte în chinuri κακοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, κακοποιημένος v.t.
κακοθανατ-ίζω, -ισα ν. i. a muri în chinuri I. a face rău cuiva 2. a maltrata, a chinui, a bru-
κακοκαιρία, η subst. timp urât, vreme rea taliza
κακοκαρδ-ίζω, -ισα, κακοκαρδισμένος ν. t. a-şi κακοπροαίρετ-ος, -η, -o I. adj. rău intenţionat(-ă)
face inimă rea cuiva, a (se) supăra II. adv. (-a) cu rea intenţie
κακοκεφιά, η subst. lipsă de chef, proastă dis- κακορίζικ-ος, -η, -o adj. 1. nenorocit(-ă) 2. su-
poziţie c i t ă ) , cusurgiu(-oaică)
κακόκεφ-ος, -η, -o adj. cu proastă dispoziţie, κακ-ός, -ή şi -ά, -ό adj. 1. rău, rea, prost(-oastă),
lipsit(-ă) de chef, supărat(-ă) neplăcut(-ă) d -ή θέληση rea voinţă // -ές ενέρ-
κακολογία, η subst. 1. bârfă 2. calomie, deni- γειες acţiuni rele d -ός άνθρωπος om rău d -ή
grare ποιότητα calitate proastă 2. urât(-ă)
κακοσμία - καλάρισμα 281
καλάρ-ω, -ισα v.t. mar. 1. a arunca în mare plase mătase d ~ σιτηρών cultura cerealelor d εντα-
de pescuit 2. a strânge pânzele corăbiei τική ~ cultură intensivă
καλαφατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καλαφατισμένος καλλιεργημέν-ος, -η, -o adj. 1. cultivat(-ă) 2.
v.t. acălăfatui fig. instruit(-ă), educat(-ă)
καλαφάτισ-μα, -ματος, το subst. călăfatuire καλλιεργήσιμ-ος, -η, -o adj. cultivabil(-ă) d -a
καλβινισμός, ο subst. relig. calvinism εδάφη terenuri cultivabile
καλβ-ινιστής, o, -ινίστρια, η subst. relig. cal- καλλιεργητής, o subst. cultivator(-oare)
vin(-ă) καλλιεργητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de cultivare a pă-
καλέ interj, măi // ~ τι μας λες; ce spui tu, măi? mântului II. subst. τα -ά pl. plata cheltuielilor
καλειδοσκόπιο, το subst. caleidoscop necesitate de cultivarea pământului
καλέμι, το subst. daltă καλλιεργ-ώ, -ησα, -ήθηκα, καλλιεργημένος
καλένδες, οι subst. pl. calende // στις ελληνικές v.t. l . a cultiva; a creşte d ~ τη γη a cultiva
~ la calendele greceşti pământul d ~ οπωροφόρα δένδρα a cultiva
κάλεσ-μα, -ματος, το subst. chemare, invitaţie pomi fructiferi 2. fig. a cultiva, a dezvolta, a
καλεσμέν-ος, -η, -o adj. invitat(-ă) face să înflorească d ~ τις τέχνες και τα
καλή, η subst. 1. faţă, partea de deasupra a unui γράμματα a cultiva artele şi literatura 3. biol.
lucru 2. faţa adevărată ~ μικρόβια a cultiva bacterii d καλλιερ-
γημένος (ca adj.) cultivat(-ă), erudit(-ă)
καλημαύκι şi καλημαΰχι, το subst. vezi καμη-
κάλλιο adv. mai bine d ~ αργά πάρα ποτέ mai
λαύκι
bine mai târziu decât niciodată
καλημέρα interj, bună ziua
κάλλιστα adv. foarte bine, excelent
καλημερ-ίζω, -ισα v.t. a da bună ziua
καλλιστεία, τα subst. concurs de frumuseţe
καληνύχτα interj, noapte bună
καλλιτέχνη-μα, -ματος, το subst. operă de artă
καληνυχτ-ίζω, -ισα v.t. a spune noapte bună καλλιτέχν-ης, o, -ιδα, η subst. (şi fig.) artist(-ă)
καλησπέρα interj, bună seara (plastic)
καλησπερ-ίζω, -ισα ν. t. a spune / a da bună seara
καλλιτεχνία, η subst. 1. arte frumoase 2. munca
καληώρα adv. bunăoară
artistului
καλιακούδα, η subst. omit. stăncuţă
καλλιτεχνικ-ός, -ή, -ό I. adj. artistic(-ă) II. adv.
καλίγω-μα, -ματος, το subst. potcovit, potco-
(-ά)
vire
καλλιφωνία, η subst. frumuseţea vocii
καλιγ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καλιγωμένος v.t. a καλλίφων-ος, -η, -o adj. cu voce frumoasă
potcovi d -ώνει τον ψύλλο e un şmecher fără καλλονή, η subst. 1.frumuseţe2. femeie frumoasă
pereche d ινστιτούτο -ς salon de cosmetică
καλιγωτής, o subst. potcovar κάλλ-ος, -ους, το subst. 1. frumuseţe 2. pl. τα
καλικάντζαρος, o subst. mit. strigoi, vampir κάλλη şarm ascuns
κάλιο, το subst. chim. kaliu, potasiu καλλυντικό, το subst. produs cosmetic d κατάσ-
καλκάνι, το subst. 1. iht. calcan 2. constr. calcan τημα -ών magazin de cosmetice
(peretele de la acoperiş) καλλωπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καλλωπισμένος v.t.
καλλι- element de compunere cu sensul de „fru- a înfrumuseţa, a împodobi
mos", „bun" (ν. καλο-) καλλωπισμός, o subst. înfrumuseţare, împodo-
καλλίγραμμ-ος, -η, -o adj. (d. trup) care are o bire
linie frumoasă, armonios(-oasă) καλλωπιστικ-ός, -ή, -ό adj. de înfrumuseţare,
καλλιγραφία, η subst. 1. scris frumos şi regulat de împodobire
2. caligrafie κάλμα, η subst. calm, linişte
καλλιγραφικ-ός, -ή, -ό I. adj. caligrafic(-ă) II. καλμάρισ-μα, -ματος, το subst. calmare, do-
adv. (-ά) " molire, potolire, temperare
καλλιγράφ-ος, -o, -η subst. caligraf(-ă) καλμ-άρω, -αρα şi -άρισα, καλμαρισμένος v.t.
καλλιγραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, καλλιγραφημένος şi i. a (se) calma, a (se) potoli, a (se) linişti
v.t. a scrie frumos, a caligrafia καλντερίμι, το subst. drum pietruit
καλλιέπεια, η subst. eleganţa exprimării, ele- καλ-ό, το subst. bine, binefacere, folos, faptă
ganţă de stil bună, fericire, bunăstare, avantaj, satisfacţie,
καλλιέργεια, η subst. (şifig.) cultivare, creştere, rezultat favorabil d το ~ που σου θέλω binele
cultură d ~ της γης cultivarea pământului d ~ pe care ţi—1 doresc d με το ~ cu binele; cu bine
του μεταξοσκώληκα creşterea viermilor de d πήγαινε στο ~ du-te cu bine // δεν μου βγήκε
καλοβαλμέν - καλοριφέρ 283
σε ~ nu mi-a ieşit în avantaj // έχει όλα τα -ά φόρεμα rochie de vară II. adv. (-ά) (ca) în tim-
του are toate facilităţile // ήταν στα -ά του pul verii
σήμερα era în bună dipoziţie astăzi καλοκαμωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. bine fâ-
καλοβαλμέν-ος, -η, -0 part. ca adj. dichisit(-ă) cut(-ă); frumos(-oasă) d -ος άνθρωπος om bine
καλοβλέπω, καλοεΐδα şi καλόειδα v.t. 1. a ve- făcut
dea bine 2. flg. a vedea cu ochi buni καλοκαρδ-ίζω, -ισα, καλοκαρδισμένος v.t. 1. a
καλόβολ-ος, -η, -o I. adj. docil(-ă), supus(-ă), înveseli 2. a mulţumi
înţelegător(-oare), concesiv(-ă) II. adv. (-a) în καλόκαρδ-ος, -η, -o adj. bun(-ă) la inimă
mod confortabil; în mod înţelegător καλοκοιτ-άζω şi καλοκοιτ-άω, -αξα, καλο-
καλόβραστ-ος, -η, -o adj. care fierbe uşor κοιταγμένος v.t. a privi cu atenţie, a se uita
καλογερ-εΰω, -εψα v.i. 1. a se călugări 2. a trăi bine (la cineva)
ca un călugăr καλολογικ-ός, -ή, -ό adj. lit. ornamental(-ă), de
καλογερική, η subst. călugărie // είναι βαριά η ornamentaţie d βρήκαμε όλα τα -ά στοιχεία
~ greu se căleşte oţelul του ποιήματος am găsit toate elementele orna-
καλογερικ-ός, -ή, -ό I. adj. călugăresc(-ească) mentale ale poeziei
II. adv. (-ά) ca un călugăr καλομαθαίνω, καλόμαθα, καλομαθημένος ν. t.
καλογεροπαίδι, το subst. călugăr tânăr, stagiar şi i. a (se) învăţa / a (se) deprinde cu traiul bun
καλόγερος şi καλόγηρος, o subst. 1. călugăr 2. d -αθε και δεν θέλει να δουλέψει s-a învăţat
cuier 3. furuncul d βγάζω -o a-i apărea un fu- cu traiul bun şi nu vrea să muncească
runcul καλομέλας, o şi καλομέλανο, το subst. chim.
καλογιάννος şi καλόγιαννος, o subst. pasăre calomel
mică καλομελετ-ώ şi καλομελετ-άω, -ησα I. v.t. a
καλόγνωμ-ος, -η, -o adj. binevoitor(-oare) prevesti ceva bun II. v.i. a-şi pune ceva bun în
καλόγουστ-ος, -η, -o adj. de bun gust gând d καλομελέτα κι έρχεται pune-ţi ceva
καλογραμμέν-ος, -η, -o adj. citeţ(-eaţă), lizibil(-ă), bun în gând şi să vezi c-o să se împlinească
scris(-ă) frumos d -o κείμενο text scris frumos καλόμοιρ-ος, -η, -o adj. norocos(-oasă)
καλόγρια şi καλογριά, η subst. maică, călugă- καλοξημερ-ώνει, -ωσε ν. impers. a se lumina
riţă bine de ziuă
καλοδεχούμεν-ος, -η, -opart. ca adj. (bine) pri-
καλοπαντρ-εΰω, -εψα, -εύτηκα, καλοπαντρε-
miră), cu plăcere
μένος v.t. a căsători / a mărita / a însura bine
καλοδιάθετ-ος, -η, -o adj. bine dispus(-ă), cu 0
(cu cineva bogat)
bună stare sufletească
καλοπέραση, η subst. trai bun, bunăstare d η
καλο(ε)ξετ-άζω, -ασα, -άστηκα, καλοεξετασ-
φτώχεια δεν είναι ~ sărăcia tot sărăcie ră-
μένος v.t. a cerceta cu atenţie, a controla amă-
mâne
nunţit
καλοζωία, η subst. trai bun καλοπερνώ şi καλοπερνάω, καλοπέρασα,
καλοζωϊσμέν-ος, -η, -o adj. care a trăit bine/a καλοπερασμένος ν. i. a trăi bine, a o duce bine
dus un trai bun καλοπιάνω, καλόπιασα v.t. a se pune bine cu
καλοήθ-ης, -ης, (καλόηδες) adj. med. benign(-ă) cineva
d -ης όγκος tumoare benignă καλόπιασ-μα, -ματος, το subst. (mai ales la pl.)
καλοθελητής, o, -ήτρια, η subst. peior. binevoi- faptul de a se pune bine pe lângă cineva
tor(-oare) καλόπιοτ-ος, -η, -o adj. care se bea cu plăcere,
καλοθρεμμέν-ος, -η, -o part. ca adj. bine hră- bun(-ă) la gust d έχει κι ένα -o κρασί are şi un
nit(-ă), gras(-ă) vin bun
καλοκάγαθ-ος, -η, -o adj. foarte bun(-ă), plin(-ă) καλοπιστία, η subst. bună credinţă
de bunătate καλόπιστ-ος, -η, -o I. adj. de bună credinţă II.
καλοκαιρ-εόει, -εψε ν. impers. se face timp fru- adv. (-a) cu bună credinţă
mos καλοπληρωτής, o subst. 1. bun platnic 2. per-
καλοκαίρι, το subst. vara, anotimpul verii soană care plăteşte bine
καλοκαιρία, η subst. vremea frumoasă, zi fru- καλοπροαίρετ-ος, -η, -o I. adj. bine intenţio-
moasă n a l ă ) II. adv. (-a) cu bune intenţii
καλοκαιρ-ιάζει, -ίασε ν. impers. începe vara καλορίζικ-ος, -η, -o I. adj. norocos(-oasă) Π.
καλοκαιριάτικ-ος, -η, -o şi καλοκαιριν-ός, -ή, adv. (-a) cu noroc
-ό I. adj. de vară, estival(-ă), văratic(-ă) d -ό καλοριφέρ, το subst. calorifer
284 κάλος - καλώδιο
κάλος, ο subst. bătătură // πατώ κάποιον στον καλπ-άζω, -ασα v.i. (şifig.) a galopa
κάλο a călca pe cineva pe bătătură (a supăra) καλπάκι, το subst. calpac
καλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. bun(-ă) d -ή καρδιά ini- καλπασμός, o subst. galop
mă bună d είναι -ός στη ψυχή este bun la su- κάλπη, η subst. urnă electorală
flet d μιά και -ή o dată şi bine d -ή αντάμωση! κάλπικ-ος, -η, -o I. adj. falsificat(-ă), fals(-ă),
să ne întâlnim cu bine, pe curând! d ώρα -ή! contrafăcut(-ă) d -η δεκάρα ban fals II. adv.
călătorie bună 2. bun(-ă), agreabil(-ă), plăcut(-ă) (-a) în mod fals
d -οί τρόποι bune maniere d -ό ταξίδι! drum καλπονοθεία, η subst. pl. falsificare a rezulta-
bun! d οι -οί λογαριασμοί κάνουν τους -ούς telor alegerilor
φίλους frate, frate dar brânza-i pe bani 3. fru- κάλτσα, η subst. ciorap d ~ του διαβόλου om
mos(-oasă) d -ός καιρός timp frumos 4. (la
voc) d έ! măi! II. adv. 1. (-ά) bine, perfect, just, foarte deştept
complet d ~ το σκέφτηκες bine te-ai gândit d καλτσοβελόνα, η subst. croşetă (pentru împletit
ξέρει ~ τη δουλειά του îşi cunoaşte bine mun- ciorapi)
ca d πολύ ~ foarte bine d είμαι ~ sunt bine, καλτσοδέτα, η subst. jartieră
sunt sănătos d σώνει καί ~ cu orice preţ d ~ καλ(τ)σόν, το subst. ciorapi pantalon, dres
έκανες ai făcut bine d ~ θα κάνεις να έρθεις καλύβα, η subst. colibă
ai face bine dacă ai veni d πάω ~ a o duce bine κάλυκας, o subst. 1. bot. caliciu 2. milit. tub de
2. (-ώς) d -ώς ωρίσατε! bine aţi venit! d -ώς cartuş
ήλθες! bine ai venit d -ώς σας βρήκαμε! bine κάλυμ-μα, -ματος, το subst. 1. capac, învelitoa-
v-am găsit re 2. acoperământ de cap 3. cuvertură 4. fin.
καλοστεκούμεν-ος, -η, -o adj. 1, bine situat(-ă) acoperire în aur (a monedei naţionale)
din punct de vedere economic, înstărit(-ă) 2. καλυμμαύχιον sau καλυμαύχι, το subst. cami-
care se ţine bine lafcă
καλοσυνάτ-ος, -η, -o adj. plin (de) bunătate καλύπτρα, η subst, voal, văl, batic
καλοσυν-εύει, -εψε ν. impers. se face timp frumos
καλύπτω, κάλυψα, καλύφτηκα şi καλύφθηκα,
καλοσύνη, η subst. 1. bunătate 2. faptă bună,
καλυμμένος v.t, l . a acoperi, a înveli 2, a tăi-
binefacere 3. timp frumos
nui, a ascunde 3, milit. a proteja 4. a satisface /
καλοσυνηθ-ίζω, -ισα, καλοσυνηθισμένος v.t. şi ί.
a acoperi o necesitate 5. fin. a acoperi cheltuie-
a (se) învăţa cu traiul bun
lile 6. a epuiza o discuţie, un subiect 7. a trans-
καλοτάξιδ-ος, -η, -o adj. (d. un vapor) care
mite la TV / a face un documentar despre un
rezistă la furtună
eveniment
καλοτυχ-ίζω, -ισα v.t. a considera pe cineva fe-
καλυτέρευση şi καλυτέρεψη, η subst. îmbunătă-
ricit (-ă); a ferici
καλότυχ-ος, -η, -o adj. norocos(-oasă) ţire, ameliorare
καλούδια, τα subst. pl. cadouri (mai ales dul- καλυτερ-εύω, -εψα I. v.t. a îmbunătăţi, a amelio-
ciuri) ra II. v.i. 1. a se ameliora, a se îmbunătăţi 2. a
καλού κακού adv. pentru orice eventualitate se întrema, a se înzdrăveni
καλούμ(π)α, η subst. mosorul de sfoară pentru καλύτερ-ος, -η, -o I. adj. mai bun(-ă) II. adv.
lansarea zmeului de hârtie (-a) mai bine d είμαι ~ sunt mai bine d ~
καλούπι, το subst. 1. calup, formă, model 2. Ste- το'χω prefer d ~ έτσι mai bine aşa
reotip κάλυψη, η subst. (şi fig.) 1. acoperire 2. epuiza-
καλούπω-μα, το subst. operaţia de turnare în rea unei discuţii 3. transmisie TV
formă κάλφας, o subst. calfă
καλουπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καλουπωμένος καλ-ώ, κάλεσα, καλέστηκα şi κλήθηκα, καλεσ-
v.t. a turna în formă μένος v.t. l . a invita d ~ στο τραπέζι a invita
καλοφαγ-άς, o, -ού, η subst. gurmand(-ă), mân- la masă 2. a chema d ~ στα όπλα a chema sub
căcios(-oasă) arme d ~ σε βοήθεια a chema în ajutor // ~
καλοφαγία, η subst. faptul de a se mânca bine μάρτυρες a chema ca / drept martori
καλοφτιαγμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (şi flg.) καλωδιακ-ός, ή, ό adj. prin cablu, cu cablu(tele-
bine făcut(-ă) d άνθρωπος -ος om bine făcut viziune etc.)
καλόχρον-ος, -η, -o adj. (urare) care are un an καλώδιο, το subst. cablu, odgon, parâmă d ~
bun υψηλής εντάσεως cablu de înaltă tensiune d ~
καλόψυχ-ος, -η, -o adj. care are un suflet bun ρυμουλκήσεως cablu de remorcaj
καλώς - καμπυλωτός 285
καλώς adv. bine, just, corect // έχει ~ de acord, καμίνευση, η subst. tehn. topire în furnal a mine-
este bine d ~ τον fii bine venit d ~ όρισες bine reului
ai venit (urare) καμίνι, το subst. furnal, cuptor industrial
καλωσορ-ίζω, -ισα v.t. a ura bun venit, a primi καμιόνι, το subst. camion, autocamion
pe cineva cu drag καμουτσί(κι), το subst. bici
καλωσόρισ-μα, -ματος, το subst. primire căldu- καμουφλάζ, το subst. 1. camuflaj 2. deghizare
roasă/cordială καμουφλάρισ-μα, -ματος, το subst. camuflare
κάμα, η subst. cuţit cu două tăişuri, pumnal καμουφλάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, καμουφλαρισ-
καμάκι, το subst. 1. harpon l.fig. acostare / agă- μένος v.t. l . a camufla 2. a deghiza
ţat de femei necunoscute 3. bărbat care acos- καμπάνα, η subst. 1. clopot (de biserică) d χτυ-
tează/agaţă femei necunoscute πούν οι -ες bat clopotele 2. pedeapsă aspră 3.
καμακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καμακωμένος v.t. cabană
a prinde peşte / a pescui cu harponul καμπαναριό, το subst. clopotniţă
κάμαρα şi κάμαρη, η subst. cameră, odaie καμπάνια, η subst. campanie d προεκλογική ~
καμάρα, η subst. 1. arc de triumf; arcadă 2. anat. campanie electorală
bolta tălpii piciorului καμπανίτης, o subst. şampanie (franţuzească),
καμάρι, το subst. mândrie, orgoliu, înfumurare vin spumos
d το χω ~ mă mândresc cu.. καμπανοκρουσία, η subst. sunetul de clopot (de
καμαριέρ-ης, o, -α, η subst. camerist(-ă) biserică)
καμαρίλα, η subst. pol. camarilă καμπανούλα, η subst. bot. campanulă, clopoţel
καμαρίνι, το subst. (la teatru) cabină καμπαρέ, το subst. invar, cabaret
καμαρότος, o subst. mar. îngrijitor de cabine, καμπαρντίνα, η subst. text. vezi καπαρντίνα
steward pe o navă καμπή, η subst. 1. cotitură d στη ~ του δρόμου la
καμάρω-μα, -ματος, το subst. împăunare, în- cotitura drumului 2. întorsătură
gâmfare κάμπια, η subst. zool. omidă
καμαρ-ώνω, -ωσα, καμαρωμένος I. v.t. a privi κάμπιγκ, το subst. camping
cu mândrie II. v. i. a se mândri καμπίνα, η subst. (la avion, vapor) cabină
καμαρωτ-ός, -ή, -ό I. adj. mândru(-ă), falnic(-ă), καμπινέ, το şi καμπιν-ές, o (pl. -έδες) subst.
semeţ(-eaţă) II. adv. (-ά) cu mândrie, falnic d toaletă, closet
~ περνούν τα φανταράκια trec falnic soldaţii καμπίσ-ιος, -ια, -io adj. de câmp, de şes
καματερό, το subst. bou de plug κάμπος, o subst. câmp, şes
κάματος, o subst. istovire, trudă, epuizare κάμποσ-ος şi καμπόσ-ος, -η, -o adj. 1. destul(-ă),
καμβ-άς, o (pl. -άδες) subst. canava de ajuns(-ă) // πέρασε -ος καιρός a trecut des-
καμέλια, η subst. bot. camelie tul timp 2. câtăva, câtva d μου έδωσε -α μήλα
καμεός, o subst. min. camee mi-a dat câteva mere d κάνει τον -o face pe
κάμερα, η subst. cameră de luat vederi d ~ τηλεο- grozavul
ράσεως cameră de televiziune κάμποτο, το subst. text. americă
καμεραμάν, o subst. cameraman, operator cine- καμπούρα, η subst. cocoaşă, gheb
matografic/de televiziune καμπούρ-ης, -α, -ικο adj. cocoşat(-ă), ghe-
καμήλα, η subst. zool. cămilă bos(-oasă), gârbov(-ă), gârbovit(-ă)
καμηλαύκι subst. potcap καμπουρ-ιάζω, -ιασα, καμπουριασμένος v.i. a
καμηλιέρ-ης, o (pl. -ηδες) subst. conducător de se cocoşa, a se gheboşa, a se gârbovi
cămile καμπούριασ-μα, -ματος, το subst. gheboşare,
καμηλίσι-ος, -α, -o adj. 1, de cămilă 2. din păr gârbovire, cocoşare
de cămilă καμποχώρι, το subst. sat din şes, sat de câmpie
καμηλοπάρδαλη, η subst. zool. girafa κάμπτω, έκαμψα, κάμφθηκα (κεκαμμένος) v.t.
καμικάζι, o subst. invar, kamikaze 1. a îndoi, a încovoia, a curba 2. a face să ce-
καμιλό adj. invar. text. (d. stofa) camelhar (de deze
culoarea cămilei) καμπύλη, η subst. curbă, linie curbă
καμινάδα, η subst. horn, coş de fum, coş de fur- καμπυλόγραμμ-ος, -η, -o adj. curbiliniu(-ie)
nal, de uzină etc. καμπύλ-ος, -η, -o adj. curb(-ă) d -η επιφάνεια
καμιναέριο, το subst. gaz de furnal suprafaţă curbă (convexă)
καμινάρης, o subst. furnalist καμπυλότητα, η subst. curbură, convexitate
καμινέτο, το subst. lampă de spirt καμπυλωτ-ός, -ή, -ό adj. curbat(-ă), cu linii curbe
κανονιστικότητα - καπιταλιστικός 287
că.., 3. a nu-şi mai desprinde privirea de la ci- καστελάνος şi καστελλάνος, o subst. castelan
neva / ceva καστέλι, το subst. castel
καρφωτ-ός, -ή, -ό I, adj. 1. bătut(-ă) în cuie 2. κάστορας, o subst, zool. castor
prins(-ă) că a trădat II. adv. (-ά) καστορέλαιο, το subst. ulei de ricin
καρχαρίας, o subst. iht. (şi flg.) rechin καστόρι, το subst. antilopă d τα -α pantofi de
κάρωση, η subst. letargie, amorţeală antilopă
καρωτίδα, η subst. anat. carotidă καστόριν-ος, -η, -o adj. făcut(-ă) din antilopă
κάσα, η subst. 1. cutie (de lemn) 2. sicriu 3. casă κάστρο, το subst. cetate, fort, fortăreaţă
de bani 4. cadru de lemn între perete şi tocul κατά prep. I, (cuG) 1. împotriva, contra d ~ του
unei uşi, al unei ferestre etc. 5. miza pusă în joc πολέμου împotriva războiului d ~ του εχθρού
de fiecare jucător de cărţi contra inamicului 2. la d τον έρριξα ~ γης
κασέλα, η subst. cufăr, sipet, ladă l-am aruncat la pământ II. (cu Ac) 1. spre, către
κασέ, το subst. invar. 1. forma finală a paginii cu d πήγε ~ την αγορά s-a dus spre piaţă d ~ τα
„bun de tipar" 2. plată făcută unui artist τέλη της εβδομάδας spre sfârşitul săptămânii
κασέρι, το subst. caşcaval d ~ την άνοιξη către primăvară 2. din d ~ λά-
κασέτα, η subst. casetă (audio / video) θος din greşeală d ~ τύχη din întâmplare 3. în
κασετίνα, η subst. cutie (pentru creioane, bijute- d ~ τον καιρό εκείνο în aceea vreme d ~ την
rii etc.) περίοδο του πολέμου în timpul războiului // ~
κασετοπειρατία, η subst. reproducerea şi comer- βάθος în fond d ~ τα άλλα în rest 4. conform
cializarea ilegală a casetelor audio / video, pira- d ~ το νόμο conform legii d ~ τη δήλωση του
teria cu casete conform declaraţiei sale 5. după d ~ τη γνώμη
κασετόφωνο, το subst. casetofon μου după părerea mea d ~ πάσαν πιθανότητα
κασίδα, η subst. med. chelire după toate probabilităţile 6. prin d ~ τι δια-
κασιδιάρ-ης, -α, -ικο adj. chelit(-ă), chel(-eală), φέρει prin ce se deosebeşte? 7. drept în // ~
chelos(-oasă) πρόσωπον drept în faţă d κατ'ευθείαν direct d
κάσκα, η subst. cască άφησέ τα ~ μέρος lasă-le la o parte d ~ τρόπο
κασκαντέρ, o subst. invar, cascador τέλειο (într-un mod) perfect d ~ μήκος και ~
κασκαρίκα, η subst. farsă, păcăleală d να μη πλάτος de-a lungul şi de-a latul
μου κάνεις καμιά ~ să nu-mi faci vreo păcă- κατα- şi κατ- şi κάθ- elemente de compunere
leală denotând intensitate "de tot, foarte mult" sau
κασκέτο, το subst. şapcă contrarietate
κασκόλ, το subst. invar, fular καταβάλλω, κατέβαλα, καταβλήθηκα, κατα-
κασκορσέ, το subst. invar, maieu, maiou (βε)βλημένος v.t. l . a învinge // ~ τον εχθρόν
κασ-μάς, o (pl. -άδες) subst. cazma a învinge duşmanul 2. a slăbi d η αρρώστια
κασμίρι, το subst. text. caşmir τον κατέβαλε boala 1-a slăbit 3. a depune (efor-
κασόνι, το subst. 1. ladă 2. milit. cheson turi) // ~ προσπάθειες depun eforturi 4. fin. a
κασπό, το subst. invar, material de învelit (glas- depune o sumă, a plăti d ~ τα λεπτά a depune
trele de flori) banii
κασσίτερος, o subst. chim. cositor, staniu καταβαραθρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καταβαρα-
καστ, το subst. invar, distribuţie (a unei piese / film) θρωμένος v.t. l . a arunca în prăpastie 2. fig. a
κάστα, η subst. castă distruge
κασταν-άς, o (pl. -άδες) subst. vânzător de cas- καταβαράθρωση, η subst. 1. prăbuşire în prăpas-
tane (pe stradă) tie 2. fig. ruinare, pierdere, distrugere
καστανιά, η subst. bot. castan κατάβαση, η subst. coborâre, dare jos
καστανιέτες, οι subst. castaniete καταβεβλημέν-ος, -η, -opart. ca adj. epuizat(-ă),
κάστανο, το subst. castană d δεν χαρίζει -α nu doborât(-ă)
iartă pe nimeni καταβόθρα, η subst. canal de scurgere a apei
καστανομάλλ-ης, -α şi -ούσα, -ικο adj. cu păr murdare
castaniu, şaten(-ă) καταβολάδα, η subst. marcotă, lăstar
καστανόξανθ-ος, -η, -o adj. care are părul cas- καταβολή, η subst. 1. depunere (de bani) d η ~
taniu-blond του χρέους 1. depunerea datoriei 2. slăbire,
κασταν-ός, -ή, -ό adj. castaniu(-ie), brun(-ă); (d. epuizare d η ~ δυνάμεων slăbirea forţelor //
ochi) căprui καταβολές, οι (şi cu sensul) trăsături moşte-
καστανόχω-μα, -ματος, το subst. mraniţă nite d από -ς κόσμου de la crearea lumii
292 κατάβρεγμα - καταθέτω
κατάβρεγ-μα, -ματος, το subst. faptul de a stro- unile cuiva 2. a dezaproba, a blama 3 .fig. a sili,
pi de jur-împrejur a obliga, a constrânge pe cineva la ceva greu de
καταβρεχτήρας, o subst. stropitoare (vehicul) suportat καταδικασμένος (şi cu sensul) con-
καταβρεχτήρι, το subst. stropitoare (pt. rufe) damnară) fără speranţă
καταβρέχω, κατάβρεξα, καταβρέχτηκα, καταβ- καταδικαστικ-ός, -ή, -ό adj. de condamnare //
ρεγμένος v.t. a stropi / a uda de jur-împrejur // jur. -ή απόφαση sentinţă de condamnare
cu aoristul pasiv II (καταβράχηκα) a uda καταδίκη, η subst. 1. condamnare djur. ~ σε ισό-
leoarcă, a muia βια δεσμά condamnare la punere în lanţuri pe
καταβροχθ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.i. 1. a devora 2. viaţă 2. dezaprobare, înfierare 3.fig. martiriu,
fig. a face ceva pe nerăsuflate, a devora (o car- suferinţă, chin
te) 3. a face risipă κατάδικ-ος, -o, -η subst. condamnat(-ă), osân-
καταβυθ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καταβυθισμένος diră)
ν. t. a scufunda complet καταδίνω v.t. a denunţa, a pâri
καταβύθιση, η subst. scufundare (a unui vas etc.) καταδιωκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de urmărire// -ό
καταγάλαν-ος, -n, -o adj. complet albastru(-ă) απόσπασμα detaşament de urmărire 2. de vâ-
καταγγελία, η subst. 1. acuzare 2. acuzaţie nătoare -ό αεροπλάνο avion de vânătoare
καταγγέλλω, κατάγγειλα şi κατήγγειλα, καταγ- καταδιώκω, καταδίωξα, καταδιώχθηκα şi κα-
γέλθηκα, καταγγελμένος v.t. l . a pâri, a re- ταδιωγμένος v.t. l . a urmări // -ω τον εχθρό a
clama, a da în judecată 2. a acuza 3. a anula o urmări pe inamic 2. a persecuta
convenţie, o înţelegere, a nu o mai recunoaşte καταδίωξη, η subst. 1. urmărire 2. persecutare,
καταγέλαστ-ος, -η, -o adj. ridicol(-ă) persecuţie // med. μανία -ς mania persecuţiei
καταγής adv. la pământ, la sol, jos κατάδοση, η subst. denunţ
καταγίνομαι, v.d. a se ocupa de, a lucra la d ~ καταδότ-ης, o, -τρια, η subst. denunţător(-oare)
με τη ζωγραφική mă ocup de pictură καταδρομ-έας, o (pl. -είς) subst. soldat dintr-o
κάταγ-μα, -ματος, το subst. med. fractură trupă de incursiune
κατάγομαι v.d. a-şi avea originea, a fi originar(-ă), καταδρομή, η iubst. incursiune
a se trage, a proveni // η οικογένεια του καταδρομικό, το subst. 1. mar. crucişător 2. aero-
κατάγεται από τη Θεσσαλία familia lui este navă de război
originară din Tesalia καταδυνάστευση, η subst. asuprire, oprimare
καταγραφή, η subst. 1. înregistrare 2. inventari-
καταδυναστ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκα, κα-
ere 3. recensământ
ταδυναστευμένος v.t. a asupri, a oprima
καταγράφω, κατέγραψα, καταγράφτηκα, κατα-
καταδύ-ομαι, -θηκα v.r. l . a plonja, a sări în apă
γραμμένος v.t. l . a înregistra 2. a inventaria 3.
a face recensământ 2. a se cufunda
καταγωγή, η subst. origine, obârşie, sorginte d η κατάδυση, η subst. 1. plonjare, săritură în apă 2.
~ των ειδών originea speciilor imersiune, afundare, scufundare
καταγώγιο, το subst. loc rău famat, tripou καταδύτ-ης, o, -ρια, η subst. sport sportiv care
καταδεικνύω şi καταδείχνω, κατέδειξα şi κα- sare de la trambulină în apă
τάδειξα, καταδείχτηκα şi καταδείχθηκα v.t. καταζητούμεν-ος, o, -η, η subst. urmărit(-ă),
a demonstra (în mod incontestabil) dat(-ă) în urmărire
καταδέχομαι, καταδέχτηκα v.d. l . a găsi de cu- καταζητώ, καταζητούμαι (d. poliţie, procura-
viinţă, a catadicsi, a consimţi să fie familiar cu tură) v.t. a urmări, a căuta în vederea arestării
subalternii 2. a găsi de cuviinţă să facă ceva sub κατάθεσ-η, η subst. 1. punere 2. depunere (bani
demnitatea sa etc.) // έχω -εις στην τράπεζα am depuneri la
καταδεκτικ-ός şi καταδεχτικ-ός, -ή, -ό I. adj. bancă // ~ των όπλων depunerea armelor 3.
amabil(-ă), binevoitor(-oare), prietenos(-oasă) jur. depoziţie // ~ του μάρτυρα depoziţia mar-
II. adv. (-ά), în mod binevoitor torului
καταδεκτικότητα, η şi καταδεχτικότητα, η καταθέτ-ης, o, -ρια η subst. depunător(-oare)
subst. amabilitate, bunăvoinţă, atitudine bine- καταθέτω, κατέθεσα şi κατάθεσα, (κατατίθε-
voitoare (faţă de inferiori) μαι), κατατέθηκα, κατατεθειμένος v.t. 1. a
καταδικ-άζω, -ασα, -άστηκα, καταδικασμέ- lăsa jos 2. a depune // ~ χρήματα a depune
νος v.t. l . a condamna // jur. -ω σε πέντε χρό- bani // ~ αίτηση a depune o cerere // ~ τα
νια φυλακή a condamna la cinci ani închisoare όπλα a depune armele // ~ την εντολή a
// -αζω τις ενέργειες κάποιου a condamna acţi- depune un mandat 3. jur. a face o depoziţie // ~
καταθλίβω - καταλαβαίνω 293
στο δικαστήριο μαρτυρίαν a face ο depoziţie κατάκοιτ-ος, -η, -o adj. ţintuit(-ă) la pat, bol-
la tribunal nav(-ă) în pat d είναι -ος este bolnav în pat
καταθλίβω (καταθλίβομαι) v.t. a mâhni, a în- κατακόμβη, η subst. catacombă
trista κατακομματ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, κατα-
καταθλιπτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. trist(-ă); apăsă- κομματιασμένος v.t. a îmbucătăţi, a tăia în bu-
tor(-oare) // -ή ατμόσφαιρα atmosferă apăsă- căţi, a ciopârţi
toare 2. deprimant(-ă) II. adv. (-ά) 1. în mod κατάκοπ-ος, -η, -o adj. foarte obosit(-ă), exte-
apăsător, cu tristeţe 2. în mod deprimant nuară)
κατάθλιψη, η subst. 1. mâhnire, întristare 2. de- κατακόρυφο, το subst. culme, apogeu, zenit d
primare, depresie φθάνω στο ~ της δόξης a ajunge în culmea
καταιγίδα, η subst. furtună, vijelie, uragan gloriei
καταιγισμός, o subst. milit. rafală d ~ πυρός κατακόρυφ-ος, -η, -o I. adj. vertical(-ă) II. adv.
rafală de împuşcături (-a) pe direcţie verticală
καταιονισμός, o subst. duşare, duş κατακόρυφος, η subst. 1. (linie) verticală 2. geom.
καταισχύνη, η subst. ruşine mare; oprobriu, linie perpendiculară pe un plan orizontal 3.
κατακαημέν-ος, -η, -opart. ca adj. nenorocit(-ă) gimn. lumânare
κατακάθι, το subst. sediment, depunere d fig. κατακράτηση, η subst. 1. reţinere (cu forţa sau
τα -ια της κοινωνίας drojdia societăţii ilegal) 2. med. retenţă (de lichide)
κατακαθ-ίζω şi κατακάθ-ομαι, -ισα v.i. / v.d. a κατακρατ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κατακρατημένος
se depune, a se sedimenta, a se aşeza la fund, a v.t. l . a reţine arbitrar (persoane) 2. a reţine în
forma un sediment corp şi a nu putea elimina (lichide etc.)
κατάκαρδα adv. din toată inima d σου εύχομαι κατακραυγή, η subst. huiduială d γενική ~ dez-
~ îţi urez din toată inima // το πήρε ~ i-a dat aprobare generală
prea mare importanţă κατακρεούργηση, η subst. sacrificarea animale-
κατακεραυν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κατακερα- lor şi prelucrarea cărnii
υνωμένος v.t. (mai ales o acuzaţie) a lovi ca κατακρεουργ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κατακρεουρ-
trăsnetul, a lăsa interzis(-ă) γημένος v.t. a sacrifica un animal şi a-i prelu-
κατακερματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, κατακερμα- cra carnea
τισμένος v.t. a fărâmiţa, a fărâma, a tăia în bu- κατακρίμνηση, η subst. 1. prăbuşire în prăpastie
căţi 2. chim. precipitare, depunere de sediment
κατακερματισμός, o subst. fărâmiţare; tăiere în κατακρίνω, κατέκρινα, κατακρίθηκα, v.t. a
bucăţi, îmbucătăţire critica aspru, a dezaproba, a condamna // ~ τη
κατακέφαλα adv. în moalele capului // τον συμπεριφορά κάποιου a condamna purtarea
χτύπησα ~ l-am lovit în moalele capului cuiva
κατακεφαλιά, η subst. lovitură în cap κατάκτησ-η, η subst. (şi fig.) cucerire d εδαφι-
κατακλέβω, κατάκλεψα v.t. l . a fura cât mai κές -εις cuceriri teritoriale d έκανα μια ~ am
mult, a fura totul l.flg. a înşela la socoteală făcut o cucerire
κατακλείδα, η subst. 1. mec. declic, articulaţie κατακτ-ητής, o -ήτρια, η subst. cuceritor(-oare)
la automobil 2. încheiere, final al unei cuvân- d οι ξένοι -ές cuceritorii străini d fig. ~ καρ-
tări / compuneri, concluzie d înv. εν κατα- διών cuceritor de inimi
κλείδι în concluzie κατακτητικ-ός, -ή, -ό adj. de cucerire, de ocu-
κατάκλειστ-ος, -η, -o I. adj. complet închis(-ă), pare d -ή πολιτική politică de cucerire
zăvorât(-ă) II. adv. (-a) κατακτώ, κατέκτησα şi κατάκτησα, κατακτή-
κατάκλιση, η subst. culcare (în pat) θηκα, κατακτημένος v.t. 1. (şi fig.) a cuceri
κατακλύζω, κατέκλυσα, κατακλύστηκα, κα- ceva, a ocupa 2. a cuceri pe cineva
τακλυσμένος. v.t. l . a inunda, a umple cu apă, κατακυρι-εύω, -εψα şi -ευσα, -εύτηκα, κατα-
a acoperi cu apă 2. a umple total un loc κυριευμένος v.t. a lua cu totul în stăpânire, a
κατακλυσμιαί-ος, -α, -o adj. (d. ploaie) puter- domina, a subjuga
nică, torenţială κατακυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κατακυρωμένος
κατακλυσμ-ός, o subst. 1. potop d relig. o ~ του ν. t. a adjudeca, a atribui, a da
Νώε potopul lui Noe 2. inundaţie, revărsare de κατακύρωση, η subst. adjudecare
ape fig. dezastru, calamitate; cataclism d φέ- καταλαβαίνω, κατάλαβα v.t. (şifig.) a înţelege
ρνει τον -ό invoacă piedici şi greutăţi, ca şi ceva / pe cineva, a pricepe, a-şi da seama // δεν
cum ar fi sfârşitul lumii σε ~ nu te înţeleg d του έδωσα να καταλάβει
294 καταλαγιάζω -κατανεμητής
ότι... i-am dat sâ înţeleagă că... // αμέσως κατάλοιπο, το subst. rest, reziduu d ραδιοενε-
κατάλαβα τι τρέχει imediat mi-am dat seama ργά -α resturi radioactive
ce se petrece κατάλυ-μα, -ματος, το 1. loc de popas; aşezare
καταλαγ-ιάζω, -ιασα v.i. (d. o situaţie agitată) a vremelnică 2. milit. cartiruire
se calma, a se linişti κατάλυση, η subst. 1. desfiinţare, răsturnare 2.
καταλάγιασ-μα, -ματος, το subst. calmare, li- chim. cataliză 3. bis. permisiune de a se mânca
niştire de dulce, harţi 4. milit. oprirea unităţii militare
καταλαμβάνω, κατέλαβα, καταλήφθηκα, κα- pentru cartiruire
τειλημμένος I. ν. ί. l . a ocupa, a stăpâni d τα καταλύτης, o subst. chim. catalizator
εχθρικά στρατεύματα κατέλαβαν την πόλη καταλυτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. determinant(-ă) 2.
armatele duşmane au ocupat oraşul 2. a dobân- clarificator(-oare) 3. chim. catalitic(-ă)
di o poziţie / demnitate / funcţie 3. a pune stăpâ- καταλύω, κατέλυσα v.i. a rămâne undeva în mod
nire pe (o clădire, un teren etc.) II. v.r. κατα- provizoriu pentru găzduire d ~ σε ξενοδοχείο
λαμβάνομαι (şi cu sensul) a fi cuprins(-ă) de, a fi găzduit(-ă) la hotel
a fi stăpânit(-ă) de d καταλήφθηκα από φόβο καταλύω, κατέλυσα, καταλύθηκα, v.t. a desfi-
m-a cuprins frica inţa, a distruge, a aboli d jur. ~ τα προνόμια a
καταλεπτώς adv. în mod amănunţit, în mod pre- aboli privilegiile
cis κατάματα adv. drept în ochi
καταλήγω, κατέληξα ν. i. l . a termina, a încheia, καταματωμέν-ος, -η, -o adj. plin(-ă) de sânge,
a ajunge la sfârşit d ~ στο συμπέρασμα a însângerat(-ă)
ajunge la concluzie d κατέληξε μπεκρής a καταμερισμός, o subst. repartiţie, distribuire, di-
ajuns un beţiv 2. gram. a avea o terminaţie viziune d ~ εργασίας diviziune a muncii
καταληκτικ-ός, -ή, -ό adj. de terminaţie d -ός καταμεσήμερο, το subst. ziua-n amiaza mare; în
στίχος vers terminat printr-un picior incomplet plină zi; amiază
κατάληξη, η subst. 1. sfârşit 2. gram. terminaţie καταμεσής adv. exact la mijloc, tocmai la mijloc
καταληπτικ-ός, -ή, -ό adj. cataleptic(-ă), care κατάμεστ-ος, -η, -o adj. arhiplin(-ă), ticsit(-ă),
suferă de catalepsie plin(-ă) până la refuz
καταληπτ-ός, -ή, -ό adj. uşor de înţeles, inteli- καταμέτρηση, η subst. numărătoare exactă
gibilă), clar(-ă) καταμετρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, καταμετρημένος
κατάληψη, η subst. 1. ocupare, cotropire; cuce- ν. t. a număra exact
rire 2. luare în stăpânire κατάμον-ος, -η, -o adj. singur(-ă) de tot
καταληψία, η subst. med. catalepsie κατάμουτρα, adv. în faţă, pe faţă, direct // του
καταληψίας, o subst. ocupant, cotropitor το είπε ~ i-a spus-o pe faţă
καταναγκ-άζω, -ασα, v.t. a constrânge, a sili, a
καταλλαγή, η subst. econ. agio
forţa, a obliga
κατάλληλ-ος, -η, -o I. adj. potrivit(-ă), cores-
καταναγκασμός, o subst. 1. constrângere, silire,
punzător(-oare), nimerit(-ă), adecvat(-ă) d -η
forţare 2. jur. coerciţie
μέθοδος metodă potrivită // -η δίαιτα regim
καταναγκαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. forţat(-ă), im-
corespunzător d -o φόρεμα rochie potrivită d
pus(-ă), silit(-ă), silnic(-ă) // -ά έγρα muncă
-a λόγια cuvinte potrivite // o -ος άνθρωπος silnică II. adv. (-ά) în mod forţat, prin con-
στην -η θέση omul potrivit la locul potrivit II. strângere
adv. (-a) în mod corespunzător, cum trebuie / καταναλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, καταναλωμ-
se cuvine // του μίλησα ~ i-am vorbit cum tre- ένος v.t. şi i. l . a consuma, a cheltui; a epuiza
buie / se cuvine 2. a funcţiona pe bază de (combustibil etc.)
καταλληλότητα, η subst. 1. oportunitate 2. fap- κατανάλωση, η subst. 1. consum, consumare,
tul de a fi corespunzător consumaţie d αγαθά πλατειάς -ς bunuri de
καταλογάδην adv. în proză larg consum 2. circulaţia mărfurilor
καταλογ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, v.t. a imputa, a face καταναλ-ωτής, o, -ήτρια, η subst. consuma-
răspunzător pe cineva tor(-oare)
καταλογισμός, o subst. 1. imputare, imputaţie2. καταναλωτικ-ός, -ή, -ό adj. de consum d -ά
tragere la răspundere αγαθά bunuri de consum d -ή κοινωνία so-
κατάλογος, o subst. 1, listă // ~ φαγητών listă cietate de consum
de bucate d εκλογικός - listă electorală d κατανεμητής, o, -ήτρια, η subst. distribuitor
ονομαστικός ~ lista nominală 2. catalog (-oare)
κατανέμω - καταποντισμός 295
κατευθείαν adv. în mod direct κατήχηση, η subst. relig. (şi fig.) catehizare, ini-
κατεύθυνση, η subst. 1. direcţie, sens l.fig. traseu ţiere în probleme de morală
κατευθυντήρι-ος, -α, -o adj. director(-oare), de κατηχ-ητής, o, -ήτρια, η subst. 1. catihet, profe-
direcţie d οι -ιοι άξονες axele directoare sor(-oară) de religie 2. fig. persoană care ini-
κατευθ-ύνω, -υνα, (şi κατηύθυνα), -ύνθηκα I. ţiază pe alţii în probleme de morală
v.t. a dirija, a da directive, a direcţiona II. v.r. κατηχητικό, το subst. relig. şcoală de catehizare
κατευθύνομαι (şi cu sensul) a se îndrepta spre κατηχ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κατηχημένος v.t. relig.
κατευν-άζω, -ασα, -άστηκα, κατευνασμένος 1. a catehiza l.fig. a iniţia, a îndoctrina
v.t. a calma, a potoli, a linişti κάτι 1 .pron. nehot. invar, ceva d είναι ~ θαυμάσιο
κατευνασμός, o subst. calmare, potolire e ceva minunat 2. adj. nehot. d σας ζητούν ~
κατευναστικ-ός, -ή, -ό I. adj. calmant(-ă), liniş- παιδιά vă caută nişte copii
titor(-oare) II. adv. (-ά) în mod liniştitor κατι-όν, -όντο, το subst.fiz. cation, ion cu sar-
κατευόδιο, το subst. urare de călătorie d καλό cină electrică pozitivă
~! călătorie bună! κατιόντες, οι subst. descendenţi, urmaşi
κατευοδ-ώνω, -ωσα v.t. l . a ura călătorie bună 2. κατιούσα, η subst. declin
a conduce pe invitaţi la plecare κατιφές, o (pl. -έδες) subst. 1. bot. amarant 2.
κατεχόμενα, τα subst. teritorii aflate sub o anu- text. catifea
mită ocupaţie κατοικήσιμ-ος, -η, -o adj. locuibil(-ă)
κατέχω v.t. 1. (şifig.) a poseda, a stăpâni d κατέ- κατοικία, η subst. locuinţă, casă, domiciliu
κατοικίδι-ος, -α, -o adj. (d. animale) domes-
χει καλές γνώσεις φυσικής posedă cunoştinţe
ticea)
bune de fizică 2. a deţine, a ocupa (un post etc.)
κατεψυγμεν-ος, -η, -o adj. 1. congelat(-ă), înghe- κάτοικ-ος, -o, -η subst. locuitor(-oare)
κατοικ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κατοικημένος v.i. a
ţ a r ă ) 2. glacial(-ă) d -η ζώνη zona glacială
locui, a domicilia // jîou -είτε; unde locuiţi?
κατηγόρη-μα, -ματος, το subst. gram. predicat
κατολίσθηση, η subst. alunecare de teren
compus
κατονομ-άζω, -ασα, -άστηκα, κατονομασ-
κατηγορηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. categoric(-ă),
μένος v.t. l . a denumi, a spune pe nume 2. a
precis(-ă) 2. gram. predicativ(-ă) II. adv. (-ά)
chema pe cineva pe nume
(în mod) categoric κατόπι(ν) I. adv. după, apoi, după aceea, în / pe
κατηγορητήμο, το subst. jur. rechizitoriu, actul urmă d ~ βλέπομε pe urmă vedem d ~ εορτής
de acuzare la spartul târgului II. subst. το -ι urmă d με
κατηγορία, η subst. 1. acuzaţie, acuzare 2. cate- πήρε στο ~ m-a urmărit
gorie d της ίδιας -ς de aceeaşi categorie d της κατοπιν-ός, -ή, -ό adj. următor(-oare), ulteri-
β' -ς de categoria a doua or(-oară); posterior(-oară), viitor(-oare)
κατηγορικ-ός, -ή, -ό adj. filoz. categorial(-ă) κατοπτ-εύω, -ευσα v.t. l . a observa, a pândi 2.
κατήγορ-ος, -o, -η subst. jur. acuzator(-oare) d milit. a cerceta terenul şi poziţiile inamice, a
δημόσιος -ος acuzator public recunoaşte
κατηγορούμενο, το subst.gram. nume predicativ κατο-.ίτρικ-ός, -ή, -ό adj. de reflectare, de oglin-
κατηγορ-ούμενος, o, -ούμενη, şi -ουμένη, η dire
subst. jur. acuzat(-ă) κατοπτρισμός, o subst. reflectare, oglindire
κατηγορ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κατηγορημένος v.t. κάτοπτρο, το subst. suprafaţă lucioasă
a acuza; a învinui d -είται για κλοπή este κατόρθω-μα, -ματος, το subst. 1. succes, reuşi-
acuzat de furt tă, izbândă; realizare importantă 2. (şi fig.) is-
κατήφεια, η subst. mohoreală, tristeţe, proastă pravă // μάθαμε τα -ματά σου am aflat despre
dispoziţie, melancolie (vizibilă) isprăvile tale
κατηφ-ής, -ής, -ές adj. mohorât(-ă), trist(-ă), κατορθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κατορθωμένος ν. t.
posomorât(-ă) a reuşi, a izbuti
κατηφόρα şi κατηφοριά, η subst. coborâş κατορθωτ-ός, -ή, -ό adj. realizabil(-ă), posibil(-ă),
κατηφορ-ίζω, -ισα v.i. a merge în pantă, a urma care este cu putinţă
un drum care coboară κατοστάρ-ης, o (pl. -ηδες) subst. sport sportiv
κατηφορικ-ός, -ή, -ό adj. în pantă, înclinat(-ă) de performanţă la o sută de metri (alergare,
κατήφορ-ος, o subst. 1. coborâş, pantă l. fig. de- înot)
clin, decădere d παίρνω τον -o a merge în jos, κατοστάρι, το subst. sport, probă sportivă de o
a decădea treptat sută de metri (alergare, înot)
300 κατοστάρικο - κάτωχρος
κατοστάρικο, το subst. sutar, monedă de o sută κάτσιασ-μα, -ματος, το subst. 1. slăbire, piper-
de drahme nicire 2. ofilire, vestejire
κατουρ-άω, -ησα, -ήθηκα, κατουρημένος v.i. κατσίβελος, o, κατσιβέλα, η subst. 1. ţigan(-că)
1. a urina, (pop.) a se pişa 2. a uda cu urină, 2. om (femeie) nespălat(-ă)
(pop.) a se pişa pe ceva 3 .fig. a dispreţui κατσίκα, η subst. capră
κατούρη-μα, -ματος, το subst. urinare κατσίκι, το subst. ied
κατοχή, η subst. jur. 1. posesiune, stăpânire 2.
κατσικίσ-ιος, -ια, -io adj. 1. de capră // -io
ocupaţie, ocuparea unei ţări de către o armată
γάλα lapte de capră 2. căpresc(-ească) // -ια
străină 3. ist. η Κατοχή ocupaţia, perioada de
ocupaţie germană în Grecia în timpul celui de ψώρα râie căprească
al doilea război mondial κατσικόδρομος, o subst. drum îngust şi greu ac-
κατοχικ-ός, -ή, -ό adj. ist. de ocupaţie, privind cesibil
perioada de ocupaţie germană asupra Greciei κατσικοκλέφτης, o subst. hoţ de capre; hoţ de
în cel de al doilea război mondial animale
κάτοχος, o subst. posesor; proprietar, stăpân κατσικοπόδαρ-ος, -η adj. care aduce noroc/ghi-
κατοχυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κατοχυρωμένος nion
v.t. milit. a fortifica, a consolida, a întări κατσούλα, η subst. capişon, glugă
κατοχύρωση, η subst. consolidare, fortificare, κατσουλιέρ-ης, o (pl. -ήδες) subst. ornit. ciocâr-
întărire lie
κάτοψη, η subst. 1. vedere de sus 2. secţiune (în κατσούφης, -α şi -ισσα, -ικο adj. posomorât(-ă),
plan) orizontal(-ă) supărat(-ă)
κατρακύλα, η şi κατρακύλισ-μα, -ματος, το κατσουφ-ιάζω, -ιασα, κατσουφιασμένος v.i. a
subst. 1. rostogolire l.flg. decădere se posomori, a se întuneca // o καιρός -ιαζει
κατρακύλια, τα subst. pl. rotile (pentru depla- timpul se întunecă
sarea obiectelor grele) κάτω I. adv. 1. jos, la pământ, în aval, dedesubt //
κατρακυλ-ώ şi κατρακυλ-άω, -ησα v.i. 1. a se εκεί ~ acolo jos // το μάζεψε από ~ 1-a strâns
rostogoli l.fig. a decade pe jos // το ψωμί είναι καμένο από ~ pâinea
κατράμι, το subst. smoală, bitum este arsă dedesubt // ~ οι κλέφτες! jos hoţii! //
κατραμ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κατραμωμένος στο της γραφής la urma urmei // βάζω
v.t. a unge / a umple cu smoală κάποιον ~ a pune pe cineva jos (a-1 învinge) //
κατραπακιά, η subst. palmă peste ceafă δεν το βάζει ~ el nu renunţă (nu cedează) // το
κατς, το subst. sport invar, catch, un fel de lupte βάζω ~ a da înapoi (a ceda) // ~ τα χέρια! jos
libere mâinile! 2. sub // το δίνω ~ από σαράντα
κατσαβίδι, το subst. şurubeliţă δραχμές îl vând sub patruzeci de drahme II. ca
κατσάβραχα, τα subst. pl. loc stâncos, acciden- adj. // o ~ όροφος etajul de jos
tat, greu accesibil κατώ(γ)ι, το subst. 1. magazie la o casă ţărăneas-
κατσάδα, η şi κατσάδιασ-μα, -ματος, το subst. că la nivelul pământului 2. pivniţă
dojană, dojenire, mustrare, ceartă, reproş κατωσέντονο, το subst. cearşaf de pat
κατσαδ-ιάζω, -ιασα v.t. a dojeni, a mustra, a κατώτατ-ος, -η, -o adj. 1. cel (cea) mai de jos 2.
certa, a reproşa cel(cea) mai mic(-ă), ultimul, ultima în grad
κατσαρίδα, η subst. entom. gândac (de bucătărie) (mai mic, inferior în ierarhie) 3. fig. extrem de
κατσαρόλα, η subst. cratiţă, oală
mic(-ă), neînsemnat(-ă) //το -o όριο minimum
κατσαρομάλλ-ης, -α, -ικο adj. persoană cu
κατώτερ-ος, -η, -o I. adj. inferior(-oară), mai
părul cârlionţat / buclat(-ă) / ondulat(-ă) /creţ
mic(-ă) la număr // η -η τιμή preţul cel mai mic
κατσαρ-ός, -ή, -ό adj. 1. ondulat(-ă), undu-
// η -η ποιότητα calitatea inferioară II. adv.
ios(-oasă), văluros(-oasă) // -ή γραμμή linie
(-α) 1. mai jos 2. la modul inferior
unduioasă 2. (d. păr) creţ(-eaţă), ondulat(-ă)
κατωτερότητα, η subst. inferioritate
κατσάρω-μα, -ματος, το subst. încreţire, ondu-
lare, cârlionţare κατωφερ-ής, -ής, -ές adj. înclinat(-ă), în pantă,
κατσαρ-ώνω, -ωσα, κατσαρωμένος v.t. şi i. a coborâtor(-oare)
(se) încreţi, a (se) ondula, a (se) cârlionţa κατώφλι, το subst. (şi fig.) prag // το ~ της
κατσ-ιάζω, -ιασα, κατσιασμένος v.i. şi t. 1. a se γηρατειάς pragul bătrâneţii // δεν πάτησα το
pipernici, a se zbârci, a slăbi mult 2. a (se) ves- ~ του nu i-am călcat pragul
teji, a (se) ofili, a (se) vlăgui κάτωχρ-ος, -η, -o adj. foarte palid(-ă)
καύκαλο - κέλυφος 301
καύκαλο, το subst. ţeastă, craniu (de animale), καχεκτικ-ός, -ή, -ό adj. jigărit(-ă), slăbit(-ă)
cochilie // το ~ της χελώνας ţeasta broaştei καχεξία, η subst. jigăreală, slăbire, sleire
ţestoase καχύποπτ-ος, -η, -o adj. suspicios(-oasă)
καυσαέριο, το subst. gaz / benzină arsă καχυποψία, η subst. suspiciune
καύση, η subst. ardere κάψα, η subst. 1. bot. capsulă 2. învelitoare, husă
καύσιμο, το subst. (mai ales la pl.) 1. carburant κάψα, η subst. 1. căldură mare, arşiţă l.fig. do-
2. combustibil // πυρηνικά -α combustibili rinţă arzătoare
nucleari καψαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, καψαλισμένος v.t.
καύσιμ-ος, -η, -o adj. 1. de ars, de foc 2. com- 1. a arde uşor 2. (d. păr) a pârli
bustibilă) καψάλισ-μα, -ματος, το subst. 1. ardere uşoară
καυσόξυλο, το subst. lemn de foc 2. pârlire
καυστήρας, o subst. arzător (la instalaţiile de ca- καψερ-ός, -η, -ό adj. sărac(-ă), sărman(-ă), ne-
lorifer etc.) norociră), amărât(-ă)
καυστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. caustic(-ă) l.flg. caus- κάψι-μο, -ματος, το subst. 1. ardere 2. arsură 3.
tic(-ă), muşcător(-oare) d -ό πνεύμα spirit fierbinţeală (de la o mâncare fierbinte)
caustic // -ή ειρωνία ironie muşcătoare καψόνι, το subst. milit. supunerea la suferinţe fi-
καυστικότητα, η subst. (şiflg.) causticitate zice a recruţilor pentru a-i disciplina
καύσωνας, o subst. căldură mare, arşiţă κάψουλα, η subst. farm. 1. capsulă, casetă 2. hap
καυτερ-ός, -ή, -ό adj. 1. fierbinte 2. iute, pi- καψούλι, το subst. capsulă explozivă
cant(-ă) καψώνω v.i. 1. a (se) simţi prost din cauza căl-
καυτηρ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, καυτηριασ- durii prea mari 2. a avea o dorinţă arzătoare
μένος v.t. 1. med. a cauteriza 2. a steriliza 3. κβάντ-α, τα subst. fiz. invar, cuantă d η θεωρία
fig. a critica în mod sever, a înfiera των -ων teoria cuantelor
καυτηρίαση, η şi καυτηριασμός, o subst. 1. κέδριν-ος, -η, -ο adj. (din lemn) de cedru
med. cauterizare 2. sterilizare κέδρος, o subst. bot. cedru
καυτ-ός, -ή, -ό adj. fierbinte κεικ, το subst.invar.culin. chec
καύτρα, η subst. capătul unui fitil (care arde), κείμενο, το subst. text d το ~ του γράμματος
capătul unei ţigări aprinse textul scrisorii d το ~ της σελίδας textul de pe
καύχη-μα, -ματος, το subst. mândrie, orgoliu pagină d το ~ του νόμου textul legii
καυχησιά, η subst. lăudăroşenie κειμήλιο, το subst. relicvă
καυχησιάρ-ης, -α, -ικο adj. lăudăros(-oasă) κείτομαι v.i. (d. bolnavi etc.) a se afla în pat
καυχ-ιέμαι, -ήθηκα v.r. a se mândri, a se lăuda d κεκλεισμένων των θυρών locuţiune adv. (d. o şe-
-ιέται για τα πλούτη του se laudă cu bo- dinţă) cu uşile închise, fără acceptul publicului
găţiile sale κεκλιμέν-ος, -η, -o adj. înclinat(-ă)
καφάσι, το subst. lădiţă (pentru fructe etc.) d θα κεκτημέν-ος, -η, -o adj. dobândit(-ă) şi menţinut
μου φύγει το ~ mai am puţin şi înnebunesc ca atare d -η ταχύτητα viteza dobândită
καφασωτ-ός, -ή, -ό adj. cu grilaj de lemn κελά(η)δη-μα şi κελά(η)δισ-μα, -ματος, το
καφέ adj. invar, cafeniu(-ie), de culoarea cafelei subst. 1. ciripit 2. cântecul păsărilor
prăjite κελα(η)δ-ώ şi κελα(η)δ-άω, -ησα v.i. (d. păsări)
καφεΐνη, η subst, chim. cafeină a ciripi, a cânta
καφεκοπτείο, το subst. magazin de cafea κελάρι, το subst. 1. cămară 2. pivniţă
καφενείο, το subst. cafenea κελαρύζω v.i. (d. ape curgătoare) a susura
καφενόβι-ος, o, -α, η subst. persoană care îşi κελάρυσ-μα, -ματος, το subst. (d. ape curgătoa-
face veacul la cafenea re) susur
καφεόδεντρο, το subst. bot. arborele de cafea κελαρυστ-ός, -ή, -ό adj. susurător(-oare)
καφεπώλης, o subst. vânzător de cafea κελεμπία, η subst. galabie
καφές, o (pl. -έδες) subst. cafea κέλευσ-μα, -ματος, το subst. poruncă, ordin (de
καφετέρια, η subst. cafeterie natură morală)
καφέτζ-ής, o (pl. -ήδες) subst. proprietar de ca- κελεπούρι, το subst. chilipir
fenea κελευστής, o subst. milit. mar. subofiţer în mari-
καφετζ-ού, η (pl. -ούδες) subst. ghicitoare în ca- na militară
fea κελί, το subst. cămăruţă, chilie, celulă
καφετ-ής, -ιά, -ί adj. cafeniu(-ie) κέλυφος, κελύφους, το subst. 1. coajă (de fruct/
καφετιέρα, η subst. cafetieră ou) 2. cochilie
302 κεμέρι - κερδοσκοπικός
κεμέρι, το subst. chimir κεραμιδέν-ιος, -ια, -io adj. făcut(-ă) din ţigle
κενό, το subst. vid, vacuum, gol, lacună // υπάρ- κεραμίδι, το subst. ţiglă
χουν -ά στο κείμενο există lacune în text κεραμική, η subst. ceramică
κενοδοξία, η subst. 1. vanitate, trufie 2. deşertă- κεραμικό, το subst. obiect (articol) din ceramică
ciune κεραμίστ-ας, o, -ρια, η subst. ceramist(-ă)
κενόδοξ-ος, -η, -o I. adj. vanitos(-oasâ), trufaş(-ă) κεράσι, το subst. cireaşă
II. adv. (-a) cu vanitate, cu trufie κερασιά, η subst. bot. cireş
κενολογία, η subst. vorbă goală, vorbărie, spo- κέρασ-μα, -ματος, το subst. trataţie, ospătare,
rovăială, pălăvrăgeală,flecăreală cinste, dar, cadou
κεν-ός, -ή, -ό adj. 1. gol(-oală), vid(-ă), lipsit(-ă) κερασφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. (d. animale) cor-
de conţinut 2. fig. găunos(-oasă), fără temei d nut(-ă)
-οί λόγοι vorbe goale κερατ-άς, (-άδες), o subst. 1. încornorat(-ă) 2.
κενοτάφιο, το subst. cenotaf bandit, nemernic, mincinos
κενότητα, η subst. 1. gol, goliciune 2. vacuitate κεράτινη, η subst. cheratină
3.fig. deşertăciune κεράτιν-ος, -η, -o adj. făcut(-ă) din corn
κένταυρος, o subst. milit. centaur κέρατο, το subst. 1. corn 2. muz. instrument de
κέντη-μα, -ματος, το subst. 1. broderie 2. cusă- suflat 3. coarne (infidelitate conjugală) 4. fig.
tură om dificil, încăpăţânat, irascibil d ~ βερνικω-
κεντήστρα, η subst. brodeză μένο persoană civilizată doar în aparenţă
κεντητ-ός, -ή, -ό adj. brodat(-ă) κερατοειδής (χιτώνας), o subst. anat. cornee (a
κεντρί, το subst. (la unele insecte etc.) ac ochiului)
κεντρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, κεντρισμένος v.t. 1. κεράτω-μα, -ματος, το subst. încornorare/înşe-
(d. insecte) a înţepa cu acul 2. fig. a incita, a larea soţului/soţiei
instiga κερατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κερατωμένος ν. t. a
κεντρικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. central(-ă) d -ός pune coarne, a încornora, a-şi înşela soţul / so-
αγωγός conducta centrală II. adv. (-ά) central, ţia
de la/în centru κεραυνοβόλη-μα, -ματος, το subst. trăsnire, lo-
κέντρισ-μα, -ματος, το subst. 1. înţepare, înţe- vire de trăsnet, electrocutare
pătură 2. altoire 3.fig. îmboldire, îndemn, sti- κεραυνοβόλ-ος, -ος şi -α, -o I. adj. fulgeră-
mulare tor(-oare), rapid(-ă) II. adv. (-ως) ca fulgerul,
κέντρο, το subst. (şi fig.) 1. centru d διοικητικό deodată
~ centru de conducere 2. anat. νευρικά -α cen- κεραυνοβολ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κεραυνοβολη-
tri nervoşi 3. local // νυχτερινό ~ local de noap- μένος v.t. l . a fulgera, a trăsni 2. a electrocuta
te 4. mijloc d στο ~ της πλατείας în mijlocul 3. a speria tare pe cineva
pieţei κεραυνόπληκτ-ος, -η, -o adj. lovit(-ă) de trăs-
κεντρομόλ-ος, -ος şi -α, -o adj. centripet(-ă) d η net; electrocutat(-ă)
-ος δύναμη forţă centripetă κεραυνός, o subst. fulger; descărcare electrică
κεντρόφυγ-ος, -η, -o adj. centrifug(-ă) Κέρβερος, o subst. ornit. (şi fig.) 1. cerber l. fig.
κέντρω-μα, -ματος, το subst. altoirea pomilor, om foarte sever
plantelor κερδ-ίζω, -ισα, -ήθηκα, κερδισμένος v.t. şi i. a
κέντρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κεντρωμένος v.t. a câştiga d ~ την εκτίμηση των συνεργατών
altoi μου a câştiga aprecierea colaboratorilor săi d ~
κεντρώ-ος, -α, -o adj. pol. de centru // -o κόμμα καιρό a câşiga timp d ~ έδαφος a câştiga teren
partid de centru d η ομάδα-ισε echipa a câştigat
κεντ-ώ şi κεντ-άω, -ησα, -ήθηκα, κεντημένος κερδισμέν-ος, -η, -o adj. 1. care a câştigat, care a
v.t. l . a broda, a împodobi cu broderie 2. a în- beneficiat 2. câştigător(-oare) 3. care trage fo-
ţepa loase dintr-o anumită situaţie
κένωση, η subst. golire, evacuare (mai ales a in- κέρδ-ος, -ους, το subst. profit, câştig, beneficiu,
testinelor) folos d αθέμιτο ~ câştig ilicit d καθαρό ~ ben-
κενωτικ-ός, -ή, -ό adj. de evacuare, de golire eficiu net d ακαθάριστο ~ beneficiu brut d -η
κεραία, η subst. 1. antenă 2. (mar.) bară και ζημιές profit şi pierdere
κεραμίδα, η subst. 1, veste proastă şi neaşteptată κερδοσκοπία, η subst. speculă
2. accident κερδοσκοπικ-ός, -ή, -ό I. adj. de speculă II. adv,
κεραμιδάδικο, το subst. atelier de ţiglărie (-ώς) pe bază de speculă
κερδοσκόπος - κηπευτικός 303
κήπος, ο subst. grădină // δεντρόκηπος, ο livadă κιλίμι, το subst. chilim, scoarţă înflorată
// ανθόκηπος, ο grădină de flori // παιδικός ~ κιλό, το subst. kilogram, chil
grădiniţa de copii // ζωολογικός ~ grădina κιλοβάτ, το subst. invar, kilowatt
zoologică // βοτανικός ~ grădina botanică κιλότα, η subst. 1. chiloţi de damă 2. pantaloni
κηπούπολη, η subst. oraş / cartier cu grădini de călărie
multe, oraş-grădină κιμ-άς, o, (-άδες) subst. carne tocată
κηπουρική, η subst. grădinărit, grădinărie, horti- κιμονό, το subst. chimono
cultură κιμωλία, η subst. cretă, tibişir
κηπουρικ-ός, -ή, -ό adj. de grădinărit, horticol(-ă) κίναιδος, o subst. homosexual
κηπουρός, o subst. grădinar, horticultor κιναισθησία, η subst. fiziol. chinestezie
κηρήθρα, η subst. vezi κερήθρα κινδυν-εύω, -εψα I. v.i. a fi în pericol, a fi în si-
κηρίο, το subst. 1. lumânare 2. înv. unitate de tuaţia de a risca ceva, a fi ameninţat(-ă) de ceva
măsură a intensităţii luminii rău d -εψε να χάσει την περιουσία του a ris-
κηροπήγιο, το subst. bis. sfeşnic cat să-şi piardă averea d -ευει να καταδι-
κηροπλαστική, η subst. tehnica fabricării lumâ- καστεί este în pericol să fie condamnat II. v.t.
nărilor a periclita, a risca d ~ τη ζωή μου îmi peri-
κήρυγ-μα, -ματος, το subst. 1. bis. predică 2. clitez viaţa
proclamaţie
κίνδυνος, o subst. pericol, primejdie, risc; alar-
κήρυκας, o subst. 1. înv. vornic l.fig. avocat al
mă d διατρέχω -o a fi în pericol d εκτός -ου în
(ideilor etc.) 3.fig. ambasador al păcii
afară de pericol d σήμα -ου semnal de alarmă
κυρύκειο, το subst. mitol. caduceu, sceptrul zeu-
κινέζικ-ος, -η, -o, κινεζικ-ός, -ή, -ό I. adj. chi-
lui Hermes (Mercur)
nez(-ă), chinezesc(-ească) II. subst. τα -α lim-
κήρυξη, η subst. 1. proclamaţie 2. declaraţie d η
ba chineză
~ πολέμου declaraţia de război
κίνη-μα, -ματος, το subst. pol. 1. acţiune po-
κηρ-ύσσω, -υξα, -ύχτηκα, κηρυγμένος ν. t. 1. a
litică de masă d πολιτικό ~ mişcare politică 2.
proclama 2. a declara d ~ πόλεμο a declara
revoluţie, insurecţie, revoltă, mişcare socială 3.
război 3. bis. a predica
comitet revoluţionar
κήτος, το subst. zool. 1. cetaceu 2. balenă, ca-
κινηματίας, o subst. insurgent, răzvrătit
şalot etc.
κινηματογράφηση, η subst. filmare, turnare
κηφήνας, o subst. (şi fig.) trântor
κινηματογραφία, η subst. cinematografie
κι conj. şi (este forma lui και înaintea unui cu-
κινηματογραφικ-ός, -ή, -ό I. adj. cinematogra-
vânt care începe cu o vocală) d έτσι ~ αλλιώς
f i c ă ) , de cinema d -ός αστέρας stea de cine-
în orice caz; aşa şi altfel d είναι ~ αυτή μιά
ma (star) II. adv. (-ά) ca la cinema, ca în filme
ιδέα este şi asta o idee // είναι σοβαρή ~
κινηματογραφιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. cine-
αξιοσέβαστη γυναίκα este O femeie serioasă
astă)
şi respectabilă
κιάλι, το subst. telescop mare (pl. τα κιάλια) κινηματογρά-φος subst. cinematograf
binoclu κινηματογραφόφιλ-ος, -η, -o adj. cinefil(-ă)
κιβδηλοποιός, o subst. falsificator de bani κινηματογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κινηματογρα-
. κίβδηλ-ος, -η, -o adj. (mai ales despre monede) φημένος v.t. a filma; a turna un film
fals(-ă), falsificat(-ă), calp(-ă) κίνηση, η subst. 1. mişcare, deplasare d θέτω σε
κιβούρι, το subst. 1. sicriu, coşciug 2. mormânt ~ a pune în mişcare d κυκλική ~ mişcare cir-
κιβώτιο, το subst. ladă, cufăr culară 2. deplasare d έξοδα -ς cheltuieli de de-
κιβωτός, η subst. 1. chivot 2. arcă d η ~ του Νώε plasare 3. circulaţie, trafic // έχει μεγάλη ~
arca lui Noe σήμερα azi e trafic mare 4. activitate d καλλι-
κιγκαλερία, η subst. 1. articole metalo-casnice τεχνική ~ activitate artistică 5. fig. vioiciune,
2. magazin de articole metalo-casnice însufleţire, avânt
κιγκλίδω-μα, -ματος, το subst. grilaj, zăbrele, κινησιοθεραπεία, η subst. med. terapeutică prin
balustradă d ~ της σκάλας balustrada scării mişcare, chinetoterapie
κιθάρα, η subst. muz. chitară κινητήρας, o subst. motor
κιθαρ-ιστής şi κιθαρ-ίστας, o, -ίστρια, η subst. κινητήρι-ος, -α, -o adj. motrice d -a δύναμη
muz. chitarist(-ă) forţă motrice
κιθαρωδός, o subst. muz. cântăreţ care se acom- κινητικ-ός, -ή, -ό adj. cinetic(-ă) d -ή ενέργεια
paniază la chitară energie cinetică
κινητικότητα - κλασματικός 305
κλατ-άρω, -αρα şi -άρισα, κλαταρισμένος v.i. κλείσι-μο, -ματος, το subst. închidere, încheiere
1. (d. pneuri etc.) a exploda 2. fig. a claca de d το ~ πληγής închiderea rănii d το ~ λογαρι-
oboseală ασμού încheierea contului
κλαθμός, και οδυρμός, o subst. + subst. jale κλεισούρα, η subst. 1. defileu, trecătoare, cheie
mare 2. miros închis 3. izolare
κλάψα, η subst. 1. plânset, plâns 2. lamentare κλειστ-ός, -ή, -ό adj. 1. (şi fig.) închis(-ă) d -ή
κλαψιάρ-ης, -α, -ικο adj. 1. plângăcios(-oasă) θάλασσα mare închisă 2. cu circuit închis d -ό
2. văicăreţ(-eaţă) επάγγελμα meserie cu circuit închis 3. posac(-ă)
κλαψιάρικ-ος, -η, -o I. adj. plângător(-oare), d -ός χαρακτύρας caracter posac
plângăreţ(-eaţă), tânguitor(-oare) II. adv. (-a) κλειστοφοβία, η subst. claustrofobie
pe un ton plângăreţ κλείστρο, το subst. închizător (la armă)
κλειτορίδα, το subst. clitoris
κλαψουρ-ίζω, -ισα v.i. a plânge încet
κλεπταποδοχή, η subst. cumpărarea obiectelor
κλαψούρισ-μα, -ματος, το subst. plânset cu voce
de furat
joasă, tânguire
κλεπταποδόχος, o subst. persoană care cumpără
κλέβω, έκλεψα, κλάπηκα şi κλέφτηκα, κλεμ- obiecte de furat
μένος v.t. (cu aor. κλάπηκα) 1. a fura, a sus- κλεπτομαν-ής, -o, -η subst. cleptoman(-ă)
trage, a devaliza; a plagia 2. (cu aor. κλέφτηκα) κλεπτομανία, η subst. cleptomania
a răpi o fată în vederea căsătoriei κλέφτης, o, κλέφτρα, η subst. hoţ(hoaţă)
κλείδα, η subst. anat. claviculă κλέφτης, o subst. ist. haiduc
κλειδαράς, o (pl. -άδες) subst. lăcătuş κλέφτικ-ος, -η, -o subst. adj. haiducesc(-ească)
κλειδαριά, η subst. lacăt, încuietoare κλεφτοπόλεμος, o subst. ist. război de gherilă
κλειδαρότρυπα, η subst. gaura cheii κλεφτόπουλο, το subst. ist. tânăr haiduc
κλειδί, το subst. 1. cheie (şi fig. şi specializat κλεφτ-ός, -ή, -ό I. adj. hoţesc(-ească) II. adv.
muz.) 2. cheie franceză 3. macaz de cale ferată (-a) hoţeşte, pe furiş
d πρέπει να βρούμε το ~ της υποθέσεως tre- κλεφτουριά, η subst. ist. haiducime
buie să găsim cheia afacerii κλεφτοφάναρο, το subst. lanternă, felinar
κλειδοθήκη, η subst. portchei, etui pentru chei; κλεφτρόνι, το subst. borfaş
breloc κλεψιά, η subst. furt, hoţie
κλειδοκράτης şi κλειδοκράτορας, o subst. che- κλεψιμαίικ-ος, -η şi -ια, -o adj. de furat, prove-
lar, deţinătorul cheilor; paznic nit din furt
κλειδοκύμβαλο, το subst. muz. pian κλέψι-μο, -ματος, το subst. 1. furt, hoţie 2. răpi-
κλειδούχος, o subst. acar re (în scopul căsătoriei)
κλείδω-μα, -ματος, το subst. închidere cu cheie; κλεψιτυπία, η subst. reproducere ilegală a unei
zăvorâre cărţi
κλεψίτυπ-ος, -η, -o adj. (d. cărţi) ilegal.repro-
κλειδωνιά, η subst. vezi κλειδαριά dus(-ă)
κλειδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κλειδωμένος v.t. a κλεψύδρα, η subst. clepsidră
încuia, a închide cu cheia κλήδονας, o subst. joc de prezicere a viitorului
κλείδωση, η subst. articulaţie (osoasă), încheie- între fete de sărbătoarea de Sânziene d αυτά
tură τα λεν στον -α acestea se spun de Sânziene
κλείνω, έκλεισα, κλείστηκα, κλεισμένος I. v.t. κλή-μα, -ματος, το subst. bot. viţă de vie
1. a închide, a încuia, a zăvorâ d ~ την πόρτα κληματαριά, η bot. viţă-de-vie agăţătoare, viţă
a închide uşa 2. a bara, a opri // ~ τη διάβαση urcată pe pergolă
a bara trecerea 3. a reţine, a rezerva d ~ θέση σε κληματόβεργα, η subst. mlădiţă, ramură de viţă
ξενοδοχείο a-şi reţine un loc la hotel 4. (şi fig.) κληματ(σ)ίδα, η subst. bot. 1. mlădiţă 2. plantă
a încheia d ~ την συζήτηση a încheia discuţia d agăţătoare
~ συμφωνία a încheia o înţelegere d ~ συμ- κληματόφυλλο, το subst. frunză de viţă
βόλαιο a încheia un contract II. v.i. a se închi- κλήριγκ, το subst. ec. cliring
de d το παράθυρο δεν κλείνει καλά fereastra κληρικός, o subst. cleric, preot, prelat
nu se închide bine d κλείνει μέσα του se în- κληροδότη-μα, -ματος, το subst. jur. legat, lă-
chide în el d η πληγή αρχίζει να κλείνει rana sare de bunuri prin testament (mai ales pentru
începe să se închidă d το σχολείο έκλεισε o societate de binefacere)
şcoala s-a închis κληροδότ-ης, o, -ρια, η subst. jur. legatar(-ă)
κληροδοτώ - κλοτσ-ώ 307
potrivi 6. a lua o boală 7. a da o boală // η γυ- κόμικ(ς), το subst. invar. 1. benzi desenate 2. re-
ναίκα μου με -ησε συνάχι nevastă-mea mi-a vistă ilustrată
dat guturai κομιστής, o subst. comisionar
κόλο, το subst. anat. şezut, fiind, (pop.) cur κόμιστρα, τα subst. pl. cheltuieli de transport;
κολοβακτηρίδιο, το subst. colibacil navlu
κολοβ-ός, -ή, -ό adj. 1. care are coada tăiată, berc κομιτατζής, o subst. ist. comitagiu
(bearcă), scurtat(-ă) 2. fig. desperecheat(-ă) κόμ-μα, -ματος, το subst. pol. 1. partid // πολι-
κολοκύθα, η subst. dovleac mare τικό ~ partid politic 2. gram. virgulă
κολοκύθι şi κολοκυθάκι, το subst. dovlecel κομμάρα, η subst. oboseală, sfârşeală
κολοκυθιά, η subst. bot. 1. dovleac 2. fig. joc cu κομματάρχης, o subst. pol. şef de partid
întrebări şi răspunsuri κομμάτι, το I. subst. bucată, parte, piesă, frag-
κολοκυθοκορφάδες, οι subst. pl. florile plantei ment, crâmpei d ένα ~ ψωμί o bucată de pâine
de dovleac d μουσικό ~ piesă muzicală d δουλεύω με το
κολομπίνα, η subst. colombină, personaj de co- ~ a lucra la bucată d γίνομαι -α για κάποιον
medie bufă italiană a se face luntre şi punte pentru cineva II. adv.
κολόνα, η subst. coloană d ~ πάγου coloană puţin, un pic, puţintel, cam, (pop.) oleacă d
(bloc) de gheaţă είμαι ~ κουρασμένος sunt puţin / cam / oleacă
κολόνια, η subst. colonie, apă de colonie obosit d ~ δύσκολο cam greu
κολοσσιαί-ος, -α, -o adj. uriaş(-ă), enorm(-ă) κομματ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, κομματιασμέ-
κολοσσός, o subst. colos, gigant, uriaş d ist. o νος I. v.t. a îmbucătăţi, a face bucăţi, a dez-
Ρόδου ~ Colosul din Rodos membra, a fărâmiţa II. v.r. -ομαι a se obosi
κόλουρ-ος, -η, -o adj. d geom. -ος κώνος / -η foarte mult
πυραμίδα trunchi de con / trunchi de piramidă κομμάτιασ-μα, -ματος, το subst. îmbucătăţire,
Κολοφώνας, o subst. 1. culme, punctul culminant fărâmiţare, dezmembrare
d o ~ της δόξας culmea gloriei 2. (la o carte) κομματιαστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. îmbucătăţit(-ă),
colofon divizat(-ă), dezmembrat(-ă) 2. făcut(-ă) din
κολοφώνιο, το subst. chim. colofoniu, sacâz bucăţi, din fragmente II. adv. (-ά) din bucăţi
κολπατζ-ής, o, -ού, η subst. şmecher(-ă) κομματ-ίζομαι, -ίστηκα, κομματισμένος v.d.
κολπικ-ός, -ή, -ό adj. anat. vaginal(-ă) I. a susţine un anumit partid 2. a acţiona în
κολπίτιδα, η subst. med. anexită interesul unui partid
κόλπο, το subst. 1. şiretlic, truc 2. înşelătorie κομματικοποίηση, η subst. pol. subordonarea
κόλπος, o subst. 1. (şi fig.) piept, sân // γύρισε activităţii sindicale etc. unor interese de partid
στους κόλπους της οικογένειας s-a întors în κομματικ-ός, -ή, -ό I. adj. partinic(-ă), de partid
sânul familiei 2. geogr. golf 3. anat. cavitate 4. II. adv. (-ά) în spirit partinic
anat. auricul 5. apoplexie, congestie; dambla κομματισμός, o subst. pol. fanatism de partid
6. surpriză exagerată, trăsnet κομμός, o subst. (în tragedia antică) plânset, bo-
κολυμβήθρα şi κολυμπήθρα, η subst. bis. cris- cet
telniţă κόμμωση, η subst. înv. coafură
κολύμβηση, η subst. sport înot, nataţie κομμωτήριο, το subst. salon de coafură, coafor
κολυμβητήριο, το subst. bazin de înot, piscină κομμ-ωτής, o, -ώτρια, η subst. coafor, coafeză
κολυμβητής, o, -ήτρια, η subst. înotător(-oare) κομμωτική, η subst. meseria de coafor, coafură
κολυμβητικ-ός, -ή, -ό adj. de nataţie, de înot κομό, το subst. comodă, mobilă cu sertare pentru
κολύμπι, το subst. înot, nataţie rufe
κολυμπ-ώ şi κολυμπ-άω, -ησα vj'.(şi fig.) a κομοδίνο, το subst. noptieră
înota, a pluti d ~ στο αίμα a înota în sânge κομουνισμός, o subst. comunism
κομάντο(ς), το subst. invar, milit. comando κομουν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. comunist(-ă)
κόμβος, o subst. 1. nod 2. intersecţie 3. mar. nod, κομουνιστικ-ός, -ή, -ό adj. comunist(-ă)
unitate de măsură a vitezei navelor egală cu o κομπ-άζω, -ασα v.i. a se lăuda
milă (1852 m) pe oră κομπάκ ντισκ, το subst. invar, compact disk
κόμη, η subst. invar, păr, plete κομπανία, η subst. 1. companie, tovărăşie 2. tru-
κόμ-ης, o, -ησσα, η subst. conte, contesă pă de artişti 3. societate
κομητεία, η subst. comitat κομπάρσος, o subst. figurant(-ă)
κομήτης, o subst. astr. cometă κομπασμός, o subst. lăudăroş^lie, fanfaronadă
312 κομπέρ - κοντέρ
κόντες, ο, κοντέσα, η subst. conte, contesă κοπανιστ-ός, -ή, -ό adj. 1. bătut(-ă), lovit(-ă) 2.
κοντ-εύω, -εψα v.i. 1. (d. timp) a se apropia d η fig. bătut(-ă), banal(-ă)
ώρα -ει se apropie ora 2. a fi în pericol să d κόπανος, o subst. 1. bătător 2. ciocan de lemn cu
-ευε να πνιγεί era să se înece două capete 3. fig. om prost, nerod şi necioplit
κοντιν-ός, -ή, -ό adj. 1. apropiat(-ă) d -ό χωριό κοπαν-ώ şi κοπαν-άω, -ησα, κοπανισμένος v.t.
sat apropiat 2. (d. un drum) scurt(-ă) d o -ότερος 1. a lovi cu putere, a bate 2. fig. a spune mereu
δρόμος drumul cel mai scurt aceleaşi lucruri 3. d την κοπανάω, a pleca, a
κοντοζυγ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κοντοζυγωμε- se face nevăzut
νος v.i. a se apropia foarte tare de cineva κοπέλα, η subst. fată tânără
κοντολογίς adv. pe scurt, în câteva cuvinte, bref κοπέλι, το subst. 1. copil 2. servitor tânăr 3. uce-
κοντομάνικ-ος, -η, -o adj. (d. o haină) cu mâ- nic, cirac
neci scurte κοπετός, o subst. plânset, lamentaţie
κοντοπίθαρ-ος, -η, -o adj. bondoc(-oacă) κοπή, η subst. 1. tăiere 2. tocare
κοντ-ός, -ή, -ό adj. 1. scurt(-ă), mic(-ă), scund(-ă) κόπια, η subst. copie
d -ά μαλλιά păr scurt 2. succint(-ă) κοπ-ιάζω, -ιασα şi -ίασα v.i. a obosi d κόπιασε!
κοντοστέκω şi κοντοστέκομαι, κοντοστάθηκα fă efortul şi treci, intră!
v.i. a se opri brusc (în timpul mersului) κοπιαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. obositor(-oare) II.
κοντοστοόπ-ης, -α, -ικο adj. scund(-ă), de sta- adv. (-ά)
tură mică κοπίδι, το subst. daltă
κοντόφθαλμ-ος, -η, -o adj. fig. obtuz(-ă) κοπιράιτ, το subst. invar. Copyright
κοντόχοντρος, -η, -o adj. bondoc(-oacă) κόπιτσα, η subst. copcă, copcie
κοντοχωριαν-ός o, fem. ή, η subst. sătean(-că), κόπος, o subst. 1. silinţă 2. efort
din satul învecinat / apropiat κόπρανα, τα subst. pl. excremente
κόντρα adv. contra, împotrivă (cuiva sau a ceva) κοπριά, η subst. bălegar, gunoi de grajd
d μου πάει ~ mi se opune
κοπρίτης, o subst. 1. câine care nu e de rasă,
κόντρα, η subst. 1. confruntare, ciocnire 2. între-
maidanez 2. fig. om leneş, trândav
cere neoficială cu motociclete
κοπροσκυλ-ιάζω, -ιασα ν. i. a trândăvi
κοντράλτο, το subst. muz. invar, contralto
κοπρόσκυλο, το subst. 1. câine care nu este de
κοντραμπαντιέρ-ης, o subst. contrabandist
rasă, maidanez 2. fig. om leneş, om de nimic
κοντραμπάντο, το subst. comerţ de contrabandă
κοντραμπάσο, το subst.muz. contrabas κοπτήρας, o subst. anat. (dinte) incisiv
κοντραπλακέ, το subst. placaj κόπτ-ης, o, -ρια, η subst. croitor(-easă), cupeur
κοντρ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, κον- κοπτική, η subst. croitorie, croi
τραρισμένος I. v.t. a se opune cuiva II. v.r. κοπτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care taie bine 2. de cro-
κοντράρομαι, a avea ciocniri cu cineva itorie, de croitor(-easă)
κοντρολ-άρω -αρα şi -άρισα, κοντρολαρισμέ- κόπτομαι v.r. a se da în vânt / a se omorî după
νος ν. ί. a controla, a ţine sub control ceva
κοντύλι, το subst. 1. condei 2. sumă din buget 3. κόπωση, η subst. oboseală, epuizare
sumă necesară κόρα, η subst. coaja de pâine
κοντυλογραμμέν-ος, -η, -opart. ca adj. ca tras(-ă) κόρακας, o subst. omit. corb
cu creionul, frumos(-oasă) // -α φρύδια sprân- κοράκι, το subst. ornit. 1. corb 2. fig. cioclu
cene ca trase cu creionul κορακ-ιάζω, -ιασα, v.i. a-i fi groaznic de sete
κοντυλοφόρος, o subst. toc cu peniţă κορακίστικα, τα subst. pl. 1 .jargon 2. limbaj in-
κόντυ-μα, -ματος, το subst. vezi κόντεμα inteligibil
κοπάδι, το subst. 1. turmă, cireadă 2. flg. gloată κορακοζώητ-ος, -η, -o adj. foarte bătrân(-ă)
κοπαδιαστά adv. în turmă, cu gloata κοραλλέν-ιος, -ια, -io adj. 1. coralian(-ă), din
κοπ-άζω, -ασα v.i. (d. un fenomen natural) a se corali 2. corai, de culoarea mărgeanului
potoli, a se calma κοράλλι, το subst. zool. coral, mărgean
κοπάνα, η subst. absenţă nemotivată, chiul d την κοραλλιογεν-ής, -ής, -ές adj. coraligen(-ă) d -ή
έκανε κοπάνα, a tras chiulul νησιά insule coraligene
κοπανατζ-ής, o, -ού, η subst. chiulangiu(-ie) κοράνι, το subst. relig. coran
κοπανέλι, το subst. text. dantelă făcută cu cio- κορασίδα, η subst. fetiţă
cănele κορβαν-άς, o (pl. -άδες) subst. casierie
κοπανιστή, η subst. brânză moale, picantă κορβέτα, η subst. mar. corvetă
314 κορδέλα - κορώνω
κόσα şi κόσσα şi κοσιά, η subst, coasă κόσμ-ος, o subst. 1. cosmos, univers 2. lume, pă-
κοσκιν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, κοσκινισμένος v.t. mânt d φέρνω στον -o a aduce pe lume d
1. a cerne, a trece prin sită // ~ το αλεύρι a κάνει το γύρο του -ου face înconjurul lumii 3.
cerne făina 2. a da prin ciur, a trece prin ciur // (şi fig.) omenire; lume multă d δε θα χαλάσει
~ το σιτάρι a trece grâul prin ciur o ~ nu se va sfârşi lumea d ήρθε πολύς ~ στη
κοσκίνισ-μα, -ματος, το subst. cernere κηδεία a venit multe lume la înmormântare 4.
κόσκινο, το subst. 1. sită, ciur 2. obiect ciuruit societate, viaţă socială d άνθρωπος του -ου
(de gloanţe etc.) // τον έκανε ~ από τις μα- om de lume d για τα μάτια του -ου de ochii
χαιριές 1-a ciuruit cu lovituri de cuţit lumii
κοσμαγάπητ-ος, -η, -o adj. iubit(-ă) de cei mulţi, κοσμοσυρροή, η subst. afluenţă (de lume)
popular(-ă) κοσμοσωτήρι-ος, -α, -o adj. care salvează lumea,
κοσμάκης, o subst. oamenii de jos salutar(-ă), salvator(-oare)
κοσμετολογία, η subst. cosmetologie κοσμοχαλασιά, η subst. hărmălaie
κόσμη-μα, -ματος, το subst. 1. bijuterie 2. po- κοσμ-ώ, -ησα, v.t. a împodobi, a ornamenta, a
doabă decora
κοσμηματοθήκη, η subst. casetă de bijuterii κοστ-ίζω, -ισα v.i. 1. a costa, a avea o valoare 2.
κοσμηματοπωλείο, το subst. magazin de biju- (şifig.) a costa scump pe cineva
terii κοστολόγηση, η subst. econ. stabilirea preţului
de cost
κοσμηματοπώλης, o subst. negustor de bijuterii
κοστολόγιο, το subst. econ. tabel cu preţuri, listă
κοσμητεία, η subst. decanat
de preţuri
κοσμητικ-ός, -ή, -ό adj. // -ό επίθετο epitet
κοστολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κοστολογημένος
ornant
ν. t. a calcula preţul de cost; a întocmi calculaţia
κοσμήτορας, o subst. decan
preţului de cost
κοσμικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. cosmic(-ă) // -ό διά- κόστ-ος, -ους, το subst. cost, preţ (şi fig.) d το ~
στημα spaţiu cosmic 2. monden(-ă) // -ή ζ ω ή παραγωγής costul de producţie d το ~ ζωής
viaţă mondenă 3. lumesc(-ească), pământesc costul vieţii
(-ească), laic(-ă) II. adv. (-ά) 1. din punct de κοστούμι, το subst. costum
vedere monden 2. ca în lume κότα, η subst. găină
κοσμικότητα, η subst. mondenitate, sociabilitate κοτ-ώ şi -άω v.i. a îndrăzni, a cuteza, a avea curaj
κόσμ-ιος, -ια, -io adj. decent(-ă), cuviincios κότερο, το subst. mar. cuter
(-oasă) κοτέτσι, το subst. coteţ
κοσμιότητα, η subst. decenţă, bună cuviinţă κοτζάμ adj. invar, foarte mare, prea mare, coşco-
κοσμογονία, η subst. cosmogonie, facerea lumii gea, ditamai d ~ άντρας ditamai bărbatul
κοσμογονικ-ός, -ή, -ό I. adj. cosmogonic(-ă) II. κοτζάμπασ-ης, o (pl. -ηδες) subst. ist. primar (la
adv. (-ά) din punct de vedere cosmogonic sate) în timpul stăpânirii turceşti
κοσμογραφία, η subst. astr. cosmografie κοτιγιόν, το subst. 1. invar, cotillion 2. obiecte
κοσμογυρισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. umblat(-ă) din hârtie colorată (confeti, serpentine) care se
prin lume împrăştie la baluri şi la petreceri
κοσμοθεωρία, η subst. filoz. concepţie despre κότινος, o subst. ist. cunună din ramuri de măs-
lume lin sălbatic oferită ca premiu
κοσμοΐστορικ-ός, -ή, -ό I. adj. de importanţă κοτλέ adj. invar. (d, o ţesătură) ripsat(-ă)
istorică pentru întreaga lume II. adv. (-ά) văzut κοτολέτα, η subst. cotlet de miel
prin prismă istorică κοτόπουλο, το subst. pui de găină
κοσμοκαλόγερος, o subst. călugăr care nu tră- κοτρόνα, η şi κοτρόνι, το subst. pietroi, bolovan
ieşte la mănăstire κοτσαδόρος, o subst. cric (care leagă remorca de
κοσμοκράτ-ορας, o, -ειρα, η subst. conducă- automobil)
tor(-oare) al unei mari puteri κοτσάνα, η subst, nerozie
κοσμοκρατορία, η subst. dominaţie, mare putere κοτσάνι, το subst. codiţă la floare / fruct
κοσμοναύτης, o subst. cosmonaut(-ă) κοτσ-άρω, -αρα şi -άρισα, κοτσαρισμένος I.
κοσμοπολίτ-ης, o, -ισσα, η subst. cosmopolit(-ă) v.t. l . a lega 2. a lipi II. v.i. a purta ceva (nepo-
κοσμοπολίτικ-ος, -η, -o adj. cosmopolit(-ă) d trivit / strident)
-o περιβάλλον mediu cosmopolit κότσι, το subst. 1. gleznă 2. mont
κοσμοπολιτισμός, o subst. cosmopolitism κοτσίδα, η subst. cosiţă
316 κοτσονάτος - κουλουράς
κοτσονάτ-ος, -η, -ο adj. viguros(-oasă), robust(-ă), κουζουλ-αίνω, -ανα, -άθηκα v.t. a înnebuni pe
puternic(-ă) cineva, a face pe cineva să-şi piardă minţile
κότσος, o subst. (coafură cu) coc κουζουλ-ός, -ή, -ό adj. nebun(-ă), dement(-ă),
κότσυφας, o şi κοτσύφι, το subst.omit. mierlă nesăbuit(-ă)
κοτυληδόνα, η subst. cotiledon κουίζ, το subst. invar. (engl. quiz) problemă-test
κουάκερ, το subst. invar, ovăz măcinat de rezolvat
κουάκερος, o subst. relig. quaker κουίντα, η subst. culisă
κουαρτέτο, το subst. muz. cuartet, cvartet κουιντέτο, το subst. muz. cvintet, cuintet
κουβάλη-μα, -ματος, το subst. cărat κουκέτα, η subst. cuşetă (în tren / vapor)
κουβαλ-ητής -o, -ήτρια, η subst. om aducător κουκί, το subst. 1. bot. planta bob; sămânţa aces-
κουβαλ-ώ şi κουβαλ-άω, -ησα, -ήθηκα, κουβα- tei plante 2. boabă, grăunte 3.fam. vot
λημένος v.t. l . a căra l.fig. a aduce pe cineva κουκκίδα, η subst. pată mică, punct negru
neinvitat // τους -ησε όλους στο σπίτι i-a adus κούκλα, η subst. 1. păpuşă, 2. scul (de lână etc.)
pe toţi acasă 3. a căra cu sine, a târî // τον -άει 3.fig. femeie frumoasă
παντού μαζί του îl târăşte peste tot cu el κουκλίστικ-ος, -η, -o adj. ca de păpuşă, fru-
κουβάρι, το subst. 1. ghem, ghemotoc // έγιναν mos(-oasă); drăguţ(-ă)
μαλλιά -ια s-au încăierat 2. fig. amestecătură κουκλοθέατρο, το subst. teatru de marionete
3. (d. haine) mototolit(-ă) κούκλος, o subst. 1. păpuşă-băiat 2. fig. bărbat
κουβαρ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, κουβαρια- frumos
σμένος I. v.t. a face ghem II. v.r. κουβαριά- κούκος, o subst. 1. ornit. cuc d ~ αηδόνι foarte
ζομαι a se ghemui (de durere, bătrâneţe etc.) scump d τρεις κι o ~ lume foarte puţină 2. fig.
κουβάριασ-μα, -ματος, το subst. ghemuire om care locuieşte singur 3. fig. căciulă ţuguiată
κουβαρίστρα, η subst. bobină, mosor κουκουβάγια, η subst. ornit. cucuvea
κουβαρντ-άς, o, -ού, η subst. om / femeie dar- κουκούλα, η subst. 1. capişon, glugă 2. căciulă-
nic(-ă) ciorap 3. husă (de maşină etc.)
κουκουλάρικ-ος, -η, -o adv. de mătase, din firul
κουβ-άς, o (pl. -άδες) subst. găleată, căldare
gogoşilor de mătase
κουβέντα, η subst. 1. discuţie, conversaţie, con-
κουκούλι, το subst. gogoaşă de mătase
vorbire 2. cuvânt 3. expresie κουκούλω-μα, -ματος, το subst. 1. acoperire,
κουβεντ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, κουβεντιασμ- ascundere, cocoloşire, învelire 2. fig. înăbuşire
ένος ν. i. l.a discuta, a vorbi, a se întreţine, a sta κουκουλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κουκουλωμένος
de vorbă 2. a comenta, a face un comentariu v.t. l . a acoperi, a înveli 2. a cocoloşi, a ascunde
κουβεντολόι, το subst. conversaţie, discuţie κουκουνάρα, η subst. fructul pinului d άρες
κουβερνάντα, η subst. guvernantă μάρες -ες flecăreală
κουβέρτα, η subst. 1. cuvertură, pătură de pat 2. κουκουνάρι, το subst. 1. con de pin 2. coconar
mar. covertă (sămânţă comestibilă de pin)
κουβερτούρα, η subst. glazură de ciocolată κουκουναριά, η subst. bot. pin care produce
κουβούκλιο, το subst. baldachin coconar
κουγκφού, το subst. invar. Kung-fu, tehnică chi- κουκούτσι, το subst. 1. sâmbure, sămânţă, gră-
nezească de război unte d -a σταφυλιών sâmburi de struguri 2.
κουδούνι, το subst. 1. clopoţel // έγινα ~ am fig. un pic, un dram // ~ μυαλό un pic de minte
ameţit de oboseală 2. sonerie d το ~ της κουλ-αίνω, -ανα, -άθηκα v.t. a rupe mâinile
πόρτας soneria de la uşă d χτυπάει το ~ sună cuiva, a schilodi (de mâini)
soneria 3. strugure rămas pe viţă după cules κουλαμάρα, η subst. 1. situaţia de a fi cineva
κουδουν-ίζω, -ισα v.i. a suna, a răsuna, a vui // ciung 2. neîndemânare
-ει τ'αυτί μου îmi vuieşte urechea d fig. -ιζει κουλ-ός, -ή, -ό adj. 1. ciung(-ă), ciunt(-ă) 2. ne-
η τσέπι μου am bani îndemânatică)
κουδούνισ-μα, -ματος, το subst. 1. sunet de clo- κουλουβάχατα adv. alandala, pe dos, talmeş-
pote / de sonerie 2. sunatul (din clopot) balmeş
κουδουνίστρα, η subst. jucărie sunătoare pentru κούλουμα, τα subst. pl. sărbătoarea (câmpeneas-
copii că) de lunea de la începutul Postului Mare
κουζίνα, η subst. 1. (şifig.) bucătărie 2. aragaz κουλούρα, η subst. 1. colac (de pâine) 2. coroniţă
κουζουλάδα, η subst. nebunie, demenţă, nesoco- de cununie
tinţă κουλουρ-άς, o subst. covrigar
κουλούρι - κούρδισμα 317
întoarcerea, răsucirea resortului unui meca- κουταμάρα, η subst. tâmpenie, prostie, nerozie,
nism 3 .flg. supărare/iritare provocată cuiva neghiobie
κουρελιάζω, το subst. cheie de acordaj κούτελο, το subst. frunte
κουρ-έας, o (pl. -είς) subst. frizer, bărbier κουτεντ-ές, o (pl. -έδες) subst. om prostănac,
κουρείο, το subst. frizerie neghiob, nerod
κουρελαρία, η subst. 1. haine vechi şi rupte 2. κουτί, το subst. cutie d του -ού ca din cutie
grămadă de zdrenţe κουτοπονηριά, η subst. şmecherie de om prost
κουρελ-ής, o, -ού, η subst. persoană îmbrăcată κουτοπόνηρ-ος, -η, -o adj. şiret(-eată) şi prost
în zdrenţe (-oastă), care se preface cu şiretenie că este
κουρέλι, το subst. 1. zdreanţă, cârpă2.y?g. epavă prost(-oastă)
κουρελ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, κουρελιασμένος κουτορνίθι, το subst. om prost / tâmpit, neghiob
v.t. 1. a transforma în zdrenţe, a zdrenţui 2. flg. κουτ-ός, -ή, -ό adj. prost(-oastă), neghiob(-oabă),
a înjosi, a umili prostănac(-ă), tâmpit(-ă)
κουρελ-ού, η pl. -ούδες subst. preş făcut din κουτούκι, το subst. tavernă mică (de obicei la
zdrenţe subsol)
κούρε-μα, -ματος, το subst. tuns, tundere, tun- κουτουλιά, η subst. 1. lovitură cu coarnele dată
soare de un animal 2. lovitură cu capul
κουρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, κουρεμένος v.t. a κουτουλ-ώ şi κουτουλ-άω, -ησα I. v.t. şi i. (d.
tunde animale) a lovi cu coarnele 2. (d. oameni) a
κούρκ-ος, o, -α, η subst. ornit. curcan, curcă lovi cu capul II. v.i. a-i cădea capul de somn, a
κουρκουμπίνι, το subst. culin. un fel de prăjitură moţăi
κουρκούτι, το subst. 1. terci 2. ciulama
κουτουράδα, η subst. faptă necugetată
κουρκουτ-ιάζω, -ιασα, κουρκουτιασμένος v.i.
κουτουρού (στα) adv. la întâmplare, la nimerea-
1. a se face terci 2. fig. a se prosti, a se zăpăci
lă, în voia soartei
κουρμπέτι, το subst. lume interlopă
κούτρα, η subst. 1. frunte 2. cap
κουρν-ιάζω, -ιασα, κουρνιασμένος v.i. 1. (d. pă-
κουτρουβάλα, η subst. rostogolire
sări) a dormita aciuată pe stinghie 2. (d. oa-
κουτρουβαλ-ώ şi κουτρουβαλ-άω, -ησα v.i. a se
meni) a se aciua
rostogoli
κουρνιαχτός, o subst. nor de praf
κούτσα κούτσα adv. şontâc-şontâc
κουρντίζω v.t. vezi κουρδίζω
κούρος, o subst. statuie de tânăr din antichitate κουτσαβάκ-ης (pl. -ηδες), o subst. om care face
κουρούνα, η subst. ornit. cioară pe viteazul, teribilist
κούρσα, η subst. 1. cursă de cai 2. deplasare κουτσ-αίνω, -ανα, -άθηκα I. v.t. a schilodi, înv.
(cursă) cu taxiul 3. automobil de lux, limuzină a şchiopa II. v.i. a şchiopăta, a fi şchiop(-oapă)
4. sport. întrecere de distanţă κουτσά στραβά adv. de bine de rău
κουρσάρικ-ος, -η, -o subst. adj. de corsar; pi- κουτσο- element de compunere denotând lipsă,
rateresc(-ească) insuficienţă, imperfecţiune
κουρσάρος, o subst. corsar; pirat κουτσό, το subst. joc de copii
κούρσε-μα, -ματος, το subst. jefuire, prădare κουτσοδόντ-ης, -α, -ικο adj. ştirb(-ă)
κουρσ-εύω, -εψα, κουρσεμένος v.t. a prăda, a je- κουτσομπολ-εύω, -εψα v.t. a bârfi
fui κουτσομπόλ-ης, -ισσα şi -α, -ικο adj. bârfitor
κουρτίνα, η subst. perdea, draperie (-oare)
κουσκούς, το subst. invar. 1. bârfă, bârfire, bârfit κουτσομπολιό, το subst. bârfă, bârfeală
2. culin. cuşcuş κουτσοπίνω v.i. a bea (de obicei vin) încet-încet,
κουσούρι, το subst. 1. cusur, defect, viciu 2. de- puţin câte puţin
fect fizic κουτσ-ός, -ή, -ό I, adj. şchiop(-oapă) II. adv. (-
κουστούμι, το subst, vezi κοστούμι ά) şchiopătând
κουστωδία, η subst. milit. pază militară κουτσούβελο, το subst. copil mic
κούτα, η subst. cutie mare κουτσουλ-άω, -ησα v.i. a se găinăţa (păsări)
κουτάβι, το subst. căţeluş κουτσουλιά, η subst. găinaţ
κουτάλα, η subst. polonic κουτσούρε-μα, -ματος, το subst. trunchiere, tă-
κουταλάκι, το subst. linguriţă iere, ciuntire, amputare, scurtare
κουτάλι, το subst. lingură κουτσουρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, κουτσουρεμένος
κουταλιά, η subst. conţinutul unei linguri v.t. l . a ciunti, a reteza 2. a trunchia
κούτσουρο - κράτος 319
κούτσουρο, το subst. 1. buştean 2. buturugă, bu- κραγιόνι, το subst. 1. creion colorat 2. ruj de
tuc 3 . flg. prost, înapoiat, tont buze
κουφ-αίνω, -ανα, -άνθηκα v.t. a asurzi κραδαίνω ν. t. a clătina în mod ameninţător
κουφάλα, η subst. scorbură κραδασμός, o subst. clătinare, zguduire, zdrun-
κουφαμάρα, η subst. surzenie cinătură
κουφάρι, το subst. leş κράζω, έκραξα I. v.i. l . a striga, a ţipa, a vocife-
κουφέτο, το subst. bomboană, drajeu ra d κράξε τη μάννα μου! strig-o pe mama
κουφιοκέφαλ-ος, -η, -o adj. cap fără minte, mea! 2. a huidui II. v.i. (d. păsări) a croncăni
prost(-oastă), tâmpit(-ă) κραιπάλη, η subst. 1. beţie 2. desfrâu, dezmăţ,
κούφ-ιος, -ια, -ιο I. adj. 1. găunos(-oasă), gol destrăbălare
(-oală) pe dinăuntru d -ιο δόντι dinte găunos κράκερ, το subst. invar, biscuit crocant
l.flg. om fără minte II. adv. (-ια) prosteşte κρά-μα, -ματος, το subst. 1. amestec 2. aliaj
κουφόβραση, η subst. zăpuşeală, zăduf κρανιά, η subst. bot. corn
κουφοξυλιά, η subst. bot. soc (arbust) κρανιακ-ός, -ή, -ό adj. anat. cranian(-ă)
κουφ-ός, -ή, -ό I. adj. surd(-ă) d στου -ού την κρανίο, το subst. anat. craniu
πόρτα όσο θέλεις βρόντα a bate calea mân- κράν-ος, -ους, το subst. coif, cască
zului II. adv. (-ά) pe tăcute, fără zgomot d στα κρανοφόρος, o subst. purtător de coif/de cască
~ în tăcere, fără gălăgie, în surdină κράξι-μο, -ματος, το subst. 1. strigăt, ţipăt 2, /îg·.
κουφότητα, η subst. frivolitate, neseriozitate huiduială
κούφω-μα, -ματος, το subst. 1. scobitură în pe- κρασάτ-ος, -η, -o adj. 1, de culoarea vinului roşu
rete 2. pervaz 3. oblon 2. culin. preparat(-ă) cu vin
κουφ-ώνω, -ωσα v.t. a închide pe jumătate (oblo- κράση, η subst. 1. structură fizică, alcătuire 2.
nul) aliaj 3. gram. contragere
κουφωτ-ός, -ή, -ό adj. 1. gol(-oală) în interior 2. κρασί, το subst. vin d ένα ποτήρι ~ un pahar de
(d. un oblon) pe jumătate închis vin
κοφι'νι, το subst. coş, paner κρασίλα, η subst. miros de vin, damf
κοφτερ-ός, -ή, -ό adj. tăios(-oasă); ascuţit(-ă) d κρασοβάρελο, το subst. butoi de vin
-ή γλώσσα limbă ascuţită κρασοκανάτα, η subst. 1. cană (de lut) de vin 2.
κόφτ-ης, o, -ρα, η I. subst. croitor(-oreasă) II. fig. om băutor de vin, beţiv
adj. care făcând mofturi îşi atinge scopul κρασοκατάνυξη, η subst. beţie prelungită
κοφτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. tăiat(-ă) 2. spintecat(-ă); κρασοπατέρας, o subst. mare băutor de vin, beţiv
retezat(-ă) 3. (d. broderii) ajurat(-ă) d -ό κέν- κρασοπουλειό, το subst. magazin unde se vinde
τημα broderie ajurată d ορθά -ά în mod tran- vin
şant II. adv. -ά în mod clar κράσπεδο, το subst. bordură // ~ πεζοδρομίου
κόχη, η subst. 1. colţ; ungher, cotlon 2. anat. or- bordura trotuarului
bită κραται-ός, -ά, -ό adj. puternic(-ă), forte
κοχλ-άζω, -ασα v.i. a clocoti κράτη-μα, -ματος, το subst. 1. reţinere 2. mâner,
κόχλασ-μα, -ματος, το subst. 1. clocotire 2. clo- toartă 3, muz. bis. cratimă, psalmodie fără cu-
cot vinte la sfârşitul imnului religios
κοχλίας, o subst. 1. zool. melc 2. şurub 3, anat. κρατήρας, o subst. 1. geol. crater (de vulcan) 2.
partea osoasă a labirintului urechii interne, arheol. krater, vas în care se amesteca vinul cu
melcul apă
κοχύλι, το subst. cochilie κράτηση, η subst. 1. arest 2. reţinere din salariu
κόψη, η subst. tăiş // η ~ του σπαθιού tăişul 3. rezervarea (a unui loc într-un mij loc de trans-
săbiei port)
κοφιά, η subst, (şi fig) tăietură; semnul lăsat de κρατητήριο, το subst. celulă de arest
un obiect tăios // ~ του προσώπου tăietura feţei κρατίδιο, το subst. stătuleţ, stat mic
κοψίδι, το subst. bucată mică de carne friptă κρατικοποίηση, η subst. etatizare, naţionalizare
κόψι-μο, -ματος, το subst. 1. tăiere, tranşare 2. κρατικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, κρατικοποιημένος
urmă de tăietură 3. croială, croi, cupă 4. durere v.t. a etatiza, a naţionaliza
de burtă κρατικ-ός, -ή, -ό adj. de stat d -ή επιχείρηση
κοψομεσ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα v.i. a (se) istovi întreprindere de stat
κραγιόν, το subst. invar, ruj de buze κράτ-ος, -ους, το subst. stat; ţară
320 κρατούμενο - κρίκος
κρ&τούμενο, το subst. aritm. cifra ţinută în min- κρέμασ-μα, -ματος, το subst. 1. atârnare, sus-
te (la calcule aritmetice) pendare 2. spânzurare, strangulare
κρατούμεν-ος, o, -ούμενη şi -ουμένη, η subst. κρεμαστάρι, το subst. 1. obiect atârnat 2. cuier
deţinut(-ă) de atârnat ceva
κρατούντες, οι subst. pl. guvernanţi κρεμαστ-ός, -ή, -ό adj. 1. atârnat(-ă), suspen-
κρατ-ώ şi κρατ-άω, -ησα, -ήθηκα, κρατημένος dară) d -ή λάμπα lustră d -ή γέφυρα pod sus-
1. ν.ί. l . a ţine // τον ~ στη φυλακή a-1 ţine la pendat // -οί κήποι grădini suspendate 2.
închisoare // ~ μυστικό a ţine secret // ~ την spânzurat(-ă)
υπόσχεσή μου a-şi ţine promisiunea 2. a purta, κρεμάστρα, η subst. 1. cuier 2. umeraş
a ţine // -άει το κεφάλι ψηλά ţine capul sus 3. κρεματόριο, το subst. crematoriu
a păstra, a menţine // τον -ησαν στη θέση του κρεμετζ-ής, -ιά, -ί adj. roşu(-ie)
l-am menţinut pe postul lui // ~ τα υπόλοιπα a κρεμμύδι, το subst. bot. ceapă
păstra restul 4. a avea // δεν ~ επάνω μου χρή- κρέμομαι v.d. 1. a sta agăţat, a se ţine de un
ματα nu am bani asupra mea 5. a reţine // ~ σε obiect aflat sus 2. a fi suspendat(-ă) 3. a se baza
κάποιον όσα χρωστάει a reţine cuiva datoria exclusiv pe...
// ~ δωμάτιο στο ξενοδοχείο a reţine cameră κρεμ-ώ şi κρεμ-άω, -ασα, -άστηκα, κρεμα-
la hotel II. v.i. 1. a se ţine // παρά την ηλικία σμένος ν.ί. l . a atârna, a agăţa ceva 2. a spân-
του -άει ακόμα cu toate vârsta sa se ţine încă zura, a strangula
2. a rezista // το φρούριο -ησε τρεις μήνες κρεολ-ός, o, -ή, -η subst. creol(-ă)
fortăreaţa a rezistat trei luni 3. a dura // η παράσ- κρεοπωλείο, το subst. măcelărie
ταση -ησε δύο ώρες reprezentaţia a durat două κρεοπώλ-ης, o, -ισσα, η subst. vânzător(-oare)
ore 4. a descinde // -άει από τζάκι descinde de carne, măcelar(-ăreasă)
dintr-o mare familie κρεπ, το subst. 1. crep (cauciuc) 2. crep (ţesătură)
κραυγ-άζω, -ασα v.i. a striga κρέπα, η subst. clătită
κραυγαλέ-ος, -α, -o adj. izbitor(-oare) // -a κρεπάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. crăpare, ples-
αντίθεση contrast izbitor nire 2. tapare
κραυγή, η subst. strigăt, ţipăt, chiot κρεπ-άρω, -αρα, -άρισα v.i. 1. a crăpa, a plesni
κραχ, το subst. econ. invar, crah (de prea multă mâncare) 2. a se tapa
κράχτης, o subst. 1. crainic, spicher 2. pasăre în κρεπερί, το subst. invar, magazin unde se ser-
colivie folosită pentru a atrage alte păsări vesc clătite
κρέ-ας, -ατος, το subst. carne // βοδινό / μοσ- κρέπι, το subst. crep, ţesătură neagră purtată în
χαρίσιο / χοιρινό / πρόβειο ~ carne de vacă, semn de doliu
viţel, porc, oaie // ψητό ~ carne prăjită / friptă κρετινισμός, o subst. psih. cretinism
d ωμό ~ carne crudă κρετίνος, o subst. psih. cretin, idiot
κρεατοελιά, η subst. aluniţă κρετόν, το subst. invar, creton
κρεατομηχανή, η subst. maşină de tocat carne κρήνη, η subst. izvor de apă, cişmea, fântână
κρεατόμυγα, η subst. entom. muscă verde κρηπίδω-μα, -ματος, το subst. 1. piedestal, so-
κρεατόπιτα, η subst. plăcintă cu carne clu, postament 2. platformă 3. peron (la gară)
κρεατοφαγία, η subst. hrănire cu carne κρησάρα, η subst. sită fină
κρεατοφάγ-ος, -ος şi -α, -o adj. carnivor(-ă) κρησφύγετο, το subst. adăpost, ascunziş, refugiu
κρεατώδ-ης, -ης, -ες adj. cărnos(-oasă) κρητιδογραφία, η subst. pictură, pastel
κρεβάτι, το subst. pat κρητικ-ός, -ή, -ό adj. cretan(-ă), privind insula
κρεβατίνα, η subst. 1. pergolă; umbrar de viţă 2. Creta sau pe cretani
viţă urcătoare κριάρι, το subst. berbec
κρεβατοκάμαρα, η subst. dormitor κριθάλευρο, το subst. făină de orz
κρεβατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κρεβατωμένος v.t. κριθαράκι, το subst. 1. paste făinoase 2. med. ul-
(ιd. o boală) a-1 face să stea în pat cior
κρεμ adj. invar, de culoare crem κριθαρέν-ιος, -ια, -io adj. de orz
κρέμα, η subst. 1. smântână 2. cremă dulce 3. ali- κριθάρι, το subst. bot. orz
fie, cremă κρικέλλι, το subst. mică verigă, belciug
κρεμάλα, η subst. 1. spânzurătoare, ştreang 2. κρικέτ, το subst. invar, sport crichet
jocul spânzurătoarea κρίκος, o subst. verigă, (şi fig.) za, ochi de lanţ,
κρεματονταλ-άς, o, -ού, η subst. lungan(-ă) inel de legătură
κρίμα - κρουλόγημα 321
κυνοδρομία, η subst. întrecere în cursă de câini του παντός Dumnezeu este stăpânul întregului
κυοφορ-ώ, -ησα, -ήθηκα, κυοφορημένος v.i. 1. univers II. adv. (-ίως)(-α) în principal, mai ales
a fi însărcinată 2. flg. a cloci / a pune la cale κύριος, o subst. 1. domn, stăpânul casei, soţ 2. om
ceva serios / demn, domn
κυπαρισσέν-ιος, -ια, -io adj. de chiparos κυριότητα, η subst. proprietate djur. ψιλή ~ nuda
κυπαρίσσι, το subst. bot. chiparos proprietate
κύπελλο, το subst. 1. cupă // sport, το παγκό- κύρ-ος, -ους, το subst. 1. prestigiu, autoritate d
σμιο ~ cupa mondială 2. pahar, cupă το ~ του νόμου autoritatea legii 2. consideraţie
κυπριακ-ός, -ή, -ό; κυπρέικ-ος, -η, -ο şi κυπ- 3. validitate 4. putere
ριώτικ-ος, -η, -ο adj. cipriot(-otă) κυρτ-ός, -ή, -o I. adj. 1. curb(-ă) 2. curbat(-â), în-
κυπρίνος, ο subst. iht. crap covoiată), gârbovit(-ă) 3. convex(-ă) II. adv.
κυρ- prepozitiv în loc de κύριος (-ά) în formă încovoiată, convexă, curbată
κυρά- prepozitiv d Κυρά Μαρία coana / lelea κυρτότητα, η subst. 1. curbură 2. convexitate 3.
Maria băltire 4. bombare
κυρά, η subst. 1. doamnă 2. stăpâna casei, soţia κυρτ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κυρτωμένος v.t. a
gospodarului casei curba, a îndoi, a încovoia, a arcui
κύρης, o subst. 1. tată 2. stăpân, gospodar κύρτωση, η subst. curbare, încovoiere, arcuire
κυρία, η subst. 1. (şifig.) doamnă, soţia stăpâ- κυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, κυρωμένος v.t. a sanc-
nului casei 2. formulă de adresare unei femei ţiona, a ratifica, a valida, a confirma, a legaliza
măritate d ~ νόμον a sancţiona o lege
κυριακάτικ-ος, -η, -o adj. duminical(-ă), de κύρωση, η subst. 1. sancţiune 2. ratificare, valida-
duminică, de sărbătoare d -η αργία repaos du- re, confirmare, legalizare d οι -εις sancţiunile
minical (pentru nerespectarea unei legi, convenţii etc.)
Κυριακή, η subst. duminică d η ~ των απο- κύστη, η subst. anat. vezică, băşică
κριών duminica Lăsatul de sec de brânză d η - κυστικ-ός, -ή, -ό med. cistic(-ă), referitor(-oare)
ή των Βαίων duminica Floriilor // η ~ του la vezica urinară sau la vezica biliară
Θωμά duminica Tomei κυστίτιδα, η subst. med. cistită
κυριακοδρόμιο, το subst. bis. carte cu predici κύτ-ος, -ους, το subst. mar. cală
pentru fiecare duminică κυτταρικ-ός, -ή, -ό adj. anat. celular(-ă)
κυριαρχία, η subst. 1. dominaţie 2. putere suve- κυτταρίνη, η subst. celuloză
rană; suveranitate κυτταρίτιδα, η subst. med. celulită
κυριαρχικ-ός, -ή, -ό adj. dominant(-ă), suve- κύτταρο, το subst. anat. celulă
ran(-ă), dominator(-oare) κύφωση, η subst. cocoaşă, gheb
κυρίαρχ-ος, -η, -o adj. 1. suveran(-ă), care are κυψέλη, η subst. stup (de albine)
puterea supremă d -ος λαός poporul suveran κωβιός, o subst. iht. guvid
2. de (extremă) importanţă d -o εθνικό θέμα κώδικας, o subst. cod d ~ νόμων cod de legi d ~
problemă de importanţă naţională σημάτων cod de semnalizare d αστικός ~ cod
κυριαρχ-ώ, -ησα I. v.t. a domina, a stăpâni II. v.i. civil d οδικός ~ cod rutier
a fi suveran(-ă), a fi stăpân(-ă) κωδικοποίηση, η subst. codificare
κυρίευση, η subst. cucerire, ocupare κωδικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, κωδικοποιημένος
κυρι-εύω, -εψα şi -ευσα, -εύτηκα, κυριευμένος v.t. l . a codifica, a reuni legi într-un cod 2. a
v.t. a cuceri, a pune stăpânire pe, a captura, a reda un mesaj, o informaţie etc. într-un cod
lua în posesie, a ocupa // κυριεύομαι από τα convenţional
πάθη sunt dominat(-ă) de pasiuni κωδικ-ός, -ή, -ό adj. care aparţine codului, care
κυριολεκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. literal(-ă), textu- ţine de cod
a l ă ) , propriu zis(-ă). II. adv. (-ά) literalmente κώδωνας, o subst. 1. clopot 2. sonerie d ηλεκ-
κυριολεκτ-ώ, -ησα v.i. a se exprima exact τρικός ~ sonerie electrică
κυριολεξία, η subst. sensul propriu al cuvintelor κωδωνουκρουσία, η subst. sunet continuu de
κύρ-ιβς, -ία, -ιο I. adj. 1. stăpân(-ă), proprietar(-ă) clopot
2. principal(-ă), esenţial(-ă), important(-ă), pro- κωδωνοστάσιο, το subst. clopotniţă
priu(-ie) d το -ιο θέμα problema principală d κωθώνι, το 1. recrut l.fig. prost, nătărău
η -ια πρόταση propoziţia principală d το -io κώλο, το subst. 1. gram. parte din frază care se
όνομα substantivul propriu // o Θεός είναι o ~ termină cu punct şi virgulă 2. parte din vers din
κωλο- - κώφωση 325
două sau mai multe măsuri metrice 3. mar. cor- κωμόπολη, η subst. orăşel, târg
don κωμωδία, η subst. 1. comedie 2. situaţie comică
κωλο- element de compunere cu sensul de „foar- κωμωδιογράφ-ος, -o, -η subst. autor(-oare) de
te rău", „mizerabil" comedii
κώλος, o subst. fwA,fam. cur κώνειο, το subst. bot. 1. cucută l. fig. otravă
κωλοφωτιά, η subst. entom. licurici κωνικ-ός, -ή, -ό adj. conic(-ă)
κώλυ-μα, -ματος, το subst. piedică, obstacol κωνικότητα, η subst. conicitate
κωλυσιεργία, η subst. obstrucţie, opunere, ob- κώνος, o subst. geom. con d ηφεστειακός ~ co-
strucţionism nul vulcanului
κωλυσιεργ-ώ, -έργησα v.t. l . a face o obstrucţie, κωνοφόρ-ος, -ος şi -α, -o 1. adj. conifer(-ă) 2.
a obstrucţiona pe cineva 2. a pune piedici unei subst. bot. τα -α conifere
acţiuni κω(ν)σταντινάτο, το subst. ist. veche monedă de
κωλ-ώνω, -ωσα v.i. a se smuci înapoi, a se re- aur, cu efigia lui Constantin cel Mare şi a
trage, a face o mişcare înapoi, a se opri în faţa Elenei având la mijloc o cruce
unui pericol κωπηλασία, η subst. canotaj, vâslire
κώ-μα, -ματος, το subst. med. comă, agonie κωπηλάτ-ης, o, -ισσα, η subst. vâslitor(-oare),
κωματώδ-ης, -ης, -ες adj. med. de comă, al(a) canotor(-oare)
comei, cu caracter de comă κωπηλατικ-ός, -ή, -ό adj. de vâslire, de cano-
κωμειδύλλιο, το subst. vodevil taj
κωμικ-ός, -ή, -ό I. adj. comic(-ă) d το -ό co- κωπηλατ-ώ, -ησα v.i. a trage la vâsle, a vâsli
micul, genul comediei; ceea ce provoacă râsul κωφαλαλία, η subst. surdomutism
II. adv. -ă în mod comic κωφάλαλ-ος, -η, -o adj. surdomut(-ă)
κωμικότητα, η subst. peior. (caracter) comic κωφ-εύω, -ευσα ν. i. a surzi
κωμικοτραγικ-ός, -ή, -ό adj. tragicomic(-ă) κωφός, -ή, -ό adj. surd(-ă)
κωμικοτραγωδία, η subst. tragicomedie κώφωση, η subst. surditate, asurzire
Λλ
Α, λ (lamda) 1. a unsprezecea literă a alfabetului λαγοπόδαρο, το subst. picior de iepure (care se
grecesc 2. num. card. şi ord. A', λ' (cu un apex presupune că aduce noroc)
în dreapta sus) = 30 şi al treizecilea, a treizecea; λαγός, o subst. zool. iepure de câmp
,Λ ,λ (cu un apex în stânga jos) = 30.000 şi al λαγοτόμαρο, το subst. piele de iepure
treizeci miilea, a treizeci mia λαγουδέρα, η subst. mar. bară de timonă, de cârmă
λα, το invar. muz. la (nota) λαγούμι, το subst. 1. galerie subterană 2. milit.
λάβα, η subst. lavă scobitură în pământ în care se aşază materialul
λαβα-ίνω, -έλαβα v.t. a lua // ~ γνώση a lua la exploziv pentru detonare
cunoştinţă // ~ το λόγο a lua cuvântul // ~ τα λαγούτο, το subst. muz. vezi λαούτο
μέτρα μου îmi iau măsurile d ~ άδεια a-şi lua λαγωνικό, το subst. 1. copoi, câine de vânătoare
permisie 2. fig. poliţist, copoi
λάβαρο, το subst. stindard, flamură, steag λαγωχειλία, η subst. med. buză de iepure
λάβδανο, το subst. farm. laudanum λαγώχειλ-ος, -η, -o adj. cu buză de iepure
λαβή, η subst. 1. mâner, coadă, toartă d η ~ του λαδάς, o subst. 1. negustor de ulei 2. producător
αγγείου toarta vasului 2. sport modul de prin- de ulei
dere a adversarului la luptă 3.fig. pretext, oca- λαδέμπορος, o subst. negustor de ulei
zie d δίνω ~ a da ocazie λαδερ-ός, -ή, -ό adj. uleios(-oasă)
λαβίδα, η subst. 1. cleşte, pensetă 2. bis. linguriţă λαδ-ής, -ιά, -ί adj. de culoarea uleiului
care se foloseşte la împărtăşanie λάδι, το subst. ulei d η θάλασσα είναι ~ marea
λάβρα, n subst. căldură excesivă, arşiţă, caniculă este ca uleiul (liniştită) d βγήκε ~ a ieşit cu
// φωτιά και ~ 1. supărare mare 2. mare bine d τού βγάλε το λάδι 1-a stors de vlagă
scumpete, preţuri mari λαδιά, η subst. 1. pată de ulei 2. fig. înşelăciune,
λαβράκι, το subst. iht. biban escrocherie
λαβυρινθίτιδα, η subst. med. labirintită, inflama- λαδικό, το subst. uleieră (pentru servit uleiul la
ţie a labirintului urechii masă)
λαβύρινθος, o 1. subst. mit. (şi fig.) labirint 2. λαδόκολλα, η subst. hârtie pergament / de împa-
anat. melc, parte a urechii interne chetat
λάβω-μα, -ματος, το subst. rănire (cu arma) λαδολέμονο, το subst. culin. amestec de ulei cu
λαβωματιά, η subst. rană (făcută cu arma) suc de lămâie folosit ca sos
λαβ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, λαβωμένος v.t. a răni λαδομπογιά, η subst. vopsea de ulei
(cu arma) λαδόξιδο, το subst. amestec de ulei cu oţet
λαγάνα, η subst. pâine nedospită λαδόπανο, το subst. pânza în care se înveleşte
λαγαρ-ός, -ή, -ό adj. curat(-ă), limpede copilul imediat după botez
λα(γ)ήνι, το subst. cană (de lut); urcior λαδόχαρτο, το subst. vezi λαδόκολλα
λάγι-ος, -α, -o adj. cu lână neagră λάδω-μα, -ματος, το subst. 1. ungere 2. fig. mi-
λαγκάδι, το şi λαγκαδιά, η subst. vale îngustă, tuire
vâlcea λαδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, λαδωμένος ν.ί. şi i. 1.
λαγνεία, η subst. senzualitate, lascivitate, desfrâu a unge (cu ulei) 2. a gresa (utilaje) 3. a mânji, a
λάγν-ος, -α, -o I. adj. senzual(-ă), lasciv(-ă), des- murdări, a păta cu ulei 4. (d. păr) a se îngrăşa 5.
f r â n a r ă ) II. adv. (-a) în mod lasciv, desfrânat fig. a mitui
λαγόκαρδ-ος, -η, -o adj. timid(-ă) λαδωτήρι, το subst. gresor cu presiune
λαγοκοιμ-άμαι, -ήθηκα, λαγοκοιμισμένος ν. ί. λαζάνια, τα subst. pl. culin. lasagna
a moţăi, a dormita λάζος, o subst. briceag
λαγόνι, το şi λαγόνα, η subst. anat. fiecare λαζουρίτης, o subst. min. lazurit
parte laterală a abdomenului de sub hipogastru, λαθεμέν-ος, -η, -o part. ca adj. greşit(-ă), ero-
flanc nat(-ă)
λαθεύω - λαμπερός 327
λαμπικάρισ-μα, -ματος, το subst. distilare, rafi- λαοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. pol. 1. privind puterea
nare, filtrare, curăţire, purificare populară 2. al, a ai, ale unei republici socialiste
λαμπικάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, λαμπικαρισμένος λαομίσητ-ος, -η, -o adj. detestat(-ă) / urât(-ă) de
ν.ί. a distila, a rafina, a filtra, a purifica popor
λαμπίκος, o subst. 1. alambic 2.flg. (d. un spaţiu λαοπλάνος, o subst. pol. demagog
etc.) foarte curat, curat bec λαοπρόβλητ-ος, -η, -o adj. pol. ales(-easă) al(a)
λαμπιόνι, το subst. lampă electrică mică; lampion poporului
λαμποκοπ-ώ şi λαμποκοπ-άω, -ησα v.i. 1. a stră- λαός, o subst. 1. popor; populaţie 2. naţiune 3.
luci, a sclipi, a luci, a scânteia 2. a străluci de mase populare 4. majoritatea populaţiei 5. po-
curăţenie porul de jos
λαμπριάτικ-ος, -η, -o I. adj. de Paşti II. subst. λάου λάου adv. încetul cu încetul, cu abilitate
τα -α hainele de Paşti, hainele de sărbătoare λαουτάρ-ης şi λαουτιέρ-ης, o (pl. -ηδες) subst.
λαμπρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. strălucitor(-oare) d το muz. lăutar
-ό φως του ήλιου lumina strălucitoare a soare- λαούτο, το subst. muz. lăută
lui 2. splendid(-ă) 3. impozant(-ă) II. adv. (-ά) λαοφιλ-ής, -ής, -ές adj. iubit(-ă) de popor, popu-
excelent, superb, splendid lară)
λαμπρότητα, η subst. 1. strălucire 2. splendoare λαπαροτομία, η subst. med. laparotomie, celio-
3.flg. grandoare, măreţie tomie
λαμπρ-ύνω, -υνα ν. ί. l . a face ceva să străluceas- λαπ-άς, o (pl. -άδες) subst. 1. terci de orez l.flg.
că 2. a da măreţie, glorie om moale, fară vlagă
λαμπτήρας, o subst. bec. λαρδί, το subst. slănină
λαμπυρ-ίζω, -ισα v.i. a scânteia λάρνακα, η subst. 1. sicriu, coşciug 2. urnă fune-
λαμπύρισ-μα, -ματος, το subst. strălucire, scli- rară 3. raclă, relicvariu
pire, lucire, scânteiere λάρος, o subst. ornit. pescăruş
λάμπω, έλαμψα v.i. a lumina, a străluci, a luci, a λάρυγγας, o şi λαρύγγι, το subst. laringe d
sclipi d o ήλιος λάμπει soarele străluceşte d έβγαλε το ~ του από τις φωνές şi-a rupt gura
το πρόσωπο του έλαμπε από χαρά faţa lui îi ţipând
strălucea de bucurie d ό, τι λάμπει δεν είναι λαρυγγικ-ός, -ή, -ό adj. laringian(-ă)
χρυσός nu tot ce zboară se mănâncă λαρυγγισμός, o subst. muz. vocaliză
λάμψη, η subst. strălucire, sclipire, lucire, luciu, λαρυγγίτιδα, η subst. med. laringită
lustru λαρυγγολόγ-ος, -o, -η subst. laringolog(-ă)
λανάρι, το şi λανάρα, η subst. darac λαρυγγοσκόπιο, το subst. laringoscop
λαναρ-ίζω, -ισα v.i. adărăci λασκάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. lărgire 2. re-
λανθάν-ων, -ουσα, -ov adj. latent(-ă) d -ουσα laxare, destindere
δυσαρέσκεια nemulţumire latentă λασκ-άρω, -αρα şi -άρισμα, λασκαρισμένος I.
λανθασμέν-ος, -η, -o adj. greşit(-ă), eronat(-ă), ν. ί. l . a slăbi, (d. un nod) a lărgi 2. a face să de-
inexact(-ă) vină mai puţin încordat(-ă) II. v.i. a se relaxa, a
λανολίνη, η subst. lanolină se destinde, a se linişti după un efort susţinut
λανσάρισ-μα, -ματος, το subst. lansare λάσκ-ος, -α, -o I. adj. relaxat(-ă), liniştit(-ă), des-
λανσ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα ν.ί. a lansa tins(-ă) II. adv. (-a) în mod calm, relaxat
λάντζα, η subst. 1. spălatul vaselor 2. mar. barcă λάσο, το subst. lasou
mică λάσπη, η subst. (şi flg.) 1. noroi, glod, tină, mâl,
λανζ(ι)έρης, o, -ισσα şi -α, η subst. spălător(-easă) nămol l.fig. acuzaţie nefondată
de veselă la restaurant, ajutor de bucătar λασπολογία, η subst. 1. calomniere murdară a
λάξευ-μα, -ματος, το subst. cioplire, sculptare adversarului 2. acuzaţii murdare
λαξευτ-ός, -ή, -ό adj. cioplit(-ă), sculptat(-ă) λασπόλουτρο, το subst. baie de nămol
λαξ-εύω, -ευσα şi -εύτηκα, λαξε(υ)μένος ν.ί. a λασπονέρι şi λασπόνερο, το subst. apă cu noroi
ciopli, a sculpta λασπουριά, η subst. loc plin de noroi; mocirlă,
λαογραφία, η subst. folclor mlaştină
λαογραφικ-ός, -ή, -ό adj. folcloric(-ă), de fol- λασπώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. (d. un teren) plin(-ă)
clor d -ές έρευνες cercetări de folclor de noroi 2. noroios(-oasă)
λαογράφ-ος, -o, -η subst. folclorist(-ă) λασπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, λασπωμένος I. ν.ί. a
λαοκρατία, η subst. pol. 1. putere populară 2. murdări de noroi, a umple de noroi II. v.i. (d.
republică socialistă pastele făinoase) a se muia, a se face terci
λαστέξ - λεηλατώ 329
λαστέξ, το subst. invar, burtieră λαχνός, o subst. loz // τραβώ -ό a trage un loz //
λαστιχέν-ιος, -ια, -ιο adj. din cauciuc, fâcut(-ă) ~ σε φάκελο loz în plic
din cauciuc λαχτάρα, η subst. 1. dorinţă arzătoare 2. emoţie,
λάστιχο, το subst. 1. cauciuc 2. elastic 3, anvelopă, nelinişte 3, nerăbdare
pneu λαχταρ-ίζω, -ισα, λαχταρισμένος ν.ί. şi i. l . a
λατέρνα, η subst. muz. flaşnetă tresări, a sări în sus 2, a tremura, a dârdâi 3. a
λατερνατζής, o subst. flaşnetar (se) înfricoşa, a (se) speria
λατινικ-ός, -ή, -ό I. adj. latin(-ă) II. subst. λαχταριστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. (d. un peşte) care
λατινικά, τα pl. limba latină; lecţia de latină se zbate, se zvârcoleşte 2. dorit(-ă) II, adv. (-ά)
λατιν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. latinist(-ă) cu mare dorinţă
λατίνιστί adv, înv. pe latineşte, în limba latină λαχταρ-ώ şi λαχταρ-άω, -ησα ν.ί, a dori cu
λατινοαμερικάνικ-ος, -η, -o adj. latino-ameri- ardoare
ean(-ă) λέαινα, η subst. zool, leoaică
λατινογεν-ής, -ής, -ές adj. (d. o limbă) de origi- λεβ, το şi λέβα, η subst, leva, unitate monetară a
ne latină, neolatin(-ă), romanic(-ă) Bulgariei
λατομείο, το subst, carieră (de piatră, marmură λεβάντα, η subst, bot, 1, levănţică 2, lavandă
etc.) λεβάντες, o subst. vânt de răsărit
λατόμος, o subst. muncitor la carieră de piatră, λεβαντίν-ος, -o, -α, η subst. european crescut în
de marmură etc. Asia, levantin(-ă)
λάτρα, η subst. 1. grija casei 2. curăţenia casei λεβέντ-ης, o, -ισσα, η subst. 1. bărbat frumos;
λατρεία, η subst. 1. dragoste nemărginită pentru femeie frumoasă 2. viteaz, voinic 3. fig. suflet
Dumnezeu 2. (şi fig.) adoraţie, cult, veneraţie mare
λατρευτικ-ός, -ή, -ό adj. de adoraţie, de adorare λεβεντιά, η subst. 1. vitejie, voinicie 2. mărini-
mie
λατρευτ-ός, -ή, -ό adj. adorabil(-ă)
λατρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, λατρεμένος ν.ί. 1. a-1 λεβέντικ-ος, -η, -o I. adj. 1. (ci. un bărbat) fru-
mos(-oasă) 2. vitejesc(-ească) 3. cu suflet mare
iubi pe Dumnezeu 2. a adora
II. adv. (-a) voiniceşte, curajos
λάτρ-ης, o (pl. -εις) subst. adorator(-oare)
λεβεντον-ιός, o, -ιά, η subst. voinic tânăr
λαφίνα, η subst. zool. cerboaică
λέβητας, o subst. cazan
λαφυραγώγηση şi λαφυραγωγία, η subst. jaf,
λεβητοστάσιο, το subst. sala cazanelor
jefiiire, prădare
λεβ-ιές, o (pl. -ιέδες) şi λεβιέ, το subst. levier
λαφυραγωγ-ώ, -ησα ν.ί. a jefui, a prăda λεγάμεν-ος, -η, -o part. ca adj. iron. numitul(-a);
λάφυρο, το subst. pradă, captură
dumnealui, dumneaei
λαχαίνω, έλαχα I. ν.ί. 1. a întâlni d τον έλαχε
λέγειν, το subst. invar, elocinţă; uşurinţă în ex-
στη μέση του δρόμου 1-a întâlnit în mijlocul primare
drumului 2. a-i reveni d μου έλαχε o κλήρος λεγεώνα, η subst. legiune d ~ των ξένων legiu-
mi-a revenit lotul II. v. impers. a se întâmpla d nea străină
λαχαίνει καμιά φορά se întâmplă câteodată λεγεωνάριος, o subst. soldat legionar
λαχαναγορά, η subst. piaţa de legume (şi fructe) λέ(γ)ω, είπα, ειπώθηκα şi λέχθηκα, ειπωμένος
λαχαν-ιάζω, -ισα, λαχανιασμένος v.i. a gâfâi, I. ν.ί. l . a spune, a zice, a vorbi // αυτό μόνο
a-şi pierde respiraţia σου το ~ îţi spun doar asta d θέλω να πω vreau
λαχάνιασ-μα, -ματος, το subst. gâfâială, gâfâ- să zic d ποιός θα τό' λεγε; cine ar fi zis? d εγώ
ire, gâfâit το ~ εγώ το ακούω eu vorbesc, eu aud 2. a
λαχανίδα, η subst. bot. varză mică cânta d πες μας ένα τραγούδι cântă-ne un
λαχανικά, τα subst. pl. legumă, zarzavat cântec 3. a însemna (cu θα) d ξέρεις τι θα πει
λαχανόκηπος, o subst. bot. grădină de zarzava- αυτό ştii ce înseamnă asta 4. a crede, a şti (pe
turi cineva) d δεν θα τον έλεγα τοσο έξυπνο nu-1
λάχανο, το subst. varză ştiam aşa de deştept II. v.r. λέγομαι 1. a se numi
λαχείο, το subst. 1. loterie d του έπεσε το ~ a // πως λέγεστε; cum vă numiţi? 2. λέγεται
câştigat la loterie 2. bilet de loterie 3. întâmplare (impers.) // ~ ότι se spune că
λαχειοπώλης, o subst. vânzător de bilete de lo- λεζάντα, η subst. legendă (a unei hărţi)
terie λεηλασία, η subst. jaf, jefuire, prădare
λαχειοφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. care are drept de λεηλατ-ώ, -ησα, -ήθηκα, λεηλατημένος ν.ί. a
participare la tragerile la sorţi (obligaţiuni etc.) jefui, a prăda, a pustii, a devasta
330 λέι - λεπτεπίλεπτος
λέι, το subst. invar, leu, lei, unitatea monetară a λεκάνη, η subst. 1. chiuvetă 2. lighean 3. bazin d
României η ~ της Μεσογείου bazinul Mediteranei 4.
λεία, η subst. 1. pradă, captură 2. prada unui ani- anat. bazin
mal sălbatic λεκανοπέδιο, το subst.geogr. bazin
λει-αίνω, -ανα, -άθηκα, λειασμένος v.t. a ne- λεκές, o subst. pată
tezi, a şlefui λεκ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, λεκιασμένος I. v.t.
λείανση, η subst. netezire, şlefuire a păta; a face o pată II. v.i. a se păta, a se mur-
λέιζερ, το subst. laser dări
λεί-ος, -α, -o adj. neted(-ă), şlefuit(-ă) λέκιασ-μα, -ματος, το subst. pătare; murdărire
λείπω, έλειψα v.i. a lipsi, a absenta, a nu fi de cu pete
faţă d έλειψε από τη συνεδρίαση a lipsit de la λεκιθίνη, η subst. lecitină
şedinţă d του λείπουν τα αναγκαία îi lipsesc λεκτικό, το subst. exprimare
cele necesare d λίγο έλειψε να πέσει puţin a λεκτικ-ός, -ή, -ό adj. de limbaj, de exprimare
lipsit să nu cadă d αυτό μου έλειπε ακόμα λέκτορας, o subst. lector
asta îmi mai lipsea λελέκι, το subst. ornit. barză
λειρί, το subst. creastă (la cocoş) λεμβοδρομία, η subst. mar. regată, cursă între
λειτούργη-μα, -ματος, το subst. serviciu, func- ambarcaţii sportive cu vele
ţie public(-ă) d το επάγγελμα του δασκάλου λέμβος, η subst. barcă, luntre
είναι ~ meseria de învăţător e o funcţie pu- λεμονάδα, η subst. limonadă, limonată, citronadă
blică λεμόνι, το subst. lămâie
λειτουργί-α, η subst. 1. funcţionare d η του σχο- λεμονιά, η subst. bot. lămâi (pom)
λείου είναι ομαλή, funcţionarea şcolii e nor- λεμονόκουπα, η subst. jumătatea de lămâie
mală 2. atribuţie; funcţie d οι δημόσιες -ες stoarsă
atribuţii publice d οι -ες οργάνων του σώμα- λεμονοστύφτης, o subst. storcător de lămâie
τος funcţiile organelor corpului 3. bis. liturghie, λεμφικ-ός, -ή, -ό adj. med. limfatic(-ă) d -ό σύσ-
slujbă, serviciu divin τημα sistem limfatic d -ά γάγγλια ganglioni
λειτουργιά, η subst. prescură limfatici
λειτουργικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. funcţional(-ă) 2. λέμφος, η subst. limfa
bis. liturgic(-ă) Π. subst. bis. η -ή liturgica, ra- λέξη, η subst. cuvânt, vorbă d κατά ~ μετά-
mură a teologiei privind interpretarea cultului φραση traducerea cuvânt cu cuvânt d με άλλες
divin -εις cu alte cuvinte d όλα αυτά είναι κενές
λειτουργικότητα, η subst. funcţionalitate -εις toate acestea sunt vorbe goale d δεν
λειτουργισμός, o subst. funcţionalism έβγαλε ~ n-a scos nici o vorbă
λειτουργ-ός, -o, -η subst. funcţionar(-ă) d δημό- λεξικό, το subst. dicţionar, lexicon
σιος ~ funcţionar public λεξικογραφία, η subst. lexicografie
λειτουργ-ώ, -ησα, -ήθηκα, λειτουργημένος I. λεξικογραφικ-ός, -ή, -ό adj. lexicografic(-ă), de
v.i. 1. a funcţiona, a fi în funcţiune 2. a se purta, lexicografie
a se comporta 3. a-şi exercita funcţia, rolul 4. λεξικογράφ-ος, -o, -η subst. lexicograf(-ă)
(şi -άω) bis. a oficia serviciul divin / sfânta λεξικολογία, η subst. lexicologie
liturghie II. v.r. -οΰμαι a participa la sfânta li- λεξιλόγιο, το subst. vocabular; lexic
turghie, a se duce la biserică // το Πάσχα - λεοντάρι, το subst. zool. vezi λιοντάρι
ήθηκα στο χωριό μου de Paşti m-am dus la λεοντή, η subst. piele de leu
biserică în satul meu λεοντόκαρδ-ος, -η, -o adj. viteaz(-ă)
λειχήνα, η subst. 1. bot. lichen 2. med. boală de λεοπάρδαλη, η subst. zool. leopard
piele, spuzeală λέπι, το subst. solz
λειψανδρία, η subst. lipsă numerică de bărbaţi λεπίδα, η şi λεπίδι, το subst. lamă (de cuţit etc.)
λείψανο, το subst. 1. rest, rămăşiţă 2. rămăşiţele λεπιδόπτερα, τα subst. pl. zool. lepidoptere
pământeşti ale defunctului λεπιδωτ-ός, -ή, -ό adj. solzos(-oasă)
λειψανοθήκη, η subst. raclă (pentru sfintele λέπρα, η subst. med. lepră
moaşte) λε'.ίροκομείο, το subst. leprozerie
λειψ-ός, -ή, -ό adj. cu lipsuri, incomplet(-ă), λεπρ-ός, -ή, -ό adj. med. lepros(-oasă)
lacunar(-ă), defectuos(-oasă) λεπτ-αίνω, -υνα v.t. şi i. a (se) subţia
λειψυδρία, η subst. lipsă de apă λεπτεπίλεπτ-ος, -η, -o adj. 1. foarte delicat(-ă),
λεκ, το subst. lec, unitate monetară a Albaniei sensibil(-ă) 2. iritabil(-ă)
λεπτό - λήξη 331
λιγόψυχ-ος, -η, -ο adj. 1. timid(-ă) 2. fricos λιμ-άρω, -αρα şi -άρισα, λιμαρισμένος v.t. a
(-oasă), lipsit(-ă) de curaj pili, a şlefui
λιγοψυχ-ώ şi λιγοψυχ-άω, -ησα v.i. a-şi pierde λιμεναρχείο, το mar. căpitănia portului
curajul λιμενάρχ-ης, o subst. căpitan de port
λίγω-μα, -ματος, το subst. faptul de a se simţi λιμένας, o subst. port
sătul λιμενεργάτ-ης, o, -ρια, η subst. muncitor(-oare)
λιγ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, λιγωμένος v.t. a pro- în port
voca greaţă/ameţeală λιμενικ-ός, -ή, -ό I. adj. portuar(-ă) // -ό σώμα
λιθάνθρακας, o subst. cărbune de pământ corpul portuar // -ές εγκαταστάσεις instalaţii
λιθανθρακοφόρ-ος, -ος şi -α, o adj. carboni- portuare // -ά τέλη taxe portuare II. -ός, o
feră) subst. mar. persoană făcând parte din corpul
λιθάρι, το subst. pietricică portuar
λιθίαση, η subst. med. litiază λιμενοβραχίονας, o subst. mar. dig, mol
λίθιν-ος, -η, -o adj. de piatră d ist. -η εποχή λιμενοφύλακας, o subst. mar. gardian de port
epoca de piatră λιμν-άζω, -ασα, λιμνασμένος v.i. 1. a bălti 2.
λίθιο, το subst. chim. litiu fig. a stagna
λιθοβολισμός, o subst. omorârea cu pietre, lapi- λίμνη, η subst. lac
dare λιμνοθάλασσα, η subst. lagună
λιθοβολ-ώ, -ησα, -ήθηκα, λιθοβολημένος ν. t. a λιμνώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. în formă de lac 2.
omorî pe cineva cu pietre mlăştinos(-oasă) 3. cu multe lacuri
λιθογραφείο, το subst. atelier litografic λιμοκοντόρος, o subst. dandy
λιθογραφία, η subst. 1. litografie 2. litografiere λιμοκτονία, η subst. 1. moarte prin inaniţie 2.
λιθογραφικ-ός, -ή, -ό adj. litografic(-ă) foamete prelungită
λιθογράφ-ος, -o, -η subst. litograf(-ă) λιμοκτον-ώ, -ησα v.i. 1. a muri de foame l.fig. a
λιθοδομή, η subst. aşezarea de pietre într-un zid/ fi lipsit(-ă) de cele necesare traiului
perete λιμός, o subst. foamete
λιθοξόος, o subst. cioplitor în piatră / marmură λιμουζίνα, η subst. limuzină
λίθος, o subst. piatră // θεμέλιος ~ piatră de λίμπα adv. dezordine, harababură, învălmăşeală
temelie // ακρογωνιαίος ~ piatră unghiulară// λιμπεραλισμός, o subst. pol. liberalism
-οι πολύτιμοι pietre preţioase // φιλοσοφική ~ λιμπ-ίζομαι, -ίστηκα v.t. a dori cu intensitate
piatră filozofală (un lucru)
λιθόστρωτ-ος, -η, -o adj. 1. pavat(-ă) cu pietre 2. λίμπιντρο, η subst. invar, libido
το -o pavaj, caldarâm λιμπιστ-ός, -ή, -ό şi λιμπιστικ-ός, -ή, -ό adj.
λιθόσφαιρα, η subst. geol. litosferă mult dorit(-ă)
λιθόχτιστ-ος, -η, -o adj. construit(-ă) cu pietre λιμπρετίστας, o subst. libretist
λικέρ, το subst. invar, lichior λιμπρέτο, το subst. libret
λικν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, λικνισμένος v.t. a le- λινάρι, το subst. bot. in
găna; a clătina λιναρόσπορος, o subst. sămânţă de in
λίκνισ-μα, -ματος, το subst. 1. legănare 2. clăti- λινάντσα, η subst. pânză de sac
nare, balansare λινέλαιο, το subst. ulei de in
λικνιστικ-ός, -ή, -âadj. 1. legănat(-ă) 2. balan- λινό, το subst. pânză de in, stofă de in
sară) λινομέταξ-ος, -η, -o adj. fâcut(-ă) din in şi mă-
λίκνο, το subst. şi fig. leagăn tase
λιλά adj. invar, lila, violet(-ă) λιν-ός, -ή, -ό adj. de in
λιλιπούτει-ος, -α, -o adj. liliputan(-ă) λινοτύπης, o subst. muncitor linotipist
λίμα, η subst. 1. pilă l.fig. pălăvrăgeală 3. foa- λινοτυπία, η subst. linotipie, culegere la linotip
mete λιντσάρισ-μα, -ματος, το subst. linşare, linşaj
λιμ-άζω, -αξα, λιμασμένος v.i. a fi înfometat(-ă), λιντσάρ-ω, -ισα v.i. a linşa
a-i fi foarte foame λιόγερ-μα, -ματος, το subst. apus de soare
λιμάνι, το subst. port λιόδεντρο, το subst. bot. arborele de măslin
λιμάρ-ης, -α, -ικο adj. lacom(-ă), nesătul(-ă) λιοντάρι, το subst. zool. 1. leu l.fig. om puter-
λιμάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. pilire, şlefuire nic, robust
l.fig. pălăvrăgeală, trăncăneală λιονταρίσ-ιος, -ια, -io adj. de leu, leonin(-ă)
334 λιονταρόψυχος - λογική
λιονταρόψυχ-ος, -η, -ο adj. cu suflet de leu, cu- λιτότητα, η subst. 1. frugalitate 2. simplitate 3.
raj os(-oasă) sobrietate 4.fin. austeritate 5. litotă (figură de
λιοπύρι, το subst. arşiţa soarelui stil)
λιοστάσι, το subst. loc plantat cu măslini λίτρο, το subst. litru
λιοτρίβι, το subst. presă de ulei λίφτιγκ, το subst. invar. med. lifting
λιόχαρ-ος, -η, -o adj. plin(-ă) de soare şi λιχν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, λιχνισμένος v.t. a
bucurie vântura (boabele de cereale după treierat)
λιπ-αίνω, -ανα, -άνθηκα, λιπασμένος v.t. l . a λίχνισ-μα, -ματος, το subst. vânturat, vânturare
gresa (maşini etc.) 2. a trata cu / a pune îngră- λιχνιστήρι, το subst. vânturătoare
şăminte (pământul) λιχούδ-ης, -α, -ικο adj. lacom(-ă), gurmand(-ă)
λίπανση, η subst. 1. gresare, ungere 2. tratare cu λιχουδιά, η subst. delicatesă (alimente fine, pră-
îngrăşăminte, fertilizare a pământului, jituri)
λιπαντής, o subst. gresor, ungător (de maşini) λιώμα (ca adv.) prăpăd
λιπαντικ-ός, -ή, -ό adj. de gresare, de ungere λιώνω, έλιωσα, λιωμένος v.t. şi i. l . a topi, a di-
λιπαρ-ός, -ή, -ό adj. gras(-ă), unsuros(-oasă), zolva d ~ μέταλλο a topi un metal d το νερό
uleios(-oasă) d -ές ουσίες materii grase -ει το αλάτι apa dizolvă sarea 2. a uza, a dis-
λιπαρότητα, η subst. însuşirea de a fi gras(-ă), truge prin uzare d ~ τα παπούτσια μου îmi
de a fi unsuros(-oasă) uzez pantofii 3 .fig. a se topi de supărare
λίπασ-μα, -ματος, το subst. 1. îngrăşământ chi- λιώσι-μο, -ματος, το subst. 1. topire, topit, di-
mic 2. gunoi de grajd zolvare 2. distrugere
λιποαιμία, η subst. med. lipemie, grăsime în λοβιτούρα, η subst. manevră, înşelătorie pentru
sânge atingerea unui scop
λιποβαρ-ής, -ής, -ές şi λιπόβαρ-ος, -η, -ο adj. λοβός, o subst. 1. lob d ~ του πνεύμΟνος του
care are lipsă în greutate, care nu are greutatea εγκεφάλου lobul pulmonar al creierului etc 2.
legală păstaie
λιποθυμία şi λιποθυμιά, η subst. leşin λογαρ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, λογαριασμένος
λιπόθυμ-ος, -η, -o adj. leşinat(-ă) I. ν.ί. l . a socoti, a număra, a calcula d ~ στα
λιποθυμ-ώ şi λιποθυμ-άω, -ησα, λιποθυμι- δάχτυλα a socoti pe degete d ~ τις συνέπειες
σμένος v.i. a leşina calculez consecinţele 2. a avea de gând, a plă-
λίπ-ος, -ους, το subst. grăsime; untură nui d ~ να φύγω αύριο am de gând să plec
λιπόσαρκ-ος, -η, -o adj. descărnat(-ă), foarte mâine II. v.r. -ιάζομαι (şi cu sensul) 1. a se so-
slab(-ă), numai piele şi oase coti cu cineva 2. a se măsura (cu cineva)
λιποτάκτης şi λιποτάχτης, o subst. milit. dezer- λογαριασμός, o subst. 1. socoteală d είναι δι-
tor κός μου ~ este afacerea mea d γιά -ό μου pe
λιποτακτ-ώ şi λιποταχτ-ώ, -ησα ν. i. a dezerta seama mea d βάζω σε -ό a pune la socoteală d
λιποταξία, η subst. dezertare δίνω ~ a da socoteală d απόσπασμα -ού extras
λιποψυχία, η subst. pierderea curajului, descura- de cont // υπόλοιπον -ού soldul contului 2. fin.
jare; laşitate cont d ανοιχτός ~ cont deschis d τρεχούμενος
λιπόψυχ-ος, -η, -o adj. descurajat(-ă); laş(-ă), ~ cont curent 3. tranzacţie, relaţie comercială
fricos(-oasă) sau financiară
λιποψυχ-ώ şi λιποψυχ-άω, -ησα, λιποψυ- λογαριθμικ-ός, -ή, -ό adj. mat. logaritmic(-ă)
χισμένος v.i. a-şi pierde curajul, a se descuraja, λογάριθμος, o subst. mat. logaritm
a se teme λογ-άς, o, -ού, η subst. vorbăreţ(-eaţă), guraliv(-ă)
λίπω-μα, -ματος, το subst. med. lipom, steatom λόγγος, o subst. vezi λόγκος
λίρα, η subst. liră d αγγλική ~ lira sterlină d λογής λογής şi λογιών λογιών loc. adv. fel de
τουρκική ~ lira turcească fel, de diferite feluri d κάθε λογής de toate
λιρέτα, η subst. lira italiană (unitate monetară a felurile d τι λογής; ce fel de?
Italiei) λογίζομαι v.r. a se considera, a se crede // -εται
λίστα, η subst. listă πλούσιος se crede bogat d — ευτυχής που...
λιτανεία, η subst. bis. procesiune, litanie mă consider fericit că...
λιτή, η subst. bis. rugăciune în biserică λογικ-εύομαι, -εύτηκα, λογικευμένος v.i. a
λιτοδίαιτ-ος, -η, -o adj. frugal(-ă) gândi raţional, a avea o gândire logică, a avea o
λιτ-ός, -ή, -ό adj. 1. frugal(-â) 2. simplu(-ă) 3. înţelegere corectă a situaţiei
sobru(-ă) 4. auster(-ă) λογική, η subst. logică
λογικό - λοξοδρόμηση 335
λογικό, το subst. 1. raţiune, gândire, judecată 2. ~ ακυρότητος cauză de nulitate 3. discurs, cu-
minte, fire // έχασε το ~ του şi-a pierdut firea vântare, pledoarie / predică d εκφονώ -o a pro-
// έλα στα -ά σου vino-ţi în fire nunţa un discurs // ~ δικηγόρου pledoaria
λογικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. logic(-ă) d -ος συλλο- avocatului d ~ ιεροκήρυκος predica predica-
γισμός raţionament logic; raţional(-ă) d τα -ά torului 4. mat. raport d η συνεφαπτομένη
όντα fiinţe raţionale 2. rezonabil d -ή τιμή preţ είναι o ~ του συνημίτονου προς το ημίτονο
rezonabil d -ός συλλογισμός raţionament lo- cotangenta este raportul dintre cosinus şi sinus
gic II. adv. (-ά) 1. (în mod) logic 2. în mod re- 5. bis. d o Λόγος του θεού Cuvântul lui Dum-
zonabil nezeu 6. gram. vorbire d τα μέρη του -ou păr-
λόγι-ος, -α, -o I. adj. cult(-ă), savant(-ă) II. ţile de vorbire 7.filoz. logos II. pron. pers. τοο
subst. o ~ învăţat, intelectual -ου (μου, σου, του, της, μας, σας, τους) // οσο
λογιοτατισμός, o subst. purism για του -ου μου cât despre mine d τι λέει τοο
λογιότατος, o subst. purist -ου του; ce zice el?
λογισμικό, το subst. software, programe pentru λογοτέχνη-μα, -ματος, το subst. scriere literară
calculatoare electronice λογοτέχνης, ο, η (şi -ιδα, η) subst. scriitor
λογισμός, o subst. raţionament, gândire, cuge- (-oare), literat(-ă)
tare λογοτεχνία, η subst. literatură
λογιστήριο, το subst. birou de contabilitate λογοτεχνικ-ός, -ή, -ό I. adj. literar(-ă) II -ός
λογ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. contabil(-ă) κόσμος lumea literară II. adv. (-ά) cu talent li-
λογιστική, η subst. contabilitate terar, ca un scriitor
λογιστικ-ός, -ή, -ό adj. contabil(-ă), de contabi- λογοτριβή, η subst. dispută, ceartă, altercaţie
litate d -ά βιβλία registre contabile λογοφέρνω, λογόφερα v.i. a se certa, a avea un
λόγκος, o subst. desiş schimb dur de cuvinte
λογογράφος, o subst. antic. 1. primii istorici 2. λόγχη, η subst. 1. vârful suliţei 2. baionetă
autor de pledoarii judiciare, logograf λογχοφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. înarmat(-ă) cu
λογοδιάρροια, η subst. logoree baionetă
λογοδοσία, η subst. dare de seamă, raport, refe- λόγω (D de la λόγος, ca prep.) din cauza // ~
rat κακοκαιρίας din cauza vremii nefavorabile
λογοδοσμέν-ος, -η, -o part. ca adj. logodit(-ă) λοιδορία, η subst. injurie, ultraj, insultă, afront
λογοδοτ-ώ, -ησα v.i. a da socoteală, a răspunde λοιδορ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a înjura, a ultragia,
pentru faptele sale a insulta
λογοθέτης, o subst. 1. ist. (în Bizanţ) mare dre-
λοιμοκαθαρτήριο, το subst. med. lazaret, caran-
gător 2. vătaf, logofăt
tină
λογοκλοπία şi λογοκλοπή, η subst. plagiat, pla-
giere λοιμός, o subst.med. pestă, maladie pestilenţială,
λογοκλόπος, o, η subst. plagiator(-oare) ciumă
λογοκρ-ίνω, -ινα, -ίθηκα, λογοκριμένος v.t. λοιμώδ-ης, -ης, -ες adj. med. (d. boli) infecţi-
1. a cenzura 2. a interzice o publicaţie os(-oasă), contagios(-oasă), molipsitor(-oare)
λογοκρισία, η subst. cenzură λοίμωξη, η subst. infecţie
λογοκριτικ-ός, -ή, -ό adj. de cenzură λοιπόν conj. deci, prin urmare d ~ δεν το θέλετε
λογομαχία, η subst. altercaţie, dispută, polemică deci nu-i vreţi d ~ σας λέγω, όχι! deci vă
λογομαχ-ώ, -ησα v.i. a susţine o dispută, a avea spun, nu!
un schimb violent de cuvinte, a avea o discuţie λοιπ-ός, -ή, -ό I. adj. restant(-ă) d τα -ά rest //
aprinsă, a se disputa, a polemiza τα -ά αύριον restul mâine d και τα -ά (κ.λ.χ.)
λογοπαίγνιο, το subst. joc de cuvinte et caetera (etc.) II. adv. του -ού de acum îna-
λόγ-ος, o I. subst. 1. cuvânt, vorbă, termen d inte, în rest
έχετε το -o aveţi cuvântul d γίνεται ~ se vor- λοίσθια, τα subst. pl. //πνέει τα ~ el este în ago-
beşte despre d άξιος -ου demn de menţionat, nie, este în ultimele clipe
remarcabil d o ~ το λέει după cum vine vorba λοκάουτ, το subst. invar, lock-out
d -ου χάριν de exemplu d ένας ~ ειν" αυτός λόμπι, το subst. invar, lobby
uşor de zis d δεν σου πέφτει -o nu te priveşte λόξα, η subst. fig. toană, capriciu
d -ω τιμής pe cuvânt de onoare d πεζός ~ pro- λόξιγκας, o subst. sughiţ
ză d ποιητικός ~ poezie 2. motiv, cauză, raţi- λοξοδρόμηση, η subst. 1. deviere, abatere 2. sub-
une, titlu d επ" ουδενί -ω sub nici un motiv d terfugiu
336 λοξοδρομώ - λυγερός
λοξοδρομ-ώ, -ησα, λοξοδρομημένος v.i. a de- λουξ, το subst. invar, lux, fast
via, a (se) abate din drum λούπα, η subst. lupă
λοξοκοιτ-άζω, -αξα v.t. a privi pieziş, a privi cu λούπινο, το subst. bot. lupin, plantă leguminoasă
dispreţ pentru furajare
λοξ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. oblic(-ă), pieziş(-ă) 2. λουρί, το subst. curea d σφίγγω τα λουριά a
trăznit(-ă) 3. (d. privire) saşiu(-ie) II. adv. (-ά) strânge cureaua
pieziş λουρίδα, η subst. fâşie, bandă d ~ γης fâşie de
λόρδα, η subst. foame mare d κόβω ~ a muri de pământ
foame (a nu avea de mâncare) λουσάτ-ος, -η, -o adj. 1. care este îmbrăcat(-ă)
λόρδος, o subst. lord, titlu nobiliar în Anglia luxos 2. care are un aspect frumos, elegant, de
λόρδωση, η subst. med. lordoză lux
λοσιόν, η subst. invar. farm. loţiune λούσι-μο, -ματος, το subst. îmbăiere, scăldare,
λοστός, o subst. rangă spălare a corpului în baie
λοστρόμος, o subst. mar. şef de echipaj λούσο, το subst. lux, fast
λοταρία, η subst. 1. loterie; joc de noroc 2. ruletă λουστράρισ-μα, -ματος, το subst. lustruire, şle-
λουδοβίκειο, το subst. ludovic, monedă de aur fuire
franceză
λουστράρ-ω, -ισα, -ίστηκα, λουστραρισμένος
λούζω, έλουσα, λούστηκα, λουσμένος I. ν.ί. l.a ν.ί. a lustrui, a şlefui
spăla 2. fig. a înjura II. v.r. λούζομαι a face λουστρίνι, το subst. (piele de) lac
baie, a se îmbăia, a se spăla pe cap λούστρο, το subst. 1. lac, vopsea 2. luciu
λουθηρανικ-ός, -ή, -ό adj. luteran(-ă)
λούστρος, o subst. văcsuitor de ghete, lustragiu
λουθηραν-ός, o, -ή, η subst. luteran(-ă), adept(-ă)
λουτρό, το subst. 1. baie, îmbăiere d έμεινα στα
al (a) luteranismului
κρύα του -ού am rămas dezamăgit 2. baie pu-
λουΐζα, η subst. bot. verbină
blică 3. (camera de) baie 4. τα -ά băi, staţiune
λούκ, το subst. invar, look, înfăţişare
balneară
λουκάνικο, το subst. cârnat
λουτροθεραπεία, η subst. balneoterapie
λουκέτο, το subst. zăvor
λούκι, το subst. jgheab (la acoperiş), burlan λουτρόπολη, η subst. staţiune balneară
λουκούλλει-ος, -α, -o adj. 1. lucullian(-ă), pre- λούτσα, adv. foarte ud(-ă), leoarcă d έγινα ~
cum Lucullus 2. sardanapalic d -a γεύματα m-am udat leoarcă
prânzuri sardanapalice λούτσος, o subst. iht. specie de peşte
λουκουμ-άς, o subst. culin. gogoaşă (însiropată) λούφα, η subst. 1. tăcere (de frică) 2. faptul de a
λουκούμι, το subst. rahat d μου ήρθε ~ m-a uns se sustrage de la muncă
pe inimă λουφαδόρος, o subst. persoană care se sustrage
λουλάκι, το subst. indigo, substanţă colorantă de la muncă
λουλ-άς, o (pl. -άδες) subst. găvanul pipei de λουφ-άζω, -αξα v.i. 1. a sta nemişcat(-ă) 2. a se
narghilea, luleaua de narghilea ghemui şi a tremura de frică
λουλουδάτ-ος, -η, -o adj. (d. o ţesătură) înflo- λουφ-άρω, -αρα v.i. a se eschiva / a se sustrage
rară) de la muncă
λουλουδέν-ιος, -ια, -io adj. 1. asemănător(-oare) λοφίο, το subst. 1. penaj 2. panaş (la chipiul mi-
cu o floare 2. de flori, făcut(-ă) din flori litarilor)
λουλούδι, το subst. bot. floare λόφος, o subst. colină, deal
λουλουδ-ιάζω, -ιασα, λουλουδιασμένος v.i. a λοφοσειρά, η subst. şir de coline / dealuri
înflori λοφώδ-ης, -ης, -ες adj. (d. o regiune etc.) delu-
λουλούδιασ-μα, το subst. înflorire ros(-oasă), colinar(-ă)
λουλουδιαστ-ός, -ή, -ό adj. înflorit(-ă) λοχαγός, o subst. milit. căpitan de artilerie, in-
λούμπα, η subst. cursă, capcană d έπεσε στη ~ a fanterie etc.
căzut în cursă λοχεία, η subst. lăuzie
λουμπάγκο, το subst. med. lumbago λοχίας, o subst. milit. sergent
λουμπάρδα, η subst. tun (medieval) λόγχμη, η subst. tufăriş
λούμπεν adj. invar // o ~ προλετάριος persoană λόχος, o subst. milit. companie
făcând parte din lumpenproletariat λυγαριά, η subst. bot. răchită
λούνα παρκ, το subst. invar, luna park, parc de λυγεράδα, η subst. supleţe, zvelteţe
distracţii pentru copii λυγερ-ός, -ή, -ό adj. 1. suplu(-ă) 2. zvelt(-ă)
λυγίζω - λυτρωτικός 337
λυγ-ίζω, -ισα, λυγισμένος I. v.t. a îndoi, a înco- λυπηρ-ός, -ή, -ό I. adj. neplăcut(-ă), regretabil(-ă)
voia, a curba II. v.i. a se pleca, a ceda d -ό επεισόδιο incident regretabil II. adv. -ă
λύγισ-μα, -ματος, το subst. 1. îndoire, încovoie- cu tristeţe
re, aplecare 2. cedare λύπηση, η subst. compasiune, părere de rău
λυγμός, o subst. hohot de plâns; suspin λυπητερ-ός, -ή, -ό I. adj. trist(-ă), sumbru(-ă),
λυγ-ώ şi λυγ-άω, -ισα, -ίστηκα, λυγισμένος I. deprimant(-ă) Π. adv. -ă cu tristeţe, cu deprimare
v.t. vezi λυγίζω II. v.r. λυγιέμαι a-şi mlădia λυπ-ώ, -ησα, -ήθηκα, λυπημένος v.t. 1. a întrista
trupul pe cineva, a mâhni, a îndurera, a amărî d -ούμαι
λυδία λίθος, η adj.+subst. (şi flg.) piatră de που σας έκανα να περιμένετε îmi pare rău că
încercare (în trecut) la verificarea purităţii au- v-arn făcut să aşteptaţi 2. a compătimi pe cine-
rului şi argintului va d τον -άμε με όλη μου την καρδιά îl
λυθρίνι, το subst. iht. specie de peşte compătimesc din toată inima d λυπηθείτε με!
λυκάνθρωπος, o subst. med. licantrop aveţi milă de mine! d ληπημένος (ca adj.)
λυκαυγ-ές, -ους, το subst. zori de zi, auroră trist(-ă), abătut(-ă), supărat(-ă)
λυκειάρχ-ης, o, -ισσα, η subst. director(-oare) λύρα, η subst. muz. liră
de liceu λυράρ-ης, o (pl. -ηδες) subst. muz. muzicant
care cântă din liră
λύκειο, το subst. 1. liceu 2. numele unor instituţii
λυρικ-ός, -ή, -ό I. adj. liric(-ă) d -ή ποίηση
de învăţământ
poezie lirică d muz. -ό δράμα operă II. adv.
λυκίσκος, o subst. bot. hamei
(-ά) în mod liric
λυκόπουλο, το subst. 1. pui de lup l.fig. cercetaş λυρισμός, o subst. lirism
λύκ-ος, o, -αινα, η subst. zool. lup(-oaică) // λύση, η subst. 1. dezlegare 2. desfacere, demon-
γλίτωσα απ'του -ου το στόμα am scăpat din tare 3. desfiinţare 4. rezolvare, soluţionare, so-
gura lupului luţie 5. încetare, anulare d -η ~ νομικού δεσμού
λύκ-ος, o subst. med, lupus, boală a pielii de na- anularea legăturii juridice 6. deznodământ d
tură tuberculoasă ευτυχής ~ deznodământ fericit
λυκόσκυλο, το subst. câine-lup λύσι-μο, -ματος, το subst. 1. dezlegare 2. demon-
λυκοφυλία, η subst. prietenie nesinceră, falsă, tare
prietenie de lup λύσσα, η subst. 1. med. turbare l.fig. furie, frene-
λυκόφ-ως, -ωτος, το subst. crepuscul, amurg, zie, înverşunare, mânie 3. (d. alimente) d είναι
înserare ~ este foarte sărat(-ă)
λυμαίνομαι v.t. a infesta, a face ravagii, a devas- λυσσαλέ-ος, -α, -o I. adj. 1. turbat(-ă) l.fig. fu-
ta, a distruge rios(-oasă) II. adv. (-a) 1. ca turbat 2. cu furie /
λύματα, τα subst. pl. 1. apele reziduale 2. rezi- mânie
duuri industriale λυσσιατρείο, το subst. med. dispensar antirabic
λυμφατικ-ός -ή -ό adj. lipsit(-ă) de forţă, slab(-ă), λυσσομανώ şi λυσσομανάω v.i. 1. a fi furios(-oasă),
moale, bolnăvicios(-oasă) a turba de mânie l.fig. a pustii, a face ravagii d
λύνω, έλυσα, λύθηκα, λυμένος v.t. şi i. l . a dez- η θύελλα -ούσε furtuna făcea ravagii
lega, a deznoda, a desface, a decupla, a elibera λυσσ-ώ şi λυσσ-άω, -αξα, λυσσασμένος ν. i. l . a
din legături d ~ το σκύλο a dezlega câinele d turba l.fig. a turba de furie/mânie
~ τη ζώνη a deznoda centura 2. a demonta // ~ λυτ-ός, -ή, -ό adj. 1. dezlegat(-ă) 2. demontat(-ă)
μηχανή a demonta o maşină 3. a rezolva, a so- d -ούς και δεμένους για... prin toate mij-
luţiona, a găsi necunoscuta (unei problemă loacele ca să...
etc.) d ~ ζήτημα a rezolva o chestiune d ~ δια- λύτρα, τα subst. pl. preţ de răscumpărare, (bani)
φορά a soluţiona un diferend 4. a înceta, a anu- pentru eliberarea unei persoane captive
la, a desfiinţa, a rupe d ~ σιωπή a rupe tăcerea λυτρωμός, o subst. eliberare (prin răscumpărare)
d ~ απεργία a înceta greva d ~ σύμβαση a des- λυτρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, λυτρωμένος v.t. a eli-
fiinţa o convenţie 5. fig. a paraliza // λύθηκαν bera, a salva, a izbăvi
τα γόνατά μου mi-au paralizat genunchii λύτρωση, η subst. 1. eliberare, salvare, descătu-
λυπάμαι şi λυπούμαι v.r. vezi λυπώ şare 2. teolog, redempţiune, mântuire
λύπη, η subst. 1. tristeţe, jale, deprimare, mâhni- λυτρωτής, o subst. 1. eliberator, salvator 2. teo-
re, amărăciune 2. milă, compătimire 3. regret, log. Mântuitor
suferinţă morală, chin d μετά -ης σας πληρο- λυτρωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de eliberare, de salva-
φορούμε ότι... cu regret vă informăm că... re 2. teolog, de mântuire
338 λυχνάρι - λωτός
λυχνάρι, το subst. lampă de iluminat cu ulei λωλ-αίνω, -ανα, -άθηκα, λωλαμένος v.t. l . a
λυχνία, η subst. 1. corp de iluminat 2. tub elec- înnebuni pe cineva, a face să-şi piardă stăpâni-
tronic rea de sine 2. fig. a sâcâi
λωλ-ός, -ή, -ό adj. nebun(-ă), prost(-oastă), smin-
λύχνος, o subst. vezi λυχνάρι
tiră)
λυχνοστάτης subst. suport de lampă λωποδύτ-ης, o, -ρια şi -ισσα, η subst. pungaş
λώλα, η subst. 1. nebunie, demenţă, nesocotinţă, (-ăşoaică), escroc(-oacă), hoţ(-oaţă)
prostie 2 . f l g . manie, pasiune pentru ceva λωρίδα, η subst. vezi λουρίδα
λωλάδα, η subst. 1. nebunie, prostie 2. nesoco- λώρος, o subst. cordon ombilical
tinţă, nechibzuinţă λωτός, o subst. bot. lotus
Μ μ
Μ, μ (mi) 1. a douăsprezecea literă a alfabetului μαγ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μαγεμένος v.t. 1. a
grecesc 2. num. card. şi ordin. Μ', μ' (cu un apex vrăji 2. fig. a fermeca, a încânta, a fascina
în dreapta sus) = 40 şi al patruzecilea, a patru- μαγιά, η subst. 1. drojdie, maia 2. fig. cheag, ca-
zecea; ,Μ, ,μ (cu un apex în stânga jos) - 40.000 pital iniţial
şi al patruzeci miilea, a patruzeci mia 3. M. μάγια, τα subst. pl. magie, vrăjitorie, solomonie
(iniţială privind titlul regelui) Μεγαλειότητα, μαγιάτικο, το subst. iht. peşte care se pescuieşte
η Majestatea d Α. Μ. M. S. (Majestatea Sa) în luna mai
μα I. particulă pe // ~ την Παναγία pe Sfânta μαγιάτικ-ος, -η, -o I. adj. de mai, care aparţine
Fecioară d ~ το θεό pe Dumnezeu II. conj. 1. lunii mai II. adv. -a din timpul lunii mai
dar, totuşi, însă d ~ γιατί δεν το λες; de ce nu μαγικ-ός, -ή, -6 adj. 1. vrăjitoresc(-ească) 2. fer-
spui? 2. nici, nici măcar d τίποτα δε μου'δω- mecător(-oare)
σες, ~ ούτε μια δεκάρα nu mi-ai dat nimic, μαγιό, το subst. costum de baie, slip
nici un ban măcar μαγιονέζα, η subst. maioneză
μαβ-ής, -ιά, -ί adj. albastru închis, violet(-ă) μάγισσα, η subst. vrăjitoare, magiciană
μαγαζάτορας, o subst. patron de magazin; şef μαγκάλι, το subst. mangal, (obiect de metal în
de întreprindere, şef de unitate care se aprind cărbuni şi este folosit pentru în-
μαγαζί, το subst. 1. magazin, prăvălie, butic 2. călzire)
local de distracţii μαγκάνι şi μάγκανο, το subst. roată de scos apă
μαγαρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μαγαρισμένος v.t. 1. din puţ / fântână
a murdări, a mânji 2. a întina, a pângări μαγκανοπήγαδο, το subst. fântână cu roată şi
μαγαρισιά, η şi μαγαρισ-μα, -ματος, το subst. ciutură
(pop.) 1. murdărire 2. fig. întinare, pângărire μάγκας, o subst. 1. înv. mahalagiu 2. (om) şme-
μαγγανεία, η subst. 1. vrăjitorie, magie 2. şarla- cher / descurcăreţ 3. om care face pe viteazul
tanie (prin vrăjitorie) μαγκιά, η subst. şmecherie, viclenie
μαγεία, η subst. 1. magie, vrajă; vrăjitorie 2. far- μάγκικ-ος, -η, -o adj. 1. mahalagesc(-ească) 2.
mec, încântare d ως δια -ς ca prin farmec şmecheresc(-ească), şiret(-ă), viclean(-ă)
μάγειρας şi μάγειρος, o, μαγείρισσα, η subst. μαγκιόρ-ος, o, -α, η subst. descurcăreţ(-eaţă)
bucătar(-ăreasă), birtaş(-ăşiţă) μαγκλαράς, o subst. om înalt şi deşirat
μαγειρείο şi μαγερειό, το subst. 1. bucătărie 2. μαγκούρα, η subst. bâtă, ciomag, măciucă
birt μαγκουριά, η subst. lovitură dată cu bâta / cio-
μαγείρε-μα, -ματος, το subst. prepararea / găti- magul / măciuca
tul mâncării μαγκούστα, η subst. zool. mangustă
μαγειρευτ-ός, -ή, -ό adj. gătit(-ă), preparat(-ă) μαγκούφ-ης, -α şi -ισσα, -ικο adj. singuratic(-ă),
μαγειρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μαγειρεμένος v.t. fără căpătâi
1. a găti, a pregăti mâncare 2. fig. a pune la cale μάγκω-μα, -ματος, το subst. imobilizare prin
μαγειρική, η subst. arta culinară, arta de a pregă- strânsoare, apăsare şi presiune
ti mâncăruri μαγκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μαγκωμένος I. v.i. a
μαγειρικ-ός, -ή, -ό adj. de bucătărie, culinar(-ă) nu lăsa să mişte (prin strânsoare / apăsare) II.
μαγειρίτσα, η subst. culin. ciorbă din intestine v.i. a nu fi lăsat să mişte III. v.r. μαγκώνομαι
de miel, ce se mănâncă mai ales în noaptea de (şi cu sensul) a se afla în încurcătură
înviere μάγ-μα, -ματος, το subst. geol. magmă
μάγε-μα, -ματος, το subst. vrăjire, fermecare; μαγματικ-ός, -ή, -ό adj. geol. magmatic(-ă)
vrăjitorie, încântare μαγνάδι, το subst. văl, voal
μαγέρικο, το subst. birt μαγνήσιο, το subst. chim. magneziu
μαγευτικ-ός, -ή, -ό adj. încântător(-oare), fer- μαγνήτης, o subst. 1. magnet 2, fig. orişice care
mecător(-oare), fascinant(-ă) exercită o atracţie irezistibilă
340 μαγνητίζω - μαίνομαι
μαγνητ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μαγνητισμένος ν.ί. μαζ-ώνω, -ωξα, -ώχτηκα, μαζωμένος ν.ί. vezi
1. a magnetiza l.flg. a fermeca, a captiva, a μαζεύω
fascina μάζωξη, η subst. concentrare, afluire, adunare
μαγνητικ-ός, -ή, -ό adj. magnetic(-ă) d -ή βε- μαθαίνω, έμαθα, μαθημένος I. ν.ί. l . a afla 2. a
λόνη ac magnetic // το -ό πεδίο câmp magnetic învăţa 3. a da lecţii, a preda II. v.i. (ca part
μαγνητισμός, o subst.fiz. magnetism μαθημένος) a se obişnui d έμαθε να μην κάνει
μαγνητοσκόπηση, η subst. înregistrare pe bandă τίποτα s-a obişnuit să nu facă nimic
magnetică (de imagini T.V.) μαθέ(ς) adv. înv. 1. desigur, sigur, adică 2. după
μαγνητοσκοπ-ώ, -ησα, -ήθηκα, μαγνητοσκο- toate aparenţele; cică
πημένος ν.ί. a înregistra pe bandă magnetică μαθεύτηκε ν. impers. s-a răspândit (ştirea); s-a
μαγνητοταινία, η, η subst. bandă magnetică zvonit
μαγνητόφωνο, το subst. magnetofon μάθη-μα, -ματος, το subst. 1. (şi fig.) lecţie 2.
μαγνητοφων-ώ, -ησα, -ήθηκα, μαγνητοφωνη- prelegere, curs, predare d κάνω ~ a preda
μένος ν.ί. a înregistra pe bandă de magnetofon μαθηματικά, τα subst. matematică
μάγ-ος, o, -ισσα, η subst. mag, vrăjitor(-oare) μαθηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. matematic(-ă) II.
μαγουλάδες, οι şi μαγουλήθρα, η subst. med. subst. o, η -ός matematician(-ă) III. adv. (-ά)
oreion, parotitidă în mod matematic
μάγουλο, το subst. obraz μάθηση, η subst. învăţare
μαδέρι, το subst. grindă μαθησιακ-ός, -ή, -ό adj. de învăţare, de învă-
μάδη-μα, -ματος, το subst. pleşuvie, chelie, de- ţătură
pilaţie μαθητεία, η subst. (perioadă / timp de) ucenicie
μαδριγάλι şi μαδριγάλιο, το subst. madrigal μαθητευόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. începă-
μαδ-ώ şi μαδ-άω, -ησα, -ήθηκα, μαδημένος I. tor(-oare), în curs de a deprinde o meserie
ν.ί. l . a smulge fire de păr; a jumuli (de pene, μαθητ-εύω, -εψα şi -ευσα ν. i. a fi ucenic(-ă)
de flori / frunze), a lua boabele de strugure de μαθ-ητής, o, -ήτρια, η subst. elev(-ă), şcolar(-iţă)
pe ciorchine 2 .fig. a jumuli de bani II. v.i. a se μαθητικ-ός, -ή, -ό I. adj. şcolăresc(-ească) II.
rări (părul / penele), a cheli d -ησε το μουσ-
adv. (-ά) şcolăreşte
τάκι μου mi s-a rărit mustaţa
μαθητολόγιο, το subst. anuar şcolar
μαεστρία, η subst. măiestrie
μαθητούδι, το subst. 1. învăţăcel, elev 2. fig. om
μαέστρος, o subst. 1. dirijor 2. măiestru
fără experienţă, începător(-oare)
μάζ-α, η subst. 1. masă informă 2. cantitate de
Μαθουσάλας, o subst. relig. Matusala
materie conţinută într-un corp 3. grămadă,
morman, masă 4. mulţime, masă de oameni // μαθουσάλει-ος, -ος, -o adj. matusalemic(-ă), de
οι λαϊκές -ες masele populare vârstă înaintată
μάζε-μα, -ματος, το subst. 1. adunare, strânge- μαία, η subst. moaşă
re, îngrămădire 2. cules, recoltare d τα -ματα μαίανδρος, o subst. meandru, cotitură
adunătură μαιευτήρ-ας, -o, -η subst. doctor mamoş
μαζ-εόω, -εψα, -εότηκα, μαζεμένος I. v.t. l . a μαιευτήριο, το subst. maternitate
aduna, a strânge 2. a culege, a aduna o recoltă μαιευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. obstetrical(-ă) II. subst.
3. a lua / strânge de pe jos 4. a restrânge, a limi- η -ή 1. obstetrica 2. filoz. maieutică
ta Π. v.i. a se strânge, a se aduna, a se zbârci Μαικήνας, o subst. Mecena, protector al litera-
μαζί adv. 1. (modal) împreună, laolaltă d πήγαμε turii, al ştiinţei, al artelor
~ στην αγορά ne-am dus împreună la piaţă 2. μαΐμ-ού, η (pl. -ούδες) subst. zool. 1. maimuţă 2.
(temporal) deodată d έκανα ~ δύο δουλειές fig. om şiret / urât 3. (ci. un produs) contrafâ-
am făcut două treburi deodată cut(-ă), imitaţie
μαζικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. cu caracter de masă 2. μαϊμουδίζω ν. t. a imita în mod servil
masiv(-ă) II. adv. (-ά) 1. în masă 2. în comun d μαινάδα, η subst. 1. bacantă 2. fig. femeie des-
τα έχουν όλα ~ le au pe toate în comun trăbălată; femeie rea
μαζοόρκα, η subst. mazurcă μαινάρισ-μα, -ματος, το subst. slăbire uin
μαζούτ, το subst. păcură strânsoare
μαζοχισμός, o subst. masochism μαινάρ-ω, -ισα ν.ί. a slăbi o legătură
μαζοχ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. masochist(-ă) μαίνομαι v.d. a fi furios(-oasă), a se face foc, a se
μαζοχιστικ-ός, -ή, -ό adj. masochist(-ă) dezlănţui d η θύελλα μαίνεται furtuna se dez-
μάζωμα, το subst. vezi μάζεμα lănţuie
μαϊντανός - μαλάκια 341
μαϊντανός, ο subst, 1. pătrunjel 2. (fig.) persoană mea tinereţii d ~ από μένα η σκέψη departe de
nelipsită de undeva // έχει γίνει ~ στα κανάλια mine gândul // ~ από κάθε υποψία departe de
e nelipsit de la televiziuni orice bănuială
Μάιος/Μάης, η subst. (luna) mai, (pop.) florar μακριν-ός, -ή, -ό adj. depărtat(-ă), îndepărtară);
μαϊστράλι, το subst. vânt uşor din nord-vest la mare distanţă d -ός συγγενής rudă îndepărtată
μαΐστρος, o subst. vânt din nord-vest d -ό ταξίδι călătorie la distanţă mare (fig, pen-
μαιτρ, o, μαιτρέσα, η şi μετρέσα subst. vezi μετρ tru moarte)
μακάβρι-ος, -α, -o adj. macabru(-ă) μακροβιότητα, η subst. longevitate
μακάρι, το I. adv. măcar, barem d ~ να'ρχό- μακροβούτι, το subst. 1. scufundare 2, înot sub
σουνα măcar de-ai veni Π. conj. chiar dacă, fie d apă
δεν θέλω να τον δω, ~ να πεθάνω nu vreau să- μακροζωία, η subst. viaţă lungă
1 văd, chiar dacă ar fi să mor / nu vreau să-1 văd μακροημέρευση, η subst. vezi μακροβιότητα
nici mort μακροθυμία, η 1, răbdare, îngăduinţă 2. suflet
μακαριά, η subst. prescure mare
μακαρ-ίζω, -ισα v.t. l . a ferici, a considera feri- μακρόθυμ-ος, -η, -o adj. 1, răbdător(-oare), îngă-
ciră) 2. a ura fericire duitor oare) 2· cu suflet mare
μακάρι-ος, -ια, -io adj. 1. fericit(-ă) l.flg, liniş- μακροκατάληκτ-ος, -η, -o adj. gram. înv. cuvânt
tiră), netulburat(-ă)
terminat în silabă lungă
Μακαριότατος, o subst. bis. Prea Fericitul, înalt
μακρόκοσμος, o subst. macrocosm, univers, ma-
Prea Sfinţitul crocosmos
μακαριότητα, η subst. beatitudine, mulţumire su- μακροοικονομικ-ός, -ή, -ό adj. macroeconomic(-
fletească deplină ă)
μακαρίτ-ης, o, -ίτισσα, η subst. răposatul, ră- μακρόπνο-ος, -η, -o adj. care necesită un interval
posata lung de timp
μακαρονάδα, η subst. mâncare de macaroane μακροπρόθεσμ-ος, -η, -o adj. 1. cu / pe termen
μακαρόνι, το subst. macaroană lung d -o δάνειο împrumut pe termen lung 2. de
μακαρονισμός, o subst. stil bombastic perspectivă îndepărtată
μακεδονικ-ός, -ή, -ό I. adj. macedoneancă) II. μάκρ-ος, -ους, το subst. 1. lungime 2. durată lun-
adv. (-a) ca macedonenii gă de timp
μακελάρ-ης, o, -ισσα, η subst. flg. ucigaş(-ă) μακρ-ός, -ά, -ό adj. 1. lung(-ă) d gram. -ά
μακελειό, το subst. 1. abator 2. măcel, masacru φωνήεντα vocale lungi
μακελ-εύω -εψα -εύτηκα v.t. l . a tăia animale 2. a μακροσκελ-ής, -ής, -ές adj. (d. o cuvântare etc.)
omorî, a masacra amplu(-ă)
μακέτα, η subst. machetă, model
μακροσκοπικ-ός, -ή, -ό adj. macroscopic(-ă),
μακετίστ-ας, o, -a şi -στρια, η subst. machetist(-
care poate fi văzut(-ă) cu ochiul liber
μακιαβελισμός, o subst. 1. machiavelism l.fig. μακρόστεν-ος, -η, -o adj. lung(-ă) şi îngust(-ă)
perfidie, rea-credinţă μακρόσυρτ-ος, -η, -o adj. (d. un sunet) prelungit(-ă)
μακιγ-έρ, o, -έζ, η subst. invar, machioră) μακροχρόνι-ος, -α, -o I. adj. care cere timp de
μακιγιάζ, το subst. machiaj durată II. adv. (-a) o lungă perioadă de timp
μακιγιάρισ-μα, -ματος, το subst. machiere μακρόχρον-ος, -n, -o adj. 1. care durează mult
μακιγιάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, μακιγιαρισμένος v.t. timp 2. (d. o vocală, silabă) lungă
a machia μακρ-ύς, -ιά, -ύ adj. (şi fig.) lung(-ă), lunguieţ
μακό, το subst. invar, denumirea unei ţesături de (-eaţă)
bumbac μαλαγάνα, η şi μαλαγάνας, o subst. om
μακρ-αίνω, -υνα v.t. şi i. a (se) lungi, a se prelungi linguşitor
μάκρε-μα, -ματος, το subst. 1. lungire, prelungire
μαλαγανιά, η subst. linguşire
2. îndepărtare, distanţă
μακρηγορία, η subst. prolixitate, vorbărie, poli- μαλ-άζω, -αξα, -άχτηκα v.t. a muia (frecând)
loghie μαλακά, τα subst. pl. fese, buci d έπεσε στα ~ a
μακρηγορ-ώ, -ησα ν. i. a vorbi mult timp, a pălă- căzut pe buci
vrăgi, a spune lucruri de prisos // για να μη μαλάκας, o subst. 1. onanist 2. fig. om bleg,
-ούμε ca să nu lungim vorba (fam.) labagiu
μακριά adv. departe, departe de, la distanţă d μαλακία, η subst. masturbaţie, onanie, malahie
είναι ~ πια o καιρός της νεότητας s-a dus vre- μαλάκια, τα subst. zool. moluşte
342 μαλάκισμα - μανιβέλα
μανιέρα, η subst. 1. manieră (artistică) 2. (în artă) μαντική, η subst. ştiinţa prezicerii, capacitatea
mod specific de realizare a unei opere; ansam- de a prezice, divinaţie, darul profeţiei
blu de procedee şi de mijloace de expresie ca- μαντικ-ός, -ή, -ό adj. divinatoriu(-ie), profe-
racteristice unui artist t i c ă ) , de oracol
μανιερισμός, o subst. (în artă) manierism μαντίλα, η subst. batic, basma, broboadă
μάνικα, η subst. ţeavă de apă μαντίλι, το subst. 1. batistă 2. batic, basma
μανικέτι, το subst. manşetă μαντινάδα, η subst. cântec popular din Creta
μανικετόκουμπο, το subst. buton de manşetă μαντό, το subst. mantou
μανίκι, το subst. 1. mânecă 2. mâner μαντολάτο, το subst. prăjitură cu migdale
μανικιούρ, το subst. manichiură μαντολινάτα, η subst. muz. mandolinată, or-
μανικιουρίστα, η subst. manichiuristă chestră de mandoline
μανιοκατάθλιψη, η subst. med. psihopatie ma- μαντολίνο, το subst. mandolină
niacală cu stări depresive μαντόνα, η subst. madonă
μανιτάρι, το subst. bot. ciupercă d φύτρωσαν μάντρα, η subst. 1. teren viran împrejmuit 2.
σαν τα -α au răsărit ca ciupercile gard de zid 3. teren împrejmuit unde se vând
μανιφέστο, το subst. manifest maşini vechi şi piese de schimb
μανιχαΐσμός, o relig. maniheism μαντράχαλος, o subst. matahală
μανιώδ-ης, -ης, -ες I. adj. maniac(-ă) II. adv. μαντρί, το subst. ţarc, stână, târlă
(-ώς) ca un maniac μαντρόσκυλο, το subst. câine ciobănesc
μάννα, το subst. (şi flg.) mană (cerească) μάντρω-μα, -ματος, το subst. 1. închiderea (vi-
μανόλια, η subst. bot. magnolie telor etc.) în ţarc 2. împrejmuirea unui teren 3.
μανόμετρο, το subst. manometru fig. restricţie
μανουάλι, το subst. sfeşnic mare bisericesc μαντρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μαντρωμένος ν.ί 1.
μανούβρα, η subst. manevră a închide în ţarc 2. a împrejmui cu gard 3. a în-
μανουβράρ-ω, -ισα ν. t. a manevra, a manipula grădi
μανούρι, το subst. un fel de urdă μάξι adj. invar. (d. o rochie) maxi
μανσέτα, η subst. manşetă μαξιλάρι, το subst. pernă
μανταλάκι, το subst. cârlig de rufe μαξιλαροθήκη, η subst. faţă de pernă
μάνταλο, το subst. zăvor μάξιμουμ, το subst. maximum, limita superioară
μαντάλω-μα, -ματος, το subst. zăvorâre μαοΐκ-ός, -ή, -ό adj. pol. maoist(-ă)
μανταλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μανταλωμένος I. μαοΐσμός, o subst. pol. maoism
v.t. a zăvori, a închide cu zăvorul II. v.r. μαν- μαόνι, το subst. mahon
ταλώνομαι a se închide undeva μαούνα, η subst. barjă
μαντάρα, loc. adv // ~ τα έκανες ai fâcut-o de μαουνιέρ-ης, o (pl. -ηδες) subst. proprietar de
oaie barjă
μανταρίνι, το subst. mandarină (fruct) μάπα, η subst. 1. varză l.fig. lucru fară valoare
μανταρινιά, η subst. bot. mandarin 3. cârpă de şters
μανταρίνος, o subst. vezi μανδαρίνος μάπας, o subst. nerod, prost, tâmpit
μαντάρισ-μα, -ματος, το subst. stopaj, repara- μαραγκ-ιάζω, -ισσα, μαραγκιασμένος v.i. a se
rea unei ţesături rărite veşteji, a se usca
μαντάρ-ω, -ισα, μονταρισμένος v.t. a stopa o μαραγκός, o subst. tâmplar
ţesătură rărită μαραγκούδικο, το subst. atelier de tâmplărie
μαντάτο, το subst. ştire, veste, înştiinţare, mesaj μαράζι, το subst. supărare mare, necaz
μαντατοφόρος, o subst. vestitor(-oare), mesager μαράζω-μα, -ματος, το subst. 1. ofilire, veste-
μαντεία, η subst. prezicere, prevestire, profeţie jire 2. faptul de a avea un mare necaz
μαντείο, το subst. oracol μαραζ-ώνω, -ωσα, μαραζωμένος ν. i. l . a se ofi-
μαντέκα, η subst. alifie aromată neagră pentru li, a se veşteji 2. a avea o mare supărare
mustaţă μάραθο, το şi μάραθος, o subst. bot. mărar
μαντέμι, το subst. fontă μαραθώνι-ος, -α, -o subst. (atlet.) maratonist(-ă)
μαντ-εύω, -εψα ν.ί. a ghici μαραθωνοδρόμος, o subst. atlet, proba de mara-
μαντζούνι, το subst. magiun ton
μαντζουράνα, η subst. bot. maghiran μαραθωνομάχος, o subst. ist. luptător atenian
μάντ-ης, o, -ισσα, η subst. prezicător(-oare), care a participat la bătălia de la Maraton (490
prevestitor(-oare) în. de Cristos)
344 μαραίνω - μαρτυρολόγιο
μαρ-αίνω, -ανα, -άθηκα, μαραμένος ν.ί. a usca, μαρμαρέν-ιος, -ια, -io şi μαρμάριν-ος, -η, -o
a ofili adj. 1. marmorean(-ă) 2, de marmură
μαραμπού, το subst. invar. 1. ornit. marabu, pa- μάρμαρο, το subst. 1, marmură // έμεινε ~ a ră-
săre exotică asemănătoare cu barza cu pene mas trăznit(-ă) d τα χέρια του είναι ~ are
albe 2, pană de la pasărea marabu mâinile reci ca gheaţa 2. obiect de marmură
μαρασκίνο, το subst. invar, lichior de vişine; μαρμαρογλυπτική, η subst. sculptura în mar-
vişinată mură
μαρασμός, o subst. 1. decădere fizică 2. marasm μαρμαροκονίαση, η med. boală pulmonară dato-
μαραφέτι, το subst. instrument rată inhalării prafului de marmură
μαργαρίνη, η subst. margarina μαρμαρόστρωτ-ος, -η, -o adj. pavat(-ă) cu mar-
μαργαρίτα, η subst. bot. margaretă mură
μαργαριταρένιος, -ια, -io adj, 1, de mărgări- μαρμαρυγή, η, subst. 1. scânteiere, strălucire,
tar, cu perle 2, ca de mărgăritar sclipire 2. sindrom cardiac
μαργαριτάρι, το subst. 1. mărgăritar, perlă 2. μαρμάρω-μα, -ματος, το subst. înmărmurite,
fig. greşeală de exprimare, perlă încremenire, împietrire
μαργαριτοφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. care pro- μαρμαρ-ώνω, -ωσα, μαρμαρωμένος ν.ί. şi i. l . a
duce perle naturale (se) pietrifica 2, a acoperi cu marmură, a îm-
μάργαρος, o şi μάργαρο, το subst. sidef brăca în marmură
μαργ-ώνω, -ωσα, μαργωμένος v.i. a înţepeni de μαρμελάδα, η subst. marmeladă
frig μαρξισμός, o subst. filoz. marxism
μαρέγκα, η subst. meringue, bezea μαρξ-ιστής, o -στρια, η subst.filoz. marxist(-ă)
μαρίδα, η subst. iht. plevuşcă μαρξιστικ-ός, -ή, -ό adj. marxist(-ă)
μαροκιν-ός, -ή, -ό adj. marocan(-ă)
μαρίνα, η subst. mar. mic loc de ancorare pentru
μαρόνι, το subst. castană comestibilă
navele mici de agrement
μαρούλι, το bot. lăptucă, marulă, un fel de salată
μαρινάρ-ω, -ισα, μαριναρισμένος v.t. a marina
μαρς, το I. subst. marş II. interj. ~ (comandă de
μαρινάτα, η subst. culin. sos marinat
pornire a unei trupe)
μαρινάτ-ος, -η, -o adj. culin. marinat(-ă) d ψάρι
μαρσάρισ-μα, -ματος, το subst. pornire (a unui
-o peşte marinat
automobil)
μαριόλ-ης, -α, -ικο adj. capricios(-oasă)
μαρσ-άρω, -αρα şi -άρισα ν.ί. a porni (un auto-
μαριολιά, η subst. înv. şiretlic
mobil)
μαριόλικ-ος, -η, -o adj. 1. mofturos(-oasă), nă-
μάρσιπος, o subst. marsupiu
zuros(-oasă), capricios(-oasă) 2. şiret(-eată)
μαρσιποφόρα, τα subst. pl. zool. marsupiale
μαριονέτα, η subst. (şi fig.) marionetă, păpuşă Μάρτης, Μάρτιος, o subst. martie, (pop.)
μαριχουάνα, η subst. marijuana mărţişor
μάρκα, η subst. 1. marcă 2. jeton 3. fig. persoană μαρτιάτικ-ος, -η, -o adj. de martie, care aparţi-
foarte deşteaptă ne lunii martie H το -o χιόνι zăpadă de martie
μαρκαδόρος, o subst. pix de tip Carioca μαρτολούλουδο, το subst. bot. muşeţel, roma-
μαρκάρισ-μα, -ματος, το subst. marcare; marcaj niţă
μαρκ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, μαρκα- μάρτυρας, o subst. 1. martor// -ες μονομαχίας
ρισμένος ν.ί. l . a marca, a însemna 2. (sport) martori la duel // σας βάζω -α vă pun martor 2.
a-şi împiedica adversarul martir, mucenic // -ες της εκκλησίας martirii
μάρκετιγκ, το subst. invar, marketing bisericii
μαρκήσιος, o, -ία, η subst. marchiz(-ă) μαρτυρία, η subst. 1. mărturie 2. depoziţie
μαρκίζα, η subst. marchiză, mic vestibul la in- μαρτυριάρ-ης, -α, -ικο adj. denunţător(-oare),
trarea unei case delator(-oare)
μάρκο, το subst. marcă, unitate monetară a Ger- μαρτυριάτικο, το subst. vezi μαρτυρία
maniei μαρτυρικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de martor 2. de
μαρκοΰτσι, το subst. ţeavă lungă şi flexibilă de martir 3. fig. chinuitor(-oare) Π. subst. το -ό,
narghilea cruciuliţa dăruită de naş finului la botez ΙΠ.
μαρμάγκα, η subst. entom. tarantulă, specie de adv. (-ά) 1. cu martori 2. ca un martir
păianjen mare μαρτύριο, το subst. martiriu, supliciu, tortură,
μαρμαράδικο, το subst. atelier de prelucrare a martiraj
marmurei μαρτυρολόγιο, το subst. vieţile sfinţilor
μαρτυρώ - ματεριαλιστικός 345
μάτι, το subst. 1. ochi // για τα -α de ochii lumii μαυρίλα, η subst. 1. culoare neagră 2. întuneric
// τα -α σου τέσσερα a fi cu ochii în patru // 3. fig. necaz, nenorocire
κλείνω τα -α a închide ochii (a muri) // με μαύρισ-μα, -ματος, το subst. înnegrire
κλειστά -α cu ochii închişi // -α μου dragostea μαυροδάφνη, η subst. sortiment de vin roşu şi
mea // παίρνω τα -α μου a pleca // κάνω τα dulce
γλυκά -α a face ochi dulci // δε χορταίνει το μαυρομάτ-ης, -α, -ικο adj. care are / cu ochi ne-
~ του în veci nesătul // αυγά -α ouă ochiuri // gri
με το ~ din ochi (cu aproximaţie) // ~ με ~ ochi μαυρομάτικα, τα subst. pl. fasole neagră
în ochi (faţă în faţă) // -α που δε βλέπονται μαυρομουριά, η subst. bot. dud cu fructe negre
γρήγορα λησμονιούνται ochii care nu se văd μαυροπίνακας, o subst. tablă (la şcoală)
se uită // με τα ίδια μου τα -α cu ochii mei μαύρ-ος, -η, -o adj. 1. negru(-eagră); de culoare
proprii // ρίχνω στάχτη στα -α a arunca praf închisă d τον έκανε -o στο ξύλο 1-a învineţit
în ochi // είμαι όλος -ια sunt numai ochi // fig. în bătaie d φορώ -α a purta doliu 2. întunecat(-ă)
κλείνω τα -α sau κάνω στραβά -α a închide 3. fig. murdar(-ă) 4 . f i g . nenorocit(-ă), mizera-
ochii, a se face că nu vede // κακό ~ ochi rău bil(-ă) 5. fig. rău (rea), hain(-ă)
(care deoache) 2. văz, vedere, privire, uitătură μαυροτσούκαλο, το subst. 1. oală înnegrită de fum
3. mugur 4. laţ, buclă, verigă 5. ochi (la aragaz 2. fig. om / persoană brunet(-ă) / tuciuriu(-ie),
etc.) 6. despărţitură într-o magazie, boxă 7. ars(-ă) de soare
copcă, vârtej, bulboană μαυροφόρ-ος, -α, -o adj. îmbrăcat(-ă) în negru
ματιά, η subst. privire, uitătură μαυσωλείο, το subst. mausoleu
ματ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ματιασμένος v.t. a μαφία, η subst. 1. mafia 2. mafie
deochea // με -ιασαν am fost deocheat μαφιόζος, o subst. mafiot
μάτιασ-μα, -ματος, το subst. deochi, îmbolnă- μαχαίρι, το subst. 1. cuţit, briceag, custură, bis-
vire de deochi turiu d είναι στα -α a fi la cuţite Η του' βαλε
ματογιάλια, τα subst.pl. ochelari το ~ στο λαιμό i-a pus cuţitul la gât 2. pumnal
ματόκλαδο şi ματοτσίνουρο, το subst. geană (la μαχαιριά, η subst. rană, tăietură de cuţit
ochi) μαχαιροβγάλτης, o subst. cuţitar
ματόφρυδο, το subst. sprânceană μαχαιροπίρουνο, το subst. tacâm (cuţit şi fur-
ματόφυλλο, το subst. pleoapă culiţă)
μάτς, το subst.invar. meci μαχαίρω-μα, -ματος, το subst. înjunghiere
ματς - μουτς, το subst. invar. fam. sărutări repe- μαχαιρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μαχαιρωμένος ν.ί.
tate, pupături amicale // αρχίσανε τα ~ au în- a înjunghia
ceput sărutările μαχαλ-άς, ο subst. mahala, cartier, periferie
ματσαράγκα, η subst. trişare (la jocul de cărţi) μαχαραγιάς, o şi μαχαρανή, η subst. maharad-
μάτσο, το I. subst. 1. legătură; mănunchi; pachet jah
2 . fi g. puzderie, grămadă μάχη, η subst. (şi fig.) luptă, bătălie
ματσούκι, το şi ματσούκα, η subst. măciucă, μαχητής, o subst. luptător(-oare), militant(-ă),
ghioagă combatant(-ă)
ματσουκιά, η subst. lovitură de măciucă μαχητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. de luptă 2. comba-
μάτω-μα, -ματος, το subst. sângerare, sângeră- tiv(-ă) 3. fig. îndrăzneţ(-eaţă), temerar(-ă) II.
tură adv. (-ά) în mod combativ
ματ-ώνω, -ωσα, ματωμένος Ι. ν.ί. l . a face să μαχητικότητα, η subst. combativitate
sângereze, a însângera, a răni, a păta cu sânge μάχιμ-ος, -η, -o adj. apt(-ă) de luptă, comba-
2. fig. a răni // μου -ωσε την καρδιά / την tantă)
ψυχή mi-a rănit inima / sufletul II. ν. i. a sânge- μαχμουρλ-ής, o şi -ού, η subst. 1. mahmur(-ă),
ra, a pierde sânge abia sculat(-ă) din somn 2. fig. indolent(-ă),
μαυλ-ίζω, -ισα ν.ί. 1. a ademeni, a seduce 2. a nonşalant(-ă)
atrage vânatul prin imitarea vocii animalului μάχομαι v.d. 1. (şi fig.) a se lupta, a se bate, a se
μαυράδι, το subst. pată neagră război 2. a se urî cu cineva; a purta vrajbă
μαυριδερ-ός, -ή, -ό adj. negricios(-oasă), bru- cuiva
netă) με prep. 1. cu d καφέ ~ γάλα cafea cu lapte d μ'
μαυρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μαυρισμένος ν.ί. şi i. όλα ταύτα cu toate acestea d ψάρεμα ~ το
1. a (se) înnegri 2. a (se) întuneca 3. a (se) vota καμάκι pescuitul cu harponul d ~ τί δικα-
împotrivă ίωμα; cu ce drept? d το πήρα ~ έκπτωση l-am
μεγαθήριο - μεγιστοποιώ 347
luat cu reducere 2. din // ~ την καρδιά μου din marcant(-ă) // οι -oi cei puternici, cei mari d -η
toată inima 3. de // τον βαρέθηκα μ' αυτά που στολή ţinută de gală //• -α γυμνάσια mari ma-
κάνει m-am săturat de faptele lui 4. la // ήρθε nevre d -o πρόσωπο personaj important d -a
~ την ώρα a venit la timp 5. odată cu // ~ την λόγια vorbe mari d Μεγάλη Ιδέα vezi μεγα-
αυγή, ~ τα πρωτοβρόχια / ~ τον καιρό odată λοΐδεατισμός 4. lung(-ă) d -η διάρκεια lungă
cu zorile, odată cu primele ploi / cu timpul 6. durată
pe // που πηγαίνετε μ' αυτή τη ζέστη; unde vă μεγαλόσταυρος, o subst. decoraţia cea mai im-
duceţi pe căldura aceasta? 7. prin // ~ άλλα portantă a Greciei
μέσα prin alte mijloace μεγαλοστομία, η subst. exprimare bombastică /
μεγαθήριο, το subst. monstru umflată / emfatică
μέγαιρα, η subst. femeie rea, mejeră μεγαλόστομ-ος, -η, -o adj. cel (cea) care se ex-
μεγαλαυχία, η subst. lăudoroşenie primă bombastic
μεγαλεί-ο, το subst. 1. grandoare, măreţie, μεγαλοσύνη, η subst. măreţie, splendoare, gran-
splendoare, fast 2. lucru minunat 3. τα -α glo- doare
rie // κρασί ~ vin de zile mari // περασμένα ~ μεγαλόσχημ-ος, -η, -o adj. care pare mare
glorie trecută μεγαλόσωμ-ος, -η, -o adj. corpolent(-ă)
Μεγαλειότ-ατος, o, -άτη, η subst. Majestate, μεγαλούπολη, η subst. megalopolis
Maiestate // -ότατε! Sire! μεγαλούργη-μα, -ματος, το subst. faptă mare
Μεγαλειότητα, η subst. Majestate, Maiestate // μεγαλουργ-ώ, -ησα ν.ί. a face lucruri / fapte mari
A.M. (η Αυτού ~) Majestatea Sa, Măria Sa μεγαλοφυ-ής, -ής, -ές adj. de geniu, genial(-ă),
μεγαλειώδ-ης, -ης, -ες I. adj. măreţ(-eaţă), gran- supradotat(-ă) d -ής ιδέα idee genială
dios(-oasă), maiestuos(-oasă) II. adv. (-ώς), cu μεγαλοφυία, η subst. 1. geniu, talent mare 2. om
măreţie / grandoare, (fam.) di granda de geniu
μεγαλέμπορος, o subst. angrosist μεγαλόφωνα şi μεγαλοφώνως adv. cu voce / cu
μεγαλεπήβολ-ος, -η, -o adj. care face acţiuni de glas tare
mare anvergură μεγαλοψυχία, η subst. 1. mărinimie, generozi-
μεγαλιθικ-ός, -ή, -ό adj. megalitic(-ă) tate 2. răbdare
μεγαλοαστικ-ός, -ή, -ό adj. din marea burghe- μεγαλόψυχ-ος, -η, -o I. adj. 1. mărinimos(-oasă),
zie, referitor(-oare) la marea burghezie generos(-oasă) 2. răbdător(-oare II. adv. (-a)
μεγαλογράμματ-ος, -η, -o adj. scris(-ă) cu litere 1. cu mărinimie / generozitate 2. cu răbdare
mari μεγάλω-μα, -ματος, το subst. 1. creştere, dez-
μεγαλοΐδεατισμός, o subst. ist. concepţia Marii voltare, sporire, mărire 2. educare, formare
Idei, ce consta în eliberarea de sub ocupaţia μεγαλ-ώνω, -ωσα, μεγαλωμένος ν.ί. şi i, 1. a
turcească şi formarea unui stat grecesc inde- creşte, a (se) mări d η περιουσία του -ωνει
pendent care să cuprindă în hotarele sale şi καθημερινά averea lui creşte în fiecare zi 2. a
Constantinopolul creşte (un copil)
μεγαλομαν-ής, -ής, -ές adj. megaloman(-ă), μέγαρο, το subst. palat
grandoman(-ă) μεγάφωνο, το subst. megafon
μεγαλομανία, η subst. megalomanie, grando- μέγεθος, το subst. 1. mărime, măsură // τι ~ φο-
manie ράτε; ce măsură purtaţi? 2. fig. întindere,
μεγαλοπιάνομαι, μεγαλοπιάστηκα v.r. a se da dimensiune, volum d το ~ της καταστροφής
drept om mare întinderea dezastrului 3.fig. importanţă, inten-
μεγαλόπνευστ-ος, -η, -o adj. de mare inspiraţie sitate, pondere, valoare
μεγαλοποίηση, η subst. exagerare, amplificare μεγέθυνση, η subst. mărire, extindere, augmen-
μεγαλοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα ν.ί. a exagera, a am- tare
plifica, a da proporţii μεγεθυντικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care măreşte // -ός
μεγαλόπολη, η subst. vezi μεγαλούπολη φακός lentilă care măreşte 2. d gram. τα -ά
μεγαλοπρέπεια, η subst. grandoare, măreţie augmentativele
μεγαλοπρεπ-ής, -ής, -ές şi μαγαλόπρεπ-ος, -η, μεγεθ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα, μεγεθυμένος ν.ί. a
-ο I. adj. grandios(-oasă), maiestuos(-oasă) II. mări, a spori, a extinde, a amplifica; a augmenta
adv. (-ώς) în mod grandios / maiestuos μεγιστάνας, o subst. potentat
μεγάλ-ος, -η, -o adj. 1. mare 2. matur; bătrân(-ă) μεγιστοποίηση, η subst. creştere maximă
d είναι συνταξιούχος γιατί είναι ~ e pen- μεγιστοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, μεγιστοποιημένος
sionar pentru că e bătrân(-ă) 3 .fig. important(-â), ν.ί. a creşte la maximum
348 μέγιστος - μειωτέος
μέγιστ-ος, -η, -ο adj. maxim(-ă), maximal(-ă) μεθ-ώ şi μεθ-άω, -υσα, μεθυσμένος v.t. şi v.i. a
μέγκενη, η subst. menghină (se) îmbăta
μέδιμνος, ο subst. ist. medimnă, unitate de mă- μείγ-μα, -ματος, το subst. amestec, melanj,
sură din vechea Atenă, circa 52 de litri mixtură
μεδούλι, το subst. măduvă osoasă μειδία-μα, -ματος, το subst. surâs, zâmbet
μέδουσα, η subst. zool. meduză μείζ-ων, -ων, -ov adj. comp. mai mare, major(-ă)
μεζάτι, το subst. mezat, licitaţie // κατά -ova λόγον cu atât mai mult d -ov
μεζ-ές, o (pl. -έδες) subst. gustare, gustare la πρόβλημα problemă majoră d -ονος σημασίας
începutul mesei d τον πήρανε στο -έ l-au luat de importanţă majoră
în bătaie de joc μέικαπ, το subst. invar, (make-up) machiaj
μεζονέτα, η subst. 1. apartament tip duplex 2. μεικτής, o subst. dispozitiv de mixaj (a sunetu-
casă cu două etaje lui)
μεζούρα, η subst. 1. centimetru de croitorie 2. μεικτ-ός, -ή, -ό adj. 1. amestecat(-ă) 2. mixt(-ă)
măsură pentru lichide d mat. -ός αριθμός număr mixt d τα -ά
μεθάνιο, το subst. chim. metan σχολεία şcoli mixte
μεθαυριαν-ός, -ή, -ό adj. de poimâine μειλίχι-ος, -α, -o adj. blând(-ă), amabil(-ă)
μεθαύριο adv. poimâine d iron. niciodată μεϊντάνι, το subst. piaţă, loc deschis
μεθεόρτια, τα subst. pl. 1. cele ce se întâmplă μείξη, η subst. 1. amestec 2. mixaj
după o sărbătoare 2. urmări neplăcute μειοδοσία, η subst. 1. (la o licitaţie) cea mai mică
μεθεπόμεν-ος, -η, -o adj. cel (cea) care urmează ofertă 2. concesie făcută unei minorităţi etnice
după următorul(-oarea) μειοδότ-ης, o, -ότρια, η subst. 1. cel (cea) care
μέθη, η subst. 1. beţie, îmbătare 2. fig. entuziasm oferă cel mai mic preţ la o licitaţie 2. cel (cea)
care sparge piaţa plăţilor (salariilor)
μεθόδευση, η subst. 1. pregătire sistematică 2. ac-
μειοδοτικ-ός, -ή, -ό adj. cu licitaţie la cel mai
ţiune pregătită sistematic
mic preţ
μεθοδ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, μεθοδευμένος v.t. a
μειοδοτ-ώ, -ησα v.t. l . a oferi cel mai mic preţ la
pregăti sistematic (mai ales în sens negativ) d
o licitaţie 2. a sparge piaţa plăţilor / salariilor
-ευεται η κατάλυση της δημοκρατίας se pre-
μειόκαινος, η subst. geol. miocen
găteşte desfiinţarea sistematică a democraţiei
μείον adv. mai puţin, fără
μεθοδικ-ός, -ή, -ό I. adj. metodic(-ă), sistemat-
μείον, το subst. 1. mat. minus l.fig. dezavantaj,
i c ă ) II. adv. (-ά) metodic, sistematic
inconvenient, neajuns
μεθοδικότητα, η subst. manieră sistematică
μειονέκτη-μα, το subst. dezavantaj, inconve-
μεθοδισμός, o subst. relig. metodism nient, neajuns
μεθοδιστής, o subst. relig. metodist μειονεκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. dezavantajos(-oasă)
μεθοδολογία, η subst. metodologie II. adv. (-ά)
μεθοδολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. metodologic(-ă) μειονεκτικότητα, η subst. inferioritate
II. adv. (-ά) sub aspect metodologic μειονεκτώ I. v.i. 1. a fi inferior 2. a fi în dezavan-
μέθοδος, η subst. 1. metodă 2. procedeu, manieră taj, a fi rămas(-ă) în urmă II. v.t. a dezavantaja
3. regulă de rezolvare d mat. η ~ των τριών μειονεξία, η subst. 1. inferioritate 2. complex de
regula de trei inferioritate
μεθοκοπώ şi μεθοκοπάω v.i. a se îmbăta des μειονότητα, η subst. minoritate d εθνική - mi-
μεθοριακ-ός, -ή, -ό adj. de frontieră, de graniţă noritate naţională
μεθόριος, η subst. graniţa dintre două state μειονοτικ-ός, -ή, -ό adj. minoritar(-ă) // -ό
μεθορμίζω v.t. mar. a schimba rada de ancorare a πρόβλημα problemă minoritară
navei μειονοψηφία şi μειοψηφία, η subst. minoritate
μεθόρμιση, η subst. mar. schimbarea radei de an- (parlamentară) d είμαστε σε ~ στη βουλή a fi
corare a navei în minoritate în parlament (în Cameră)
μεθυλένιο, το subst. chim. metilen, alcool metilic μειονοψηφ-ώ, -ησα v.i. a fi în minoritate
μεθύσι, το subst. 1. beţie uşoară 2. fig. euforie, μει-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μειωμένος v.t, l . a mic-
entuziasm şora, a diminua, a reduce, a împuţina 2. fig. a
μέθυσος şi μεθύστακας, o subst. beţiv, beţivan, subestima
alcoolic μείωση, η subst. 1. micşorare, diminuare, scă-
μεθυστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care îmbată tare 2. îm- dere, reducere 2. fig. depreciere, dispreţ
bătător(-oare), ameţitor(-oare) μειωτέος, o subst. mat. descăzutul
μειωτικός - μελοποίηση 349
μειωτικ-ός, -ή, -ό ί. adj. 1. diminuant(-ă), diminu- liza 3. a analiza o posibilitate 4. a aminti / a cita
tiv(-ă)2.y?g·. depreciativ(-ă), dispreţuitor(-oare) într-un discurs
II. adv. (-ά) cu dispreţ μέλη-μα, -ματος, το subst. grijă, frământare, pre-
μελαγχολία, η subst. 1. melancolie, tristeţe 2. ocupare
med. sindrom depresiv μελ-ής, -ιά, -ί adj. de culoarea mierii, mieriu(-ie)
μελαγχολικ-ός, -ή, -ό I. adj. melancolic(-ă), μέλι, το subst. miere // η γλώσσα του στάζει ~
trist(-ă) II. adv. (-ά) îţi face plăcere să-1 asculţi
μελαγχολ-ώ, -ησα I. v.t. a întrista II. v.i. 1. a se μελίγγι, το subst. vezi μηλίγγι
întrista 2. a fi melancolic(-ă), a suferi de me- μελιγγίτης, o subst. med. meningită
lancolie μελίγκρα, η subst. entom. insectă dăunătoare
μελάνη, η subst. cerneală culturilor agricole
μελαν-ής, -ιά, -ί adj. de culoarea cernelii μελικ-ός, -ή, -ό adj. liric(-ă), legat(-ă) de melos
μελάνι, το subst. 1. cerneală 2. cerneală elimi- μέλισσα, η subst. 1. albină 2. fig. om harnic
nată de sepie μελίσσι, το subst. roi de albine 2. pl. τα ~
μελανιά, η subst. 1. pată de cerneală 2. vânătaie stupină, prisacă
μελαν-ιάζω, -ιασα, μελανιασμένος v.t. şi i. a μελισσοκομία, η subst. apicultură
(se) înnegri, a (se) învineţi d χέρια μελα- μελισσοκομικ-ός, -ή, -ό adj. de apicultură, api-
νιασμένα από κρύο mâini învineţite (vinete) col(-ă)
de frig
μελισσοκόμ-ος, -o, -η subst. apicultor(-oare)
μελάνιασ-μα, -ματος, το subst. înnegrire; învi-
μελισσοφάγος, o şi μελισσουργός, o subst. ornit.
neţire
melisofag, albinărel
μελανίνη, η subst. melanină
μελισσόχορτο, το subst. bot. melisă
μελανοδοχείο, το subst. călimară
μελιστάλαχτ-ος, -η, -o adj. exagerat de dulce
μελανόμορφ-ος, -η, -o adj. ist. (d. vasele antice)
μελιταίος πυρετός, o subst. med. bruceloză, fe-
cu figuri pictate în negru pe fond roşu
bră malteză
μελαν-ός, -ή, -ό adj. 1. negru(-eagră), negri-
μελιτζάνα, η subst. bot. (pătlăgică) vânătă
cios(-oasă) 2. fig. rău, rea
μελανούρι, το şi μελάνουρος, o subst. iht. peşte μελιτζαν-ής, -ιά, -ί adj. de culoarea vinetei,
cu coadă neagră vineţiu(-e) (mov închis)
μελανοχίτωνας, o subst. fascist italian din or- μέλλει şi μέλλεται ν. impers. trebuie, este fatal d
dinul „Cămăşile negre" γιά ό,τι ~ να συμβεί pentru ceea ce e fatal să
μελάνω-μα, -ματος το subst. 1. pată neagră de se întâmple
cerneală 2. med. melanom μελλοθάνατ-ος, -η, -o adj. muribund(-ă)
μελάς, o subst. negustor / producător de miere; μέλλ-ον, -οντος, το subst. viitor // άνθρωπος
apicultor με ~ om cu viitor
μελάσα, η subst. melasă μέλλοντας, o subst.gram. timpul viitor
μελάτ-ος, -η, -o adj. 1. cleios(-oasă) d αυγό -o μελλοντικ-ός, -ή, -ό I. adj. viitor(-oare) // -ές
ou fiert moale 2. fâcut(-ă) cu miere ενέργειες acţiuni viitoare II. adv. (-ά) în viitor
μελαχριν-ός, -ή, -ό adj. 1. negricios(-oasă) 2. μελλοντολογία, η subst. viitorologie, futurolo-
brunet(-ă) d μια όμορφη -ή o brunetă fru- gie
moasă μελλοντολόγ-ος, -o, -η subst. futurolog(-ă),
μελαψ-ός, -ή, -ό adj. (d. un om) negricios(-oasă) viitorolog(-ă)
μέλει ν. impers. a-i păsa, a se îngrijora, a se inte- μελλόνυμφ-ος, -η, -o adj. care în curând se va
resa d λίγο με ~ puţin îmi pasă d τι σας ~ ce căsători
vă interesează? μελλούμενα, τα subst. pl. cele ce urmează să se
μελέν-ιος, -ια, -io adj. 1. preparat(-ă) cu miere întâmple
2. de culoarea mierii 3. dulce ca mierea μελό, το subst. melodramă
μελέτη, η subst. studiu, studiere μελόδρα-μα, -ματος, το subst. melodramă
μελέτη-μα, -ματος, το subst. dizertaţie, lucrare μελοδραματικ-ός, -ή, -ό I. adj. melodramatic(-ă)
ştiinţifică II. adv. (-ά)
μελετηρ-ός, -ή, -ό adj. studios(-oasă) μελομακάρο(υ)νο, το subst. culin. sortiment de
μελετ-ητής, o, -ήτρια, η subst. cercetător(-oare) prăjitură
μελετ-ώ şi μελετ-άω, -ησα, -ήθηκα, μελετημέ- μελοποίηση, η subst. punerea pe muzică a unui
νος v.t. l . a studia, a învăţa 2. a cerceta, a ana- text poetic
350 μελοποιώ - μερισμός
μελοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, μελοποιημένος ν.ί. a μένω, έμεινα ν.ί. 1. (şi flg.) a rămâne d ~ στην
compune muzică pentru un text în proză sau în ίδια θέση a rămâne pe acelaşi post // μένει
versuri, a pune pe muzică υπόλοιπον 500 δραχμές rămâne un sold de
μέλ-ος, -ους, το subst. 1. membru, parte 2. mat. 500 de drahme // ~ πίσω a rămâne în urmă //
termen // τα -η της εξίσωσης termenii ecuaţiei έμεινα χωρίς δουλειά am rămas fără lucru 2.
3. antic, melos a locui, a sta, a domicilia, a sta d ~ σ'ένα
μελούμεν-ος, -η, -o adj. înv. viitor(-oare) d -ες διαμέρισμα σε πολυκατοικία a locui într-un
συμφορές nenorocirile care ne aşteaptă apartament la bloc 3, a se opri // έμεινα τρεις
μελτέμι, το subst. alizeu μέρες σ'έκείνο το χωριό m-am oprit trei zile în
μελωδία, η subst. melodie satul acela
μελωδικ-ός, -ή, -ό I. adj. melodios(-oasă), me- μεξικάνικ-ος, -η, -o adj. mexican(-ă)
lodică) II. adv. (-ά) μέρα, η subst. vezi ημέρα
μελωδ-ός, -o, -η subst. ist. poet şi compozitor în μεράδι, το subst. porţie, parte
acelaşi timp; cântăreţ(-eaţă) μεράκι, το subst. 1. dorinţă mare 2. plăcere, pasi-
μελ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μελωμένος ν.ί. a unge une 3.pl. d τα -α bună dispoziţie
/ a stropi cu miere μερακλ-ής, o, -ού, η subst. pasionat(-ă) de ceva
μεμβράνη, η subst. 1. piele subţire de la un animal μερακλίδικ-ος, -η, -o I. adj. 1. pasionat(-ă) 2.
folosită pentru coperţi 2. membrană, pieliţă, făcut(-ă) cu pasiune II. adv. (-a) cu multă pasi-
diafragmă 3. himen une
μεμιάς adv. dintr-o dată, deodată μερακλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μερακλωμένος
μεμονωμέν-ος, -η, -o I. adj. izolat(-ă), solitar(-ă) ν.ί. şi i. a (se) bine dispune
II. adv. (-a) şi (-ως) μεραρχία, η subst. milit. divizie
μεμοράντουμ, το subst. invar, memorandum μεραρχιακ-ός, -ή, -ό adj. milit. de divizie
μεμπτ-ός, -ή, -ό adj. blamat(-ă), înfierat(-ă) μέραρχος, o subst. milit. comandant de divizie
μερδικό, το subst. parte, partaj
μέμφ-ομαι, -θηκα v.d. a blama, a dezaproba pu-
μερεμέτι, το subst. reparaţie (a unei clădiri)
blic
μερεύω ν.ί. vezi ημερεύω
μεμψιμοιρία, η subst. plângere, văitare, văică- μερί, το subst. coapsă
reală
μεριά, η subst. 1. parte, faţă d σε καλή ~ în ceas
μεμψίμοιρ-ος, -η, -o adj. văitător(-oare), care se
bun 2. loc, localitate
văicăreşte
μερ-ιάζω, -ιασα v.i. a da la o parte, a respinge
μεμψιμοιρώ ν. i. a-şi deplânge soarta, a se văicări, μερίδα, η subst. 1. parte, porţiune 2. raţie/porţie
a se văita (de mâncare) // η ~ του λέοντος partea leului
μεν conj. (adversativă) se foloseşte în corelaţie μερίδιο, το subst. parte, porţiune, cota-parte
cu δε / αλλά d εγώ ~ είπα, αλλά εσύ δεν μερικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. parţial(-ă), particular(-ă)
άκουσες eu am spus (deci, aşadar), dar tu n-ai // -ή έκλειψη eclipsă parţială d θυσιάζει το -ό
auzit d οι ~ ναι, οι δε όχι unii da (deci, aşa- συμφέρον στο γενικό sacrifică interesul parti-
dar), alţii nu cular celui general II. adv. (-ώς)
μένεα, τα subst. II πνέω ~ a fi foarte supărat(-ă) μερικ-οί, -ές, -ά pron. şi adj. nehot. unii, unele,
μενεξεδέν-ιος, -ια, -io adj. 1. vioriu(-ie), vio- anumiţi, anumite d -οί επιστήμονες ισχυ-
l e t ă ) 2. fâcut(-ă) din viorele ρίζονται... unii savanţi susţin că... d σε -ές
μενεξεδ-ής şi μενεξελ-ής, -ιά, -ί adj. (d. culoare) περιπτώσεις în anumite cazuri d -ές φορές
violet(-ă) câteodată, uneori
μενεξές, o subst. bot. violetă, toporaş μέριμνα, η subst. grijă, interes, preocupare
μένος, το subst. 1. mânie, furie 2. ardoare, fre- μεριμν-ώ, -ησα v.i. a se îngriji, a se preocupa,
nezie a-şi da interesul
μενού, το subst. meniu μερινό, το subst. 1. oaia merinos 2. stofa din lâna
μενουέτο, το subst. invar, vezi μινουέτο merinos
μέντα, η subst. bot. mentă, izmă μέρισ-μα, -ματος, το subst. 1. parte (ce revine
μενταγιόν, το subst. invar, medalion cuiva în urma unei împărţeli) 2. dividend
μεντεσ-ές, o (pl. -έδες) subst. cremonă (la uşi, fe- μερισματούχ-ος, -α, -o adj. beneficiar(-ă) de di-
restre) vidende
μέντιουμ, το subst. invar, medium, ghicitoare, μερισμός, o subst. repartiţie, distribuţie, împăr-
spiritist ţire
μεριστικός - μέσο- 351
μεριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care se repartizează, μεσάνυχτα, τα I. subst, pl, miezul nopţii II. ca
care se împarte 2, gram. partitiv(-ă) adv. 1. κατά τα ~ spre miezul nopţii 2. ne-
μεριστ-ός, -ή, -ό adj, repartizabil(-ă) ştiinţă totală d έχει ~ habar n-are, (fam.) e bâtă
μερκαντιλισμός, o subst. mercantilism μεσάτ-ος, -η, -o adj. 1. haină(confecţie) care se
μερμήγκι, το subst. vezi μυρμήγκι ajustează pe talie 2. care are talie subţire 3. care
μεροδοόλι, το subst. retribuţia pentru munca de este plin până la mijloc (vas, butoi)
o zi d ~ μεροφάι a-şi cheltui tot salariul pentru μεσεγγυητής, o subst. mediator păstrător al bunu-
cele necesare traiului lui sechestrat
μεροκαματιάρ-ης, o, -ιάρα şi -ιάρισσα subst. μέσες άκρες loc. adv. aproximativ, cu aproxima-
ţie, în linii mari
muncitor(-oare) cu ziua
μέση, η subst. 1. mijloc 2. talie, mijloc d η ~ του
μεροκάματο, το subst. plata primită pentru mun-
σώματος talia // πονάει η ~ μου mă doare
ca de o zi mijlocul d με άφησε στη ~ m-a lăsat baltă //
μεροληπτικ-ός, -ή, -ό adj. părtinitor(-oare) στη ~ του δρόμου în mijlocul drumului d τον
μεροληπτ-ώ, -ησα v.i. a fi părtinitor(-oare) έβαλαν στη ~ l-au înconjurat d μπαίνω στη ~
μεροληψία, η subst. părtinire a interveni d βγάζω στη ~ a scoate la iveală, a
μερόνυχτο, το subst. o zi şi o noapte prezenta d γεμάτο ως τη ~ plină până la ju-
μέρ-ος, -ους, το subst. 1. parte, loc d gram. τα -η mătate
του λόγου părţile de vorbire d παίρνω το ~ μεσήλικ-ος şi μεσήλικ-ας, o, -η, η subst. per-
κάποιου iau partea cuiva (îl apăr) d παίρνω ~ soană între două vârste
(συμμετέχω) iau parte (particip) d αφήνω μεσημβρία, η subst. 1. amiază; prânz 2. miazăzi,
κατά ~ las' la o parte // εκ -ους μου din partea sud
mea d παίζω καλά το ~ μου îmi joc bine rolul μεσημβριν-ός, -ή, -ό adj. 1. de amiază, de prânz
d εν -ει parţial // κατά μέγα ~ în mare parte 2. sudic(-ă) 3. meridional(-ă), austral(-ă)
d τα κατά ~ particularităţile, detaliile d τα μεσημβρινός, o subst. meridianul zero
συμβαλλόμενα -η părţile contractante d είναι μεσημέρι, το subst. 1. amiază, miezul zilei d
με το ~ μας este de partea noastră 2. ţinut, aşe- μέρα ~ în plină zi, de faţă cu toată lumea 2. ora
zare 3. porţiune, bucată, fragment, raţie, cotă 4. 12, la amiază, ora prânzului
W.C., latrină, privată 5. rol (la teatru) 6. jur. μεσημερ-ιάζει, -ιασε ν. impers. se apropie de
parte amiază, vine prânzul
μερσεριζέ adj. invar, ţesătură de bumbac μεσημεριαν-ός, -ή, -ό şi μεσημεριάτικ-ος, -η, -
μερτικό, το subst. partea ce revine fiecăruia la ο I. adj. de amiază II. adv. μεσημεριάτικα la
împărţeală amiază
μερώνω v.t. şi v.i. vezi ημερώνω μεσ(ι)ακ-ός, -ή, -ό adj. împărţit(-ă) în două părţi
μέσα şi μες adv. înăuntru, în interior, în mijloc d egale d δουλεύουμε σε -ό χωράφι lucrăm la un
~ από dinăuntru d με πονούν τα ~ μου mă dor teren împărţit în două părţi egale
măruntaiele // το κρατώ ~ μου a ţine secret d μεσιαν-ός, -ή, -ό adj. de / din mijloc d -ό δωμά-
το'χει ~ του από τη φύση του aşa îi stă în fire τιο camera din mijloc
d τον βάλανε ~ a fost arestat, l-au băgat la μεσίστι-ος, -α, -o adj. (d. un steag) în bernă
zdup d (li un joc de noroc) subst. μπαίνω ~ a μεσιτεία, η subst. 1. mediere, mijlocire, interme-
fi păcălit d είμαι στα ~ και στα έξω a avea diere 2. retribuirea intermediarului
absolută încredere în ceva H ~ στο χειμώνα în μεσιτ-εύω, -εψα v.t. şi vi. a fi misit, a media, a
mijlocul iernii // ~ σε μιά έβδομάδα în decurs mijloci, a intermedia
de o săpătmână d λέω ~ μου îmi zic în gândul μεσίτ-ης, o, -ρα, η subst. 1. misit 2. intermedi-
meu ar(-ă), mijlocitor(-oare), samsar, interpus(-ă)
μεσιτικ-ός, -ή, -ό adj. de intermediere, de mij-
μεσάζοντας, o subst. misit, intermediar
locire d -ό γραφείο birou de intermedieri, de
μεσα-ίος, -α, -o adj. mijlociu(-ie), de mijloc 2. misitie
potrivit(-ă), mediu(-ie) μέσο, το subst. 1. mijloc (cu sens local şi tempo-
μεσαίωνας, o subst. evul mediu ral şi flg.) 2. avere, fonduri, bani, resurse 3 .fig.
μεσαιωνίκ-ός, -ή, -ό adj. medieval(-ă) pile // έχει μεγάλα -α dispune de pile impor-
μεσαιωνισμός, o subst. barbarie, obscurantism, tante
lipsă de libertate, spirit retrograd μεσο- element de compunere denotând sensul
μασακ-ός, -ή, -ό adj. vezi μεσ(ι)ακός „mijlociu", „mediu", „intermediar", „la mijloc"
352 μεσοβέζικος - μεταβολή
sale, a regreta // ~ που του μίλησα τόσο μεταστοιχείωση, η subst. chim. transmutaţie
σκληρά îmi pare rău că i-am vorbit aşa de dur μεταστρέφω, μετέστρεψα, μεταστράφηκα ν. t. a
μετάνοια, η subst. 1. pocăinţă, căinţă, regret 2. schimba direcţia, a întoarce
prosternare // μου' κανε -οιες m-a rugat mult, μεταστροφή, η subst. 1. schimbare a direcţiei,
cu umilinţă întoarcere 2. întorsătură
μετανο-ώ, -ησα, μετανοημένος v.i. 1. a se căi, a μετασχηματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μετασχηματι-
avea regrete 2. a se răzgândi, a-şi schimba σμένος ν. t. a transforma, a remania
părerea // το είπα αλλά -ησα am zis-o dar μετασχηματισμός, o subst. transformare, rema-
m-am răzgândit niere
μεταξέν-ιος, -ια, -io adj. de mătase μετασχηματιστής, o subst. electr, transformator
μετάξι, το subst. mătase naturală / artificială μετασχηματιστικ-ός, -ή, -ό adj. transformaţio-
μεταξοσκώληκας, o subst. vierme de mătase nal(-ă) d -ή γραμματική gramatică transfor-
μεταξοσκωληκοτροφία, η subst. sericicultura, maţională
creşterea viermilor de mătase μετάταξη, η subst. transferarea (unui cadru mili-
μεταξουργείο, το subst. fabrică de mătase tar / funcţionar public)
μεταξουργία, η subst. industria mătăsii μετατάρσιο, το subst. anat. metatars
μεταξύ adv. 1. între, printre, dintre d εν τω ~ în- μετατοπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μετατοπισμένος
tre timp, până una alta // ~ μας între noi d ας ν. t. a muta, a deplasa, a-i schimba locul
μείνει ~ μας să rămână între noi d ~ φίλων μετατόπιση, η subst. deplasare, schimbarea locu-
între prieteni d ~ των άλλων printre altele lui unui lucru
μεταξωτ-ός, -ή, -ό adj. de mătase μετατρέπω, μετέτρεψα, μετατράπηκα v.t. a
μεταπείθω, μετέπεισα, μεταπείστηκα, μεταπε- schimba, a transforma, a converti
ισμένος v.t. a face pe cineva să-şi schimbe μετατρέψιμ-ος, -η, -o adj. şanjabil(-ă), converti-
părerea bilă)
μεταπηδ-ώ, -ησα v.i. a trece brusc, a face un salt μετατρεψιμότητα, η adj. convertibilitate d η ~
2. a renunţa la convingeri, a se apostazia του νομίσματος convertibilitatea monedei
μεταπίπτω, μετέπεσα v.i. a cădea într-o situaţie μετατροπή, η subst. schimbare, transformare,
mai proastă, a regresa preschimbare
μεταποίηση, η subst. 1. transformare, modifi- μεταφερτ-ός, -ή, -ό adj. transportabil(-ă), trans-
care, schimbare 2. industrie prelucrătoare ferabilă)
μεταποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, μεταποιημένος v.t. 1. μεταφέρω, μετέφερα, μεταφέρθηκα, μεταφε-
a transforma, a modifica, a schimba, a preface ρμένος v.t. l . a transporta, a transfera 2. a re-
2. a prelucra porta, a transcrie într-un cont
μεταπολεμικ-ός, -ή, -ό I. adj. de după război, μεταφορά, η subst. 1. transport l.flg. reportul
postbelic(-ă) II. adv. (-ά) după război cifrelor pe pagina următoare a contului 3, me-
μεταπολίτευση, η subst. schimbare de regim po- taforă (figură de stil)
litic d pol. η Μεταπολίτευση (în Grecia) μεταφορ-έας, -o, -η subst. transportor(-oare)
perioada de tranziţie de la dictatura coloneilor μεταφορικά, τα subst. pl. cheltuielile de trans-
din 1967-1974 la regimul democratic port
μετα'-ίουλ-ώ, -ησα ν. t. a revinde μεταφορικ-ός, -ή, -ό I. adj. de transport d -ό
μεταπράτης, o, -άτις, η subst. revânzător(oare) μέσο mijloc de transport 2. figurat(-ă), figura-
la mâna a doua tiv(-ă), metaforic(-ă) II. adv. (-ά) cu sens figu-
μετάπτωση, η subst. 1. schimbare bruscă 2. rat
gram. metaptoză μεταφρ-άζω, -ασα, -άστηκα, μεταφρασμένος
μεταπώληση, η subst. revânzare v.t. l . a traduce l.flg. a interpreta
μεταρρυθμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μεταρρυθμισμέ- ματάφραση, η subst. traducere, tălmăcire
νος ν.ί. a reforma μεταφρ-αστής, o -άστρια, η subst. traducător
μεταρρύθμιση, η subst. reformă (-oare)
μεταρρυθμ-ιστής, ο, -ίστρια, η subst. 1. refor- μεταφραστικ-ός, -ή, -ό adj. de traducere, de tra-
mator(-oare) 2. bis. reformat(-ă) ducător(-oare)
μεταρρυθμιστικ-ός, -ή, -ό adj. reformator(-oare) μεταφυσική, η subst. metafizică
μεταρσίωση, η subst. exaltare, elevaţie μεταφυσικ-ός, -ή, -ό adj. 1. metafizic(-ă) 2. ab-
μετάσταση, η subst. 1. schimbare de loc, depla- stractă)
sare de trupe 2. med. metastază μεταφύτευση, η subst. transplantare
μεταφυτεύω - μετριόφρονας 355
μήτε conj. nici // ~ φράγκο δεν έχει e lefter, n-are μηχανογραφικ-ός, -ή, -ό adj. de dotare cu apa-
nici o leţcaie // ~ να το πεις ~ va το γράψεις rate electronice / computere
nici s-o spui nici s-o scrii μηχανοδηγός, o subst. mecanic de locomotivă
μητέρα, η subst. (şi flg.) mamă // ~ των φτωχών μηχανοκίνητ-ος, -η, -o adj. mecanizat(-ă)
mamă a săracilor // η Ελλάδα είναι ~ των μηχανοκρατία, η subst. filoz. mecanicism
γραμμάτων καί των τεχνών Grecia este μηχανολογία, η subst. ingineria mecanică
mama literelor şi artelor // πρώτη ~ Εύα Eva, μηχανολόγ-ος, -o, -η subst. inginer(-ă) meca-
mama noastră // ~ θεού, η Παναγία Prea nică)
Sfânta Fecioară, maica lui Dumnezeu μηχανοποίηση, η subst. mecanizare
μήτρα, η subst. anat. 1. uter 2. matrice 3, matriţă μηχανοποίητ-ος, -η, -o adj. (fâcut(-ă)) de ma-
μητριά, η subst. mamă vitregă şină / de fabrică
μητριαρχία, η subst. matriarhat μηχανορραφία, η subst. maşinaţie, intrigă, unel-
μητριαρχικ-ός, -ή, -ό adj. matriarhal(-ă) tire
μητρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. matern(-ă) d -ή γλώσσα μηχανορραφώ v.i. a unelti, a complota, a cons-
limba maternă pira
μητροκτονία, η subst. matricid μηχανοστάσιο, το subst. 1. sala de maşini 2, de-
μητροκτόνος, o subst. matricid(-ă) pou (de maşini etc.)
μητρομανής, η subst.med. nimfomană μηχανουργείο, το subst. 1. uzină mecanică; fab-
μητρομανία, η subst. med. nimfomanie, metro- rică de maşini 2. atelier mecanic
manie μηχανουργ-ός, o, η subst. mecanic
μητρόπολη, η subst. 1. metropolă 2. bis. cate- μία şi μια I. num. card. una, o II. art, nehot. o III.
drală. 3. bis. sediul mitropoliei şi al mitropoli- pron. nehot. una
tului μιαίνω, μίανα, μιάνθηκα, μίασμένος v.t. 1. a
μητροπολίτης, o subst. mitropolit profana 2. a contamina, a infecta
μητροπολιτικ-ός, -ή, -ό adj, 1. de metropolă 2, μίαρ-ός, -ή, -ό adj. 1. contaminat(-ă) 2. profa-
metropolitan(-ă) d -ός ναός catedrală metro- n a t ă ) 3 . fig. mârşav(-ă), ticălos(-oasă)
politană μίασ-μα, -ματος, το subst. infecţie, contaminare
μητρορραγία, η subst. med. metroragie μιγάδ-ας (şi μιγάς), o, -α, η subst. metis(-ă),
μητροσκόπιο, το subst. uteroscop mulatru(-ă); hibrid(-ă)
μητρότητα, η subst. maternitate, calitatea de mamă μιγαδικός adj. ~ αριθμός mat. număr complex
μητρώο, το subst. registru matricol d ~ δημοτών μίζα, η subst. 1. miză 2. ambreiaj
registru matricol al locuitorilor unei localităţi μιζανπλί, το subst. invar, punerea părului pe bi-
μηχανάκι, το subst. motocicletă; motoretă gudiuri, mizampli
μηχαν-εύομαι, -εύτηκα, μηχανευμένος v.i. a μιζέρια, η subst. 1. sărăcie, mizerie 2. mizerie
unelti, a complota morală / sufletească
μηχανή, η subst. 1. motor 2. motocicletă 3. şi flg. μίζερ-ος, -η, -o adj. 1. mizer(-ă), sărac(-ă), 2. ne-
aparat, dispozitiv d κρατική ~ aparat de stat d norocită), mizerabil(-ă)
από μηχανής θεός Deus ex machina μιθριδατισμός, o subst. med. mitridatism
μηχάνη-μα, -ματος, το subst. maşină, aparat μικρ-αίνω, -υνα v.t. şi i. a (se) micşora, a se face
μηχανική, η subst. mecanică mai mic(-ă), a (se) reduce, a (se) diminua, a
μηχανικισμός, o subst. filoz. mecanicism (se) restrânge
μηχανικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. mecanic(-ă) l.fig. μικρασιατικ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oară) la
maşinal(-ă), automat(-ă) Π. adv. (-ά) 1. (în mod) Asia Mică
mecanic, 2. maşinal, ca o maşină, automat d μίκρε-μα, -ματος, το subst. micşorare, dimin-
κουνώ ~ το κεφάλι a da din cap ca o maşină uare, scădere
μηχανικ-ός, o, η subst. 1. mecanic 2. inginer d μικρεμπόριο, το subst. comerţ mărunt
πολιτικός ~ inginer constructor d -ός ήχου μικρέμπορος, o subst. mic comerciant, comer-
inginer de sunet ciant de mărunţişuri
μηχανισμός, o subst. 1. (şi fig.) mecanism 2. ma- μικρό- element de compunere ce denotă sensul
şinărie „mic", „limitat ca întindere", (la o unitate de
μηχανιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. mecanicist(-ă) II. măsuţă) „de o sută de ori mai mic"
adv. (-ά) μικροαμπέρ, το subst. fiz. microamper
μηχανογράφηση, η subst. dotarea muncii de μικροαστικ-ός, -ή, -ό adj. mic-burghez(-ă)
birou cu aparate electronice / computere μικρό αστισμός, o subst. concepţie mic-burgheză
358 μικροαστός - μίξερ
μικροαστ-ός, ο fem. -ή subst. 1. mic-burghez(-ă) Μίκυ Μάους subst. invar. 1. film de desene ani-
2. persoană cu concepţii mic-burgheze mate 2. revistă cu benzi desenate
μικροβιακ-ός, -ή, -ό I. adj. microbian(-ă) II. adj. μιλι- element de compunere denotând sensul „a
(-ά) sub aspect microbian mia parte din"
μικρόβιο, το subst. microb μίλι, το subst. 1. milă d ναυτικό ~ milă marină
μικροβιολογία, η subst. microbiologie (1852 m) d αγγλικό ~ milă engleză (1609,3
μικροβιολογικ-ός, -ή, -ό adj. microbiologic(-ă) m) 2. pl. τα -a distanţă mare d -a μακριά la
μικροβιολόγ-ος, -o, -η subst. microbiologic(-ă) mare distanţă
μικρογράμματ-ος, -η, -o adj. scris(-ă) cu litere μιλιά, η subst. 1. vorbire 2. vorbă, cuvânt d μη
mici βγάλεις ~ să nu scoţi o vorbă d ~ ! tăcere! nici
μικρογραφία, η subst. miniatură, obiect repro- un cuvânt!
dus la scară redusă d σε ~ în miniatură, în mic, μιλιαμπέρ, το subst. fiz. miliamper, a mia parte
de proporţii reduse dintr-un amper
μικροκαμωμέν-ος, -η, -o adj. 1. mic(-ă), mă- μιλιούνι, το subst. milion d τα -α mulţime
runt(-ă) 2. minion(-ă) imensă, un mare număr
μικρόκοσμος, o subst. microcosm μιλιταρισμός, o subst. militarism
μικροκύματα, τα subst.pl. unde scurte μιλιταριστής, o subst. militarist(-ă)
μιλ-ώβί μιλ-άω, -ησα, -ήθηκα, μιλημένος ν.ί. şi
μικρομάγαζο, το subst. prăvălie mică
i. a vorbi, a zice, a grăi d -ά καλά τα αγγλικά
μικρομέγαλ-ος, -η, -o adj. copil(-ă) care se com-
vorbeşte bine engleza d η γαλλική -ιέται
portă ca om mare
παντού franceza se vorbeşte peste tot d τώρα
μικρομεσαί-ος, -α, o adj. 1. (d. o întreprindere)
-άει στο τηλέφωνο acum vorbeşte la telefon d
de mărime mică şi mijlocie 2. (d. o persoană)
-ησαν μεταξύ τους s-au vorbit între ei d -ώ
care aparţine burgheziei mici şi mijlocii δημοσία a vorbi în public
μικρόμυαλ-ος, -η, -o adj. cu posibilităţi intelec- μίμηση, η subst. 1. imitare 2. imitaţie
tuale limitate μιμ-ητής, o, -ήτρια, η subst. imitator(-oare)
μικροοργανισμός, o subst. microorganism μιμητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care imită 2. imitativ(-ă)
μικροπαντρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μικροπαντρε- μιμητισμός, o subst. 1. zool. şi fig. mimetism 2.
μένος ν. t. a căsători, a mărita, a însura pe cine- imitare
va la o vârstă fragedă / devreme μιμική, η subst. mimică, arta mimicii
μικροπολιτική, η subst. politică măruntă μιμόζα, η subst. bot. mimoză
μικροπολιτικός, o subst. politician mărunt μίμος, o subst. 1. mim, actor de pantomimă 2.
μικροπρά(γ)ματα, τα subst. pl. fig. lucruri mă- imitator
runte, mărunţişuri, fleacuri μιμ-ούμαι, -ήθηκα v.d. 1. a imita, a mima l.fig.
μικροπρέπεια, η subst. josnicie, meschinărie a reproduce cu fidelitate, a copia
μικρο'-ίρε'.ί-ής, -ής, -ές I. adj. josnic(-ă), mes- μίνα, η subst. mină explozivă
chin(-ă) II. adv. (-ώς), în mod josnic, cu josni- μιναδόρος, o subst. artificier
cie μιναρ-ές, o (pl. -έδες) subst. minaret
μικρ-ός, -ή, -ό adj. 1. mic(-ă) 2. scurt(-ă) d η μίνι adj. invar, mini, foarte mic // ~ φούστα
ζωή είναι -ή viaţa e scurtă 3. tânăr(-ă) d είναι fustă mini
ακόμα -ή και δεν παντρεύεται e încă tânără μινιατούρα, η subst. miniatură
şi nu se mărită 4. fig. neînsemnat(-ă), fără im- μίνιμουμ, το subst. invar, minimum
portanţă, mărunt(-ă) μίνιο, το subst. miniu, oxid de plumb de culoare
μικροσκοπικ-ός, -ή, -ό adj. microscopic(-ă) roşie folosit în vopselărie
μικροσκόπιο, το subst. microscop μινιόν adj. invar, mignon(-ă), cu dimensiuni mici,
μικροτεχνία, η subst. arta confecţionării bibelo- delicate
urilor, miniaturilor etc. μινόρε, το subst. invar. muz. gamă minoră sau
μικρότητα, η subst. faptă josnică mod minor
μικροφίλμ, το subst. microfilm μινουέτο, sau μενουέτο, το subst. muz. menuet,
μικρόφωνο, το subst. microfon dans şi melodia acestui dans
μικροφωτογραφία, η subst. microfotografie μιντέρι, το subst. divan, sofa, canapea turcească
μικροψυχία, η subst. laşitate, lipsă de curaj μινωικ-ός, -ή, -ό adj. minoic(-ă), minoian(-ă)
μικρόψυχ-ος, -η, -o adj. laş(-ă), fricos(-oasă), μιξάζ, το subst. (d. film) mixaj
fară curaj μίξερ, το subst. mixer
μιούζικαλ - μοίρα 359
μιούζικαλ, το subst. invar, musical, gen de spec- μισοτιμής adv. la jumătate de preţ
tacol cu muzică, balet şi cântece μισότρελ-ος, -η, -o adj. seminebun(-ă), aproape
μιούζικ χολ, το subst. invar, musichall nebun(-ă)
μις, η subst. invar. 1. domnişoară 2. miss, regină μισοφέγγαρο, το subst. semilună
a frumuseţii μίσχος, το subst. peţiol, codiţa frunzei
μισαλλοδοξία, η subst. intoleranţă (religioasă) μισ-ώ, -ησα, -ήθηκα, μισημένος v.t. a urî, a
μισαλλόδοξ-ος, -η, -o adj. intolerant(-ă) duşmăni, a detesta d ~ την κολακεία / τη
μισανθρωπία, η subst. mizantropie συκοφαντία a urî linguşeala / calomnia
μισάνθρωπος, o subst. mizantrop μίτος, o subst. fir; urzeală d o ~ της Αριάδνης
μισ-ανοίγω, -άνοιξαν.?, aîntredeschide firul Ariadnei
μισάνοιχτ-ος, -η, -o adj. întredeschis(-ă) μίτρα, η subst. bis. mitră
μισέλληνας, o subst. grecofob μιτροειδ-ής, -ής, -ές adj.med. mitral d -ής στέ-
μισελληνισμός, o subst. grecofobie νωση stenoză mitrală
μισεμός, o subst. înstrăinare, expatriere, emi- μνα, η subst. 1. „mna", unitate monetară la vechii
grare greci, egală cu 100 de drahme 2. „mna", mă-
μισερ-ός, -ή, -ό adj. mutilat(-ă), schilodit(-ă), sură de greutate la vechii greci
invalid(-ă) μνεία, η subst. menţiune, menţionare; aluzie d
μισ-εύω, -εψα v.i. a pleca dintr-o ţară, a se expa- έκανε ~ της παλιάς φιλίας τους a făcut alu-
tria, a emigra zie la vechea lor prietenie
μισητ-ός, -ή, -ό adj. detestabil(-ă), detestat(-ă), μνή-μα, -ματος, το subst. monument funerar,
urât(-ă) piatră de mormânt
μίσθιο, το subst. salarizare μνημείο, το subst. monument // ιστορικό ~ monu-
μισθοδοσία, η subst. plata salariului ment istoric d ~ τέχνης monument de artă
μισθοδοτ-ώ, -ησα, -ήθηκα, μισθοδοτημένος v.t. μνημειώδ-ης, -ης, -ες adj. monumental(-ă)
a plăti salariul cuiva μνήμη, η subst. memorie, amintire, aducere amin-
μισθολογικ-ός, -ή, -ό adj. salarial(-ă) te d επαναφέρω στη ~ a readuce în memorie //
μισθολόγιο, το subst. schemă de salarizare στη ~ του νεκρού în memoria mortului d αιω-
μισθός, o subst. salariu, leafă; simbrie, soldă νία του η ~! vecinica lui pomenire
μισθοφορικ-ός, -ή, -ό adj. de mercenari μνημον-εύω, -εψα şi -ευσα, -εύτηκα, μνημο-
μισθοφόρος, o subst. mercenar νευμένος v.t. l . a menţiona, a pomeni 2. a face
μίσθω-μα, -ματος, το subst. chilie slujbă de pomenire
μισθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μισθωμένος v.t. a în- μνημονικό, το subst. memorie
chiria, a da sau a lua cu chirie; a arenda μνημόνιο, το subst. memoriu
μίσθωση, η subst. închiriere; arendare μνημόσυνο, το subst. parastas
μισθωτήριο, το subst. contract de închiriere / de μνημούρι, το subst. mormânt
arendare μνησικακία, η subst. ranchiună, resentiment, do-
μισθ-ωτής -o, -ώτρια, η subst. chiriaş, locatar; rinţă de răzbunare
arendaş μνησίκακ-ος, -η, -o adj. ranchiunos(-oasă), răz-
μισιακ-ός -ή -ό adj. vezi ν. μεσακός bunător(-oare)
μισο- element de compunere cu sensul de Jumă- μνηστεία, η subst. logodnă
tate"; „neterminat", „nefinisat" μνηστή, η subst. logodnică
μισόγυμν-ος, -η, -o adj. dezbrăcat(-ă) pe jumă- μνηστήρας, o subst. 1. logodnic 2. pretendent (al
tate, seminud(-ă) unui post) d ~ του θρόνου pretendent la tron
μισογύνης, o subst. misogin μοβ adj. invar, mov, de culoare mov
μισόκλειστ-ος, -η, -o adj. pe jumătate închis(-ă), μοβόρ-ος, -α, -ικο adj. sângeros(-oasă); crud(-ă)
semi-închis(-ă) μογγολισμός, o subst. mongolism
μισόλογα, τα subst. pl. vorbe spuse pe jumătate μόδα, η subst. modă
/ neclare μοδίστρα, η subst. croitoreasă
μίσ-ος, -ους, το subst. ură, aversiune d άσπονδο μόδιστρος, o subst. director al casei de modă
~ ură implacabilă μοιάζω, έμοιασα v.i. 1. a semăna cu cineva sau
μισ-ός, -ή, -ό I. adj. jumătate // -ή ώρα jumătate cu ceva 2. a părea
de oră d είναι δύο και -ή este ora două şi ju- μοίρα, η subst. 1. soartă, destin, ursită, noroc //
mătate II. subst. το -ό jumătate d -ό γάλα, -ό δεν έχει στον ήλιο ~ nu are noroc sub soare 2.
καφέ jumătate lapte, jumătate cafea pl. οι Μοίρες, ursitele, ursitoarele 3. mat. grad
360 μοιράζω - μοναρχικός
(subdiviziune a cercului) 4. milit. secţiune, es- μολοντούτο conj. cu toate acestea, în ciuda fap-
cadron, grupă 5. mar. escadră 6, lot, parte, por- tului, cu toate că, şi totuşi d δεν είχε χρήματα
ţiune, fragment ~ έκανε το ταξίδι, nu avea bani, cu toate aces-
μοιρ-άζω, -ασα, -άστηκα, μοιρασμένος v.t. a tea a făcut călătoria
împărţi, a distribui, a repartiza // δεν έχουμε μόλος, o subst. mar. chei, mol, dig
τίποτα να -άσουμε nu avem nimic de împărţit μολοσσός, o subst. zool. câine molos
μοιρ-αίνω, -ανα v.t. (d. destin) a ursi, a predes- μολότοφ (βόμβα), η şi μολότοφ (κοκτέιλ), το
tina, a meni, a sorti subst. coctail Molotov
μοιραίο, το subst. moarte μολόχα, η subst. bot. stânjenel
μοιραί-ος, -α, -o I. adj. fatal(-ă) d -o λάθος μολυβδένιο, το subst. chim. molibdem
eroare fatală d -a γυναίκα femeie fatală II. μολυβδίαση, η subst. med. saturnism, intoxicaţie
adv. (-ως) cronică cu plumb
μοίραρχος, o subst. milit. 1. căpitan de jandarmi μολύβδιν-ος, -η, -o adj. de plumb, fâcut(-ă) din
2. comandant de unitate de artilerie 3. mar. plumb
comandant de escadră μόλυβδος, o subst. chim. plumb
μοίρασ-μα, το şi μοιρασιά, η subst. împărţire, μολυβέν-ιος, -ια, -io adj. 1, de plumb, din plumb
distribuire, repartizare, împărţeală, partaj 2, de culoarea plumbului
μοιρογνωμόνιο, το subst. raportor, instrument μολυβ-ής, -ιά, -iadj. plumburiu(-ie), cenuşiu(-ie),
pentru măsurarea unghiurilor sur(-ă), gri-închis
μοιρολάτρ-ης, o, -ισσα, η subst. fatalist(-ă) μολύβι, το subst. 1, plumb 2. creion 3. creion de
μοιρολατρία, η subst. fatalism machiaj
μοιρολατρικ-ός, -ή, -ό adj. fatalist(-ă) μολυβιά, η subst. trăsătură de creion; creionare
μοιρολό(γ)ι, το subst. bocet μόλυνση, η subst. 1. contaminare, molipsire, in-
μοιρολογίστρα şi μοιρολογήτρα, η subst. boci- fectare d εστία -ης focar de infecţie 2. poluare
toare μολυντήρι, το subst. şopârlă gri, mică şopârlă
μοιρολογ-ώ, -ησα v.t. a boci, a plânge / a jeli (un μολ-ύνω, -υνα -ύνθηκα, μολυσμένος v.t. 1. a
mort) contamina, a molipsi, a infecta 2. a polua 3. a
μοιχεία, η subst. adulter, infidelitate conjugală profana, a pângări
μοιχ-εόω, -ευσα I. v.t. a comite un adulter II. v.i. μόλυσ-μα, το subst. 1. boală molipsitoare 2. in-
a avea relaţii amoroase extraconjugale fecţie
μοιχός, o subst. bărbat adulter μολυσματικ-ός, -ή, -ό adj. (d. boli) contagios(-
μόκα, η subst. 1. cafea moka 2. cremă moca oasă), molipsitor(-oare), infecţios(-oasă) d -ές
μοκασίνι, το subst. mocasin, încălţăminte uşoară ασθένειες boli molipsitoare
μοκέτα, η subst. mochetă μομφή, η subst. 1. blam d άξιος -ς blamabil, re-
μόκο interj, linişte! // κάνε taci! linişte! proşabil 2. acuzare
μόλα interj.mar. slăbeşte legătura!, eliberează!, μονάδα, η subst. 1. unitate 2. (şi fig.) etalon 3.
slobozeşte! milit. unitate militară
μολ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. a slăbi (un nod), a μοναδικ-ός, -ή, -ό adj. unic(-ă), singular(-ă) d
da drumul, a lăsa, a elibera, -ός στο είδος του unic în genul lui
μολαταύτα adv. totuşi, cu toate acestea, dar d ~ μοναδικότητα, η subst. unicitate, singularitate
πήγε totuşi s-a dus μον-άζω, -ασα v.i. a trăi într-o mănăstire, a fi
μολ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μολεμενος v.t. a cont- călugăr
amina, a murdări, a molipsi; a infecta, a polua μονάκριβ-ος, -η, -o adj. unic(-ă) şi scump(-ă) d
μόλις I. adv. abia, cu greu, anevoie, foarte puţin, -o παιδί copil unic şi mult iubit
aproape deloc, de foarte puţină vreme d ~ μοναξιά, η subst. 1. singurătate, solitudine l.fig.
ξέρει νά διαβάζει abia ştie să citească // ~ viaţă solitară, retrasă
κατάφερα να τον δω cu greu am reuşit să-1 μονάρχης, o subst. monarh, rege, împărat
văd d ~ είχε δύσει o ήλιος abia apusese soa- μοναρχία, η subst. pol. monarhie d κληρονο-
rele d ~ έφυγε abia a plecat II. conj. de îndată μική ~ monarhie ereditară d συνταγματική ~
ce, numai ce, când // ~ σε χρειαστώ de îndată monarhie constituţională
ce voi avea nevoie de tine μοναρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. monarhic(-ă) // -ό
μολονότι, conj. deşi, cu toate că, în pofida, cu tot πολίτευμα formă de guvernământ monarhică
d ~ του έγραψα, δεν μου απάντησε deşi i-am II. subst. monarhist(-ă) III. adv. (-ώς) de o
scris, nu mi-a răspuns manieră monarhică
μοναρχισμός - μονοκοντυλιά 361
μοναρχισμός, ο subst.pol. monarhism δε μ'έβρισε s-a purtat foarte urât cu mine, nu-
μοναστήρι, το subst. mănăstire mai că nu m-a-njurat
μοναστηριακ-ός, -ή, -ό adj. mănăstiresc(-eas- μονο- element de compunere a cuvintelor cu sen-
că); de mănăstire sul „unul", „singur", „unic"
μοναστικ-ός, -ή, -ό adj. monastic(-ă), monahal(- μονογαμία, η subst. monogamie
ă), de călugăr, călugăresc(-ească) d -ός βίος μονογαμικ-ός, -ή, -ό adj. monogam(-ă)
viaţă monastică μονογεν-ής, -ής, -ές adj. 1. fiu (fiică) unic(-ă) la
μονάχα adv. numai, nu mai mult decât, nu altce- părinţi 2. biol. monogenic(-ă) 3. bot. unisexu-
va decât, numai să, doar, exclusiv at(-ă) 4. gram. (d. substantive, adjective etc.)
μοναχικ-ός, -ή, -ό adj. 1. monahal(-ă), monas- care are aceeaşi formă pentru cele trei genuri
t i c ă ) , călugăresc(-ească) 2. flg. solitar(-ă), μονόγραμ-μα, το subst. monogramă
izolat(-ă) d -ό σπίτι casă izolată // -ό μέρος loc μονογραφή, η subst. semnătură cu iniţiale
izolat μονογράφηση, η subst. punerea semnăturii cu
μοναχικότητα, η subst. solitudine, singurătate, iniţiale
izolare μονογραφία, η subst. monografie
μοναχισμός, o subst. relig. monahism μονογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, μονογραφημένος
μοναχογιός, o subst. fiu unic v.t. a iscăli cu iniţiale
μοναχοθυγατέρα şi μοναχοκόρη, η subst. fiică μονοδιάστατ-ος, -η, -o adj. unidimensional(-ă)
unică la părinţi μονόδρα-μα, -ματος, το subst. unilateral(-ă);
μοναχοπαίδι, το subst. copil unic la părinţi piesă cu un singur personaj
μονόδρομος, o subst. stradă cu sens unic
μοναχ-ός, -ή, -ό şi μονάχ-ος, -η, -ο adj. 1. sin-
μονοετ-ής, -ής, -ές adj. de un an
gur(-ă), solitar(-ă), neînsoţit(-ă) d τον βρήκα -
μονόζυγο, το subst. gimn. bară fixă
ό l-am găsit singur d έμεινε -ός a rămas singur
μονοήμερ-ος, -η, -o adj. efemer(-ă); de o zi
d -ός μου (σου, του, κ.λ.π.) eu însumi, însămi
μονοθεϊσμός, o subst. monoteism
(însuţi, însăţi, însuşi, însăşi etc.) l.flg. curat(-ă),
μονοθεΐστής, o, μονοθείστρια, η subst. mono-
veritabil(-ă), neamestecat(-ă), adevărat(-ă) d teistă)
θηρίο -ό adevărată fiară
μονοθεΐστικ-ός, -ή, -ό adj. monoteist(-ă)
μοναχός, o, -ή, η subst. monah(-ie), călugăr(-iţă)
μονοθέσι-ος, -α, -o adj. 1. (d. vehicule etc.) cu
μονέδα, η subst. înv. monedă d κόβω ~ a câştiga
un singur loc 2. (d. o şcoală) cu un singur învă-
mulţi bani d κάλπικη ~ monedă calpă ţător pentru toate clasele
μονή, η subst. mănăstire μονόθυρ-ος, -η, -o adj. cu o singură uşă
μονιά, η subst. vizuină, bârlog μον-οιάζω, -οιασα, μονοιασμένος ν.ί. şi ί. a (se)
μον-ιάζω, -ιασα ν. i. (d. animale) a-şi face cuib reconcilia, a (se) împăca
μονιμοποίηση, η subst. permanentizare, stabili- μόνοιασ-μα, -ματος, το subst. reconciliere; con-
zare; definitivare cordie, armonie, bună-înţelegere, consens
μονιμοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, μονιμοποιημένος μονοκαλλιέργεια, η subst. agric. monocultură
ν. t. a permanentiza, a stabiliza, a face ceva du- μονόκαννο, το subst. armă (puşcă) cu o singură
rabil; a definitiva ţeavă
μόνιμ-ος, -η, -o I. adj. permanent(-ă), stabil(-ă), μονοκατοικία, η subst. casă (pentru o singură
durabil(-ă); definitiv(-ă), statornic(-ă) II. adv. familie) (de obicei cu etaj); vilă
(-a) în permanenţă μονόκερ-ος, -η, -o adj. zool. care are un singur
μονιμότητα, η subst. permanenţă, statornicie, corn
stabilitate, durabilitate, constanţă μονόκερος, o subst. 1. mitolog, inorog, cal cu un
μόνιππο, το subst. cabrioletă corn. 2. zool. narval 3. rinocer (cu un corn)
μονισμός, o subst. filoz. monism μονόκλ, το subst. invar, monoclu
μόνιτορ, το subst. invar, telec. monitor μονόκλινο, το subst. cameră de hotel cu un sin-
μόνο adv. 1. numai, nu mai mult d ήρθαμε ~ gur pat
τρεις am venit numai trei d ήρθα στην Αθήνα μονόκλων-ος, -η, -o adj. 1. (d. plante) cu o sin-
~ και ~ γιά να δω τους αγώνες am venit la gură ramură 2. (d. aţă) dintr-un singur fir
Atena numai şi numai ca să văd întrecerile spor- μονοκόμματ-ος, -η, -o adj. 1. dintr-o singură bu-
tive 2. dar d σε καταλαβαίνω ~ δεν μπορώ cată, masiv(-ă) l.flg. (d. persoane) dârz(-ă)
να σε βοηθήσω te înţeleg dar nu te pot ajuta 3. μονοκοντυλιά, η I. subst. trăsătură de creion, de
numai că d μου φέρθηκε πολύ άσχημα ~ που condei II. loc. adv. με μια ~ dintr-o dată
362 μονοκοπανιά - μοντάρισμα
μονοκοπανιά adv. dintr-o dată, deodată d ήπιε μονοπωλ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. şi flg. a monopo-
το κρασί ~ a băut vinul dintr-o dată liza
μονοκοτυλήδονα, τα subst. pl. bot. monocotile- μονορούφι adv. 1. dintr-o sorbire, dintr-o înghiţi-
donate tură 2. fară întrerupere
μονοκούκι adv. (d. un partid / un candidat etc.) în μόν-ος, -η, -o adj. 1. singur(-ă), izolat(-ă); neîn-
formă uninominală, fără contracandidat d soţit(-ă) d έμεινε ~ a rămas singur // είναι o ~
ψηφίζω ~ a vota un candidat unic ένοχος el este singurul vinovat 2. unic(-ă) d η
μονοκράτορας, o subst. pol. suveran absolut, -η αλήθεια adevărul unic 3. (cu G pronumelui
monarh absolut personal μου, σου, του, μας, σας, τους) sin-
μονοκρατορία, η subst. pol. monarhie absolută gur(-ă), fără ajutorul nimănui d το έγραψε -ος
μονόκωπ-ος, -η, -o adj. (d. ambarcaţiune) cu o του a scris-o singur d θα το δείτε -οι σας îl
singură vâslă veţi vedea şi singuri
μονολεκτικ-ός, -ή, -ό I. adj. dintr-un singur cu- μον-ός, -ή, -ό adj. impar(-ă), fară soţ d -οί αριθ-
vânt, care se exprimă printr-o singură vorbă II. μοί numere fără soţ // -ά η ζυγό. fară soţ sau cu
adv. (-ά) într-un cuvânt soţ
μονολιθικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de monolit, mono- μονοσήμαντ-ος, -η, -o adj. cu un singur înţeles
litică) l.flg. dogmatic(-ă), rigid(-ă) μονοσθεν-ής, -ής, -ές adj. chim. monovalent(-ă)
μονολιθικότητα, η subst. 1. monolitism, carac-
μονόστηλο, το subst. text tipărit pe o coloană
ter monolitic 2. rigiditate
μονοσύλλαβ-ος, -η, -o adj. monosilabic(-ă)
μονόλογος, o subst. monolog
μονοτάξι-ος, -α, -o adj. (d. o şcoală) cu o sin-
μονολογ-ώ, -ησα v.i. a monologa, a vorbi de
gură clasă
unul singur
μονοτονία, η subst. monotonie, lipsă de varietate
μονομαν-ής, -ής, -ές adj. monomaniac(-ă),
μονοτονικ-ός, -ή, -ό I. adj.gram. care foloseşte
stăpânit(-ă) de o idee fixă
numai un singur accent II. subst. το -ό siste-
μονομανία, η subst. monomanie, pasiune / ma-
mul ortografic cu un singur accent
nie exclusivă
μονομαχία, η subst. duel μονότον-ος, -η, -o I. adj. 1. monoton(-ă) l.fig.
plictisitor(-oare) d -o τραγούδι cântec mono-
μονομάχ-ος subst. 1. duelgiu 2. ist. gladiator (în
Roma antică) ton II. adv. (-a)
μονομαχ-ώ, -ησα v.i. a se duela, a se bate în duel μονότροχ-ος, -ος, -o adj. cu o singură roată d
μονομελ-ής, -ής, -ές adj. cu un / dintr-un singur αμάξι -o roabă (mijloc de transport)
membru μονοτυπία, η subst. tipogi·. monotipie
μονομέρεια, η subst. unilateralitate, caracter uni- μονοφασικ-ός, -ή, -ό adj. electr, monofazat(-ă),
lateral; exclusivism monofazic(-ă)
μονομερ-ής, -ής, -ές I. adj. 1. unilateral(-ă) II. μονόφθαλμ-ος, -η, -o adj. chior(-oară)
adv. (-ώς) μονοφυσίτης, o subst. relig. unitarian
μονομιάς, adv. dintr-o dată, deodată, pe neaştep- μονοφυσιτισμός, o subst. unitarianism
tate, instantaneu μονοφωνία, η subst. muz. cântec pe o singură
μονό(μ)παντα adv. dintr-o singură parte voce, monodie, cântec solo
μονοξείδιο, το subst. chim. monoxid μονοφωνικ-ός, -ή, -ό adj. muz. solo, fără acom-
μονόξυλο, το subst. mar. pirogă paniament
μονοπάτι, το subst. potecă, cărare μονόχειρας, o subst. ciung
μονόπατ-ος, -η, -o adj. cu un etaj (casă) d -o μονόχνοτ-ος, -η, -o adj. neadaptabil(-ă); ursuz(-ă),
σπίτι casă cu un etaj nesociabil(-ă)
μονοπλάνο, το subst. monoplan μονοχρωμία, η subst. 1. monocromie 2. reprodu-
μονόπλευρ-ος, -η, -o adj. 1. cu o singură parte 2. cere într-o singură culoare
părtinitor(-oare) 3. unilateral(-ă) μονόχρωμ-ος, -η, -o adj. monocrom(-ă)
μονόπρακτο, το subst. piesă de teatru într-un act μονοψήφι-ος, -α, -o adj. (d. numere) cu o singu-
μονόπτερ-ος, -η, -o adj. (d. un templu antic) mo- ră cifră
nopter(-ă), cu un singur rând de coloane μονόωρ-ος, -η, -o adj. de o (singură) oră
μονοπώληση, η subst. monopolizare μοντάζ, το subst. invar, (la cinema şi tipogr.)
μονοπωλιακ-ός, -ή, -ό adj. de monopol, mono- montaj
polistă) d -ές τιμές preţuri de monopol μοντάρισ-μα, -ματος, το subst. montare, montaj
μονοπώλιο, το subst. şi fig. monopol (a unei maşini)
μοντάρω - μουγγρί 363
μοντ-άρω, -αρα şi -άρισα, μονταρισμένος v.t. a μορφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μορφωμένος v.t. 1. a-şi
monta, a îmbina, a asambla (o maşină, un film forma (o părere etc.) 2. a educa, a instrui, a cul-
etc.) tiva
μοντγκόμερι, το subst.invar, jachetă de stofă μόρφωση, η subst. 1. instruire, educaţie, învăţă-
μοντελισμός, o subst. modelism tură 2. cultură, erudiţie
μοντελίστ, o, η subst. invar, designer de haine μορφωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de educaţie 2. educa-
μοντέλο, το subst. model // ~ αυτοκινήτου / tiv(-ă), instructiv(-ă), formativ(-ă) 3. cultural(-ă)
ρούχου, κ.λ.π. model de automobil / de haină d -ος ακόλουθος ataşat cultural
etc. 2. model, persoană care pozează pictorilor μόστρα, η subst. 1. vitrină 2. mostră, eşantion,
etc. 3. manechin, fotomodel probă dintr-un produs, dintr-o marfă etc. d για
μοντερνισμός, o subst. modernism; tendinţă de ~ de mostră, de model
modernizare μοστρ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. a etala
μοντέρν-ος, -α, -o adj. modern(-ă); la modă; ac- μοσχάρι, το subst. viţel
tual(-ă) μοσχαρίσ-ιος, -ια, -io adj. de viţel d -ιο κρέας
μονωδία, η subst. muz. monodie carne de viţel
μονώνυμο, το subst. mat. monom μοσχάτο, το subst. (d. struguri / vin) muscat
μον-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μονωμένος v.t. 1. a μόσχευ-μα, -ματος, το subst. 1. agr. altoi (ochi),
izola, a separa 2 .fiz. a face o izolaţie (electrică mlădiţă, lăstar (pentru replantare) 2. chir.
etc.) transplant
μονώροφ-ος, -η, -o adj. cu un (singur) etaj μοσχοβολιά, η subst. miros plăcut
μόνωση, η subst. 1. izolare 2. fiz. izolaţie μοσχοβολ-ώ şi μοσχοβολ-άω, -ησα v.i. a avea şi
μονωτής, o subst. substanţă izolantă, corp izolator a răspândi un miros frumos d τα λουλούδια -
μονωτικ-ός, -ή, -ό adj. izolant(-ă) ούν florile miros frumos
μόρα, η subst. coşmar μοσχοκάρυδο, το subst. culin. nucşoară (condi-
ment)
μοριακ-ός, -ή, -ό adj. molecular(-ă) d -ό βάρος
μοσχοκάρφι, το subst. culin. cuişoare (condi-
greutate moleculară // -ή έλξη atracţie molecu-
ment)
lară
μοσχολίβανο, το subst. tămâie
μόριο, το subst. 1. moleculă 2. corpuscul 3. gram.
μοσχομυρ-ίζω, -ισα, μοσχομυρισμένος v.i. a
particulă 4. puncte calculate la angajarea într-un
avea şi a răspândi un miros plăcut
serviciu public 5. membru, mădular al corpului
μοσχοπουλ-ώ şi μοσχοπουλ-άω, -ησα, -ήθηκα,
omenesc d αντρικό ~ membru viril
μοσχοπουλημένος v.t. a vinde la un preţ bun
μορμολύκειο, το subst. sperietoare
μόσχος, o subst. 1. viţel 2. (substanţă aromatică)
μορμόνος, o subst. relig. mormon
mosc 3. zool. mosc
Μορς, (σύστημα, σήματα) subst. fiz. Morse d
μοσχοσάπουνο, το subst. săpun parfumat
σήματα ~ alfabetul Morse
μοτέλ, το subst. invar, motel
μορταδέλα, η subst. culin. salam mortadela
μοτέρ, το subst. invar, motor
μόρτ-ης, o, -ισσα, η subst. haimana, derbedeu,
μοτέτο, το subst. muz. motet
vagabond(-oandă) μοτίβο, το subst. muz. şi arh. motiv
μορφ-άζω, -ασα v.i. a face grimase, a se strâmba μοτοκρός, το subst. invar, sport motocros
μορφασμός, o subst. grimasă, strâmbătură, schi- μοτοποδήλατο şi μοτοσακό, το subst. invar.
monoseală a feţei motoretă
μορφή, η subst. şi fig. 1. formă, aspect d -ές μότορσιπ, το subst. invar. mar. motorship, vas
ενέργειας forme de acţiune 2. figură, faţă de transport
μορφίκ-ός, -ή, -ό adj. de / referitor(-oare) la formă μοτοσικλέτα, η subst. motocicletă
μορφίνη, η subst. farm. morfină μοτοσικλετ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. motoci-
μορφινομαν-ής -ής, o, η subst. morfinoman(-ă) clist(-ă)
μορφολογία, η subst. morfologie d geogr. ~ του μουγγ-αίνομαι, -άθηκα, μουγγαμένος v.d. a
εδάφους relieful solului d gram. ~ των κλιτών amuţi, a deveni mut(-ă), a rămâne mut(-ă)
μερών του λόγου morfologia părţilor flexibile μουγγαμάρα, η subst. 1. mutism, muţenie 2. tă-
de vorbire cere, linişte deplină
μορφολογικ-ός, -ή, -ό adj. morfologic(-ă) μουγγ-ός, -ή, -ό adj. mut(-ă); afon(-ă)
μορφονιός, o subst. vezi ομορφονιός μουγγρί, το subst. iht. ţipar de mare
364 μουγκρητό - μουσικολόγος
μουγκρητό, το subst. 1. muget 2. urlet, răcnet, μουντ-ός, -ή, -ό adj. 1. opac(-ă) 2. întunecat(-ă),
zbierăt, ţipăt închis(-ă) la culoare
μουγκρ-ίζω, -ισα v.i. 1. a mugi 2. a urla, a ţipa, a μουράγιο, το subst. chei, dig
răcni μούργα, η subst. sediment de ulei
μούγκρισ-μα, -ματος, το subst. 1. muget 2. ur- μούργος, o subst. 1. câine mare ciobănesc 2. fig.
let, ţipăt om primitiv, grosolan; ticălos
μουδ-ιάζω, -ιασα, μουδιασμένος v.i. 1. a înţepe- μούρη, η subst. mutră d αυτό δεν είναι για τη ~
ni, a amorţi 2. fig. a degera de frig σου asta nu este de nasul tău
μοόδιασ-μα, -ματος, το subst. înţepenire, amor- μουριά, η subst. bot. dud
ţire μουρλ-αίνω, -ανα, -άθηκα, μουρλαμένος v.t. a
μουεζίνης, o subst. muezin scoate din minţi, a înnebuni
μουζικάντης, o, -ισσα, η subst. muzicant(-ă) μούρλ(ι)α, η subst. nebunie, sminteală, demenţă
μουζίκος, o subst. ist. mujic, ţăran rus μούρλια adv.fam. grozav
μουλαρ-άς, o (pl. -άδες) subst. conducător de μουρλ-ός, -ή, -ό adj. 1. nebun(-ă), smintit(-ă),
catâri ţicnit(-â), dement(-ă) 2. fig. nesăbuit(-ă), im-
μουλάρι, το subst. zool. 1, catâr 2. fig. om prudent(-ă) 3. superficial(-ă)
încăpăţânat, îndărătnic μουρμούρα, η subst. 1. rumoare l.fig. bombănit,
μουλαρίσ-ιος, -ια, -io adj. de catâr // -ιο πείσμα cârtire
încăpăţânare de catâr μουρμούρ-ης, -α, -ικο adj. plângăreţ(-eaţă);
μουλαρ-ώνω, -ωσα v.i. a se încăpăţâna, a se în- văicăreţ(-eaţă)
dărătnici μουρμουρητό, το subst. 1. şoaptă 2. susur d το ~
μουλ-άς, (pl. -άδες), o subst. hoge sau judecător του ρυακιού susurul pârâului 3. bombănit,
la musulmani bodogănit
μουλ-ιάζω, -ιασα, μουλιασμένος v.t. şi i. a (se) μουρμουρ-ίζω şi μουρμουρ-άω, -ισα v.i. 1. a
uda, a (se) umezi şopti, a mormăi // κάτι -ισε a mormăit ceva 2.
μούλικ-ος, -η şi -ια, -o şi μουλ-ος, -α, -ικο adj. a bombăni, a bodogăni
peior. bastard(-ă); hibrid(-ă) μουρντάρ-ης, -α, -ικο adj. 1. desfrânat(-ă) 2. obs-
μουλινέ adj. invar. (d. aţă) moulind cen(-ă)
μουλ-ώνω, -ωξα ν. i. l . a tăcea, a amuţi de frică 2. μούρο, το subst. dudă, fructul dudului
a se ghemui μουρούνα, η subst .iht. morun
μουλωχτ-ός, -ή, -ό I. adj. ascuns(-ă), prefâcut(- μουρουνέλαιο şi μουρουνόλαδο, το subst. untu-
ă), subteran(-ă) II. adv. (-ά) în ascuns, cu per- ră de peşte
fidie, în mod făţarnic μούσα, η subst. 1. mit. şi fig. muză // οι εννέα
μούμια, η subst. 1. mumie 2. fig. om urât Μούσες cele nouă muze 2. fig. zeiţa poeziei
μουνουχ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μουνουχισμένος μουσακάς, o subst. culin. musaca
v.t. a castra μουσαμαδιά, η subst. impermeabil
μουντ-άρω, -αρα şi -άρισα v.i. a se repezi asu- μουσαμ-άς, (pl. -άδες), o subst. muşama
pra cuiva, a se arunca, a se năpusti μουσάτος, o subst. bărbos, bărbat cu barbă
μούντζ-α, η subst. tiflă d δίνω -ες a da cu tifla μουσαφίρ-ης, o, -ισσα, η subst. musafir(-ă), oas-
μουντζαλιά, η subst. pată de cerneală pete
μουντζαλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μουντζαλωμένος μουσειακ-ός, -ή, -ό adj. 1. muzeal(-ă), de muzeu
v.t. a păta cu cerneală 2. învechit(-ă), bun(-ă) de pus la muzeu
μουντζούρα, η subst. pată, mâzgăleală, mâzgă- μουσείο, το subst. muzeu
litură μουσελίνα, η subst. text. muselină
μουντζούρης, o subst. om mânjit / murdar pe faţă μούσι, το subst. 1. barbă scurtă 2. fig. minciună
sau pe haine; om jegos grosolană, fam. bărbi
μουντζούρω-μα, -ματος, το subst. mânjire, mur- μουσική, η subst. muzică d φωνητική ~ muzică
dărire; întinare; mâzgălire vocală d οργανική ~ muzică instrumentală d
μουντζουρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μουντζουρωμ- ~ δωματίου muzică de cameră d ελαφρά ~
ένος v.t. a mânji, a mâzgăli, a murdări, a păta muzică uşoară
μουντζ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μουντζωμένος v.t. μουσικοκριτικ-ός, -o, -η subst. critic muzical
1. a da cuiva cu tifla, a desconsidera 2. fig. a μουσικολογία, η subst. muzicologie
renunţa la ceva, a lăsa baltă μουσικολόγ-ος, -o, -η subst. muzicolog(-ă)
μουσικός - μπάζω 365
μουσικ-ός, -ή, -ό adj. 1. muzical(-ă), armonios μουφτ-ής, (pl. -ήδες), o subst. muftiu, teolog
(-oasă) d η -ή τέχνη arta muzicală// -ή βραδιά musulman
serată muzicală // -ό αυτί ureche muzicală 2. μούχλα, η subst. mucegai // μυρίζω ~ a mirosi a
melodios(-oasă) mucegai
μουσίκ-ός, -o, -η subst. muzician(-ă) μουχλ-ιάζω, -ιασα, μουχλιασμένος v.i. 1. amu-
μουσικοσυνθέτης, o, -τρια, η subst. compozi- cegăi, a prinde mucegai, a mucezi l.flg. a lân-
tor(-oare) cezi
μουσικότητα, η subst. muzicalitate μούχλιασ-μα, -ματος, το subst. mucegăire, mu-
μουσίτσα, η subst. entom. 1. muşită l.fig. om şi- cezire
ret / viclean μούχρω-μα, -ματος, το subst. înserare, amurg
μούσκε-μα, -ματος, το subst. udare, înmuiere // μοχθηρία, η subst. răutate, rea-voinţă
βρεγμένος ~ ud leoarcă // είμαι ~ sunt ud μοχθηρ-ός, -ή, -ό adj. rău (rea), răuvoitor(-oare)
leoarcă // τα έκανες ~ ai procedat prost (ai μόχθος, o subst. trudă, oboseală, chin, caznă //
avut insucces datorită nepriceperii tale) χωρίς -o fără oboseală
μουσκέτο, το subst. ist. muschetă, flintă μοχθ-ώ, -ησα v.i. a trudi, a se osteni, a se căzni, a
μουσκ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μουσκεμένος v.t. şi se strădui, a se chinui, a se sforţa
ί. a (se) uda, a (se) umezi, a (se) stropi, a (se) μοχλός, o subst. (şiflg.) pârghie
îmbiba cu apă // -εύω τα ρούχα a pune rufele μπα interj. 1. (exprimă mirare) ~! πως έγινε
la înmuiat αυτό; o! dar cum s-a făcut asta? 2. (particulă
μουσκίδι adv. leoarcă de negaţie) θα φύγεις; α ~! vei pleca? a, nu!
μούσκλι şi μούσκλο, το subst. bot. muşchi
μπαγα(μ)πόντης, o, -ισσα, η subst. vagabond
μουσμουλιά, η subst. bot. moşmon
(-oandă)
μούσμουλο, το subst. moşmoană (fruct)
μπαγα(μ)ποντιά, η subst. vagabondaj, vagabon-
μουσούδα, η şi μουσούδι, το subst. 1. bot 2. iron.
dare
obraz, mutră, faţă
μπαγάσας, o subst. escroc, şarlatan, ticălos, in-
μουσουλμανικ-ός, -ή, -ό adj. musulman(-ă)
fam, impostor
μουσουλμάνος, o, -α, η subst. musulman(-ă)
μπαγιαντέρα, η subst. 1. baiaderă, dansatoare
μουσουργ-ός, -o, -η subst. compozitor(-oare),
indiană 2. un sortiment de pâine
muzician(-ă)
μπαγιατ-εύω, -εψα ν. i. (d. alimente) a se altera;
μουστακαλ-ής, (pl. -ήδες), o subst. mustăcios
μουστάκι, το subst. mustaţă // στρίβω το ~ μου a se învechi, a nu mai fi proaspăt(-ă)
a-şi răsuci mustaţa μπαγιάτικ-ος, -η, -o adj. (d. alimente) alterat(-ă),
μουσταλευριά, η subst. culin. prăjitură făcută cu rânced(-ă); învechit(-ă) // -o ψωμί pâine uscată
must μπάγκα, η subst. (la jocuri de noroc) bancă
μουστάρδα, η subst. muştar μπαγκάζια, τα subst. pl. bagaje
μουστερ-ής, o (pl. -ήδες) subst. muşteriu, client(-ă), μπαγκαλόου, το subst. invar, bungalou
cumpărător(-oare) μπαγκανότα, η subst. bancnotă, hârtie-monedă
μουστοκούλουρο, το subst. covrig cu must μπαγκατέλα, η subst. bagatelă, lucru neimpor-
μούστος, o subst. must tant, fleac
μουσώνας, o subst. muson (vânt) μπαγκέτα, η subst. muz. baghetă
μούτρ-ο, το subst. 1. mutră, obraz, fam. moacă // μπάγκος, o subst. vezi πάγκος
έχει ακόμα -α και μιλάει; mai are obraz să μπαγλαμ-άς, o, (pl. -άδες) subst. muz. cobză
vorbească? // πήγε να δείξει τα -α του s-a dus mică
să-şi arate mutra // του έδωσε μια στα -α i-a μπαγλαρ-ώνω, -ωσα, μπαγλαρωμένος v.t. l . a
dat una la moacă // κάνει -α face pe supăra- aresta 2. a bate, a ciomăgi
tu^-a) // πέφτω με τα -α a se devota în întregi- μπάζα, η subst. 1. câştig la jocul de cărţi l.fam.
me (unei acţiuni) 2. flg. ticălos(-oasă), es- tun (câştig mare (mai ales ilicit)) // δεν πιάνω
croc(-oacă), şiret(-eată), haimana // είναι ~ ~ a nu valora nimic, a nu face doi bani
este o haimana μπάζα, τα subst. pl. moloz
μουτρ-ώνω, -ωσα, μουτρωμένος v.i. a se poso- μπάζω, έμπασα, μπασμένος I .v.t. l . a băga, a in-
mori troduce, a vârî, a face să intre // τον έμπασα
μούτσος, o subst. mar. mus, elev marinar στο νόημα l-am făcut să înţeleagă, l-am pus în
μουτσούνα, η subst. 1. mască 2. faţă posomorâtă, temă 2. a familiariza, a iniţia Π. v. impers. μπάζει
întristată trage, este curent
366 μπαζώνω - μπάρα
μπαζ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μπαζωμένος v.t. a μπαλωματ-ής, o, -ού, η subst. cârpaci; cel (cea)
umple cu pietriş, cu moloz care cârpeşte, care peticeşte
μπαϊλντ-ίζω, -ισα, μπαΐλντισμενος v.i. a fi la μπαλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μπαλωμένος v.t. a
capătul puterilor, a nu putea să reziste cârpi d τα ~ a o drege
μπαινοβγαίνω ν. i. a intra şi a ieşi μπάμια, η subst. bot. bamă
μπαίνω, μπήκα, μπασμένος ν. i. l.a intra, a pătrun- μπαμπακερ-ός, -ή, -ό adj. de bumbac d -ό ύφα-
de, a se băga, a se înfige, a se vârî într-o anu- σμα ţesătură de bumbac
mită situaţie sau acţiune, a fi închis(-ă) // ~ στην μπαμπάκι, το subst. bumbac
υπηρεσία a intra în serviciu // ~ στη μέση a μπαμπάκια, το subst. planta de bumbac
interveni // -ει στο λογαριασμό a se include în μπαμπ-άς, (pl. -άδες), o subst. tată, tătic; fam.
cont 2. a se strânge, a intra la apă // το ύφασμα papa
αυτό -ει materialul acasta intră la apă // μπήκε μπαμπέσ-ης, o, -α, η subst. om viclean(-ă) /
στο κλουβί a intrat la stăpân 3. a înţelege // fâţarnic(-ă)
μπήκες στην έννοια ai înţeles? μπαμπεσιά, η subst. viclenie, făţărnicie, ipocri-
μπαϊράκι, το subst. steag // σηκώνω ~ a se re- zie, perfidie
volta μπαμπέσικ-ος, -η, -o I. adj. viclean(-ă), ipocrit(-ă),
μπακ, o şi το subst. invar, sport fundaş la jocul şiret(-eătă) II. adv. (-a)
de fotbal μπαμπού, τό subst. bot. bambus
μπάκα, η subst. pop. burtă μπαμπούλας, o subst. baubau, sperietoare
μπάκακας, o subst, zool. broască μπανάλ adj. invar, banal(-ă), comun(-ă), obiş-
μπακάλ-ης, o, -ισσα, η subst. băcan(-iţă) nuită)
μπακαλιάρος, o subst. iht. cod μπανάνα, η subst. banană
μπακάλικο, το subst. băcănie μπανανιά, η subst. bot. bananier
μπακαλόγατος, o subst. băiat de prăvălie μπανανόφλουδα, η subst. coajă de banană
μπακιρέν-ιος, -ια, -io adj. de aramă μπανέλα, η subst. vezi μπαλένα
μπακίρι, το subst. aramă, cupru d τα -α vasele μπανιάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, μπανιαρισμένος v.t.
de aramă (de uz casnic) a face baie cuiva, a îmbăia
μπακλαβάς, o subst. baclava μπανιέρα, η subst. cadă de baie
μπάλα, η subst. 1. minge, balon 2. sport fotbal 3. μπανιερό, το subst. slip; costum de baie
bulgăre 4. balot μπαν-ίζω, -ισα v.t. l . a privi pe furiş / pe ascuns
μπαλαδόρος, o subst. sport fotbalist mare 2. a zări
μπαλαλάϊκα, η subst. muz. balalaică μπάνιο, το subst. 1. baie, îmbăiere 2. (cameră de)
μπαλάντα, η subst. baladă baie
μπαλαντέζα, η subst. cablu lung, prelungitor μπανιστήρι, το subst. privire voluptoasă
μπαλαντέρ, o subst. invar, joker (la jocul de μπανιστηρτζ-ής, (pl. -ήδες), o subst. persoană
cărţi) care priveşte voluptos
μπαλάντζα, η subst. vezi παλάντσα μπάντα, η subst. 1. parte laterală, flanc 2. colţ,
μπαλαρίνα, η subst. balerină loc retras, margine d κάτσε στην ~ stai la o
μπαλάσκα, η subst. milit. vezi παλάσκα parte d βάζω στην ~ a pune la o parte 3. covor
μπαλένα, η subst. 1. dinte de balenă 2. balenă de perete 4. fanfară 5. bandă pentru frecvenţele
pentru gulere, corsete etc. de undă radio
μπαλέτο, το subst. balet μπαντάρισ-μα, -ματος, το subst. bandaj are, pu-
μπαλιά, η subst. sport şut în minge nerea unui bandaj, pansare
μπαλκόνι, το subst. balcon μπαντάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, μπανταρισμένος v.t.
μπαλ μασκέ, το subst. invar, bal mascat a bandaja
μπαλόνι, το subst. balon d χρωματιστά -α ba- μπάντζο, το subst. muz. invar, banjo, instrument
loane colorate muzical asemănător chitarei
μπάλος, o subst. pop. dans, bal μπαξές, o subst. grădină
μπαλταδιά, η subst. lovitură de topor μπαξίσι, το subst. bacşiş, cadou, şperţ, recom-
μπαλτ-άς, (pl. -άδες), o subst. 1. baltag, topor 2. pensă
satâr μπαούλο, το subst. cufăr
μπάλω-μα, -ματος, το subst. cârpire, cârpit; pe- μπαρ, το subst. bar, bufet (şi piesă de mobilă)
ticire μπάρα, η subst. bară
μπαράζ - μπελαντόνα 367
μπαράζ, το subst. invar, baraj // sport αγώνας ~ μπαταλ-εύω, -εψα v.i. a deveni greoi(-oaie); a se
întrecere de baraj îngrăşa peste măsură
μπαργούμαν, η subst. invar, femeie barman μπατάλης, o subst. om greoi / gras/ dizgraţios
μπαρκάρισ-μα, -ματος, το subst. îmbarcare (-oasă)
μπαρκ-άρω, -αρα şi -άρισα v.i. mar. a se îmbar- μπατανία, η subst. cuvertură de lână
ca pe o navă ca membru al echipajului sau ca μπαταξ-ής, (pl. -ήδες), o subst. rău platnic
simplu călător μπαταρία, η subst. baterie
μπάρμαν, το subst. invar, barman μπαταριά, η subst. salvă
μπάρμπα- termen de adresare unor persoane mai μπατάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. răsturnare 2.
în vârstă; nene // ~ Γιάννη! nene Ioane! scufundare
μπάρμπ-ας, o, (pl. -αδες) subst. unchi
μπατ-άρω, -αρα şi -άρισα, μπαταρισμένος v.i.
μπάρμπεκιου, το subst. invar, grătar (pentru frip-
1. a se răsturna, a se da peste cap 2. a se scu-
turi în aer liber)
funda
μπαρμπέρ-ης, (pl. -ηδες), o subst. bărbier, frizer
μπατζάκι, το subst. crac
μπαρμπέρικο, το subst. frizerie
μπαρμπούνι, το subst. iht. barbun μπατζανάκ-ης, o, -ισσα şi -αινα, η subst. cum-
μπαρμπούτι, το subst. barbut nat(-ă)
μπαρόβι-ος, o, -α, η subst. persoană care-şi pe- μπάτ-ης, o subst. briză marină
trece timpul prin baruri μπατίκ, το subst. invar. 1. imprimarea unui mo-
μπαρόκ, το subst. baroc, stil baroc del cu ajutorul cerii 2. batic, ţesătură imprimată
μπαρούμα, η subst. mar. odgon, parâmă în culori
μπαρούτι, το şi μπαρούτη, η subst. praf de puş- μπατίρ-ης, o, -ισσα, η subst. om sărac(-ă)
că, pulbere // γίνομαι ~ a se face foc, a se înfu- μπατσ-ίζω, -ισα v.t. a pălmui, a da cuiva palme
ria // μυρίζει ~ miroase a praf de puşcă (se μπάτσος, o subst. 1. palmă, lovitură dată cu
anunţă pericol) palma l.fig. iron. poliţai
μπαρούφα, η subst. prostie, nerozie, absurditate, μπαφ-ιάζω, -ιασα, μπαφιασμένος v.i. 1. a fi
tâmpenie rupt de oboseală, a obosi 2. a ameţi de prea
μπας και conj. nu cumva // μπας και ήρθες όταν mult fumat
απουσίαζα; nu cumva ai venit când eu lip- μπαχάρι, το subst. mirodenie
seam? μπαχαρικό, τό subst. condiment
μπασιά, η subst. intrare, loc de acces μπαχτσές, o subst. vezi μπαξές
μπάσι-μο, -ματος, το subst. intrare; introducere μπεγλέρι, το subst. mătănii
μπασίστας, o subst. muz. basist μπεζ adj. invar, bej de culoare cafenie-deschisă
μπάσκετ şi μπάσκετ μπολ, το subst. sport bas- μπεζές, o subst. bezea
chet, baschetbal μπέης, o subst. ist. bei
μπασκέτα, η subst. sport suportul coşului de bas- μπέιζμπαλ, το subst. invar, sport base-ball
chet μπέικα adv. d περνώ ~ a duce / a trăi împărăteşte
μπασκετμπαλίστ-ας, o, -στρια, η subst. sport μπέικον, το subst. invar, bacon afumat
baschetbalist(-ă) μπέιμπι σίτερ, η subst. invar, baby sitter, îngriji-
μπασκίνας, o subst. iron. poliţai toare de copii mici
μπασμέν-ος, -η, -o adj. scund(-ă), mărunt(-ă) μπεκάτσα, η subst. ornit. becaţă
μπάσο, το subst. muz. 1. bas 2. contrabas μπεκιάρ-ης, o, -ισσα şi -α, η subst. celibatar(-ă),
μπάσ-ος, -α, -o adj. muz. 1. de bas d -a φωνή becher
voce de bas 2. de contrabas
μπάστακας, o subst. 1. reper la aruncarea discu- μπεκρ-ής, o, -ού, η subst. beţiv(-ă)
lui l.flg. om neclintit / ferm / statornic μπεκρουλ-ιάζω, -ιασα v.i. a se îmbăta
μπαστάρδε-μα, -ματος, το subst. falsificare μπεκρούλιακας, o subst. beţivan
μπασταρδ-εύω, -εψα, -εύτηκα, μπασταρδεμένος μπελαλ-ής, o, -ού, η subst. persoană nesuferită d
v.t. a falsifica δεν είναι να του κάνεις συντροφιά, είναι ~
μπάσταρδ-ος, -η, -ο adj. iron. bastard(-ă) nu merită să stai cu el, e un om nesuferit
μπαστούνι, το subst. 1. baston 2. (la cărţile de joc) μπελαλίδικ-ος, -η, -o adj. care îţi aduce / face
pică d τα βρήκε -α i-a fost greu / a avut greu- necazuri d τα παιδιά είναι -α copiii îţi aduc
tăţi necazuri
μπαστουνιά, η subst. lovitură cu bastonul μπελαντόνα, η subst. bot. beladonă, mătrăgună
368 μπελάς - μπλιγούρι
μπελ-άς, ο subst. belea, necaz, neajuns // βρήκα μπιζελιά, η subst. bot. mazăre (plantă)
τον -άμου am dat de belea // μπήκα σε -άδες μπίζνες, οι subst. pl. invar, business, afaceri,
am dat de necaz operaţiuni comerciale
μπελτ-ές şi μπελντ-ές, o subst. culin. peltea, μπίζνεσμαν, o subst. invar, om de afaceri, busi-
jeleu, marmeladă // κυδώνι -ε marmeladă de nessman
gutui μπιζού, το subst. bijuterie
μπεμόλ, το subst. muz. bemol μπιζουτιέρα, η subst. cutie de bijuterii
μπέμπελη, η subst. med. pojar μπικίνι, το subst. invar, bikini
μπέμπης, o, μπέμπα şi μπεμπέκα, η subst. bebe, μπίλια, η subst. bilă d η ~ μπιλιάρδου bilă de
copil(-ă) mic(-ă) biliard
μπεν μαρί, το subst. invar, culin. bain mărie μπιλιάρδο, το subst. biliard
μπέρδε-μα, -ματος, το subst. încurcătură, dezor- μπιλιέτο, το subst. 1. carte de vizită 2. notă, în-
dine, zăpăceală, confuzie, încâlceală semnare (trimisă cu/fară plic)
μπερδ-εόω, -εψα, -εύτηκα, μπερδεμένος v.t. şi μπιμπ(ε)λό, το subst. invar, bibelou
fig. a încurca d -εψε τις κλωστές a încurcat μπιμπερό, το subst. invar, sticluţă cu biberon
aţele d -εψε το δρόμο για το σπίτι a încurcat μπιμπίκι, το subst. coş (pe epidermă), bubuliţă
drumul către casă d μπερδεμένη δουλειά afa-
μπιμπίλα, η subst. dantelă metraj
cere încurcată
μπιμπιλωτ-ός, -ή, -ό adj. împodobit(-ă) cu dan-
μπερδεψοδουλειά, η subst. afacere suspectă
telă fină
μπερ(ε)κέτι, το subst. belşug, abundenţă, berechet
μπιντές, o subst. bideu
μπερ-ές, o, (pl. -έδες) subst. beretă
μπίρα, η subst. bere
μπέρι-μπέρι, το subst. med. invar, beri-beri
μπερλίνα, η subst. un joc de societate d έγινε ~ μπιραρία, η subst. berărie
μπιρίμπα, η subst. joc de cărţi
s-a făcut de râs
μπιρμπίλι, το subst. ornit. privighetoare
μπερμπάντ-ης, o, (pl. -ηδες) subst. 1. berbant(-ă),
μπιρμπιλομάτα, η subst. femeie cu ochi jucăuşi
fustangiu 2. şmecher
μπισκότο, το subst. biscuit
μπερντάχι, το subst. bătaie zdravănă
μπιστικ-ός, -ή, -ό adj. de încredere d o -ός păs-
μπερντ-ές, o, (pl. -έδες) subst. 1. perdea 2. ecra-
nul teatrului de umbre tor, cioban
μπέρτα, η subst. bertă, pardesiu fără mâneci μπιστόλι, το subst. vezi πιστόλι
μπέσα, η subst. d δεν έχει ~ nu este demn de în- μπιτ adv. cu totul, complet, în întregime, cu de-
credere săvârşire d είμαι ~ απένταρος sunt complet
μπεσαμέλ, η subst. invar, culin. sos Bechamel lefter
μπεστ-σέλερ, το subst. best-seller μπιτόνι, το subst. bidon
μπετατζ-ής, (pl. -ήδες), o subst. betonist μπιφτέκι, το subst. culin. biftec
μπετόν, το subst. invar, beton d ~ αρμέ beton ar- μπιχεβιορισμός, o subst. psih. behaviorism
mat μπιχλιμπίδι, το subst. abţibild; nimicuri, mărun-
μπετόνι, το subst. vezi μπετόν ţişuri
μπετονιέρα, η subst. betonieră μπλάβ-ος, -α, -o adj. albastru-închis (culoare)
μπετοόγια, η subst. zăvor μπλαζέ adj. invar, blazat(-ă)
μπήγω şi μπήζω, έμπηξα, μπήχτηκα, μπηγμέ- μπλακάουτ, το subst. 1. camuflaj 2. pierderea
νος v.t. l . a înfige, a vârî, a împlânta 2. a fixa 3. temporară a simţurilor sau a memoriei
fig. a începe, a izbucni d ~ τις φωνές a începe μπλάστρι, το subst. farm. cataplasmă
să strige d ~ τα γέλια a izbucni în râs μπλάστρω-μα, -ματος, το subst. punere (apli-
μπήξιμο, το subst. 1. înfigere, vârâre 2. fixare 3. care) de cataplasmă
fig. izbucnire μπλε invar. adj. bleumarin d κάνω κάποιον ~
μπηχτή, η subst. aluzie στο ξύλο a învineţi în bătaie
μπιγκόνια, η subst. bot. begonia μπλέκω, έμπλεξα, μπλέχτηκα, μπλεγμένος v.t.
μπιγκουτί, το subst. invar, bigudiu şi i. 1. (şi fig.) a (se) încurca H μπλέχτηκε με
μπιζ interj, bis, încă o dată μια παντρεμένη s-a încurcat cu o femeie mă-
μπιζ, το subst. invar, un joc colectiv ritată 2. a (se) amesteca
μπιζάρισ-μα, -ματος, το subst. bis μπλέξι-μο, -ματος, το subst. 1. încurcătură 2.
μπιζάρω, -ισα v.t. a bisa amestec
μπιζέλι, το subst. bot. mazăre (boabe) μπλιγούρι, το subst. arpacaş
μπλοκ - μπουκ-άρω 369
μπλοκ, το subst. 1. bloc // ~ για ιχνογραφία μποξ, το subst. invar, sport box
bloc de desen 2. bloc, coaliţie, alianţă μποξέρ, o subst. invar, boxer
μπλοκάρισ-μα, -ματος, το subst. blocare, blocaj μπόουλιγκ, το subst. invar, bowling
μπλοκ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, μπλο- μπορ, το subst. bor (la pălărie)
καρισμένος v.t. şi i. a (se) bloca μπόρα, η subst. 1. furtună bruscă; aversă de ploa-
μπλόκο, το subst. blocadă; asediu, încercuire ie l.fig. rău trecător
μπλουζ, το subst. invar. muz. blues μπορετ-ός, -ή, -ό adj. posibil(-ă), realizabil(-ă)
μπλούζα, η subst. bluză μπορντό adj. invar, bordo, roşu-închis
μπλουτζίν, το subst. blugi, blue-jeans μπορντούρα, η subst. garnitură (la o haină)
μπλόφα, η subst. bluf μπορ-ώ, -εσα I. v.t. a putea d δεν ~ πιά nu mai
μπλοφ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. a face un bluf pot d θα κάνω ό, τι ~ voi face ceea ce pot II.
μπογιά, η subst. vopsea v.r. impers. μπορεί se poate, se (prea) poate, e
μπόγιας, o subst. hingher posibil // ~ να συμβεί se poate întâmpla
μπογιατζ-ής, (pl. -ήδες), o subst. vopsitor(-oare) μπόσικ-ος, -η, -o I. adj. (d. sfoară etc.) moale II.
μπογιατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, μπογιατισμένος adv. (-a)
v.t. a vopsi, a zugrăvi (mai ales un perete) μποστάνι, το subst. bostănârie, pepenârie, ogor
μπογιάτισ-μα, -ματος, το subst. vopsire, zugră- cultivat cu pepeni
veală μπότα, η subst. cizmă
μπόγος, o subst. 1. boccea 2. fig. om îndesat, μπότζι, το subst. ambarcaţiune bătută de valuri
(fam.) ardei umplut μποτίλια, η subst. sticlă
μποέμ, o, μποέμισσα, η subst. boem(-ă) μποτιλιάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. îmbute-
μπόι, το subst. statură, înălţimea omului, stat, talie liere 2. blocaj de circulaţie, ambuteiaj
μποϊκοτάζ, το subst. invar, boicot μποτιλιάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, μποτιλιαρισμένος
μποΐκοτάρισ-μα, -ματος, το subst. boicotare v.t. l . a îmbutelia 2 .fig. a bloca circulaţia
μποΐκοτάρ-ω, -ισα v.t. a boicota μπουάτ, η subst. invar, local mic, boîte
μπολ, το subst. ceaşcă semisferică simplă; bol μπουγάδα, η subst. spălatul rufelor
μπολερό, το subst. 1. muz. bolero 2. bolerou μπουγάζι, το subst. mar. strâmtoare, fâşie de apă
μπόλι, το subst. 1. altoi 2. med. vaccin de mare între două porţiuni de uscat
μπόλια, η subst. 1. basma 2. prosop, ştergar μπουγαρίνι, το subst. bot. floare de iasomie
μπολ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, μπολιασμένος I. μπουγάτσα, η subst. plăcintă dulce
v.t. 1. a altoi (o plantă) 2. a vaccina II. v.r. μπούγιο, το subst. impresie falsă
μπολιάζομαι (şi cu sensul) a se înrădăcina, a μπουγιουρντί, το subst. 1. aviz de amendă 2.fig.
pătrunde în conştiinţă act cu un conţinut neplăcut
μπόλιασ-μα, -ματος, το subst. 1. altoire 2. vac- μπούζι, το adv. şi adj. ca gheaţa d το νερό είναι
cinare 3.fig. pătrundere în conştiinţă κρύο ~ apa este rece ca gheaţa
μπόλικ-ος, -η, -o adj. 1. abundent(-ă) 2. spaţi- μπουζί, το subst. bujie
os(-oasă), amplu(-ă), vast(-ă) μπουζούκι, το subst. muz. bouzouki, un fel de
μπολσεβίκικ-ος, -η, -o adj. pol. bolşevic(-ă); co- mandolină
munistă) μπουζουξ-ής, (pl. -ήδες), o subst. muzicant care
μπολσεβίκος, o, -a, η subst. bolşevic(-ă) cântă din bouzouki
μπόμπα, η subst. 1. bombă 2. fig. aperitiv din μπουζουξού, η subst. cântăreaţă de local unde se
sandvişuri mici cântă cu bouzouki (cobză)
μπομπάρδα, η subst. milit. tun de tip vechi, bom- μπούκα, η subst. gură, deschizătură (a unei arme,
bardă ţevi etc.) // τον έχει στην ~ του κανονιού îl
μπομπίνα, η subst. bobină are în vizor
μπόμπιρας, o subst. entom. 1. bondar, bărzăun 2. μπουκάλα, η I. subst. sticlă de format mare II.
fig. copil deştept şi neastâmpărat adv. fam. în baltă, cu buza umflată d έφυγε και
μπομπονιέρα, η subst. bombonieră τον άφησε ~ a plecat si 1-a lăsat cu buza um-
μπομπότα, η subst. turtă de mălai flată
μποναμάς, o subst. vezi μπουναμάς μπουκάλι, το subst. sticlă, carafă
μπονάτσα, η subst. vezi μπουνάτσα μπουκαπόρτα, η subst. mar. sabord, deschizătu-
μπόνους, το subst. invar, bonus ră pentru arme în pereţii laterali ai unei nave
μπόντι μπίλντιγκ, το subst. invar. gimn. body μπουκ-άρω, -αρα şi -άρισα v.i. a se repezi, a nă-
building văli, a invada
370 μπουκέτο - μπρούντζινος
μπουκέτο, το subst. buchet (de flori) μπούρτζι, το subst. fortăreaţă pe ţărmul mării
μπουκιά, η subst. îmbucătură, dumicat μπούσουλ-ας, o subst. mar. (şi flg.) busolă d
μπούκλα, η subst. buclă (de păr), cârlionţ έχασα τον -α mi-am pierdut busola
μπούκω-μα, -ματος, το subst. 1. faptul de a-şi μπουσουλ-άω, -ησα v.i. (d. copii) a merge / um-
umple gura, de a se îndopa 2. flg. îngrădire bla în patru labe
μπουκ-ώνω, -ωσα, μπουκωμένος v.t. şi i. 1. a(-şi) μπούστος, o şi μπούστο, το subst. 1. bust 2. corsaj
umple gura cu mâncare, a (se) îndopa 2. a în- μπούτι, το subst. coapsă, pulpă
grădi, a închide μπουτίκ, η subst. invar, butic
μπουλντόγκ, το subst. bull-dog μπουτονιέρα, η subst. floare la butonieră
μπουλντόζα, η subst. buldozer μπουφάν, το subst. invar, canadiană, scurtă
μπουλόνι, το subst. tehn. bulon μπουφ-ές, (pl. -έδες), o subst. bufet (local si mo-
μπουλούκι, το subst. 1. gloată, mulţime, grăma- bilă)
dă 2. trupă de teatru ambulantă μπούφος, o subst. ornit. 1. bufniţă 2. fig. om ne-
μπουλούκ-ος, o, -α, η subst. om (femeie) gras(-ă)
rod / prost / stupid
μπουμ, το subst. invar. econ. boom
μπουχός, o subst. nor de praf d έγινα ~ m-am fă-
μπούμεραγκ, το subst. 1. bumerang 2. fig. acţi-
cut nevăzut, am dispărut
une cu efect de bumerang
μπουμπούκι, το subst. bot. boboc, mugur μπουχτ-ίζω, -ισα, μπουχτισμένος v.i. a se sătu-
μπουμπουκ-ιάζω, -ιασα, μπουμπουκιασμένος ra, a se scârbi (de ceva)
μπούχτισ-μα, -ματος, το subst. scârbă
v.i. a îmboboci, a înmuguri μπόχα, η subst. duhoare, putoare, miros urât
μπουμπούνας, o subst. om prost, nătărău, nerod μπράβο! interj, bravo!
μπουμπουνητό, το subst. 1. bubuit, bubuitură 2. μπράβος, o subst. 1. body-guard plătit (salariat)
tunet 2. agitator plătit
μπουμπουνίζει ν. impers. a tuna, a se auzi tunete μπράντι, το subst. invar, brandy
μπουμπούνισμα, το subst. tunet, bubuit, bubu- μπρατσέρα, η subst. mar. „braţeră", tip vechi de
itură corabie cu pânze
μπο(υ)ναμ-άς, (pl. -άδες), o subst. dar (mai ales μπράτσο, το subst. anat. braţ
de Crăciun) μπρε! interj, bre!
μπο(υ)νάτσα, η subst. linişte pe mare
μπρέικ ντανς, το subst. invar, break dance
μπούνια (ως τα) conj.+subst. pl. până la capăt
μπρέκφαστ, το subst. invar, breakfast, micul dejun
μπουνιά, η subst. lovitură cu pumnul, pumn
μπριάμι, το subst. culin. invar, mâncare de legume
μπουνταλ-άς, o, -ού, η subst. om / femeie neîn-
demânatică); prostănac(-ă) μπριγιάντι, το şi μπριγιάν, το subst. invar, bri-
μπουντρούμι, το subst. beci, subsol întunecat liant
μπούρδα, η subst. (d. o vorbă / faptă) idioţenie, μπριγιαντίνη, η subst. briantină (pentru îngriji-
neghiobie, prostie, tâmpenie rea pârului)
μπουρδούκλω-μα, -ματος, το subst. 1. încurcă- μπριζόλα, η subst. cotlet
tură, încâlceală 2. aranjament provizoriu μπρίκι, το subst. 1. ibric 2. mar. bric
μπουρδουκλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μπουρδου- μπριλάντι, το subst. 1. briliant 2. bijuterie strălu-
κλωμένος v.t. l . a încurca, a încâlci, a ameste- citoare
ca 2. fig. a aranja ceva în mod provizoriu μπρίο, το subst. bună dispoziţie
μπουρεκάκι, το subst. pateu mic μπριτζ, το subst. invar, bridge, joc de cărţi
μπουρζου-άς, o, (pl. -άδες) subst. burghez μπριτζόλα, η subst. vezi μπριζόλα
μπουρζουαζία, η subst. burghezie μπρόκολο, το subst. bot. conopidă broccoli
μπουρί, το subst. burlan de fum μπροστά adv. înainte, în faţă, dinainte
μπουρίνι, το subst. furtună neaşteptată d τα -ια, μπροσούρα, η subst. broşură (mai ales de propa-
(şi cu sensul) mânie, furie gandă)
μπουρλοτιέρ-ης, (pl. -ηδες), o -ισσα, η subst. μπροστάντζα, η subst. avans, plată anticipată
incendiator(-oare) μπροστάρ-ης (pl. -ηδες), o subst. 1. berbecul care
μπουρλότο, το subst. 1. vas incendiator 2. incen- conduce turma 2. flg. promotor, şef, conducător
diu, foc μπροστέλα, η subst. şorţ (de protecţie)
μπουρμπουλήθρ-α, η subst. bulă de aer în apă d μπροστιν-ός, -ή, -ό adj. din faţă, anterior(-oară),
οι -ες, prostii, palavre, baliverne de dinainte
μπουρνούζι, το subst. halat de baie μπρούμυτα adv. cu faţa la pământ d έπεσε ~ a că-
μπουρ-ού, (pl. -ούδες), η subst. sirenă (de vapor zut cu faţa la pământ
/ fabrică) μπρούντζιν-ος, -η, -o adj. de bronz
μπρούντζος - μυροβλήτης 371
μπρούντζος, ο subst. bronz // εποχή του -τζου μυθώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. imaginar(-ă) 2. fabu-
epoca bronzului los(-oasă), fantastic(-ă) d -ης περιουσία avere
μπρούσκο, το subst. vin sec fabuloasă
μυαλ-ό, το subst. 1. creier 2. minte, inteligenţă, μυΐκ-ός, -ή, -ό adj. muscular(-ă), muşchiular(-ă)
judecată, înţelepciune // άνθρωπος χωρίς ~ μυκηθμός, o subst. muget
om fară minte // χάνω τα -ά μου a-şi pierde μυκηναΐκ-ός, -ή, -ό adj. micenian(-ă) d -ός πο-
capul // δεν έπηξε ακόμα το ~ του a fi încă λιτισμός civilizaţia miceniană
crud la minte μύκητας, o subst. mierobiol. microorganism pa-
μυαλωμέν-ος, -η, -o adj. raţional(-ă), cuminte, razit
înţelept(-eaptă), chibzuit(-ă) μυκητίαση, η subst. med. micoză
μυασθένεια, η subst. med. miastenie μυκητολογία, η subst. micologie
μυατονία, η subst. med. miatonie μύλη, η subst. 1. piatră de moară 2. dinte
μυατροφία, η subst. med. miatrofie μυλόπετρα, η subst. piatră de moară
μύγα, η subst. entom. muscă d βγάζω από τη ~ μύλος, o subst. moară d γίνεται ~ se face hăr-
ξύγγι a fi din cale afară de zgârcit d σαν τη ~ mălaie
μεσ' στο γάλα ca musca în lapte d όποιος έχει μυλων-άς, o, (pl. -άδες) subst. morar, proprietar
τη ~ μυγιάζεται a se simţi cu musca pe căciulă de moară
μυγδαλιά, η subst. bot. migdal μυλων-ού, η, (pl. -ούδες) subst. morăriţă
μυγιάγγιχτ-ος, -η, -o adj. uşor iritabil(-ă) μύξα, η subst. muc (pl. muci)
μυγιάζομαι v.i. a se jigni uşor μυξιάρ-ης, -α, -ικο adj. mucos(-oasă)
μύδι, το subst. zool. midie μυοκάρδιο, το subst. anat. miocard
μυδράλιο şi μυδραλιοβόλο, το subst. mitralieră μυοκαρδίτιδα, η subst. med. miocardită
μύδρος, o subst. 1. proiectil gol 2. acuzaţie gravă μυοκτονία, η subst. deratizare
μυοπάθεια, η subst. med. miopatie
μυελίτιδα, η subst. med. mielită
μυοτομία, η subst. med. miotomie, incizie în
μυελ-ός, o subst. anat. măduvă d νωτιαίος ~
muşchi
măduva spinării d μέχρι -ού οστέων până în
măduva oaselor d προμήκης ~ bulb rahidian μυριάδα, η subst. număr de zece mii de unităţi d
μυζήθρα, η subst. urdă pl. μυριάδες, οι zeci de mii, o mare mulţime
μυρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα I. v.i. şi i. l . a mirosi d
μύηση, η subst. (şi fig.) iniţiere
μυρίστε αυτό το λουλούδι mirosiţi floarea
μύθευ-μα, -ματος, το subst. fabulă, legendă,
aceasta d το κρέας -ίζει carnea miroase d
plăsmuire, povestire fantastică d είναι -ματα
-ίζει σκόρδο miroase a usturoi d -ίζει άσχημα
sunt legende, povestiri fantastice
εδώ miroase urât aici 2. a adulmeca II. v.d.
μυθικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. mitic(-ă) 2. fabulos(-oa-
μυρ-ίζομαι, 1 .flg. a mirosi, a presimţi, a dibui
să), imaginar(-ă), legendar(-ă) d -ό πρόσωπο d -ίστηκα το σκοπό του i-am mirosit scopul 2.
personaj fabulos II. adv. (-ά) (în mod) fabulos a-i mirosi d κάτι -ίζομαι îmi miroase ceva
μυθιστόρη-μα, -ματος, το subst. roman μύρ-ιοι, -ιες, -ια adj.pl. 1. zeci de mii 2. nenu-
μυθιστορηματικ-ός, -ή, -ό adj. romanesc(-ă), de măraţi(-te), fără număr d διατρέχω -ιους
roman, cu caracter de roman κινδύνους a trece prin nenumărate pericole
μυθιστορία, η subst. romanţ μυρμήγκι, το subst. entom. furnică
μυθιστοριογραφία, η subst. 1. scrierea unui ro- μυρμηγκιά, η subst. (şi flg.) 1. furnicar 2. mân-
man 2. arta scrierii romanelor cărime pe piele
μυθιστοριογράφ-ος, -o, -η subst. romancier(-ă) μυρμήγκιασ-μα, -ματος, το subst. furnicătură
μυθογραφία, η subst. arta scrierii de fabule, mi- μυρμηγκότρυπα, η şi μυρμηγκοφωλιά, η subst.
turi, legende muşuroi
μυθολογία, η subst. mitologie μυρμηγκοφάγος, o subst. ornit. furnicar, albină-
μυθολογικ-ός, -ή, -ό adj. mitologic(-ă) rel şi un mamifer din America de Sud care se
μυθομαν-ής, -ής, -ές adj. mitoman(-ă), care su- hrăneşte cu furnici (Myrmecophaga jubata)
feră de mitomanie μύρο, το subst. mir, untdelemn aromat d bis.
μυθομανία, η subst. mitomanie; mania de a minţi άγιο ~ sfântul mir
μύθ-ος, o subst. 1. mit, legendă, povestire fantas- μυροβλήτης, o subst. (d. un sfânt) izvorâtorul de
tică, basm // οι -οι για τον Αία legendele de- mir d O άγιος μεγαλομάρτυρας Δημήτριος
spre Zeus 2. fabulă d οι -οι του Αισώπου ~ sfântul mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul
fabulele lui Esop de mir
372 μυροβόλος - μωσαϊσμός
μυροβόλ-ος, -ος şi -α, -ο adj. parfumat(-ă), în- fonduri secrete d relig. -ός Λείπνος Cina cea
miresmat(-ă), cu miros plăcut de taină 2. ocult(-ă) II. adv. (-ά) 1. în mod
μυροδοχείο, το subst. vas bisericesc pentru păs- secret 2. în chip ocult
trarea sfântului mir μυστικοσύμβουλος, o subst. pol. consilier privat
μυροπωλείο, το subst. parfumerie μυστικότητα, η subst. caracter secret
μυρουδιά, η subst. vezi μυρωδιά μυστρί, το subst. mistrie
μυροφόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. 1. aducâtor(-oare)
μυτερ-ός, -ή, -ό adj. ascuţit(-ă)
de mir şi miresme d οι Μυροφόρες, Mirono-
μύτη, η subst. 1. nas 2. (la animale) rât, bot 3. (la
siţele 2. bine mirositor(-oare)
μυρσίνη şi μυρτιά, η subst. bot. mirt păsări) cioc 4.fig. simţul mirosului d έχει γερή
μύρτο, το subst. fructul mirtului; ramură de mirt ~ are mirosul bun 5. fig. vârf (ascuţit) d στη ~
μυρωδάτ-ος, -η, -o adj. parfumat(-ă), plăcut mi- των ποδιών în vârful picioarelor d ~ μαχαι-
rositor(-oare) ρού vârf de cuţit d τον τραβάει απ τη ~ îl tra-
μυρωδιά, η subst. miros, aromă, parfum, mireas- ge de nas (face cu el ceea ce vrea) // έχει ψηλή
mă; buchet (pentru vin) d ευχάριστη ~ miros ~ este îngâmfat, înfumurat d χώνει παντού τη
plăcut d το παίρνω ~ i-am simţit prezenţa ~ του a-şi vârî nasul peste tot
μυρωδικό, το subst. 1. aromă 2. mirodenie μύχι-ος, -α, -o adj. profund(-ă), lăuntric(-ă),
μύρω-μα, -ματος, το subst. bis. ungerea cu sfân- adânc(-ă), intim(-ă) d -ιος πόθος dorinţă pro-
tul mir, miruire fundă d -ια σκέψη gând intim
μυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, μυρωμένος ν.ί. bis. a μυχός, o subst. (al unui golf) fund
unge cu sfântul mir, a mirai μυ-ώ, -ησα, -ήθηκα, μυημένος ν.ί. (şi fig.) a iniţia
μυρωμέν-ος, -η, -opart. ca adj. 1. parfiimat(-ă), μυώδ-ης, -ης, -ες adj. musculos(-oasă), muş-
înmiresmat(-ă) chiulos(-oasă)
μύρωση, η subst. relig. ungere cu mir (la botez)
μυώνας, o subst. muşchi, musculatură
μυς, μυός, o subst. anat. muşchi
μυσαρ-ός, -ή, -ό adj. respingător(-oare) μύωπ-ας, -o, -η subst. miop (-oapă)
μυσταγωγία, η subst. 1. bis. iniţiere în tainele re- μυωπία, η subst. miopie
ligiei; iniţiere în mistere 2. jertfa sângelui şi μυωπικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de miop, de miopie 2.
trupului lui Hristos în sfânta liturghie 3. spec- care nu vede departe, lipsit(-ă) de clarviziune
tacol / audiţie care provoacă extaz μύωση, η subst. med. mioză
μυστηριακ-ός, -ή, -ό adj. de mister, mistic(-ă) d μωαμεθανικ-ός, -ή, -ό adj. mahomedan(-ă)
-ές θρησκείες religii mistice μωαμεθανισμός, ό subst. relig. mahomedanism
μυστήριο, το subst. şi fig. 1. mister, taină, secret μωαμεθαν-ός, o, -ή, η subst. mahomedan(-ă);
d bis. τα άχραντα -α sfânta împărtăşanie 2.
musulman(-ă)
(în evul mediu, în ţările catolice) mister
μώλωπας, o subst. vânătaie, echimoză, contuzie
μυστήρι-ος, -α, -o adj. 1. tainic(-ă), secret(-ă) 2.
ciudat(-ă), straniu(-ie) d ~ πράγμα lucra stra- μωρ-αίνω, -ανα, -άθηκα ν.ί. a prosti, a îndobitoci
niu, ciudat μωρέ interj, măi
μυστηριώδ-ης, -ης, -ες I. adj. misterios(-oasă) II. μωρό, το subst. sugaci, copil mic, bebe
adv. (-ώς) μωρολογία, η subst. neghiobie, prostie
μύστης, o subst. 1. antic, mystes 2. cel care iniţi- μωρόπιστ-ος, -η, -o adj. credul(-ă), naiv(-ă), fra-
ază pe alţii în credinţă ier(-ă)
μυστικισμός, o subst. misticism μωρ-ός, -ή, -ό adj. prost(-oastă), nerod(-oadă),
μυστικ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. mistic(-ă) imbecil(-ă), neghiob(-oabă)
μυστικιστικ-ός, -ή, -ό adj. mistic(-ă)
μωρόσοφ-ος, -η, -o adj. care se crede deştept
μυστικό, το subst. secret d επαγγελματικό ~ se-
(-eaptă)
cret profesional d το ~ της επιτυχίας secretul
succesului μωρουδίζω v.i. a se purta ca un copil
μυστικοπάθεια, η subst. 1. tendinţă spre ocul- μωσαϊκό, το subst. (şi fig.) mozaic
tism 2. secretomanie μωσαΐκ-ός, -ή, -ό adj. 1. de mozaic 2. relig. mo-
μυστικοπαθ-ής, -ής, -ές adj. 1. stăpânit(-ă) de zaic(-ă), al, a, ai, ale lui Moise d o -ός νόμος
misticism 2. secretoman legea lui Moise
μυστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. secret(-ă), tainic(-ă) d μωσαϊσμός, o subst. relig. mozaism, religie mo-
-ή αστυνομία poliţie secretă d -ά κονδύλια zaică
Ν ν
Ν, ν (νι sau νυ); (ni) 1. Α treisprezecea literă a νανουρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, νανουρισμένος v.t.
alfabetului grecesc, consoană 2. num. card. şi a adormi un copil cântând încet; a legăna
ord. N', v' (cu un apex în dreapta sus) 50 sau νανούρισ-μα, -ματος, το subst. 1. legănare 2.
al cincizecilea, ,N, ,v (cu un apex în stânga cântec de leagăn
jos) 50.000 sau al cincizeci miilea 3. geogr. Ν ναξιακ-ός, -ή, -ό (rar) adj. naxiot(-ă), ceea ce
prescurtarea de la Νότος, o subst. sud şi provine din sau se referă la insula Naxos
Νοτίως adv. la sud ναός, o subst. 1. biserică 2. templu
να I. interj. 1. iată, uite, ia, na II. conj. să semn al νάπα, η subst. piele de şevro
conjunctivului 1. interogativ//~ ρωτίσω κάτι; ναπάλμ, το subst. napalm
pot să întreb ceva? // ~ πλύνω εγώ τα πιάτα; ναπολεόντει-ος, -α, -o adj. napoleonian(-ă)
să spăl eu vasele? // fam. που ~ τρώει unde-1 ναργιλ-ές, o, (pl. -έδες) subst. narghilea
vezi pe el să mănânce 2. conjunctiv propriu-zis νάρδος, o subst. 1. bot. nard, plantă aromatică 2.
// ~ έρθεις să vii // ~ φεύγω τώρα acum ar tre- ulei sau parfum provenit din nard
bui să plec // τι ~ πήγαινα να κάνω στην νάρθηκας, o subst. 1. pronaos 2. chir. atelă
επαρχία ce să caut eu în provincie? III. ναρκαλιευτικό, το subst. navă culegătoare de
echivalentul auxiliarului de condiţional // mine
όποιος ~'ναι oricine ar fi // σαν ~ πετούσε de νάρκη, η subst. 1. letargie 2. fig. acţiune distru-
parcă IV. în loc. conj. // σαν ~ πετούσε de gătoare 3. iht. peşte-torpilă 4. milit. mină ex-
parcă zbura // χωρίς ~ το θέλω fără să vreau plozibilă
V. fără echivalent // τόσες σπουδές, τόσες ναρκισσισμός, o subst. narcisism
θυσίες και ~'ναι άνεργος după atâtea studii şi νάρκισσος, o subst. bot. 1. narcisă 2. Νάρκισσος
sacrificii e şomer persoană narcisistă, narcisist
νάγια, η subst. zool. şarpe cu ochelari ναρκοθέτηση, η subst. acţiunea de minare
ναδίρ, το subst. nadir ναρκοθετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ναρκοθετημένος
νάζι, το subst. moft, capriciu, fiţă, toană, pl. na- v.t. 1. a mina 2. fig. a submina
zuri // κάνει τα - face nazuri ναρκοληψία, η subst. med. narcolepsie
ναζί, o subst. nazist(-ă) ναρκομανής, o, η subst. narcoman(-ă)
ναζιάρ-ης, -α, -ικο adj. mofturos(-oasă), capri- ναρκοπέδιο, το subst. teren minat
cios(-oasă), năzuros(-oasă) ναρκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, νάρκωμένος v.t. l . a
ναζισμός, o subst. naţional-socialism, nazism droga 2. med. a anestezia
ναι adv. da, desigur, adevărat // είπε το ~ a spus νάρκωση, η subst. med. anestezie // τοπική ~
da (şi-a dat consimţământul, a acceptat) // anestezie locală // ολική ~ anestezie generală
νομίζω ~ cred că da // μα το ~ într-adevăr, ναρκωτικό, το subst. drog / narcotic / stupefiant
adevărat // παίρνω ~ iau droguri // σπείρα -ών ban-
νάιλον, το subst. nailon dă(reţea) de traficanţi de droguri / stupefiante
νάΐτ κλαμπ local de noapte, night club ναρκωτικ-ός, -ή, -ό adj. anesteziant(-ă)
ναΐφ adj. (invar.) (d. pictor) naiv νατοΐκ-ός, -ή, -ό adj. care se referă/aparţine de
νά-μα, -ματος, το subst. 1. izvor de apă 2. vin NATO // -ή άσκηση manevră NATO
pentru sfânta cuminecătură νατουραλισμός, o subst. narturalism, realism
νάνι, το şi νανά, το subst. cântec de leagăn // νατουραλ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. pictor/pic-
κάνε ~ fă nani; dormi // νάνι-νάνι nani-nani toriţă realist(-ă)
(legănat) νάτριο, το subst. chim. natriu (sodiu)
νανισμός, o subst. med. nanism ναυάγιο, το subst. 1. naufragiu 2. fig. eşec total
νάνος, o subst. 1. pitic 2. fig. om neînsemnat 3. // ~ των διαπραγματεύσεων naufragiul (eşe-
bot. zool. plante şi animale de dimensiuni mici cul) tratativelor
4. cu strălucire slabă, astr. stele pitice ναυαγ-ός, -o, -η subst. naufragiat(-ă)
374 ναυαγοσώστης - νεκρολόγιο
ναυαγοσώστης, ο subst. salvamar ναυτοδάνειο, το subst. împrumut cu dobândă
ναυαγ-ώ, -ησα, ναυαγισμένος v.i. a naufragia, a mare acordat unui armator / celui care a închi-
eşua // ναυάγησαν όλα του τα σχέδια i-au riat o navă
eşuat toate planurile ναυτοδικείο, το subst. tribunal al marinei mili-
ναυαρχείο, το subst. 1. amiralitate 2. comanda- tare
mentul flotei ναυτοδίκης, o subst. judecător, membru al tribu-
ναυαρχία, η subst. 1. amiralitate, rangul de ami- nalului marinei militare
ral 2. perioadă în care deţine cineva acest rang ναυτολόγηση, η subst. 1. înrolare în marina / flo-
ναύαρχος, o subst. 1. amiral 2. comandant al flo- ta militară 2. angajarea unor marinari pe o navă
tei ναυτολόγιο, το subst. registru cu numele mem-
ναυαρχίδα, η subst. mar. navă amiral brilor echipajului unei nave
ναύκληρος, o subst. şef de echipaj ναυτολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ναυτολογημένος
ναύλος, o, (pl. ναύλα) subst. mar. costul trans- v.t. a angaja marinari pt. flota comercială, mili-
portului cu orice mijloc // ~ πλοίου / λεω- tară
φορείου costul unei călătorii cu vaporul / ναυτόπαιδο, το subst. mus
autobuyul2. chiria unei nave, navlosire ναφθαλίνη, η subst. naftalină
ναυλοχώ v.i. mar. a fi ancorat în port/golf νεάζω v.i. 1. a fi sau a părea tânăr 2. a se compor-
ναυλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ναυλωμένος v.t. 1. a-şi ta ca un tânăr
închiria nava cuiva 2. a închiria de la cineva o νεανί-ας, o, -δα, η subst. tânăr(-ă), june / jună,
navă, a afieta 3. a se angaja contra plată pe o adolescent(-ă)
navă νεανικ-ός, -ή, -ό I. adj. tineresc(-ească), juve-
ναύλωση, η subst. mar. navlosire nilă) II. adv. (-ά) tinereşte // ντύνομαι ~ mă
ναυλ-ωτής, o, -ώτρια, η subst. navlositor îmbrac tinereşte
ναυμαχία, η subst. bătălie navală // η ~ της νεανικότητα, η subst. tinereţe, prospeţime, vioi-
Σαλαμίνας bătălia de la Salamina ciune
ναυμαχ-ώ, -ησα ν. i. a lua parte la o bătălie na- νεαρ-ός, -ή, -ό adj. tânăr(-ă), recent(-ă), nou(-ă),
proaspăt(-ă)
vală
νεγκλιζέ adj. invar. (d. ţinută etc.) neglijent(-ă)
ναυπηγείο, το subst. şantier naval νεγκλιζέ, το subst. rochie de casă, neglijâ
ναυπήγηση, η subst. construirea unei nave νέγρικ-ος, -η, -o adj. ceea ce aparţine sau se re-
ναυπηγική, η subst. ştiinţa / tehnica construirii feră la negri sau provine de la ei // -η τέχνη artă
navelor neagră
ναυπηγός, o subst. constructor de nave νέγρ-ος, o, -α, η subst. negru, negresă
ναυπηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ναυπηγημένος v.t. a νέκρα, η subst. l.flg. nemişcare, imobilitate // ~
construi o navă στην αγορά stagnare pe piaţă 2. tăcere deplină
ναυσιπλοία, η subst. navigaţie maritimă νεκραναστ-αίνω, -ησα, -ήθηκα, νεκραναστη-
ναύσταθμος, o subst. port militar μένος v.t. l.a readuce la viaţă, a învia 2. a vin-
ναυτασφάλεια, η subst. asigurarea navelor deca de o boală grea 3. a face să renască, să
ναύτης, o subst. marinar, matroz, matelot reînvie o tradiţie
ναυτία, η subst. 1. rău de mare, greaţă // με νεκρανάσταση, η subst. 1. revenire la viaţă, vin-
πιάνει ~ am rău de mare 2. flg. dezgust, silă, decare 2.flg.înviorare, înnoire, trezire
scârbă // αυτός o τύπος μου προκαλεί ~ acest νεκρικ-ός, -ή, -ό adj. mortuar, funerar, funebru,
individ îmi produce silă/scârbă cadaveric // -η ωχρότητα paloare cadaverică /
ναυτικό, το subst. 1. marină // το ελληνικό ~ de cadavru
marina greacă 2. flotă // εμπορικό ~ flota com- νεκρογέννητ-ος, -η, -o adj. născut(-ă) mort
ercială // πολεμικό ~ flota militară/de război νεκροθάλαμος, o subst. cameră mortuară, mor-
ναυτικ-ός, -ή, -ό adj. de marină, marinăresc(-eas- gă, capelă
că) νεκροθάφτης, o subst. şi flg. cioclu, gropar
ναυτικός, o subst. marinar νεκροκεφαλή, η subst. craniu de schelet
ναυτιλία, η subst. 1. navigaţie maritimă 2. flotă νεκροκρέβατο, το subst. sicriu, coşciug
comercială // υπουργείο -ς ministerul marinei νεκρολατρία, η subst. adorarea morţilor
ναυτιλιακ-ός, -ή, -ό adj. de navigaţie d ή εται- νεκρολογία, η subst. anunţ mortuar
ρεία societate de navigaţie νεκρολόγιο, το subst. registru în care se trec nu-
ναυτιλλόμενος, o subst. marinar mele celor decedaţi
νεκρομαντεία - νεόχτιστος 375
ξανθομάλλ-ης, -α sau -ούσα, -άλικο subst. cu ξαφν-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξαφνιασμένος v.t.
păr blond I. a speria 2. a lua prin surprindere, a surprinde
ξανθ-ός, -ιά, -ό adj. 1. de culoare galben-aurie 3. a uimi 4. a face să tresară d -ιασηκα όταν
2. blond(-ă); bălai(-e) ήλθε am tresărit când a venit
ξάνιο, το subst. darac ξάφνιασ-μα, -ματος, το subst. 1. sperietură, fap-
ξανοίγω, ξάνοιξα, ξανοίχτηκα, ξανοιγμένος I. tul de a speria pe cineva 2. uimire 3. tresărire
v.t. şi i. l.a deschide larg 2. (d. culori) a se ξαφνικό, το subst. întâmplare neaşteptată
deschide 3. (d. timp) a se însenina II. v.d. ξαφνικ-ός, -ή, -ό I. adj. brusc(-ă), neaşteptat(-ă)
ξανοίγομαι a cheltui fără măsură / nebuneşte II. adv. (-ά) (aşa) deodată, brusc; în mod ne-
III. v.r. ξανοίγομαι a-şi deschide sufletul aşteptat, pe neaşteptate
ξαντό, το subst. scamă ξάφνου adv. deodată, dintr-o dată; brusc
ξάπλα, η I. subst. faptul de a se aşeza / întinde ξαφρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξαφρισμένος v.t. l.a
comod, lăfâire II. adv. aşezat comod lua spuma de pe o mâncare 2. a şterpeli, a fura
ξάπλω-μα, -ματος, το subst. 1. culcare (în pat) ξάφρισ-μα, -ματος subst. 1. luarea spumei de pe
2. desfăşurare / întindere pe toată lungimea 3. o mâncare 2. şterpelire, furt
fig. răspândire (de boli, ştiri) 4. extindere
ξαφριστήρι, το subst. spumieră
ξαπλ-ώνω, -ωσα, -{ήθηκα, ξαπλωμένος ν. t. şi i.
ξ(ε) - element de compunere care:
1. a (se) întinde, a (se) lungi d -ωσε χάμω s-a
întins 2. a (se) culca (în pat); a pune la pământ 1. conferă un sens opus (// ξεμπερδεύω v.t. a des-
d ~ το παιδί a culca copilul d με μια curca) echivalent al rom. des-
μαχαιριά τον -ωσε 1-a pus la pământ cu o 2. întăreşte sensul radicalului (// ξεκουφαίνω v.t.
lovitură de cuţit a asurzi cu un zgomot)
ξαπλωτ-ός, -ή, -ό adj. întins(-ă) (în pat), culcat(-ă) 3. denotă „ieşirea dintr-un loc" (// ξεπορτίζω a
ξαποσταίνω, ξαπόστασα, ξαποσταμένος v.i. a fugi (pe ascuns) de acasă)
se odihni, a se relaxa, a-şi reface puterile ξέβαθ-ος, -η, -o adj. puţin adânc(-ă), mic(-ă)
ξαποστέλνω, ξαπόστειλα v.t. a izgoni, a da afară ξέβαμ-μα, -ματος, το subst. decolorare
ξαραχν-ιάζω, -ιασα, ξαραχνιασμένος ν. t. a cu- ξεβασκ-αίνω, -ανα, ξεβασκαμένος v.t. a scăpa
răţa de păianjeni pe cineva de farmece sau de deochi
ξαρμάτω-μα, -ματος, το subst. 1. dezarmare 2. ξεβάφω, ξέβαψα, ξεβάφτηκα, ξεβαμμένος I. v.t.
mar. scoaterea grementului unei nave şi i. l.a (se) decolora 2. a-şi pierde culoarea II.
ξαρματ-ώνω, -ωσα, -{ήθηκα, ξαρματωμένος v.r. ξεβάφομαι a se demachia
v.t. 1. a dezarma, a lua armele 2. mar. a scoate ξεβγάζω, ξέβγαλα, ξεβγάλθηκα, ξεβγαλμένος
grementul (catarge, vele, parâme) unei nave v.t. l.a clăti 2. a conduce (la gară etc.), a pe-
ξαρμάτωτ-ος, -η, -o adj. fără arme trece 3. a corupe 4. a distruge (din punct de ve-
ξαρμυρ-ίζω, -ισα, ξαρμυρισμένος v.t. a desăra dere moral)
(un aliment)
ξαρμύρισ-μα, -ματος, το subst. desărare ξέβγαλ-μα, -ματος, το subst. 1. clătire 2. faptul
ξάρτι, το subst. mar. 1. odgoanele care susţin de a conduce la gară 3. corupere 4. distrugere
pânzele / catargul corăbiei 2. pl. velatura, ar- morală
mătura navei cu pânze ξεβίδω-μα, -ματος subst. 1. deşurubare 2. de-
ξάσ-μα, -ματος, το subst. 1. lâna scărmănată, montare
dărăcită 2. cânepa dărăcită pentru frânghii ξεβιδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεβιδωμένος v.t. l.a
ξασπρ-ίζω, -ισα, ξασπρισμένος v.t. şi i. l.a (se) deşuruba 2. a demonta 3. fig. a scoate din uz
albi 2. a se decolora (de oboseală)
ξάσπρισ-μα, -ματος, το subst. 1. albire 2. de- ξεβοταν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεβοτανισμένος
colorare v.t. a plivi
ξάστερα adv. sincer; clar; limpede; fără ocoli- ξεβοτάνισ-μα, -ματος, το subst. plivit, plivire
şuri, direct ξεβούλω-μα, -ματος, το subst. 1. scoaterea unui
ξασπρουλιάρ-ης, -α, -ικο adj. 1. decolorat(-ă) dop, destupare 2. desfundare
2. foarte palid(-ă) ξεβουλ-ώνω, -ωσα, ξεβουλωμένος ν. 1. a destu-
ξαστεριά, η subst. cer senin / cu stele pa (o sticlă), a scoate dopul 2. a desfunda
ξαστερ-ώνω, -ωσα, ξαστερωμένος I. ν. i. (d. cer) ξεβρ-άζω, -ασα, -άστηκα, ξεβρασμένος v.t. l.a
a se însenina (cerul) II. v.t. a clarifica, a limpezi arunca (marea) pe ţărm / la mal 2. fig. a înde-
ξαστοχ-ώ, -ησα ν.ί. 1. a nu nimeri 2. a greşi părta ceva dăunător
386 ξεβράκωμα - ξεκαθαρίζω
ξεβράκω-μα, -ματος, το subst. 1. dezbrăcare de ξεδοντι-άζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεδοντιασμένος
pantaloni / chiloţi l.fig. dezvăluire; scoatere la v.t. l.a scoate / smulge dinţii 2. a sparge dinţii
iveală 3.fig. ridiculizare ξεδοντιάρ-ης, -α, -ικο adj. ştirb(-ă)
ξεβρακ-ώνω, -ωσα, ξεβρακωμένος v.t. 1. a dez- ξεδόντιασ-μα, -ματος, το subst. 1. scoaterea
brăca / a scoate pantalonii / chiloţii cuiva l.fig. dinţilor 2. spargerea dinţilor
a dezvălui, a da de gol 3. aridiculizape cineva ξεζαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεζαλισμένος v.i. a-şi
ξεβράκωτ-ος, -η, -o adj. 1. persoană fară panta- reveni din ameţeală
loni, chiloţi l.fig. sărac, care n-are ce pune pe ξέζε-μα, -ματος, το subst. deshămare; dejugare
el (ea) // είναι ~ este sărac (n-are ce pune pe ξεζ-εΰω, -εψα, -εύτηκα, ξεζεμένος v.t. a deshă-
el) // όταν την πήρε ήταν -η când a luat-o ma; a dejuga
n-avea ce pune pe ea (era săracă) ξεζουμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεζουμισμένος v.t. 1.
ξεβρομ-ίζω, -ισα v.t. şi i. a (se) curăţa a stoarce complet l.fig. a stoarce de bani
ξεβρόμισ-μα, -ματος, το subst. curăţire ξεζούμισ-μα, -ματος, το subst. 1. stoarcere com-
ξεγάνωτ-ος, -η, -o adj. necositorit(-ă) pletă 2. faptul de a stoarce pe cineva de bani
ξεγέλασ-μα, -ματος, το subst. înşelare, păcălire, ξεθάβω, ξέθαψα, ξεθαμμένος v.t. 1. a dezgropa;
inducere în eroare a deshuma 2. fig. a scoate la lumină / a da la
ξεγελ-ώ şi ξεγελ-άω, -ασα, -άστηκα, ξεγε- iveală
λασμένος v.t. l.a înşela, a induce în eroare, a ξεθάρρε-μα, -ματος, το subst. încurajare, îm-
păcăli d τον -ασε και του πήρε τα λεφτά 1-a bărbătare
păcălit şi i-a luat banii d fig. -ασε την πείνα ξεθαρρ-εύω, -εψα v.i. aprinde curaj, a-şi învinge
του şi-a înşelat foamea frica
ξεγενν-ώ şi ξεγενν-άω, -ησα v.t. a asista / ajuta o ξεθεμελίω-μα, -ματος, το subst. 1. dărâmare din
femeie la naştere temelii 2. (fig.) distrugere completă
ξεγλίστρη-μα, -ματος, το subst. scăpare, salvare ξεθεμελ-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, ξεθεμελιωμένος
ξεγλιστρ-ώ şi ξεγλιστρ-άω, -ησα v.i. a scăpa (de v.t. l . a dărâma din temelii 2. fig. a distruge
ceva), a se salva complet
ξεγνοιάζω v.i. vezi ξενοιάζω ξεθέω-μα, -ματος, το subst. fam. istovire, exte-
ξεγράφω, ξέγραψα, ξεγράφτηκα, ξεγραμμένος nuare, epuizare
v.t. l.a şterge (ceva scris); a anula 2. a nu mai ξεθε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεθεωμένος v.t. fam. a
conta pe ceva / cineva // o, τι γράφει δεν epuiza / a extenua / a istovi pe cineva
ξεθηλύκω-μα, -ματος, το subst. descheiere (la
ξεγράφει ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus
nasturi)
ξεγύμνω-μα, -ματος subst. 1. dezbrăcare 2. des-
ξεθηλυκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεθηλυκωμένος
coperirea punctelor slabe ale unei persoane
v.t. a deschide (la nasturi, copci etc.)
ξεγυρισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. puternic(-ă), ξεθολ-ώνω, -ωσα, ξεθολωμένος v.t. a lămuri; a
tare; zdravăn(-ă) d -η πείνα foame puternică clarifica
ξεδιάλαγ-μα, -ματος, το subst. alegere (atentă) ξεθυμ-αίνω, -ανα, ξεθυμασμένος v.i. 1. a se eva-
ξεδιαλέγω, ξεδιάλεξα, ξεδιαλεγμένος ν. t. a ale- pora 2. (d. o băutură alcoolică etc.) a se răsufla
ge cu atenţie 3. a-şi pierde mirosul / tăria 4. a-şi ieşi din fire,
ξεδιαλ-ΰνω, -υνα v.t. a lămuri, a clarifica, a des- a-şi da drumul la nervi
curca ξεθύμασ-μα, -ματος, το subst. 1. evaporare 2.
ξεδιαντροπιά, η subst. neruşinare; necuviinţă; răsuflare 3. ieşire (nervoasă)
obrăznicie; insolenţă ξεθυμ-ώνω, -ωσα, ξεθυμωμένος v.i. a nu mai fi
ξεδιάντροπ-ος, -η, -o adj. neruşinat(-ă); necuvi- supărat, a-i trece supărarea
incios(-oasă); obraznic(-ă); insolent(-ă) ξεθωρ-ιάζω, -ιασα, ξεθωριασμένος v.i. 1. a se
ξεδίνω, ξέδωσα v.i. a se deconecta; a se recrea spălăci 2. a-şi pierde puterea, a se vlăgui
ξεδίπλω-μα, -ματος, το subst. desfacere, desfă- ξεθώριασ-μα, -ματος, το subst. 1. spălăcire 2.
şurare fig. vlăguire
ξεδιπλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεδιπλωμένος v.t. ξέθωρ-ος, -η, -o adj. 1. spălăcit(-ă) 2. fără vlagă,
şi i. a (se) desfăşura, a (se) desface; a (se) în- vlăguit(-ă)
tinde ξεΐδρ-ώνω, -ωσα ν.ί. a nu mai asuda / transpira
ξεδίψασ-μα, -ματος, το subst. potolirea setei ξεκαθαρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεκαθαρισμένος
ξεδιψ-ώ şi ξεδιψ-άω, -ασα, ξεδιψασμένος v.i. v.t. şi ί. 1. a limpezi, a lămuri 2. a se clarifica 3.
a-şi potoli setea a regla (un cont), a aranja, a pune la punct
ξεκαθάρισμα - ξελίγωμα 387
ξεκαθάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. limpezire, τον -ήσεις από κοντά τους nu poţi să-1 dezli-
lămurire 2. clarificare 3. reglare, punere la peşti de ei
punct ξεκομμένα, adv. direct, fără ocolişuri
ξεκάθαρ-ος, -η, -o adj. foarte clar(-ă) / limpede ξεκουκουλώνω (rar) v.i. şi i. 1. a-şi scoate gluga
ξεκαλοκαιρ-ιάζω, -ιασα v.i. a-şi petrece vara l.flg. a descoperi o nedreptate / un fapt repro-
(într-un anumit loc) babil
ξεκαλούπω-μα, -ματος, το subst. scoaterea co- ξεκουμπ-ίζομαι, -ίστηκα v.i. fam. a pleca, a se
frajelor de lemn ale unei construcţii cărăbăni
ξεκολουπ-ώνω v.t. a scoate cofrajele de lemn ale ξεκούμπω-μα, -ματος, το subst. plecare, cărăbă-
unei construcţii nire
ξεκάλτσωτ-ος, -η, -o adj. fără ciorapi ξεκουμπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεκουμπωμένος
ξεκάνω, ξέκανα v.t. a face pe cineva bucăţi, a ν.ί. a desface la nasturi
omorî pe cineva ξεκούμπωτ-ος, -η, -o adj. deschis(-ă) la nasturi
ξεκαπίστρω-μα, -ματος, το subst. acţiunea de a ξεκουρ-άζω, -ασα, -άστηκα ν.ί. a odihni, a avea
scoate căpăstrul unui animal efect odihnitor, a cruţa pe cineva de oboseală d
ξεκαπιστρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεκαπιστρωμέ- δεν με αφήνει να ξεκουραστώ nu mă lasă să
νος v.t. a scoate căpăstrul unui animal mă odihnesc
ξεκαπίστρωτ-ος, -η, -o adj. (d. un animal) dez- ξεκούραση, η subst. odihnă, repaos, relaxare
înjugat(-ă), fără căpăstru ξεκουραστικ-ός, -ή, -ό adj. odihnitor(-oare), re-
ξεκαρδ-ι'ζομαι, -ι'στηκα, ξεκαρδισμένος v.i. a laxantă)
se prăpădi de râs, a leşina de râs ξεκούραστ-ος, -η, -o I. adj. 1. odihnit(-ă), rela-
ξεκάρφωτ-ος, -η, -o adj. 1. nebătut(-ă) în cuie 2. xată), reconfortat(-ă) d είναι πάντα ~ este
flg. incoerent(-ă), confuz(-ă) d -a λόγια cu- întotdeauna relaxat 2. uşor(-oară), facil(-ă) II.
vinte incoerente adv. (-a) uşor // ζει ~ trăieşte uşor, fără să se
ξεκίνη-μα, -ματος, το subst. 1. plecare 2. înce- ostenească
put d σου εύχομαι καλό ~ îţi urez un început ξεκουρδ-ίζομαι şi ξεκουρντ-ίζομαι, -ίστηκα,
bun ξεκουρδισμένος şi ξεκουρντισμένος v.r. (d. o
ξεκιν-ώ, ξεκιν-άω, -ησα, (rar) ξεκινημένος v.i. coardă, un arc) a se slăbi
1. a pleca, a porni la drum, a se pune în mişcare ξεκούρδιστ-ος, -η, -o adj. (d. un arc) slăbit(-ă)
2. a începe ceva ξεκούτ-ης -α, -ικο, (pl. -ηδες) subst. om ramolit
ξεκλέβω, ξέκλεψα v.t. a fura, a răpi (o clipă) ξεκουτ-ιαίνω, -ιανα, ξεκουτιασμένος v.i. a se
ξεκλείδω-μα, -ματος, το subst. descuiere (a prosti, a se ramoli
unei uşi) ξεκουφ-αίνω, -ανα, -άθηκα v.t. a asurzi cu un
zgomot
ξεκλειδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα ν. t. a descuia ξεκρέμασ-μα, -ματος, το subst. acţiunea de a
ξεκλείδωτ-ος, -η, -o adj. descuiat(-ă) desprinde din cui etc. un obiect
ξεκληρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεκληρισμένος v.t. a ξεκρέμαστ-ος, -η, -o adj. 1. desprins(-ă) 2. fără
extermina
sprijin, nesprijinit(-ă)
ξεκλήρισ-μα, -ματος, το subst. exterminarea ξεκρεμ-ώ şi ξεκρεμ-άω, -ασα, -άστηκα, ξεκρε-
ξεκόβω, ξέκοψα, ξεκομμένος ν. i. l.a se rupe (de μασμένος ν.ί. a desprinde din cui
un mediu, loc etc.) 2. a o tăia scurt cuiva, a-1 ξελαιμ-ιάζομαι, -ιάστηκα, (rar) ξελαιμιασμένος
refuza ν. i. a se suci gâtul
ξεκοιλ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεκοιλιασμένος ξελαρυγγ-ιάζομαι, -ιάστηκα, (rar) ξελαρυγγι-
v.t. a spinteca ασμένος v.i. a răguşi strigând
ξεκοίλιασ-μα, -ματος, το subst. spintecare ξελασπ-ώνω, -ωσα v.i. 1. a curăţa / a spăla de no-
ξεκοκαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεκοκαλισμένος roi l.flg. a ieşi din încurcătură (mai ales finan-
ν.ί. l.a dezosa, a scoate oasele din carne 2. a ciare)
mânca toată carnea de pe oase 3. arisipi,a irosi ξελέω, ξείπα v.i. a se dezice, a retracta d είπα,
4.flg. a citi pe deasupra ξείπα consideră că n-am spus nimic, pop. hai
ξεκοκάλισ-μα, -ματος, το subst. 1. dezosare 2. vorbă-napoi
risipă, irosire 3. citit pe deasupra ξελιγ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξελιγωμένος ν.ί. 1. a
ξεκόλλη-μα, -ματος, το subst. dezlipire ameţi (cu foamea) 2. a obosi prea tare
ξεκολλ-ώ şi ξεκολλ-άω, -ησα, ξεκολλημένος ξελίγω-μα, -ματος, το subst. foame mare; leşin
ν.ί. şi i. şi flg. a (se) dezlipi d δεν μπορείς να provocat de o poftă
388 ξελογιάζω - ξενομανής
ξελογ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξελογιασμένος ξεμπρόστιασ-μα, -ματος, το subst. faptul de a
v.t. a scoate din minţi, a înnebuni face pe cineva de râs de faţă cu alţii
ξελόγιασ-μα, -ματος, το subst. faptul de a scoa- ξεμυαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεμυαλισμένος v.t.
te din minţi 1. a scoate pe cineva din minţi 2. a face pe
ξεμαθαίνω, ξέμαθα I. v.t. a uita ceva învăţat mai cineva să-şi piardă judecata / cumpătul
de mult II. v.i. a se dezvăţa, a se dezobişnui ξεμυτ-ίζω şi ξεμυτ-άω, -ισα v.i. 1. a scoate nasul
ξεμακρ-αίνω, -υνα v.i. a se îndepărta treptat afară, a se arăta, a îndrăzni să se prezinte (un-
ξεμαλλ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεμαλλιασμένος deva) 2. a ieşi afară,
v.t. l.a smulge părul cuiva 2. a ciufuli ξεμωρ-αίνω, -ανα, -άθηκα, ξεμωραμένος v.t. a
ξεμάλλιασ-μα, -ματος, το subst. 1. smulgerea prosti; a lua drept copil
părului 2. ciufulirea ξεμωραίνομαι, ξεμωράθηκα, ξεμωραμένος v.i.
ξεμανίκωτ-ος, -η, -o adj. care nu are mâneci a se prosti, a da în mintea copiilor
ξεμασκαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεμασκαλισμένος ξένα, τα subst. pl. străinătate; ţară străină
v.t. a tăia un butaş ξενάγηση, η subst. însoţire, faptul de a face pe
ξεματ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεματιασμένος ghidul, ghidaj
v.t. a descânta (de deochi, de farmece) ξεναγός, o şi η subst. ghid(-ă) profesionist(-ă)
ξεμάτιασ-μα, -ματος, το subst. descântec ξεναγ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. a ghida, a conduce un
ξεμέθυστ-ος, -η, -o adj. trezit(-ă) din beţie, dez- grup de turişi
meticiră) ξενέρωτ-ος, -η, -o adj. 1. treaz(-ă), nebăut(-ă) 2.
ξεμεθ-ώ şi ξεμεθ-άω, -υσα v.i. a se trezi din beţie liniştit(-ă) 3. fară nerv / personalitate
ξεμένω, ξέμεινα v.i. 1. a rămâne undeva 2. a ră- ξεν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξενισμένος v.i. a părea
mâne ca rest / sold 3. a rămâne fără ceva ciudat / straniu
ξεμοναχ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεμοναχιασ- ξενιτεμέν-ος, -η, -o adj. pribeag(-ă), înstrăinat(-ă)
μένος v.t. a izola (pe cineva), a trage deoparte d o πόνος του -ου suferinţa pribeagului
ξεμοντ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, ξεμον- ξενιτεμός, o subst. înstrăinare, pribegie
ταρισμένος v.t. a demonta ξενιτ-εύομαι, -εύτηκα, ξενιτεμένος v.i. a-şi pă-
ξεμουδ-ιάζω, -ιασα v.i. a se dezmorţi răsi ţara, a se înstrăina, a pribegi
ξεμουχλ-ιάζω, -ιασα v.t. şi i. l.a (se) curăţa / a ξενιτιά, η subst. străinătate, ţară străină
scăpa de mucegai 2.flg.a se înviora ξενόγλωσσ-ος, -η, -o adj. într-o limbă străină
ξεμπαρκάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. debarcare (carte, act)
2. părăsirea vieţii de marinar ξενοδουλεύω (numai la prezent şi imperfect) v.i.
ξεμπαρκ-άρω, -αρα -άρισα v.i. 1. a debarca 2. a a fi servitor / angajat cu ziua
rămâne pe uscat, a părăsi / a renunţa la viaţa de ξενοδοχειακ-ός, -ή, -ό adj. hotelier(-ă)
marinar ξενοδοχείο, το subst. hotel
ξέμπαρκ-ος, -η, -o adj. (d. un marinar) şomer(-ă) ξενοδόχος, o subst. proprietarul / directorul unui
ξεμπέρδε-μα, -ματος, το subst. 1. descurcare, hotel
descâlcire 2. flg. d θα έχουμε κακά -ατα nu ξεν-οιάζω, -οιασα v.i. a scăpa de griji
ne vom descurca uşor 3. aranjare, rezolvare ξενοιασιά, η subst. lipsă de griji, nepăsare, indi-
ξεμπερδ-εύω, -εψα, -εύτηκα, ξεμπερδεμένος ferenţă
v.t. şi i. (şi flg.) a descurca, a descâlci // -εψα ξένοιαστ-ος, -η, -o adj. lipsit(-ă) de griji, nepă-
την κλωστή am descurcat aţa d -εψα τους sător(-oare), indiferent(-ă), liniştit(-ă)
λογαριασμούς μου mi-am descurcat socotelile ξενοικ-ιάζω, -ιασα v.t. a expedia un chiriaş, a
ξεμπλέκω, ξέμπλεξα v.t. şi i. l.a (se) despărţi 2. rezilia un contract de închiriere
a scăpa, a se elibera de ξενοίκιαστ-ος, -η, -o adj. neînchiriat(-ă) d αυτό
ξεμπλοκάρω v.t. a debloca; a elibera; a deschide το σπίτι είναι -ο casa asta este neînchiriată
trecere; a degaja (un drum) (neocupată)
ξεμπουκ-άρω, -αρα, -άρισα v.i. a ieşi dintr-o ξενοκίνητ-ος, -η, -o adj. influenţat(-ă) de străin
gaură, deschizătură; a răbufni d -άρουν αέρια ξενοκοιμ-άμαι, -ήθηκα v.i. a dormi în străini, a
ies gaze nu dormi acasă; a-şi înşela soţul / soţia
ξεμπράτσωτ-ος, -η, -o adj. cu braţele goale, cu ξενοκρατία, η subst. stăpânire / dominaţie stră-
mânecile suflecate ină
ξεμπροστ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα v.t.flg.a face ξενομανής, -o, -η subst. admirator(-oare) a tot ce
de râs de faţă cu alţii e străin
ξενομανία - ξερίζωμα 389
ξενομανία, η subst. xenomanie, admiraţie exa- ξεπέρασ-μα, -ματος, το subst. (şi fig.) depăşire,
gerată pentru tot ce e străin faptul de a depăşi pe cineva
ξενομερίτ-ης, o, -ισσα, η subst. străin(-ă) de loc, ξεπερνώ şi ξεπερνάω, ξεπέρασα, ξεπεράστηκα,
venetic(-ă) ξεπερασμένος v.t. (şi fig.) a depăşi, a merge
ξένον, το subst. chim. xenon (un gaz nobil) mai departe (de ceva / decât cineva); ξεπερ-
ξενοπλένω, ξενόπλυνα v.i. a spăla rufe la case αμένος (şi cu sensul) depăşit, învechit
străine ξεπεσμός, o subst. decădere
ξενοπρεπ-ής, -ής, -ές I. adj. înv. care se potri- ξεπεταρούδι, το subst. 1. pui de pasăre care abia
veşte străinilor; care pare străin, cu maniere începe să zboare 2.fig.copilaş
străine II. adv. (-ώς) ciudat, bizar ξεπετ-ώ, η şi ξεπετ-άω, -αξα, -άχτηκα, ξεπε-
ξέν-ος, -η, -o I. adj. 1. (şi fig.) străin(-ă), vene- ταγμένος I. v.t. a termina repede, a da gata
tic(-ă) d είναι ~ προς τα συμβαίνοντα este repede II. v.r. ξεπετάγομαι şi ξεπετιέμαι 1. a
străin de cele ce se întâmplă (n-are legătură cu) se ivi brusc 2. (fi?, un copil) a se face mare
2. care aparţine altcuiva d -n περουσία averea ξεπέφτω, ξέπεσα, ξεπεσμένος v.i. 1. a decade 2. a
altuia II. subst. oaspete, musafir d o Νικ είναι scăpăta 3. a-şi pierde reputaţia
o ~ μας Nick este oaspetele nostru ξεπηδ-ώ şi ξεπηδ-άω, -ησα v.i. a da buzna, a
ξενόφερτ-ος, -η, -o adj. venit(-ă) din străinătate, apărea brusc, a răsări deodată
venetic(-ă), străin(-ă) d -a ήθη moravuri stră- ξεπιάνομαι, ξεπιάστηκα v.r. 1. a se desprinde, a
ine scăpa, a se elibera d επιάστηκε το ψάρι peş-
ξενοφοβία, η subst. xenofobie, inospitalitate tele a scăpat din undiţă / plasă 2. a se dezmorţi
ξεντύνω, ξέντυσα, ξεντύθηκα, ξεντυμένος v.t. a ξεπικρ-ίζω, -ισα I. v.i. a fi puţin amar II. v.t. a
dezbrăca, a scoate hainele, a despuia scoate gustul amar din ceva
ξενυχ-ιάζω, -ιασα v.t. l.a smulge unghiile 2. a ξεπλατ-ίζω, -ισα, -ίτηκα, ξεπλατισμένος v.t. a
călca pe cineva pe unghiile de la picioare rupe şalele cuiva
ξενύχτ-ης, o, -ισσα, η subst. persoană care pier- ξέπλεκ-ος, -η, -o adj. (d. păr) despletit(-ă)
de nopţile ξεπλέκω, ξέπλεξα, ξεπλέχτηκα, ξεπλεγμένος
ξενύχτι, το subst. 1. veghe, insomnie 2. distracţie v.t. a despleti, a desface (un tricotaj)
nocturnă / de noapte ξεπλένω, ξέπλυνα, ξεπλύθηκα, ξεπλυμένος v.t.
ξενυχτάδικο, το subst. local de noapte 1. a clăti 2. a spăla uşor 3. a purifica (din punct
ξενυχτ-ώ şi ξενυχτ-άω, -ησα, ξενυχτισμένος v.i. de vedere moral); ξεπλυμένος (şi cu sensul)
1. a sta treaz noaptea, a veghea noaptea 2. a spălăcit, decolorat
petrece noaptea la căpătâiul unui bolnav ξεπληρ-ώνω, -ωσα ν.ί şifig.a plăti o datorie, a se
ξενώνας, o subst. casă de oaspeţi achita (de ceva)
ξεπαγ-ιάζω, -ιασα, ξεπαγίασμένος I. v.t. a în- ξέπλυ-μα, -ματος, το subst 1. clătire, clătit 2.
gheţa, a face să degere II. v.i. a degera; a simţi spălat uşor 3. purificare morală
frig puternic; a îngheţa de frig ξέπνο-ος, -η, -o 1. fără suflu, leşinat(-â) 2. cu ră-
ξεπάγιασ-μα, -ματος, το subst. degerâturâ d suflarea tăiată
έχω -ματα στα πόδια am degeraturi la pi- ξεποδαρ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, ξενοδαριασ-
cioare μένος ν.ί, a obosi de prea mult mers
ξεπάγω-μα, -ματος, το subst. dezgheţare, topi- ξεπορτ-ίζω, -ίσα v.i. a pleca pe ascuns/a o şterge
rea gheţii de acasă
ξεπαγ-ώνω, -ωσα v.t. şi i. a (se) topi, a (se) dez- ξεπούλη-μα, το subst. 1. lichidare, vânzare defi-
gheţa // o ποταμός ξεπάγωσε râul s-a dezgheţat nitivă 2. ieftinire 3. trădare condiţionată
ξεπάστρε-μα, -ματος, το subst. lichidare (a cui- ξεπουλ-ώ, (rar) ξεπουλημένος ν.ί. l.a lichida, a
va), suprimare vinde definitiv 2. a vinde foarte ieftin 3. a trăda
ξεπάτω-μα, -ματος, το subst. 1. scoaterea fun- condiţionat (pentru a primi ceva în schimb)
dului unui obiect, 2. distragere (a cuiva) ξεπουποΰλιασ-μα, -ματος, το subst. (şi fig.)
ξεπαστρ-εύω, -εψα, -εύτηκα v.t a lichida (pe jumulire
cineva), a suprima (pe cineva),fig.a face cuiva ξεπροβάλλω, ξεπρόβαλα v.i. a se ivi brusc, a
o petrecanie apărea pe neaşteptate
ξεπατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεπατωμένος v.t. 1. ξεπροβοδίζω, ξεπροβόδισα şi ξεπροβοδώ ν.ί. a
a scoate fundul unui obiect 2. a distruge (pe conduce pe cineva lâ plecare
cineva) ξερίζω-μα, -ματος, το subst. 1. smulgere din ră-
ξεπεζ-εύω, -εφα v.i. a descăleca dăcină 2. dezrădăcinare 3. distrare
390 ξεριζωμός - ξεσκόνισμα
ξεριζωμός, ο subst. fig. dezrădăcinare, exil forţat ξεροτηγανίξω v.t. a prăji / afrigecu puţin ulei
ξεριζ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεριζωμένος v.t. l.a ξεροτηγάνισμα, το prăjire,frigereîn ulei puţin
smulge din rădăcini 2. a distrea 3. a dezrădăcina ξεροτήγανο, το subst. aluat prăjit; un fel de clă-
ξερικ-ός, -ή, -ό adj. 1. (d. un teren) care nu e iri- tită
gat 2. (d. o plantă) care nu trebuie udat(-ă) ξερότοπος, o subst. loc arid
ξερνώ şi ξερνάω, ξέρασα v.i. 1. a voma, a vomi- ξεροσφύρι adv. (d. băutură) pe inima goală
ta 2.flg.a da în vileag, a mărturisi sub presiune ξεροφαγι'α, η şi ξηροφαγία, η subst. masă
3. (d. mare) a scoate la mal improvizată, fără mâncare gătită
ξερό, το subst. iron. mână ξεροψηνω, ξεροψηθηκα, ξερόψησα, ξεροψημέ-
ξεπροβοδ-ίζω, -ισα ν. t. a conduce / a însoţi / a νος v.t. a coace / afrige/ a prăji bine
petrece (un musafir etc.) ξερόψωμο, το subst. 1. pâine uscată 2. pâine goa-
ξέρα, η subst. stâncă, recif lă (fără altă mâncare)
ξεράδι, το subst. 1. creangă uscată 2. iron. mână ξέρω, ήξερα v.t. şi i. a şti, a cunoaşte, a înţelege,
d κάτω, τά -α σου! jos mâinile! a pricepe d εγώ; ştiu eu?; a cunoaşte pe cineva
ξεραίλα, η subst. secetă, uscăciune d τον ~ εγώ αυτόν îl cunosc eu d ξέρει την
ξερ-αίνω, -ανα, -άθηκα, ξεραμένος v.t. 1. a δουλειά του îşi cunoaşte meseria
usca, a scoate umezeala din ceva 2. a lăsa (pe ξεσαλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεσαμαρωμένος v.t.
cineva) lat a scoate şamanul (de pe un măgar)
ξερακιαν-ός, -ή, -ό adj. uscăţiv, slăbănog, sfrijit ξεσβερκ-ιάζομαι, -άστηκα, ξεσβερκιασμένος
ξέρασ-μα, -ματος, το subst. 1. vomă, vărsătură, v.r. a se deşela
(fam.) borâtură 2. (flg.) cuvinte prosteşti, vorbe ξεσέλ-ωνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεσελωμένος v.t. a
fără rost scoate şeaua (de pe cal)
ξερατό, το subst. vomă, vărsătură ξεσήκω-μα, -ματος, το subst. 1. incitare, insti-
ξερή, η subst. un joc de cărţi gare 2. aţâţare, tulburare 3. copiere, transcriere
ξερόβηχας, o subst. tuse uscată ξεσηκωμός, o subst. revoltă, răscoală
ξεροβήχω, ξερόβηξα v.i. 1. a tuşi uscat 2. a tuşi ξεσηκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεσηκωμένος v.t. 1.
cu înţeles a incita, a îndemna, a instiga, a aţâţa 2. a copia
ξεροβόρι, το subst. crivăţ uscat ξεσκ-άζω şiξεσκ-άω, -εσα v.i. a se deconecta
ξεροβούνι, το subst. munte pleşuv ξεσκαλ-ίζω, -ισα v.t. a face instigaţii
ξερόβραχα, τα subst. pl. stânci aride, lipsite de ξεσκάω v.i. vezi ξεσκάζω
vegetaţie ξεσκεπ-άζω, -ασα, -άστηκα, ξεσκεπασμένος
ξερόκαμπος, o subst. câmp arid, nefertil; ogor v.t. 1. dezveli, a descoperi, a scoate capacul d ~
sterp το παιδί a dezveli copilul 2. fig. a dezvălui, a
ξεροκαταπίνω, ξεροκατάπια v.i. a înghiţi în sec demasca, a scoate la iveală
ξεροκεφαλιά, η subst. încăpăţânare, îndărătni- ξεσκέπασ-μα, -ματος, το 1. dezvelire, descope-
cie, căpoşenie rire, scoaterea capacului 2, fig. dezvăluire,
ξεροκέφαλ-ος, -η, -o adj. încăpăţânat(-ă), îndă- demascare, scoatere la iveală
rătnică), căpos(-oasă) ξεσκέπαστ-ος, -η, -o şi ξέσκεπ-ος, -η, -o I. adj.
ξερόκλαδο, το subst. creangă uscată, uscătură 1. dezvelit(-ă), descoperit(-ă), fără acoperiş/
ξεροκόμματο, το subst. 1. bucată de pâine uscată capac 2. fig. dezvăluit(-ă), demascat(-ă) II.
2. plată foarte mică adv. (-a) pe faţă, cu sinceritate, deschis
ξερολιθιά, η subst. zid din pietre, fără mortar ξεσκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα I. v.t. şi v.i. a sfâşia, a
ξερονήσι, το subst. insulă lipsită de vegetaţie / rupe în bucăţi, a zdrenţui, a ferfeniţi II. v.r.
aridă ξεσκίζομαι a se strădui foarte mult, a face ceva
ξεροπήγαδο, το subst. fântână / puţ fără apă cu mare devotament
ξεροπόταμος, o subst. râu care seacă vara ξεσκλάβω-μα, -ματος, το subst. eliberare din
ξερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. sec(seacă), uscat(-ă) d -a sclavie, dezrobire // ~ των μαύρων dezrobirea
λουλούδια flori uscate 2. arid(-ă), nefertil(-ă) (eliberarea din sclavie) a negrilor
d -o νησί ~ στον ύπνο a murit în somn 3. (d. o ξεσκλαβ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεσκλαβωμένος
persoană) rece, distant(-ă) 4. simplu(-ă) d ένας v.t. a elibera din sclavie, a dezrobi
-ος μισθός un simplu salariu II. adv. (-ά) (pe ξεσκον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεσκονισμένος v.t. a
un ton) sec dezprăfui, a scutura de praf; a şterge praful
ξεροσταλ-ιάζω, -ιασα v.i. a sta mult timp în pi- ξεσκόνισ-μα, -ματος, το subst. desprăfuire, cu-
cioare răţire de praf, ştergerea prafului
ξεσκονιστήρι - ξεφούρνισμα 391
ξεσκονιστήρι, το subst. pămătuf de şters ξετινάζω, ξετίναξα, ξετινάχτηκα, ξετιναγμένος
ξεσκονόπανο, το subst. cârpă de şters praful v.t. l.a scutura, a agita (ceva) l.fig. a distruge
ξεσκουρ-ιάζω, -ιασα I. v.t. a scoate rugina, a cu- băneşte, a ruina
răţa de rugină II. v.i. (fig.) a-şi dezmorţi picioa- ξετρελ-αίνω, -ανα, -άθηκα, ξετρελαμένος v.t.
rele; a se dezmorţi // βγήκα λίγο να -ιαστώ 1. a înnebuni, a suci capul (cuiva), a scoate din
am ieşit puţin să mă dezmorţesc minţi // ξετρελάθηκε a înnebunit (şi-a pierdut
ξεσκούφωτ-ος, -η, -o adj. fără pălărie, cu capul minţile) l.fig. a entuziasma, a seduce
descoperit d ήταν ~ era cu capul descoperit ξετρύπω-μα, -ματος, το subst. dibuire, scoatere
(fără pălărie) la iveală, descoperire a ceva ascuns
ξεσπαθ-ώνω, -ωσα 1. ν.ί. a scoate sabia din teacă ξετρυπ-ώνω, -ωσα ν. t. a dibui, a descoperi ceva/
2. v.i. (fig.) a lupta cu ardoare pe cineva ascuns, a scoate la iveală
ξέσπασ-μα, -ματος, το subst. izbucnire, răfuire, ξετσιπ-ώνομαι, -ώθηκα v.i. a se face neruşinat(-ă)
irupere, dezlănţuire / neobrăzat(-ă) / necuviincios(-oasă)
ξεσπίτω-μα, -ματος, το subst. dare afară / izgo- ξετσιπωσιά, η subst. neruşinare, neobrăzare, in-
nire / alungare din casă solenţă, necuviinţă
ξεσπιτ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεσπιτωμένος v.t. a ξετσίπωτ-ος, -η, -o adj. neruşinat, neobrăzat, ne-
da afară/a alunga/ a izgoni pe cineva din casa cuviincios
lui ξετύλιγ-μα, -ματος, το subst. 1. desfacere, des-
ξεσπορι-άζω, -ιασα, -ιαστηκα, ξεσποριασμένος făşurare, despăturire, dezdoire, despachetare
v.t. a scoate seminţele/sâmburii dintr-un fruct ξετυλ-ίγω, -ιξα, -ίχτηκα, ξετυλιγμένος I. v.t. 1.
ξεσπόριασ-μα, -ματος, το subst. scoaterea se- a desface, a desfăşura, a despături, a derula 2. a
minţelor/sâmburilor (dintr-un fruct) scoateambalajul (hârtia) de pe ceva, a despa-
ξεσπ-ώ şi ξεσπ-άω, -ασα v.i. 1. a începe brusc // cheta II. v.r. -ίγομαι 1. a deveni 2. a se dez-
-ασε η κακοκαιρία a început brusc timpul volta, a evolua
urât 2. a-şi descărca nervii // άλλοι του φταίνε ξεφάντω-μα, -ματος, το subst. petrecere, chef,
και -ά στα παιδία e supărat pe alţii şi se distracţie, chiolhan
descarcă pe copii lui 3. a izbucni (în râs, plâns ξεφαντ-ώνω, -ωσα v.i. a se distra, a petrece, a
etc.) chefui
ξέστηθ-ος, -η, -o adj. cu pieptul gol ξεφεύγω, ξέφυγα v.i. 1. a scăpa de ceva neplăcut
ξεστομ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. a rosti, a pronunţa 2. a devia 3. a se strecura, a pleca pe furiş 4. a-i
ξεστραβ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεστρατ-ίζω, -ισα, scăpa, a nu-şi da seama // μου ξέφυγε mi-a
ξεστρατισμένος v.i. şifig.a se abate, a devia de scăpat 5. (d. un lucru) a scăpa atenţiei cuiva
pe drumul său // -ισε απ'τον ίσιο δρόμο s-a ξεφλουδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεφλουδισμένος I.
abătut de pe drumul drept (moral) v.t. a coji, a curăţa de coajă II. v.i. a se coji
ξεστράτισ-μα, -ματος, το subst. abatere, deviere ξεφλούδισ-μα, -ματος, το subst. cojire, curăţare
ξέστρο, το subst. raşchetă, strujniţă, răzuitoare de coajă
ξέστρω-μα, -ματος, το subst. 1. desfacere / scoa- ξεφορμάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. deformare,
tere (a lenjeriei de pe pat) 2. strângere (a feţei scâlciere, pocire 2. scoatere din formă, din mu-
de masă) laj, din tipar
ξεστρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεστρωμένος v.t. 1. a ξεφορμάρω, ξεφορμαρισμένος v.t. şi v.i. a defor-
scoate (lenjeria de pat) 2. a strânge o cuvertură ma, a (se) scâlcia, a-şi pierde forma iniţială 2. a
3. a strânge covoarele scoate din formă / mulaj / tipar
ξέστρωτ-ος, -η, -o adj. (d. un pat) nefăcut(-ă), ξεφόρτω-μα, -ματος, το subst. descărcare, deba-
nearanjat(-ă) rasare, deşertare
ξεσυνερ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. 1, a interpreta gre- ξεφορτ-ώνω, -ωσα, -ωθηκα I. ν, t. şi i. a descăr-
şit faptele cuiva 2. afiîn concurenţă cu cineva, ca, a fi descărcat(-ă) // τα πλοία -ώνουν στο
a-i fi cuiva rival(-ă) λιμανί navele se descarcă în port II. v.d. ξεφορ-
ξεσυνηθ-ίζω, -ισα v.i. a (se) dezobişnui, a (se) τώνομαι a scăpa de ceva/cineva // τον ξεφορ-
dezvăţa τώθηκα τέλοσπάντων în sfârşit am scăpat de el
ξεσφίγγω, ξέσφιξα, ξεσφίχτηκα, ξεσφιγμένος ξεφουρν-ίζω, -ισα 1. a scoate din cuptor l.fig. a
v.t. a slăbi din strânsoare, a desface ceva prea da la iveală (un secret)
strâns ξεφούρνισ-μα, -ματος, το subst. scoatere din
ξεσχίζω v.t. vezi ξεσκίζω cuptor
392 ξεφουσκώνω - ξημερώνει
ξεφουσκ-ώνω, -ωσα, ξεφουσκωμένος ν.ί. şi v.i. a şile 2. a ierta II. v.d. ξεχνιέμαι a fi distrat, a fi
se dezumfla, a scoate aerul din ceva // -ωσα absent III. ξεχασμένος (ca adj.) distrat(-ă), ne-
την μπάλα am scos aerul din minge atentă)
ξεφούσκωτ-ος, -η, -o adj. dezumflat(-ă) ξεχορταρ-ιάξω, -ιασα, -ιάστηκα, ξεχορταρι-
ξεφραγ-ος, -η, -o adj. neîmprejmuit(-ă), neîn- ασμένος ν.ί. a plivi, a smulge buruienile
grădită) d -o αμπέλι sat fără câini ξεχορτάριασ-μα, -ματος, το subst. plivire, pli-
ξέφρεν-ος, -η, -o adj. 1. frenetic(-ă), nebunesc vit
(-ească), curitmrapid 2. ameţitor(-oare) ξεχρε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεχρεωμένος ν.ί. 1. a
ξεφτέρι, το subst. 1 .zool. crete 2. flg. om deştept achita, alichida ο datorie, a plăti d -ωσα το
/ capabil / decurcăreţ σπίτι μου mi-am plătit casa 2. a-şi plăti datori-
ξέφτι, το subst. franj ile
ξεφτ-ίζω, -ισα, ξεφτισμένος I. v.t. a destrăma II. ξεχτένιστ-ος, -η, -o subst. nepieptănat(-ă), zbâr-
v. i. a se uza, a se deteriora cu timpul d ~ ύφασμα lită), ciufulit(-ă)
a destrăma o ţesătură ξεχύνομαι, ξεχύθηκα v.r. a se revărsa, a se răs-
ξεφτιλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεφτιλισμένος v.t. a pândi
umili, a înjosi ξέχωρα adv. separat d ~ του ca să nu mai vorbim
ξέφτισ-μα, -ματος, το subst. destrămare, scămo- de; fără să mai socotim
şare ξεχωρ-ίζω, -ισα I. ν.ί. l.a separa, a alege, a tria
ξεφυλλ-ίζω, -ισα 1. a răsfoi d ~ ένα περιοδικό a d ~ το μερίδιο του pun deoparte porţia(partea)
răsfoi o revistă 2. a smulge petalele d ~ ένα lui 2. a deosebi, a distinge II. ν.ί. a se deosebi,
λουούδι a smulge petalele unei flori a se distinge d -ίζει από τους άλλους se
ξεφύλλισ-μα, -ματος, το subst. răsfoire deosebeşte de ceilalţi
ξεφυσ-ώ şi ξεφυσ-άω, -ησα v.i. 1. a răsufla 2. a ξεχώρισ-μα, -ματος, το subst. 1. separare, ale-
gâfâi 3. a se plânge gere, triere, deosebire 2. preferinţă, alegere
ξεφυτρ-ώνω, -ωσα v.i. (d. o plantă) 1. a răsări 2. ξεχωριστ-ός, -ή, -όμμ subst. 1. separat(-ă) 2. de-
a apărea, a se ivi brusc d από που -ωσε; de osebită), diferit(-ă), ales(-easă)
unde a apărut? ξεψαχν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξεψαχνισμένος ν.ί.
ξεφωνητό, το subst. strigăt, ţipăt, răcnet 1. a mânca carnea de pe un os 2. a trage de
ξεφων-ίζω, -ισα v.i. a striga, a ţipa, a zbiera, a limbă, a încerca să afle ceva
răcni // άδικα ~ ισα, δεν μ'άκουσε κανείς de- ξεψειρ-ιάζω, -ασα ν.ί. şi ν.ί. a (se) despăduchea
geaba am ţipat, nu m-a auzit nimeni ξεψύχισ-μα, -ματος, το subst. moarte, faptul de
ξέφωτο, το subst. luminiş a-şi da sufletul
ξεχαρβάλω-μα, -ματος, το subst. stricare, de- ξεψυχ-ώ şi ξεψυχ-άω, -ησα, ξεψυχισμένος v.i. şi
fectare fig. a-şi da sufletul, a muri
ξεχαρβαλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξεχαρβαλωμένος ξήλω-μα, -ματος, το subst. 1. descoasere 2. fig.
ν.ί. 1. a strica, a defecta 2. a distruge 3 .fig. a nimicire, dărâmare, demontare 3. demitere
strica ordinea, a dezorganiza (statul) ξηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ξηλωμένος I. ν.ί. l.a
ξεχασιάρ-ης, -α, -ικο adj. uituc(-ă), zăpăcit(-ă) descoase, a desface cusăturile 2. a demonta d ~
ξεχασμέν-ος, -η, -o subst. vezi ξεχνώ τα καγκέλα a demonta gratiile II. v.d.
ξεχειλ-ίζω, -ισα ν.ί. 1. (d. un lichid) a da pe din- -ώνομαι jig. a plăti, a cheltui
afară 2. a inunda ξημεροβραδιάζομαι v.r. a-şi petrece ziua şi
χεξείλισ-μα, -ματος, το subst. revărsare, inun- noaptea, a sta undeva ziua şi noaptea (mai ales
dare fără a lucra)
ξέχειλ-ος, -η, -o adj. (d. un vas) plin până la ξημέρω-μα, -ματος, το subst. răsăritul soarelui,
refuz d -o ποτήρι pahar plin până la refuz zorile, ivirea zilei d καλό trezire bună! /
ξεχείλω-μα, -ματος, το subst. deformare, lărgire noapte bună!
ξεχειλ-ώνω, -ωσα v.i. (d. o haină) a se deforma, ξημερώματα, τα adv. în zori, dimineaţa foarte
a-şi pierde forma, a se lărgi, a se lăbărţa devreme
ξεχειμ-άζω, -ασα şi ξεχειμων-ιάζω, -ιασα v.i. a ξημερώνει ν.impers. se crapă de ziuă, a răsări
ierna soarele, a se face ziuă d σηκώνεται πριν ~ se
ξεχερβ-ώνω, ξεχερσωμένος ν.ί. a defrişa scoală înainte de a se crăpa de ziua (cu noaptea
ξεχν-ώ şi ξεχν-άω, ξέχασα, ξεχάστηκα, în cap) d αύριο ~ Κυριακή mâine este dumi-
ξεχασμένος I. ν.ί. şi vi. 1. a uita; a nu-şi aminti nică d το καλοκαίρι ~ νωρίς vara se face ziuă
d ξέχασα τα γάντια μου mi-am uitat mânu- devreme
ξημερώνομαι - ξυλόγλυπτος 393
ξημερ-ώνομαι, -ώθηκα v.i. 1. a-1 prinde zorile 2. ξόβεργα, η subst. vargă / ramură înmuiată în clei
nu dorm toată noaptea pentru prins păsările
ξηρά, η subst. pământ uscat // στρατός -ς armata ξόδε-μα, -ματος, το subst. 1. cheltuială 2. con-
de uscat // δια - και δια θαλάσσης pe uscat şi sumare
pe mare ξοδ-εύω, -εψα, -εύτηκα, ξοδεμένος I. ν.ί. 1. a
ξηραίνω ωεζιωεζιωεζιωεζινβζί ξεραίνο cheltui 2. a supune la cheltuieli II. v.d. ξοδεύ-
ξήρανση, η subst. uscare, desecare ομαι (şi cu sensul) a cheltui peste măsură
ξηραντήριο, το subst. uscător ξόδεψη, η subst. com. consumul (unor produse
ξηρασία, η subst. 1. secetă, uscăciune 2. ariditate etc.)
ξηροδερμία, η subst. med. xerodermie ξόδι, το subst. înmormântare
ξηρός adj. vezi ξερός ξόμπλι, το subst. 1. model pentru împodobirea
ξι, το subst. xi, a paisprezecea literă din alfabetul unei ţesături 2. podoabă brodată, broderie
grec ξομπλιαστ-ός, -η, -o adj. brodat(-ă), împodo-
ξίγκι, το subst. grăsime animală, untură d αυτός biră)
βγάζει ~ κ'απ'την μύγα a scoate apă şi din ξοπίσω adv. înapoi, în urmă, în spate, după d
piatra seacă αφήνω ~ las în urmă
ξιδάτ-ος, -η, -o adj. păstrat(-ă) în / preparat(-ă) ξόρκι, το subst. descântec
cu oţet, oţetit(-ă) ξορκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξορκισμένος ν.ί. a
ξίδι, το subst. oţet descânta
ξινάρι, το subst. cazma, hârleţ ξουράφι/ξυράφι, το subst. 1. brici 2. fig. spirt,
ξιν-ίζω, -ισα, ξινισμένος v.t. şi v.i. a (se) înăcri, om foarte deştept
a (se) altera d η ξέστη -ει το γάλα căldura înă- ξοφλ-ώ şi ξοφλ-άω, -ησα, ξορφλημένος I. ν.ί. a
creşte laptele d το κρασί αρχίζει να -ει vinul achita, a plăti, a lichida (o datorie) d ~ τα χρέη
începe să se înăcrească d τα μούτρα μου a se μου mi-am achitat/lichidat datoriile d flg.
încrunta, a se posomori, a se strâmba ξοφλήσαμε ne-am ars II. v.i. a-şi pierde valoa-
ξινίλα, η subst. acreală, aciditate rea, capacitatea, a fi terminat
ξίνισ-μα, -ματος, το subst. acrire, înăcrire ξυλάγγουρο, το subst. 1. pepene necopt 2. bot.
ξινόγαλο, το subst. lapte acru tigvă 3.fig.om urât
ξινόμηλο, το subst. varietate de măr acrişor ξυλάδικο, το subst. depozit de cherestea
ξιν-ός, -ή, -ό adj. acru, acrişor, acidulat d ~ καρ- ξυλάνθρακας, o subst. cărbune de lemn, mangal
πός fruct acru d -o κρασί vin acrişor d μου ξυλ-άς, o (pl. -άδες) subst. cherestegiu
βγαίνει ~ se termină rău ξυλεία, η subst. cherestea
ξιπ-άζομαι, -άστηκα, ξιπασμένος v.d. afiîngâm- ξυλεμπβόριο, το subst. comerţ cu cherestea, cu
fat, a fi înfumurat, a fi orgolios, a fi(a deveni) lemne
trufaş, arogant ξυλέμπορος, o subst. cherestegiu, negustor de
ξιπασιά, η subst. îngâmfare, aroganţă, înfumu- cherestea
rare, trufie ξυλιά, η subst. bătaie cu băţul / mâna
ξιπασμέν-ος, -η, -o adj. îngâmfat(-ă), închipuit(-ă), ξυλ-ιάζω, -ιασα ν.ί. şi v.i. a înţepeni/a înlemni
încrezut(-ă), arogant(-ă) de frig d -ιασα απ'το κρύο am înţepenit de
ξιφασκία, η subst. scrimă frig
ξιφίας şi ξιφιός, o subst. zool. peşte-spadă ξυλίκι, το subst. joc de copii
ξιφοειδ-ής, -ής, -ές adj. // med. απόφυση apofiză ξύλιν-ος, -η, -o adj. de / din lemn d -o πόδι pi-
xifoidă cior de lemn
ξιφολόγχη, η subst. baionetă ξύλο, το subst. 1. lemn, bucată de lemn d κόβω
ξιφομαχία, η subst. duel -α tai lemne d αποθήκη -ων depozit de lemne
ξιφομάχ-ος, -o, -η subst. scrimer(-ă) 2. lemne pentru foc (pentru ars) d βάζω ~ στην
ξιφομαχ-ώ, -ησα v.i. a se duela φωτιά a pune lemne pe foc 3. obiect de lemn 4.
ξίφ-ος, -ους, το subst. sabie, spadă d ~ ξιφασκί- bătaie, ciomăgeală, cotonogeală d θα φας ~ ai
ας floretă să mănânci bătaie d τον έκανε μαύρο στο ~ 1-a
ξιφούλκηση, η subst. scoaterea sabiei(spadei) din snopit în bătaie
teacă ξυλόβιδα, η subst. şurub de lemn
ξιφουγκ-ώ, -ησα v.t. a scoate(a trage) sabia sau ξυλογλυπτική, η subst. sculptură în lemn
spada din teacă ξυλόγλυπτ-ος, -η, -o adj. sculptat(-ă) / cioplit(-ă)
ξόανο, το subst. 1. totem l.flg. om urât, prost în lemn
394 ξυλογραφία - ξώφαλτσα
ξυλογραφία, η subst. gravură în lemn, xilogra- ξύπν-ος, -α, -o adj. 1. treaz(-ă) l.fig. deştept
vură (-eaptă)
ξυλοδαρμός, o subst. 1. scandal mare însoţit de ξυπν-ώ şi -άω, -ησα v.t. şi v.i. a (se) trezi, a (se)
bătaie 2. bătaie cruntă deştepta, a (se) scula din somn
ξυλοδεσιά, η subst. schelă de lemn (la o con- ξυπολ-ιέμαι, -ύθηκα v.r. a se descălţa
strucţie) ξυπολυσιά, η subst. descălţare
ξυλοκερατιά, η subst. bot. roşcov(copac) ξυπόλυτ-ος, -η, -o adj. descălţat(-ă), desculţ(-ă)
ξυλοκέρατο, το subst. roşcovă(fruct) ξυράφι, το subst. brici
ξυλόκολλα, η subst. clei pentru lipit lemne ξυραφάκι, το subst. lamă de ras/de bărbierit
ξυλοκόπη-μα, -ματος, το subst. bătaie zdravănă
ξυλοκόπος, o subst. tăietor de lemne (în pădure) ξυρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξυρισμένος v.t. a rade, a
ξυλοκοπ-ώ, -άω, -ησα, -ήθηκα, ξυλοκοπημένος bărbieri
v.t. a bate zdravăn, a ciomăgi, a bate măr ξύρισ-μα, -ματος, το subst. ras, bărbierit
ξυλόκοτα, η subst. zool. becaţă ξυριστικ-ός, -ή, -ό de ras / bărbierit d -ή μηχανή
ξυλουργείο, o subst. tâmplărie, atelier de tâm- aparat de ras
plărie ξύσι-μο, -ματος, το subst. 1. răzătură, răzuială2.
ξυλουργική, η subst. dulgherie tăietură
ξυλουργικ-ός, -ή, -ό adj. de dulgherie ξύσ-μα, -ματος, το subst. talaş
ξυλουργός, o subst. dulgher ξυστά adv. foarte aproape d -στο έδαφος foarte
ξυλουργώ ν. i. (rar) a lucra tâmplărie aproape de pământ
ξυλοφάγος, o subst. 1. zool. xilofag 2. rindea, ξυστικ-ός, -ή, -ό adj. de răzuit d -ά μηχανίματα
teslă, râzătoare pt. lemn maşini de răzuit
ξυλόφωνο, το subst. muz. xilofon ξύστρα, η subst. ascuţitoare pentru creioane
ξυλώδ-ης, -ης, -ες adj. lemnos(-oasă) ξυστρί, το subst. ţesală
ξύνω, έξυσα, ξύστηκα şi ξύθηκα, ξυ(σ)μένος ν. t.
siv.;', l.a scărpina d ~ το κεφάλι μου mă scar- ξυστρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ξυστρισμένος ν. t. a ţe-
pin pe cap d ξύνεται εκεί που δεν τον τρώγει săla
a se amesteca unde nu-ifierbeoala 2. a răzui, a ξωθιά, η subst. zână, duh, arătare
freca cu ceva pentru a curăţa ξωκκλήσι, το subst. bisericuţă la ţară; paraclis
ξύπνη-μα, -ματος, το subst. 1. trezire, deşteptare ξωμερ-ίτης, o, -ίτισσα, η subst. locuitor(-oare)
(din somn) l.fig. trezire la realitate de la ţară; provincial(-ă), străin(-ă)
ξυπνητήρι, το subst. ceas deşteptător ξώπετσα adv. superficial, de suprafaţă d η σφαίρα
ξυπνητ-ός, -η, -o adj. treaz(-ă), cel(cea) care nu τον πήρε ~ glontele i-a atins pielea
doarme ξωτικό, το subst. arătare,fiinţăsupranaturală, duh
ξυπνητούρια, το subst. trezire, deşteptare d ξώφαλτσα adv. superficial, la suprafaţă, uşor d
καλά ~! bine că te-ai trezit! περνά ~ trece uşor
O o
O, o (όμικρον); (omicron) 1. A cincisprezecea li- όγκωμα, το subst. anat. excrescenţă
teră a alfabetului grecesc, vocală. 2. num. card. ογκώνομαι, ογκώ-θηκα, -μένος, %\v.intr. depo-
şi ord. O', o' (cu apex în dreapta sus) 70 sau al nent a creşte în volum
şaptezecilea, ,Ο, ,o (cu apex în stânga jos) οδαλίσκη, η subst. odaliscă, cadână
70.000 sau al şaptezeci miilea. 3. chim. O sim- οδ-εύω, -ευσα v.i. a merge spre, a se îndrepta
bolul chimic al oxigenului spre, a înainta către
o art. hot. proclitic mase. sg. d ~ άνθρωπος οδήγη-μα, -ματος, το şi οδήγηση, η subst. con-
o! interj, o! care arată mirare ducere (a unui vehicul) d άδεια -ματος permis
όαση, η subst. şi flg. oază de conducere
οβάλ adj. invar, oval οδηγ-ητής, o, -ήτρια, η subst. 1. conducător
οβελίας, o subst. miel la frigare (-oare), îndrumător(-oare) 2. d Οδηγήτρια în-
οβελίσκος, o subst. obelisc drumătoare, denumire dată Maicii Domnului
οβελός, o subst. 1. frigare 2. bară orizontală care οδηγί-α, η subst. 1. mod de întrebuinţare d διά-
marchează un paragraf dintr-un text antic pen- βασες τις -ες χρήσης; ai citit modul de între-
tru a arăta că nu este autentic buinţare? 2. directivă, instrucţiune, indicaţie d
οβίδα, η subst. obuz του έδωσε ξεκάθαρες -ες i-a dat instrucţiuni
οβιδοβόλο, το subst. obuzier clare
οβολός, o subst. 1. obol, monedă antică 2. flg. οδηγ-ός, o şi η subst. 1. ghid d οι τουρίστες εί-
mică contribuţie bănească, obol χαν για -ό έναν ντόπιο turiştii au avut ca ghid
ογδόη, η subst. octavă un localnic 2. conducător(-oare) auto / şofer 3.
ογδοηκονταετία, η subst. perioadă de optzeci de (numai fem.) cercetaşă, tânără membră a orga-
ani nizaţiei de cercetaşi
ογδοηκοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al optzecilea οδηγός, o subst. ghid (turistic)
ογδόντα num. card. optzeci οδηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, οδηγημένος v.t. l.a că-
ογδοντάρ-ης, o, -α, η subst. persoană în vârstă lăuzi, a ghida 2. a însoţi, a petrece pe cineva 3.
de optzeci de ani
a conduce un automobil / un vehicul 4. flg. a
ογδονταριά (καμιά) subst. (vreo) optzeci
ογδοντάχρον-ος, -η, -o adj. care ţine de optzeci duce pe cineva spre ceva
de ani οδικ-ός, -ή, -ό I. adj. rutier(-ă) // -ός κώδικας
όγδο-ος, -η, -o num. ord. al optulea, a opta d cod rutier d -ό δίκτυο reţea rutieră II. adv. (-ώς)
Ερρίκος o ~ Henric al optulea pe cale rutieră / cu automobilul
ογκόλιθος, o subst. bloc mare de piatră οδογέφυρα, η subst. viaduct
ογκολογία, η subst. med. oncologie οδοδείκτης, o subst. indicator rutier
ογκολογικ-ός, -ή, -ό subst. oncologic(-ă) οδοιπορία, η subst. mers pe jos d μετά από ~
ογκολόγος, o subst. med. oncolog τριών ωρών după trei ore de mers pe jos
ογκομετρία, η subst. volumetrie οδοιπορικά, τα subst. chetuieii de deplasare,
ογκομετρικ-ός, -ή, -ό adj. volumetric(-ă) diurnă
ογκόπαγος, o subst. aisberg, gheţar οδοιπορικό, το subst. note de călătorie
όγκος, o subst. 1. masă, volum d άμορφος ~ masă οδοιπορικ-ός, -ή, -ό adj. de călătorie / voiaj d
informă d μεγάλος ~ volum mare 2. flg. im- -ός σάκκος geantă de voiaj d -ά ενδύματα
portanţă, prestigiu 3. med. tumoare, umflătură haine de călătorie
d καλοήθης ~ tumoare benignă d κακοήθης ~ οδοιπόρ-ος, -o, -η subst. călător(-oare), dru-
tumoare malignă meţ(-eaţă)
ογκρατέν adj. invar, culin. au gratin οδοιπορώ v.i. a călători pe jos
ογκώδ-ης, -ης, -ες adj. voluminos(-oasă), gros(-oa- οδοκαθαριστής, o subst. 1. măturător de stradă
să), greoi(-oaie) 2. gunoier
396 οδομαχία - οικογενειακός
οδομαχί-α, η subst. luptă de stradă // σφοδρές όζος, o subst. 1. bot. nod, ochi de plante 2. med.
-ες intense lupte de stradă nodul
οδοντιατρείο, το subst. cabinet stomatologic οθόνη, η subst. ecran d η μικρή ~ micul ecran /
οδοντογίατρική, η subst. med. stomatologie televiziune d η μεγάλη ~ marele ecran / cinema
οδοντιατρικ-ός, -ή, -ό adj. de stomatologie, de οθωμανικ-ός, -ή, -ό adj. otoman(-ă)
dentistică d -ή σχολή facultatea de medicină οίδα ν. înv. a şti, a cunoaşte d ουκ ~ τον άνθρω-
dentară / stomatologie πον nu-1 cunosc pe acest om d τις οίδε; cine
οδοντίατρος, o, η şi οδοντογιατρός subst. ştie? d o Κύριος οίδε Dumnezeu ştie
medic stomatolog, dentist οίδη-μα, -ματος, το subst. edem
οδοντικ-ός, -ή, -ό adj. 1. dentar, dental, referitor οιδηματώδ-ης, -ης, -ες adj. edematos
la dinţi 2. consoanele dentale τ, δ, θ οιδιπόδειο (σύμπλεγμα), το subst. psih. com-
οδοντόβουρτσα, η subst. periuţă de dinţi plex oedipian
οδοντογλυφίδα, η subst. 1. scobitoare 2. flg. om οίηση, η subst. înfumurare, îngâmfare, trufie
foarte slab d αδύνατος σαν ~ slab ca o sco- οικειοθελ-ής, -ής, -ές adj. voluntar, de bună
bitoare voie, nesilit(-ă)
οδοντόκρεμα şi οδοντόπαστα, η subst. pastă de οικειοποίηση, η subst. însuşire, acaparare, uzur-
dinţi pare
οδοντοστοιχεία, η subst. 1. dantură 2. proteză οικειοποι-ούμαι, -ήθηκα v.r. a-şi însuşi, a aca-
dentară // τεχνητή ~ proteză dentară para, a uzurpa, (fig.) a pune mâna pe, a lua cu
οδοντοτεχνία, η subst. tehnică dentară forţa d -ήθηκε το υπάρχοντά μου şi-a însuşit
οδοντοτεχνίτης, o subst. tehnician dentar bunurile mele d οικειοποιήθηκε τήν περι-
οδοντοφυΐα, η subst. creşterea dinţilor, dentiţie ουσία του αδελφού του a pus mâna pe averea
οδοντωτ-ός, -ή, -ό adj. dinţat(-ă) d -ός τροχός fratelui său d ~ τόν τίτλον a uzurpa titlul
roată dinţata οικεί-ος, -α, -o adj. 1. familial(-ă), de familie d
οδοποιία, η subst. construire şi întreţinere a dru- pl. οι -oi cei din familie; prieteni apropiaţi 2.
murilor / şoselelor cunoscut(-ă) 3. (d. un prieten) intim(-ă) 4. po-
οδός, η subst. 1. stradă, (şi flg.) drum, şosea d triviră) // η -α λέξη cuvântul potrivit
μένει στην -ό Σταδίου locuieşte pe strada Sta- οικείος, o subst. 1. rudă apropiată 2. prieten
diou d στη μέση της οδού în mijlocul străzii d οικειότητα, η subst. 1. familiaritate, prietenie
αμαξιτή ~ drum carosabil d μικρή ~ străduţă strânsă 2. intimitate
d δια στοματικής οδού pe cale bucală d Ιερά οίκη-μα, -ματος, το subst. locuinţă d ~ γερόν-
Οδός Calea Sacră d η ~ της σωτηρίας calea των azil de bătrâni
mântuirii d η τετριμενη ~ calea bătătorită / a οικία, η subst. casă, locuinţă, domiciliu // o φί-
rutinei d μέση ~ calea de mijloc d δια διπλω- λος μας γυρεύει ~ prietenul nostru caută lo-
ματικής ~ pe cale diplomatică d înv. αι οδοί cuinţă d επιστρέφει στην ~ του se întoarce la
του Κυρίου căile Domnului domiciliul său
οδόσημο, το subst. piatră kilometrică οικιακά, τα subst. 1. treburi casnice 2. flg. gos-
οδόστρω-μα, -ματος, το subst. asfalt podărie
οδοστρωτήρας, o subst. tăvălug, compresor οικιακ-ός, -ή, -ό adj. casnic(-ă), gospodăresc
οδόφραγ-μα, -ματος, το subst. baricadă d στήνω (-ească) d -ή βοηθός menajeră
~ridico baricadă οικισμός, o subst. 1. aşezare 2. cătun// παραθα-
οδύνη, η subst. durere profundă d ψυχική ~ du- λάσσιος ~ mică aşezare pe ţărmul mării
rere sufletească οικιστής, o subst. înv. fondator de oraş / colonie
οδυνηρ-ός, -ή, -ό adj. foarte dureros(-oasă), sfâ- οικιστικ-ός, -ή, -ό adj. urban(-ă), de construcţii
şietor(-oare), cumplit(-ă), care produce mare οικογένεια, η subst. familie // πολυάριθμη ~
durere /fizicăşi psihică familie numeroasă // έχουν ευτυχισμένη ~ au
οδυρμός, o subst. lamentare, lamentaţie un menaj fericit // παιδί απο καλή ~ copil de
οδύρομαι v.r. a se lamenta, a se văicări, a se jeli familie bună // o σκύλος ανήκει στη μεγάλη ~
οδύσσεια, η subst. odisee; peripeţii; necazuri των θηλαστικών câinele aparţine marii familii
οζαίνα, η subst. med. ozenă a mamiferelor
όζ-ον, -οντος, το subst. chim. ozon d το στρώμα οικογενειακ-ός, -ή, -ό adj. familial(-ă), de fami-
του -οντος stratul de ozon lie // -ό συμβούλιο consiliu de familie // -ή
σκηνή scenă familială
οικογενειάρχης - οινολογία 397
οικογενειάρχης, ο subst. cap de familie, tată de οικονομ-ώ şi (οι)κονομ-άω, -ησα, -ήθηκα,
familie // είναι καλός ~ este un bun tată de fa- (οι)κονομημένος v.t. l.a câştiga bine / mult 2.
milie a găsi, a-şi cumpăra II που -ησες αυτό το βι-
οικοδεσπότης, o, οικοδέσποινα, η subst. 1. stă- βλίο; unde ai găsit cartea asta? 3. a da (cuiva)
pânul(-a) casei // θα σου -ήσω μερικά χρήματα ο să-ţi dau
οικοδομή, η subst. clădire, edificiu, construcţie // nişte bani (οι)κονομημένος ca adj. bogat(-ă),
άδεια -ς permis de construcţie cu stare, înstărit(-ă),/am. pricopsit(-ă)
οικοδόμη-μα, -ματος, το subst. şi fig. edificiu, οικόπεδο, το subst. teren de construcţii
clădire οικοπεδούχος, o subst. proprietarul unui teren
οικοδόμηση, η subst. 1. construcţie, construire 2. pentru construcţii
edificare οικοπεδοφάγος, o subst. cel care-şi însuşeşte /
οικοδομήσιμ-ος, -η, -o adj. construibil(-ă) uzurpă / încalcă terenul altuia
οικοδομικ-ός, -ή, -ό adj. 1. referitor la construc- οίκος, o subst. 1. înv. casă, locuinţă, domiciliu d
ţie, bun pentru construcţie, de construcţie d -ά κατ" οίκον έρευνα percheziţie la domiciliu 2.
υλικά materiale de construcţie 2. alcătuit(-ă) clădire, casă cu anumită destinaţie: eclesias-
din clădiri / construcţii d ~ τετράγωνο cvartal tică, comercială etc. // o Λευκός ~ Casa Albă
de clădiri d οίκος του θεού biserica, casa Domnului // ~
οικοδόμος, o subst. 1. zidar 2 . f i g . creator τυφλών azil pentru orbi // εκδοτικός ~ editură
οικοδομ-ώ, -ησα, -ήθηκα, οικοδομημένος V.t. // ~ ανοχής casă de toleranţă d ~ μόδας casă
1. a clădi, a construi, flg. II ~ στην άμμο a de mode 3. neam, familie, dinastie d κατάγε-
clădi (a construi) pe nisip 2.flg. a crea ται απ' τον οίκο των Αψβούργων se trage
οικοκυρική, η şi οικοκυρικά, τα subst. cunoş- din casa de Habsburg d o βασιλικός ~ casa
tinţe de gospodărie / menaj regală
οικολογία, η subst. ecologie οικόσημο, το subst. blazon
οικολογικ-ός, -ή, -ό adj. ecologic(-ă) οικόσιτ-ος, -η, -o adj. de casă (d. animale) // η
οικολόγ-ος, -o, -η subst. ecologist, ecolog γάτα είναι -o ζώο pisica este animal de casă
οικονομία, η subst. 1. economie d ~ χρόνου οικοσκευή, η subst. veselă, mobilier etc. (obiecte
economie de timp d κάνω -ες a face economii dintr-o casă)
// ξέρει από ~ ştie săfiechibzuit d ιδιωτική / οικοσίστη-μα, -ματος, το subst. ecosistem // να
εθνική / φιλελεύθερη / κατευθυνόμενη ~ eco- μη χαλάσουμε την ισορροπία του -ματος să
nomie privată/ naţională/ liberă/ dirijată 2.pl. nu stricăm echilibrul ecosistemului
οικονομίες, οι (şi cu sensul) economii, banii οικοτεχνία, η subst. muncă la domiciliu
depuşi la casa de economii / bancă οικοτροφείο, το subst. 1. internat (şcolar), pensi-
οικονομικά, τα subst. stare / situaţie financiară on 2. pensiune
(a unei persoane, ţări / stat) d το ~ του πάνε οικότροφ-ος, -o, -η subst. 1. elev(-ă) aflat(-ă) în
καλά are o starefinanciarăbună // το υπουρ- internat / pension d ~ μαθητής elev intern 2.
γείο οικονομικών ασχολείται με τα ~ του persoană care trăieşte într-o pensiune
κράτους ministerul definanţese ocupă de si- οικουμένη, η subst. întreg pământul, lumea, uni-
tuaţia / starea financiară a statului 2. ştiinţa fi- versul
nanţelor,finanţed σπουδάζω ~ studiez finan-
ţele / ştiinţa finanţelor οικουμενικ-ός, -ή, -ό adj. 1. mondial(-ă) 2. pol.
οικονομικ-ός, -ή, -ό adj. 1. economic(-ă), ief- de unitate naţională // -ή κυβέρνηση guvern de
tin(-ă) // αυτή η αγορά είναι πιο -ή această unitate naţională 3. ecumenic(-ă) // -η σύνοδος
piaţă este mai ieftină 2. definanţe,financiar(-ă) sinod ecumenic
d o υπουργός των -ών ministrul definanţe// οικουμενικότητα, η subst. caracter universal
-ή εφορεία administraţia financiară οίκτ-ος, o subst. 1. compasiune, milă, compăti-
οικονομολόγ-ος, -o, -η subst. economist(-ă) mire // άξιος -ου demn de milă d προκαλεί -o
οικονόμ-ος, o, -α, η subst. persoană economă, îţi stârneşte milă 2. dispreţ
chibzuit(-ă), cumpătat(-ă) // είναι πολύ ~ este οικτρ-ός, -ή, -ό adj. nenorocit(-ă), jalnic(-ă),
foarte econom / cumpătat trist(-ă), vrednic(-ă) de milă, lamentabil(-ă) //
οικονόμ-ος, -o, -η subst. administrator(-oare), σε -ή κατάσταση în stare jalnică // -ό θέαμα
intendent(-ă) II o ~ του σπιτιού intendentul spectacol deplorabil // -ό τέλος sfârşit lamen-
casei II o ~ αυτού του ιδρύματος adminis- tabil
tratorul acestei fundaţii οινολογία, η subst. oenologie
398 οινολογικός - ολιγαρχία
οινολογικ-ός, -ή, -ό adj. oenologic(-ă) d -ό οκταετία şi οχταετία, η subst. perioadă de timp
εργαστήριο laborator eonologic de opt ani
οινολόγος, ο subst. oenolog, specialist în vinuri οκτακόσ-ιοι şi οχτακόσ-ιοι, -ιες, -ια num. opt
οινομαγειρείο, το subst. birt, ospătărie sute
οινοπαραγωγός, o subst. podgorean, viticultor οκτακοσιοστ-ός şi οχτακοσιοστ-ός, -ή, -ό num.
οινόπνευ-μα, -ματος, το subst. alcool, spirt d card. al opt sutelea
καθαρό ~ alcool pur / rafinat οκταμελ-ής, -ής, -ές adj. alcătuit(-ă), format(-ă)
οίνοπνευματικ-ός, -ή, -ό adj. alcoolic(-ă), spir- din opt membri d ~ επιτροπή comisie alcătuită
tos(-oasă) din opt membri
οινοπνευματώδ-ης, -ης, -ες adj. care conţine al- οκτάμην-ος, -η, -o şi οχτάμηνος adj. care are
cool, alcoolic(-ă), spirtos(-oasă) // -η ποτά durata sau vârsta de opt luni
băuturi alcoolice οκταπλασ-ιάζω şi οχταπλασ-ιάζω, -ίασα, οκ-
οινοποιείο, το subst. fabrică pentru producerea ταπλασιασμένος şi οχταπλασιασμένος v.t. a
vinului; distilerie face de opt ori mai mult sau mai mare
οινοποιία, η subst. vinifîcare οκταπλασιασμός şi οχταπλασιασμός, o subst.
οινοποσία, η subst. consum exagerat de alcool mărire de opt ori / înmulţire cu opt
οίνος, o subst. înv. vin οκταπλάσι-ος, -α, -o şi οχταπλάσι-ος, -α, -o
οινοχόη, η subst. oenochoe, vas antic num. de opt ori mai mare sau de opt ori mai
οινοχόος, o subst. antic, paharnic mult
οισοφαγικ-ός, -ή, -ό adj. esofagian(-â), de eso- οκτάπλευρο, το subst. figură geometrică cu opt
fag feţe
οισοφάγος, o subst. esofag οκτάστιχο, το subst. strofă cu opt versuri
οκτασύλλαβ-ος, -η, -o adj. alcătuit(-ă) / for-
οισοφαγίτιδα, η subst. med. esofagitâ
mat(-ă) din opt silabe
οιστρογόν-ος, -α, -o adj. med. estrogen(-ă) d -ες οκτάτευχος, η subst. primele opt cărţi ale
ορμόνες hormoni estrogeni Bibliei, Vechiul Testament, Octoteuh
οίστρος, o subst. 1. (în creaţia artistică) vervă, in- οκτάωρ-ος, -η, -o şi οχτάωρ-ος, -η, -o adj. care
spiraţie d ποιητικός ~ inspiraţie poetică 2. durează opt ore, de opt ore d -η εργασία
med. estru, ciclu menstrual (estral) 3. zool. pe- muncă de opt ore
rioada de rut 4. zool. entomol. insecta strechia- οκτώ şi οχτώ num. opt
oilor οκτωβριαν-ός, -ή, -ό adj. de octombrie
οιωνός, o subst. augur d καλός ~ semn bun (de Οκτώβρης şi Οκτώβριος, o subst. luna Octom-
bun augur) brie, (pop.) brumărel
οιωνοσκοπία, η subst. (ist.) în Grecia antică, οκτώηχος, η subst. rel. octoih
prevestire, prezicere ολάκερ-ος, -η, -o I. adj. întreg(-eagă), neştirbit(-
οιωνοσκόπος, o subst. ist. 1. augur 2. prezicător ă), tot(toată) d τό ξέρει -η η πόλη ştie tot
/ ghicitor 3. (la romani) haruspiciu oraşul d -ος μισθός leafa întreagă II. adv. (-a)
οκά, η subst. oca (veche măsură de greutate de în întregime
1280 grame) fig. d με την ~ cu ocaua (foarte ολέθρι-ος, -α, -o adj. 1. dezastruos(-oasă), catas-
mult) trofală) d -a απόφαση hotărâre dezastruoasă
οκαρίνα, η subst. muz. ocarină 2. sinistru(-ă) d -a σχέδια planuri sinistre
οκλαδόν adv. (aşezat) cu picioarele încrucişate όλεθρος, o subst. 1. catastrofă, dezastru, ruină to-
οκνηρία, η subst. lene, lenevie, trândăvie tală d πηγαίνει προς τον -o merge spre dezas-
οκνηρ-ός, -ή, -ό adj. leneş(-ă), trândav(-ă), trân- tru (se îndreaptă spre o ruină totală) 2. distru-
tor(-ă) gere, nimicire, devastare
οκνόζωο, το subst. zool animalul numit leneş ολημερίς adv. toată ziua; în tot cursul zilei d ~
οκριβάντας, o subst. şevalet στόν πόλεμο toată ziua la război
οκτάβα, η subst. muz. octavă ολιγάριθμ-ος, -η, -o adj. în număr mic; puţin
οκτάγωνο, το subst. octogon numeros(-oasă), puţin(-ă) d -ος πλήθος mulţi-
οκτάδα şi οχτάδα, η subst. opt unităţi (bucăţi) me puţin numeroasă
οκτάεδρο, το subst. octaedru ολιγαρκ-ής, -ής, -ές adj. care se mulţumeşte cu
οκταετ-ής, -ής, -ές adj. de opt ani; în vârstă (du- puţin, modest(-ă)
rată) de opt ani d o ~ γιος της fiul ei în vârstă ολιγαρχία, η subst. şi fig. oligarhie d ~ του
de opt ani πλούτου oligarhia bogăţiei (a celor bogaţi)
ολιγαρχικός - ολομόναχος 399
ολιγαρχικ-ός, -ή, -ό I. adj. oligarhic(-ă) d -ή ολόγιομο adj. astr. φεγγάρι, το lună plină
κυβέρνηση guvernare oligarhică II. subst. par- ολόγραμ-μα, -ματος, το subst. hologramă
tizan al sistemului oligarhic de guvernare ολογραφία, η subst. holografie
ολιγοήμερ-ος, -η, -o adj. 1. cel (cea) care durea- ολογράφ-ος, -η, -o I. adj. olograf(-ă) d -η δια-
ză puţine zile 2. de câteva zile d -η εκδρομή θήκη testament olograf d -o γράμμα scrisoare
excursie de câteva zile olografă II. adv. (-ως) fără prescurtări
ολιγόλεπτ-ος, -η, -o adj. care durează câteva ολόγυμν-ος, -η, -o adj. gol-goluţ (goală-goluţă)
minute, de câteva minute d -η τηλεφωνική ολόγυρα adv. 1. înjur, jur-împrejur 2. pe o rază
συνδιάλεξη convorbire telefonică de câteva mare
minute ολοένα adv. din ce în ce, mereu // ~ και χειρό-
ολιγομελ-ής, -ής, -ές adj. alcătuit(-ă), format(-ă) τερα πηγαίνει merge din ce în ce mai rău
din puţini / câţiva membri ολοήμερ-ος, -η, -o I. adj. care durează toată ziua
ολίγ-ος, -η, -o adj. (înv.) puţin(-ă), mic(-ă) d / întreaga zi; de o zi // -o ταξίδι excursie de o
προ -ου nu de mult, acum câtva timp zi II. adv. (-a) toată ziua
ολιγοσέλιδ-ος, -η, -o adj. cu puţine pagini // -o ολοίδ-ιος, -ια, -io adj. identic(-ă), exact(-ă), la
βιβλίο carte cu puţine pagini fel
ολιγοφρένεια, η subst. med. oligofrenie, debili-
tate / alienare mintală ολόισ-ιος, -ια, -ιο I. adj. 1. drept(-eaptă), verti-
ολιγοφρεν-ής, -ής, -ές adj. med. oligofren(-ă), cală) 2 . f i g . direct(-ă) 3. geom. rectiliniu(-e)
II. adv. (-ια) drept înainte
alienat(-ă) / debil(-ă) mintal
ολοκάθαρα adv. în mod clar / limpede / lămurit
ολιγωρία, η subst. nepăsare, indiferenţă
ολοκαίνουργ-ος, -η, -o adj. nou-nouţ(-ă), nou(-ă)
ολιγωρ-ώ, -ησα v.t. şi i. a nu-i păsa (de ceva), a-i
de tot
fi indiferent
ολικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. total(-ă), general(-ă), ολοκαύτω-μα, -ματος, το subst. holocaust
complet(-ă), deplin(-ă) d -ή έκλειψη eclipsă ολόκληρ-ος, -η, -o I. adj. întieg(-agă), complet(-ă)
totală d -ή καταστροφή distrugere completă d d μιά -η στρατιά o întreagă armată d περίμενα
-ό χάος haos general II. adv. (-ά) în totalitate, ένα -o έτος am aşteptat un an întreg II. loc.
complet, pe deplin adv. εξ ολοκλήρου în întregime, total, complet
ολισθ-αίνω, -ησα ν. 1. a aluneca, a derapa d ~ d καταστράφηκε ~ ~ s-a ruinat complet d ~ ~
στον πάγο a aluneca pe gheaţă 2. a se rosto- αφοσιωμένος devotat total III. adv. (-a) în
goli, a se prăvăli, a se prăbuşi 3.flg. a cădea (în întregime, pe de-a-ntregul, tot
păcat) ολοκλήρω-μα, -ματος, το subst. mat. integrală
ολίσθη-μα, -ματος, το subst. 1. alunecare, dera- ολοκληρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ολοκληρωμένος
pare 2. fig. greşeală; pas greşit d σοβαρό ~ I. v.t. 1. a întregi, a completa // -ωσε τις σπου-
greşeală gravă δές του şi-a completat studiile 2. a termina 3.
ολισθηρ-ός, -ή, -ό I. adj. alunecos(-oasă) d -ή mat. a integra II. v.r. -ώνομαι a se consacra d
πλαγιά pantă alunecoasă II. adv. (-ά) -ώθηκε σαν επιστήμονας s-a consacrat ca om
ολκής sau μεγάλης ολκής loc. adj. de mare im- de ştiinţă
portanţă d είναι άνθρωπος ~ este un om foarte ολοκλήρωση, η subst. terminare, încheiere d ~
important / foarte capabil των εργασιών terminarea lucrărilor
όλκιμ-ος, -η, -o adj. ductil(-ă) ολοκληρωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. total(-ă), com-
ολλανδικ-ός, -ή, -ό adj. olandez(-ă), de / din pletă), deplin(-ă) // -ή ήττα înfrângerea totală
Olanda d -ή νίκη victorie (biruinţă) deplină 2. totali-
όλμος, o subst. milit. mortier tar(-ă) d -ό καθεστώς regim totalitar
ολ(ο)- element de compunere denotând : „totali- ολοκληρωτισμός, o subst. totalitarism
tate", „întreg" sau cu rol de intensificare ολόμαλλ-ος, -η, -o adj. din lână pură, (fam.) lâ-
όλο adv. tot, încontinuu, mereu d ~ και πιο nă-n lână
πολύ tot mai mult d ~ και χειρότερο tot mai ολομέλεια, η subst. plen; sesiune plenară d η ~
rău // κάνει ~ λάθη face mereu greşeli d ~ της βουλής sesiune plenară a parlamentului d
κλαίει plânge încontinuu d είναι ~ κακία e η ~ των βουλευτών plenul deputaţilor
plin de răutate ολομέταξ-ος, -η, -o adj. de / din mătase pură // -
όλο, το subst. tot, totalitate, ansamblu d το ~ o φόρεμα rochie (în întregime) din mătase
κόστισε χίλιες δραχμές totul a costat o mie de ολομόναχ-ος, -η, -o adj. singur-singurel, sin-
drahme gur(-ă) de tot
400 ολονυχτιά - ομίχλη
ολονυχτιά şi ολονυκτία, η subst. 1. veghe, ve- ομάδα, η subst. grup, grupare, grupă, echipă d
ghere, priveghere, trezie 2. relig. slujbă religi- μιά - τουριστών un grup de turişti d ποδοσ-
oasă care durează toată noaptea φαιρική ~ echipă de fotbal d ~ αίματος grupă
ολονύκτι-ος şi ολονύχτι-ος, -α, -o adj. acel sanguină d φασιστική ~ grupare fascistă
(aceea) care durează toată noaptea / întreagă ομαδάρχ-ης, o, -ισσα, η subst, conducător(-oa-
noapte re), şef(-ă) de grup/grupare
ολονυχτίς adv. toată noaptea, întreaga noapte, pe ομαδικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. grup, colectiv(-ă), de
toată durata nopţii, în tot timpul nopţii echipă d -ή εργασία muncă colectivă d -ό
ολόρθ-ος, -η, -o adj. acel (aceea) care stă drept δείπνο cină în grup 2. în masă d -ές σφαγές
în picioare; drept(-eaptă) // στεκόταν -ος μπ- măceluri în masă II. adv. (-ά) în grup, cu toţii
ροστά στην πόρτα stătea drept în picioare, în ομαλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. neted(-ă), plat(-ă), lip-
faţa uşii sită) de asperităţi, plan(-ă) d -ή επιφάνεια
όλ-ος, -η, -o adj. 1. tot / toată, întreg(-eagă) d σε suprafaţă netedă d -ό έδαφος teren plan (plat)
περίμενα -η την νύχτα te-am aşteptat toată 2. fig. normal(-ă),firesc(-ească),obişnuit(-ă),
noaptea // -η η Ελλάδα întreaga Grecie d απ'- regulat(-ă) d -ός άνθρωπος om normal // -ή
η την καρδιά din toată inima // -ος o κόσμος συμπεριφορά purtarefireascăgram. d -ό ρήμα
întreaga lume d -οι κι -οι ήταν δέκα άνθρω- verb regulat II. adv. (-ά) în mod normal, firesc
ποι erau de toţi zece oameni d είναι καλός ομαλότητα, η subst. normalitate, regularitate
γιά -α este bun la toate d με -α αυτά cu toate όμβρι-ος, -α, -o adj. de ploaie, pluvial(-ă) d -o
acestea d -a κι -α! asta nu se poate! νερό apă de ploaie
ολοστρόγγυλ-ος, -η, -o adj. cu totul rotund(-ă) ομελέτα, η subst. omletă
ολοσχερ-ής, -ης, -ες adj. întreg(-eagă), integral(-ă), ομήγυρη, η subst. adunare, reuniune, întrunire,
total(-ă) societate
ολόσωμ-ος, -η, -o adj. care acoperă tot corpul d ομηρία, η subst. captivitate; prizonierat
-o μαγιό costum de baie întreg 2. întreg(-eagă) ομηρικ-ός, -ή, -ό adj. 1, homeric(-ă) d -ό έργο
d -o άγαλμα statuie care reprezintă pe cineva operă homerică d τα -ά έπη epopeile homerice
în întregime d το ομηρικό ζήτημα problema paternităţii
ολοταχώς adv. cu toată viteza; cu mare viteză operelor homerice 2. foarte puternic(-ă) d -ό
ολότελα adv. cu totul, în întregime d αυτός o γέλοιο râs homeric (râs foarte puternic) d -ός
άνδρας είναι πια - δικός της acest bărbat καβγάς scandal (mare) de mari proporţii
este de-acum cu totul al ei ομηρ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. savant(-ă) care
se ocupă cu studiul epopeilor homerice
ολότητα, η subst. totalitate, ansamblu
όμηρ-ος, o subst. ostatic d οι τρομοκράτες πή-
ολοφάνερ-ος, -η, -o adj. clar(-ă), limpede, evi- ραν -ους teroriştii au luat ostatici
dentă), vădit(-ă), fig. care'sare în ochi // η όμικρον, το subst. omicron, litera o, cea de a cinci-
αφοσίωση του είναι -η devotamentul lui este sprezecea literă a alfabetului grecesc
evident dflg. μα, είναι -o! dar, sare în ochi! ομιλ-ητής, -o, -ήτρια, η subst. vorbitor, confe-
ολοχρονίς adv. în tot anul, în tot cursul anului renţiar, orator
ολόχρυσ-ος, -η, -o adj. din aur masiv ομίλητικ-ός, -ή, -ό adj. guraliv(-ă), vorbăreţ
ολόψυχ-ος, -η, -o I. adj. din tot sufletul II. adv. (-eaţă)
(-a) din tot sufletul, din toată inima, în mod ομιλία, η subst. 1. conferinţă, discurs, alocuţiune
sincer d σου εύχομαι ~ να πετύχεις îţi urez d μια επιτυχημένη ~ un discurs reuşit 2. vorbi-
din tot sufletul să reuşeşti re, dicţiune d η ~ του είναι βραδεία vorbirea
ολυμπιάδα, η subst. olimpiadă lui este lentă d η ~ του είναι ελαττωματική
ολυμπιακ-ός, -ή, -ό adj. olimpic(-ă) d oi -oi dicţiunea lui este defectuoasă 3. conversaţie,
αγώνες jocurile olimpice d το -ό στάδιο sta- convorbire, taifas, cozerie d παίρνω μέρος
dionul olimpic στην ~ a lua parte la conversaţie d του αρέσει
ολυμπιονίκ-ης, o, η subst. campion olimpic πολύ η ~ îi place foarte mult taifasul 4. relig.
ολύμπι-ος, -α, -o adj. 1. olimpian(-ă) 2.fig. mă- omelie, predică bisericească
reţ(-eaţă), impunător(-oare), maiestuos(-oasă) όμιλος, o subst. 1. grup, adunare, reuniune d
ολυμπισμός, o subst. olimpism, spirit olimpic μαζεύτηκε ένας ~ s-a adunat un grup 2. aso-
ολωσδιόλου adv. întrutotul, completamente, cu ciaţie, club; cenaclu d ναυτικός ~ club nautic
totul, în întregime d τον ξέχασα ~ l-am uitat d κυνηγετικός ~ asociaţie cinegetică
cu totul ομίχλη, η subst. ceaţă, negură, pâclă
ομιχλώδης - όμορφος 401
ομιχλώδ-ης, -ης, -ες adj. ceţos(-oasă), pâclos(-oa- ομοιότητα, η subst. similitudine, asemănare //
să), neguros(-oasă) d -ης καιρός vreme ceţoasă μεταξύ τους υπάρχει μιά καταπληκτική ~
ομο- element de compunere denotând: „identi- între ei există ο asemănare uimitoare d ανά-
tate", „ceva în comun", „ceva împreună" μεσα σ'αυτό τά δύο πράγματα δέν υπάρχει
ομοβροντία, η subst. salvă καμιά ~ între aceste două lucruri nu există nici
ομογάλακτ-ος, -η, -o adj. de la aceeaşi mamă, o similitudine d η ~ τους είναι τέλεια ase-
(d. frate, soră) de lapte mănarea lor este perfectă
ομογένεια, η subst. 1. provenienţă / origine co- ομοίω-μα, -ματος, το subst. efigie
mună 2. comunitate grecească într-o anumită ομοιωματικά, τα subst. pl. ghilimele care indică
ţară repetiţia
ομογεν-ής, -ής, -ες adj. 1. de aceeaşi speţă, de ομόκεντρ-ος, -η, -o adj. (d. cercuri) fiz. homo-
aceeaşi origină, de acelaşi fel 2. conaţional(-ă) centric(-ă), mat. concentric(-ă)
3.fig. omogen(-ă) ομολογητής, o subst. relig. mărturisitor(-oare)
ομόγλωσσ-ος, -η, -o adj. care vorbeşte de ace- ομολογί-α, η subst. 1. declaraţie, confidenţă d
eaşi limbă έκαμε πλήρη ~ των εγκλημάτων του a făcut
ομόγνωμ-ος -η -o adj. care este de aceeaşi părere o declaraţie completă a crimelor sale 2. mărtur-
ομόδοξ-ος, -η, -o adj. 1. care are acelaşi opinii isire 3. econ. obligaţiune d αγόρασε -ες του
cu un altul 2. care este de aceeaşi religie; core- κράτους a cumpărat obligaţiuni de stat
ligionară) ομολογιακ-ός, -ή, -ό adj. de obligaţiuni
ομοεθν-ής, -ής, -ές adj. de aceeaşi naţionalitate ομόλογο, το subst. econ. titlu de credit
ομοειδ-ής, -ής, -ές adj. de acelaşi fel, similar(-ă) ομόλογ-ος, -η, -o adj. omolog(-ă), echivalent(-ă),
ομόθρησκ-ος, -η, -o adj. de aceeaşi religie, core- identic(-ă), egal(-ă)
ligionară) // οι έλληνες και οι ρουμάνοι ομολογουμένως adv. (după cum) se pare d ~ είχε
είναι -οι grecii şi românii sunt coreligionari δίκιο να αρνηθεί se pare că avea dreptate să
(au aceeaşi religie) refuze
ομόθυμ-ος, -η, -o adj. unanim(-ă) ομολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ομολογημένος ν.ί. 1. a
mărturisi, a recunoaşte d δεν θέλει να -ησει
ομοϊδεάτ-ης, o, -ισσα, η subst. care are / împăr-
ότι έσφαλε nu vrea să recunoască că a greşit d
tăşeşte aceleaşi idei, aceeaşi ideologie o κατηγορουμένος τα -ησε όλα acuzatul a
ομοιο- element de compunere denotând asemă- mărturisit totul d o ένοχος -ησε τό έγκλημά
nare sau identitate
του vinovatul şi-a recunoscut crima 2. a măr-
ομοιογεν-ής, -ής, -ές adj. omogen(-ă), unitar(-ă) turisi / a proclama credinţa religioasă
ομοιοκατάληκτ-ος, -η, -o adj. care rimează ομομήτρι-ος, -α, -o adj. născut(-ă) din aceeaşi
ομοιοκαταληξία, η subst. rimă mamă
ομοιομορφία, η subst. 1. uniformitate 2. asemă- ομόνοια, η subst. concordie, bună înţelegere, ar-
nare, similitudine, analogie monie d η Πλατεία Ομονοίας Piaţa Concor-
ομοιόμορφ-ος, -η, -o I. adj. 1. identic(-ă), la fel diei (Omonia) din Atena d έζησαν σε πλήρη ~
2. asemânător(-oare), analog(-oagă), similar(-ă) au trăit în deplină armonie
II. adv. (-α) 1. la fel 2. într-un mod asemănător ομοούσι-ος, -α, -o adj. care are aceeaşi substan-
ομοιοπαθ-ής, -ής, -ές adj. 1. afectat(-ă) de ace- ţă / aceeaşi natură cu cineva
eaşi suferinţă, acelaşi necaz d είμαστε -είς sun- ομοπάτρι-ος, -α, -o adj. care are acelaşi tată cu
tem fraţi de suferinţă 2. care se află în aceeaşi altul(a); consanguin(-ă)
situaţie cu altul ομόρρυθμ-ος, -η, -o adj. similar(-ă) d -η εται-
ομοιοπαθητική, η subst. homeopatie ρεία societate cu răspundere limitată
ομοιοπαθητικ-ός, -ή, -ό adj. homeopat(-ă) ομορφ-αίνω, -υνα I. ν.ί. l.a înfrumuseţa, a îm-
όμοι-ος, -α, -o I. adj. la fel, identic(-ă), aidoma, podobi d τα κοσμήματα -αινούν τη γυναίκα
întocmai d δύο -α δακτυλίδια două inele bijuteriile înfrumuseţează ο femeie II. v.i. a se
identice d αυτές οι φωτογραφίες δεν είναι - înfrumuseţa, a se face / a deveni frumos(-oasă)
ες aceste fotografii nu sunt aidoma d δεν είδα ομορφιά, η subst. frumuseţe
ποτέ -o πράγμα n-am văzut niciodată aseme- (ο)μορφον-ιός, o -α, η subst. (iron.) tânăr(-ă)
nea lucru Π. adv. (-a) la fel frumos(-oasă)
ομοιόσταση, η şi ομοιοστασία, η subst. homeo- όμορφ-ος, -η, -o adj. frumos(-oasă), chipeş(-ă),
stază, homeostazie arătos(-oasă) d αυτή η γυναίκα είναι πολύ -η
ομοιοτέλευτ-ος, -η, -o adj, care rimează această femeie este foarte frumoasă
402 ομοσπονδία - ονομαστική
ομοσπονδία, η subst. 1. federaţie 2. confederaţie vis // -η ομορφιά frumuseţe de vis (mare fru-
ομοσπονδιακ-ός, -ή, -ό adj. federal(-ă), federa- museţe)
tiv(-ă) d -ή αστυνομία poliţia federală ονειρ-εόομαι, -εύτηκα, (ονειρεμένος) v.d. (şi
ομόσπονδ-ος, -η, -o adj. confederat(-ă), fede- flg.) a visa // κοιμάται καί -ται doarme şi vi-
ral(-ă) sează // -ται να την παντρευτεί să se căsăto-
ομοταξία, η subst. zool. ordin d η ~ των σπον- rească cu ea // -ται ότι είναι κι όλας διευ-
δυλωτών ordinul vertebratelor μθυντής se şi visează director
ομότεχν-ος, -η, -o adj. de aceeaşi meserie ονειρικ-ός, -ή, -ό adj. oniric(-ă); de vis // -ό
ομότιμ-ος, -η, -o adj. 1. egal(-ă) în rang 2. ono- τοπίο peisaj de vis
rific(-ă) d -ος καθηγητής profesor onorific όνειρο, το subst. (şi flg.) vis; reverie // είδα ένα
ομόφυλ-ος, -η, -o adj. de aceeaşi rasă, de acelaşi ~ am avut un vis // τρέφει (κάνει) τρελλά -α
gen / neam / sex cu altul nutreşte iluzii deşarte // το ~ του είναι να
ομοφυλοφιλία, η subst. homosexualitate φτάσει κοσμοναύτης visul lui este să ajungă
ομοφυλόφιλ-ος, -o, -η subst. homosexual(-ă) cosmonaut // αυτό το σπίτι είναι ~ casa asta e
ομοφωνία, η subst. 1. unanimitate d ~ απόψεων de vis // είναι μια κοπέλα ~! este o fată foarte
unanimitate de vederi 2. muz. unison 3. lingv. frumoasă!
omofonie ονειροκρίτης, o subst. 1. ghicitor în vise 2. carte
ομόφων-ος, -η, -o I. adj. unanim(-ă) II. adv. (-a) de tălmăcire / interpretare a viselor
în unanimitate ονειροπαρμέν-ος, -η, -o adj. 1. visător(-oare) 2.
ομοψυχία, η subst. concordie fig. cu capul în nori
ονειροπόληση, η subst. 1. visare, reverie l.fig.
όμποε, το subst. oboi
ομπρέλα, η subst. umbrelă iluzie, himeră, utopie
ονειροπόλ-ος, -α, -o adj. 1. visător(-oare), med-
ομφάλι-ος, -α, -o şi ομφαλικ-ός -ή -ό adj. om-
itativ(-ă), contemplativ(-ă), gânditor(-oare) 2.
bilicală) d o -ς λώρος cordonul ombilical vizionar(-ă)
ομφαλοκήλη, η subst. med. hernie ombilicală ονειροπολ-ώ,-ησα v.t. a plăzmui, a imagina
ομφαλός, o subst. 1. ombilic, buric l.flg. centru, ονειρώδ-ης, -ης, -ες adj. foarte frumos(-oasă),
mijloc d o ~ της Γης buricul pământului ca în vis, de vis
ομφαλοσκοπία, η subst. atitudine contemplativă ονείρωξη, η subst. (med.) poluţie nocturnă
ομωνυμία, η subst. omonimie όνο-μα, -ματος, το subst. 1. nume // κύριο ~
ομώνυμ-ος, -η, -o adj. 1. omonim// Λεξικό -ων nume propriu // κοινό ~ nume (subst.) comun
dicţionar de omonime 2. cu acelaşi nume // μη // το οικογενειακό του ~ είναι Παυλίδης
συγχέεις αυτόν τον συγγραφέα με τον -ό του numele lui de familie este Pavlidis // σήμερα
nu-1 confunda pe acest scriitor cu tizul său 3. γορτάζεις το ~ σου azi îţi serbezi ziua nume-
(d.fracţii)cu acelaşi numitor lui 2. faimă, reputaţie, renume // θέλει να
όμως conj. dar, însă, numai, şi totuşi, cu toate αποκτήσει μεγάλο ~ vrea să capete / dobân-
acestea // ~ αν έλθη dar dacă vine // ~ μην dească faimă // του βγήκε κακό ~ are repu-
ξεχνάς însă nu uita // και ~ θα σου πω την taţie proastă // έχει καλό ~ are un bun renume
αλήθεια şi totuşi am să-ţi spun adevărul // ~ // καλύτερα να σου βγεί το μάτι παρά το ~
πρόσεξε μην κάνεις λάθος numai fi atent să bunul renume valorează mai mult ca orice //
nu greşeşti στό ~ του Πατρός în numele Tatălui // στό ~
ov, όντος, το subst. fiinţă, creatură; om, individ του νόμου! în numele legii! // ~ και πράγμα
// το υπέρτατο ~ fiinţa supremă // ελεεινό ~! nu numai cu numele, ci şi în realitate // εξ -ος
mizerabilă fiinţă! // τα έμψυχα όντα fiinţele în numele (cuiva)
vii ονομ-άζω, -ασα, -άστηκα, ονομασμένος v.t. 1.
όναγρος, o subst. zool. zebră a da (cuiva) un nume; a boteza // -ασε τον γιο
ονειδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ονειδισμένος v.t. 1. a του Γιάννη i-a datfiuluisău numele de Ion 2.
insulta, a jigni, a ofensa 2. a reproşa, a învinui, a rosti / a spune numele cuiva, a numi // ονό-
a blama μασε μερικούς συγγραφείς numeşte câţiva
ονειδισμός, o subst. 1. insultă, jignire, ofensă 2. scriitori (spune numele unor scriitori)
reproş, învinuire, blamare ονομασία, η subst. 1. denumire, titulară 2. de-
όνειδος, ονείδους, το subst. ruşine semnare, indicare, specificare // ~ προέλευσης
ονειρεμέν-ος, -η, -o adj. 1. visat(-ă) // το -o specificarea provenienţei
σπίτι casa visată 2. flg. extrem defrumos,de ονομαστική, η subst. gram. nominativ (cazul)
ονομαστικός - οπάλι(ο) 403
ονομαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. onomastic(-ă) // -ή οξ-ύ, -έος, το subst. chim. acid // δεζοξψριβο-
εορτή sărbătoarea numelui (ziua onomastică) νουκλεϊ(νι)κό (το Ντι Εν Έι) ~ acid
2. nominal(-ă) // η -ή αξία valoarea nominală dezoxiribonucleic (ADN) d θεϊκό ~ acid sul-
// -ός πίνακας tabel nominal // -ή ψηφοφορία furic d νιτρικό ~ acid nitric / azotic d ανθρα-
vot nominal // -ός κατάλογος listă nominală κικό ~ acid carbonic
II. adv. (-ώς) pe nume, în mod nominal d va οξύγαλ-α, -ακτος, το subst. lapte bătut
μοο τοος πεις ~ să mi-i spui pe nume οξυγόνο, το subst. chim. oxigen
ονομαστ-ός, -ή, -ό adj. renumit(-ă), celebru(-ă) οξυγονοκόλληση, η subst. sudură
d είναι -η γιά την καλλονή της este renumită οξυγονοκολλητής, o subst. sudor
pentru frumuseţea ei οξυγονούχ-ος, -ος şi -α, o adj. oxigenat(-ă)
ονοματεπώνυμο, το subst. nume şi prenume οξυγον-ώνομαι, -ώθηκα, οξυγονωμένος v.r. a
ονοματ-ίζω, -ισα v.t. a da nume la ceva / cuiva, se oxigena
a denumi οξυγόνωση, η subst. oxigenare
ονοματικ-ός, -ή, -ό adj. gram. nominal(-ă), sub- οξυγώνι-ος, -α, -o adj. 1. care formează un unghi
stantivală) ascuţit 2. triunghi ascuţit
ονοματοκρατία, η subst. nominalism οξυδέρκεια, η subst. perspicacitate, agerime, is-
ονοματολογία, η subst. terminologie, (a unui teţime, pătrundere
domeniu) nomenclatură οξυδερκ-ής, -ής, -ές adj. perspicace, ager(-ă), is-
ονοματοποιία, η subst. gram. onomatopee teţ(-eaţă), pătrunzător(-oare)
όνος, o subst. înv. zool. măgar, asin οξύθυμ-ος, -η, -o adj. irascibil(-ă), iritabil(-ă)
ονοστάσιο, το subst. înv. grajd pentru măgari οξύμωρο (σχήμα) adj. + subst. oximoron
όντας conj. când, atunci când οξύνοια, η subst. agerime, perspicacitate
όντας (part. ν. είμαι) fiind όξυνση, η subst. 1. ascuţire 2. acrire 3. tensionare,
οντ-άς, o, (pl. -άδες) subst. cameră, încăpere, încordare d ~ των σχέσεων înrăutăţirea relaţiilor
odaie οξ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα, οξυμένος ν. 1. a ascuţi
οντογένεση, η subst. ontogeneză (un obiect) 2. a acri 3. a încorda, a tensiona, flg.
οντολογία, η subst. ontologie a înrăutăţi
οντότητα, η subst. 1. existenţă; ipostază 2. per- οξύουρος, o subst. zool. oxiur
sonalitate (de obicei importantă, de prestigiu) οξύρρυγχος, o subst. icht. nisetru
οντουλάρισ-μα, -ματος, το subst. ondulaţie, οξ-ύς, -εία, -ύ adj. 1. (şi fig.) ascuţit; tăios d -ύ
coafare (ref. la păr) βέλος săgeată ascuţită d flg. -εία γωνία unghi
όντως adv. într-adevăr, cu adevărat, efectiv, real- ascuţit (mai mic de 90°) d -εία ακοή auz ascu-
mente ţit 2. (şiflg.)acut(-ă), grav(-ă) d -ύ πρόβλημα
όνυχας, o subst. 1. onix 2. înv. unghie (vezi νόχι) d problemă acută d -εία σκωληκοειδίτιδα apen-
flg. εξ απαλών -ων de la o vârstă foarte fragedă dicită acută d -εία κατάσταση situaţie gravă
ονυχοφαγία, η subst. obiceiul de a-şi roade un- 3. pătrunzător(-oare), perspicace, ager(-ă) d -ύ
ghiile βλέμμα privire pătrunzătoare
οξαποδώ, o subst. necunoscutul, diavolul, dracul οξύτητα, η subst. 1. acuitate, ascuţime d οπτική
οξαλικ-ός, -ή, -ό adj. oxalic(-ă) d -ό οξύ acid - acuitate a vederii d ~ της αιχμής ascuţime a
oxalic vârfului d ~ του ήχου acuitate a sunetului 2.
οξεία, η subst. 1. accent ascuţit (la cuvinte) 2. ac- perspicacitate, agerime, subtilitate d ~ του πνεύ-
centul unic marcat în ortografia actuală a lim- ματος agerime a minţii 3. aciditate, acreală
bii greceşti οξύτον-ος, -η, -o adj. cuvânt accentuat pe ultima
οξείδιο, το subst. chim. oxid silabă d η λέξη „παιδί" είναι -η cuvântul
οξειδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, οξειδωμένος v.t. a „copil" este accentuat pe ultima silabă
oxida οξύφων-ος, -η, o adj. de tenor
οξείδωση, η subst. oxidare οπαδ-ός, -o, -η subst. 1. adept(-ă), partizan(-ă),
οξιά, η subst. bot. fag susţinător(-oare) d ~ του βουδισμού adept al
οξιζενέ, το subst. invar. farm. apă oxigenată budismului d ~ των μεταρρυθμίσεων partizan
οξικ-ός, -ή, -ό adj. 1. acetic(-ă) d -6 άλας acetat al reformelor 2. admirator(-oare), fan, suporter
d -ό οξύ acid acetic 2. acid(-ă) 3. de oţet d ~ των Μπίτλς admirator (fan) al Beatles-ilor
όξιν-ος, -η, -o adj. 1. acid(-ă) d -η βροχή ploaie d ~ της ποδοσφαιρικής ομάδας της Ελλάδος
acidă d -o διάλυση soluţie acidă 2. acru(-ă) suporter al echipei de fotbal a Greciei
οξυποιία, η subst. industria producerii oţetului οπάλι(ο), το subst. opal
404 όπερα - οποτεδήποτε
όπερα, η subst. 1. operă, compoziţie muzicală οπλιταγωγό, το subst. navă care transportă sol-
scrisă pe textul unui libret dramatic // η ~ daţi
,,Κάρμεν" opera „Carmen" 2. clădirea operei οπλίτης, o subst. infanterist
οπερατέρ, o subst. operator όπλ-ο, το subst. (şi fig.) armă d πυρηνικό ~
οπερέτα, η subst. operetă arma nuclearăfig.d καταθέτω τα -α a depune
οπή, η subst. 1. gaură, bortă, groapă 2. cavitate, armele, a se declara învins d κάτω από τα -α
scobitură sub arme (înrolat în armată) d ατά -α! la arme!
όπιο, το subst. opiu d καταφεύγει στα γυναικεία -α για να τον
οπιομαν-ής, -o, -η subst. opioman(-ă), nareo- κατακτήσει a recurge la armele feminine ca
man(-ă) să-1 cucerească
όπισθεν adv. (înv.) înapoi, în spate, în urmă, în- οπλοποιείο, το subst. 1. uzină de armament, in-
dărăt dustria de armament 2. armurerie
οπισθενέργεια, η subst. retroactivitate, retro- οπλοποιός, o subst. 1. fabricant de arme 2. ar-
acţiune murier
οπίσθια, τα subst. 1. fund, dos, şezut, posterior, οπλοπολυβόλο, το subst. puşcă mitralieră
pop. cur 2. (la cai) crupă οπλοπωλείο, το subst. magazin de arme
οπίσθι-ος, -α, -o adj. din spate, posterior(-oară), οπλοπώλης, o subst. 1. negustor de arme 2. pro-
de dinapoi prietarul unui magazin de arme
οπισθογεμ-ής, -ής, -ές adj. (d. arme) care se în- οπλοστάσιο, το subst. arsenal
carcă prin partea posterioară, prin chiulasă οπλοφορία, η subst. înarmare d άδεια -ς permis
οπισθογράφηση, η subst. andosare de port-armă
οπισθογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, οπισθογραφη- οπλοφόρος, o subst. persoană înarmată
μένος v.t. a andosa d ~ μια συναλλαγματική οπλοφορώ v.i. (d. o persoană) a fi înarmat
a andosa (a semna pe dos) o poliţă οπλοχρησία, η subst. uz de armă
οπισθοδρόμηση, η subst. 1. retrogradare, cobo- όποι-ος, -α, -o pron. nedef. orice, oricare, ori-
râre în rang / grad 2. dare înapoi, retragere 3. cine d -ος θα έρθει πρώτος acela care va veni
milit. mişcare înapoi, recul (la armele de foc) 4. primul d -ος και να είναι oricine ar fi d -a
astron. retrogradaţie ώρα θέλεις la orice oră vrei d δεν είμαι -ος
οπισθοδρομικ-ός, -ή, -ό adj. retrograd(-ă), îna- και -ος nu sunt oricine d -o και να είναι το
poiată), mărginit(-ă) d -ή νοοτροπία menta- αίτημά σου oricare ar fi cererea ta
litate retrogradă d -ό πνεύμα spirit retrograd οποί-ος, -α, -o pron. (totdeauna precedat de arti-
(mărginit) d -ός άνθρωπος om înapoiat col) care d μην ακούς αυτόν o -ος δεν ξέρει
οπισθοδρομικότητα, η subst. înapoiere, mărgi- τίποτα nu-1 asculta pe el care nu ştie nimic
nire, caracter retrograd οποιοσδήποτε, οποιαδήποτε, οποιοδήποτε
οπισθοδρομ-ώ, -ησα v.i. 1. a da înapoi, a se re- pron. nedefinit oricine, oricare, oarecare, orice
trage 2. a retrograda, a coborî în rang / grad 3. d οποιοσδήποτε το κάνει θα τιμωρηθεί
fig. a nu reuşi oricine ο va face va fi pedepsit d οποιοαδή-
οπισθοφύλακας, o subst. 1. persoană care face ποτε άλλη oricare alta d για οποιοδήποτε
parte din ariergardă 2. sport fundaş θέμα despre orice subiect d ένας οποιοσ-
οπισθοφυλακή, η subst. ariergardă, eşalonul doi δήποτε un oarecare
οπισθοχώρηση, η subst. retragere, dare înapoi οπορτουνισμός, o subst. oportunism
οπισθοχωρ-ώ, -ησα ν. i. l.a da înapoi, a se retra- οπορτουν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. oportu-
ge 2. milit. a bate în retragere; a se replia, a se nistă)
retrage din faţa duşmanului όποτε adv. 1. oricând, ori de câte ori d γράψε
οπλαρχηγός, o subst. conducător al unei unităţi μου ~ θέλεις scrie-mi oricând vrei 2. când d ~
de gherilă / de partizani θέλεις τηλεφώνησε μου când vrei, dă-mi tele-
οπλή, η subst. copită fon
οπλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, οπλισμένος ν.ί. 1. a οπότε conj. la care, în care moment, drept cai '/
înarma d -ισε τους αντάρτες i-a înarmat pe ~ εγώ έφυγα μόνη μου drept care am plecat
rebeli 2. a arma, a încărca o armă 3. a echipa, a singură
arma o navă d -ισε τό πλοίο a echipat nava d οποτεδήποτε adv. oricând, în orice clipă d μπορεί
οπλίζομαι με υπομονή a se înarma cu răbdare να έρθει ~ poate veni oricând d είναι δυνατόν
οπλισμός, o subst. 1. înarmare 2. armament 3. να συμβεί ~ este posibil să se-ntâmple în orice
echipament clipă
όπου - οργανωτικός 405
όπου adv. oriunde, unde, de unde d ~ και να είσαι ορατ-ός, -ή, -ό adj. vizibil(-ă) d o -ός κόσμος
oriunde ai fi d ~ κι ~ αν πας oriunde te-ai lumea vizibilă / universul vizibil d -ό σημείο
duce d πηγαίνω ~ μου αρέσει mă duc unde-mi punct vizibil d -ή έκλειψη eclipsă vizibilă
place d γύρισε απ' ~ ήλθε s-a întors de unde a ορατότητα, η subst. meteor, vizibilitate, gradul
venit de transparenţă al atmosferei d ~ μηδέν vizi-
οπουδήποτε adv. oriunde, în orice loc, pretutin- bilitate zero (gradul de vizibilitate zero)
deni d μπορεί να πάει ~ poate merge oriunde οργανάκι, το subst. flaşnetă, caterincă, minavet
d αέρας βρίσκεται ~ aer se găseşte pretutin- οργανικ-ός, -η, -o adj. 1. organic(-ă) // -ή νόσος
deni (în orice loc) boală organică (chim.) d -ή χημεία chimia or-
οπτάνθρακας, o subst. cocs ganică 2. organizatoric(-ă) d -ή θέση post orga-
οπτασία, η subst. vedenie, halucinaţie, nălucă d nizatoric 3. muz. instrumental(-ă) d -ή μουσική
βλέπει -ες are vedenii (halucinaţii) muzică instrumentală
οπτική, η subst. fiz. optică οργανισμός, o subst. 1. organism d o ανθρώ-
οπτικ-ός, -ή, -ό adj. optic(-ă), vizual(-ă), care se πινος ~ organismul uman 2. organizaţie // o ~
referă la vedere / văz, la ochi d -6 νεύρο nervul των Ηνωμένων Εθνών Organizaţia Naţiunilor
optic d -ό πεδίο câmp vizual d -ή απάτη Unite 3 . fig. organ, organism d ~ της τάξης
iluzie optică d -ή γωνία punct de vedere organ de ordine d κρατικός ~ organism statal
οπτιμισμός, o subst. optimism d κομματικός ~ organism de partid
οπτιμ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. optimist(-ă) οργανίστας, o subst. organist
οπωρικό, το subst. fruct, poamă, rod όργανο, το subst. 1. (şifig.) organ d αισθητήριο
~ organ de simţ d το ~ της ακοής organul
οπωροπωλείο, το subst. prăvălie unde se vând
auzului d αυτή η εφημερίδα είναι ~ του
fructe, aprozar δημοκρατικού κόμματος acest ziar este organ
οπωροπώλης, o subst. 1. vânzător defructe,apro- al partidului democrat 2. (şi fig.) instrument,
zarist 2. proprietarul magazinului de fructe sculă, unealtă de lucru d το σφυρί είναι
οπωροφόρ-ος, -α, -o adj.fructifer(-ă),roditor(-oa- χρήσιμο ~ ciocanul este ο unealtă folositoare d
re) d -a δένδρα pomi fructiferi αυτή είναι ~ τρομοκρατικής οργάνωσης ea
οπωρώνας, o subst. livadă, pomet este unealta unei organizaţii teroriste 3. agent
όπως I. adv. cum, după cum, aşa cum, precum d (de poliţie) d ~ της αστυνομίας agent de po-
~ σου υποσχέθηκα aşa cum ţi-am promis d ~ liţie 4. muz. instrument muzical d το βιολί
σου είπα după cum ţi-am spus d ~ θέλεις cum είναι μουσικό ~ vioara este instrument muzi-
vrei (fig.) d ~ στρώσεις θα κοιμηθείς cum îţi cal 5. orgă, orgă electronică
vei aşterne aşa vei dormi d ~ και να το πάρεις οργανόγραμ-μα, -ματος, το subst. organigramă
το πράγμα oricum ai lua-o d ~ έχουν τα οργανοπαίχτης, o subst. instrumentist, muzician
πράγματα dată fiind situaţia d ~ κι' ~ într-un οργανοποιός, o subst. confecţioner de instru-
fel sau altul d — în grabă mente muzicale
οπωσδήποτε adv. în orice caz d αύριο θα τον δω οργαντίνα, η subst. organdi, organdină
~ mâine îl voi întâlni οργαν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, οργανωμένος ν. 1.
οραγκοτάγκος, o subst. vezi ουραγκοτάγκος a organiza, a pregăti d ~ τον στρατό a organi-
όρα-μα, -ματος, το subst. 1. vedenie, halucina- za armata d ~ την διοίκηση a pregăti conduce-
rea
ţie d βλέπει -τα are vedenii 2. arătare, apariţie
d το ~ τής Παναγίας apariţia Maicii Domnu- οργάνωση, η subst. 1. organizare, pregătire d
lui 3. aspiraţie τέλεια ~ organizare perfectă d ~ αθλητικών
οραματ-ίζομαι, -ίστηκα v.i. a aspira la ceva, a αγώνων organizarea (pregătirea) unor întreceri
sportive 2. organizaţie d τρομοκρατική ~
nutri planuri măreţe organizaţie teroristă d εκκλησιαστική ~ orga-
οραματισμός, o subst. aspiraţie nizaţie bisericească 3. structură, mod de func-
οραματ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. 1. vizionar(-ă) ţionare d η ~ των πνευμόνων structura
2. visător(-oare) plămânilor d η ~ του στρατού modul de func-
όραση, η subst. vedere, văz, simţul văzului, fa- ţionare al armatei
cultatea de a vedea, percepţie vizuală d η οργαν-ωτής, o, -ώτρια, η subst. organizator
αίσθηση της -ης simţul văzului d χάνει την ~ (-oare)
του îşi pierde vederea οργανωτικ-ός, -ή, -ό adj. organizatoric(-ă) d
ορατόριο, το subst. muz. oratoriu έχει -ό πνεύμα are spirit organizatoric
406 οργασμός - ορθοποδώ
.οργασμός, ο subst. 1. (la oameni) orgasm 2. (la ορεκτικό, το subst. aperitiv
animale) rut, perioada împerecherii / rutului 3. ορεκτικ-ός, -ή, -ό şi ορεχτικός adj. (şifig.) ape-
fig. elan, avânt, entuziasm, febră // οικοδο- tisant(-ă), ispititor(-oare)
μικός ~ elan constructiv // δημιουργικός ~ fe- ορεξάτ-ος, -η, -o adj. bine-dispus(-ă), plin de
bra creaţiei (referitor la arte, literatură) voie-bună
οργή, η subst. furie, mânie // η ~ του θεού mânia όρεξη, η subst. 1. poftă (de mâncare) d έχω ~ a
lui Dumnezeu // η ~ του δεν περιγράφεται avea poftă de mâncare d καλή ~! poftă bună!
furia lui nu se poate descrieflg.II να σε πάρει // έφαγα με ~ am mâncat cu poftă l.fig. poftă,
η ~! să te ia dracu! fig. II δίνω τόπο στην ~ a dorinţă // νικά τις -εις του îşi învinge poftele
ceda, a face concesii d αν έχεις ~ να με ακούσεις dacă eşti dispus
οργιά, η subst. marin, măsură de lungime, brat = (ai dispoziţie) să mă asculţi 3. chef, dispoziţie
1,83 m // δεν έχω ~ για τίποτε n-am chef de nimic
οργ-ιάζω, -ίασα v.i. 1. a face orgii, a se deda ορεσίβι-ος, -α, -o adj. muntean(-eancă)
desfirâului, a se destrăbăla 2. (fig.) a se dez- ορθά adv. corect, just, drept // ~ κοφτά brusc şi
lănţui, a fi în activitate intensă, a atinge apo- fără ocolişuri
geul, a fi în toi, a fi în cantitate exagerată, a ορθάνοιχτ-ος, -η, -o adj. 1. larg deschis(-ă) // η
face ravagii // οι τιμές -ιάζουν preţurile fac πόρτα είναι -η uşa este larg deschisă d με -α
ravagii (sunt exagerate) μάτια cu ochii larg deschişi 2. căscat(-ă) d
οργιαστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. orgiac(-ă), orgias- έμεινε με το στόμα -ο a rămas cu gura căscată
tic(-ă) l.fig. demenţial(-ă), nebunesc(-ească) d όρθι-ος -α -o I. adj. 1. drept(-ă), vertical(-ă) d
-ες τιμές preţurile demenţiale βάλε τον στύλο -o pune stâlpul în poziţie ver-
οργ-ίζομαι, -ίστηκα, οργισμένος v.r. a se înfu- ticală 2. care stă în picioare // στάσου -ος stai
ria, a se mânia // -ίζεται πολύ εύκολα se înfu-
rie foarte uşor d είναι -ισμένοι εξ αιτίας μου în picioare II. adv. (-a) 1. drept 2. în picioare
sunt furioşi din pricina mea ορθό, το subst. 1. ceea ce este just, drept, corect
οργίλ-ος, -η, -o adj. 1. mâniat(-ă), înfuriat(-ă), d πράττει πάντοτε το ~ face totdeauna ceea
enervat(-ă) 2. iritabil(-ă), irascibil(-ă), iute la ce este corect 2. anat. rect
mânie, arţăgos(-oasă) // ~ χαρακτήρας ca- ορθογραφημέν-ος, -η, -o part. ca adj. scris(-ă)
racter irascibil fără greşeli de ortografie
όργιο, το subst. 1. orgie, dezmăţ, desfrâu, baca- ορθογραφία, η subst. 1. ortografie 2. dictare
nală 2. deşănţare, desfrânare, destrăbălare 3. ορθογραφικ-ός, -ή, -ό adj. ortografic(-ă), de
fig. exces, supraabundenţă d ~ χρωμάτων ortografie d -ό λάθος greşeală ortografică
orgie de culori (supraabundenţă de culori) ορθογράφος, o, η subst. persoană care scrie co-
οργιώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. orgiastic(-ă) l.fig. ex- rect din punct de vedere ortografic
traordinară) ορθογώνι-ος, -α, -o adj. cu unghiuri drepte
όργω-μα, -ματος, το subst. arat ορθοδοντική, η subst. med. ortodonţie stomato-
οργ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, οργωμένος v.t. l.a ara logică
d ~ το χωράφι a ara ogorul l.fig. a străbate în ορθοδοξία, η subst. ortodoxie, religia ortodoxă
lung şi-n lat, a merge peste tot, a cutreiera, a ορθόδοξ-ος, -η, -o I. adj. ortodox(-ă), de religie
cutreiera d -ωσε όλη την Ευρώπη a străbătut ortodoxă d η -η εκκλησία biserica ortodoxă d
Europa în lung şi-n lat -ος ιερέας preot ortodox d -o δόγμα dogma
ορδή, η subst. hoardă, ceată // ~ επιδρομέων ortodoxă Π. adv. (-a) ca ortodocşii; în mod
hoardă de năvălitori ortodox
ορέγομαι, ορέχτηκα v.t. l.a dori foarte tare, a ορθοκολίτιδα, η subst. med. rectocolită
râvni 2. a pofti (referitor la alimente) ορθολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. rational(-ă) Π. adv.
ορειβασία, η subst. alpinism (-α)
ορειβάτ-ης, o, -ισσα, η subst. alpinist(-ă) ορθολογισμός, o subst. 1. filoz. raţionalism 2.
ορειβατικ-ός, -ή, -ό adj. de alpinism d -ος însuşirea de a gândi cineva raţional
σύλλογος club de alpinism ορθολογ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. raţionalist(-ă)
ορειν-ός, -ή, -ό adj. 1. de munte, montan(-ă) d ορθοπεδική, η subst. ortopedie
-ό χωριό sat de munte (situat pe munte) 2. ορθοπεδικ-ός, -ή, -ό adj. ortopedic(-ă)
muntos(-oasă) d -η χώρα ţară muntoasă 3. de ορθοπεδικ-ός, -o, -η subst. ortoped(-ă)
la munte; muntenesc(-ească) ορθοποδ-ώ, -ησα v.i. 1. a se pune pe picioare, a
ορειχάλκιν-ος, -η, -o adj. fâcut(-ă) din bronz se ridica în picioare 2. fig. a-şi reveni după o
ορείχαλκος, o subst. bronz situaţie dificilă, a prospera, a reuşi
ορθός - ορκωτός 407
ορθ-ός, -ή, -ό adj. 1. drept(-ă), în picioare d μή bine ai venit! // ορίστε; 1. poftim? cum? 2. asta
στέκεσαι -ός nu sta în picioare 2. mat. (d. un ne mai trebuia! / ia te uită!
unghi) drept(-eaptă) d -ή γωνία unghi drept 3. όριο, το subst. 1. hotar, graniţă,frontieră// τα -α
flg. just(-ă), drept(-eaptă), corect(-ă), adevă- της χώρας hotarele ţării 2. limită, margine //
rat(-ă), raţional(-ă) // -ή κρίση judecată dreaptă το ανώτατο ~ limita superioară // τα -α του
d -ή σκέψη gândire justă (raţională) νόμου limitele legiiflg.// η φιλοδοξία του δεν
ορθοσκόπιο, το subst. rectoscop έχει ~ ambiţia lui nu are margini / limiteflg.//
ορθοστασία, η subst. stat în picioare d η ~ με αυτό ξεπερνά τα -α aceasta depăşeşte limitele
κουράζει πάρα πολύ statul în picioare mă // όριο ηλικίας limită de vârstă, mat. limită
oboseşte foarte mult (valoare fixă către care tind valorile unei
ορθοστάτης, o subst. arhit. pilastru mărimi variabile)
ορθότητα, η subst. justeţe, dreptate, corectitudi- οριοθέτηση, η subst. delimitare
ne, echitate, spirit de dreptate, judecată dreap- οριοθετ-ώ, οριοθετημένος v.t. l.a delimita 2. a
tă, rectitudine d ~ κρίσεως judecată dreaptă fixafrontierele,graniţele
ορθοφωνία, η subst. 1. pronunţie corectă 2. logo- ορισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. anumit(-ă) // -η
pedie ηλικία o anumită vârstă 2. hotărât(-ă), con-
όρθρος, o subst. 1. zori de zi, revărsat de zori 2. venită), stabilit(-ă) // -η ώρα ora convenit(-ă)
relig. slujbă care se ţine în zori, utrenie / stabilită
ορθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ορθωμένος ν. ί. 1. a ορισμός, o subst. 1. definiţie // o ~ της ευτυχίας
ridica, a înălţa d -ωσε τη σημαία a înălţat stea- definiţia fericirii 2. ordin, poruncă, dispoziţie //
gul 2. a redresa, a aşeza (din nou) ceva în pi- στους -ούς σας! la ordinele dumneavoastră! //
cioare / în poziţie verticală d -ωσε τό δοκάρι a οι -οί του νόμου dispoziţiile legii 3. plăcere,
aşezat bârna în picioare fig. d ορθώνονται οι plac // αν είναι ~ σας dacă este pe placul dvs.
τρίχες της κεφαλής μου mi seridicăpărul de (dacă vă place)
pe cap 3, tehn. a verticaliza οριστική, η subst. gram. indicativ (modul)
οριακ-ός, -ή, -ό adj. 1. limitativ(-ă); delimita- οριστικοποίηση, η subst. definitivare
tiv(-ă) 2. de graniţă d -η γραμμή linie de οριστικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, οριστικοποιη-
graniţă μένος v.t. a definitiva
ορίζοντ-ας, o subst. (şiflg.) orizont d κάτι φαί- οριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. definitiv(-ă), irevoca-
νεται στον -α se vede ceva la orizont d έχει bilă) // -ός διορισμός numire definitivă // -ή
ευρή πνευματικό -α are un orizont cultural απάντηση răspuns decisiv 2. gram. // -ο άρθρο
vast articol hotărât
οριζόντ-ιος, -ια, -io adj. orizontal(-ă) ορκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ορκισμένος I. v.t. a
οριζοντ-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, οριζοντιωμένος obliga / a sili pe cineva să jure (să semneze un
v.t. a aşeza în poziţie orizontală, a aduce ia ori- angajament / contract de angajare) // εγώ τον
zontală; (tehn.) a orizontaliza / a nivela -ισα όταν πρωτοδιορίστηκε eu l-am pus să
οριζοντίωση, η subst. aşezare în poziţie / aducere semneze contractul de angajare când a fost
la orizontală, orizontalizare numit / a primit serviciu Π. -ίζομαι v.d. ajura,
ορίζουσα, η subst. mat. determinant a depune jurământ // ~ ίζεται ότι λέει την
ορ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ορισμένος v.t. l.a fixa, a αλήθεια se jură că spune adevărul // ~ ως
stabili d ~ τις τιμές a fixa preţurile d -ισε τον πρωθυπουργός a depune jurământul ca prim-
τόπο της συναντήσεως a stabilit locul ministru
întâlnirii 2. a determina d ~ την έννοια της όρκ-ος, o subst. 1. jurământ // δίνω -o a depune
λέξης a determina (a defini) sensul cuvântului jurământ // σέβομαι τον -o μου a-şi respecta
3. a defini, a da o definiţie 4. a desemna d -ισε jurământul// ψευδής - jurământ fals (strâmb),
τον διάδοχο του şi-a numit succesorul 5. a do- sperjur
mina, a stăpâni, a comanda, a dirija d αυτή η ορκωμοσία, η subst. 1. depunere de jurământ 2.
γυναίκα -ιζει τον άνδρα της această femeie jur. învestitură
îşi dirijează soţul d -ιζει όλη την χώρα domi- ορκωτ-ός, -ή, -ό adj. care a depus jurământ în
nă (stăpâneşte) întreaga ţară 6. a porunci, a da faţa guvernului / tribunalului etc. — pentru în-
ordine// όπως -ιζετε! cum porunciţi! 7. lit. înv. deplinirea unei anumite funcţii / demnităţi, ju-
a place // όπως -ιζει o κύριος (η κυρία) cum rat(-ă) // jur. -ό δικαστήριο curtea cu juri
îi place domnului (doamnei) // καλώς -ισες! (tribunal cu juraţi)
408 ορμέμφυτο - όσιος
ορμέμφυτο, το subst. 1. instinct 2. tendinţa cuiva οροπέδιο, το subst. platou, podiş
de a acţiona conform instinctului όρ-ος, -ους, το subst. înv. munte d τό Αγιον ~
ορμέμφυτ-ος, -η, -o adj. instinctiv(-ă) Sfântul Munte, Muntele Athos d anat. το ~
ορμή, η subst. 1. elan, avânt d με ~ cu elan / της Αφροδίτης muntele Lui Venus
avânt; în forţă 2. putere mare, furie, vehemen- όρ-ος, o subst. 1. clauză, dispoziţie 2. termen d
ţă, impetuozitate d η ~ του ρεύματος puterea -οι συμβολαίου termenii contractului // οι -oi
curentului d η ~ των παθών furia pasiunilor 3, της αναλογίας termenii raportului d τεχνικός
pornire, instinct d γενετήσια ~ instinct de re- ~ termen tehnic; pl. οι -oi (şi cu sensul) cir-
producere d έμφυτος ~ instinct înnăscut cumstanţe, împrejurări, situaţie
ορμην-εύω, -εψα ν. t. a sfătui, a îndruma, a po- ορός, o subst. 1. ser (fiziologic) 2. zer
văţui οροσειρά, η subst. lanţ muntos, şir de munţi
ορμητήριο, το subst. 1. punct de plecare / pornire ορόσημο, το subst. bornă
2. milit. bază de operaţiuni; flg. cuib de rău- οροφή, η subst. 1. acoperiş 2. plafon, tavan
făcători όροφος, o subst. etaj
ορμητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. plin(-ă) de elan / ορτανσία, η subst. hortensie
avânt, avântat 2. năvalnic(-ă), violent(-ă) d -o όρτσα subst. (marin, excl.) în direcţia vântului
πάθος pasiune violentă II. adv. (-ά) 1. cu elan, ορτσ-άρω, -ησα ν. (marin.) a face o voltă, a
cu avânt 2. (în mod) violent, cu furie cârmi în direcţia vântului
ορμητικότητα, η subst. fel de a fi năvalnic(-ă), ορτύκι, το subst. zool. prepeliţă
violenţă, forţă, putere d ~ ποταμού / ανέμου όρυγ-μα, -ματος, το subst. săpătură, cavitate,
forţa râului / vântului groapă, şanţ, tranşee
ορμόνη, η subst. hormon ορυζώνας, o subst. orezărie
ορμονικ-ός, -ή, -ό adj. hormonal(-ă) ορυκτέλαιο, το subst. ulei mineral
όρμος, o subst. golf mic în care se poate ancora ορυκτό, το subst. minereu
ορμ-ώ şi ορμ-άω, -ησα şi -ηξα I. v.i. 1. a se ορυκτολογία, η subst. mineralogie
avânta spre 2. a se precipita spre II. v.t. a lua cu ορυκτολογικ-ός, -ή, -ό adj. mineralogic(-ă)
asalt, a asalta ορυκτ-ός, -ή, -ό adj. mineral(-ă) d -6 αλάτι sare
ορμώμαι v.d. l . a porni de la d από αυτή την minerală d -ός κρύσταλλος cristal de stâncă
αρχή pornesc de la acest principiu 2. a fi mânat ορυμαγδός, o subst. zgomot mare, vacarm, gă-
de 3. a fi originar, a proveni d ορμάται από lăgie, larmă, tămbălău, zarvă
την Αθήνα este originar din Atena ορυχείο, το subst. mină
όρνεο, το subst. 1. pasăre de pradă l.flg. nătărău, ορφάνε-μα, -ματος, το subst. faptul de a rămâne
ignorant orfan
όρνιθα, η subst. înv. găină ορφαν-εύω, -εψα, ορφανεμένος v.i. 1. a rămâne
ορνιθολογία, η subst. ornitologie orfan 2. flg. a rămâne fără protecţie, a fi lipsit
ορνιθολόγ-ος, -o, -η subst. ornitolog(-ă) de cineva / ceva de preţ
ορνιθόρρυγχος, o subst. zool. ornitorinc ορφάνια, η subst. starea / situaţia de orfan
ορνιθοσκαλίσματα, τα subst. pl. mâzgălituri, ορφαν-ός, -ή, -ό adj. orfan(-ă)
scris neciteţ ορφανοτροφείο, το subst. orfelinat
ορνιθοτροφείο, το subst. crescătorie de păsări ορφικ-ός, -η, -o I. adj. orfic(-ă) II. ca subst.
ορνιθοτροφία, η subst. creşterea păsărilor de adept al orfismului
curte ορφισμός, o subst. orfism
ορνιθοτρόφος, o subst. crescător de păsări όρχ-ις, -εως, -o (pl. όρχεις) subst. anat. testicul
ορνιθώνας, o subst. coteţ de păsări όρχηση, η subst. dans, mişcare de dans
ορντέβρ, το subst. aperitiv, gustare, hors d'ceuvre ορχήστρα, η subst. 1. orchestră d συμφωνική ~
ορντινάντσα, η subst. ordonanţă orchestra simfonică 2. fosa de orchestră
οροθεσία, η subst. delimitare, fixare a limitelor ορχηστρικ-ός, -ή, -ό adj. muz. orchestral(-ă)
οροθέτηση, η subst. 1. delimitare, demarcare 2. ορχιδέα, η subst. orhidee
delimitarea frontierelor ορχίτιδα, η subst. med. orhită
οροθετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, οροθετημένος v.t. l.a οσιομάρτυρ-ας, -o, -η subst. sfânt(-ă), martir(-ă)
delimita, a demarca 2. a fixa / a stabili fron- όσι-ος, -α, -o adj. sfânt(-ă), sacru(-ă) d flg. δεν
tierele έχει ουτε ιερό ουτε -ο nu are nimic sfânt (este
ορολογία, η subst. terminologie (în ştiinţă, arte, lipsit de scrupule) d flg. κάνει την -α Μαρία
tehnică etc.) face pe sfânta Maria / pe mironosiţa
όσιος - ουδετερότητα 409
όσιος, ο, οσία, η subst. sfânt(-ă) οστρακιά, η subst. med. scarlatină
οσμή, η subst. miros // αυτό το κρέας έχει δυσά- οστρακισμός, o subst. ostracism, ostracizare
ρεστη ~ această carne are un miros neplăcut // όστρακο, το subst. 1. scoică, cochilie 2. găoace
ευχάριστες -ές mirosuri plăcute de melc 3. carapace d ~ χελώνας carapace de
οσμ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. l.a simţi un miros 2. a broască ţestoasă 4. arheol. ciob dintr-un vas
mirosi ceva antic
όσμιο, το subst. chim. osmiu οστρακόδερμα, τα subst. zool. crustacee
όσο adv. 1. (sens comparativ) decât, ca // είναι όστρια, η subst. vânt de sud
καλός ~ κανείς άλλος este mai bun decât οσφρ-αίνομαι, -άνθηκα ν. d. l.a mirosi, a simţi
oricine altcineva // τίποτε δεν με λύπησε ~ un miros 2. a adulmeca, a muşina 3 .flg. a pres-
αυτή η είδηση nimic nu m-a întristat atât de imţi, a intui
mult ca această vorbe 2. oricât, cu cât, cât // ~ όσφρηση, η subst. miros, simţul mirosului / sim-
και αν προσπαθήσεις oricât te-ai strădui // ~ ţul olfactiv (la om)
τον ακούω, τόσο πιο πολύ νευριάζω cu cât îl οσφυαλγία, η subst. durere de mijloc / de şale,
ascult, cu atât mai mult mă enervez // ~ πιο durere lombară; (med.) lumbago
πολύ νερό cât mai multă apă 3. (sens temporal) οσφυΐκ-ός, -ή, -ό adj. lombar(-ă)
atâta timp, atât cât, cât timp // ~ ζω atât cât όταν conj. când, dacă, deîndată ce, atunci când d
trăiesc 4. (sens temporal) până când // θα ~ είσαι νέος când eşti tânăr d ~ συμβεί κάτι
περιμένω ~ να έρθεις voi aştepta până când
dacă se va întâmpla ceva // ~ φύγεις θα
vei veni 5 .flg. ~ να'ναι orişicum, to tuşi ;/zg·. ~
για în ceea ce priveşte / în privinţa ~ αφορά διαβάσω deîndată ce vei pleca voi citi
cât priveşte, în privinţa ότι conj. că// νομίζετε ~ είναι πλούσιος; credeţi
όσ-ος, -η, -o pron. 1. cât(-ă), cel cea; ce // όλοι -οι că este bogat? // τον κατηγορούν ~ έκλεψε τα
είμαστε toţi câţi suntem // η απόσταση είναι - χρήματα este acuzat că a furat banii
η λέγεται distanţa este cea care se spune // δεν o, τι pron. indef. tot ceea ce, tot ce, ceea ce, orice,
έκανε τίποτε από -α του είπα n-a făcut nimic oricare // o, τι θέλετε! tot ceea ce doriţi! //
din ce i-am spus 2. oricât(-ă) // -α πλούτη λέγει ~ του καταίβει spune tot ce-i trece prin
κΓαν έχεις oricâtă avuţie ai avea 3. orice // -a minte // ~ πολύτιμο έχει ceea ce are mai de
κι'αν του πεις orice i-ai spune 4. tot atât / la preţ // ~ καί να κάμει orice ar face // ~ και αν
fel de mare // το οικόπεδό του είναι ~ το είναι η αιτία oricare ar fi cauza
δικό μου terenul lui de construcţie este tot atât οτιδήποτε pron. indef. orice // ~ μου ζητήσεις
/ ia fel de mare ca a) me\x',fig. όσο - όσο şi όσα orice mi-ai cere
- όσα la orice sumă, la orice / cu orice preţ οτομοτρίς, η subst. (tren) automotor
οσοσδήποτε, οσηδήποτε, οσοδήποτε pron. ori- οτοστόπ, το subst. autostop
cât, oricât de // οσοιδήποτε κΓαν είναι oricâţi ουγγαρέζικ-ος, -η, -o şi ουγγρικ-ός, -ή, -ό adj.
ar fi // οσοδήποτε κι1 αν είναι το θάρρος ori- ungar(-ă), unguresc(-ească)
cât i-ar fi curajul // οσηδήποτε ομορφιά κι'αν ούγγρος, o, ουγγαρέζα, η subst. ungur(-oaică)
έχει oricâtă frumuseţe ar avea ούγια, η subst, bordură
όσπριο, το subst. nume generic dat legumelor de ουγκιά, η subst. metrol, uncie (28,3 grame)
tipul fasolei, lintei etc. ουδέ adv. nici măcar, nici // δεν θέλει ~ να τον
οστεϊνη, η subst. oseină δει nu vrea nici măcar să-1 vadă // ~ μια λέξη
οστέΐν-ος, -η, -o adj. facut(-ă) din os; de os nici un cuvânt // ~ ένας nici unul
οστεοθήκη, η subst. sac pentru oasele unui mort ουδέποτε adv. înv. niciodată, nicicând, în vecii ve-
οστεόκολλα, η subst. clei de oase cilor // ~ δεν θα πάω nu mă voi duce nicicând
οστεολογία, η subst. osteologie ουδετερόνι-ο, to subst.fiz. neutron // βόμβα -ου
οστεοπόρωση, η subst. (med.) osteoporoză bombă cu neutroni
οστεοφυλάκιο, το subst. 1. osuar 2, morman / ουδέτερ-ος, -η, -o adj. 1. neutru(-â) // η Ελβετία
grămadă de oseminte είναι -η χώρα Eleveţia este ο ţară neutră //
οσεώδ-ης, -ης, -ες adj. osos(-oasă) gram. gen neutru // η λέξη είναι -ου γένους
οβτέω-μα, -ματος, το subst. med. osteom cuvântul este de gen neutru 2. chim. care nu are
όβτια, η subst. (relig.) ostie, azimă nici caracter acid, nici caracter bazic 3 .fiz, care
οστό, το subst. os d τα -ά της κεφαλής oasele nu are sarcină electrică 4.fig. şters(-earsă) // -η
capului d κάταγμα των -ώνfracturăde oase d προσωπηκότητα personalitate ştearsă
τα -ά των νεκρών osemintele morţilor ουδετερότητα, η subst. neutralitate
410 ουδετερόφιλος - ουσία
ουδετερόφιλ-ος, -ο, -η subst. persoană care sus- ουράνιο τόξο, το adj. + subst. curcubeu
ţine neparticiparea la război / conflict; care este ουρανίσκος, o subst. cerul gurii, palatul bucal (al
pentru neutralitate gurii)
ουζάδικο, το şi ουζερί, η subst. local unde se ουρανοκατέβατ-ος, -η, -o adj. nesperat(-ă), ne-
serveşte mai ales ύζο (mastică) aşteptată) d -η ευκαιρία ocazie nesperată
ούζο, το subst. ύζο, băutură spirtoasă grecească ουρανομήκ-ης, -ης, - adj. imens(-ă), gigantic(-ă),
asemănătoare cu mastica foarte puternic(-ă) d -εις φλόγες flăcări imen-
ουίσκι, το subst. whisky se d -εις ζητωκραυγές urale foarte puternice
ουκρανικ-ός, -ή, -ό adj. ucrainean(-ă) ουρανοξύστης, o subst. zgârie-nori
Ουκρανός, o, ουκρανή, η subst. ucrainean(-ean- ουρανός, o subst. 1. cer, bolta cerească d o ~ με
că) τ'άστρα cerul cu stelele d του φάνηκε (είδε)
ουλαμός, o subst. înv. 1. (ist. milit.) detaşament τον -ό σφονδυ'λι a văzut stele verzi // βρίσκε-
de cavalerie 2. detaşament de blindate 3. (ma- ται στον έβδομο -ό se află în al şaptelea cer d
rin. milit.) formaţie din trei nave militare aşe- Πάτερ ημών o εν τοις ουρανοίς Tatăl nostru
zate în forma vârfului unei săgeţi carele eşti în ceruri 2. baldachin
ουλή, η subst. cicatrice, urmă / semn rămas după ουρανόσταλτ-ος, -η, -o adj. 1. trimis(-ă) de cer
o tăietură / o rană, după vindecare 2. nesperat(-ă), binefăcător(-oare), providen-
ουλίτιδα, η subst. med. gingivită ţială) d μιά -η βοήθεια un ajutor providenţial
ούλο, το subst. gingie ουρήθρα, η subst. med. uretră, canal urinar
ουμανισμός, o subst. umanism ούρηση, η subst. urinare, med. micţiune
ουμαν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. umanist(-ă) ουρητήρας, o subst. ureter
ούρα, τα subst. urină d ανάλυση των -ων anali- ουρητήριο, το subst. vespasiană, pisoar
za urinei ουρί, το subst. hurie
ουρά, η subst. coadă d η ~ του σκύλου coada ουρία, η subst. chim. uree
câinelui d η ~ του παγωνιού coada păunului d ουρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. urinar(-ă) 2. care există în
η ~ του αεροσκάφους coada avionului d η ~ urină, uric(-ă) d -6 οξύ acid uric
του χαρταετού coada zmeului (de hârtie) d η ούρι-ος, -ια, -io adj. marin. (d. vânt) de pupă,
~ του κομήτη coada cometei d η ~ του φρά- prielnic d -ος άνεμος vânt de pupă / prielnic
κου coadafraculuid η ~ του φουστανιού tre- ουρλ-ιάζω, -ιαξα v.i. a urla, a zbiera, a răcni, a
nă d ψέματα με ~ minciuni gogonate d έχει
scoate ţipete sălbatice, a ţipa
χρήματα με ~ are bani cu ghiotura // χώνει
παντού την ~ του îşi vâră coada peste tot // fig. ουρλιαχτό, το subst. urlet, răcnet, zbieret, ţipăt
περιμένω στην ~ a sta la coadă (a aştepta) ουροδοχείο, το subst. oală de noapte
ουραγκοτάγκος, o subst. zool. urangutan ουροδόχος κόστη, η adj. + subst. anat. vezica
ουραγός, o subst. 1. milit. militarul care conduce urinară
ariergarda unei armate 2.flg. ultimul dintr-un ουρολιθίαση, η subst. med. urolitiază
şir / rând de oameni ουρόλιθος, o subst. med. calcul renal
ουραιμία, η subst. med. uremie ουρολογία, η subst. urologie
ουραί-ος, -α, -o adj. caudal(-ă), din regiunea ουρολόχ-ος, -o, -η subst. urolog(-ă)
cozii; de la coadă d -o πτερύγιο aripioară co- ουρολοίμωξη, η subst. med. infecţie urinară
dală, coadă (la peşti) ουροποιητικ-ός, -ή, -ό adj. urinar(-ă)
ουραίο, το subst. chiulasă, culată (la armele de ουρουγουανός, o subst. uruguyan
foc) ουρουγουανή, η subst. uruguyană
ουράνια, τα subst. pl. cerurile (în sens religios) ουρ-ώ, -ησα ν. i. a urina
//flg.πετάει ατά ~ zboară în ceruri, cu sensul: ουσάρος, o subst. husar, cavalerist (în trecut)
pluteşte de fericire ουσία, η subst. 1. substanţă, materie// οργανικές
ουρανίκ-ός, -ή, -ό adj. (lingv.) palatal(-ă) -ες substanţe organice // φυτική ~ materie ve-
ουράνιο, το subst. uraniu getală 2. esenţă, esenţialul // η ~ του κόσμου
ουράνι-ος, -α, -o adj. 1. ceresc, celest d -ος esenţa universului // η ~ των πραγμάτων
θόλος bolta cerească // οι Πλανήτες είναι -α esenţa lucrurilor // αυτή είναι η ~ acesta este
σώματα planetele sunt corpuri cereşti d o -ος esenţialul 3. fond, miez // η ~ του ζητήματος
Πατέρας Tatăl ceresc / Dumnezeu d -a μουσι- fondul chestiunii // η ~ του προβλήματος
κή muzică celestă l.flg. divin(-ă), superb(-ă), miezul problemei // fig. κατ' -ν în fond // ju-
minunat(-ă) d -α ομορφιάfrumuseţedivină rid. δικάζω επί της -ς a statua asupra fondului
ουσιαστικό - οχυρός 411
4. gust, savoare // το φαγητό δεν έχει ~ mân- οφθαλμικ-ός, -ή, -ό adj. med. oftalmic(-ă), ocu-
carea nu are gust lar(-ă), al ochiului
ουσιαστικό, το subst. gram. substantiv οφθαλμολογία, η subst. oftalmologie
ουστιαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. esenţial(-ă), prin- οφθαλμ-ός, o subst. 1. ochi, organul văzului d με
cipal(-ă), important(-ă) 2. substanţial(-ă) 3. de
fond, de bază 4. real(-ă), adevărat(-ă) II. adv. την άκρη του -ού cu colţul ochiului d fig. με
(-ά) 1. în mod esenţial 2. în mod substanţial 3. γυμνόν -ό cu ochiul liber d κλείνω τους -ούς
în fond 4. cu adevărat a închide ochii d με ανοιχτούς -ούς cu ochii
ουσιώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. esenţial(-ă), princi- deschişi d fig. ~ αντί -ού ochi pentru ochi (Le-
pală) d αυτό είναι το -ες θέμα aceasta este gea talionului) 2. hort. ochi de altoi (la plante),
chestiunea esenţială 2. substanţial(-ă) d -ες bot. mugur
δάνειο împrumut substanţial 3. real(-ă) d -ης οφθαλμοσκόπιο, το subst. oftalmoscop
βοήθεια ajutor real
ούτε conj. 1. nici d ~ το ένα ~ το άλλο nici una οφθαλμοφαν-ής, -ής, -ές adj. evident(-ă), vizi-
nici alta 2. nici măcar, nici că d -οι σκύλοι δεν bilă)
τρώνε αυτό το φαγητό nici măcar câinii nu οφίκιο, το şi οφίτσιο, το subst. 1. funcţie, oficiu,
mănâncă mâncarea asta d ~ που τον νοιάζει slujbă, titlu 2. (ist. în Bizanţ) demnitate, rang
nici că-i pasă d ~ που θυμάται nici măcar nu-şi οφιοειδ-ής, -ής, -ές adj. şerpuitor(-oare), în ser-
aminteşte pentină d -ής δρόμος drum şerpuitor
ούτι, το subst. instrument muzical popular ase- οφσάιντ, το subst. sport offside
mănător cu lăuta
ουτοπία, η subst. utopie όφσετ, το subst. poligr. offset
ουτοπικ-ός, -ή, -ό adj. utopic(-ă), irealizabil(-ă) οχ! interj, oh! vai! (indică durere, tristeţe sau mâ-
d -ά σχέδια planuri utopice (irealizabile) nie)
ουτοπ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. utopist(-ă) οχετός, o subst. canal de scurgere a apelor rezi-
ουφ! interj, uf! (exprimă ciudă, regret, necaz, duale (de obicei subteran)
plictiseală, dezgust) όχη-μα, -ματος, το subst. vehicul
οφειλέτης, o subst. dator, debitor, datornic d
είναι o ~ μου este debitorul meu όχθη, η subst. mal (al unui râu / lac) d οι -ες του
οφειλή, η subst. datorie de bani d πληρώνει την ποταμού malurile fluviului
~ του îşi plăteşte datoria όχι adv. nu d ~ πως δεν μου αρέσει, όμως... nu
οφείλω, οφειλόμενος v.i. 1. a datora, a fi dator d că nu-mi place, dar... d ~ άλλο για μένα nu
οφείλει χίλιες δραχμές datorează o mie de mai vreau d (fig.) ~ δα! haida de d (fig.) ~ και
drahme 2. fig. a avea datoria, a datora, a avea έτσι! nici chiar aşa d η ημέρα του ΟΧΙ!
obligaţia morală, a fi obligat d οφείλουμε να (aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 când
βοηθάμε τους γονείς μας avem datoria de a
ajuta părinţii d σας οφείλει συγγνώμη για την Grecia nu a cedat în faţa Italiei fasciste)
στάση του vă datorează scuze pentru atitudi- οχιά, η subst. zool. viperă
nea lui d το οφειλόμενο σέβας respectul cu- οχλαγωγία, η subst. tumult, vacarm, larmă,
venit zarvă
όφελος, οφέλους, το subst. profit, beneficiu, fo- οχληρ-ός, -ή, -ό I. adj. pisălog(-oagă), plictisi-
los, câştig d απ' αυτήν την πώληση έχω ~ tor(-oare), agasant(-ă) d είναι ~ με τις
δέκα χιλιάδες în urma acestei vânzări am un ερωτήσεις του este agasant cu întrebările lui d
câştig de zece mii d είναι πρός ~ σου να συμ-
φωνήσεις este în folosul tău să fii de acord d η μια -ή συζήτηση o discuţie plictisitoare II. adv.
παράσταση γίνεται για το ~ ενός ηθοποιού (-ά) în mod plictisitor / agasant
reprezentaţia are loc în beneficiul unui actor d οχλοβοή, η subst. vacarm, larmă, zarvă
δεν βλέπω το ~l nu văd interesul! dfig. înv. τι οχλοκρατία, η subst. guvernare populară
το la ce bun? όχλος, o subst. gloată, masă populară dezorgani-
οφθαλμαπάτη, η subst. miraj, iluzie optică zată
οφθαλμιατρείο, το subst. 1. clinică oftalmolog-
ică / pentru boli ale ochilor 2. cabinetul unui οχτρός, o subst. vezi εχθρός
oculist, oftalmolog οχυρό, το subst. 1. fortificaţie, întărire 2. meterez
οφθαλμίατρ-ος, -o, -η subst. oftalmolog(-ă) οχυρ-ός, -ή, -ό adj. fortificat(-ă), întărit(-ă)
412 οχυρωματικός - όψιμος
οχυρωματικ-ός, -ή, -ό adj. de fortificaţie φαίνονται εύκολα la prima vedere totul pare
οχυρ-ώνω, -ωσα, οχυρωμένος ν.ί. a fortifica, a uşor // τόν γνωρίζω εξ όψεως îl cunosc din ve-
consolida, a întări // -ώνω την πόλη a fortifica dere // λαμβανοντας υπ' -ην την κατάσταση
oraşul având în vedere situaţia // έχει υπ' όψην του
οχύρωση, η subst. milit. fortificare, întărire, con- are intenţia (intenţionează) 3.fig. revers, latură
solidare, baricadare // η άλλη ~ του νομίσματος cealaltă latură a
όψη, η subst. 1. faţă, înfăţişare, ten, fizionomie, monedei // η ανάποδη ~ του προβλήματος
chip, figură // έχεις ευχάριστη ~ arăţi bine // reversul problemei
είχε μια φοβερή ~ avea o înfăţişare groaznică οψιανός, o şi οψιδιανός, o subst. geol. obsidian
// η ~ της θα μου μείνει αξέχαστη nu voi uita όψιμ-ος, -η, -o adj. tardiv(-ă), întârziat(-ă), târ-
niciodată chipul ei // fig. η πόλη άλλαξε ~ ziu(-e) // -ος χειμώνας iarnă târzie li -a στα-
oraşul şi-a schimbat înfăţişarea (aspectul) // φύλια struguri s-au copt cu întârziere // -η
αυτό το ύφασμα έχει δύο -εις această stofă σπορά semănat tardiv // fig. -η επέμβαση in-
are două feţe 2. vedere // εκ πρώτης όψεως όλα tenţie tardivă
Π π
Π, π (πι); (pi) 1. a şaisprezecea literă a alfabetu- παγκάκι, το subst. bancă (într-un parc etc.)
lui grecesc, consoană 2. numer. card. şi ord. παγκάρι, το subst. masă pe care se vând lumâ-
Π', π' (cu apex în dreapta sus) 80 sau al optze- nări în biserici
cilea; ,Π, ,π (cu apex în stânga jos) 80.000 sau πάγκος, o subst. 1. bancă 2. tejghea 3. banc de
al optzeci miilea // στο πι και φι imediat, lucru 4. sumă de bani la jocul de cărţi, banco
îndată παγκόσμι-ος, -α, -o adj. 1. mondial(-ă) d -a
παγάκι, το subst. cub de gheaţă φήμη faimă mondială d -ος πόλεμος război
παγάνα, η şi παγανιά, η subst. 1. (d. vânătoare) mondial d -o ρεκόρ record mondial 2. univer-
în grup 2.flg.fligărire, urmărire d στήνω ~ a-şi sală) d -α ιστορία istorie universală
urmări scopul/ţelul metodic d τον πήραν ~ 1- παγκοσμιοποίηση, η subst. globalizare
au urmărit din toate direcţiile παγκράτιο, το subst. ist. întrecere sportivă în
παγανισμός, o subst. păgânism, idolatrie, închi- Grecia antică, constând din lupte corp la corp
nare la idoli şi luptă cu pumnii (box)
παγανικ-ός, -ή, -ό adj. păgân(-ă), idolatru(-ă) πάγκρεας, το subst. med. pancreas
παγανό, το subst. spiriduş παγκρεατίτιδα, η subst. pancreatită
παγγερμανισμός, o subst. pangermanism παγόβουνο, το subst. aisberg
παγερ-ός, -ή, -ό adj. 1. glacial(-ă); rece ca ghea- παγόδα, η subst. pagodă
ţa d -ό κλίμα climă glacială d flg. -ό βλέμμα παγοδρομία, η subst. patinaj
privire glacială 2. flg. rece, distant(-ă) d -ή παγοδρόμιο, το subst. patinoar
υποδοχή primire rece (lipsită de prietenie) d -ή παγοδρόμ-ος, -o, -η subst. patinator(-oare)
συμπεριφορά purtare distantă παγοθραυστικό, το subst. mar. spărgător de
παγετός, o subst. îngheţ gheaţă
παγετώνας, o subst. 1. gheţar; bloc de gheaţă d παγόνι, το subst. zool. păun d η ουρά του -ου
περίοδος των -ων epoca glacială coada păunului d περπατάει σαν a umbla
παγίδα, η subst. 1. capcană / cursă d ποντικο- ţanţoş
παγίδα cursă de şoareci d ~ για λαγούς cap- παγοπέδιλο, το subst. gheată pentru patină
cană pentru iepuri 2. flg. capcană, cursă, παγοποιείο, το subst. fabrică de gheaţă
vicleşug, şiretlic d έπεσε στην ~ a căzut în cap- παγοπώλης, o subst. vânzător de gheaţă
cană d του έστησαν ~ i-au întins o cursă d πάγος, o subst. 1. (şifig.) gheaţă// το νερό έγινε
θέλουν να τον πιάσουν στην ~ vor să-1 prindă ~ apa s-a transformat în gheaţă // γλυστρώ
în capcană πάνω στον -o a aluneca pe gheaţă 2. ger // o
παγίδευση, η subst. 1. prindere în cursă/în cap- έκαψε τις πορτοκαλιές gerul a ars/a distrus
cană 2.flg.înşelare portocalii 3. fig. persoană rece, distantă //
παγιδ-εύω, -ευσα, -εψα, παγιδευμένος v.t. l.a αυτός όλη την ώρα ήταν σκέτος ~ a fost tot
prinde pe cineva în cursă/în capcană 2. a în- timpul foarte rece / distant 4. jur. // o Αρειος
tinde cuiva o cursă/o capcană fig. a imobi- Πάγος Curtea de Casaţie
liza 4 .fig. a dota un explozibil sau o bombă cu πάγουρας, o subst. zool. specie de crab
un sistem de declanşare automată παγούρι, το subst. 1. ploscă pentru apă 2. zool.
πάγι-ος, -α, -o adj. 1. statornic(-ă), stabil(-ă), pagurul-pustnic, specie de crustaceu
consecvent(-ă), durabil(-ă) d -a πολιτική poli- πάγω-μα, -ματος, το subst. (şi fig.) îngheţare //
tică consecventă 2. fig. pe termen lung // -o το ~ του νερού îngheţarea apei // το ~ των
δάνειο împrumut pe termen lung διαπραγματεύσεων îngheţarea tratativelor
παγ-ιώνω, -ιωσα, -ιώθηκα, παγιωμένος v.t. a παγωνιά, η subst. ger // κάνει πολλή ~ este un
consolida, a fixa, a statornici ger năprasnic
παγίωση, η subst. consolidare, stabilizare, în- παγ-ώνω, -ωσα, παγωμένος v.t. şi i. (şifig.) 1. a
tărire îngheţa // σε περίμενα τόσο στο πάρκο που
414 παγωτό - παιδεύω
-ωσα te-am aşteptat atâta în parc, încât am în- παθιασμέν-ος, -η, -o part. ca adj. pasionat(-ă),
gheţat // -ωσαν τις πιστώσεις au îngheţat, au pătimaş(-ă), înflăcărat(-ă), plin(-ă) de patimă,
interzis creditele 2. a degera // -ωσαν τα πόδια de pasiune; împătimit(-ă) d -oς έρωτας dra-
του από το ψύχος i-au degerat picioarele de goste pătimaşă d ένας -ος χαρτοπαίκτης un
frig 3.fig. a deveni rece, distant 4.fig.a încre- jucător de cărţi împătimit
meni, a înmărmuri, a înlemni // -ωσα από τον παθογόλ-ος, -ος şi α, -o adj. med. patogen(-ă)
τρόμο am încremenit de groază // -ωσε το παθολογία, η subst. med. patologie d γενική ~
αίμα μου όταν άκουσα το φοβερό νέο mi-a patologie generală
îngheţat sângele (în vine) când am aflat teribi- παθολογικ-ός, -ή, -ό adj. 1. patologic(-ă) l.fig.
la veste exagerat(-ă), anormal(-ă), bolnăvicios(-oasă),
παγωτό, το subst. înheţată // -ό από σοκολάτα morbid(-ă) // -ή αγάπη iubire exagerată d έχει
îngheţată de ciocolată -ές τάσεις are înclinaţii morbide
παζάρε-μα, -ματος, το subst. târguială, toc- παθολόγ-ος, -o, -η subst. patolog, medic gene-
meală ralist
παζαρ-εύω, -εψα, -εύτηκα v.i. a se tocmi, a se πάθ-ος, -ους, το subst. 1. patimă, pasiune, ar-
târgui; a negocia doare, înflăcărare, patos d την αγαπά με ~ o
παζάρι, το subst. 1. piaţă, bazar, hală, târg // iubeşte cu pasiune d μίλησε με ~ a vorbit cu
πηγαίνει στο ~ να αγοράσει γάλα, μήλα και patos d τον μισεί με ~ îl urăşte din rărunchi d
αυγά se duce la piaţă să cumpere lapte, mere şi μια ομιλία γεμάτη ~ un discurs înflăcărat d
ouă // το μεγάλο ~ της Κωσταντινούπολης τρελό ~ pasiune nebună d ~ για το ποτό pati-
marele bazar din Constantinopol 2. tocmeală, ma beţiei d έχει ~ για το χαρτοπαίγνιο are
târguială, tratative, negocieri // αυτός έκανε pasiune pentru jocul de cărţi d είναι δούλος
τα -α el a dus tratativele των -ών του este robul pasiunilor sale 2. ne-
παζλ, το subst. puzzle caz, suferinţă, chin, nenorocire d πολλά είναι
παθαίνω, έπαθα v.i. 1. a păţi, a suferi/a avea o τα -η του are multe necazuri 3. d Πάθη, τα
pagubă, o pierdere // τι έπαθες; ce ai păţit? // (τα Πάθη του Χριστού) Patimile lui Hristos //
έπαθα πολλά am suferit mult // έχει πάθει η Ερδομάδα των Παθών Săptămâna Patimi-
μεγάλες ζημιές a avut / a suferit mari pagube lor 4. gram. schimbare fonetică
// έπαθε η υγεία του s-a îmbolnăvit // καλά παθός, o subst. persoană care a suferit/a avut o
να πάθεις aşa-ţi trebuie! // τα ήθελες και τα experienţă negativă // o ~ μαθός suferind,
επαθες ai găsit ce-ai căutat! // o, τι παθαίνω înveţi
ας παθαίνω fie ce ο fi! 2. a fi impresionat, a παιάνας, o subst. ist. imn în onoarea lui Apollo,
simţi o emoţie puternică 3. // κακό που έπαθα pean
ce nenorocire m-a lovit! παιανίζω v.t. muz. (d. o orchestră) a intona
πάθη-μα, -ματος, το subst. nenorocire, necaz // παιγνιόχαρτο, το subst. carte de joc
διηγείται τα -μα του îşi povesteşte necazurile παιδαγωγία, η subst. pedagogie
// τα -ματα μαθήματα tot păţitu-i învăţat παιδαγωγικ-ός, -ή, -ό adj. pedagogic(-ă), edu-
πάθηση, η subst. boală, afecţiune, maladie // cativ(-ă) d -ή μέθοδος metodă pedagogică d -
νευρική ~ afecţiune nervoasă // χρόνια ~ boa- ό συμβούλιο consiliu pedagogic
lă cronică παιδαγωγ-ός, -o, -η subst. pedagog(-ă), educa-
παθητικό, το subst. 1. fin. pasivul, totalitatea tor(-oare), institutor(-oare), învăţător(-oare)
datoriilor şi obligaţiilor economice ale unei în- παϊδάκι, το subst. cotlet de miel
treprinderi, a unui comerciant etc. 2. fig. de- παιδαριώδ-ης, -ης, -ες adj. pueril(-ă), copilă-
fectele cuiva resc(-ească), copilăros(-oasă) // -η φερσίματα
παθητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. pasiv(-ă) d -ός purtări puerile
τρόπος în mod pasiv 2. indiferent(-ă) 3. gram. παιδεία, η subst. educaţie, învăţământ d υπουρ-
pasiv d -ό ρήμα verb pasiv II. adv. (-ά) γείο -ας (în Grecia) ministerul educaţiei
παθητικότητα, η subst. 1. pasivitate, inerţie 2. παίδε-μα, -ματος, το subst. chin, tracasare, sâ-
indiferenţă, apatie, delăsare, indolenţă câială, hărţuială
παθ-ιάζομαι, -ιάστηκα (παθιασμένος) v.r. a fi παιδεραστής, o subst. pederast
pasionat(-ă) de ceva d το παιδί -ιάζεται παιδεραστία, η subst. pederastie
μ'αυτά τα παιχνίδια copilul e pasionat de παιδ-εύω, -εψα, -εύτηκα v.t. a chinui, a tracasa,
jucăriile astea a hărţui, a sâcâi d έλα, λέγε, μη μας -εύεις
παθιάρικ-ος, -η, -o adj. 1. patetic(-ă), mişcă- hai, spune, nu ne mai chinui d μας -εψε με
tor(-oare), emoţionant(-ă), înduioşător(-oare) διάφορες ερωτήσεις ne-a sâcâit cu diferite în-
2, pasionat(-ă), înflăcărat(-ă), iubăreţ(-eaţă) trebări d -εύομαι πάρα πολύ για να το
παιδί - παίρνω 415
κατορθώσω mă chinui foarte mult ca să şele d του την έπαιξαν! l-au tras pe sfoară! 8.
reuşesc fig. a glumi, a face glume d αυτός δεν -ει! ăsta
παιδί, το subst. 1. copil // είναι καλό ~ este un nu glumeşte! d δεν είναι παίξε-γέλασε! nu-i
copil/băiat bun // και αυτή είναι ~ μου şi ea de glumit! d όχι, παίζουμε! adică; poate crezi
este copilul meu // ορκίζομαι στα -α μου mă că glumim! d παίζει το μάτι του i se zbate
jur pe copiii mei 2. băiat de prăvălie // το ~ του ochiul d τον -ει στα δάκτυλα îl joacă pe
καφενείου băiatul care este în serviciu la cafe- degete, îl manevrează cum vrea // το ~ στα
nea δάκτυλα adică: a cunoaşte / a şti la perfecţie
παίδι, το subst. coastă (lecţia, răspunsurile etc.)
παιδιαρ-ίζω, -ισα v.i. a se copilări, a se purta ca παίκτης, o subst. vezi παίχτης
un copil παίνε-μα, -ματος, το subst. 1. laudă, elogiu,
παιδιαρίσματα, τα subst. copilării, infantilisme omagiu 2. proslăvire, preamărire, ridicare în
// παράτα τα ~! lasă copilăriile! slăvi
παιδιάστικ-ος, -η, -o adj. 1. copilăresc(-ească), παιν-εΰω, -εψα, -εύτηκα, παινεμένος I. v.t. a
pueril(-ă), infantil(-ă) lăuda / a elogia (pe cineva), a omagia pe cine-
παιδιατρική, η subst. med. pediatrie va // δίκαια τον -ευεις îl lauzi pe bună drep-
παιδίατρ-ος, -o, -η subst. pediatru(-ă) tate II. παινεύομαι v.r. a se făli, a se mândri, a
παιδικ-ός, -ή, -ό adj. copilăresc(-ească), pueril(- face pe grozavul
ă), infantil(-ă), al, a, ai, ale copilăriei d -ός παίξι-μο, -ματος, το subst. 1. (şifig.) joc d ~ με
σταθμός creşă d -ή αρρώστια boală infantilă / τις κούκλες joc cu păpuşile // το ~ του ποδο-
a copilăriei σφαιριστή jocul fotabalistului d το ~ με τα
παιδικότητα, η subst. copilărie, infantilism ζάρια jocul cu zaruri // το -o αυτού του ηθο-
παιδοκτονία, η subst. pruncucidere ποιού μας συγκίνησε jocul acestui actor ne-a
παιδοκτόν-ος, -o, -η subst. persoană care ucide emoţionat 2. interpretarea unei compoziţii
un copil, ucigaş(-ă) de copii muzicale d το ~ της συμφωνίας από την
παιδομάζω-μα, -ματος, το subst. răpirea copi- ορχήστρα interpretarea simfoniei de către or-
ilor creştini, de către turci, în timpul ocupaţiei chestră 3. fig. oscilaţie, variaţie
otomane παίρνω, πήρα, πάρθηκα, παρμένος I. ν.ί. l.a
παιδομάνι, το subst. liotă de copii, mulţime de lua, a apuca // ~ μαχαίρι a apuca un cuţit // ~
copii τσάντα a lua geanta d το πήρε απάνω του şi-
παιδότοπος, o subst. loc dejoacă pentru copii a luat-o în cap // πήρε απάνω του s-a pus pe
παίζω, έπαιξα, παίχτηκα, παιγμένος ν. t. şi ί. 1. picioare, s-a vindecat // παίρνει και δίνει taie
(şifig.) a (se) juca d τα παιδιά δεν πρέπει να şi spânzură (e foarte puternic(-ă)) d ~ στο μεζέ
παίζουν στο δρόμο copiii nu trebuie să se joa- a lua în băşcălie d ~ απάνω μου a lua asupra sa
ce pe stradă d παίζουν τάβλι joacă table // στο d ~ στο λαιμό μου a deveni suspect 2. a lua pe
κρατικό θέατρο θα παίξω τον Οιδίποδα la sus d o αέρας πήρε την τέντα vântul a luat pe
teatrul de stat îl voi juca pe Oedip d o κινημα- sus cortul 3. a lua (cu asalt), a cuceri d το πή-
τογράφος παίζει ένα καλό έργο la cinema ραμε το κάστρο / τη Σαλονίκη am cucerit ce-
joacă un film bun 2. (d. ochi) a (se) bate d σήμ- tatea / Salonicul 4.fig. a lua, a primi, a cuceri d
ερα παίζει το μάτι μου azi mi se bate ochiul ~ μηνιάτικο / πτοχίο / κύπελλο / πρωτάθ-
3. a cânta la un instrument d παίζει βιολί στη λημα a primi o plată lunară / a-şi lua diploma /
Συμφωνική του Δήμου cântă la vioară în a cîştiga o cupă / o probă sportivă 5. a lua, a
orchestra simfonică a oraşului 4. a fi instabil, a cumpăra d της πήρε ένα ωραίο δακτυλίδι i-a
varia d o καιρός παίζει vremea e instabilă d η luat un inelfrumosII. ν.ί. 1. a ocupa, a o lua d
τιμή της λίρας παίζει preţul lirei sterline vari- πήρε στραβό δρόμο a luat-o pe un drum greşit
ază 5. a interpreta un rol/a juca într-o piesă de 2. a începe să, a prinde să d πήρε να βραδι-
teatru, într-un film etc. 6.fig.a(-şi)risca,a(-şi) άζει a început să se întunece d πήρε να ξεθω-
pune în pericol, a(-şi) primejdui d -ει με την ριάζει a început să se decoloreze 3. a se
φωτιά se joacă cu focul d παίζει με την υγεία îmbarca, a lua un tren / vapor // πήρε το πλοίο
της îşi primejduieşte sănătatea d παίζει το της γραμμής a luat cursa regulată de vapor 4. a
κεφάλι του îşi joacă propriul cap,riscăfoarte lua drept // με πήρε για κλέφτη m-a luat drept
mult d παίζει τη ζωή του κορώνα-γράμματα hoţ dfig. δεν με παίρνει o χρόνος nu am timp
îşi riscă viaţa l.fig. a înşela, a păcăli, a trage pe d τον πήρε η σφαίρα 1-a nimerit glonţul d τον
sfoară d μας παίζει τον παπά voia să ne în- πήρε o θάνατος a murit
416 παιχνίδι - πάλη
παιχνίδι, το subst. 1. joc //παιδικά -α jocuri de π α λ α ι ό - element de compunere cu sensurile: 1.
copii // η τυφλόμυγα είναι ~ που αρέσει στα „antic" 2. „vechi", „mai vechi"
παιδιά baba-oarba este un joc care place copi- παλαιοβιβλιοπωλείο, το subst. anticariat
ilor // ~ με τα ζάρια joc cu zarurile // τυχερά παλαιοβιβλιοπώλης, o subst. buchinist, anticar
-α jocuri de noroc // ~ στον ιππόδρομο jocuri παλαιογραφία, η subst. paleografie
la cursele de cai (la hipodrom) 2. jucărie // τις παλαιοημερολογίτ-ης, o, -ισσα, η subst. per-
γιορτές αγοράζουμε -α για τα παιδιά de soană care urmează vechiul calendar bisericesc
sărbători cumpărăm jucării pentru copii 3. fig. παλαιολιθικ-ός, -ή, -ό adj. paleolitic(-ă) // -ή
II ~ των κυμάτων pradă valurilor // ~ του εποχή subst. epoca paleolitică
ανέμου pradă vântului // ~ στα χέρια των παλαιοντολογία, η subst. paleontologie
εχθρών la cheremul duşmanilor παλαιοπωλείο, το subst. anticariat, consignaţie
παιχνιδιάρ-ης, -α, -ικο adj. jucăuş(-ă), zburdăl- de lucruri vechi
nicia), nebunatic(-ă), zvăpăiat(-ă) παλαιοπώλ-ης, -ισσα, η subst. negustor(-easă)
παιχνιδ-ίζω, -ισα v.i. a clipi // το σκυλάκι -ιζει de obiecte vechi, folosite
căţeluşul zburdă παλαιός adj. vezi παλιός
παιχνίδισ-μα, -ματος, το subst. 1. clipit, clipire παλαιότητα, η subst. vechime
H το ~ των ματιών clipitul ochilor 2. zburdăl- παλαιοχριστιανικ-ός, -ή, -ό adj. care se referă
nicii, nebunii // τα -ματα του γατιού zbur- sau are legătură cu primii ani ai creştinismului;
dălniciile pisicului paleocreştin(-ă)
παίχτ-ης şi παίκτ-ης, o subst. 1. jucător(-oare) // πάλαι ποτέ loc. adv. în timpuri de demult, pe
~ς του μπάσκετ jucător de basket H ~ στην vremuri, altădată, odinioară
ρουλέτα jucător la ruletă παλαιστής, o subst. sportiv de lupte greco-roma-
παιωνία, η subst. bujor
ne
πακετάρισ-μα, -ματος, το subst. împachetare, παλαιστινιακ-ός, -ή, -ό adj. palestinian(-ă)
ambalare παλαίστρα, η subst, arenă
πακετ-άρω, -ισα, -ίστικα, πακεταρισμένος v.t. παλαμάκια, τα subst. aplauze, bătăi din palme //
a împacheta, a ambala, a face pachet χτυπώ ~ a bate din palme
πακέτο, το subst. 1. şi fig. pachet 2 .fig. grămadă, παλαμάρι, το subst. mar. parâmă, odgon, păli-
teanc d ένα ~ θεμάτων για συζήτηση o gră- mar, pălămar, cablu
madă de subiecte de discutatfig.dfin.έχει ενα παλάμη, η subst. 1. palmă 2. veche unitate de
ομολογίες are un teanc (un pachet) de obli- măsură de aprox. 25-28 cm.
gaţiuni παλαμίδα, η subst. zool. (iht.) pălămidă
πακισταν-ός, o, -ή, η subst. pakistanez παλάνζα, η subst. balanţă cu cârlig şi greutate
πάκο, το subst. 1. pachet 2, teanc, grămadă mobilă
πακτωλός, o subst. izvor nesecat de bogăţii παλαντζάρισ-μα, -ματος subst. pendulare, osci-
πάλα, η subst. paloş lare
παλαβ-ός, -ή, -ό adj. 1. nebun(-ă), dement(-ă) 2. παλαντζάρ-ω, -ισα v.i. a oscila (între două pă-
ţicnit(-ă), scrântit(-ă), smintit(-ă), sonat(-ă) 3, reri, două atitudini etc.), a pendula
foarte straniu(-e) 4. fig. nebun(-ă) după cine- παλάσκα, η subst. cartuşieră
va/ceva // είναι -ος για εκείνη este nebun παλάτι, το subst. 1. palat regal, reşedinţă regală
după ea // είναι -ος για το σκάκι este un ma- 2. curte regală 3. fig. puterea regală 4. palat,
niac al jocului de şah orice clădire măreaţă, luxoasă
παλαβωμάρα, η 1. nebunie, demenţă 2. ţicneală, παλατιαν-ός, o, -ή, η subst. om al palatului
scrânteală, aiureală, sminteală, ţăcăneală 3. fel πάλε-μα, -ματος, το subst. luptă
de a fi foarte ciudat 4.fig. ţicneală, scrânteală παλέτα, η subst. 1. paletă 2. fig. paletă de culori
παλαβ-ώνω, -ωσα, παλαβωμένος I. v.i. 1, a în- παλ-εύω, -εψα v.i. şi fig. a lupta d -υει μέ τον
nebuni, a deveni dement/alienât 2. a se ţicni, a αντίζηλό του se luptă curivalulsău
se scrânti la cap, a se sminti 3. fig. a-şi pierde πάλη, η subst. 1. luptă, încăierare, bătaie (de obi-
capul, a se zăpăci II. v.t. a înnebuni pe cineva, cei fără arme) 2. fig. luptă, ciocnire între două
a ţicni forţe, confruntare d η ~ των αντιθέτων lupta
παλαιικ-ός, -ή, -ό adj. vechi(-e), bătrânesc(- contrariilor 3. fig. luptă, strădanie, efort, sfor-
ească) ţare, străduinţă // ~ κατά του καπνίσματος
παλαίμαχος, o subst. fig. veteran străduinţă (luptă) împotriva fumatului
πάλι - πάλλω 417
πάλι adv. 1. iar, din nou, iarăşi // τον συνάντησα nefavorabil; ostil" 3. „ruşinos, obscen, impu-
~ l-am întâlnit iar d νάτος ~! iată-1 (uite-1) dic"
iarăşi! d -εσύ; iar tu? // άλλο τούτο ~! alta παλ-ιός, -ιά, -ιό adj. 1. vechi(-e), străvechi(-e),
acum! adică: asta ne mai lipsea! d ~ και ~! iar antic(-ă) d -ιό μίσος ură veche d -ιός φίλος
şi iar, adică: mereu prieten vechi d relig. η Παλαιά Διαθήκη Ve-
παλιά adv. în timpurile vechi, pe timpuri/pe vre- chiul Testament // geogr. o Παλαιός Κόσμος
muri, în vremurile de demult, odinioară Lumea Veche (Asia, Africa şi Europa, înainte
παλιανθρωπιά, η subst. mişelie, ticăloşie, mâr- de descoperirea Americii) d -ιά παπούτσια
şăvie pantofi vechi d γράφω κάτι στα -ιά μου τα
παλιάνθρωπος, o subst. ticălos, canalie, netreb- παπούτσια afiindiferent, a nu-i păsa, a dispre-
nic, mârşav ţul 2. învechit(-ă), demodat(-ă), perimat(-ă),
παλιατζ-ής, o (pl. -ήδες) subst. telal ieşit(-ă) din uz, depăşit(-ă), anacronic(-ă) d -ιό
παλιατζίδικο, το subst. magazin de vechituri φόρεμα rochie demodată d -οί τρόποι maniere
παλιατσαρία, η subst. vechitură, rablă învechite d -ιά μόδα modă perimată/depăşită
παλιάτσος, o subst. 1. clovn, paiaţă, măscărici, 3. experimentat(-ă) d -ιός χειρούργος chirurg
saltimbanc, bufon 2.fig.om ridicol experimentat
παλιγγενεσία, η subst. renaştere, reînviere, revi- παλιούρι, το subst. bot. specie de plantă ţepoasă
riment, resurecţie d η ελληνική ~ renaşterea παλιογυναίκα, η subst. 1. femeie rea 2. prosti-
naţională greacă tuată
παλικαρ-άς, o (pl. -άδες) subst. 1. viteaz/cura- παλιόκαιρος, o subst. vreme urâtă, timp urât /
jos, îndrăzneţ / brav 2. iron. fanfaron nefavorabil, vreme câinească
παλικάρι, το subst. 1. viteaz 2. bărbat tânăr d το παλιόμουτρο, το subst. 1. derbedeu, mârlan,
καλό το ~ ξέρει και άλλο μονοπάτι bărbatul mocofan 2. individ josnic/dubios
deştept ştie să se descurce în orice împrejurare παλιόρουχα, τα subst. 1. haine vechi / uzate 2.
d fig. (iron.) ~ της φακήςfricos,laş vechituri, zdrenţe
παλικαριά, η subst. 1. vitejie, îndrăzneală, curaj παλιόφιλος, o subst. 1. prieten vechi 2. prieten
2. act de curaj / de bravură / de vitejie; faptă bun, prieten de încredere
curajoasă παλίρροια, η subst. maree, flux şi reflux
παλικαρίσι-ος, -α, -o adj. vitejesc(-ească), băr- παλιρροΐκ-ός, -ή, -ό adj. de maree, de flux şi
bătesc(-ească) d -a πράξη faptă vitejească d reflux
-a στάση atitudine / purtare bărbătească παλίσανδρος, o şi παλίσανδρο, το subst. bot.
παλικαρισμός, o subst. paradă de vitejie palisandru
παλιλλογία, η subst. repetarea aceloraşi cuvinte πάλιω-μα, -ματος, το subst. învechire, uzură
παλίμψηστο, το subst. palimpsest παλ-ιώνω, -ιωσα, παλιωμένος v.t. şi i. a (se)
παλινδρόμηση, η subst. 1. mişcare înainte şi îna- învechi, a (se) uza, a (se) degrada, a (se) deteri-
poi 2. revenire / întoarcere ora d -ιώνω το κρασί a învechi vinul d -ιωσαν
παλινδρομικ-ός, -ή, -ό adj. care se mişcă îna- τα ρούχα μου mi s-au uzat hainele // -ιωσε το
inte şi înapoi; de du-te vino; alternativ(-ă) αυτοκίνητό μου mi s-a învechit maşina
παλιδρομ-ώ, -ησα v.t. 1, a se mişca înainte şi πάλκο, το subst. estradă
înapoi 2. a reveni 3, a face cale-ntoarsă 4. mar. παλκοσένικο, το subst. 1. scândurile/podeaua
a vira scenei de teatru 2. flg. scenă d βγήκε στο ~ a
παλιννόστηση, η subst. repatriere ieşit pe scenă fig. teatru, artă teatrală
παλιννοστ-ώ, -ησα v.t. a se repatria παλλάδιο, το subst. paladiu
παλινορθ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα ν, 1. a restabili; a παλλαϊκ-ός, -ή, -ό adj. 1. care se face cu partici-
redresa; a îndrepta 2. a restaura, a reinstaura un parea întregului popor; în masă 2. care are le-
regim etc, gătură sau se referă la întreg poporul, la masele
παλινόρθωση, η subst. 1. restabilire, redresare, populare d -ή συγκέντρωση adunare a maselor
îndreptare 2, restaurare, re instaurare (a unui populare
suveran ete.) παλλακίδα, η subst. 1. ist. în antichitate, sclavă
παλινωδία, η subst. palinodie devenită amantă 2, concubină, metresl, aman-
πσαλινωδώ v.t. a retracta (din Interes) cele spuse ţi, ibovnici, ţiitoare, întreţinut!
anterior πάλλευκ-ος, -η, -o adj, alb pur, alb Imaculat
παλιό- element de compunere cu sensurile: 1. πάλλω I. v.t. a clătina, a scutura; a agita, a flutu-
„vechi, uzat, învechit, demodat" 2. „rău; urât; ra d ~ το ξίφος a agita sabia d ~ τη σημαία a
418 παλμικός - πανευρωταϊκός
flutura steagul II. πάλλομαι v.d. l.a palpita, a πανάκεια, η subst. panaceu
pulsa, a zvâcni d η καρδιά μου πάλλεται îmi πανάκριβ-ος, -η, -o adj. foarte scump(-ă); foarte
bate/îmi palpită inima 2. a se înfiora, a tresălta costisitor(-oare) // της πήρε ένα -o δαχτυλίδι
d πάλλεται από συγκίνηση se înfioară de i-a cumpărat un inel extrem de scump
emoţie d η καρδιά του πάλλεται από χαρά παναμέζ-ος, o, -α, η subst. panamez(-ă)
inima îi tresaltă de bucurie 3. a vibra, a trepida παναμερικανισμός, o subst. panamericanism
d η χορδή πάλλεται coarda vibrează πανάρχαι-ος, -α, -o adj. 1. foarte vechi(-e),
παλμικ-ός, -ή, -ό adj. 1. pulsatoriu(-e), pulsa- străvechi(-e), din vremuri de demult 2. fig.
tiv(-ă), pulsatil(-ă) 2. vibrant(-ă), vibratoriu(- demodat(-â) 3. arhaic(-ă), antic(-ă)
e), tremurător(-oare), trepidant(-ă) 3. πανδαιμόνιο, το subst. gălăgie, hărmălaie, lar-
oscilator(-oare), oscilant(-ă)
παλμ-ός, o subst. 1. bătaie (a inimii) palpitaţie, mă; scandal mare, tămbălău, tărăboi, vacarm
palpitare, pulsaţie, zvâcnet d οι -οί της καρ- πανδαισία, η subst. banchet, ospăţ
διάς bătăile inimii 2. freamăt, trepidaţie, tre- πανδαμάτωρ, o subst. distrugător(-oare), nimi-
săltare // o ~ της ζωής freamătul vieţii 3. citor(-oare), exterminator(-oare) d o ~ χρόνος
vibraţie, vibrare // οι -οί των χορδών της timpul distrugător
κιθάρας vibraţiile coardelor chitarei πάνδεινα, τα subst. mari nenorociri, mari neca-
παλούκι, το subst. 1. ţeapă, ţepuşă, ţăruş, stâlp, zuri; grele încercări; mari suferinţe // υπέφερε
par, bulumac d στεκόταν όρθιος σαν ~ stătea τα ~ a trecut prin grele încercări
drept ca un stâlp d μπήγω ένα ~ a înfige un πάνδημ-ος, -η, -o adj. 1, care se referă la întreg-
ţăruş l.fig. ceva foarte dificil d αυτό είναι το ul popor, la masele populare 2. public(-ă),
~! asta este marea dificultate! general(-ă), comun(-ă) // -η γιορτή sărbătoare
παλουκιά, η subst. 1. lovitură de par/dată cu / serbare publică
parul 2. fig. lovitură (a sorţii) venită pe neaş- πανδοχέας, o subst. hangiu
teptate πανδοχείο, το subst. han
παλουκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, παλουκωμένος I. πανέ adj. invar, (culinar.) pane
v.t. a trage/a înfige în ţeapă II. παλουκώνομαι πανελλαδικ-ός, -ή, -ό adj. care are legătură sau
v.d. (şifig.)a sta / ţeapăn / nemişcat se referă la întregul teritoriu al Greciei, la toată
παλτό, το subst. palton, mantou Grecia
παμ- şi π α ν - element de compunere care indică πανελλήνιο, το subst. 1. toată Grecia, întreaga
faptul: 1. că o calitate, o proprietate, un atribut Grecie 2. toţi grecii, elenii; grecii, grecii de
există în cel mai înalt grad (παμπάλαιος stră- pretutundeni
vechi) sau 2. că ceva se referă la toţi sau la πανελλήν-ιος, -ια, -io adj. panelenic(-ă), din
toate, la o totalitate (πανανθρώπινος al tuturor întreaga Grecie
oamenilor) πανέμορφ-ος, -η, -o adj. 1. care este foarte fru-
παμβαλκανισμός, o subst. panbalcanism mos(-oasă), prea frumos(-oasă), deosebit de
παμπ, το subst. pub, local englezesc sau irlandez
frumos(-oasă) 2, încântător(-oare), fermecă-
în care se servesc băuturi alcoolice tor(-oare), seducător(-oare), fascinant(-ă)
πάμπτωχ-ος, -η, -o adj. foarte/extrem de sărac(- πανεπιστημιακ-ός, -ή, -ό adj. universitar(-ă) d -
&),fig. sărac lipit
ό έτος anul universitar d -ό δίπλωμα diplomă
παμφάγ-ος, -ος şi α, -o adj. omnivor(-ă) d -a universitară
ζώα animale omnivore πανεπιστήμιο, το subst. universitate
παμψηφεί adv. cu unanimitate de voturi, în una- πανεπιστημιούπολη, η subst. 1. oraş în care se
nimitate, în mod unanim
află o universitate 2. campus universitar, com-
παν, παντός, το subst. 1, esenţialul, esenţa 2, pl.
totul, toate cele plex universitar
πάνα, η subst. 1, scutec 2. med. boală de ochi, πανεπιστήμονας, o şi πανεπιστήμων, o subst.
cataractă, pop. albeaţă omniscient, atotştiutor
Παναγία, η subst. Sfânta fecioară Maria, Maica πανεπιστημοσύνη, η subst. omniscienţă, atot-
Domnului, Madona, Maica lui Isus, Născătoa- ştiinţl
rea de Dumnezeu, Preasfânta fecioară d η ει- πανέρι, το subst, coşuleţ împletit
κόνα της -ς icoana Maicii Domnului πανέτοιμ-ος, -η, -o adj. pregâtit(-ă) perfect, pre-
πανάδ-α, η subst. 1. pistrui 2, pete pe faţă d oi gătit(-ă) pentru orice
-ες της εγκυμοσύνης petele de pe faţa gravidei πανευρωταϊκ-ός, -ή, -ό adj, paneuropean(-ă)
πανευτυχής - Παντοκράτορας 419
πανευτυχ-ής, -ής, -ές adj. 1. foarte/extrem de fe- πάνοπλ-ος, -η, -o adj. înarmat(-ă) până în dinţi
riciră), preafericit(-ă), plin(-ă) de fericire 2. dfig. είναι -ος για των αγώνα της ζωής este
fig. norocos(-oasă) înarmat perfect pentru lupta vieţii
πανζουρλισμός, o subst. 1. agitaţie, tulburare, πανόρα-μα, -ματος, το subst. panoramă
confuzie totală, perturbaţie 2. gălăgie, hăr- πανοραμ(ατ)ικ-ός, -ή, -ό adj. panoramic(-ă) d
mălaie, vacarm, tărăboi, tapaj -ή φωτογραφία fotografie panoramică
πανηγύρι, το subst. 1. sărbătoare (mai ales reli- πανούκλα, η subst. 1. med. ciumă, pestă 2. fig.
gioasă), cu caracter local 2. bâlci 3.fig. chef, femeie foarte urâtă şi rea // απ'έξω κούκλα
petrecere κι'από μέσα ~ pe dinafară e vopsit gardul, înă-
πανηγυρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.i. 1. a lua parte la untru-i leopardul
o sărbătoare religioasă locală 2.fig. a se mani- πανουργία, η subst. 1. şiretenie, viclenie 2. şire-
festa zgomotos tenie, vicleşug 3. înşelătorie, şmecherie, şarla-
πανηγυρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de sărbătoare 2. fes- tanie
tiv(-ă), solemn(-ă) πανούργ-ος, -α, -o adj. şiret(-eată), viclean(-ă),
πανιγυρικός, o subst. panegiric şmecher(-ă), şarlatan(-ă)
πανηγυρισμ-ός, o subst. 1. sărbătorire/celebrare πανσέληνος, η subst. lună plină d απόψε είναι ~
a unui eveniment d o ~ της 25-ης Μαρτίου (αυτή τη νύχτα έχουμε ~) în noaptea asta este
sărbătoarea zilei de 25 martie (ziua naţională a lună plină
Greciei) l.fig. strigăte de bucurie, explozie de πανσ-ές, o (pl. -έδες) subst. (bot.) pansea, pan-
bucurie d οι -οί των οπαδών της ομάδας seluţă
μπάσκετ strigătele de bucurie ale suporterilor πανσιόν, η subst. pensiune
echipei de baschet πανσλαβισμός, o subst. panslavism
πανηγυριώτ-ης, o, -ισσα, η subst. persoană care πανσπερμία, η subst. amestec de rase/neamuri
πανστρατιά, η subst. mobilizare generală
participă/asistă la o sărbătoare, festivitate πάντα, το subst. zool. panda
πανθεϊσμός, o subst. panteism πάντα adv. totdeauna, întotdeauna, mereu // για
πάνθεο, το subst. panteon ~ pentru totdeauna d μια για ~ o dată pentru
πάνθηρας, o subst. zool. panteră totdeauna
πανί, το subst. pânză (din bumbac sau in) d η πανταχού înv. adv. peste tot, pretutindeni // τον
τσέπη μου είναι ~ με ~ sunt lefter d είναι και ζητώ ~ îl caut peste tot d o θεός είναι ~ πα-
οι δυό από το ίδιο ~ sunt amândoi de aceeaşi ρών Dumnezeu este prezent în orice loc / pre-
teapă d mar. το πλοίο, κάνει -ά nava îşi în- tutindeni
tinde pânzele/se pregăteşte de plecare παντελ-ής, -ής, -ές adj. integral(-ă), complet(-
παν-ιάζω, -ιασα, πανιασμένος v.i. (d. zarzava- ă), total(-ă) d -ής καταστροφή distrugere
turi, legume) a se ofili, a se vesteji totală
πανίδα, η subst. faună παντελόνι, το sau πανταλόνι subst. pantalon
πανικοβάλλω, πανικόβαλα, πανικοβλήθηκα, παντέρ(η)μ-ος, -η, -o adj. complet singur(-ă)
πανικοβλημένος v.t. a produce / a provoca pa- παντεσπάνι, το subst. pandişpan
nică παντζάρι, το subst. bot. sfeclă roşie d κόκκινος
πανικόβλητ-ος, -η, -o adj. cuprins(-ă), stăpâ- σαν ~ roşu ca sfecla d κοκκίνησε σαν ~ s-a
nit(-ă) de panică; panicat(-ă) înroşit (la faţă) ca sfecla
πανικός, o subst. panică d o σεισμός προξένησε παντζούρι, το subst. oblon
μεγάλο -ό cutremurul a produs mare panică παντιέρα, η şi μπανιέρα, η subst. steag, drapel,
πάνιν-ος, -η, -o adj. de / din pânză d -α παπούτ- stindard d σηκώνω ~ a se revolta; a nu se su-
pune nimănui
σια pantofi de pânză παντογνώστ-ης, -o, -ρια, η subst. persoană
πανισλαμισμός, o subst. panislamism
omniscientă, atotştiutoare
πανίσχυρ-ος, -η, -o adj. atotputernic(-ă) παντοδυναμία, η subst. omnipotenţă
πανκ, o, η subst. punk, punkist παντοδύναμ-ος, -η, -o I, adj. omnipotent(-ă),
πανό, το subst. plancardă atotputernic(-ă) II, subst. O Παντοδύναμος
πανόδετ-ος, -η, -o adj. (d. cărţi) legat(-ă) în Dumnezeu atotputernic ;
pânzft παντοειδ-ής, -ής, -ές adj. variat(-ă), felurit(-ă),
πανομοιότυπο, το subst, facsimil divers(-ă)
πανοπλία, η subst. armură d η ~ ενός μεσαι- Παντοκράτορας, o subst. relig. Dumnezeu,
ωνικού ιππότη armura unui cavaler medieval Atotputernicul
420 παντομίμα - πάπλωμα
παντομίμα, η subst. pantomimă πανωλεθρία, η subst. milit. înfrângere totală 2.
παντοπωλείο, το subst. băcănie fig. eşec
παντοπώλ-ης, -ισσα, -η subst. băcan πανώλης, η subst. med. ciumă, pestă
πάντοτε I. adv. 1. întotdeauna, totdeauna, mereu πανώρ-ιος, -ια, -io adj. foarte / extrem de fru-
d θα σου είμαι ~ ευγνώμων îţi voi fi recunos- mos, magnific(-ă), splendid(-ă)
cător întotdeauna d ~ γελά râde mereu 2. în πανωσέντονο, το subst. cearşaf pentru învelit
orice clipă, oricând d είναι ~ έτοιμη να το πανωφόρι, το subst. 1. palton; mantou, pardesiu
ακολουθήσει este gata să-1 urmeze în orice cli- 2. manta, mantie
pă II. conj. încă // αν και πέρασαν τόσα χρό- παξιμάδι, το subst. 1. pesmet (pl. pesmeţi) 2.
νια είναι ~ ωραία deşi au trecut atâţia ani este tehn. piuliţă
încă frumoasă παπαγαλ-ίζω, -ισα v.i. 1. a repeta cuvintele alt-
παντοτινά adv. înv. veşnic, pururi, etern cuiva fără a le înţelege sensul (ca un papagal)
παντοτιν-ός, -ή, -ό adj. etern(-ă), veşnic(-ă), ne- 2. a învăţa un text în mod mecanic
muritor(-oare), nepieritor(-oare), perpetuu(-ă) παπαγαλισμός, o subst. repetare mecanică a
d δεν είμαστε -οί nu suntem nemuritori unor cuvinte
παντού adv. în tot locul, peste tot, pretutindeni παπαγάλος, o subst. 1. zool. papagal l.fig. per-
παντόφλα, η şi παντούφλα, η subst. papuc de soană care repetă cuvintele altcuiva, fără să le
casă înţeleagă sensul
παπάγια, η subst. bot. papaia
παντρειά, η subst. 1. căsătorie d κόρη της -ς fată παπαδιά, η subst. 1. preoteasă 2. mar. bara câr-
de măritat mei / timonei
πάντρευ-μα, -ματος, το subst. îmbinare armo- παπαδίστικ-ος, -η, -o adj. 1. preoţesc(-ească),
nioasă, căsnicie d το ~ των χρωμάτων îmbi- popesc(-ească) 2. de preot
nare armonioasă a culorilor παπαδοπαίδι, το subst. 1. copil / fiu / băiat de
παντρ-εύω, -εψα, -εύτηκα, παντρεμένος 1. a preot 2. ajutor de preot
căsători, a da în căsătorie, a mărita, a însura d παπαδοπούλα, η subst. fată / fiică de preot
-εύει την κόρη του îşi mărită fiica d -εύονται παπάρα, η subst. 1. pâine muiată în apă sau lapte
αύριο se căsătoresc mâine 2. (d. naşi) a schim- 2. supă preparată din apă, unt şi pâine (uneori
ba cununiile / pirostriile 3. fig. a potrivi, a şi din lapte) 3 .fig. mustrare, dojană, ceartă
îmbina παπαρδέλα, η (pl. παπαρδέλες, οι) subst. pa-
παντρολογήματα, τα subst. discuţii în vederea lavră, balivernă
(încheierii) unei căsătorii παπαρούνα, η subst. (bot.) mac
παντρολογ-ώ, -ησα I. v.t. a căuta cuiva un soţ πάπας, o subst. papa
(soţie) II. παντρολογιέμαι v.r. a fi pe cale să παπ-άς, -άδες, o subst. 1. preot popă, cleric, sa-
se căsătorească cerdot (mai ales creştin) 2. rigă sau popă, fi-
πάντως adv. totuşi, cu toate astea d ~ δεν με gură la cărţile de joc 3. jocul de cărţi uite popa,
γέλασε totuşi nu m-a păcălit d εσύ, να του nu e popa d μας παίζει τον -α ne înşală
πεις την αλήθεια tu, cu toate astea, să-i spui παπατζ-ής, o (pl. -ηδες) subst. 1. escroc, care ia
adevărul banii naivilor cu jocul „uite popa, nu e popa" 2.
πανύψηλ-ος, -η, -o adj. foarte înalt(-ă) fig. oportunist // o τάδε πολιτικός είναι ένας
πάνω I. adv. 1. (sens de loc) d το δώρο σου είναι ~ cutare om politic/politician este un oportu-
~ στο τραπέζι cadoul tău e (sus) pe masă 2, nist
(sens temporal) d ~ που αρχίσαμε τη συζή- παπατρέχας, o subst. 1, preot care citeşte prea
τηση έφτασες κι εσύ când am început discuţia repede slujba l.flg. persoană care citeşte, spu-
ai ajuns şi tu 3. (sens de loc) împotriva, contra ne sau face ceva repede/în grabă şi superficial
d μόλις δρασκέλισα το κατώφλι όρμησε ο παπί, το subst, boboc de raţă d έγινα ~ ploaia m-
σκύλος ~ μου cit ce am trecut pragul s-a re- a ftcut ciuciulete
pezit câinele la mine II. loc, prep, (cu και) d πάπια, η subst, zool. 1, raţă // κάνω την ~ a face
από τα 17 και ~ το παιδί δεν θεωρείται pe prostul 2. ploscă
ανήλικο de la 17 ani copilul nu mai e minor παπιγιόν, το subst. papion
III. adj. înv, de (mai) sus, de alături d το χορο- παπικ-ός, -ή, -ό adj. papal(-ă), pontifical(-ă) d
στάσι είναι στην ~ γειτονιά sala de dans în -ή εγκύκλιος enciclică papali
cartierul de alături πάπλω-μα, -ματος, το subst. 1. plapumă d κατά
πάνω adj, invar, de sus, de deasupra d o ~ όρο- το ~ και των ποδιών το ξάπλωμα întinde-te
φος etajul de sus/de deasupra // το ~ μέρος cit ţl-e plapuma 2, macat, cuvertură de pat căp-
partea de sus tuşita
παπλωματάς - παραγκωνίζω 421
παραλογισμός, ο subst. aiureala, prostie, inepţie, παραμον-εύω, -εψα v.t. a sta la pândă, a pândi, a
nerozie urmări, a spiona d -ω την περίσταση a pândi
παράλογ-ος, -η, -o adj. absurd(-ă), iraţional(-ă), ocazia
ilogic(-ă) παραμονή, η subst. şedere, domiciliere // άδεια
παράλυση, η subst. 1. med. paralizare, paralizie -ς permis de şedere 2. ajun d η ~ των Χρισ-
2.flg.blocare τουγέννων ajunul Crăciunului d η ~ του γά-
παραλυσία, η subst. dezmăţ, desfrâu, destrăbă- μου ajunul/ziua dinaintea nunţii
lare παραμορφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, παραμορφω-
παραλυτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. paralizant(-ă), care μένος v.t. 1. (d. oameni) a desfigura, a poci, a
paralizează 2. paralitic(-ă) sluţi d o τρόμος -ωσε τα χαρακτηριστικά
παράλυτ-ος, -η, -o adj. paralizat(-ă) του groaza 1-a desfigurat 2. (d. obiecte) a de-
παραλύω, παρέλυσα, παραλυμένος v.t. şi i. a forma 3.flg.a deforma, a denatura d -ώνω την
αλήθεια a denatura adevărul
paraliza d o τρόμος με παρέλυσε groaza m-a
παραμόρφωση, η subst. 1. (d. oameni) desfigu-
paralizat // παραλυμένος adj. desfrânat(-ă), rare, urâţire, pocire, sluţire d ~ του προσώπου
dezmăţat(-ă), destrăbălat(-ă) desfigurare a feţei 2. (d. obiecte) deformare,
παραμάγειρος, o subst. ajutor de bucătar deteriorare, stricare (a formei) d ~ των παπου-
παραμάνα, η subst. 1. educatoare, dădacă, gu- τσιών deformare/stricare a pantofilor 3. flg.
vernantă 2. ac de siguranţă deformare, denaturare
παραμάσχαλα adv. la subsuoară; sub braţ παραμορφωτικ-ός, -ή, -ό adj. care desfigurează,
παραμεθόρι-ος, -α, -o adj. de frontieră desfigurant(-ă), deformant(-ă)
παραμέληση, η subst. neglijare παραμυθάς, o, παραμυθού, η subst. povestitor
παραμελ-ώ, -ησα, -ήθηκα, παραμελημένος v.t. (-oare)
a neglija // -εί τους φίλους του îşi neglijează παραμυθέν-ιος, -ια, -io adj. basm; ca în basme /
prietenii // -εί τα καθήκοντα του îşi negli- ca în poveşti, minunat(-ă) d -ια ομορφιά fru-
jează îndatoririle museţe nemaipomenită d -ια ζωή viaţă ca în
παραμένω, παρέμεινα v.i. a rămâne d (înv.) basme/minunată
παραμένει εν ζωή a rămâne în viaţă, a scăpa παραμύθι, το subst. 1. poveste d μου άρεσε
cu viaţă d παραμένει ακλόνητος στα αυτό το ~ această poveste mi-a plăcut 2. fig.
ιδανικά του rămâne neclintit în idealurile lui născocire, minciună d τι -α είναι αυτά; ce
παράμερα adv. la o parte, într-un colţ; într-un loc născociri / ce minciuni sunt astea? d αυτά
retras; mai încolo είναι -α! astea sunt scorneli!
παραμερ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, παραμερισμένος παραμυθία, η subst. consolare, mângâiere, ali-
v.t. l.a pune/a aşeza ceva la o parte 2. a da la o nare, îmbărbătare
parte, a îndepărta, a înlătura pe cineva/ceva d παρανάλωμα το subst. ruină (în urma unui in-
-ισε τον αντίπαλο του şi-a înlăturat adversa- cendiu)
rul d -ίζω τις κουρτίνες a da la o parte perde- παρανόηση, η subst. interpretare greşită; neîn-
lele 3 .flg. a neglija, a omite în mod intenţionat ţelegere
d -ισε τους φίλους του şi-a neglijat prietenii παράνοια, η subst. 1. med. paranoia 2. nebunie,
παράμερ-ος, -η, -o I. adj. izolat(-â), singuratic(- demenţă, alienare mintală
ă) d σπίτι -o casă izolată d τόπος -ος loc retras πρανοΐκ-ός, -ή, -ό adj. paranoic(-ă)
d χωριό -o sat izolat II. adv. (-a) παρανομία, η subst. ilegalitate; faptă ilegală/act
παραμέσα adv. mai înăuntru, mai în interior, că- ilegal d έκανε μια ~ a comis o ilegalitate
tre interior παράνομ-ος, -η, -o I. adj. ilegal(-ă), clandestin(-
ă) d -η οργάνωση organizaţie clandestină d -η
παράμεσος, o subst. (anat.) degetul inelar
ζωή viaţă conspirativă II. adv. (-a)
παράμετρος, η subst. (mat.) parametru παρανομ-ώ, -ησα v.t. a comite o ilegalitate, a fi
παραμικρ-ός, -ή, -ό adj. 1. foarte mic(-ă), cel în clandestinitate
mai mic/cea mai mică d o -ός θόρυβος cel mai παρανο-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. 1. a inteipreta/a
mic zgomot 2. flg. neînsemnat(-ă), mărunt(-ă) înţelege greşit ceva 2. a fi în dezacord cu cine-
d η -ή παρατήρηση cea mai neînsemnată ob- va d παρανόησα şi cu sensul de a-şi fi pierdut
servaţie minţile, a fi înnebunit
παραμιλητό, το subst. aiurare παράνυ(μ)φος, o, η subst. 1. naş(-ă) 2. cavaler de
παραμιλώ şi παραμιλάω ν. i. a aiura onoare/domnişoară de onoare
426 παρανυχίδα - παραπονιέμαι
παρανυχίδα, η şi παρωνυχίδα, η subst. 1. pie- παραπέρα adv. (de loc) 1. mai încolo, mai de-
liţă de la baza unghiei 2. flg. bagatelă, fleac, parte, mai la o parte // πήγαινε ~ du-te mai
lucru neînsemnat încolo 2. (de timp) mai târziu, după aceea, în
παραξενεμέν-ος, -η, -o adj. nedumerit(-ă), ui- viitorul apropiat // θα συναντηθούμε ~ ne vom
mit(-ă), surprins(-ă) întâlni mai târziu
παραξεν-εύω, -εψα, -εύστηκα, παραξενεμένος παραπέτασ-μα, -ματος, το subst. draperie,
I. v.t. a mira; a nedumeri II. v.i. (numai la diat. paravan, cortină // το σιδηρούν ~ cortina de
activă) a deveni / a se face ciudat(-ă) fier
παραξενιά, η subst. purtare ciudată / stranie / bi- παραπέτο, το subst. parapet; rampă, balustradă
zară; ciudăţenie, bizarerie d είναι γεμάτος -ές (la scări); (marin.) parapet al punţii
este plin de ciudăţenii παραπετ-ώ şi παραπετ-άω, -αξα, παραπε-
παράξεν-ος, -η, -o I. adj. 1. ciudat(-ă), straniu(- τα(γ)μένος v.t. a arunca, a lepăda la întâmplare
e) d τι -ος άνθρωπος! ce om ciudat/bizar! d (παραπέφτω) παράπεσα v.i. (d. un obiect) a se
ένα -o γεγονός un eveniment neobişnuit 2. rătăci, a se pierde // το γράμμα μου παράπεσε
capricios(-oasă), mofturos(-oasă), dificil(-ă) d scrisoarea mea s-a rătăcit
μια -η γυναίκα o femeie capricioasă II. adv. (- παράπηγ-μα, -ματος, το subst. magherniţă, co-
a) ciudat cioabă
παραξηλ-ώνω, -ωσα (το) ν. i. a depăşi limitele, a παραπλάνηση, η subst. înşelare, inducere în
depăşi măsura; a sări peste cal; a o face de oaie eroare, păcălire
παραπαίδι, το subst. 1. copil adoptiv/înfiat 2. παραπλανητικ-ός, -ή, -ό adj. înşelător(-oare),
copil de prăvălie, servitor amăgitor(-oare), corupător(-oare)
παραπαίω v.i. a se clătina în mers, a se împiedi- παραπλαν-ώ, -ησα, -ήθηκα, παραπλανημένος
ca, a se împletici în mers v.t. a înşela, a păcăli, a trage pe sfoară // ήθελε
να με -ησει a vrut să mă păcălească
παραπανίσ-ιος, -ια, -io adj. de prisos; în plus;
παράπλευρ-ος, -η, -o adj. 1. apropiat(-ă) 2.
în surplus
(mat.) lateral(-ă) 3. învecinat(-ă), alăturat(-ă)
παραπάνω adv. 1. mai sus, mai în sus d ανέβηκε παραπλέω, παράπλευσα v.i. a pluti aproape şi
~ s-a urcat mai sus 2. mai încolo, dincolo de, paralel cu ceva (coastă, ţărm, navă etc.)
mai departe d πήγαινε λίγο ~ du-te ceva mai παραπληγία, η subst. med. paraplegie
încolo 3. mai mult, în plus, peste d τι θέλεις παραπληγικ-ός, -ή, -ό adj. paraplegic(-ă)
ce vrei mai mult? // έκανε κάτι ~ a făcut ceva παραπληροφόρηση, η subst. dezinformare, flg.
în plus // ήταν ~ από χίλιοι erau mai mult/ intoxicare, inducere în eroare
peste o mie // με το ~ peste aşteptări παραπληρωματικές γωνιές, οι subst.+adj. pl.
παραπάτη-μα, -ματος, το subst. împleticeală unghiuri care formează 180°
παραπατ-ώ şi παραπατ-άω, -ησα v.i. 1. a se παραπλήσι-ος, -α, -o adj. asemămătoar(-oare),
clătina în mers 2. a se împletici, a se împiedica similar(-ă)
3.flg. a o sfecli παράπλ-ους, -ου, o subst. mar. plutire, navigare
παραπειστικ-ός, -ή, -ό adj. insidios(-oasă), vi- pe lângă coastă/ţărm
clean(-ă), şiret(-eată), perfid(-ă) // -ες ερωτή- παραποίηση, η subst. contrafacere, falsificare
σεις întrebări insidioase παραποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, παραποιημένος v.t.
παραπεμπτικ-ός, -ή, -ό adj. de trimitere/expe- 1. a contraface, a falsifica l.flg. a deforma, a
diere; de citare; (jur.) cu care se face deferire în denatura // ~ την αλήθεια a denatura adevărul
justiţie // -ό βούλευμα mandat de punere sub παραπομπή, η subst. 1. trimitere, expediere 2.
acuzare transmitere, comunicare 3. (jur.) trimitere în
παραπέμπω, παρέπεμψα, παραπέμθηκα v.t. 1. judecată, deferire injustiţie; mandat, citaţie 4.
a transmite, a trimite mai departe (o cerere, o trimitere, referire, citat // ~ στην τάδε σελίδα
petiţie, un raport etc.) unei autorităţi compe- trimitere la cutare pagină
tente pentru aprobare, cercetare etc. // η ανα- παραπονεμέν-ος, -η, -o I. part. ca adj. mâhnit(-
φορά παραπέμθηκε στο υπουργείο petiţia a ă), trist(-ă), necăjit(-ă), supărat(-ă) II. adv. cu
fost trimisă la minister 2. a trimite (în judecată) mâhnire
a deferi // ~ σε δίκη a trimite în judecată // παραπονιάρ-ης, -α, -ικο adj. văicăreţ(-eaţă)
παραπέμθηκε στη δικαιοσύνη a fost deferit παραπονιάρικ-ος, -η, -o adj. plângăreţ(-eaţă)
justiţiei 3. a face trimitere, a se referi // ~ σε παραπον-ιέμαι şi παραπον-ούμαι, -έθηκα,
ένα συγγραφέα a se referi la un scriitor (παραπονεμένος) v.i. 1. a se plânge, a se văita,
παράπονο - παρασύνθετα 427
παράφραση, η subst. 1. traducere liberă 2. para- δημάρχου ajutor de primar // -ος εισαγγελέα
frază substitut de procuror
παράφρον-ας, -η, -ο şi παράφρ-ων, -ων, -ο adj. πάρε δώσε, το subst. invar. 1. afacere; schimb 2.
nebun(-ă), dement(-ă), alienat(-ă) mintal legătură (socială) d δεν έχω ~ με αυτούς nu
πραφρον-ώ, -ησα v.i. a-şi pierde minţile; a în- am de-a face cu ei
nebuni παρειά, η subst. obraz d τα μήλα των -ών po-
παραφροσύνη, η subst. şi flg. nebunie, demenţă meţii obrajilor
παραφυάδα, η subst. 1. lăstar, mlădiţă 2 . f l g . παρείσακτ-ος, -η, -ο adj. intrus(-ă), nepoftit(-ă)
ramificaţie παρείσφρ-έω, παρεισέφρησα ν.ί. a se strecura, a
παραφυλ-άω, -αξα v.t. a pândi se furişa
παραφωνία, η subst. 1. notă falsă, falset 2. fig. παρέκβαση, η subst, digresiune, divagaţie, diva-
discordanţă, disonanţă; stridenţă gare; abatere de la subiect
παράφων-ος, -η, -o I. adj. 1. (muz.) fals d είναι παρέκει şi παρεκεί adv. mai încolo, mai departe,
-ος a cânta fals 2.fig.discordant(-ă); strident(- dincolo de d πήγαινε λίγο ~ du-te puţin mai
ă) II. adv. (-a) fals încolo
παραχαράκτης, o subst. falsificator παρεκκλήσιο), το subst. paraclis, capelă
παραχάραξη, η subst. şi fig. falsificare παρεκκλίνω, παρέκλινα I. v.t. şi i. a devia d η
παραχαρ-άσσω, -άζω, -αξα, -άχτηκα, παρα- τρικυμία παρέκλίνε το πλοίο furtuna a devi-
χαραγμένος v.t. a comite un fals, a falsifica at o navă II. v.i. a se abate, a se îndepărta
παραχρήμα adv. d αυθωρεί και ~ imediat, la παρέκκλιση, η subst. abatere; deviere, deviaţie;
moment, într-o clipă, îndată, chiar acum, ne- derivă
întârziat, numaidecât, acuşi παρεκτός prep. doar dacă; cu excepţia; excep-
παραχ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, παραχωμένος ν. 1. tând; în afară de d ~ δύο η τριών ήλθαν ολοι
a îngropa adânc în pământ 2. a băga într-un în afară de doi sau trei au venit toţi d διάβασα
teanc 3. (d. plante) a muşuroi όλο το βιβλίο ~ δέκα σελίδων am citit toată
παραχώρηση, η subst. 1. dare, cesiune d ~ περι- cartea cu excepţia a / exceptând zece pagini
ουσίας cesiune a averii 2. concesionare, conce- παρεκτρέπομαι, παρεκτράπηκα v.d. l.a înde-
siune 3. concesie/îngăduinţă d κάνω παρα- părta, a abate, a devia 2. fig. a întrece orice
χωρήσεις a face concesii măsură, a se purta mizerabil
παραχωρητήριο, το subst. act prin care se face παρεκτροπή, η subst. 1. îndepărtare, abatere de
cesiunea la un drum / o cale; deviere // η ~ της μα-
παραχωρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, παραχωρημένος γνητικής βελόνας devierea acului magnetic 2.
v.t. 1. a da d -ησε τα υπάρχοντά του şi-a cedat fig. purtare mizerabilă
bunurile 2. a concesiona d το κράτος -ησε μιά παρέλαση, η subst. defilare, paradă
σιδηροδρομική γραμμή statul a concesionat ο παρελαύνω, παρέλασα şi παρήλασα v.i. a defi-
linie de cale ferată 3. a face concesie, a arăta la, a face o defilare
îngăduinţă faţă de cineva d μου -ησε τη θέση παρέλευση, η subst. trecerea, scurgerea timpu-
του mi-a cedat locul lui lui/a vremii d μετα από ~ ενός έτους după
παραψυχολογία, η subst. parapsihologie scurgerea unui an
παρδαλ-ός, -ή, -ό adj. 1. bălţat(-ă), pestriţ(-ă), παρελθόν, το subst. trecut d στο ~ în trecut d ~
împestriţat(-ă), tărcat(-ă) d -ά ρούχα haine Ελλάδα έχει ένα δοξασμένο ~ Grecia are un
pestriţe 2. fig. tulbure, neclar(-ă), dubios(- trecut glorios
oasă) παρελθοντολογία, η subst. paseism
παρέα, η subst. 1. adunare, reuniune d φιλική ~ παρέλκυση, η subst. tergiversare, amânare, tă-
reuniune amicală 2. companie, însoţire d κάνω răgănare, trenare
~ a ţine companie (cuiva) 3. grup, cerc de pri- παρελκυστικ-ός, -ή, -ό adj. care amână, tărăgă-
eteni, de cunoscuţi d ~ φίλων grup de prieteni nează, care trenează
4. ceată, gaşcă // ~ παιδιών ceată de copii d παρεμβαίνω, παρέμβηκα (να παρέμβω) v.i. a
έκαμαν δική τους ~ au făcut o gaşcă interveni d ~ για να τους συμφιλιώσω inter-
παρεγκεφαλίδα, η subst. anat. creierul mic vin să-i împac
παρέγχυμα, το subst. parenchim παρεμβάλλω, παρενέβαλα (να παρεμβάλω),
παρέδρ-ος, -o, -η subst. adjunct(-ă); ajutor(-oa- παρεμβλήθηκα v.t. a introduce, a insera, a in-
re), jur. substitut(-ă) (de procuror etc.) // -ος tercala // ~ ένα κομμάτι χαρτί ανάμεσα στις
430 παρέμβαση - πάρθιο
δυο φωτογραφίες intercalez ο foaie de hârtie παρέρχομαι, παρήλθα v.d. flg. a trece, a se
între două fotografii scurge // όλα παρέρχονται toate trec cu tim-
παρέμβαση, η subst. 1. intervenţie, amestec pul
imixtiune // η ~ του ήλθε την κατάλληλη πάρεση, η subst. med. pareză
στιγμή intervenţia lui a venit la momentul παρετυμολογία, η subst. etimologie greşită
oportun 2. mijlocire, intermediere παρευθϋς adv. imediat, îndată, de îndată, neîn-
παρεμβατισμός, o subst. intervenţionism târziat, fără întârziere, acuşi, chiar acum
παρεμβολή, η subst. 1. intercalare, inserare 2. παρευρίσκομαι, παρευρέθηκα v.d. a fi de faţă, a
bruiaj fi prezent; a asista, a participa, a lua parte //
παρεμπιπτόντως adv. în afara subiectului / a παρευρέθηκα στα βαπτίσια του γιού του am
temei; în paranteză; întâmplător; din întâm- asistat la botezul fiului său
plare παρέχω (να παράσχω), παρασχέθηκα v.t. a
παρεμποδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. 1. a împiedi- oferi, a pune la dispoziţie; a acorda ceva // ~
ca, a opri, a se pune în cale d -ισε το γάμο του βοήθεια a da ajutor // ~ τα απαραίτητα μέσα
γ ι oii του a împiedicat căsătoria fiului său 2. a a oferi mijloacele necesare
jena, a stânjeni d -ίζω την κυκλοφορία a παρηγορητής, o subst. persoană care con-
încurca circulaţia solează, mângâie, alină
παρεμπόδιση, η subst. împiedicare, oprire, stân- παρηγορητικ-ός, -ή, -ό adj. (d. vorbe, fapte)
jenire, jenare d ~ των συγκοινωνιών stân- consolator(-oare), mângâietor(-oare), alină-
jenire a comunicaţiilor tor(-oare) // -ά λόγια cuvinte mângâietoare
παρεμφερ-ής, -ής, -ές adj. care aduce puţin cu; παρηγοριά, η şi παρηγορία, η subst. consolare,
asemănător(-oare) mângâiere, alinare
παρένθεσ-η, η subst. paranteză// μέσα σε -εις în παρήγορ-ος, -η, -o adj. încurajator(-oare) //
paranteză Είναι -o πως η παγωνιά δε βρήκε όλα τα
παρενθετικ-ός, -ή, -ό adj. scris(-ă) / pus(-ă) în δέντρα ανθισμένα e încurajator faptul că în-
paranteză // -ή πρόταση propoziţie pusă în gheţul n-a găsit toţi pomii în floare
paranteză παρηγορ-ώ, -ησα, -ήθηκα, παρηγορημένος ν. t.
παρενόχληση, η subst. 1. plictisire 2. iritare, sâ- a consola, a alina, a mângâia
câire, agasare παρήλικ-ος, o şi παρήλικ-ας, o subst. persoană
παρενοχλ-ώ, -ησα v.t. a plictisi, a enerva, a irita, în vârstă
a sâcâi, a agasa παρήχηση, η subst. aliteraţie
πάρεξ prep. în afară de; afară de; cu excepţia, παρθένα, η subst. fecioară, virgină, fată mare //
exceptând (relig.) Παναγία Παρθένα Preasfânta
παρεξήγηση, η subst. 1. interpretare greşită; ne- Fecioară
înţelegere etc. // έγινε μια ~ a fost o neîn- παρθεναγογείο, το subst. (înv.) pension / şcoală
ţelegere 2. supărare (între două persoane), pentru fete
dezbinare // η παρουσία σου μπορεί να παρθενιά, η şi παρθενία, η subst. feciorie, vir-
δημιουργήσει και καμιά ~ prezenţa ta poate ginitate, fetie
să supere παρθενικ-ός, -ή, -ό adj. 1. feciorelnic(-ă), virgi-
παρεξηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, παρεξηγημένος I. nală) // η -ή αιδώς pudoarea virginală 2.
v.t. a intepreta sau a înţelege greşit ceva // - care are loc / se face pentru prima oară // -o
ησες τα λόγια μου ai interpretat greşit vor- ταξίδι prima călătorie
bele mele // μη με -εις nu mă înţelege greşit II. παρθενικότητα, η subst. virginitate, feciorie,
v.r. παρεξηγούμαι (şi cu sensul) a fi jignit din fetie
cauza unei neînţelegeri// -ήθηκαν πάνω στη παρθενογένεση, η subst. (biol.) partenogeneză
συζήτηση και πιάστηκαν στα χέρια stând de παρθέν-ος, -α, -o adj. 1. cast(-ă), pur(-ă), nepri-
vorbă s-au jignit şi s-au luat la bătaie hănit(-ă) // αγνό -o μαλλί lână pură 2. ne-
παρεπόμενα, τα subst. 1. urmări, consecinţe, atins(-ă), neumblat(-ă), virgin(-ă), neexplo-
efecte 2. (gram.) categorii gramaticale (gen, rat(-ă) // -o δάσος pădure virgină / neumblată
timp etc.) // -ες εκτάσεις terenuri / suprafeţe / întinderi
πάρεργο, το subst. ocupaţie (în timpul liber) neexplorate
παρερμηνεία, η subst. interpretare greşită, ne- Παρθένος, η subst. 1. (relig.) Fecioara, Maica
înţelegere Domnului 2. astr. Zodia Fecioarei
παρερμην-εύω, -ευσα, -εύτηκα παρερμηνευμέ- Παρθενών, o subst. Parthenonul
νος v.t. a interpreta/a înţelege greşit πάρθιο adj. // ~ βέλος το lovitură de graţie
παρίας - παρρησία 431
fig. -ιά λόγια vorbe mari; vorbe umflate; fraze πεζότητα, η subst. prozaism, platitudine, banali-
pompoase; promisiuni exagerate şi false tate
παχυσαρκία, η subst. obezitate πεζούλι, το subst. bordură de piatră
παχύσαρκ-ος, -η, -o adj. obez(-ă) πεθαίνω, πέθανα, πεθαμένος I. v.i. 1. a muri, a
πάω v.i. vezi πηγαίνω deceda // η γιαγιά του πέθανε χθές bunica lui
πέδηση, η subst. frânare a murit ieri 2. fig. a (se) chinui, a suferi // ~
πεδιάδα, η subst. câmpie, şes, câmp από ζήλεια a muri de gelozie // το πεθαίνουν
πέδικλο, το subst. piedică;frânghiesau lanţ cu οι έγνοιες îl omoară grijile 3. fig. a fi mort
care se leagă picioarele de dinainte ale cailor după, a dori ceva/pe cineva foarte mult // ~ για
ca să nu fugă διασκεδάσεις a fi mort după petreceri II. v.t.
πεδικλ-ώνομαι, -ώθηκα, πεδικλωμένος v.r. a se fig. a provoca moartea cuiva, a ucide, a omorâ
împiedica/a se poticni de ceva şi a cădea // τον πέθανα στο ξύλο l-am ucis în bătaie /
πέδιλο, το subst. 1. sanda; labă de cauziuc pen- l-am bătut până l-am omorât // αυτή η εργασία
tru înot subacvatic // παγοπέδιλο gheată pen- με πεθαίνει munca asta mă ucide
tru patine // τροχοπέδιλο patină cu rotile; πεθερικά, τα subst. socri
βατραχοπέδιλο labă de cauciuc pentru înot πεθερ-ός, o, -ά, η subst. socru
subacvatic 2. fig. suport 3. (constr.) stâlp de πεθυμιά, η subst. 1. dorinţă, năzuinţă, aspiraţie 2.
susţinere poftă
πεδιν-ός, -ή, -ό adj. 1. câmpenesc(-ească) / de
(la) câmpie, de (la) şes d -ό χωριό sat de câm- πειθαναγκ-άζω, -έσα, -άστηκα, πειθαναγνι-
pie 2. care locuieşte la câmpie, la şes, la câmp; ασμένος v.t. a constrânge, a sili
câmpean(-eancă) πειθαναγκασμός, o subst. obligare, constrân-
πεδί-ο, το subst. 1. câmp, câmpie d ~ μάχης gere, si lire
câmp de luptă d Ηλύσια -α câmpiile elizee πειθαρχείο, το subst. (milit.) carceră
(mitol. greacă), Champs Elysees (din Paris) 2. πειθαρχία, η subst. disciplină
fig. domeniu, sector // ~ δραστηριότητας do- πειθαρχικ-ός, -ή, -ό adj. 1. disciplinar(-ă) // -ά
meniu/ sector/câmp de activitate μέτρα măsuri disciplinare 2. disciplinat(-ă) //
πεζεβέγκ-ης, o, -ισσα, η subst. fam. 1. proxe- -ος μαθητής elev disciplinat
netă) / codoş(-oaşă) 2. pezevenchi, om şme- πειθαρχ-ώ, -ησα, πειθαρχημένος v.i. a se supu-
cher, şarlatan; escroc, pungaş ne // ένας υπάλληλος είναι υποχρεώμενος
πεζί adv. pe jos (mers) από το νόμο να -εί στις διαταγές των ανω-
πεζικάριος, o subst. infanterist, pedestraş; pifan τέρων του un funcţionar este obligat prin lege
πεζικό, το subst. infanterie să asculte ordinele superiorilor lui
πεζογράφη-μα, -ματος, το subst. scriere în πειθήνι-ος, -α, -o adj. docil(-ă), supus(-ă), as-
proză cultător(-oare)
πεζογραφία, η subst. proză πείθω, έπεισα, πείστηκα, (πε)πεισμένος ν. a
πεζογράφ-ος, -o, -η subst. prozator(-oare) convinge // τον έπεισε να φύγει l-am convins
πεζοδρόμιο, το subst. trotuar // γυναίκα του
să plece // δεν πείθομαι nu mă las convins //
πεζοδρομίου prostituată είμαι πεπεισμένος γι'αυτό sunt convins de
πεζόδρομος, o subst. stradă pentru pietoni (unde
asta
nu circulă vehicule)
πεζομαχία, η subst. luptă între trupe de infan- πειθ-ώ, (-ούς, -ώς), η subst. putere de convin-
terie gere/de persuasiune; capacitate de a convinge
πεζοναύτης, o subst. infanterist marin, puşcaş pe alţii
marin πείνα, η subst. (şi fig.) 1. foame // πεθαίνει της
πεζοπορία, η subst. mers/plimbare pe jos -ς moare de foame // ~ για δισκέδαση dorinţă
πεζοπόρος, o subst. persoană care umblă pe jos puternică // ~ για μάθηση foame de învăţătură
πεζός, o subst. pieton 2. foamete
πεζ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care umblă pe jos, pieton παιναλέ-ος, -α, -o adj. sărac(-ă) şi flămând(-ă)
// είμουν -ος umblam pe jos; eram pieton 2. (d. πειν-ώ şi πείν-άω, -ασα, πεινασμένος v.i. 1. a-i
o lucrare literară) în proză // -ος λόγος proză 3. fi foame, a simţi nevoia să mănânce, a fi hă-
prozaic(-ă), lipsit(-ă) de calităţi artistice, co- mesit/lihnit de foame // ~ πολύ a-i fi foarte
mun(-ă), banal(-ă) II. (adv.) (-ά) în mod proza- foame 2. a suferi de foame
ic, fără fantezie πεινασμένος part. flămând
436 πείρα - πελότα
πείρα, η subst. experienţă // δεν έχει ~ nu are πεισμ(ατ)-ώνω, -ωσα, πεισμ(ατ)ωμένος v.i. a
experienţă // το γνωρίζω εκ -ς ο ştiu din expe- stărui
rienţă πειστήριο, το subst. 1. dovadă, probă 2. jur. corp
πείραγ-μα, -ματος, το subst. tachinare, acţiunea delict
de a tachina πειστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. convingător(-oare),
πειρ-άζω, -αξα, -άχτηκα, πειραγμένος I. v.t. 1. persuasiv(-ă) 2. credibil(-ă), verosimil(-ă)
a atinge // μη -αζετε το βάζο să nu atingeţi πειστικότητα, η subst. 1. capacitate de a convin-
vaza 2. a deranja, a incomoda // αυτός o ge, persuasiune d έχει μεγάλη ~ are mare
θόρυβος με -αζει acest zgomot mă deranjează putere de convingere // η ~ των λόγων του
// το λέει γιά να μέ -ξει ο spune ca să mă credibilitatea cuvintelor sale 2. credibilitate
necăjească // αν δεν σας -άζει dacă nu vă der- πελαγίσι-ος, -α, -o adj. care aparţine sau se re-
anjează 3. a tachina, a înţepa cu o glumă; a feră la mare; marin(-ă) d -ιο τοπίο peisaj
glumi // του αρέσει να -αει îi place să marin
tachineze 4. face rău; a vătăma; a dăuna // το πελαγοδρομ-ώ, -ησα ν. 1. a naviga pe mare, în
κρασί με -άζει vinul îmi face rău // η κακή largul mării; a călători pe mare l.fig. a pierde
τροφή -άζει την υγεία hrana alterată
controlul faptelor sale/a-şi pierde controlul; a o
dăunează sănătăţii 5. a răni (ci vorbe); a ofen-
lua razna 3. fig. a bate câmpii, a vorbi aiurea
sa; a jigni // δεν το λέω για να τον -άζω η-ο
spun ca să nu-1 ofensez // αυτό -αξε την φιλο- πέλαγο(ς), πεγάλου(ς), το subst. largul mării d
τιμία του aceasta i-a rănit orgoliul // τι με -ξει ξανοίγομαι στο ~ a porni în larg / în largul
nu face nimic; nu este nimic II. πειράζομαι mării
v.r. a se simţi / a fi jignit / ofensat; a se supăra, πελάγρα, η subst. (med.) pelagră
a se necăji // ~ με το τίποτε a se ofensa din πελάγω-μα, -ματος, το subst. năuceală, buimă-
nimic ceală
πελαγ-ώνω, -ωσα, πελαγωμένος v.i. a se pierde,
πείρα-μα, -ματος, το subst. experienţă, experi- a-şi pierde cumpătul în faţa dificultăţilor
ment πελαργόνιο, το subst. (bot.) pelargonie, muşcată
πειραματ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a face expe- πελαργός, o subst. barză; pasăre călătoare; co-
rienţe; a experimenta costârc
πειραματικ-ός, -ή, -ό adj. experimental(-ă); cu πελατεία, η subst. 1. clientelă d εκλογική ~ cli-
titlu de încercare; de încercare entelă politică
πειραματισμός, o subst. experimentare πελάτ-ης, o, -ισσα, η subst. client(-ă), muşteriu;
πειραματόζωο, το subst. cobai consumator(-oare)
πειρασμός, o subst. ispită πελεκάνος, o subst. (zool.) pelican
πειρατεία, η subst. piraterie / jaf, tâlhărie pe πελεκ-άω, πελεκ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πελεκη-
mare μένος ν. 1. a ciopli, a sculpta 2. a măcelări, a
πειρατής, o subst. 1. pirat; corsar 2. taximetrist ciopârţi
clandestin πελέκη-μα, -ματος, το subst. 1. cioplire,
πειρατικ-ός, -ή, -ό adj. pirateresc(-ească) d -η sculptare, scobire 2. măcelărire, ciopârţire
επίθεση atac pirateresc d -o πλοίο navă de πελεκητ-ός, -ή, -ό adj. cioplit(-ă), sculptat(-ă),
piraţi d -ος ραδιοφωνικός σταθμός post de scobit(-ă) d -ή πέτρα piatră cioplită
radio pirat / ilegal πελέκι, το subst. secure, bardă
πειραχτήρι, το subst. persoană care tachinează πελεκούδι, το subst. aşchie
πειραχτικ-ός, -ή, -ό adj. ofensează / jigneşte; πέλεκυς subst. vezi πελέκι
care şochează/scandalizează, jignitor(-oare), πελιδν-ός, -ή, -ό adj. (d. piele) livid(-ă), palid(-
ofensator(-oare), şocant(-ă) d -α λόγια cuvin- ă), galbenf-ă), vineţiu(-e)
te ofensatoare πελίδνω-μα, -ματος, το subst. (med.) pată
πείσ-μα, -ματος, το subst. 1. încăpăţânare, îndă- neagră pe faţă
rătnicie d το βάζω - ase încăpăţâna; a perse- πέλ-μα, -ματος, το subst. 1. talpă 2. (tehn.) pe-
vera în încăpăţânare 2. stăruinţă, perseverenţă dală
πεισματάρ-ης, -α, -ικο adj. perseverent(-ă), stă- πελοποννησιακ-ός, -ή, -ό adj. peloponezian(-ă),
ruitor(-oare) din Peloponez d (ist.) o -ος πόλεμος războiul
πεισματάρικ-ος, -η, -o şi πεισματικ-ός, -ή, -ό peloponeziac d -o κρασί vin din Peloponez
adj. încăpăţânat(-ă), îndărătnic(-ă) πελότα, η subst. perniţă / pernuţă de ace
πελτές - πεντοζάλης 437
πελτές, ο sub.it. (culin,) peltea // ~ κυδωνιών πενταετ-ής, -ήω, -έω adj. cincinal(-ă); de cinci
peltea de gutui ani d -ης αναμονή aşteptare de cinci ani d -ες
πελώρι-ος, -α, -ο adj. imens(-ă), enorm(-ă), co- πρόγραμμα pian cincinal
losalul), uriaş(-l) πενταετία, η subst. perioadă de cinci ani; cinci-
Πέμπτη, η subst. joi, a patra zi a săptămânii, care nal
urmează după miercuri // η μεγάλη Πέμπτη πένταθλο, το subst. (sport) pentatlon
Joia Mare πεντακοσαριά (καμιά) vreo cinci sute; cam
πέμπτ-ος, -η, -o num. al cincilea, a cincea cinci sute
πεμπτουσία, η subst. chintesenţă πεντακόσ-ιοι, -ιες, -ια num. ord. cinci sute d -oi
πένα, η subst. 1. peniţă, toc cu peniţă 2. (muz.) άνθρωποι cinci sute de oameni d -ιες γυναί-
pană pentru cântat la chitară 3, monedă en- κες cinci sute de femei d -ια σπίτια cinci sute
gleză (penny) de case
πέναλτι, το subst. (sport) penâlty πεντακοσιοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al, a cinci-
πενήντα numer. card. cincizeci sutelea
πενηντάδραχμο, το subst. monedă în valoare de πεντάλ, το subst. pedală
cincizeci de drahme πεντάλφα, η şi πεντάλφα, το subst. pentalfa,
πενηντάρ-ης, o, -α, η subst. persoană în vârstă pentagramă, nodul lui Solomon; folosită în
de cincizeci de ani; care a re cincizeci de ani diferite practici magice şi ca talisman
πενηνταριά, (καμιά), η subst. (vreo / cam) πενταμελ-ής, -ής, -ές adj. care este alcătuit(-ă)
cincizeci din cinci membri
πενηντάρικο, το subst. monedă de cincizeci de πεντάμην-ος, -η, -o adj. 1, care are o durată de
drahme cinci luni; care durează de cinci luni 2. acel
πενηντάχρον-ος, -η, -o adj. cincizeci de ani d -η (aceea) care are vârsta de cinci luni; în vârstă
απουσία o absenţă de cincizeci de ani de cinci luni
πενθήμερο, το subst. 1. perioadă de timp de cinci πενταπλασ-ιάζω, -ίασα, -ιαστηκα, πενταπλα-
zile 2. săptămână de lucru σιασμένος v.t. a mări, a spori de cinci ori
πένθημ-ος, -η, -o adj. 1. de doliu; fiinebru(-ă),
πενταπλασιασμός, o subst. mărire / sporire de
îndoliat(-ă) d -o φόρεμα rochie de doliu d -η
cinci ori
συνοδεία convoi funebru d -o εμβατήριο marş
πενταπλάσι-ος, -α, -o adj. de cinci ori mai mare
funebru d -o σπίτι casă îndoliată 2. întristat(-
πεντάπλευρο, το subst. (geom.) pentagon
ă), îndurerat(-ă) d η -η έκφραση (προσώπου)
expresia îndurerată (a feţei) πεντάρα, η subst. 1, monedă de cinci lepta d δεν
πένθ-ος, -ους, το subst. doliu d έχω ~ a fi în do- έχει ~! nu are un ban!/e sărac lipit! d δεν δίνω
liu d φοράω ~ a purta haine de doliu ~! nu-mi pasă! 2. pl. πεντάρες, οι (la jocurile
πενθ-ώ, -ησα v.i. a fi în doliu de noroc) caz în care ambele zaruri arată cinci
πενία, η subst. sărăcie, mizerie; lipsa celor nece- puncte
sare traiului πεντάρι, το subst. 1. carte de joc cu valoare de
πενιά, η subst. sunetul unui instrument cu coarde cinci d το - του σπαθιού cinci de treflă 2.
(mandolină) apartament alcătuit din cinci camere/ încăperi
πενικιλήνη, η subst. (farm.) penicilină πεντάχρον-ος, -η, -o adj. de cinci ani // -o παιδί
πένσα, η subst. peensetă copil de cinci ani
πενίχρ-ός, -ή, -ό adj. 1, sărăcăcios(-oasă), mize- πεντάωρ-ος, -η, -o adj. de cinci ore
rabilă) d -o δείπνο cină sărăcăcioasă d -o πεντάωρο, το subst. perioadă de timp de cinci
λεξιλόγιο vocabular sărăcăcios 2. neînsemnat ore
(-ă), lipsit(-ă) de importanţă πέντε num. card. cinci
πεντα- element de compunere 1. cu sensul πεντηκονταετηρίδα, η subst. 1. perioadă de
„cinci" 2. cu rol de întărire a sensului unui cincizeci de ani 2. (mai ales) cea de-a cincize-
cuvânt cea aniversare a unui eveniment, jubileu de
πεντάγραμ-μο, -ματος, το subst. (muz.) portativ cincizeci de ani
παντάγωνο, το 1. pentagon (geometrie) 2. d το πεντηκονταετία, η subst. cincizeci de ani
Πεντάγωνο Pentagonul, Ministerul şi coman- πεντηκοστ-ός, -ή, -ό numer. ord. al cincizecilea,
damentul forţelor armate ale Statelor Unite a cincizecea
πεντάδα, η subst. cinci, sumă de cinci unităţi, πεντικιούρ, το subst. pedichiură
cinci obiecte / cinci persoane πεντόβολα, τα subst. un joc de copii
πεντάδραχμο, το subst. monedă de cinci drahme πεντοζάλης, o subst. dans cretan
438 πεντοχίλιαρο - περιβάλλον
πεντοχίλιαρο, το subst. bancnotă de cinci mii de περασμέν-ος, -η, -o adj. 1. care aparţine trecutu-
drahme lui; trecut(-ă), întâmplat(-ă) / petrecut(-ă) în
πέ-ος, -ους, το subst. (anat.) penis trecut // τον -o χειμώνα iarna trecută 2. înain-
πεπατημένη, η subst. manieră obişnuită tară) // -ης ηλικίας de vârstă înaintată; îm-
πεπειραμέν-ός, -ή, -ό adj. pârtie, ca adj. experi- bătrâniră)
mentală) περαστικ-ός, -ή şi -ιά, -ό adj. 1. trecător(-oare),
πεπειρασμέν-ος, -ή, -ό part. ca adj. limitat(-ă); pasager(-ă),^îg·. vremelnic(-ă) // ~ βροχή ploa-
finit(-ă) ie trecătoare // είμαι ~ a fi în trecere // -η αρ-
πέπλο, το şi πέπλος, o subst. 1. voal d το ρώστια boală trecătoare // -η διαμονή şedere
νυφικό ~ voalul de mireasă l.flg. văl vremelnică // -η θέση post/slujbă temporară 2.
πεποίθηση, η subst. 1. convingere; încredere; si- (d. o stradă etc.) foarte umblat(-ă); frecventat(-
guranţă; certitudine // ενδόμυχη ~ convingere ă), pe unde umblă multă lume // ~ δρόμος
intimă // έχω ~ σ'αυτόν am încredere în el // stradă foarte frecventată // περαστικά! (urare
έχω την ~ πως θα γίνει am certitudinea că se pentru cineva bolnav) sănătate!
va face 2. pl. πεποιθήσεις convingeri, păreri, περαστικ-ός, o, -ή, η subst. trecător(-oare) //
opinii d σέβομαι τις ~ των άλλων a respecta στον δρόμο ήταν λίγοι -οι pe stradă erau
opiniile celorlalţi // πολιτικές ~ convingeri puţini trecători
politice περαστ-ός, -ή, -ό adj. îmbinat(-ă) (care nu e li-
πεπόνι, το subst. pepene galben pit(-ă)/bătut(-ă))
πεπονιά, η subst. vrejul de pepene περατ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, περατωμένος v.t. a
πεπραγμένα, τα subst. pl. 1. lucrări (ale unui duce ceva până la capăt; a duce ceva la bun
congres etc.) 2. hotărâri, rezoluţii (ale unui sfârşit; a isprăvi
congres) περάτωση, η subst. terminare, ducere la capăt/la
πεπρωμένο, το subst. destin, soartă, ursită, noroc bun sfârşit a unei lucrări, isprăvire
πεπτικ-ός, -ή, -ό adj. digestiv(-ă) d το -o σύ- περβάζι, το şi πρεβέζι, το subst. pervaz
στημα aparatul digestiv περγαμηνή, η subst. 1. pergament 2. hârtie care
πέρα adv. 1. (de loc) pe partea opusă, dincolo; imită pergamentul 3. diplomă universitară
vizavi d περνώ ~ a trece dincolo/pe partea περγαμόντο, το subst. (bot.) chitru
opusă 2. (de timp) după, pe urmă // από τις πέργ(κ)ολα, η subst. pergolă
πέντε και ~ de la cinci încolo 3. // εδώ ~ aici πέρδικα, η subst. (zool.) potârniche
περαιτέρω, το subst. invar, cele ce urmează περδίκι, το subst. // έγινε ~ şi-a revenit/s-a
πέρα-μα, -ματος, το subst. 1. vad (al unui râu) 2. refăcut complet după boală; s-a vindecat com-
bac; pod; pod plutitor plet
πέραν adv. d ~ τούτου în afară de asta περδικλώνομαι v.r. vezi πεδικλώνομαι
πέρ-ας, -ατος, το subst. 1. capăt, sfârşit, extre- περηφαν-εύομαι, -εύτηκα v.r. 1. a se mândri, a
mitate d στα -ατα της γης la capătul pământu- fi mândru de ceva / de cineva 2. a fi îngâmfat/ă
lui 2. încheiere, terminare (a unui şir de acţiuni, se umfla în pene; a se da / a se crede mare / im-
a unei proceduri) // φέρνω σε -α a duce la bun portant
sfârşit/ a încheia (ceva) περηφάνια, η subst. 1. mândrie 2. arogantă, tru-
πέραση, η subst. 1. prestigiu 2. vogă 3. // έχει fie
μεγάλη ~ este în vogă // αυτά τα χρήματα περήφαν-ος, -η, -o adj. 1. mândru(-ă) 2. mulţu-
δεν έχουν ~ aceşti bani nu mai au valabilitate; mit(-ă), satisfâcut(-ă), încântat(-ă) 3. arogant(-
nu mai circulă // αυτή η μόδα δεν έχει πια ~ ă), dispreţuitor(-oare), distant(-ă) // έχει -o
această modă nu mai este actuală αυτί e fudul/tare de urechi // είμαι ~ στ'αυτιά
πέρασ-μα, -ματος, το subst. 1. trecere, traver- a face pe surdul
sare // το ~ του ποταμού traversarea fluviului περί prep. (înv.) // ~ αυτού πρόκειται despre
// flg. το ~ του στην αντίπαλη παράταξη tre- asta e vorba // ~ τίνος πρόκειται; despre ce e
cerea lui în tabăra/în gruparea adversă // το ~ vorba? // ~ πολλού ποιούμαι a considera pe
της κλωστής στην βελόνα trecerea aţei prin ac cineva/ceva important; a face mare caz de
2. loc de trecere 3 . f l g . trecere; scurgere; evo- περιαυτολογία, η subst. laudă de sine; lăudăro-
luţie // το ~ του χρόνου scurgerea vremii/tre- şenie
cerea timpului περιαυτολογ-ώ, -ησα ν. i. a se lăuda singur
περασμένα, τα subst. pl. întâmplări trecute // ~ περιβάλλ-ον, -οντος, το subst. 1. mediu // φυσι-
ξεχασμένα ce-a fost a trecut κό ~ mediu natural // προστασία του περιβέ-
περιβαλλοντικός - περιζήτητος 439
περίπλ-ους, -ου, ο subst. periplu περισ-εύω, -εψα v.t. şi v.i. a prisosi d δεν μου
περιπόθητ-ος, -η, -ο adj. râvnit(-ă) -εύουν χρήματα nu-mi prisosesc banii d φθά-
περιποιημέν-ος, -η, -ο part. ca adj. îngrijit(-ă) νει και -εύει este mai mult decât trebuie
(la înfăţişare) cu aspect îngrijit; dichisit(-ă), περίσσι-ος, -α, -o şi περισσ-ός, -ή, -ό I. adj. 1.
aranjat(-ă) abundent(-ă); mai mult(-ă) decât trebuie; în
περιποίηση, η subst. îngrijire // η ~ του ασθε- mare cantitate; în surplus 2. de prisos, care pri-
νούς îngrijirea bolnavului soseşte d έχει -α κάλλη abundă în frumuseţe
περιποιητικ-ός, -ή, -ό I. adj. atent(-ă), servia- d εκ του -ού fără să fie neapărat nevoie Π. adv.
b i l ă ) , binevoitor(-oare), prevenitor(-oare) II. (-a) în surplus
adv. (-ά) cu grijă περισσότερ-ος, -η, -o adj. 1. gradul comparativ a
περιποι-ούμαι, -ήθηκα (περιποιημένος) v.d. a lui πολύς, πολλή, πολύ mai mult(-ă); în nu-
îngriji pe cineva / ceva, a avea grijă de cineva / măr mai mare, mai numeros(-oasă), majorita-
tea// οι -ες γυναίκες είναι περίεργες cele mai
ceva; a purta de grijă cuiva d -ούνται το σπίτι
multe femei sunt curioase // οι -oi cei mai
au grijă de casă d -είται έναν άρρωστο îngri-
mulţi, majoritatea // τον -o καιρό în cea mai
jeşte un bolnav
mare parte a timpului 2. care este în plus // του
περιπολία, η subst. patrulare d νυκτερινή ~ rond
έδωσε τον μισθό και κάτι -ο i-a dat salariul şi
de noapte
ceva în plus // τίποτε -o nimic în plus; nimic
περίπολος, η subst. patrulă mai mult
περιπολών.ί. a patrula
περισταλτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care micşorează/
περίπου adv. aproximativ; cam; circa; înjur de d
reduce 2. (med.) peristaltic(-ă) // -ές κινήσεις
μου χρωστά ~ δύο χιλιάδες δραχμές îmi
mişcări peristaltice
datorează cam două mii de drahme d είναι ~ περίστασ-η, η subst. 1. situaţie, împrejurare, con-
σαράντα ετών are înjur de patruzeci de ani curs de împrejurări // κρίσιμη ~ situaţie critică
περιπτεράς, o şi περιπτερούχος, o subst. propri- 2. ocazie, prilej // καλή ~ împrejurare/ocazie
etarul unui chioşc de ziare bună // (jur.) ελαφρυντικές -εις, οι circum-
περίπτερο, το subst. 1. chioşc (de ziare etc.) 2. stanţe atenuante
stand (într-o expoziţie) περιστασιακ-ός, -η, -o adj. ocazional(-ă), con-
περίπτερος ναός, o subst. (arh.) templu antic cu junctural(-ă), de circumstanţă, de conjunctură
colonade pe toate cele patru laturi περιστατικό, το subst. 1. întâmplare, eveniment
περίπτυξη, η subst. (rar) îmbrăţişare // απρόσμενο ~ eveniment neaşteptat 2. caz (de
περίπτωση, η subst. 1. (şi flg.) caz d είναι μια boală, de accident etc.) // τραγικό ~ tragic
σπάνια ~ a un caz rar // εν πάση περιπτώσει accident
cu toate astea, în sfârşit 2. situaţie, împrejurare περιστέλλω, περιέστειλα (να περισταλώ) v.t.
d ανάλογα με την ~ după împrejurare / după (şi flg.) a reduce, a restrânge, a îngrădi // ~ τις
cum devine situaţia // ευνοϊκή ~ împrejurare δαπάνες a reduce cheltuielile // ~ την
favorabilă 3. prilej, ocazie διαφθορά a îngrădi corupţia
περιρρέουσα ατμόσφαιρα adj.+subst. atmosferă περιστέρι, το subst. (zool.) porumbel; hulub
ambiantă περιστερ(ι)ώνας, o subst. porumbar, porumbă-
περίσκεψη, η subst. circumspecţie, prudenţă, rie, hulubărie
precauţie περιστοιχ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, περιστοιχιμένος
περισκόπιο, το subst. periscop ν. a înconjura, a sta în preajmă, a antura, a face
περισπασμός, o subst. 1. distragere; abatere a parte din suita cuiva // οι αυλικοί -ίζουν τον
atenţiei l.flg. necaz 3. dificultate, încurcătură βασιλιά curtenii stau în preajma regelui // τον
περισπούδαστ-ος, -η, -o adj. serios(-oasă), -ίζουν μόνο κόλακες are în preajmă numai
grav(-ă) d -o ύφος aer grav linguşitori
περισπώμαι v.r. (gram.) a fi accentuat cu un ac- περιστολή, η subst. reducere, micşorare, diminu-
cent grav are // η ~ των καταχρήσεων diminuarea abu-
περισπωμένη, η subst. (gram.) accentul grav fo- zurilor
losit în limba greacă veche şi medie inclusiv în περιστρέφω, περιέστρεψα, περιστράφηκα,
katharevusa, perispomen περιστραμένος I. v.t. a roti, a învârti // ~ τα
περίσσεια, η subst. abundenţă, belşug μάτια a-şi roti ochii II. περιστρέφομαι v.r. l.a
περίσε(υ)-μα, -ματος, το subst. surplus, exce- se roti 2. (d. o discuţie) a se învârti în jurul
dent, ceea ce prisoseşte (unui subiect)
περιστροφή - περιφρόνηση 443
περιφρονητικ-ός, -ή, -ό I. adj. dispreţuitor(-oa- poftiţi în birou şi aşteptaţi 4. (d. bani) a fi vala-
re) II. adv. cu dispreţ, în mod dispreţuitor bil d δεν περνάνε τα παλιά χιλιάρικα nu
περιφρον-ώ, -ησα, -ήθηκα, περιφρονημένος v.t. mai sunt valabile hârtiile vechi de o mie 5. a
a dispreţui, a trata cu dispreţ d οι πλούσιοι - avea trecere d δεν περνάει o λόγος σου εδώ
ούν τους φτωχούς cei bogaţi îi dispreţuiesc pe aici cuvântul tău nu are trecere
cei săraci περόνη, η subst. (anat.) peroneu
περιφρούρηση, η subst. 1. ocrotire, protejare, περον-ιάζω, -ιασα v.i. (d. frig, umezeală etc.) a
apărare 2. echipă/grupă de pază/de gardă pătrunde d με -ιασε το ψύχος ne-a pătruns
περιφρουρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, περιφρουρημένος frigul
v.t. a ocroti, a proteja, a apăra περονόσπορος, o subst (bot.) mană (la viţa de
περιχαρακ-ώνω, -ώθηκα, περιχαρακωμένος I. vie)
v.t. 1. a înconjura cu tranşee 2. a bloca 3. a li- περουβιανός, o subst. peruvian(-ă), peruan(-ă)
mita strict II. v.r. περιχαρακώνομαι flg. a se περουβιαν-ός, -η, -o adj. peruvian(-ă), peruan(-
înarma cu, a se blinda ă)
περιχαράκωση, η subst. 1. (milit.) împrejmuire περουζές, o subst. peruzea
cu tranşee; linie de apărare 2. blocare 3. limi- περούκα, η subst. perucă
tare strictă περπάτη-μα, -ματος, το subst. mers, umblat d
περιχ-ύνω, περιέχυσα, περιχύθηκα, περιχυ- το ~ της έχει χάρη mersul ei este graţios
μένος ν. a vărsa, a turna περπατησιά, η subst. mers, pas, călcătură, fel de
περίχωρα, τα subst. pl. împrejurimi d τα ~ της a merge/păşi
Αθήνας împrejurimile Atenei περπατ-ώ şi περπατ-άω, -ησα I. v.i. 1. a merge,
περιώνυμ-ος, -η, -o adj. renumit(-ă), celebru(-ă), a umbla d ~ με μεγάλα βήματα a merge cu
faimos(-oasă), ilustru(-ă), vestit(-ă) paşi mari d ~ ξυπόλητος a umbla cu picioarele
περιωπή, η subst. d άνθρωπος -ς om din lumea goale, desculţ 2. a se plimba, a face mişcare d
bună πάμε να -σουμε hai să ne plimbăm II. v.i. a
πέρκα, η subst. (iht.) biban plimba // -ησε λίγο το παιδί plimbă puţin
περκάλι, το subst. percal copilul
πέρλα, η subst. perlă περσίδες, οι subst. jaluzele
περλίτης, o subst. (geol.) perlit περσικ-ός, -ή, -ό adj. persan(-ă) // -o χαλί covor
περμανάντ, το subst. invar, ondulaţie, perma- persan // o -ος κόλπος golful Persic
nent πέρ(υ)σι adv. anul trecut
περνώ şi περνάω, πέρασα, περαστηκα, περα- περ(υ)σιν-ός, -η, -o adj. de anul trecut
σμένος I. ν.ί. l . a băga // πέρασε το σωλήνα περφεξιονισμός, o subst. perfecţionism
από το τοίχο a băgat burlanul prin perete d πεσέτα, η subst. pesetă, unitate monetară spa-
πέρασε την κλωστή από την τρύπα του βελο- niolă
νιού a băgat aţa prin urechile acului 2. a trece d πεσιμισμός, o subst. pesimism
περάσαμε νύχτα την μεγάλη γέφυρα am tre- πεσιμ-ιστής, -ίστρια, -η, -o subst. pesimist(-ă)
cut noaptea podul cel mare 3. a trece peste d η πεσιμιστικ-ός, -ή, -ό adj. pesimist(-ă)
βροχή πέρασε ως είκοσι εκατοστά το χώμα πέσι-μο, -ματος, το subst. 1. cădere // το ~ των
apa a trecut cu zece centimetri peste nivelul φύλλων căderea frunzelor d το ~ των μαλ-
pământului 4. a întrece d τον πέρασε στο τρέ- λιών căderea părului 2. flg. scădere (a preţu-
ξιμο 1-a întrecut la alergare 5. a trece (într-un rilor, a valorii etc.) d το ~ των τιμών scăderea
catastif etc.) d πέρασε το ποσό αυτό στο preţurilor 3. îmbolnăvire 4. culcare în pat
λογαριασμό trece suma asta în nota de plată 6. πεσκέσι, το subst. plocon, dar, cadou (mai ales
a-şi pune (o haină) d πέρασε ένα ρούχο, να alimente)
μην κρυώνεις pune-ţi ο haină ca să nu răceşti πεσκίρι, το subst. prosop, ştergar
7. a-şi petrece (o perioadă de timp) d πέρασα πεσμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. decăzut(-ă) 2.
δυο χρόνια στην πόλη αυτή mi-am petrecut scăzut(-ă) (d. valoare, intensitate, preţ etc.) 3.
doi ani în oraşul ăsta II. v. i. l . a trece d από την căzut(-ă) la pat, bolnav(-ă) 4. culcat(-ă) la pat
πόρτα σου ~ κι από την γειτονιά σου trec pe πεσσός, o subst. 1. pul, pion 2. fel de coloană cu
la uşa ta şi prin cartierul tău 2. a încăpea d πως postament/bază pătrat(-ă)
πέρασες από την τρύπα ολόκληρος άνθρω- πέστροφα, η subst. (iht.) păstrăv
πος cum ai încăput în gaură cât eşti de mare? 3. πέταγ-μα, -ματος, το subst. zbor d το ~ των
a pofti d περάστε στο γραφείο και περιμένετε πουλιών zborul păsărilor
πετάλι - πετυχαίνω 445
πετάλι, το subst. pedală (de bicicletă etc.) // πέτριν-ος, -η, -o adj. de / din piatră d -ος τοίχος
πατάω ~ a apăsa pe pedală, a pedala zid de piatră d -η καρδιά inimă de piatră (un
πεταλίδα, η subst. (zool.) scoică comestibilă aspru, sever, dur)
πετάλιο, το subst. 1. paietă 2. (biol.) celulă din πετρίτης, o subst. 1. (zool.) uliu 2. (zool.) căl-
sistemul osos dăraş
πέταλο, το subst. 1. potcoavă // μια στο καρφί πετροβόλη-μα, -ματος, το subst. aruncare/lo-
και μια στο ~ ca nuca-n perete 2. petală vire cu pietre
πεταλούδα, η subst. 1. fluture 2. papion πετροβολ-ώ, -άω, -ησα, -ήθηκα, πετροβολη-
πεταλουδ-ίζω v.i. a zbura ca un fluture μένος ν. a arunca / a lovi cu pietre
πεταλ-ώνω, -ωσα, πεταλωμένος ν. a potcovi πετροδολάρια, τα subst. pl. petrodolari
πεταλωτ-ής, (pl. -ήδες), o subst. potcovar πετροκάρβουνο, το subst. huilă
πέτα-μα, -ματος, το subst. aruncare, azvârlire // πετροκέρασο, το subst. cireaşă pietroasă
το ~ αχρήστων πραγμάτων aruncarea unor πετροκερασιά, η subst. cireş pietros
lucruri inutile/nefolositoare // είναι για ~ nu e πετροπόλεμος, o subst. bătălie cu pietre
bun de nimic πετροσέλινο, το subst. (bot.) pătrunjel
πετροχελίδονο, το subst. (zool.) lăstun
πεταρ-ίζω, -ισα 1. a da din aripi 2. a tresări, a
πετροχημεία, η subst. petrochimie
tresălta
πετρώδ-ης, -ης, -ες adj. pietros(-oasă), stâncos
πεταχτ-ός, -η, -o adj. 1. azvârlit(-ă), aruncat(-ă) (-oasă)
d στα -ά la repezeală, repede; în grabă 2. flg. πέτρω-μα, -ματος, το subst. 1. împietrire, pietri-
vioi(vioaie); iute, sprinten(-ă); zglobiu(-ie) ficare 2. rocă // ηφαιστιογενές ~ rocă vulca-
πετεινός, o subst. (zool.) 1. cocoş d ~ του όπλου nică
percutor (la armele de vânătoare); cocoş (al ar- πετρ-ώνω, -ωσα, πετρωμένος I. v.t. a se pietrifi-
mei) 2. (bot.) mac ca; a împietri II. v.i. 1. a înlemni, a înmărmuri,
πετιέμαι şi πετάγομαι, πετάχτηκα v.d. vezi a înţepeni d flg. -ωσε οταν τον είδε a înlemnit
πετώ când 1-a văzut d flg. -ωσε απ'τόν φόρο s-a
πετιμέζι, το subst. 1. must de struguri îngroşat înţepenit de spaimă 2. a se întări d -ωσε το
prin fierbere 2 . f l g . ceva foarte dulce ψωμί pâinea s-a întărit
πέτο, το subst. rever πέτσα, η subst. 1. piele, coajă, caimac, crustă d ~
πετονιά, η subst. aţă pescărească γάλατος caimac 2. crustă, coajă d η ~ του
πετούνια, η subst. (bot.) petunie ψωμιού coaja pâinii d η ~ του κρέατος crusta
πετοσφαίριοη, η subst. (sport) volei cărnii (fripte) 3. d δεν έχει ~ e lipsit de pu-
πέτρα, η subst. piatră // σπίτι από ~ casă de doare
piatră d έχει ~ στα νερά are piatră la rinichi // πετσέτα, η subst. şervet, ştergar, prosop // ~
πολύτιμη ~ piatră preţioasă d ημιπολύτιμη ~ μπάνιου prosop de baie
piatră semipreţioasă d ~ του τροχίσματος pia- πετσί, το 1, piele (a unui organism viu) 2. piele
tră de ascuţit // ~ του μύλου piatră de moară d prelucrată/tăbăcită, de animale d έμεινε ~ και
~ του δοντιού piatră (pe dinţi), tartru d ~ του κόκαλο a rămas doar piele şi os d μου σηκώ-
σκανδάλου mărul discordiei νεται το ~ a i se face părul măciucă
πετραχήλι, το subst. patrafir d του'ταξε λαλούς πέτσιν-ος, -η, -o adj, de/din piele d -o σακάκι
με -α a promis marea cu sarea veston de piele
πετρελαϊκ-ός, -ή, -d adj. petrolier(-ă), petroli- πετσοκόβω, πετσόκοψα, πετσοκομμένος ν.ί. 1, a
ciopârţi 2, a tăia în bucăţele 3 .flg. a măcelări, a
fer(-ă), de petrol
masacra, a extermina d τους πετσόκοψαν
πετρέλαιο, το subst, petrol όλους i-au masacrat pe toţi
πετρελαιοκίνητ-ος, -η, -o adj, care funcţionea- πετσόκομ-μα, -ματος, το subst. 1, ciopârţire 2,
ză pe motorina tăiere în bucăţele 3, flg. măcelărire, masacrare,
πετρελαιοπηγή, η subst. puţ de petrol extrerminare
πετρελαιοφόρο, το subst. (mar.) petrolier; tanc πετυχ-αίνω, πέτυχα, (πετυχημένος) v.t, 1, a
petrolier găsi/a întâlni întâmplător d τον πέτυχα στον
πετριά, η subst. lovitură dată cu o piatră // flg. δρόμο l-am întâlnit întâmplător pe stradă 2, a
μου'ριξε μια ~ mi-a făcut o aluzie d έχει την ~ nimeri, a lovi la ţinti // η σφαίρα τον πέτυχε
οτι,,, are ideea fixă ca.., do καθένας έχει στο κεφάλι glonţul 1-a nimerit în cap 3, flg, a-
την ~ του fiecare are ţicneala lui şi atinge scopul; a reuşi; a avea succes d
446 πετυχημένος - πήζω
πέτυχε στις εξετάσεις a reuşit la examene // το έπεσε πάνω μου αυτός που ζητούσα brusc în
θεατρικό του εργο πέτυχε piesa lui de teatru a mulţime a dat peste mine cel pe care îl căutam
avut succes // σου πέτυχε αυτόν τον πίνακα πέψη, η subst. digestie, mistuire, digerare
ţi-a reuşit bine acest tablou 4. (sport) fig. a πηγάδι, το subst. fântână, puţ
marca // πέτυχε δύο γκολ a marcat două goluri πηγαδίσι-ος, -α, -o adj. de fântână, de izvor d ~
πετυχημέν-ος, -η, -o adj. 1. reuşit(-ă), împlinit(- νερό apă din fântână
ă), realizat(-ă) // -ος άνθρωπος om realizat 2. πηγ-άζω, -ασα v.i. 1. (d. ape) a-şi avea izvoarele,
bine făcut(-ă)/lucrat(-ă); reuşit(-ă) // ένα -o
a izvorâ 2.fig. a avea originea; a fi originar
φόρεμα o rochie bine lucrată
πηγαινέλα, το subst. invar, du-te-vino
πετ-ώ şi πετ-άω, -αξα, πετα(γ)μένος I. v.i. 1. a
πηγαινοέρχομαι v.d. a se afla într-un continuu
zbura, a-şi lua zborul // τα πουλιά -ούν păsă-
rile zboară 2. a călători cu avionul; a survola // du-te vino
-άμε πανω απ'την Αθήνα survolăm Atena 3. πηγαίνω şi πάω, πήγα I. v.i. 1. a se duce d πήγα
fig. pluti de bucurie/de fericire // -άει απ'τη και ήλθα τόσες φορές m-am dus şi am venit
χαρά του pluteşte de bucurie 4, fig. a alerga de atâtea ori 2. a se duce/a merge des d δεν ~
foarte repede // αυτό το άλογο -ά acest cal στο γήπεδο nu mă duc pe stadion 3. a pleca d
aleargă foarte repede (parcă zboară) 5.fig. (d. είναι ώρα να πηγαίνουμε στο σπίτι 4, a fi //η
timp) a trece repede // o καιρός -άει timpul υγεία του δεν πηγαίνει και τόσο καλά să-
trece repede/zboară 6 .fig. a se zbate, a tresări // nătatea lui nu e chiar atât de bună d πάω να
-άει το μάτι μου mi se zbate ochiul 7. fig. a σκάσω am să plesnesc d πάει να πει... va să
flutura // -άει η σημαία steagul flutură II. v.t. zică.. II. v.t. a duce pe cineva d κάποιον πη-
(cu diat. pasivă πετιέμαι) 1. a arunca, a azvârli γαίνουν δεμένο στην αστυνομία duc pe cine-
ceva cuiva d τον -αξε απ'το παράθυρο 1-a az- va legat la poliţie
vârlit pe fereastră d του -αξε μια πέτρα a πηγαί-ος, -α, -o adj. 1. spontan(-ă), se produce
aruncat în el cu o piatră d -αξε τα παλιά ρού- de la sine 2. d -o γελοίο râs spontan
χα στα σκουπίδια a aruncat hainele vechi la πηγή, η subst. 1. izvor d οι -ες του ποταμού iz-
gunoi 2. a arunca / azvârli cu dispreţ d fig. μου voarele fluviului 2. puţ petrolifer 3. fig. sursă,
-αχε μια κουβέντα mi-a aruncat o vorbă plină cauză d η ~ του κακού cauza tăului d ~ πληρο-
de dispreţ 3. a cheltui, a risipi (bani, bunuri φοριών sursă de informaţii d ~ ενέργειας sursă
etc.) // -άει τα χρήματά του îşi risipeşte banii de energie 4. pl. d οι πηγές της αρχαίας
III. diat. pasivă πετιέμαι şi πετάγομαι 1. a se ιστορίας sursele istoriei antice
ridica brusc, a sări de la locul său 2. a se duce πηδάλιο, το subst. 1. (mar.) cârmă 2. volan 3,
repede, a da o fugă d πετάξου ως το ταχυ- fig. conducere, cârmuire, guvernare
δρομείο du-te până la poştă πηδαλιούχος, o subst. (mar.) 1. cârmaci, timo-
πευκιάς, o subst, loc / teren plantat cu pini; pă- nier 2. fig. conducător, cârmuitor, cârmaci
dure de pini πήδη-μα, -ματος, το subst. 1. săritură; salt 2. fig.
πεύκο, το şi πεύκος, o subst, (bot.) pin salt de la o idee la alta 3. scăpare din vedere 4.
πευκόφυτ-ος, -η, -o adj. (d. o zonă etc.) plantat(- fig, act sexual, împreunare, împerechere
I) cu pini; plin(-ă) de pini; cu pini πηδηχτ-ός, -ή, -ό I, adj. săltăreţ(-eaţă) d -ος
πεφταστέρι, το subst. stea căzătoare χορός dans săltăreţ II. adv. (-ά) prin salturi
πέφτω, έπεσα, πεσμένος I, v.i, 1, a cădea; a pica πήδος, o subst. săritură, salt mare
d έπεσε απ'το δέντρο a căzut din copac d του πηδ-ώ şi πηδ-άω, -ηξα şi -ησα v.i. (şi fig.) a sări
έπεσαν τα μαλλιά i-a căzut părul 2, a ajunge d -ηξε το χαντάκι a sărit peste şanţ d fig, -άει
(în sens negativ) // έπεσα σε μεγάλη φτώχεια απ'το ένα θέμα στο άλλο sare de la un subiect
a ajuns foarte sărac 3. a veni, a da peste d έπε- la altul // fig, -ηξε μιά σελίδα a sărit/a omis o
σε αρρώστια στα πουλερικά και τα ρήμαζε a pagini
dat ο boală peste găini şi le-a terminat 4, a-i πήζω, έπηξα, πηγμένος v,t, şii l . a coagula, a se
reveni d απ'όλη τη δουλειά του καθενός του închega d το αίμα πήζει sângele se coagu-
έπεσε μικρό ποσό din toată afacerea i-a revenit lează d fig. δεν έπηξε ακόμη το μυαλό του
fiecăruia o sumă mică 5, a scădea d έπεσαν η n-a prins încă minte 2, (d. un loc) a se umple
τιμές των λαχανικών au scăzut preţurile la până la refuz d επήζε o τόπος από αυτοκί-
zarzavat II. v.t. a da peste, a se întâlni din în- νητα locul s-a umplut cu maşini 3. a avea mult
tâmplare d ξαφνικά και μέσα στο πλήθος de lucru
πηκτικός - πιθαμή 447
πηκτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. coagulat(-ă), închegat(- a-şi scoate banii d το μαγαζί δεν πιάνει ούτε
ă) 2. care poate fi coagulat(-ă), închegat(-ă), τα έξοδα του localul nu-şi scoate nici cheltu-
coagulant(-ă) ielile II. v.i. 1. a ancora d το πλοίο πιάνει
πηλήκιο, το subst. chipiu κάθε δέκα μέρες στο νησί vaporul ancorează
πηλίκο, το subst. (mat.) rezultatul unei împărţiri; la fiecare zece zile pe insulă 2. (d. o plantă) a
cât d fig. μηδέν στο ~ zero tăiat (se) prinde d πιάσανε όλα τα δέντρα που
πήλιν-ος, -η, -o adj. 1. de / din lut, de pământ 2. φυτέψαμε s-au pruns toţi copacii pe care i-am
flg. slab(-ă), şubred(-ă) ^ plantat 3. a începe, a-şi face apariţie d πιάσαν
πηλός, o subst. lut, argilă τα κρύα a început frigul III, v.r. πιάνομαι 1. a
πηνίο, το subst. 1. bobină 2. mosor se lua la harţă d παρά λίγο να πιαστούμε era
πήξη, η subst. coagulare, închegare cât pe aci să ne luăm la harţă 2. a amorţi d
πήξι-μο, -ματος, το 1. coagulare, închegare 2. πιάστηκαν τα πόδια μου mi-am amorţit pi-
flg. treburi multe 3. flg. înghesuială, aglome- cioarele 3. a se umfla// πιάστηκε το μάτι του
raţie i s-a umflat ochiul / are o umflătură la ochi
πήρα, η subst. 1. desagă, traistă 2. tolbă de vâ- πιάσι-μο, -ματος, το subst. 1. prindere, apucare
nător 2. înţepenire // ~ της μέσης înţepenire a mijlo-
πήχη, η subst. cot, unitate de măsură (64 cm) d cului 3. mâner, toartă // το ~ του ξίφους mâne-
έβγαλε γλώσσα μια ~ s-a arătat foarte rul spadei
obraznic πιάστρα, η şi πιαστάκι, το subst. bucată de
πήχης, o subst. 1. antebraţ 2. măsură de lungime cârpă / şervet care serveşte la apucarea unui
în antichitate, cot d βασιλικός ~ veche denu- obiect fierbinte
mire a metrului (cot regal) πιατέλα, η subst. farfurie întinsă
πηχτή, η subst. (culinar) piftie; răcituri πιατικά, τα subst. veselă
πηχτ-ός, -ή, -ό adj. 1. închegat(-ă), coagulat(-ă) πιάτο, το subst. farfurie // ρηχό ~ farfurie plată
d -o γάλα lapte prins 2. flg. dens(-ă), com- // βαθύ ~ farfurie adâncă // πλένω τα -α a spă-
pactă), de nepătruns d -o σκοτάδι întuneric la vasele // flg. πρώτο ~ felul întâi de mâncare
beznă (de obicei gustare)
πήχτρα loc adv. d κόσμος ~ lume buluc d ~ πιατοθήκη, η subst. (dulap) bufet pentru veselă
σκοτάδι întuneric beznă πιάτσα, η subst. 1. piaţă // αυτή βγήκε στην ~ ea
πηχυαί-ος, -α, -o adj. foarte lung(-ă) / mare d face trotuarul 2. staţie de taxiuri
-οι τίτλοι titluri de un cot / foarte mari πιγκουίνος, o subst. (zool.) pinguin
πι, το 1. pi (π) cea de a şaisprezecea literă a alfa- πιγκ πογκ, το subst, invar, (sport) ping-pong,
betului grecesc, consoană 2. (mat.) simbol ma- tenis de masă
tematic (π) d στο ~ και φι imediat; chiar πιγούνι, το subst. bărbie
acum; deîndată; cât ai clipi πίδακας, o subst. 1. puţ de petrol 2. izvor 3. ţâş-
πια adv. 1, de-acum, odată d ποτέ ~! niciodată // nitoare
αυτό ~! asta-i bună! d πάψε ~! taci odată! ter- πιέζω, πίεσα, πιέστηκα, πιεσμένος ν.ί, 1. a apă-
mină! d πάει ~! s-a dus! s-a terminat! 2. deja d sa 2. fig. a face presiuni asupra cuiva // τον
είναι ~ στην Ελβετία e deja în Elveţia πίεσε πολύ a făcut presiuni asupra lui
πιανίστ-ας, o; -ρια, η subst. pianist(-ă) πιέν-α, η subst. mulţime; public numeros // έχει
πιάνο, το subst, pian, clavir; pianoforte κάνει -ες joacă cu sala plină
πιανόλα, η subst. pianolă πιρότος, o subst. (la carnaval) arlechin
πιάνω, έπιασα, πιάστηκα, πιασμένος I. v.t. L a πίεση, η subst. 1, presare, acţiunea de a presa,
lua, a apuca // πιάσε το παιδί από το χέρι ia apăsare 2, presiune / (med.) αρτηριακή ~ pre-
copilul de mână 2, a atinge, a pune mâna // μην siune arteriali; tensiune // ατμοσφαιρική ~
πιάνεις το σκυλί nu pune mâna pe câine 3. a presiune atmosferică ?>,.fig. constrângere
prinde (asupra faptului) d πιάσανε το φτωχό πιεσόμετρο, το subst. (med.) tensiometru
να κλέβει au prins hoţul furând 4. j?g. aprinde, πιεστήριο, το subst. presă // στο ~ la presă/sub
a găsi d πιάσε τον ίδιο τον καθηγητή και presă // τυπογραφικό presă hidraulici
μιλησέ του glseşte-1 chiar pe profesor şi vor- πιεοτικ-ός, -ή, -ό I. adj. insistent(-ă) Π. adv. (-α)
beşte cu el 5, a începe d έπιασε την συζήτηση cu insistenţe
a început discuţia 6, a pune (la socoteală etc,) d πιέτα, η subst. pliu, pensă, cută
πιάσε στο λογαριασμό κι αυτά τα χρήματα πιθαμή, η şi σπιθαμή, η subst. palmă, lăţimea
pune în nota de plată şi banii iştia 7, a câştiga, palmei // μια ~ γης o palmă de pimânt //
448 πιθανολογείται - πιότερο
πιθανολογείται ν. impers. se spune că, se con- πικρ-ός, -ή, -ό adj. (şi flg.) amar(-ă) d -η
sideră, probabil că ειρωνία ironie amară d -α δάκρυα lacrimi
πιθανόν adv. poate; probabil amare d αυτή είναι η -η αλήθεια acesta este
πιθαν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. posibil(-ă) 2. probabil(- tristul adevăr
ă) d είναι -o este posibil; se poate II. adv. (- πικρόχολ-ος, -η, -o adj. răutăcios(-oasă), plin(-
ώς) πολύ ~ foarte probabil ă) de răutate // -a αστεία glume pline de
πιθανότητ-α, η subst. 1. posibilitate d έχει -ες răutate d ~ άνθρωπος om rău
κέρδους are posibilităţi de câştig 2. probabili- πινάλα, η subst. alergătură, goană
tate d κατά πάσα ~ după toate probabilităţile πιλαλ-ώ şi πιλ-άω, -ησα v.i. a alerga, a fugi, a
d (mat.) θεωρία των πιθανοτήτων calculul umbla foarte repede
probabilităţilor πιλατ-εύω, -εψα v.t. a chinui
πιθάρι, το subst. chiup, vas mare de lut pentru πιλάφι, το subst. (culin.) pilaf, mâncare de orez
păstrarea uleiului, a vinului etc. πιλοποιείο, το subst. atelier de pălării
πιθηκίζω ν. t. a imita pe cineva d ~ τους τρόπους πιλοτάρισ-μα, -ματος, το subst. pilotaj
και το βάδισμα κάποιον a imita comporta- πιλοτάρ-ω, -ισα v.t. a pilota
mentul şi mersul cuiva πιλοτή, η subst. parking subteran
πιθηκισμός, o subst. imitare (a cuiva) πιλοτίνα, η subst (mar.) pilotină
πίθηκος, o subst. maimuţă d pl. πίθηκοι οι pri- πιλότος, o subst. pilot d νομοσχέδιο ~ proiect de
matele lege, model
πίθος, o subst. vezi πιθάρι πίνα, η subst. specie de moluscă
πίκα, η subst. 1. pică, imul dintre cele patru sem- πίνακας, o subst. 1. avizier, afişier 2. tablă (la
ne la cărţile de joc l.flg. ciudă şcoală) 3. tablou, pictură 4. tabel, listă d χρο-
πικάντικ-ος, -η, -o adj. 1. (d. o mâncare) pi- νολογικός ~ tabel cronologic
cant(-ă), condimentat(-ă) d -η σάλτσα sos pi- πινακίδα, η subst. 1. tăbliţă indicatoare 2. panou,
cant l. fig. atrăgător(-oare), nostim(-ă) tablou de semnalizare d ~ σηματοδότησης
πικάπ, το subst. pick-up panou de semnalizare 3. numărul vehiculului
πικάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. înţepătură, jig- πινάκιο, το subst. 1. (jur.) rol // η υπόθεση
nire 2. proastă dispoziţie γράφτηκε στο ~ cazul a fost închis pe rol 2.
(înv.) farfurie, blid // αντί πινακίου φακής
πικ-άρω, -αρα, -άρισα, -αρίστηκα, πικαρισ-
pentru un blid de linte
μένος v.t. a jigni
πινάκλ, το subst. pinacle (joc de cărţi)
πικές, ο şi πικέ, το subst. pichet (ţesătură)
πινακοθήκη, η subst. pinacotecă
πικέτο, το subst. 1. pichet (joc de cărţi) 2. teanc
πινακωτή, η subst. 1. lopată pentru pâinea în
cu 32 de cărţi de joc
cuptor 2. joc de copii
πικετοφορία, η subst. placarde şi lozinci
πινέζα, η subst. pioneză
πίκνικ, το subst. picnic
πινελιά, η subst. 1. trăsătură de pensulă 2. vop-
πίκος, o subst. (zool.) ciocănitoare, ghionoaie
sire/colorare cu pensula
πίκρα, η subst. amărăciune πινέλο, το subst. 1, pensulă 2. (mar,) ancoră
πικρ-αίνω, -ανα, -άθηκα, πικραμένος v.t. a mică
întrista, a mâhni d με -ανε πολύ m-a amărât / πίνω, ήπια (πίνομαι), πιωμένος I. v.t. 1, a bea d
m-a mâhnit foarte tare ~ νερό a bea apă d το τσάι πίνεται ζεστό
πικραλίδα, η subst, (bot.) 1. cicoare 2, cicoare ceaiul se bea cald 2. a absorbi, a sorbi, a suge d
de grădini, andivă το στυπόχαρτο πίνει το μελάνι sugativa suge
πικραμύγδαλο, το subst. migdală amară, prieo- / absoarbe cerneala II. v.i. a fi beţiv / alcoolic d
migdală πιωμένος beat, băut d είναι ~ este beat / băut
πικρία, η subst, amărăciune, mâhnire d τα πιό adv, mai // πολύ mai mult // καλός mai bun
λόγια του ήταν γεμάτα ~ vorbele îi erau pli- πιό-μα, -ματος, το subst, 1, faptul de a bea, băut
ne de amărăciune 2, (pop.) băutură, mai ales alcoolică
πικρ-ίζω, -ισα v.i. 1, a avea gust amar 2. a se πιόνι, το subst. (şi flg.) pion d o φίλος σου είναι
face amar ~ στα χέρια τους prietenul tău este un pion în
πικρικό οξύ, το subst.~ adj. chim. acidpicric mâinile lor
πικρίλα, η subst, (gust) amar πιον(ι)έρος, o subst. pionier(-l), deschizltor(-
πικροδάφνη, η subst, (bot.) oleandru, leandru oare) de drumuri
πικρόλογα, τα subst. pl, cuvinte/vorbe urâte πιότερο adv. mal mult, în plus
πίπα - πίσω 449
βήμα ~ a face un pas înapoi // έμεινε ~ a rămas πλαγιαστ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. înclinat(-ă), aple-
în urmă // μένει στο ~ μέρος του σπιτιού cară), oblic(-ă) d -o γράψιμο scriere aplecată
stă/locuieşte în partea din spate a casei // o 2. culcat(-ă) II. adv. (-ά) 1. stând aplecat(-ă) 2.
ένας ~ από τον άλλο unul după altul; unul în stând culcat(-ă)
urma celuilalt // το ρολόι μένει ~ ceasul πλάγι-ος, -α, -o I. adj. 1. oblic(-ă), înclinat(-ă),
rămâne în urmă / întârzie // πίσω! înapoi! // pieziş(-ă) d -α γραμμή linie oblică d -o
αφήνω ~ a lăsa în urmă, a depăşi, a devansa pe βλέμμα privire piezişă 2. (mar.) ~ άνεμος vânt
cineva/ceva // δίνω ~ a da ceva înapoi; a îna- de travers/transersal 3. indirect(-ă), colateral(-
poia / a restitui ceva // ~ ~ foarte în spate, foar- ă) d -οι συγγενείς rude colaterale / prin alianţă
te în urmă; în urmă de tot; la coadă // κυνηγάω d -a μέσα mijloace indirecte 4. alăturat(-ă), de
από ~ a urmări pe cineva, a alerga după cineva alături II. adv. (-ά)
// στέλνω ~ a retrimite, a trimite înapoi // πλαγιότιτλος, o subst. titlu lateral, titlu aşezat
φωνάζω ~ a rechema // γυρίζω ~ a se reîn- alături de text, pe o latură a textului
toarce, a reveni // φέρνω ~ a aduce înapoi, a re- πλαγιοφυλακή, η subst. (milit.) flancgardă
aduce // παίρνω ~ τον λόγο μου a-şi lua πλαγκτό(ν), το subst. (biol.) plancton
cuvântul înapoi // ύπαγε ~ μου Σατανά! piei πλαδαρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. flasc(-ă), moale, fleş-
Satană! căit(-ă) d -o σώμα corp flasc d -a στήθη sâni
πισωβελονιά, η subst. cusătură în urma acului fleşcăiţi 2. (flg.) molâu(-ie), bleg(-eagă) d -ος
πισωγυρ-ίζω, -ισα v.t. şi i. l . a se întoarce înapoi άνθρωπος om molâu 3. (flg.) lipsit(-ă) de
2. a (se) răsuci spre spate expresivitate, de culoare, banal(-ă), plat(-ă) d -
πισωγύρισ-μα, -ματος, το subst. 1. întoarcere η αφήγηση descriere plată
înapoi 2. rămânere spre spate πλαδαρότητα, η subst. 1. moliciune, fleşcăială
πισώματα adv. 1. pe la spate, în/pe spate // τον 2. (flg.) banalitate, platitudine
πυροβόλησε ~ 1-a împuşcat în spate 2. (flg.) pe πλαζ, η subst. plajă
la spate, în mod perfid πλάθω, έπλασα, πλάστηκα, πλασμένος v.t. l . a
πίτα, η subst. 1. plăcintă // κρεατόπιτα plăcintă crea d o θεός έπλασε την οικουμένη Dum-
cu carne // σπανακόπιτα pită cu spanac // nezeu a creat lumea 2. a modela, a da formă, a
μηλόπιτα plăcintă cu mere 2. turtă // γίνομαι fasona d ~ την ζύμη a modela aluatul 3. (flg) a
~ 1. a se turti 2. a se îmbăta turtă născoci d οι εχθροί μας έπλασαν αυτό το
πιτζάμα, η subst. pijama ψέμα duşmanii noştri au născocit minciuna
πίτουρο, το subst. tărâţă // τρώει ~ este prost // asta d ~ όνειρα a-şi face vise
όποιος ανακατεύεται με το ~ τον τρώνε οι πλάι adv. alături, lângă, aproape, în apropiere d
κότες dacă intri-n troacă te mănâncă porcii κατοικεί ~ μας locuieşte lângă noi // κάθεται
πίτσα, η subst. pizza ~ stă alături d πλάι-πλάι unul lângă altul
πιτσαρία, η subst. pizzerie πλάι, το (pl. πλάγia) subst. parte laterală, latură
πιτσιλιά, η subst. pată de apă / lichid d το ~ του πλοίου partea laterală a navei d με
πιτσιλ-ίζω şi πιτσιλ-άω, -ισα, -ιστηκα, πιτσιλ- το ~ cu partea laterală, cu o latură
ισμένος v.t. a împroşca πλαΐν-ός, -ή, -ό adj. alăturat(-ă), de alături // η
πιτσίλισ-μα, -ματος, το subst. împroşcare -η πόρτα uşa de alături d το -o σπίτι casa
πιτσιρίκ-ος, o, -α, η subst. puşti(-oaică) alăturată
πιτσούνι, το subst. porumbel mic; pui de porum- πλαίσιο, το subst. 1 . cadru, ramă d το ~ της φω-
bel τογραφίας θέλει άλλαγμα trebuie schimbată
πιτυρίαση, η subst. (med.) pitiriază, pitiriazis rama fotografiei 2. (tehn.) saşiu 3. (flg.) cadru
πιτυρίδα, η subst. mătreaţă limită, limite d τα ~ του νόμου limitele legii d
πιτυρούχ-ος, -ος şi α, -o adj. cu tărâţă d -o ψωμί μέσα στα*· în cadrul
pâine cu tărâţă πλαισι-ιώνω, -ίωσα, -ιώθηκα, πλαισιωμένος
πιωμέν-ος, -η, -o (part. a lui πίνω) băut(-ă), v.t. l . a încadra, a înrăma, a pune în ramă d -
beat(-ă) ιώνω ένα πίνακα a înrăma un tablou 2. a
πλαγιά, η subst. pantă, coastă, povârniş, versant înconjura d τον κλέφτη -ίωσαν τρεις
de deal/munte etc. αστυνομικοί hoţul era înconjurat / încadrat de
πλαγ-ιάζω, -ιασα, πλαγιασμένος v.i. a se întin- trei poliţişti d τα μαλλιά -ιώνουν το
de, a se culca (mai ales în pat) d πηγαίνω να πρόσωπο της părul îi încadrează faţa 3. (flg.) a
-ιάσω mă duc să mă culc d είναι sta în preajma cuiva (ca ajutor/asistent)
πλαγιασμένος στο κρεβάτι este culcat în pat πλαισίωση, η subst. 1. înrămare 2. înconjurare
πλάκα - πλαστογράφηση 451
πλάκα, η subst. 1. placă // ~ χρυσού placă de aur πλάνισ-μα, -ματος, το subst. rindelare, rinde-
2. dală, lespede // ~ πεζοδρομίου dală de trotu- luire
ar // επιτάφιος ~ piatră de mormânt 3. disc de πλάνο, το 1. proiect al unei acţiuni 2. plan, pro-
muzică/placă muzicală 4. (fig.) glumă, banc // gram (de lucru) 3. d σε πρώτο ~ în prim plan d
τό'κανε για ~ a fâcut-o în glumă // σπάω ~ a σε τελευταίο ~ pe ultimul plan
se distra copios // έχει ~ ar fi caraghios să πλανόδι-ος, -α, -o adj. ambulant(-ă) d ~ ψαράς
παθαίνω a se păcăli vânzător de peşte ambulant
πλακάκι, το subst. placă de faTanţă/gresie // τα πλάν-ος, -α, -o adj. 1. înşelător(-oare), amăgi-
κάνω πλακάκια a deveni complice tor(-oare) 2. (fig) încântător(-oare), fermecă-
πλακ-άς, o, (pl. -άδες) subst. 1. faianţar, faian- tor(-oare)
ţator 2. pavator πλαντ-άζω, -αξα, πλανταγμένος v.i. a plesni, a
πλακάν, το subst. plancartă . crăpa de ciudă / furie / gelozie / supărare etc.; a
πλακέν adj. invar, neted(-ă) şi turtit(-ă), lăţit(-ă) crăpa / a plesni de căldură, de frig etc.; a turba
πλακέ, το subst. metal placat de mânie d -άζει απ'το κακό του crapă de
πλακέτα, η subst. placă, plăcuţă // αναμνηστική ciudă d -άζει από φθόνο plesneşte de invidie
~ placă comemorativă πλανώμαι v.d. vezi πλανιέμαι
πλακί, το subst. (culin.) plachie πλασάρισ-μα, -ματος, το subst. plasare (de măr-
πλακόστρωση, η subst. placare furi etc.)
πλακόστρωτο, το subst. suprafaţă acoperită cu πλασ-άρω, -αρα, -άρισα, πλασαρισμένος I. v.t.
plăci, cu dole, cu lespezi a plasa, a vinde mărfuri ca plasatoare, a dis-
πλακούντας, o subst. (anat.) placentă tribui, a repartiza, a plasa în mod abil II. πλα-
σάρομαι v.r. (şi cu sensul) (într-o întrecere
πλακουτσωτ-ός, -ή, -ό adj. (d. nas) turtit(-ă),
sportivă) a se situa într-un loc favorabil; a fi
lăţit(-ă) d -η μύτη nas turtit
bine clasat d ~ πρώτος a se clasa primul
πλάκω-μα, -ματος, το subst. 1. placare 2. (fig.)
πλάση, η subst. lumea, universul, natura
senzaţie de apăsare, sufocare πλασιέ, o, η subst. plasator(-oare)
πλακ-ώνω, -ωσα, πλακωμένος I. v.t. a zdrobi pe πλάσι-μο, -ματος, το subst. modelare, formare
cineva / ceva sub o greutate d o βράχος έπεσε πλάσ-μα, -ματος, το subst. 1, fiinţă, crpatură 2.
και τον -ωσε stânca s-a prăbuşit şi 1-a zdrobit plăsmuire, născocire, ficţiune d ~ της φαντα-
(sub greutatea ei) d ~ στο ξύλο a trage o bătaie σίας plăsmuire a imaginaţiei 3. (fig.) plasmă 4.
cuiva II. v.i. 1. a simţi o apăsare 2. a sosi brusc, (fig.) persoană de o mare frumuseţe d τί o
a se năpusti, a se repezi d -ωσε η αστυνομία frumuseţe (de femeie/de bărbat) 5. (jur.) νομι-
poliţia a sosit brusc d πλακωθήκαμε ne-am κό ~ ficţiune legală
certat tare πλασματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. imaginar(-ă), fic-
πλάνε-μα, -ματος, το subst. înşelare, inducere tiv(-ă), închipuit(-ă), născocit(-ă), plăsmuit(-
în eroare, păcălire, tragere pe sfoară a cuiva ă), ireal(-ă), inexistent(-ă) 2. (biol.)
πλαν-εύω, -εψα, πλανεσμένος v.t. a înşela, a plasmatic(-ă)
păcăli, a trage pe sfoară πλασμώδιο, το subst. 1. plasmodită, celulă cu
πλάν-η, η subst. eroare, rătăcire d δικαστική ~ mai multe nuclee 2. plasmodiu, microbul care
eroare judiciară d οι -ες της νιότης rătăcirile provoacă malaria
tinereţii πλαστελίνη, η subst. plastelină
πλάνη, η subst. 1. raboteză; maşină de rabotat 2. πλαστήρι, το şi πλάστης, o subst. făcâleţ
rindea Πλάστης, o subst. Creatorul, Dumnezeu
πλανητάριο, το subst. planetar πλάστιγγα, η subst. 1. balanţă 2. taler
πλανήτης, o subst. (astr.) 1. planetă 2. vagabond πλαστική, η subst. 1. artă plastică 2. operaţie es-
πλανητικ-ός, -ή, -ό adj. (astr.) planetar(-ă) d το tetică
-o σύστημα sistemul planetar πλαστικό, το subst. material plastic
πλανίδι, το subst. talaş πλαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care se modelează
πλαν-ιέμαι şi πλα-νώμαι, -ήθηκα v.d. l . a rătă- uşor, maleabil(-ă) 2. de plastic d -η ύλη mate-
ci, a se duce dintr-un loc în altul d -ιέται στο rial plastic 3. (d. o operaţie) estetic(-ă) II. adv.
σκοτάδι rătăceşte prin întuneric 2. (fig.) a în- (-ά şi ώς)
şela, a greşi πλαστικότητα, η subst. 1. plasticitate 2. senzaţie
πλαν-ίζω, -ισα, -ιστηκα, πλανισμένος v.t. a da de profunzime (pe care o dă un desen etc.)
la rindea, a rindelui, a gelui (lemnul) πλαστογράφηση, η subst. plastografiere
452 πλαστογραφία - πλεκτάνη
πλαστογραφία, η subst. plastografie γέλοιο subst. râs puternic (cu gura larg des-
πλαστόγραφος, ο subst. plastograf chisă) d -ιά έρευνα cercetare largă
πλαστογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πλαστογραφη- πλατύσκαλο, το subst. palier
μένος ν.ί. 1. a plastografia 2. a falsifica adevă- πλατύστομ-ος, -η, -o adj. (d. vase) cu gură largă
rul, realitatea în mod intenţionat // o ναζισμός d -o αγγείο vas cu gură largă
-ησε την ιστορία nazismul a falsificat istoria πλατύφυλλ-ος, -η, -o adj. frunze sau petale late
πλαστοπροσωπία, η subst. identitate falsă d -o δένδρο copac cu frunze late
πλαστ-ός, -ή, -ό adj. falsificat(-ă), contrafacut(- πλατφόρμα, η subst. 1. platformă 2. platformă
ă), fals(-ă), simulat(-ă) d -η υπογραφή politică
semnătură falsă d -η μάχη luptă simulată πλάτω-μα, -ματος, το subst. podiş, platou
πλαστότητα, η subst. falsitate d η αναγνώρηση πλατωνικ-ός, -η, -o adj. 1. platonic(-ă), platoni-
της -ς των χαρτονομισμάτων είναι έργο an(-ă), platonician(-ă) d -η φιλοσοφία filozo-
ειδηκών recunoaşterea falsităţii bancnotelor fie platoniciană 2. (fig.) (d. sentimente)
trebuie făcută de specialişti pur(-ă), ideal(-ă); spiritualizat(-ă), platonic(-ă)
πλαταγ-ίζω, -ισα v.i. a plescăi d -ος έρωτας dragoste platonică
πλατάγισ-μα, -ματος, το subst. plescăit πλατωνισμός, o subst. platonism
πλατ-αίνω, -υνα ν.ί şi i. a (se) lăţi, a (se) lărgi, a πλαφόν, το subst. invar, (fin.) plafon, limită va-
(se) extinde lorică (maximă), în cadrul unei operaţiuni fi-
πλατάνι, το şi πλάτανος, o subst. 1. platan nanciare
πλατεία, η subst. 1. piaţă publică d η ~ Ομό- πλαφονιέρα, η subst. plafonieră
νοίας piaţa Omonia / Concordiei (din Atena) πλέγ-μα, -ματος, το subst. 1. împletire, împleti-
2. stal tură 2. (electr.) cablu electric 3. (anat.) plex d
τό ηλιακό ~ plexul solar 4. (fig.) complex d
πλατειάζω v.i. a lungi vorba, a flecări
πολίμορφο διοικητικό ~ complex administra-
πλατειασμός, o subst. vorbărie, flecăreală
tiv multifuncţional
πλάτε-μα, ->ματος, το subst. lărgire, lăţire, extin-
πλέθρο, το subst. (metrol.) măsură de lungime în
dere
antichitate
πλάτ-ή, η siibst. 1. spate, şale, spinare 2. spatâ 3. πλείαδα, η subst. pleiadă, grup de artişti impor-
spătar, spetează, rezemătoare d έχω -ες a avea tanţi d -α λογοτεχνών pleiadă de scriitori
protectori sau mijloace d κάνω -ες a ajuta pe πλεϊμπάκ, το subst. invar, play-back
cineva, a susţine pe cineva, mai ales într-o ac- πλεϊμπόϊ, o subst. play-boy
ţiune ilegală πλειοδοσία, η subst. supralicitare
πλατίνα, η subst. platină πλειοδότ-ης, o, -ρια, η subst. 1. persoană care
πλατινέ adj. invar. (d. păr) platinat(-ă) licitează, licitant(-ă) 2. supralicitant(-ă)
πλατινένι-ος, -ια, -io adj. 1. de platină d -o πλειοδοτικ-ός, -ή, -ό adj. de licitaţie; care se
βραχιόλι brăţară de platină 2. (d. păr) blond- face prin licitaţie
argintiu(-e), platinat d μαλλιά -ια păr de cu- πλειοδοτ-ώ, -ησα ν.ί. (şifig.) a supralicita
loare blond-argintie πλειονότητα, η subst. majoritate
πλατό, το invar. 1. platou (de filmare) 2. discul πλειοψηφία, η subst. majoritate electorală d έχω
pick-up-ului την ~ a avea de partea sa majoritatea alegăto-
πλάτ-ος, -ους, το 1. lăţime 2. cea mai mică din- rilor; majoritate relativă
tre cele două dimensiuni ale unei suprafeţe pla- πλειοψηφικό (σύστημα), το subst. sistem elec-
ne 3. d γεωγραφικό ~ latitudine 4. (filoz.) ~ toral cu majoritate simplă
έννοιας aria de cuprindere a unei noţiuni πλειοψηφ-ώ, -ησα v.i. a obţine în alegeri majori-
πλατσουρ-ίζω şi πλατσουρ-άω, -ασα v.i. a se tate simplă ^
bălăci πλειστηριασμ-ός, o subst. licitaţie d βγάζω στον
πλατσοόρισ-μα, -ματος, το subst. bălăceală -o a vinde ceva la licitaţie; a scoate ceva la me-
πλατύγυρ-ος, -η, -o adj. cu bordură / bor larg(- zat
ă), lat(-ă) d -o καπέλο pălărie cu boruri largi πλείστ-ος, -η, -o adj. (înv.) foarte mult d -oi
πλάτυνση, η subst. lărgire, lăţire, extindere όσοι mulţi şi diferiţi d κατά το πλείστον/ως
πλατ-ύνω, -υνα, πεπλατυμένος v.t. a lăţi επί το πλείστον/το πλείστον cea mai mare
πλατυποδία, η subst. platfus, picior plat parte; mai ales; de cele mai multe ori
πλατ-ύς, -ιά, -ύ adj. 1. lat(-ă) 2. larg(-ă) 3. ex- πλεκτάνη, η subst. 1. (mar.) parâmă 2. (fig.) cap-
tins(-ă), amplu(-ă), vast(-ă), întins(-ă) 4. d -ύ cană
πλεκτήριο - πληγή 453
πλεκτήριο, το subst. atelier/fabrică de tricotaje recţie d πήγε προς εκείνη την ~ s-a dus în di-
πλέκτ-ης, o, -εια subst. tricoter(-ă) recţia aceea 3. (flg.) aspect d η υπόθεση εξε-
πλεκτομηχανή, η subst. maşină de tricotat; tri- τάστηκε από κάθε ~ chestiunea a fost
coteză cercetată sub toate aspectele 4. (anat.) coastă
πλεκτ-ός, -ή, -ό adj. vezi πλεχτός 5. (geogr.) pantă, povârniş, coastă, latură 6.
πλέκω, έπλεξα, πλέχτηκα, πλεγμένος ν. 1. a (milit.) flanc d o εχθρός χτύπησε την δεξιά ~
împleti d ~ στεφάνι από άνθη a împleti ο cu- της στρατιάς inamicul a atacat flancul drept al
nună de fiori d ~ τα μαλλιά ^împleti părul 2. detaşamentului
a tricota d ~ κάλτσες a tricota ciorapi d ~ τα πλευρ-ίζω, -ισα v.i. a acosta
χέρια a-şi freca mîinile 3. (fig.) a face; a crea, πλευρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. costal(-ă), de coaste d
a făuri (cu gândul etc.) d ~ όνειρα a-şi face -ος πόνος durere costală 2. lateral(-ă) d -η
vise/iluzii d ~ ειδύλλιο a crea o idilă (amoroa- κίνηση mişcare laterală
să) d η φαντασία του πλέκει δαντέλα are ο πλεύρισ-μα, -ματος, το subst. acostare
imaginaţie fabuloasă d (flg.) ~ εγκώμια a adu- πλευρίτιδα, η şi πλευρίτης subst. (med.) pleurită
ce elogii/laude cuiva πλευριτ-ώνωμαι, -ώθηκα, πλευριτωμένος v.i.
πλεμόνι, το subst. bojoc, plămân provenit de la 1. a răci la plămâni 2. a răci zdravăn, a avea o
animale răceală puternică
πλένω, έπλυνα, πλυθηκα, πλυμένος v.t. şi i. a πλευρ-ό, το subst. 1. latură, parte, margine d το
(se) spăla, a (se) curăţa d ~ ρούχα a spăla rufe ~ του κουτιού latura cutiei 2. (anat.) coastă d
d ~ τό πρόσωπο μου a se spăla pe faţă έσπασε ένα ~ şi-a rupt/fracturat o coastă 3.
πλέξη, η subst. împletitură
(geogr.) pantă, povârniş, coastă, latură, costişă
πλέξιγκλας, το subst. plexiglas
d το ~ του λόφου coasta dealului 4. (milit.)
πλεξίδα, η şi πλεξούδα, η subst. 1. coadă, cosiţă
flanc d βρίσκομαι/στέκομαι στο ~ κάποιου a
de păr 2. funie de ceapă, usturoi etc.
fi alături de cineva, a ajuta, a susţine, a încura-
πλέξι-μο, -ματος, το subst. împletire, împletit
ja d του'σπασε τα -α στο ξύλο 1-a rupt în bă-
πλέον adv. 1. mai, în plus; peste, pe deasupra d
taie d μπορείς να του μετρήσεις τα -ά îi
και τίποτε ~ şi nimic mai mult; nimci în plus
d δεν θα τον δω ~ nu-1 voi mai vedea // είναι numeri coastele de slab ce e d μ'αυτό το ~ να
δύο επί ~ sunt doi în plus d δεν τον αντέχω ~ κοιμάσαι! îţi faci iluzii zadarnice!
nu-1 mai suport 2. de acum, deja d είναι ~ πλευροκοπ-ώ şi πλευροκοπ-άω, -ησα, πλευ-
γέρος este deja/de-acum bătrân d έφυγε ~ a ροκοπημένος v.t. 1. a lovi în coastă 2. (milit.) Ά
plecat deja d ~ είναι αργά de-acum este târziu ataca
d επί ~ în plus, în afară de asta d ποτέ ~! nici- πλεύση, η subst. navigare
odată de-acum! (indică neplăcere, supărare) πλεχτό, το subst. tricotaj, obiect de îmbrăcămin-
πλεον-άζω, -ασα v.i. a prisosi, a fi în cantitate te tricotat
mai mare decât este necesar d το φαγητό -
πλεχτ-ός, -ή, -ό adj. 1. împletit(-ă) d -o καλάθι
άζει mâncarea prisoseşte
πλεόνασ-μα, -ματος, το subst. prisos, surplus, coş împletit 2. tricotat(-ă), împletit(-ă) d -ές
excedent κάλτσες ciorapi tricotaţi 3. (d. păr) strâns/ îm-
πλεονασμός, o subst. pleonasm pletit în cozi; făcut cozi
πλεονέκτη-μα, -ματος, το subst. 1. avantaj 2. πλέω, έπλευσα 1. (mar.) a naviga // πλεύσαμε
câştig, profit στο πέλαγος navigam/călătoream pe mare 2. a
πλεονέκτ-ης, o; -ρια, η subst. hrăpăreţ(-eaţă) pluti// το ξύλο πλέει στο νερό lemnul pluteşte
πλεονεκτικ-ός, -ή, -ό adj. avantajos(-oasă) pe apă 3. (flg.) a înnota, a se scîlda // πλέει στα
πλεονεκτ-ώ, -ησα v.i. a fi în avantaj / într-o pozi- λεφτά/στον πλούτο se scaldă în bani // ~ στο
ţie avantajoasă αίμα a fi scăldat în sânge // ~ μέσα στα ρούχα
πλεονεξία, η subst. cupiditate, lăcomie, aviditate μου a înnota în haine, a avea haine prea mari //
πλεούμενο, το subst. navă, ambarcaţiune έπλευσε σε πελάγη ευτυχίας era în culmea
πλερέζα, η subst. văl negru de doliu fericirii
πλέρ-ιος, -ια, -io adj. complet(-ă), întreg(-ea- πληβεί-ος, o, -a, η subst. (ist.) plebeu(-e)
gă); perfect(-ă) πληγή, η subst. (şi fig.) rană, plagă; ulceraţie //
πλευρά, η subst. 1. latură, margine d οι -ες του θανατηφόρα ~ rană mortală // ψυχική ~ rană
τριγώνου laturi ale triunghiului d η νότια ~ sufletească // (fig.) ξύνω -ές a deschide răni
του τοίχου latura sudică a zidului 2. sens, di- vechi // κρυφή ~ om perfid/viclean
454 πληγιάζω - πληρώνω
πληγ-ιάζω, -ιασα, πηγιασμένος ν.ί. şi i. a (se) πλημμηρίδα, η subst. flux (în cadrul fen. de ma-
răni; a (se) acoperi de răni/de plăgi // -ιασαν ree)
τα χέρια μου mi s-au rănit mâinile πλημμυρ-ίζω, -ισα, πλημμυρισμένος ν.ί. şi i. 1.
πλήγ-μα, -ματος, το subst. 1. lovitură puternică (d. ape) a inunda, a se revărsa; a ieşi din matcă
dată / primită 2. (fig.) lovitură morală // o θά- // o Δούναβης -ισε Dunărea s-a revărsat/a ieşit
νατος του πατέρα του ήταν μεγάλο ~ γι'αυ- din matcă // τα νερά του ποταμού -ισαν την
τόν moartea tatălui său a fost o mare lovitură/o πεδιάδα apele fluviului au inundat câmpia 2.
mare durere pentru el (fig.) a se umple, a fi plin, a dobândi din abun-
πληγ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, πληγωμένος ν. 1. a denţă // τον -ισαν τα δάκρυα l-au năpădit la-
răni // τον -ωσε στο κεφάλι 1-a rănit la cap 2. crimile // τον -ισε το αίμα s-a umplut de sânge
(fig.) a jigni, a ofensa // τον -ωσε με τις άδικες πλημμύρισ-μα, -ματος, το subst. inundare, re-
κατηγορίες του 1-a jignit profund cu acuzaţiile vărsare
sale nedrepte πλημμυροπαθ-ής, -o, -η subst. sinistrat(-ă)
πληθ-αίνω, -υνα v.i. a se înmulţi // οι άνθρωποι πλην adv. cu excepţia, mai puţin // ήλθαν όλοι ~
πάνω στη Γη ολοένα και -αίνουν oamenii de δύο cu excepţia a / mai puţin doi au venit toţi
pe pământ se înmulţesc continuu πλην, το subst. invar, (mat.) minus
πλήθε-μα, -ματος, το subst. înmulţire, creştere πλήξη, η subst. plictiseală, plictis
numerică/ cantitativă πληρεξούσιο, το subst. (jur.) procură, împuterni-
πλήθ-ος, -ους, το subst. 1. mulţime // ~ ανθρώ- cire, mandat
πων mulţime de oameni // τι ~! ce de lume! 2. πληρεξούσι-ος, -α, -o adj. împuternicit(-ă) // -ος
grămadă, multitudine, sumedenie // ~ ερωτή- υποργός, o subst. ministru plenipotenţiar
σεων o grămadă / sumedenie de întrebări 3. πληρεξουσιότητα, η subst. împuternicire, man-
mase, popor // για το ~ pentru mase datare
πληθυντικός (αριθμός), o adj.+subst. (gram.) πλήρ-ης, -ης, -ες adj. 1. plin(-ă), umplut(-ă) // η
(numărul) plural αίθουσα είναι -ης sala este plină // -ες ποτήρι
πληθυσμός, o subst. populaţie // αγροτικός ~ pahar plin 2. întreg(-eagă), complet(-ă) // ένα -
populaţie agricolă ες έτος un an întreg // -ης συλλογή colecţie
πληθώρα, η subst. abundenţă, (fam.) o grămadă completă 3. total(-ă), deplin(-ă) // -ης επιτυχία
// είχαμε ~ τροχαίων ατυχημάτων κατά το succes deplin // -ης αποτυχία insucces / eşec
Σαββατοκύριακο am avut ο grămadă de acce- total
dente de circulaţie în week-end πληρότητα, η subst. plinătate, integritate, totali-
πληθωρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. abundent(-ă) // -η tate, plenitudine
κυκλοφορία χαρτονομίσματος circulaţie πληροφόρηση, η subst. informare
abundentă a monedei 2. (fig.) plin(-ă), gras(-ă), πληροφορί-α, η subst. 1. informaţie // μυστικές
corpolent(-ă) // πρόβαλε στην πόρτα του -ες informaţii secrete // δίνω -ες a da informa-
γραφείου μια κυρία -ή a apărut la uşa biro- ţii 2. lămurire asupra unei persoane sau a unui
ului o doamnă corpolentă lucru
πληθωρισμός, o subst. inflaţie πληροφορική, η subst. informatică
πληθωριστικ-ός, -ή, -ό adj. de inflaţie; inflaţio- πληροφοριοδότ-ης, o, -ρια, η subst. informa-
nistă) tor(-oare)
πληκτικ-ός, -ή, -ό şi πληχτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. πληροφορ-ώ, -ήσα, -ήθηκα, πληροφορημένος
plictisitor(-oare), plicticos(-oasă) 2. agasant(- ν.ί. a informa, a da informaţii // τον -ησε
ă), enervant(-ă), supărător(-oare) // τι -ος εγκαίρως 1-a informat la timp
άνθρωπος! ce om agasant! πληρ-ώ (πληρούμαι) ν.ί. a corespunde, a îndepli-
πλήκτρο, το subst. clapă ni condiţiile W -εί όλους τους όρους îndepli-
πληκτρολόγιο, το subst. claviatura, (la calcula- neşte toate condiţiile
tor) tastatură πλήρω-μα, -ματος, το subst. echipaj
πλημμελειοδικείο, το subst. tribunal corecţional πλήρωμα του χρόνου, το subst. + subst. timpul
πλημμελειοδίκ-ης, -o, -η subst. judecător(-oare) prevăzut (pt. ceva)
la tribunalul corecţional πληρωμή, η subst. plată, achitare // ~ των μισθών
πλημμέλη-μα, -ματος, το subst. (jur.) delict plata salariilor // ~ χρέους achitate a unei da-
πλημμελ-ής, -ής, -ές adj. defectuos(-oasă), cu torii
defecte πληρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, πληρωμένος ν.ί. (şi
πλημμύρα, η subst. inundaţie fig.) a plăti // σήμερα που είχαμε χρήματα
πλήρως - πλύσιμο 455
-ωσαμε το χρέος μας azi când am avut bani bie cu pânze d πολεμικό ~ bastiment / navă /
ne-am plătit datoria // (fig.) το -ωσε ακριβά a vas de război / militar
plătit scump πλοιοκτησία, η subst. proprietate asupra unui
πλήρως adv. pe deplin; pe de a întregul, în între- vas/a unei nave
gime, cu totul, complet d μας ευχαριστεί ~ ne πλοιοκτήτ-ης, o, -ρια, η subst. proprietar(-ă) a
satisface pe deplin d η υγεία του αποκα- unei nave / a unui vas d η -ρια εταιρεία socie-
ταστάθηκε ~ sănătatea lui s-a restabilit cu to- tatea (maritimă) căreia îi aparţine nava / pro-
tul / complet prietara navei/vasului
πλήρωση, η subst. 1. completare, ocupare d ~ πλοκάμι, το subst. tentacul d πιάνω στα -α a
των θέσεων completare a posturilor 2. prinde în mreje d στα -α της Μαφίας aflat în
îndeplinire d ~ των όρων îndeplinire a puterea Mafiei
condiţiilor πλόκαμος, o subst. 1. coadă, cosiţă de păr împle-
πλησ-ιάζω, -ίασα v.t şi i. (şi fig.) a apropia, a tit 2. tentacul
aduce aproape d -ιασε την καρέκλα! adu πλοκή, η subst. flit.) intrigă
scaunul mai aproape d o εχθρός -ιάζει πλουμίδι, το 1. model (al unei broderii etc.) 2.
duşmanul / inamicul se apropie d -ιάζει τα podoabă
σαράντα se apropie de patruzeci de ani d - πλουμιστ-ός, -ή, -ό adj. 1. cu model 2. împodo-
ιάζουν τα Χριστούγεννα se apropie biră), brodat(-ă), ornat(-ă) 3. cu multe culori
Crăciunul πλουραλισμός, o subst. (filoz. şi pol.) pluralism
πλησίασ-μα, -ματος, το subst. apropiere πλουραλιστικ-ός, -ή, -ό adj. pluralist(-ă) d -ό
πλησιέστερ-ος, -η, -o adj. mai apropiat(-ă); care σύστημα sistem pluralist d -ή θεωρία teorie
este cel(cea) mai apropiat(-ă) d το -o σπίτι pluralistă
casa cea mai apropiată πλους, o subst. 1. călătorie cu vaporul 2. navi-
πλησίον adv. (înv.) aproape, în apropiere, lângă, gare
în preajmă d ~ της εκκλησίας lângă biserică d πλουσιοπάροχ-ος, -η, -o adj. 1. darnic(-ă), ge-
πολύ ~ foarte aproape neros(-oasă) d -o φιλοδώρημα purboar gene-
πλησίον, o subst. aproapele d αγάπα τον ~ σου ros 2. abundent(-ă), îmbelşugat(-ă),
iubeşte pe aproapele tău copios(-oasâ) d -η ζωή viaţă îmbelşugata d -o
πλησίστ-ος, -α, -o adj. (mar.) cu pânzele sus γεύμα prânz copios
πλησμονή, η subst. saţietate, saturare, saţ πλούσι-ος, -α, -o adj. bogat(-ă), avut(-ă) d -ος
πλήττω, έπληξα (πλήγηκα) I. v.t. 1. (d. un feno- άνθρωπος om bogat d χώρα -α σε δάση ţară
men natural) a lovi / a izbi d τον έπληξε κερ- bogată în păduri
αυνός 1-a lovit trăsneul 2. a lovi, a răni πλουτ-ίζω, -ισα v.i. a se îmbogăţi, a face avere d
sufleteşte II. v.i. a se plictisi -ισε απ'το εμπόριο s-a îmbogăţit / a făcut ave-
πλιάτσικο, το subst. prădare, jaf, jefuire re din comerţ
πλιατσικολ-ώ v.t. a prăda, a jefui πλουτισμός, o subst. îmbogăţire, înavuţire d
πλιγούρι, το subst. vezi μπλιγούρι απροσδόκητος ~ îmbogăţire neaşteptată
πλίθα, η şi πλίθρα, η subst. (constr.) cărămidă πλουτοκράτης, o subst. plutocrat
nearsă πλουτοκρατία, η subst. plutocraţie
πλίθιν-ος, -η, -o adj. din cărămidă nearsă πλουτοπαραγωγικ-ός, -η, -o adj. care produce/
πλινθόκτιστ-ος, -η, -o adj. făcut(-ă) din cără- creează bogăţie/avuţie; producător(-oare) de
midă nearsă d -ος τοίχος zid făcut din cără- bogăţie/de avere
mizi πλούτος, o subst. 1. avuţie // εθνικός ~ avuţie
πλίνθος, o subst. 1. cărămidă nearsă 2. cărămidă naţională 2. bogăţie, avere // έχουν μεγάλο -o
πλισέ adj. invar, plisat(-ă) au avere mare // (fig.) o ~ της πνευματικής
πλοήγηση, η subst. (mar.) pilotare / pilotaj (al ζωής bogăţia spirituală 3. pl. πλούτη, τα bo-
unei nave) găţii, avere // αμύθητα ~ bogăţii imense
πλοηγός, o subst. (mar.) pilot πλουτώνιο, το subst. (chim.) plutoniu
πλοηγ-ώ, -ησα, -ήθηκα ν.ί. (mar.) a pilota πλυντήριο, το subst. 1. spălătorie, curăţătorie 2.
πλοίαρχος, o subst. (mar.) 1. comandant / căpi- maşină de spălat // ~ ρούχων maşină de spălat
tan al unei nave 2. amiral rufe // ~ πιάτων maşină de spălat vase
πλοί-ο, το subst. navă d το αριστερό μέρος του πλύντ-ης, o, -ρια, η subst. spălător(-oare)
-ου babord d το δεξιό μέρος του -ου tribord d πλύση, η subst. 1. spălare 2. (med.) spălătură
στο ~ la bord d ~ ιστιοφόρο vas / navă / cora- πλύσι-μο, -ματος, το subst. Spălare, spălat
456 πλυσταριό - πόδι
fantul are picioare groase // το βάζω στα -α a frumuseţe, încântare d αυτό το τοπίο είναι ~
ο lua la fugă // παίρνω ~ a fi gonit/izgonit/a acest peisaj este o încântare
pleca; a o lua din loc // στο ~ în picioare // με ποίηση, η subst. 1. arta de a compune / de a avea
τα -α (mers) pe jos, per pedes // βάζω φτερά versuri / de a versifica; arta poeziei 2. poezie d
στα -α a alerga // χτυπάω τα -α a da din pi- η ελληνική ~ poezia greacă d η λυρική ~
cioare, a tropăi // πατώ ~ a-şi impune voinţa // poezia lirică d η επική ~ poezia epică
του βάζω δυο -α σ'ενα παπούτσι a ţine pe ποι-ητής, o, -ήτρια, η subst. poet(-ă) d αρχαίοι
cineva din scurt // έχει το ένα— στον λάκκο e -πτες poeţi antici d λυρικός ~ poet liric
cu un picior în groapă // πέρασε την αρρώστια ποιητική, η subst. 1. poetică 2. artă poetică
στο ~ a dus boala pe picioare 2. picior (veche ποιητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. poetic(-ă) d η -η τέχνη
unitate de măsură egală cu 30,5 cm) arta poetică 2. (fig.) fermecător(-oare), impre-
ποδιά, η subst. 1. şorţ 2. uniformă purtată de ele- sionantă), emoţionant(-ă) d -ή άδεια licenţă
ve 3. (la rochie) piept poetică d (gram.) -o αίτιο complement de
ποδοβολητό, το subst. tropăit, tropăială, tropă- agent
itură ποιητικότητα, η subst. (fig.) poezie d η ~ του
ποδόγυρος, o subst. 1. poală (a unei rochii) 2. τοπίου poezia peisajului
(fig.) femeie, pop. fustă // αυτός λατρεύει τον ποικιλία, η subst. 1. varietate, diversitate d ~
-o el adoră femeile // κυνηγά τον -o aleargă χρωμάτων varietate/diversitate de culori 2.
după fuste sort, sortiment d ~ μήλων sort de mere d ~
ποδοκροτ-ώ, -ησα ν. a tropăi în semn de dez- κρασιών sortiment de vinuri 3. variaţie, schim-
aprobare bare, transformare d χάριν -ς de dragul
ποδόλουτρο, το subst. spălare a picioarelor, baie schimbării
la picioare ποικίλω, ποίκιλα, ποικιλμένος I. v.i. (numai
ποδοπάτη-μα, -ματος, το subst. călcare în pi- prez. indicativului) a varia, a diferi II. v.t. a
cioare împodobi, a orna, a înfrumuseţa d ~ το λόγο a
ποδοπατ-ώ , -ησα, -ήθηκα, ποδοπατημένος şi înfrumuseţa vorbirea
ποδοπατάω v.t. l . a călca în picioare 2. (fig.)a ποίκιλ-μα, -ματος, το subst. podoabă
batjocori, a înjosi, a umili profund ποικιλομορφία, η subst. varietate, diversitate
ποδός (επί) subst.+prep. în gardă, în alertă ποικιλόμορφ-ος, -η, -o adj. multiform(-ă); cu
ποδοσφαιρικ-ός, -ή, -ό adj. fotbalistic(-ă), de multe înfăţişări/forme, felurit(-ă)
fotbal d -ος αγώνας meci de fotbal ποικίλ-ος, -η, -o adj. 1. variat(-ă), felurit(-ă) d
ποδοσφαιριστής, o subst. fotbalist, jucător de -o πρόγραμμα program variat 2. (la pl.)
fotbal divers(-e) d -a θέματα subiecte diverse
ποικιλοτρόπως şi ποικιλότροπα adv. în diverse
ποδόσφαιρο, το subst. (sport) fotbal
feluri
ποδόφρενο, το subst. frână de picior
ποίκιλση, η subst. podoabă, ornament
πόζα, η subst. 1. poziţie, poză 2. ţinută, alură 3.
ποικιλώνυμ-ος, -η, -o adj. cu mai multe ume d
afectare, poză d για δες ~ που κρατάει ia te
-a τα είδη της χαρτοπαιξίας jocul de cărţi
uită ce poză are mai multe nume
ποζάρισ-μα, -ματος, το subst. faptul de a poza ποιμαντική, η subst. păstorie
(ca model) ποιμαντ(ορ)ικ-ός, -ή, -ό adj. pastoral(-ă) // -η
ποζιτιβισμός, o subst. pozitivism ράβδος cârjă episcopală d -ή επιστολή scri-
πόθεν έσχες, το loc. subst. 1. provenienţa averii soare pastorală
2. declaraţie referitoare la provenienţa averii ποιμένας, o subst. (înv.) 1. cioban, păstor 2. (fig.)
ποθητ-ός, -ή, -ό adj. dorit(-ă); drag(-ă), iubit(-ă) păstor, preot, părinte duhovnicesc
πόθος, o subst. 1. dorinţă puternică, dor // o ~ va ποιμενικ-ός, -η, -o adj. ciobânesc(-ească), pas-
γυρίσω στην πατρίδα μ'ετρωγε τα σωθικά torală), de păstor, păstoresc(-ească)
dorinţa de a mă întoarce în patrie mă ardea 2. ποίμνιο, το subst. (înv.) 1. turmă (mai ales de oi)
dor de cineva d o ~ για την κοπέλια τον 2. (relig.) enoriaşi
τρέλανε dorul de fata aceea îl înebunea ποινή, η subst. sancţiune, pedeapsă d χρηματική
ποθ-ώ, -ησα v.t. a dori ceva foarte tare d σας ~ amendă d κεφαλική pedeapsă capitală; con-
εύχομαι ότι -είτε vă urez ceea ce vă doriţi damnare la moarte
ποιή-μα, -ματος, το subst. 1. poezie, poem d ποινικολόγος, o subst. specialist în dreptul pe-
συλλογή -ματων culegere de poezii 2. (fig.) nal
458 ποινικός - πολιτεύομαι
ποινικ-ός, -ή, -ό adj. (jur.) penal(-ă) d -ό răsputeri d ~ να τον πείσω mă lupt să îl con-
δίκαιο drept penal d -ή οικονομία codul in- ving II. v.t. a combate d -ούσε τους πολι-
strumentaţiei penale d ~ κώδικας cod penal d τικούς αντιπάλους îşi combătea adversarii
-η ρήτρα clauză penală d -ή διαδικασία pro- politici III. πολεμιέμαι v.r. a fi obiectul / ţinta
cedură penală unui atac puternic, a unei opoziţii crâncene
ποινολόγιο, το subst. registru în care se înscriu πολεοδομία, η subst. 1. urbanistică 2. serviciul
pedepsele aplicate în unele instituţii etc. de urbanism (al unei primării etc.)
πόιντερ, το subst. invar, poanter πολεοδομικ-ός, -ή, -ό adj. urbanistic(-ă), de ur-
ποι-όν, -ου, το subst. caracter, calitate umană d banistică d η -η υπηρεσία serviciul / secţia de
το ~ του δεν είναι καλό nu e (un om) de bună urbanistică
calitate d (gram.) ~ ενεργείας autorul acţiunii πολεοδόμ-ος, -o, -η subst. urbanist(-ă), specia-
ποιός, ποια, ποιο pron. interog. cine, ce care d ~ list(-ă) în domeniul urbanisticii
ήλθε; cine a venit? d ποια μέθοδο πόλη, η subst. (şi fig.) oraş d την ξέρει ολη η ~
θ'ακολουθήσεις; ce metodă vei folosi? d ποια ο cunoaşte tot oraşul H η Πόλη Constanti-
απ'τις δυο αγαπάς; pe care din cele două o nopolul, Constantinopolea, Ţarigradul d η
iubeşti? d ποιανού είναι αυτό το καπέλο; a ιερά ~ oraşul sfânt, Ierusalim
cui este această pălărie? πολικ-ός, -ή, -ό adj. polar(-ă) d -η νύχτα noapte
ποιότητα, η subst. calitate d είναι ~ este de cali- polară d -η ζώνη zonă polară d -ός κύκλος, o
tate bună cercul polar d -ή άρκτος, η urs poalr sau urs
ποιοτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. calitativ(-ă) 2. de alb
(bună) calitate πολικότητα, η subst. polaritate
πόκα, η subst. pocher cu cărţile pe faţă πολιομυελίτιδα, η subst. (med.) poliomielită
ποκάρι, το subst. lâna obţinută la tunderea unei πολιορκητής, o subst. asediator
oi πολιορκητικ-ός, -ή, -ό adj. de asediu
πόκερ, το subst. pocher, joc de cărţi πολιορκία, η subst. 1. asediu, asediere d κατά-
πολαρόΐντ (μηχανή) subst. aparat de fotografiat σταση -ς stare de asediu 2. (fig.) faptul de a se
Polaroid care face fotografii pe loc strânge în jurul unei clădiri, instituţii etc. 3.
πολέμαρχος, o subst. 1. (ist.) polemarh, unul (fig.) scâcâire, sâcâială, stăruinţă plictisitoare
dintre cei nouă arhonţi în Atena antică 2. con- πολιορκ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πολιορκημένος v.t.
ducător militar în timpul războiului 1. a asedia; a încercui d -ούν το κάστρο ceta-
πολεμική, η subst. polemică tea este asediată d -ησαν την πόλη au încercuit
πολεμικό, το subst. navă militară oraşul 2. a se strânge în jurul d -ησαν την
πολεμικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de război d -o συμβού- βουλή mulţimea s-a strâns în jurul parlamentu-
λιο consiliu de război d -o πλοίο navă de lui 3. (fig.) a sâcâi, a incomoda, a stărui în mod
război 2. războinic(-ă), belicos(-oasă) 3. (fig.) supărător d τον -εί για να του δανείσει χρή-
bătăios(-oasă), tăios(-oasă) // -οί λόγοι vorbe ματα îl sâcâie ca să-i împrumute bani
tăioase 4. (sport) d -ές τέχνες arte marţiale πολιούχος, o, η subst. (relig.) sfânt(-ă) protec-
πολέμι-ος, -α, -o adj. ostil(-ă), vrăjmaş(-ă) tor(-oare) a unui oraş d o άγιος Διονύσιος
πολεμιστής, o subst. războinic, luptător; ostaş, είναι o ~ της Αθήνας sfântul Dionisie este
oştean, soldat protectorul (este sfântul protector) al Atenei
πολεμίστρα, η subst. (milit.) ambrazură πολίστας, οι subst. (sport) poloist
πολεμοκάπηλος, o subst. profitor de război πολιτεία, η subst. 1. ţară, stat 2. oraş, aşezare ur-
πόλεμος, o subst. 1. război d ξέσπασε o ~ a iz- bană, urbe 3. regim / sistem politic d βίος και
bucnit războiul 2. rivalitate, luptă d (fig.) ~ ~ των αγίων viaţa şi petrecerea sfinţilor d βίος
εναντίου της διαφθοράς luptă împotriva co- και ~ persoană cu viaţă aventuroasă
rupţiei d ~ νεύρων războiul nervilor d εμφύ- πολιτειακ-ός, -ή, -ό adj. (de regim) politic, de
λιος ~ război civil d πυρινικός ~ război stat d το έκανε -o ζήτημα a făcut din asta o
atomic d ψυχρός ~ război rece d ολοκληρω- chestiune
τικός ~ război total πολίτευ-μα, -ματος, το subst. regim
πολεμοφόδια, τα subst. muniţii πολιτ-εύομαι, -εύτηκα v.d. l . a candida d στις
πολεμοχαρ-ής, ,-ής, -ές adj. belicos(-oasă) ερχόμενες εκλογές la următoarele alegeri 2. a
πολεμ-ώ şi πολεμ-άω, -ησα, -ηθηκα I. v.i. 1. a fi se comporta, a se purta d στα θέματα της κλη-
/ a se afla în război d σκοτώθηκε πολεμώντας μονομιάς δεν -εύτηκε τίμια în chestiunile de
a murit în război 2. a se lupta, a încerca din moştenire nu s-a purtat corect
πολιτευτής - πολύ 459
πολιτευτής, ο subst. om politic (mai ales) parla- πολιτογραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πολιτογραφη-
mentar μένος ν.ί. a naturaliza, a da cetăţenie unui
πολίτ-ης, o subst. 1. cetăţean // Έλληνας ~ cetă- străin
ţean grec / cetăţean / supusul statului grec // πολιτοφύλακας, o subst. gardian public
δικαιώματα του -ου, τα drepturile cetăţea- πολιτοφυλακή, η subst. corp de gardieni publici
nului/drepturile civice 2. civil πολίχνη, η subst. oraş mic; orăşel
πολιτικά, τα subst. pl. 1. haine civile 2. chesti- πόλκα, η subst. polcă
uni / probleme politice πολλαπλασ-ιάζω, -ίασα, -ιαστηκα, πολλαπλα-
πολιτικάντ-ης, {pl. -ηδες) subst. politicastru σιασμένος ν.ί. a înmulţi, a spori/a mări d -ιάζει
πολιτική, η subst. 1. politică // η ~ θέλει έμπει- τις προσπάθειές του îşi măreşte eforturile
ρους πολιτικούς în politică e nevoie de politi- 2. (mat.) a face operaţia înmulţirii II. v.r.
cieni cu experienţă // συζητήθηκε στην βουλή -ιάζομαι (şi cu sensul) a se înmulţi, a se repro-
η εξωτερική ~ της κυβέρνησης s-a discutat/a duce d τα κουνέλια -ιάζονται γρήγορα iepurii
fost discutată în Parlament politica externă a de casă se înmulţesc repede
guvernului 2. (fig.) diplomaţie, abilitate // στις πολλαπλασιασμός, o subst. înmulţire, sporire,
σχέσεις με τα πεθερικά χρειάζεται και λίγη mărire 2. (mat.) înmulţire
~ în relaţiile cu socrii e nevoie şi de puţină di- πολλαπλαστέος, o subst. (mat.) de înmulţit
plomaţie πολλαπλασιαστής, o subst. 1. (mat.) înmulţitor
2. (tehn.) amplificator
πολιτικολογία, η subst. discuţie pe teme poli- πολλαπλασιαστικ-ός, -ή, -ό adj. multiplicativ(-
tice ă), multiplicator(-oare) d -ά αριθμητικά
πολιτικολογ-ώ v.i. a vorbi / a discuta despre po- numerale multiplicative d -ή σειρά şir multiplu
litică sau pe teme politice πολλαπλάσιο, το subst. (mat.) multiplu d το
πολιτικοποίηση, η subst. politizare δεκαπέντε είναι το ~ του τρία cincisprezece
πολιτικοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, πολιτικοποι- este multiplul lui trei
ημένος I. ν.ί. a politiza II. v.d. πολιτικο- πολλαπλάσι-ος, -α, -o adj. mult mai mare d θα
ποιούμαι (şi cu sensul) a lua parte / a participa σου δώσω -α απ'όσα βγάζεις ο să-ţi sau mult
la viaţa politică mai mult decât câştigi
πολίτικ-ος, -η, -o adj. de (la) Constantinopol d πολλαπλ-ός, -ή, -ό adj. 1. multilateral(-ă), com-
-ος χαλβάς halva de Constantinopol plex(-ă) d -ή δραστηριότητα activitate multi-
πολιτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. civil(-ă) d -ες αρχές raterală 2. multiplu(-ă), numeros(-oasă) d -ες
autorităţi civile // -o γάμος căsătorie civilă d επεμβάσεις multiple/numeroase intervenţii
οι -οι και οι στρατιωτικοί civilii şi militarii πολλαπλότητα, η subst. 1. multilateralitate 2.
2. civic(-ă), cetăţenesc(-ească) d -a δικαιώ- multiplicitate
ματα drepturi cetăţeneşti 3. de drumuri şi po- πολλοστή φορά, η adj.+subst. a nu ştiu câta oară
duri d -ος μηχανικός inginer constructor 4. πολλού adj. în G. d περί ~ la mare cinste d προ
politic(-ă) d -a κόμματα partide politice 5. ~ cu mult timp în urmă
metrică d -ός στίχος vers din cincisprezece sil- πολλώ μάλλον loc. adv. cu atât mai mult cu cât
abe d -ός κρατούμενος deţinut politic d -ή πόλο, το subst. invar. 1. polo 2. polo pe apă 3.
οικονομία economie politică, ştiinţa care se tricou
ocupă cu fenomenele economice // -ό γραφείο πόλος, o subst. pol d Βόρειος ~ Polul Nord d
cabinet al primului ministru Νότιος ~ Polul Sud d ~ του ουρανού (astron.)
πολιτικός, o subst. politician pol ceresc d θετικός / αρνητικός ~ pol pozi-
πολιτισμέν-ος, -η, -o adj. civilizat(-ă) d -ες χώ- tiv/negativ d flg. ~ έλξης punct de atracţie
ρες ţări civilizate πολτοποίηση, η subst. zdrobire, strivire, terciuire
πολιτισμός, o subst. civilizaţie d o ελληνικός πολτοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, πολτοποιμένος ν.ί.
a zdrobi, a strivi, a terciui // ~ τις ντομάτες a
-ος civilizaţia greacă terciui roşiile
πολιτισμικ-ός, -ή, -ό adj. cultural, care ţine de πολτός, o subst. terci, pastă moale; magiun;
cultură / civilizaţie piureu
πολιτιστικ-ός, -ή, -ό adj. cultural(-ă) d -ες σχέ- πολύ adv. 1. foarte d ~ καλά foarte bine 2. (cu)
σεις relaţii culturale mult d παρά ~ foarte mult d ούτε λίγο ούτε ~
πολιτογράφηση, η subst. naturalizare, dobândire d nici muit nici puţin d τόσο ~ atât de mult d
a cetăţeniei unui stat το ~ μια εβδομάδα cel mult o săptămână d
460 πολυ- - πολυμαθής
είναι ~ μεγαλύτερος από μένα e cu mult mai πολυεστέρας, o subst. (chim.) poliester
mare / în vârstă decât mine πολυετ-ής, -ής, -ές adj. care durează / trăieşte
πολυ- element de compunere denotând 1. "abun- mulţi ani, îndelungat(-ă) d -εις σπουδές studii
denţă", "cantitate mare" 2. "spaţiu întins" 3. îndelungate
"repetiţie" πολυεύσπλαχν-ος, -η, -o adj. milos(-oasă), mi-
πολυανδρία, η subst. 1. poliandrie 2. număr mai lostiv(-ă)
mare de bărbaţi πολύζυγο, το subst. (gimn.) spalier
πολυαιθυλένιο, το subst. (chim.) polietilenă πολυήμερ-ος, -η, -o adj. de mai multe zile d -η
πολυάνθρωπ-ος, -η, -o adj. foarte populat(-ă) d διαμονή şedere de mai multe zile
-η πόλη oraş foarte populat πολυθεΐα, η şi πολυθεϊσμός, o subst. politeism
πολυάριθμ-ος, -η, -o adj. număr mare; nume- πολυθεΐστής, o subst. politeist
ros(-oasă) // είναι -α τα προβλήματα του πολυθεΐστικ-ός, -ή, -ό adj. politeist(-ă)
σύγχρονου ανθρώπου omul contemporan are πολυθεσία, η subst. cumul de funcţii
numeroase probleme
πολυθεσίτης, o subst. cumulard(-ă)
πολυαρχία, η subst. poliarhie
πολυθόρυβ-ος, -η, -o adj. zgomotos(-oasă) d -ος
πολυάσχολ-ος, -η, -o adj. foarte ocupat(-ă),
foarte activ(-ă) d -ος άνθρωπος om foarte ocu- δρόμος stradă foarte zgomotoasă
pat πολυθρόνα, η subst. fotoliu
πολυβολητής, o subst. (milit.) mitralior πολυθρύλητ-ος, -η, -o adj. faimos(-oasă), cele-
πολύβολο, το subst. mitralieră bru(-ă), vestit(-ă)
πολυγαμία, η subst. poligamie πολυκαιρία, η subst. perioadă îndelungată de
πολυγαμικ-ός, -ή, -ό adj. poligam(-ă) d -ος timp, trecerea timpului d τα φύλλα του βι-
θεσμός tradiţie poligamă βλιού κιτρίνισαν απ'την ~ foile cărţii s-au în-
πολύγαμ-ος, -o, -η subst. poligam(-ă) gălbenit cu trecerea timpului
πολύγλωσσ-ος, -η, -o adj. poliglot(-ă) d -o λεξι- πολυκαιρισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. vechi(-
κό dicţionar poliglot e), învechit(-ă) 2. (flg.) uzat(-ă), deteriorat(-ă),
πολύγραφος, o subst. şapirograf stricat(-ă), tocit(-ă)
πολύγραφ-ος, -ος adj. (d. un scriitor) prolix πολυκατοικία, η subst. bloc (de locuinţe)
πολυγραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πολυγραφημένος πολυκλινική, η subst. policlinică
v.t. a şapirografia πολυκομματικ-ός, -ή, -ό adj. pluripartinic(-ă) d
πολυφωνικ-ός, -ή, -ό adj. poligonal(-ă) d -o -η κυβέρνηση guvern pluripartinic d -o σύ-
σχήμα formă poligonală στημα sistem/regim politic pluripartinic
πολύγωνο, το subst. (geom.) poligon πολυκομματισμός, o pluripartitism
πολύγων-ος, -η, -o adj. poligonal(-ă) πολυκοσμία, η subst. masă de oameni
πολυδαίδαλ-ος, -η, -o adj. labirintic(-ă), întor- πολύκροτ-ος, -η, -o adj. zgomotos(-oasă), fai-
tocheată) mos(-oasă), celebru(-ă), vestit(-ă) d η -η δίκη
πολυδάπαν-ος, -η, -o adj. costisitor(-oare), του Ντρέιφους faimosul proces Dreyfiis
scump(-ă) πολυκύμαντ-ος, -η, -ο adj. 1, (d. mare etc.) agi-
πολυδιψία, η subst. (med.) polidipsie tat(-ă) 2. (fig.) aventuros(-oasă), plin(-ă) de
πολυεδρικ-ός, -ή, -ό adj. poliedric(-ă) peripeţii
πολύεδρο, το subst. (gram.) poliedru
πολυεθνικ-ός, -ή, -ό adj. multinaţional(-ă), plu- πολυκύτταρ-ος, -η, -o adj. multicelular(-ă), plu-
rinaţional(-ă) d -o κράτος stat multinaţional d ricelular(-ă)
-ή εταιρεία societate multinaţională d -ή πολυλογάς, o πολυλογού, η subst. vorbăreţ(-ea-
στρατιωτική δύναμη forţă militară multinaţio- ţă), limbut(-ă), gureş(-ă), guraliv(-ă), flecar(-
nală ă), (fam.) vorbă-lungă
πολυεκατομμυριούχ-ος, -α, -o adj. multimilio- πολυλογία, η subst. vorbărie, limbuţie, flecă-
nar(-ă) reală
πολυέλαιος, o subst. candelabru// σιγά τον -o! πολυλογώ ν. a spune vrute şi nevrute, a trăncăni,
să fim serioşi! a flecări, a sporovoi d για να μη στα ~ ca să
πολυέλε-ος, -η, -o adj. milos(-oasă), milostiv(- nu lungesc vorba
â) πολυμάθεια, η subst. erudiţie
πολυέξοδ-ος, -η, -o adj. 1. costisitor(-oare), πολυμαθ-ής, -ής, -ές adj. erudit(-ă), foarte învă-
scump(-ă) 2. cheltuitor(-oare), risipitor(-oare) ţat
πολυμελής - πολύτομος 461
πολυμελ-ής, -ής, -ές adj. cu mulţi membri, nu- πολυσέλιδ-ος, -η, -o adj. cu multe pagini d -o
meros(-oasă) d -ης οικογένεια familie nume- βιβλίο carte cu multe pagini
roasă πολυσήμαντ-ος, -η, -o adj. 1. polisemantic(-ă) 2.
πολυμέρεια, η subst. multilateralitate cu multiple semnificaţii d -η δήλωση declara-
πολυμερ-ής, -ής, -ές adj. multilateral(-ă) ţie cu multe semnificaţii
πολυμερή σώματα, τα adj.+subst. (chim.) πολυσημία, η subst. polisemie
polimeri πολύστηλ-ος, -η, -o adj. (d. articole de ziar) cu
πολυμερισμός, o subst. (c/îzm.^poHmerizare mai multe coloane
πολυμήχαν-ος, -η, -o adj. iscusit(-ă), îndemâna- πολύστιχ-ος, -η, -o adj. cu multe versuri d τα
tic(-ă), abil(-ă), dibaci(-e), priceput(-ă) ομηρικά ποιήματα είναι -α poemele home-
πολυμορφία, η subst. 1. varietate de forme 2. rice au multe versuri
polimorfism πολύστροφ-ος, -η, -o adj. (d. motoare, turbine
πολύμορφ-ος, -η, -o adj. 1. variat(-ă) d -α σχή- etc.) cu multe rotaţii
ματα forme variate πολύστυλ-ος, -η, -o adj. care are mai mulţi stâlpi
πολύξερ-ος, -η, -o adj. erudit(-ă), foarte învă- πολυσύλλαβ-ος, -η, -o adj. (d. cuvinte) polisila-
ţat(-ă) bic(-ă)
πολύπαθ-ος, -η, -o adj. păţit(-ă) πολυσύνδετο, το subst. stil. polisindeton
πολύπειρ-ος, -η, -o adj. experimentat(-ă) πολυσύνθετ-ος, -η, -o adj. 1. complex(-ă) d o
πολύπλευρ-ος, -η, -o adj. 1. cu mai multe laturi ανθρώπινος οργανισμός είναι -ος organis-
d -o σχήμα formă cu mai multe laturi 2. (fig.) mul uman este complex 2. (d.\m cuvânt) com-
cu mai multe aspecte pus
πολυπληθ-ής, -ής, -ές adj. cu multă lume d -ής πολυσύχναστ-ος, -η, -o adj. (d. un loc, spaţiu
προεκλογική συγκέντρωση adunare electorală etc.) frecventat(-ă) d -ος δρόμος stradă foarte
cu multă lume frecventată
πολύπλοκ-ος, -η, -o adj. complicat(-ă), încâl- πολυσχιδ-ής, -ής, -ές adj. 1. cu multe ramificaţii
ciră), de neînţeles 2. multilateral(-ă) d -ης προσωπικότητα per-
πολύποδας, o subst. polip sonalitate multilaterală
πολυποίκιλ-ος, -η, -o adj. variat(-ă), divers(-ă) πολυτάλαντ-ος, -η, -o adj. foarte talentat(-ă)
πολυπολιτισμικ-ός, -ή, -ό adj. multicultural πολυτάραχ-ος, -η, -o adj. plin(-ă) de peripeţii,
πολυπράγμ-ων, -ων şi πολυπράγμονος adj. de aventuri; foarte agitat(-ă), aventuros(-oasă)
prins(-ă) în multe treburi d -η ζωή viaţă agitată, aventuroasă
πολυπραγμοσύνη, η subst. faptul de a fi foarte πολύτεκν-ος, o, -η, η subst. tată / mamă a mai
ocupat / prins în multe treburi multor eopii
πολυπρόσωπ-ος, -η, -o adj. făţarnic(-ă) d -ος πολυτέλεια, η subst. lux, fast, pompă, splen-
άνθρωπος om făţarnic doare
πολύπτυχο, το subst. poliptic πολυτελ-ής, -ής, -ές adj. luxos(-oasă), fastu-
πολύς, πολλή, πολύ adj. 1. mult(-ă), numeros(- os(-oasă) d -ης εμφάνιση aspect luxos
oasă) d πολύς θόρυβος mult zgomot d με πολύ πολυτεχνείο, το subst. politehnică
στρατό cu o armată numeroasă d πολλή πολυτεχνικ-ός, -ή, -ό adj. politehnic(-ă)
ζάχαρη βλάπτει prea mult zahăr dăunează / πολυτεχνίτης, o subst. persoană cu mai multe
face rău // το πολύ cel mult d πολλά ζητάς! ai meserii
pretenţii prea mari! d είπαμε πολλά και πολύτιμ-ος, -η, -o adj. 1. valoros(-oasă), de va-
διάφορα am vorbit verzi şi uscate d λέγονται loare; scump(-ă); preţios(-oasă) d -ες γούνες
πολλά γι'αυτόν se spun multe despre el d -ός blănuri scumpe // -η πίνακας tablou de va-
λόγος γίνεται se face mare caz d όπου loare d -a έπιπλα mobile valoroase d -oi
πηγαίνουν τα πολλά πηγαίνουν και τα λίθοι pietre preţioase d -α μέταλλα metale
λίγα unde se duce mia se duce şi suta 2. vast preţioase 2. (fig.) scump(-ă), drag(-ă), mult
(-ă), mare d πολλή έκταση întindere mare de preţuit(-ă) // -ος φίλος prieten drag
teren, de pământ 3. (fig.) mare d με πολλή πολύτοκ-ος, -η, -o adj. 1. (d. o femeie) cu mulţi
προσοχή cu mare atenţie 4. renumit(-ă), ilus- copii 2. (d. un animal) care naşte mai mulţi pui
tru(-ă) d o -ύς Πλάτων ilustrul Platon d έγινε deodată d η γάτα είναι -η pisica naşte mai
μέγας και πολύς a ajuns mare şi tare d κάνει mulţi pui deodată
τον πολύ se dă mare d θα αποφασίσουν οι πολύτομ-ος, -η, -o adj. alcătuit(-ă) din mai mul-
πολλοί va decide / va hotărî majoritatea te volume; în mai multe volume
462 πολυτρίχι - πόντος
πόντος, ο subst. 1. centimetru // δέκα -οι zece auditiv 3. (pl.) πόροι, οι (şi cu sensul) venit,
centimetri 2. pont (la jocul de cărţi) // φράζω resursă, sursă de venituri d δεν έχω άλλους
-o a marca un punct 3. ochi la împletit // -ους n-am alte venituri // δημόσιοι -οι veni-
μού'φυγε ένας ~ mi-a fugit un ochi la împleti- turi/resurse ale statului // εθνικοί -οι resurse
tură / mi-a fugit un ochi la ciorap 4. (fig.) aluzie naţionale
πον-ώ şi πον-άω, -εσα, πονεμένος I. v.t. a-1 du- πόρπη, η subst. 1. (ist.) pafta 2. cataramă
rea // -άει το χέρι μου mă doare mâna // -άει πορσελάνη, η subst. porţelan // αγόρασα μια
το κεφάλι μου mă doare capul // ~! mă doare! θαυμάσια ~ am cumpărat un minunat obiect
II. v.r. 1. a face să doară 2. a mâhni, a îndurera de porţelan
// τον -έσες με τα λόγια σου l-ai mâhnit cu πορσελάνιν-ος, -η, -o adj. de porţelan // -o βάζο
vorbele tale // τον -έσε η αρρώστια του γιου vază de porţelan
του 1-a îndurerat boala fiului său 3. a simţi πόρτα, η subst. poartă; uşă // η ~ του σπιτιού uşa
milă, compasiune // -άει τους φτωχούς îi este casei // η ~ του κήπου poarta grădinii // χτυπώ
milă de cei săraci 4. a avea grijă, a se interesa // την ~ a bate la uşă / la poartă d τού'κλεισε την
-άει το σπίτι του are grijă / se interesează de ~ 1-a dat afară // κάθε ~ έχει το καρφί της
casa lui // -άει τους δικούς του are grijă de ai fiecare cu defectele sale
săi πορτατίφ, το subst. invar, lampă portativă, de
ποπ, η subst. invar, muzica pop masă sau de birou
ποπκόρν, το subst. invar, floricele de porumb, πορτιέρ-ης, o, -ισσα, η subst. portar(-easă)
pop-corn πορτμαντό, το subst. invar, cuier
ποπλίνα, η subst. poplin πορτμπαγκάζ, το subst. portbagaj
πόπο interj, indicând "durere", "mirare", "admi- πορτμπεμπέ, το subst. invar, portbebe
raţie", "furie": vai!; aoleu!; ah!; splendid!; πορτογαλικ-ός, -ή, -ό şi πορτογαλέζ-ικος adj.
grozav! portughez // -ικος χορός dans portughez
ποπολάρος, o subst. om din popor πορτογάλ-ος, o, -έζα, η subst. portughez(-ă)
πορεία, η subst. 1. mers d βραδύνω την ~ μου πορτογαλική, η şi πορτογαλικά, τα şi πορτο-
îmi încetinesc mersul 2. (fig.) drum, cale // γαλέζικα, τα subst. limba portugheză
ακολουθεί την ~ του îşi urmează calea / dru- πορτοκαλάδα, η subst. oranjadă
mul 3. (fig.) mers, evoluţie, turnură/întorsătură πορτοκαλεώνας, ο subst. plantaţie de portocali
a unei situaţii d δεν μου αρέσει η ~ που πήρε πορτοκαλ-ής, -ιά, -ί adj. portocaliu(-e)
η κατάσταση nu-mi place turnura pe care a πορτοκάλι, το subst. portocală
luat-o situaţia 4. (mar.) rută, direcţia (urmată πορτοκαλιά, η subst. portocal
de o navă) d το πλοίο ακολουθεί την ~ του πορτοφολάς, o subst. hoţ de buzunare
nava îşi urmează ruta πορτοφόλι, το subst. portofel, portmoneu
πορ-εύομαι, -εύτηκα v.d. l . a merge, a se duce πορτόφυλλο, ,το subst. canat
undeva d -εύομαι γρήγορα a merge repede 2. πορτρέτο, το subst. portret
(fig.) a o scoarţe la capăt; a se descurca d - πορφύρα, η subst. purpură d η ~ της δύσεως
εύομαι κάπως a o scoate cumva la capăt; a se culoarea roşie a apusului de soare // η βασι-
descurca cumva λική ~ purpura regală, mantia regală din pur-
πορθητής, o subst. cuceritor pură
πορθμείο, το subst. bac, pod plutitor πορφυρ-ός, -ή, -ό şi πορφυρέν-ιος, -ια, -ιο adj.
πορθμός, o subst. (geogr.) strâmtoare purpuriu(-ie)
πόρισ-μα, -ματος, το subst. 1. concluzie (a unei πορώδ-ης, -ης, -ες adj. poros(-oasă)
cercetări) 2. (mat.) consecinţă (a unei teoreme) πόση, η subst. băut
πορνεία, η subst. prostituţie πόσθη, η subst. (anat.) prepuţ
πορνείο, το subst. bordel, casă de toleranţă πόσιμ-ος, -η, -ο adj. potabil(-ă) d -ο νερό apă
πόρνη, η subst. prostituată potabilă
πορνό adj. invar, porno, pornografic(-ă) ποσό, το subst. 1. cantitate 2. sumă // χρηματικό
πορνογράφη-μα, -ματος, το subst. scriere por- ~ sumă de bani d το όλο ~ της δαπάνης suma
nografică totală cheltuită
πορνογραφία, η subst. pornografie πόσ-ος, -η, -o pron. adj. interog. cât? câtă? // -ες
πόρ-ος, o subst. 1. por d οι -οι του ξύλου porii μέρες; câte zile? d -o στοιχίζει; cât costă? // -
lemnului d οι -οι του δέρματος porii pielii 2. ων ετών είσαι; câţi ani ai? // -ες φορές; de câte
(anat.) conduct d o ακουστικός ~ conductul ori? d -o δυνατά; cât de tare?
464 πόσο - πουδριέρα
πόσο adv. cât, cât de mult (în ce cantitate, mări- πότ-ης, o subst. beţiv(-ă); beţivan(-ă)
me, în cât timp etc.) // -o αδυνάτισες! cât de ποτ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, ποτισμένος I. v.t. 1. a da
mult ai slăbit! // ~ ωραίο είναι! cât este de fru- cuiva de băut, a servi pe cineva cu băutură //
mos! τον έθρεψε και τον -ισε 1-a hrănit şi i-a dat de
ποσοστιαί-ος, -α, -o adj. procentual(-ă) // -a băut 2. (ref. la animale) a adăpa, a duce o vită
αναλογία analogie procentuală (un animal) la adăpat // -ισε τις αγελάδες a
ποσοστ-ό, το subst. procent // πόσα -α ψήφων adăpat vacile 3. (d. plante) a stropi, a uda, a
πήρε; cât la sută/ce procentaj din voturi a prim- pune/a turna apă la rădăcină // -ίζω τον κήπο a
it? uda/a stropi grădina 4. (d. rufe) a uda, a stropi
ποσότητα, η subst. cantitate // gram. ~ συλλαβής (pentru călcat) 5. (fig.) a vârî, a băga cuiva în
lungimea sau scurtimea unei silabe cap (idei, bănuieli etc.) II. v.i. (d. haine) a se
ποσοτικ-ός, -ή, -ό I. adj. cantitativ(-ă) // -η αξία uda, a se umezi
valoare cantitativă II. adv. (-ά) din punct de πότισ-μα, -ματος, το subst. 1. (ref. la animale)
vedere cantitativ adăpat, adăpare 2. stropire, udare, stropit, udat
πόστα, η subst. d βάζω ~ a muştrului (pe cineva) ποτιστήρι, το subst. stropitoare
πόστερ, το subst. invar, afiş, poster ποτιστικ-ός, -ή, -ό adj. de udat, de irigat // -o
πόστο, το subst. funcţie importantă χωράφι ogor irigat // -o μηχάνημα aparat de
ποστ-ρεστάντ, το subst. invar, post-restant stropit
ποσώς adv. deloc, nicidecum ποτίστρα, η subst. troacă, adăpătoare; jgheab de
ποτάμι, το I. subst. 1. râu 2. fluviu d σιγανό ~ adăpat (animalele)
persoană perfidă, ipocrită d τον πήρε το ~ s-a ποτό, το subst. băutură // οινοπνευματώδη -α
distrus/s-a ruinat II. adv. râu, în valuri, gârlă // băuturi alcoolice/spirtoase
o ιδρώτας έτρεχε ~ sudoarea curgea în valuri ποτοαπαγόρευση, η subst. prohibiţie
ποταμιά, η subst. malurile unui râu / fluviu ποτοποιείο, το subst. fabrică de băuturi (alco-
ποταμίσ-ιος, -ια, -io adj. de râu, fluvial(-ă) d - olice)
ια οδός cale fluvială d -ιο νερό apă de râu ποτοποιία, η subst. industria băuturilor (alco-
ποταμόπλοιο, το subst. navă fluvială olice)
ποταμ-ός, o subst. 1. râu 2. fluviu d άνω -ων ποτπουρί, το subst. (muz.) 1. potpuriu 2. pot-
dincolo de orice limită pourri, amestec de plante uscate care serveşte
ποταμόσκυλο, το subst. (zool.) vidră ca deodorant într-o încăpere
ποταπ-ός -ή, -ό I. adj. josnic(-ă), de nimic d -ος που I. pron. relativ care, ce // αυτός ~ έφυγε
άνθρωπος om de nimic / josnic II. adv. (-ά) în acela care a plecat // αυτό ~ ζητάς ceea ce ceri
mod josnic II. conj. 1. că // λυπάμαι ~ φεύγεις! îmi pare
ποταπότητα, η subst. 1. josnicie 2. ticăloşie, rău că pleci! 2. de când // είναι τοσα χρόνια ~
mârşăvie περιμένω! sunt atâţia ani de când aştept! // κά-
ποτάσα, η subst. (chim.) potasă; carbonat, hidro- νει τόση ζέστη ~ δεν μπορώ να κοιμηθώ este
xid sau clorură de potasiu atât de caid, încât nu pot dormi III. adv. cât //
πότε adv. 1. interog. când // ~ θα έλθεις; când άσχημος ~ είναι! cât este de urât!
vei veni? 2. uneori, din când în când // din πού adv. interog. 1, unde? în ce loc? // ~ τα άφη-
timp în timp, uneori // ~ το ένα ~ το άλλο σες; în ce loc/unde le-ai lăsat? // από de
când una când alta unde? // από ~ και ως de unde până unde?
ποτέ adv. 1. (cu negaţie) niciodată, nicicând // // ~ να τον βρεις pas de-1 găseşte // ~ λεφτά;
δεν τον είδα ~ nu l-am văzut niciodată // δεν de unde bani? // ~ να ξέρεις; de unde să ştii? //
πήγα ~ στο Τόκιο n-am fost niciodată la α, ~ va φας την γλώσσα σου! a, de ţi-ai
Tokio 2. cândva, vreodată // αν έλθεις ~ dacă înghiţi limba! // ~ λες, λοιπόν află că, în sfâr-
vei veni vreodată 3. oricând, ca niciodată // şit 2. cum // ~ το έμαθες cum de-ai aflat?
είναι ωραιότερη παρά ~ este mai frumoasă πουα, το subst. invar, bulină // ύμασμα με ~ ţe-
ca niciodată // ~ μου! niciodată, în viaţa mea! // sătură cu buline
κάλλιο αργά παρά ~ mai bine mai târziu πουγκί, το subst. săculeţ pentru bani
decât niciodată πούδρα, η subst. pudră (cosmetică)
ποτήρι, το subst. pahar // ένα ~ νερό un pahar cu πουδράρισ-μα, -ματος, το subst. pudrare
apă // ~ του κρασιού pahar pentru (servit) vin πουδράρ-ω, -ισα, -ιστηκα, πουδραρισμένος v.t.
// (relig.) (Άγιον Ποτήριον Sfântul Potir // a pudra, a da cu pudră
(fig.) είναι γερό ~ este mare beţivan πουδριέρα, η subst. pudrieră
πούθε - πρακτικός 465
πούθε adv. înv. de unde, pe unde πούστης, o subst. 1. homosexual pasiv 2. (fig.)
πουθενά adv. 1. nicăieri, în nici un loc // δεν neruşinat, dezmăţat
είναι ~ nu este nicăieri 2. (interog.) undeva d πουτάνα, η subst. prostituată
μην τον είδες -; nu l-ai văzut pe undeva? πουτίγκα, η subst. budincă
πουκαμίσα, η subst. cămaşă de noapte (lungă) πουφ! interj, uf! (denotă dezgust, silă, neplăcere)
πουκάμισο, το subst. cămaşă ποώδ-ης, -ης, -ες adj. (d. plante) cu tulpină
πουλάδα, η subst. puică; puicuţă moale, erbaceu(-e) // -η φυτά plante erbacee
πουλάρι, το subst. 1. mânz 2. măgăruş 3. catâr πρά(γ)-μα, -ματος, το subst. 1. lucru // δεν
tânăr είναι και μεγάλο ~ nu e cine ştie ce d μεγάλο
πουλάκι, το subst. pasăre mică, păsărică d ~ μου ~! un fleac! // για τι ~ despre ce e vorba? // το
dragă, iubitule/iubito ~ είναι αυτό se poate aşa ceva? 2. (pl.) τα
πουλερικά, το subst. orătănii πράγματα (şi cu sensul) situaţie, fapt,
πούλη-μα, -ματος, το subst. vânzare, vindere // fenomen, întâmplare, eveniment // (έρχομαι)
δεν είναι για ~ nu este de vânzare στα -ματα a veni la putere
πούλι, το subst. 1. pul 2. jeton πραγματεία, η subst. disertaţie; lucrare ştiinţifi-
πουλί, το subst. 1. pasăre // και του -ου το γάλα că
toate bunătăţile d πέταξε το ~! e prea târziu πραγματ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a studia, a se
acum! // ~ μου! dragul meu! draga mea! 2. or- ocupa de ceva // το σύγγραμμα αυτό -εύεται
ganul sexual masculin με την ελευθεροτυπία acest tratat se ocupă cu
πούλια, η subst. paietă studiul libertăţii presei
πούλια, η subst. (astr.) Pleiadă, cloşca cu pui
πράγματι adv. într-adevăr, cu adevărat // είναι ~
πούλμαν, το subst. invar, autocar
σοφός este într-adevăr înţelept
πουλόβερ, το subst. invar, pulover
πραγματικ-ός, -ή, -ό adj. real(-ă), adevărat(-ă)
πουλ-ώ şi πουλ-άω, -ησα, -ήθηκα, πουλημένος
// οι -ές ανάγκες nevoile reale // η -η ευτυχία
v.t. (şi flg.) a vinde d -ησε το σπίτι του şi-a
adevărata fericire
vândut casa d -άει ακριβά το πετσί του îşi
vinde scump pielea d -ώ με ζημία a vinde în πραγματικότητα, η subst. realitate // στην ~ în
pierdere / în pagubă d -ώ επι πιστώσει a vinde realitate
pe credit d μας -ησε ne-a vândut / trădat d εί- πραγματισμός, o subst. pragmatism
ναι ένας πουλημένος este un trădător / vândut πραγματιστ-ής, -ρια, η subst. pragmatist(-ă)
duşmanului d αέ ποιόν τα -άς αυτά; pe cine πραγματογνώμονας, o subst. expert(-ă)
vrei să păcăleşti? d είναι σε θέση να -ησει καί πραγματογνωμοσύνη, η subst. expertiză
την μάνα του este în stare să-şi vândă şi mama πραγματοκρατία, η subst. realism
II. diat. pasivă πουλιέμαι (şi cu sensul) a fi mi- πραγματολογία, η subst. (lingv.) pragmatică
tuit, a primi mită πραγματοποίηση, η subst. realizare, îndeplinire
πούμα, το subst. (zool.) puma d η ~ των ονείρων του realizarea visurilor sale
πουνέντες, o subst. zefir πραγματοποιήσιμ-ος, -η, -o adj. realizabil(-ă)
πούντα, η subst. 1. răceală 2. capăt al unui pro- πραγματοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, πραγματοποη-
montoriu μένος v.t. l . a împlini d το ονειρό μου -ήθηκε
πουντ-ιάζω, -ιασα, πουντιασμένος v.t. şi i. a mi s-a împlinit visul 2. a realiza, a înfăptui, a
răci face d o υπουργός -ησε μια επίσκεψη στην
πουπουλέν-ιος, -ια, -io adj. de puf // -ιο πάπ- επαρχία ministrul a făcut ο vizită în provincie
λωμα plapumă de puf πραγματ-ώνω, -ωσα, πραγματωμένος v.t. a
πούπουλο, το subst. 1. puf d ελαφρύ σαν ~ uşor realiza, a înfăptui (ceva concret)
ca puful 2. (fig.) lucru uşor şi moale ca puful πραγμάτωση, η subst. realizare, înfăptuire
πουρές, o subst. piure πραίτορας, o subst. (ist.) pretor
πουρί, το subst. depunere pe vasele de bucătărie, πραιτοριανοί, οι subst. pl. (ist.) pretorieni
pe ţevi etc. πρακτικά, τα subst. pl. acte (ale unui congres,
πουριτανισμός, o subst. puritanism conferinţe etc.) d τα ~ του συνεδρίου actele
πουρίταν-ός, -o, -η subst. puritan(-ă) congresului
πουρ μπουάρ, το subst. bacşiş, pour boire πρακτική, η subst. practică
πουρνό πουρνό, το subst. dis-de-dimineaţă πρακτικό, το subst. proces verbal
πούρο, το subst. trabuc, ţigară de foi πρακτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. practic(-ă) // -ές οδη-
πούσι, το subst. ceaţă, negură, pâclă γίες sfaturi practice // -ή λύση soluţie practică
466 πράκτορας - πρέφα
// -α ρούχα haine practice 2. fără studii, în- πρατήριο, το subst. 1. magazin en gros 2. maga-
născut // -ός αρχαιολόγος arheolog fără studii zin al unei fabrici
πράκτορας, o subst. agent // διπλωματικός ~ πρατηριούχ-ος, -o, -η subst. proprietar(-ă) al
agent diplomatic // προξενικός ~ agent consu- unui magazin en gros/al unei fabrici
lar πράττω, έπραξα v.t. l.a face, a comite, a săvârşi
πρακτορείο, το subst. agenţie // ~ ταξιδιών d έπραξε τρομερό έγκλημα a comis o crimă
agenţie de voiaj // τουριστικό ~ agenţie de tur- îngrozitoare // ~ το καθήκον μου îmi fac dato-
ism ria 2. a acţiona, a proceda // κακώς έπραξες ai
πραλίνα, η subst. pralină procedat rău/greşit
πράμα, το subst. vezi πράγμα πρεβάζι, το subst. vezi περβάζι
πραμάτεια, η subst. marfa πρέζα, η subst. 1. priză // μια ~ αλάτι o priză de
πραματευτής, o subst. negustor ambulant sare/o cantitate mică de sare 2. doză de narco-
πράξη, η subst. 1. faptă // καλή ~ faptă bună // tic // μια ~ κοκαΐνης o doză de cocaină (praf
Πράξεις των Αποστόλων Faptele Apostolilor alb) 3. una din denumirile date heroinei
2. operaţie, acţiune // εμπορική ~ operaţie co- πρεζάκ-ιας, o şi πρεζάνι, το (pl. -ηδες) subst.
mercială 3. (mat.) operaţie // οι τέσσερεις -εις drogat, narcoman
της αριθμητικής cele patru operaţiuni aritme- πρελούδιο, το şi πρελούντιο, το subst. (muz.)
tice 4. aplicare, practică, executare, realizare // preludiu
βάζω σε ~ a pune în aplicare 5. act, parte a unei πρεμιέρα, η subst. 1. premieră
piese de teatru // τραγωδία σε τρεις -εις tra- πρεμούρα, η subst. 1. grabă exagerată 2. zel, sârg
gedie în trei acte // ληξιαρχική ~ înscriere într- πρέπει ν. impers. (pers. 3-a prez. sing.) trebuie //
un registru de stare civilă ~ να της ζητήσεις συγγνώμη trebuie / se cu-
πραξικόπημα, το subst. lovitură de stat, puci vine să-i ceri scuze // άνθρωπος καθώς ~ om
cum trebuie / ca lumea, om la locul lui/serios/
πραξικοπηματίας, o subst. pucist
corect
πραξικοπηματικ-ός, -ή, -o adj. pucist(-ă), de
πρέπ-ον, -οντος, το subst. 1. ceea ce este potri-
puci, prin puci // -η ενέργεια acţiune pucistă //
vit, drept, corect 2. ce se cuvine
-η κατάληψη της εξουσίας preluare a puterii
πρέσα, η subst. (tehn.) presă
prin lovitură de stat
πρεσάρισ-μα, -ματος, το subst. presare
πρά-ος, -α, -o adj. blând(-ă), omenos(-oasă),
πρεσάρ-ω, -ισα, -ιστηκα, πρεσαρισμένος v.t. 1.
paşnic(-ă) a presa 2. (fig.) a constrânge / a sili pe cineva să
πραότητα, η subst. blândeţe, omenie acţioneze într-un anumit fel
πρασιά, η subst. spaţiu verde πρεσβεία, η subst. ambasadă // η Ελληνική ~
πρασινάδα, η subst. verdeaţă Ambasada Greciei
πρασιν-ίζω, -ισα, πρασινισμένος v.t. şi i. a (se) πρέσβειρα, η subst. 1. ambasadoare 2. soţie de
înverzi // -ισε απ'το κακό του s-a înverzit la ambasador
faţă de ciudă; s-a făcut verde de ciudă πρεσβευτής, o şi πρέσβης, o subst. ambasador //
πρασίνισ-μα, -ματος, το subst. înverzire o -ης της Ελλάδος ambasadorul Greciei
πράσινο, το subst. 1. culoarea verde 2. vegetaţie πρεσβεύω v.i. a fi de părere, a exprima o opinie, a
// μη καταστρέφετε το ~ nu distrugeţi vege- declara // τι -εις; care-ţi sunt opiniile?
taţia πρεβυτέρα, η subst. preoteasă, prezbiteră
πράσιν-οι, οι subst. verzi, nume purtat de ecolo- πρεσβυτεριανοί, οι subst. prezbiterieni
gişti // το κόμμα των -ων partidul verzilor / πρεσβυτεριανισμός, o subst. prezbiterianism
partidul ecologiştilor πρεσβυτέριο, το subst. locuinţa unui preot paroh
πράσιν-ος, -η, -o adj. 1. verde d -o φόρεμα ro- catolic / protestant
chie verde // -α μάτια ochi verzi d flg. -a πρεσβύτερος, o subst. preot căsătorit
άλογα cai verzi, lucruri irealizabile 2. (d. πρεσβυωπία, η subst. prezbitism
fructe, legume etc.) crud(-ă), verde // -a πρες κόμφερανς, η subst. invar, conferinţă de
λαιμό νια lămâi necoapte / verzi presă
πρασινωπ-ός, -ή, -ό adj. verzui(-e) πρες ρουμ subst. invar, press-room, spaţiu într-o
πράσ-ο, το subst. (bot.) 1. praz d τον έπιασε στα clădire (minister etc.) destinat numai reprezen-
-α 1-a prins în flagrant tanţilor presei/ziariştilor
πρασόρυζο, το subst. (culin.) mâncare cu praz şi πρέφα, η subst. preferans (franc, preference) //
orez παίρνω ~ a prinde de veste, a-şi da seama
πρήζω - προάσπιση 467
πρόθεση, η subst. 1. intenţie; proiect, plan// είχα προκάλυμ-μα, -ματος, το subst. acoperitoare;
την ~ να φύγω aveam intenţia să plec 2. (re- paravan
lig.) pregătirea sfintelor daruri pentru liturghie προκάλυψη, η subst. acoperire
3. (gram.) prepoziţie προκαλώ, προκάλεσα, προκλήθηκα v.t. a pro-
προθεσμία, η subst. termen // με μακρά ~ pe ter- voca // προκαλεί τον εχθρό îşi provoacă ina-
men lung // παρατείνω την ~ a prelungi ter- micul // ~ ταραχές a provoca tulburări // ~
menul ζημιές a provoca pagube
προθετικ-ός, -ή, -ό adj. 1. (gram.) prepoziţio- προκάνω, πρόκανα şi πρόκαμα v.i. a apuca să,
n a l ă ) 2. (gram.) de compunere a reuşi să // δεν πρόκανα να φθάσω εγκαίρως
προθήκη, η subst. vitrină n-am apucat să ajung la timp
πρόθη-μα, -ματος, το subst. (gram.) element de προκάτ, το adj. invar, (tehn.) prefabricat
compunere προκαταβάλλω, προκατέβαλα v.t. a plăti în
προθυμία, η subst. bunăvoinţă // μας δέχτηκε με avans
~ ne-a primit cu bunăvoinţă // δείχνει ~ dă προκαταβολή, η subst. avans
dovadă de bună voinţă προκαταβολικά adv. anticipat; în avans // τους
προθυμοποι-ούμαι, -ήθηκα, προθυμοποιημένος πλήρωσε ~ i-a plătit anticipat/în avans
v.d. a da dovadă de / a arăta bunăvoinţă προκαταλαμβάνω, προκατέβαλα, (προκατει-
πρόθυμ-ος, -η, -o adj. binevoitor(-oare) // ήταν λημένος) v.t. a influenţa // δεν θέλω να ~ την
-ος να το κάνει era dispus / era gata s-o facă// κρίση του nu vreau să-i influenţez judecata
είναι πάντα -ος με τους πελάτες este întot- προκατάληψη, η subst. prejudecată, idee/părere
deauna binevoitor cu clienţii preconcepută
πρόθυρα(στα) loc. adv. în pragul / pe punctul de προκαταρκτικ-ός, -ή, -ό adj. preliminar(-ă),
// έφθασε στα ~ της τρέλας a ajuns în pragul premergător(-oare), introductiv(-ă); prealabil(-
nebuniei // στά ~ του πολέμου în pragul răz- ă) // -ος λόγος discurs introductiv // -o ζήτημα
boiului chestiune prealabilă
προκατασκευασμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1.
προΐδε-άζω, -ασα, -άστηκα, προϊδεασμένος
prefabricat(-ă) 2. din prefabricate // -o σπίτι
v.t. a avertiza, a preveni
casă din prefabricate
προίκα, η subst. zestre, dotă
προκατειλημμέν-ος, -η, -o part. ca adj. plin(-ă)
προικιά, τα subst. trusou // έκανε τα ~ της şi-a
de prejudecăţi // είναι -ος este plin de preju-
făcut / şi-a pregătit trusoul
decăţi
προικ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, προικισμένος v.t. a
προκάτοχ-ος, -o, -η subst. predecesor(-oare),
înzestra // η φύση τον -ισε με πολλά χαρίσ-
antecesor(-oare), înaintaş(-ă)
ματα natura 1-a înzestrat cu multe calităţi //
προκείμενο, το subst. subiect, temă // ας
είναι προικισμένη e talentată
έρθουμε στο ~ să revenim la subiect // ~ va...
προικοθήρας, o subst. vânător de zestre ca să/decât să
προικοσύμφωνο, το subst. foaie dotală πρόκειται ν. impers. 1. este vorba, se referă la; îl
προικώ-ος, -α, -o adj. de zestre, dotal(-ă) priveşte pe // ~ για το μέλλον σου este vorba
προΐ-όν, -όντος, το subst. 1. produs // τα -όντα despre viitorul tău 2. urmează/e vorba să // ~
της βιομηχανίας produsele industriale 2. (fig.) να έρθει urmează să vină // ~ να εργαστεί e
efect, rod, product, produs, rezultat // το ~ vorba să lucreze
μακρών μελετών rezultat/rod al unor îndelun- προκήρυξη, η subst. 1. proclamaţie // ~ ανεξαρ-
gate studii τησίας proclamaţie de independenţă 2. mani-
προίσταμαι v.d. a conduce, a fi în fruntea fest // μοιράζει -εις împarte manifeste
προϊστάμενος, o; προϊστάμενη, η subst. şef(-ă), προκήρυσσω, προκήρυξα, προκηρύχτηκα,
conducător(-oare) // o ~ του τμήματος şeful προκηρυγμένος v.t. l . a proclama 2. a anunţa /
secţiei // δεν υπακούει στούς -ους nu se su- a comunica / a face public
pune şefilor săi πρόκληση, η subst. (şi fig.) provocare // ~ βλά-
προϊστορία, η subst. preistorie βης provocarea unei defecţiuni // (fig.) ~ θυμού
προΐστορικ-ός, -ή, -ό adj. preistoric(-ă) // -ος provocare a mâniei // ~ μίσους aţâţare a urii //
• άνθρωπος om preistoric -η σε μονομαχία provocare la duel
πρόκα, η subst. cui cu floare lată προκλητικ-ός, -ή, -ό adj. (şifig.) 1. provocator(-
προκαθήμενος, o subst. (bis.) primat^ titlu ecle- oare), incitator(-oare), instigator(-oare) // -a
siastic λόγια cuvinte provocatoare // -η στάση atitu-
προκλητικότητα - προνομιούχος 471
προνο-ώ, -ησα ν.ί. a se îngriji de ceva din vreme προπαγανδ-ίζω, -ισα ν. ί. a susţine cu căldură
// αυτός -εί για όλα el se îngrijeşte de toate προπαγανδ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. propa-
din vreme gandistă)
προνύμφη, η subst. (zool.) larvă προπαγανδιστικ-ός, -ή, -ό adj. propagandistic(-
προξενείο, το subst. consulat ă); de propagandă d -η ενέργεια acţiune pro-
προξεν-εύω, -εψα ν. ί. şi i. a peţi; a fi peţitor pagandistică
προξεν-ητής, o; -ητρια, η subst. peţitor(-oare) προπαίδεια, η subst. (mat.) tabla înmulţirii
προξενικ-ός, -ή, -ό adj. consular(-ă) // οι -ές προπαιδεία, η subst. pregătire prealabilă
αρχές autorităţile consulare προπαίδευση, η subst. învăţământ preliminar /
προξενιό, το şi προξενιά, η subst. peţit prealabil
πρόξενος, ο, η subst. consul // ο ~ της Ελλάδας προπαντός şi προπάντων adv. înainte de orice /
consulul Greciei înainte de toate, mai ales d ~ να προσέξεις την
πρόξενος, ο subst. persoană care provoacă ceva, υγεία σου înainte de orice să ai grijă de sănă-
care este cauza unei situaţii, autor, cauză // tatea ta
είναι o ~ του κακού este cauza răului // εί- προπάππος, o subst. străbunic
ναι o ~ της καταστροφής este autorul neno- προπαραλήγουσα, η subst. antepenultima silabă
rocirii a unui cuvânt
προξεν-ώ, -ησα ν.ί. a provoca, a produce // η προπαραμονή, η subst. ajunul unei sărbători, ale
θύελλα -ησε μεγάλες ζημιές furtuna a provo- unui eveniment
cat mari pagube // -ησε εντύπωση a făcut im- προπαρασκευαστικ-ός, -ή, -ό adj. pregătitor
presie // ~ βλάβες a provoca defecţiuni (-oare)
προοδευμέν-ος, -η, -opart. ca adj. dezvoltat(-ă), προπαρασκευή, η subst. pregătire
înaintat(-ă), civilizat(-ă) d -η χώρα ţară dez- προπαροξύτον-ός, -ή, -ό adj. (d. cuvânt) accen-
voltată d -η κοινωνία societate civilizată tuată) pe antepenultima silabă
προοδευτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. progresiv(-ă) d -η προπάτορας, o subst. 1. şeful familiei; străbun 2.
εξέληξη dezvoltare progresivă 2. progresist(-ă)
pl. προπάτορες, οι străbuni, strămoşi
d -ός πολιτικός politician progresist
προπατορικ-ός, -ή, -ό adj. străbun(-ă), strămo-
προοδευτικότητα, η subst. atitudine progresistă
şesc(-ească) d -ό αμάρτημα, το păcatul origi-
προοδ-εύω, -εψα şi -ευσα (προοδευμένος) v.i. a
nar
progresa, a înainta, a propăşi d η βιομηχανία
-εύει industria progresează προπέλα, η subst. elice
πρόοδος, η subst. 1. progres, înaintare, propăşire προπερασμέν-ος, -η, -o pârtie, ca adj. penul-
d ~ των επιστήμων progres / dezvoltare a şti- tim(-ă) d την -η εβδομάδα acum două săp-
inţelor 2. (mat.) progresie d αριθμητική ~ pro- tămâni d το -o έτος acum doi ani; în
gresie aritmetică d γεωμετρική ~ progresie penultimul an
geometrică προπερσιν-ός, -ή, -ό adj. de acum doi ani d -ά
προοίμιο, το subst. 1. prolog, introducere, pre- συμβάντα evenimente petrecute în urmă cu doi
faţă, cuvânt înainte 2. (muz.) preludiu 3. preve- ani d -α ρούχα haine de acum doi ani; haine
stire // ~ της τρέλλας semne prevestitoare ale (vechi) de doi ani
nebuniei d οι ταραχές είναι ~ της επανά- προπέτασ-μα, -ματος, το subst. (fig.) perdea,
στασης tulburările sunt semnele prevestitoare văl, ceva ce acoperă vederea
ale revoluţiei προπηλακ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, προπηλακι-
προοπτικά adv. pe viitor; în viitor; în perspectivă σμένος ν. ί. a înjura, a insulta
προοπική, η subst. 1, perspectivă 2. pl. προοπ- προπηλακισμός, o subst. insultă, jugnire gravă,
τικές, οι posibilităţi de dezvoltare ofensare
προορ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, προορισμένος ν.ί. a πρόπλασ-μά, -ματος, το subst. 1. prototip 2,
destina, a hărăzi machetă
προορισμ-ός, o subst. 1. destinaţie d το γράμμα προπληρωμή, η subst. plată anticipată
έφθασε στον -ο του scrisoarea a ajuns la desti- προπληρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, προπληρωμένος
naţie d o ~ του μαχαιριού είναι να κόβει ν.ί. a plăti anticipat ceva sau pe cineva
destinaţia cuţitului este să taie 2. vocaţie; încli- πρόποδες, οι subst. pl. poale d οι ~ του βουνού
naţie d εκληρώ τον -o μου îmi împlinesc poalele muntelui
vocaţia προπολεμικ-ός, -ή, -ό adj. antebelic(-ă) d η -η
προπαγάνδα, η subst. propagandă εποχή perioada antebelică
προπομπός - προσδένω 473
ţi-vă (centurile de siguranţă)! ordin dat la deco- προεύχ-ομαι, -ήθηκα v.r. a se ruga, a face o ru-
larea şi aterizarea unui avion găciune
πρόσδεση, η subst. 1. legare, fixare a unui lucru προσεχ-ής, -ής, -ές adj. 1. următor(-oare), vi-
de ceva 2. ataşare itor(-oare) d τον -ή μήνα luna viitoare // την -η
προσδίδω, προσέδωσα v.t. a adăuga // η παλη- Πέμπτη joia următoare 2. care se apropie; care
καριά προσδίδει λάμψη στην δόξα vitejia urmează, care vine // o -ής χειμώνας iarna care
adaugă strălucire gloriei se apropie
προσδιορ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, προσδιορισμένος προσέχω, πρόσεξα (να προσεχτώ) (προσεγ-
v.t. 1. a determina cu precizie 2. a stabili // -ισε μένος) ν. i. l.a fi atent d πρόσεχε περισσότερο!
τον τόπο της συνάντησης a stabilit locul întâl- fii mai atent! 2. a se păzi, a se feri, a fi în gardă,
nirii a fi cu ochii în patru, a avea grijă // πρόσεχε μη
προσδιορισμός, o 1. determinare 2. stabilire // o σε γελάσουν ai grijă să nu fii păcălit 3. a
~ της τιμής του εμπορεύματος stabilirea pre- supraveghea, a îngriji, a avea grijă d ~ τα παι-
ţului mărfii διά a supraveghea copiii // προσέχει πολύ την
προσδιαριστικ-ός, -ή, -ό adj. determinant(-ă), μητέρα του are mare grijă de mama lui 4. a
hotărâtor(-oare), decisiv(-ă) observa, a remarca d την πρόσεξε αμέσως την
προσδοκία, η subst. aşteptare, expectativă d κοπέλα a remarcat fata imediat
παρά πάσα ~ în ciuda oricărei aşteptări προσεχώς adv. în curând; în scurt timp; în viitor
προσδοκώ, (προσδοκώμαι) v.t. a aştepta, a fi în d θα το πούμε ~ vom discuta în curând
expectativă / μη προσδοκώντας πλούτη να προσηλιακ-ός, -ή, -ό adj. foarte însorit(-ă), cu
σου δώσει η Ιθάκη fără să aştepţi ca Itaca să-ţi mult soare
dea bogăţii (Kavafis) προσηλυτ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, προσηλυτιμένος
προσεγγ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. şi ί. l . a (se) v.i. a face prozeliţi
apropia 2. (marin.) a se apropia de ţărm 3. (şi προσηλυτισμός, o subst. prozelitism
cu diat. pasivă) a aborda προσήλυτ-ος, -o, -η subst. prozelit(-ă)
προσέγγιση, η 1. apropiere 2. (mar.) apropiere de προσηλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, προσηλωμένος I.
ţărm 2. început sau reluare a unor relaţii prie- v.r. a concentra, a fixa d -ώνω το βλέμμα a-şi
teneşti 4. fel de a fi apropiat 5. abordare 6. concentra privirea II. v.r. προσηλώνομαι (şi cu
aproximaţie d κατά ~ cu aproximaţie / aproxi- sensul) 1. a se devota, a se dedica d προση-
mativ d υπολογισμός κατά ~ calcul aproxi- λώνεται στο έργο του se dedică muncii sale 2.
mativ a se concentra puternic asupra unui lucru
προσεγμέν-ο, -η, -o part. ca adj. lucrat(-ă), fâ- πρόσημο, το subst. (mat.) semn (+ sau -) care
cut(-ă) cu atenţie, cu grijă; îngrijit(-ă) arată dacă un număr este pozitiv sau negativ
προσεδάφιση, η subst. (d. nave cosmice) ateri- προσήνεμ-ος, -η, -o adj. (d. loc, casă etc.) aflat(-
zare, revenire pe pământ ă) /situat(-ă) în bătaia vântului, expus(-ă)
προσεκτικ-ός, -ή, -ό şi προσεχτικ-ός, -η, -ο adj. vântului
1. atent(-ă), vigilent(-ă) 2. meticulos(-oasă), προσθαλασσ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, προσθαλασ-
scrupulos(-oasă) 3. făcut(-ă), lucrat(-ă) cu σωμένος ν. t. (d. un hidroavion) a ameriza
atenţie, cu grijă; îngrijit(-ă) προσθαλάσσωση, η subst. amerizare
προσέλευση, η subst. 1. revenire, sosire 2. partic- προσθαφαίρεση, η subst. adăugare / adunare şi
ipare (la examene, cursuri, manifestaţii etc.) scădere a unor sume
προσέλκυση, η subst. 1. atragere 2. atracţie πρόσθεση, η subst. (mat.) 1. adunare 2. adăugare
προσελκ-όω, -υσα, -υστηκα v.t. a atrage d o μα- προσθετέοι, οι subst. termeni ai adunării; cifre
γνήτης -ύει το σίδερο magnetul atrage fierul // care trebuie adunate
-ύει τα βλέμματα όλων atrage privirile tutu- πρόσθετ-ος, -η, -o adj. adăugat(-ă) , adiţional(-
ror ă), suplimentar(-ă) d -η δουλειά muncă supli-
προσέρχομαι, προσήλθα v.r. a se prezenta, a mentară // -o βάρος greutate suplimentară // -o
compare în faţa unei autorităţi d ~ στο δικα- άρθρο articol adiţional
στήριο a compare / a se prezenta în faţa tribu- προσθέτω, πρόσθεσα v.t. a adăuga d ~ βάρος a
nalului da greutate
προσεταιρ-ίζομαι, -ίστηκα v.r. 1. a se asocia, a προσθήκη, η subst. 1. adaos 2. anexă, accesoriu
se întovărăşi cu 2. (fig.) a atrage de partea sa πρόσθιο, το subst. (sport) stil de înot bras
προσευχή, η subst. rugăciune πρόσθι-ος, -α, -o adj. din faţă
προσιτός - προσποιητός 475
προσιτ-ός, -ή, -ό adj. (loc.) accesibil(-ă), abor- προσκυν-ώ şi προσκυν-άω, -ησα, προσκυνη-
dabil(-ă) d -ές τιμές preţuri accesibile / ieftine μένος ν. i. l . a se închina 2. (şi cu part. προσκυ-
πρόσκαιρ-ος, -η, -o adj. temporar(-ă), trecător(- νημένος) a se supune
oare), pasager(-ă) d -η θέση post temporar d -η προσλαμβάνω, προσέλαβα, προσλήφθηκα v.t.
χαρά bucurie trecătoare 1. a angaja / a lua în serviciu pe cineva d ~
προσκαλ-ώ, -εσα, προσκλήθηκα, προσκαλεσ- υπηρέτη a angaja un servitor προσλαμβάνο-
μένος v.t. l . a invita d τον -εσα στο τραπέζι μαι (şi cu sensul) a dobândi, a lua
l-am invitat la masă 2. (d. autorităţi etc.) a πρόσληψη, η subst. 1. angajare d ~ προσωπικού
soma, a convoca d τον -εσαν στην αστυνομία angajare de personal 2. luare (de hrană etc.)
l-au convocat la poliţie πρόσμειξη, η subst. 1. mixtură; amestecătură 2.
πρόσκειμαι v.r. a fi adeptul / a împărtăşi ideile, (într-un minereu) impuritate
părerile cuiva; a fi simpatizant d ~ στο σοσια- προσμένω ν. t. a aştepta plin de speranţă; a spera,
λιστικό κόμμα a fi simpatizant al partidului a nădăjdui
socialist προσμονή, η subst. aşteptare (plină de speranţă)
προσκεκλημέν-ος, -o, -η, -η subst. invitat(-ă) πρόσοδος, η subst. 1. venit d η ετήσια ~ venitul
προσκέφαλο, το subst. pernă d μένω στο ~ του anual 2. produs d η ~ των κτημάτων του pro-
stau la căpătâiul lui dusul domeniilor/moşiilor sale 3. rentă d ~
προσκήνιο, το avanscenă d στο ~ în actualitate d χρημάτων rentă
στο πολιτικό ~ în actualitatea politică προσοδοφόρ-ος, -α, -o adj. rentabil(-ă), produc-
πρόσκληση, η subst. 1. invitaţie d ~ σε γεύμα tiv(-ă) d θέση -α post/slujbă rentabilă d -o
invitaţie la masă 2. invitaţie tipărită d λαμ- έδαφος teren productiv
βάνω ~ a primi o invitaţie 3. convocare d (mi- προσ-όν, -όντος, το 1. atribut, calitate d η
lit.) η ~ της εφεδρείας chemarea rezerviştilor εύρεση είναι το ~ της μεγαλοφυίας descope-
4. (jur.) citaţie injustiţie ririle sunt atributul geniului 2. calităţi d έχει
προσκλητήριο, το subst. 1. invitaţie tipărită (la o πολλά ~ are calităţi multe
nuntă, o festivitate etc.) 2. (milit.) sunet de προσορμ-ίζω, -ισα v.i. (mar.) a ancora
trâmbiţă, prin care sunt chemaţi soldaţii 3. προσοχή, η subst. 1. antenţie 2. fig. atenţie, pre-
(milit.) apel ocupare deosebită pentru ceva sau cineva, in-
προσκόλληση, η subst. ataşament d είναι της -ς teres 3. (milit.) προσοχή! atenţie!; drepţi!
este neinvitat/nepoftit πρόσοψη, η subst. faţadă
προσκολλ-ώμαι, -ήθηκα, προσκολλημένος v.r. προσόψι, το subst. prosop
1. a se ataşa unei ideologii, unei doctrine etc. 2. προσπάθεια, η 1. efort, străduinţă, strădanie d
a se lega / a se ataşa sufleteşte de cineva sau de μάταιες -ες eforturi zadarnice 2. încercare,
ceva tentativă d θα κάνει μια ακόμη ~ va mai face
προσκομ-ίζω, -ισα, -ιστηκα v.t. a prezenta, a o încercare d θα κάνω κάθε δυνατή ~ voi face
aduce şi a arăta (acte, documente etc.) d -ισε tot posibilul
τα απαιτούμενα έγγραφα a prezentat actele προσπαθ-ώ, -ησα v.t. a face eforturi, a încerca d
necesare -ησα να τον πείσω am încercat să-1 conving
προσκόμιση, η subst. prezentare προσπέκτους, το subst. invar, prospect, pliant
πρόσκομ-μα, -ματος, το subst. (fig.) piedică, προσπέλαση, η subst. abordare
obstacol // παρεμβάλλω -ματα a pune piedici προσπέραση, η subst. depăşire
(unei acţiuni etc.) προσπερνώ şi προσπερνάω, προσπέρασα v.t. a
προσκοπικός, o subst. organizaţia internaţională depăşi d τους προσπέρασε όλους s-a dovedit
a cercetaşilor superior tuturor
πρόσκοπος, o subst. cercetaş προσπέφτω, πρόσπεσα v.i. a cădea în genunchi în
πρόσκρουση, η subst. lovitură, izbitură faţa cuiva; a implora pe cineva; a cădea / a se
προσκρούω, προσέκρουσα ν. i. l . a se izbi de ce- arunca la picioarele cuiva pentru a-1 implora /
va; a cădea peste ceva 2. (fig.) a nu se potrivi a-1 ruga ceva
προσκύνη-μα, -ματος, το subst. 1. (înv.) închi- προσποίηση, η subst. 1. ipocrizie, făţărnicie,
năciune, plecăciune 2. pelerinaj prefăcătorie 2. simulare
προσκύνηση, η subst. 1. închinare 2. supunere προσποιητ-ός, -ή, -ό adj. 1. prefăcut(-ă), ipo-
προσκυν-ητής, o; -ητρια, η subst. pelerin crită), faţarnic(-ă), simulant(-ă)
476 προσποιούμαι - πρόσχημα
προσποι-ούμαι, -ήθηκα v.r. a se preface, a simu- πρόσφατ-ος, -η, -o adj. recent(-ă) //--α γεγο-
la // ξέρει να -είται ştie să se prefacă // ~ τον νότα evenimente recente
άρρωστο a face pe bolnavul προσφέρω, προσέφερα şi πρόσφερα, προσφέρ-
προσπορ-ίζομαι, -ίστηκα v.r. a dobândi în plus θηκα I. ν. ί. a oferi // προσέφερε μια καλή τιμή
venituri, surse de câştig, foloase etc. a oferit un preţ bun // τι μπορώ να σας ce vă
προσταγή, η subst. ordin, comandă// (milit.) στις pot oferi? II. v.r. προφέρομαι (şi cu sensurile)
-ές σας! la ordinele dumneavoastră 1. a se oferi să facă ceva, a fi dispus să // προσ-
πρόσταγ-μα, το subst. 1. răspunderea organizării φέρεται να μας φιλοξενήσει este dispus să ne
(unei parade, aniversări etc.) 2. // έχω το ~ a găzduiască 2. a fi potrivit, a fi bun/propice pen-
avea/a deţine comanda tru, a se preta // αυτή η γη προσφέρεται για
προστ-άζω, -αξα ν. t. a ordona, a da un ordin, a καλλιέργεια acest sol se pretează să fie culti-
porunci vat
προστακτική, η (gram.) modul imperativ προσφεύγω, προσέφυγα v.t. (şifig.) a recurge, a
προστακτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. poruncitor(-oare), apela; a cere ajutor de la cineva // -ω στην
de comandă, imperativ(-ă) // -ος τόνος ton po- δικαιοσύνη a recurge la justiţie // ~ στο ψέμα
runcitor 2. imperios a recurge/a se folosi de minciună
προστασία, η subst. 1. protecţie 2. mij loc de pro- προσφιλ-ής, -ής, -ές adj. îndrăgit(-ă), favorit(-ă),
tecţie preferat(-ă) // είναι -ης σε όλους este foarte
προστατευόμενος, o, προατατευόμενη, η şi îndrăgit de toţi // το -ές ανάγνωσμα lectura
προστατευομένη, η subst. protejat(-ă) // είναι mea preferată // η -ής μου πολυθρόνα fotoliul
η -η του este protejata lui meu favorit
προστατευτικ-ός, -ή, -ό adj. protector(-oare), προσφορ-ά, η subst. 1. ofertă // σημαντική ~
ocrotitor(-oare) // -ά μέτρα măsuri de protecţie ofertă importantă // o νόμος της ζήτησης
// -o ίδρυμα aşezământ de ocrotire // -o ύφος καιτης -ας legea cererii şi a ofertei 2. (com.)
aer protector ocazie, marfă cu preţ redus // το κατάστημα
προστατευτισμός, o subst. protecţionism σας παρουσίαζει τις -ές του magazinul vă
προστατ-εύω, -εψα, -εύτηκα, προστατευμένος prezintă mărfurile cu preţ redus
v.t. a proteja, a ocroti, (rar) a protegui πρόσφορο, το subst. (relig.) pâine sfinţită, ana-
προστάτ-ης, o, -ρια, η, -ισα, η subst. protector fura
(-oare) // (fig.) ~ οικογένειας stâlpul familiei πρόσφορ-ος, -η, -o adj. potrivit(-ă), propice,
// o άγιος Διονύσιος είναι o ~ των Αθηνών oportun(-ă), adecvat(-ă) // -η στιγμή moment
sfântul Dionisie este sfântul protector/patron al oportun
Atenei πρόσφυγ-ας, -o, -η subst. refugiat(-ă) // πολιτι-
προστάτης, o subst. 1. (anat.) prostată 2. (med.) κός ~ refugiat politic; persoană care cere azil
adenom de prostată politic
πρόστιμο, το subst. amendă // επιβάλλω ~ a
προσφυγή, η subst. 1. faptul de a recurge // -η
amenda // υποβάλλομαι σε -o a fi amendat
στον O.H.E. a recurge la O.N.U. 2. (jur.)
προστριβή, η subst. conflict; dispută, (fam.)
recurs // ~ για αίτηση χάριτος recurs la cere-
frecuş // υπάρχουν -ές μεταξύ τους între ei
rea de graţiere
sunt frecuşuri
προσφυγιά, η subst. 1. faptul de a fi refugiat(-ă)
πρόστυλ-ος, -η, -o (d. clădiri) cu coloane / stâlpi
în faţă // -ος ναός templu antic cu coloane în 2. totalitatea refugiaţilor dintr-o ţară
faţă ' προσφυγικ-ός, -ή, -ό adj. de refugiu; de refugiat
προστυχιά, η subst. josnicie // -ή ζωή viaţă de refugiat
πρόστυχ-ος, -η, -o adj. 1. de proastă calitate; or- προσφώνηση, η subst. alocuţiune
dinală) 2. josnic(-ă), trivial(-ă), neruşinat(-ă) προσφων-άζ -ησα v.t. l . a saluta printr-o cuvân-
προσύμφωνο, το subst. înţelegere prealabilă tare 2. a adresa o alocuţiune
προσυπογραφή, η subst. contrasemnătură, con- πρόσχορ-ος, -η, -o adj. vesel(-ă) (din fire), jo-
trasemnare vial(-ă)
προσυπογράφω, προσυπέγραψα, προσυπογ- προσχεδ-ιάζω, -ιασα, -ιαστηκα, προσχεδι-
ραμμένος, προσυπογιαφ(τ)ηκα v.t. 1. a con- ασμένος v.t. a plănui, a proiecta
trasemna 2. a verifica (o opinie) προσχέδιο, το subst. plan dinainte pregătit
προσφά(γ)ι, το subst. orice aliment care se mă- πρόσχη-μα, -ματος, το subst. 1. pretext 2. //
nâncă pe pâine σώζω τα -ματα a salva aparenţele
προσχώρηση - προτεταμένος 477
προτίθεμαι v.r. a-şi propune; a avea intenţia; a προφορά, η subst. 1. pronunţare; articulare 2.
intenţiona; a avea de gând pronunţie, accent d βαρειά ~ pronunţie dificilă
προτίμηση, η preferinţă, înclinaţie // κατά ~ d έχει γερμανική ~ are accent german
după preferinţă προφορικ-ός, -ή, -ό I. adj. oral(-ă), verbal(-ă) d
προτιμότερ-ος, -η, -o adj. de preferat -ή εξέταση examen oral d -η διαταγή ordin
προτιμ-ώ şi προτιμ-άω, -ησα, προτιμημένος v.t. verbal II. adv. (-α-ως) oral, prin viu grai
a prefera προφταίνω şi πρόφτασα v.i. 1. a ajunge / a sosi
προτομή, η subst. bust la timp, a apuca să ajungă/să sosească undeva
προτού conj. înainte să, înainte de, mai înainte // 2. a apuca să facă ceva la timp, a avea timp să
~ να έρθει înainte de a veni d θα προφτάσω να τελειώσω voi apuca să ter-
προτραπεζίτης, o subst, anat. premolar min 3. a se grăbi să anunţe ceva d πήγες και
προτρεπτικ-ός, -η, -o adj. incitant(-ă), incita- τα πρόφτασες στους δικούς σου te-ai dus şi
tor(-oare) le-ai spus repede (vestea) alor tăi
προτρέπω, προέτρεψα şi πρότρεψα v.t. 1. a προφυλά(γ)ω ν. t. vezi προφυλάσσω
îndemna 2. a incita προφυλακή, η subst. milit. avangardă
προτροπή, η subst. 1. îndemn, impuls, pledoarie προφυλακ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, προφυλακισ-
d παρά τη ~ μου αποφάσισε να μη μένος ν.ί. a ţine pe cineva închis în mod pre-
σπουδάσει ιατρική în ciuda pledoariei mele s- ventiv
a hotărât să nu facă medicina 2. incitare προφυλάκιση, η subst. detenţie preventivă
προτσές, το invar, proces, evoluţie / οικονομικό προφυλακτήρας, o subst. (la autovehicule etc.)
~ proces economic bară de protecţie
πρότυπο, το subst. (şi fig.) model d ~ ηθικής προφυλακτικό, το subst. prezervativ
model de cinste προφυλακτικ-ός şi προφυλαχτικ-ός, -ή, -ό adj.
πρότυπ-ος, -η, -o adj. care poate servi ca model; 1. de protecţie 2. (med.) profilactic(-ă) d -a
exemplar(-ă) μέτρα măsuri profilactice
προϋπαντ-ώ, -ησα v.t. a întâmpina, a ieşi în în- προφύλαξη, η subst. 1. precauţie, prudenţă, cir-
tâmpinare cumspecţie, băgare de seamă 2. pl. προφυλά-
προϋπάρχω, προϋπήρξα v.i. a preexista, a exista ξεις, οι mijloace profilactice
înainte de, a exista de mai înainte προφυλάσσω şi προφύλαγω, προφύλαξα, προ-
προϋπόθεση, η subst. supoziţie, condiţie preala- φυλαγμένος ν.ί. a apăra, a ocroti, a proteja, a
bilă, presupunere păzi, a feri d τα βλέφαρα προφυλάγουν τα
προϋποθέτω I. v.t. a presupune II. προϋπο- μάτια pleoapele apără ochii d προφυλάγομαι
τίθεται v.r. pers. IlI-a e de la sine înţeles απ'τη βροχή a se feri de ploaie
προϋπολογισμ-ός, o subst. buget d δαπάνες -ού πρόχειρο, το subst. caiet de însemnări
cheltuieli bugetare d οικογενειακός ~ buget προχειρολογία, η subst. improvizaţie
familial/de familie d προσωπικός ~ buget per- πρόχειρ-ος, -η, -o adj. 1. improvizat(-ă) d -ος
sonal λόγος discurs improvizat 2. la îndemână d δεν
προύχοντας, o subst. notabilitate το είχα -o nu l-am avut la îndemână d εκ του
προφαν-ής, -ής, -ές adj. evident(-ă), vădit(-ă), προχείρου fără pregătire; improvizat; pe ne-
clar(-ă) pregătite
πρόφαση, η pretext d με τήν ~ sub pretextul προχτές şi προχθές adv. alaltăieri
προφασ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a pretexta προχτεσιν-ός, -ή, -ό adj. de alaltăieri d η -η γιο-
προφέρω, πρόφερα, προφέρθηκα v.t. a pronun- ρτή serbarea de alaltăieri
ţa, a rosti πρόχω-μα, -ματος, το subst. fortificaţie impro-
προφητεία, η subst. profeţie, proorocire vizată, val de pământ
προφητ-εύω, -εψα şi -ευσα v.t. 1. a profeţi, a face προχώρη-μα, -ματος, το subst. progres, dezvol-
profeţii 2. a prezice, a prevesti tare
προφήτ-ης, o, -ισσα, η subst. profet, proroc, pre- προχωρημέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. înaintat(-
zicătoare d o ~ Ησαΐας profetul/prorocul Isaia ă), situat(-ă) în faţă d -o φυλάκιο post militar
προφητικ-ός, -ή, -ό adj. profetic(-ă) d -α λόγια înaintat 2. avansat(-ă) în timp; înaintat(-ă) în
vorbe profetice timp; târziu(-e) d -η ηλικία vârstă înaintată d
προφίλ, το subst. (şi fig.) profil d έχει ωραίο ~ -η ώρα oră târzie d -είναι -ης ηλικίας se află
are un profil frumos la o vârstă înaintată 3. înaintat(-ă), avansat(-ă),
προχωρ-ώ - πρωτεύοντα 479
πρωτότοκ-ος, -η, -ο adj. prim-născut(-ă) d τα πτυχιακ-ός, -ή, ,-ό adj. de absolvire, de diplomă
δικαιώματα του -ου drepturile primului năs- // -ες εξετάσεις examene de diplomă/de absol-
cut vire
πρωτοτυπία, η subst. originalitate πτυχίο, το subst. diplomă de absolvire
πρωτότυπο, το subst. prototip d έχω το ~ am/ πτυχιούχ-ος, -o, -η subst. absolvent(-ă), diplo-
deţin originalul mată)
πρωτότυπ-ος, -η, -ο adj. original(-ă) πτώ-μα, -ματος, το subst. cadavru, hoit, leş,
πρωτοτυπ-ώ, -ησα v.i. a da dovadă.,de originali- stârv
tate; afi original πτωμαίνη, η subst. ptomaină
πρωτοφαν-ής, -ής, -ές adj. nemaivăzut(-ă); in-
πτωματικ-ός, -η, -o adj. cadaveric(-ă) // -η
solită)
εμφάνιση aspect cadaveric
πρωτοχρονιά, η subst. prima zi a anului, ziua de
πτώση, η subst, 1. cădere // η ~ των φύλλων
1 ianuarie // Πρωτοχρονιά, η Anul Nou, săr-
căderea frunzelor // η ~ του τείχους căderea
bătoarea Anului Nou
zidului // (fig.) η ~ του τείχους căderea zidului
πρωτοχρονιάτικ-ος, -η, -o adj. de anul nou // -a
δώρα daruri/cadouri de Anul Nou // η ~ του κάστρου căderea cetăţii 2. (fig.)
πρωτύτερα adv. mai înainte; mai devreme; ante- cădere, faptul de a cădea din rangul demnitatea
rior avută // η ~ του υπήρξε γρήγορη decăderea lui
πταίσ-μα, -ματος, το subst. contravenţie a fost rapidă 3. (fig.) scădere, micşorare (a pre-
πταισματοδικείο, το subst. tribunal contraven- ţurilor, valorilor, temperaturii etc.) // η ~ της
ţional θερμοκρασίας scăderea temperaturii // η ~
πταισματοδίκ-ης, -o, -η subst. judecător(-oare) των τιμών scăderea preţurilor 4. (gram.) caz 8.
la tribunalul contravenţional (med.) ptoză 9. descreştere // η ~ της στάθμης
πτέραρχος, o subst. general de aviaţie του νερού descreşterea nivelului apei
πτέρνα subst, vezi φτέρνα // αχίλλειος ~ πτώχευση, η subst. faliment // κηρύσσω ~ a se
călcâiul lui Ahile declara în stare de faliment
πτερό, το subst. (ist.) 1. şir exterior de coloane πτωχ-εύω, -ευσα v.i. a da faliment, a fi în stare de
ale templului antic 2. aripă insolvabilitate
πτέρυγα, η subst. 1. aripă // η αριστερή ~ ενός πτωχοκομείο, το subst. azil pentru săraci
κόμματος aripa de stânga a unui partid 2. // πτωχός adj. vezi φτωχός
(milit.) capăt, flanc, margine a unei armate/ πυγμαίος, o, πυγμαία, η subst. pigmeu(-e)
trupe dispusă în ordine de luptă/de bătaie πυγμαχία, η subst. (sport) box
πτερύγιο, το subst. 1. (la peşti) aripioară / înotă- πυγμάχος, o subst. boxer; pugilist
toare 2. (la nas) nări 3. (la ureche) lob πυγμαχ-ώ, -ησα v.i. 1. a boxa 2. a lua parte la un
πτέρω-μα, -ματος subst. vezi φτέρωμα meci de box
πτηνό subst. vezi πουλί πυγμή, η subst. 1. pumn 2. (fig.) forţă, putere
πτηνοτροφείο, το subst. crescătorie de păsări πυγολαμπίδα, η subst. (zool.) licurici
πτηνοτροφία, η subst. avicultură πυελογραφία, η subst. radiografie a zonei
κτηνοτρόφος, o subst. avicultor pelviene/a zonei renale
πτήση, η subst. zbor // η ~ για το Παρίσι του
πύελος, η subst. 1. (anat.) pelvis 2. (anat.) ba-
αεροσκάφους zborul spre Paris al aeronavei zinet
πτητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de zbor 2. (chim.) vola-
πυθαγόρειοι, οι subst. (filoz.) pitagoricieni
t i l ă ) // -a έλαια uleiuri volatile
πτο-ώ, -ησα, πτοημένος v.t. (preponderent nega- πυθαγόρει-ος, -α, -o adj. pitagoreic(-ă) // -o
tiv) a înspăimânta, a descuraja // -ησε την θεώρημα, το subst. teorema lui Pitagora
αντίστασή του i-a înfrânt rezistenţa πυθμέρας, o subst. fund // o ~ του βαρελιού fun-
πτυελοδοχείο, το subst. scuipătoare dul butoiului // o ~ της θάλασσας fundul mării
πτυσσόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. mobile πυθώνας, o subst. (zool.) piton
etc.) extensibil(-ă) // -o τραπέζι masă extensi- πυκνογραμμέν-ος, -η, -o part. ca adj. scris(-ă)
bilă în rânduri dese; scris(-ă) mărunt
πτυχή, η subst. 1. cută, pliu // οι -ες του φορέ- πυκνοκατοικημέν-ος, ,-η, -o part. ca adj. dens
ματος pliurile rochiei 2. (flg.) părţi ascunse, populat(-ă); suprapopulat(-ă); aglomerat(-ă) //
ascunzişuri (ale unei situatii, ale unui caracter -η περιοχή zonă dens populată
etc.) πυκνόμετρο, το subst, densimetru
482 πυκνόρευστος - πυροτεχνουργός
πυροφάνι, το subst. felinar pentru pescuitul noc- πώ-μα, -ματος, το subst. dop
turn πωρόλιθος, o subst. (geol.) tuf calcaros, rocă
πυρπόληση, η subst. faptul de a da foc la ceva, sedimentară folosită la construcţii
incendiere πώρος, o subst. (geol.) tuf, fel de rocă
πυρπολικό, το subst. (înv.) ambarcaţie folosită la πωρ-ώνομαι, -ώθηκα, πωρωμένος v.d. a deveni
incendierea corăbiilor inamice
indiferent
πυρπολ-ώ, -ησα, -ήθηκα, πυρπολημένος v.t. a
da foc, a aprinde, a distruge prin foc, a incendia πώρωση, η subst. indiferenţă, nesimţire
πυρρίχιος, o subst. (ist.) dans războinic πως conj. 1. după cum; aşa cum d κατά ~ έμαθα
τωρροκόρακας , o subst. zool. stăneuţă-alpină după cum am aflat 2. că d έμαθα ~ θέλεις να
πυρρόξανθ-ος, -η, -o adj. (d. păr) roşcat(-ă); φύγεις am aflat că vrei să pleci
biond-roşcat(-ă) πώς adv. 1. (mod) cu ce d ~ θα πάμε σπίτι; cum
πυρσός, o subst. torţă; făclie vom merge acasă? 2. (cauză) de ce? d ~
πυρ-ώνω, ,-ωσα, -ώθηκα, πυρωμένος ν.ί. 1. a în- φέρεσαι έτσι; de ce te porţi astfel? 3. (relativ)
călzi la foc 2. a încinge
cum d ~ να τον υπομένει; cum să-1 suporte? 4.
πύρωση, η subst. 1. încălzire la foc 2. încingere
πυτιά, η subst. cheag (indică mirare) cum de! d - δεν έπαθε τίποτε!
πυώσ-ης, -ης, -ες adj. purul ent(-ă) cum de n-a păţit nimic! sau: e de mirare că n-a
πωζητήριο, το subst. 1. contract de vânzare 2. păţit nimic! d ~ σου φαίνεται; ce părere ai? d
anunţ de vânzare ~ όχι; cum de nu? de ce nu? d έκανε ~ και
πώληση, η subst. vânzare d γίνεται μεγάλη ~ e και τι // ~ είσαι; cum te simţi? ce mai
vânzare mare, merge bine faci? d ~ πάει; cum merge? cum stau
πωλ-ητής, o, -ήτρια, η subst. vânzător(-oare) lucrurile? d θα έρθεις; πως! ai să vii? ba bine
πωλ-ώ, -ησα, -ήθηκα ν.ί. a vinde d -είται de că nu, cum să nu? d ~ απο'δώ cum de ai venit
vânzare aici? d -να σου πώ; cum să-ţi explic?
Pp
Ρ, ρ 1. a şaptesprezecea literă a alfabetului gre- ţiunii din 3. linie în relief, nervură 4. crestătură,
cesc numită po (greaca veche ρω), corespunză- adâncitură (liniară) 5. şănţuleţ, canal de scur-
toare lui R, r din alfabetul latinesc. în termi- gere, jghiab, uluc, rigolă 6. dungă, vărgătură,
nologia ştiinţifică internaţională este redată zbârcitură adâncă 7. fâşie, bandă 8. arhit. cane-
prin Rh, rh, atunci când se află la început de lură 9. tehn. ghint
cuvânt, şi prin rrh atunci când este redublată: ραβδωτ-ός, -ή, -ό adj. 1. făcut din vergele/nuiele
rhodium (de aceea simbolul Rh), catarrhacta 2. 2. vărgat, dungat, vârgat
cu un apex în dreapta sus: P', p' 100, al 100- ραβιόλια, τα subst. un fel de paste făinoase, ra-
lea 3. cu un apex în stânga jos: ,P, ,p 100.000, viogli
al 100.000-lea ράβω, έραψα, ράφτηκα, ραμμένος ν.ί. 1. a coa-
ραβαίσι, το subst. 1. petrecere mare, chef 2. se, a trage la maşină // ~ το στόμα a-şi lega
tărăboi, zgomot mare limba, a-şi impune tăcere // κόβει και ράβει ή
ραβανί şi ρεβανί, το subst. un fel de prăjitură γλώσσα της îi spune gura vrute şi nevrute //
ραβασάκι, το subst. scurtă scrisoare de dragoste κόβω και ~ a tăia şi a spânzura // ράβε ξύλωνε
ραβίνος, o subst. rabin δουλειά να μη σου λείπει coase, descoase,
ραβδί, το subst. 1. vargă, vergea, nuia, băţ, bâtă, numai să te afli în treabă 2. (d. haine) a lucra, a
baston, toiag // ~ της τύχης varga norocului 2. confecţiona // έραψα ένα φόρεμα mi-am făcut
dungă, striaţie o rochie 3. a fi croitorul (croitoreasa) cuiva //
ραβδιά, η subst. 1. lovitură sau bătaie cu vergi 2. εγώ τον ~ eu îi cos hainele, eu îi sunt croitorul
urmă (dungă) lăsată pe corp de o lovitură dată (croitoreasa) // ράβομαι σε κάποιον îmi cos
cu varga hainele la cineva
ραβδ-ίζω, -ισα v.t. l . a lovi cu varga, nuiaua/bă- ράγα, η subst. şină
ţul/bastonul 2. a scutura de fructe cu băţul sau ραγάδα, η subst. 1. crăpătură, plesnitură, fisură
parul // ~ τις ελιές a scutura măslinii 2. med. ragadă
ράβδισ-μα, -ματος, το subst. vezi ραβδισμός, o ραγδαί-ος, -α, -o I. adj. violent, impetuos, ve-
ραβδισμός, o subst. 1. lovitură cu vergi // τον hement, năvalnic, vijelios, nestăvilit, torenţial,
καταδίκασαν σε πενήντα -ούς l-au osândit la furtunos, furios // -a βροχή ploaie torenţială //
cincizeci de lovituri cu vergile 2. scuturarea -α χειροκροτήματα aplauze furtunoase II.
(de fructe a) pomului adv. (-a)
ράβδος, η subst. 1. vargă, vergea, bară, nuia, j oar- ραγή, η subst. crăpătură, plesnitură, fisură
dă, băţ, baghetă, bâtă, baston, toiag // μεταλλική ραγιαδισμός, o subst. servilism
~ bară/vergea de metal // στενόμακρος ~ joardă ραγιάς, o subst. 1. ist. raia (teritoriu nemusul-
// μαγική ~ baghetă magică // σιδηροδρομική ~
man al Imperiului Otoman) 2. rob 3. oropsit
şină // ποιμενική ~ toiag păstoresc, caţă, cârjă //
ραγ-ίζω, (ραίζω), -ισα, -ραγισμένος / ραϊσμένος
διχαλωτή ~ proţap // όπου δεν πίπτει λόγος
I. ν. ί. a crăpa, a fisura // -ισα τον καθρέφτη am
πέφτει ~ unde nu prieşte cuvântul, prieşte băţul
crăpat oglinda II. ν. i. a (se) crăpa, a plesni, a se
2. dungă, striaţie
fisura -ίζει ff καρδιά μου mi se frânge inima
ραβδούχος, o subst. (la grecii vechi) purtător de
nuia sau nuiele, ca atribut de judecător, arbitru; ράγισ-μα, -ματος, το subst. crăpătură, plesni-
(la romani) lictor tură, fisură
ράβδω-μα, -ματος, το subst. vezi ράβδωση ραγισματιά şi ραισματιά, η subst. vezi ράγισμα
ραβδώνω v.t. l . a cresta, a schijeli, a zgâria, a in- ράγκμπι, το subst. rugbi
ciza 2. a dunga, a vărga 3. a şănţui, a prevedea ραγού şi ραγκού, το subst. ragout, mâncare de
cu şănţuleţ / jgheab / rigolă; a ghintui carne şi legume
ράβδωση, η subst. 1. facerea unei ieşituri sau ραδιενέργεια, η subst. radioactivitate
scobituri în formă de vargă 2. rezultatul ac- ραδιενεργ-ός, -ό adj. radioactiv
ραδίκι - ρατσιστικός 485
ραδίκι, το subst. păpădie // σαλάτα από -α sa- ρακή, η şi ρακί, το subst. rachiu
lată de păpădie ράκος, το subst. 1. zdreanţă, treanţă 2. fig. om
ράδιο, το subst. 1. instalaţie / aparat de radio 2. demoralizat
radiodifuziune 3. chim. radiu ρακοσυλλέκτ-ης, o, -κτρια, η subst. strângă-
ραδιογραφία, η subst. 1. radiografie 2. radio- tor(-oare) de zdrenţe, zdrenţar, strângător şi
telegrafie negustor de haine vechi
ραδιογραφικ-ός, -ή, -ό adj. radiografie ράλι, το subst. raliu
ραδιογραφ-ώ, -έω, -ησα v.t. 1. aradiografia 2. a ραλίστας, o subst. şofer participant la raliu
radiotelegrafia ραμαζάνι, το subst. 1. ramadan, luna a noua a
ραδιογωνιόμετρο, το subst. radiogoniometru anului musulman 2. postul ţinut de credincioşii
ραδιοεντοπισμός, o subst. detectare cu radar musulmani
ραδιοθεραπεία, η subst. radioterapie ράμ-μα -ματος, το subst. 1. aţă (de cusut) 2.
ραδιοθεραπευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. radioterapeu- med. catgut
tic II. adv. (-ά) cu radioterapie ραμολί, το subst. (indecl.) şi ραμολιμέντο, το
ραδιοϊσότοπο, το subst. radioizotop om ramolit
ραδιοκασετόφωνο, το subst. radiocasetofon ράμπα, η subst. rampă (teatrală)
ραδιολογία, η subst. radiologie ραμφ-ίζω, -ισα v.t. l . a ciuguli 2. a lovi cu ciocul
ραδιολόγος, o subst. radiolog ράμφισ-μα, -ματος, το subst. ciuguleală
ραδιοπειρατής, o subst. deţinător ilegal al unei ράμφος, το 1. (la păsări) cioc, plisc, clonţ 2. (la
staţii de emisie radio obiecte) partea ascuţită, prelungită, vârf, capăt
ραδιοπομπός, o subst. radioemiţător d ~ της πέννας vârfiil peniţei 3. fig. faptul de a
ραδιοσκηνοθεσία, η subst. scenariu radiofonic fi hrăpăreţ d πεινασμένα ράμφη oameni
ραδιοσκοπία, η subst. radioscopie rapace
ραδιοσταθμός, o subst. staţie radiofonică, post ρανίδα, η subst. picătură d έως την τελευταία ~
de radio του αίματος până la ultima picătură de sânge
ραδιοτηλεγράφος, o subst. radiotelegraf ραντάρ, το subst. radar
ραδιοτηλεοπτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care ţine de ra- ραντεβού, το subst. randez-vous, întâlnire
dio şi televiziune 2. radiotelevizat ραντ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ραντισμένος v.t. l . a
ραδιοτηλεσκόπιο, το subst. radiotelescop stropi, a uda 2. a împroşca, a împrăştia
ραδιοτηλέγραφος, o subst. radiotelegraf, tele- ράντισ-μα, -ματος, το subst. 1. stropire, udare 2.
graf fără fir împroşcare, împrăştiere
ραδιουργία, η subst. uneltire, intrigă ραντιστήρι, το şi ραντιστήρας, o subst. 1. stro-
ραδιούργ-ος, -α, -o adj. care unelteşte, unelti- pitoare 2. pulverizator 3. sfeştoc, mâtăuz
tor(-toare), intrigant(-ă) ράντσο, το subst. ranch
ραδιουργ-ώ şi -έω, ησα v.t. a unelti, a se ocupa ραπανάκι, το subst. ridiche
de intrigi ραπ-ίζω, -ισα v.t. a pălmui, a lovi obrazul cuiva
ραδιοφόρ-ος, -ος, -o adj. radioactiv cu palma
ραδιοφωνία, η subst. 1. radiodifuziune 2. radio- ράπισ-μα, -ματος, το subst. 1. pălmuire 2. fig.
telefonie lovitură morală
ραδιοφωνικ-ός, -ή, -ό adj. radiofonic, de radio ραπόρτο, το subst. expunere, raport
ραδιόφωνο, το subst. aparat de recepţie radio- ραπτική, η subst. croitorie d υψηλή ~ marile
fonică, radio case de modă
ραθυμία, η subst. 1. lipsă de energie, extenuare ρασιοναλισμός, o subst. raţionalism
2. lene, lenevie, trândăvie, indolenţă 3. poftă ράσο, το subst. 1. rasă, sutană, anteriu l.fig. pre-
exagerată de mâncare a femeilor însărcinate oţie
ράθυμ-ος, -η, -o adj. 1. nepăsător(-oare), indo- ρασοφόρος, o subst. purtător de rasă, cleric
lentă) 2. leneş, trândav, indolent(-ă) ράσπα, η subst. tehn. raşpel
ραιβοποδιά, η subst. formatul picioarelor în X ράτσα, η subst. 1. rasă l. fig. om deştept, isteţ, di-
ραιγιόν, το subst. mătase artificială, vâscoză baci d λευκή ~ rasă albăV/ είναι σκυλί -ς este
ραίνω, έρανα v.t. 1. a împroşca 2. a împrăştia, a câine de rasă // είναι καλή ~ este (de) soi bun
presăra (flori etc.) d είναι ~ este deştept foc
ρακένδυτ-ος, -η, -o adj. îmbrăcat în zdrenţe, ρατσισμός, o subst. rasism
zdrenţâros(-oasă) ρατσ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. rasist(-ă)
ρακέτα, η subst. rachetă (de tenis) ρατσιστικ-ός, -ή, -ό adj. rasist(-ă)
486 ραφείο - ρε'λιασμα
ρέ-μα, -ματος, το subst. puhoi, şuvoi, torent // ρετιρέ, το subst. apartament izolat/la ultimul etaj
τον πήρε το ~ 1-a înghiţit puhoiul (fig. a urmat al unui bloc
mulţimea) ρετούς, το subst. retuş
ρεμάλι, το subst. secătură, om de nimic ρετουσάρ-ω, -ισα, ρετουσαρισμένος v.t. a retuşa
ρεματιά, η subst. matcă / albie (de apă curgătoa- ρετουσάρισ-μα, -ματος, το subst. retuşare
re) ρετρό adj. invar, retro
ρεμβ-άζω, -ασα v.i. a visa cu ochii deschişi ρετσέτα, η subst. reţetă
ρεμβασμός, o subst. visare, reverie ρετσίνα, η subst. reţină, vin conservat cu răşină
ρεμούλα, η subst. furt din avutul public; prădare, ρετσίνι, το subst. răşină (de pin)
jefuire ρετσινιά, η subst. defăimare, ponegrire, calom-
ρεμπελιό, το subst. 1. rebeliune, răscoală, niere d του κόλλησα μια ~ l-am ponegrit
răzvrătire, revoltă 2. viaţă desfrânată/inactivă ρετσινόλαδο, το subst. unt / ulei de ricin
ρέμπελ-ος, -η, -o adj. 1. rebel(-ă), răsculat(-ă) 2. ρεύ-μα, -ματος, το subst. 1. curgere, curs d ακο-
leneş(-ă), trândav(-ă) λουθεί το ~ του ποταμού urmează cursul flu-
ρεμπεσκ-ές, o subst. 1. leneş, trândav 2. netreb- viului 2. curent (şi flg.) 3. albie, matcă (de apă
nic, lichea, ticălos curgătoare) d θαλασσινό ~ curent marin d ~
ρεμπέτ-ης, o şi -ισσα, η subst. nume dat repre- αέρας curent de aer d ηλεκτρικό ~ curent
zentanţilor unei categorii suburbane din socie- electric d ιδεολογικό ~ curent ideologic d
tatea greacă până la jumătatea sec. al XX-lea πολιτικό ~ curent politic
ρεμπέτικο, το subst. cântec compus şi interpretat ρευματαγωγός, o subst. elt. conductor (electric)
de un ρεμπέτης ρευματικ-ός, -ή, -ό I. adj. reumatic(-ă), reuma-
ρεμπέτικ-ος, -η, -o adj. care se referă la/se po- tismală) d ~ πόνος durere (de natură) reuma-
triveşte cu un ρεμπέτης tică II. o -ος subst. reumatic, bolnav de reu-
ρεμποόμπλικα, η subst. vezi ρεπούμπλικα matism
ρενάρ, το subst. haină din blană de vulpe ρευματισμοί, οι subst. reumatism
ρέντα, η subst. şansă la jocul de noroc ρευματοδότης, o subst. electr, doză electrică
ρεντιγκότα, η subst. redingotă ρευματολήπτης, o subst. electr, ştecher, fişă
ρεντίκολο, το subst. om ridicol / care se face de ρεύ-ομαι, -τηκα v.d. a râgâi
ruşine ρεύση, η subst. 1. curgere 2. scurgere
ρευστό, το subst. 1. fluid 2. lichid 3.fin. bani li-
ρεοστάτης, o şi ροοστάτης, o subst. reostat
chizi / numerar
ρεπάνι, το subst. ridiche
ρευστοποίηση, η subst. 1. lichefiere 2. fin. lichi-
ρεπερτόριο, το subst. repertoriu (teatral)
dare
ρεπό, το subst. zi de odihnă
ρεπορτάζ, το subst. reportaj ρευστοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα şi ρευστοποιημένος
ρεπόρτερ, o, η reporter(-ă) v.t. l . a lichefia 2. fin. a lichida d ~ όλη την
ρεπούμπλικα, η subst. pălărie bărbătească (de κινητή κι ακίνητη περιουσία a transforma în
fetru) bani întreaga avere mobilă şi imobilă
ρευστ-ός, -ή, -ό adj. 1. fluid(-ă) 2. lichid(-ă) (şi
ρεπουμπλικαν-ός, -ή, -ό adj. republican(-ă) (cu fig.) d -ό χρήμα bani lichizi/numerar 3. insta-
referire exclusivă la partidul republican din bil(-ă), nestatornic(-ă) d -ή κατάσταση situaţie
S.U.A.) instabilă
ρεπροντιζιόν, η subst. reproducere (după o lu- ρευστότητα, η subst. 1. fluiditate, caracter fluid
crare de artă) 2. lichiditate, caracterul lichid 3. instabilitate,
ρέπω v.i. a avea înclinaţie spre ceva, a-i place (cu fluctuaţie d μεγάλη ~ εργατικών χεριών mare
sens de obicei negativ) d ρέπει στο πιοτό îi fluctuaţie a mâinii de lucru
place băutura ρεφάρ-ω, -ισα v.t. a recupera totul (la un joc de
ρεσάλτο, το subst. mar. asalt (de la navă la navă) noroc)
ρεσεψιόν, η subst. recepţie (serviciu într-un ho- ρεφενέ adj.invar, care rezultă din contribuţie co-
tel) mună, punând mână de la mână
ρεσιτάλ, το subst. recital ρεφενές, o subst. contribuţie (la cheltuielile unei
ρέστα, τα subst. restul (la plată) d ζητά και τα petreceri / mese în comun), rezultatul acţiunii
~ mai are şi pretenţii de a pune mână de la mână
ρεστωράντ, το subst. restaurant ρεφορμίσμός, o subst. reformism
ρετάλι, το subst. rest dintr-un sul de stofă, sold ρεφορμ-ιστής, o şi -ίστρια, η subst. reformist(-ă)
488 ρεφορμιστικός - ρίζωμα
ρεφορμιστικ-ός, -ή, -ό adj. reformist(-ă) se poate spune, care se poate da în vileag II.
ρεφρέν, το subst. refren adv. (-a) (în mod) net, categoric, formal, fară
ρέψιμο, το subst. râgâit, râgâială înconjur, pe şleau, ritos
ρέω, έρευσα v.i. 1. (d. un lichid) a curge, a se ρήτρα, η subst. clauză, stipulaţie d ποινική ~
scurge 2. (d. vorbire) a fi cursiv 3. (d. bani / ciauză penală
bunuri) a exista / a fi consumat din abundenţă, ρηχά, τα subst. parte neadâncă a'mării
a abunda ρηχ-ός, -ή, -ό adj. 1. (d. ape) puţin adânc, de
ρήγ-ας, o, -ισσα, η subst. 1. rege, regină 2. (la mică adâncime, cu nivel scăzut 2. fig. (d. oa-
cărţile de joc) popă, rigă meni) superficial, lipsit de profunzime
ρήγ-μα, -ματος, το subst. 1. crăpătură, plesni- ρίγα, η subst. 1. riglă 2. dungă (mai ales pe o
tură, fisură 2. spărtură, breşă, ruptură d ~ στη ţesătură)
γη crăpătură în pământ, în sol d ~ στο μέτωπο ριγάνη, η subst. maghiran d κολοκύθια με την
breşă în front ~ fleacuri, palavre
ρή-μα -ματος, το subst. 1. cuvânt, vorbă 2. ριγέ adj. invar, cu dungi, raiat
lingv. verb ρίγος, το subst. 1. frison d έχω -η am frisoane 2.
ρήμαγ-μα, το subst. vezi ρήμασμα fior d ένοιωσα ένα ~ στην ψυχή am simţit un
ρημάδι, το subst. 1. ruină 2. (lucru în) paragină fior în suflet
ρημαδιό, το subst. cocioabă ριγ-ώ, -στα ν.ί. 1. a avea frisoane 2. a-1 trece fi-
ρημ-άζω, -αξα, ρημαγμένος I, ν.ί. l . a ruina, a orii, a se înfiora
distruge 2. a pustii, a devasta, a prăda II. v.i. 1. ριγωτ-ός, -ή, -ό adj. 1. înfiorat 2. cu frisoane
a se ruina, a se distruge 2. a fi pustiit, a rămâne ρίζα, η subst. 1. rădăcină 2. partea de jos, baza,
pustiu, a fi devastat d ρήμαξε το σπιτικό μου poalele d έπιασε -ες s-a prins (şi fig.) d ~ του
mi-a devastat casa δοντιού/της τρίχας rădăcina dintelui, părului
ρήμασ-μα, -ματος, το subst. 1. ruinare, dis- d ~ του βουνού poalele muntelui d ~ του τοί-
trugere 2. pustiire, devastare, prădare χου baza zidului 3. origine, cauză d το κακό
ρηματικ-ός, -ή, -ό adj. verbal: a) prin viu grai b) πρέπει να κτυπηθεί στη ~ του răul trebuie
lingv. care aparţine verbului curmat din rădăcină 4. mat. radical // τετραγω-
ρήνα, η subst. icht. calcan νική ~ rădăcina pătrată 5. lingv. parte a cuvân-
ρήξη, η subst. 1. crăpare, plesnire, fisurare, cră- tului purtătoare a sensului general d ~ της
pătură, fisură 2. rupere, frângere 3. ruptură, λέξης rădăcina cuvântului
fractură, spargere d ήρθαμε σε ~ suntem certaţi ριζά, τα subst. poalele muntelui
4. med. spargerea unui vas sanguin d έγινε ~ ριζικό, το subst. ursită, soartă, destin // τ'όχει ~
στην τράπεζα s-a făcut o spargere la bancă
ρηξιγεν-ής, -ής, -ές adj. geol. rocă de tipul μου να υποφέρω mi-a fost ursit să sufăr
Breccia ριζικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. care se referă la rădă-
cină 2. radical; fundamental, esenţial 3.
ρηξικέλευθ-ος, -η, -o adj. 1. (om) cu iniţiativă 2.
hotărâtor, determinant, decisiv d -ή αντίθεση
iniţiator(-oare), inovator(-oare)
obiecţie radicală d -ή λύση soluţie radicală d -
ρήση, η subst. 1. vorbă, cuvânt 2. sentinţă, cuge-
ά μέτρα măsuri radicale // -ή θερα- πεία trata-
tare
ment radical II. adv. (-ά)
ρητίνη, η subst. răşină (naturală / sintetică)
ριζιμ-ιός, -ιά, -ιό adj. neclintit
ρητό, το subst. maximă, aforism, sentinţă, cuge-
ριζοτικό, το subst. cântec de pahar din Creta
tare, vorbă înţeleaptă
ριζοβολ-ώ şi ριζοβολ-άω, -ησα ν.ί. (şi fig.) a
ρητορεία, η subst. 1. oratorie 2. elocvenţă, elo-
prinde rădăcini, a se înrădăcina, a se încuiba, a
cinţă 3. emfază
pătrunde adânc
ρητορ-εύω, -ευσα v.i. a vorbi în public, a ţine un
ριζοβούνι, το subst. poalele muntelui
discurs, a rosti o cuvântare
ριζοσπάστης, o subst. radical, partizan al radi-
ρητορική, η subst. retorică
calismului
ρητορικ-ός, -ή, -ό I. adj. retoric: emfatic, afec-
ριζοσπαστικ-ός, -ή, -ό adj. radical(-ă)
tat, bombastic, preţios, declamator, pompos d
ριζοσπαστικότητα, η subst. radicalism, calitatea
-ό στυλ stil retoric II. adv. (-a)
de radical
ρήτορας, o subst. 1. retor 2. orator
ρητ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. net 2. categoric, hotărât, ρίζω-μα, -ματος, το subst. 1. faptul de a fi prins
decis; tranşant; expres d -ή άρνηση refuz net d rădăcini 2. totalitatea rădăcinile unei plante 3.
-ή μέρα zi fixă, fixată d -ή δικάσιμος 3. care rizom
ριζώνω - ροζάριο 489
ριζ-ώνω, -ωσα, ριζωμένος a prinde rădăcini, pas. ρίχνομαι (şi cu sensul) a face declaraţii de
(fig.) a se stabili într-un loc dragoste d μου ρίχτηκε mi-a făcut declaraţii
ριλάξ, το subst. invar, relaxare, odihnă de dragoste
ρίμα, η subst. 1.rimă2. perechi de versuri rimate ριχτ-ός, -ή, -ό adj. (d. o haină) comod(-ă), larg(-ă)
ριμαδόρος, o subst. versificator ρίψη, η subst. 1. aruncare, aruncătură 2. οι ρί-
ριγκ, το subst. ring (de box) ψεις probele sportive de aruncare
ριμέικ, το subst. invar, remake, variantă nouă a ριψοκίνδυν-εύω, -εψα I. v.t. a primejdui, apune
unui film cinematografic vechi« în primejdie, a periclita, a expune pericolului
ρίνισ-μα, -ματος, το subst. pilitură de metal II. v.i. a se expune (pericolului), a risca
ρινίτιδα, η subst. med. rinită ριψοκίνδυν-ος, -η, -o 1. îndrăzneţ, cutezător 2.
ρινόκερος, o subst. 1. rinocer 2. inorog riscant
ρινοπλαστική, η subst. med. rinoplastie po, το subst. invar, litera ro
ρινορραγία, η subst. med. rinoragie, epistaxis ροβίθι, το subst. vezi ρεβίθι
ρινοσκόπηση, η subst. med. rinoscopie ροβολ-ώ şi ροβολ-άω, -ησα a coborî muntele în
ρινοφωνία, η subst. vorbire pe nas, fornăit, fon- fugă, a veni la vale
făială, farnâit, ftmâială, nazalizare, med. rhino- ρόγα, η subst. simbrie
lalie ρόγχος, o subst. hârâit, hârâială, horcăit, med.
ριντό, το subst. cortină ral, ronchus
ριξιά, η subst. 1. aruncare, azvârlire, proiectare ρόδα, η subst. roată (a unui vehicul)
2. tragere (cu arma), împuşcare, foc (de armă) ρόδακας, o subst. 1. rozetă, arhit. fereastră cir-
ρίξιμο, το subst. 1. aruncătură, azvârlitură 2. îm- culară la catedralele gotice, rozetă
puşcătură, foc (de armă) 3. doborâre 4. pierde- ροδακινιά, η subst. piersic
rea sarcinii, avort ροδάκινο, το subst. piersică
ριπή, η subst. 1. aruncare, azvârlire, proiectare, ροδαλ-ός, -ή, -ό adj. 1. roz, trandafiriu 2. rumen
aruncătură, azvârlitură d εν ~ οφθαλμού într-o ροδάνι, το subst. vârtelniţă, depănătoare d η
clipă 2. tragere (cu arma) 3. rafală, rafală de γλώσσα του πάει ~ îi merge limba ca morişca
vânt ροδέλα, η subst. 1. tehn. filieră 2. rondelă
ριπίδιο, το subst. evantai ροδέλαιο, το subst. ulei de trandafir
ριπλέι, το subst. invar, replay, reluare (a unei ροδ-ής, -ιά, -ί adj. rozaliu
secvenţe de imagini TV etc.) ρόδι, ρόιδι, το subst. rodie
ρισκάρ-ω, -ισα v.i. a risca ροδιά / ριδιά, η subst. rodiu, rodier
ρίσκο, το subst. 1. risc, pericol 2. acţiune riscată ροδ-ίζω, -ισα, ροδισμένος I. v.t. a colora în tran-
ριφιφί, το invar, spargere, furt dafiriu sau în roz, a face trandafiriu sau roz, a
ρίχνω, έριξα, ρίχτηκα, ριγμένος I. tranz. 1. a rumeni II. v.i. a se colora în trandafiriu sau în
arunca, a azvârli, a proiecta d ~ την μπάλλα a roz, a se rumeni d -ίζει η αυγή se întrevăd
arunca mingea d ~ πλοίο στην θάλασσα a zorile
lansa o navă d ~ κάποιον στο δρόμο a arunca ρόδιν-ος, -η, -o adj. 1. de trandafir, de roză 2.
pe drumuri pe cineva d ~ στάχτη στα μάτια trandafiriu, roz d όλα τα βλέπει -α vede totul
κάποιου a arunca praf în ochi cuiva d ~ μια în roz
ματιά a arunca o privire d ~ έναν λόγο a arun- ρόδο, το subst. trandafir, roză
ca o vorbă d τα ~ όλα επάνω σε κάποίον a ροδοδάφνη, η subst. bot. leandru, oleandru
arunca tot în spinarea cuiva d ~ φως στην υπό- ροδόδεντρο, το subst. bot. rododendron
θεση a arunca lumină asupra problemei / lucru- ροδοζάχαρη, η subst. dulceaţă de trandafiri
rilor d ~ πέτρα πίσω μου nu mai revin la locul ροδοκοκκιν-ίζω, -ισα v.i. a se înroşi foarte tare
de unde am plecat la trecut d το ~ έξω a uita de ροδοκόκκιν-ος, -η, -o adj. foarte roşu
necazuri, a se deda plăcerilor d ~ τα χαρτιά a ροδόνερο, το subst. apă de trandafiri
da în cărţi d το ~ στην μελέτη / στο πιοτό mă ροδοπέταλο, το subst. petală de trandafir
dedau studiului/băuturii 2. a doborî, a trânti, a ροδόσταμα / ροδόσταμο, το subst. apă de tran-
răsturna d ~ κάποιον κάτω a pune pe cineva dafiri
jos d ~ την κυβέρνηση a răsturna guvernul 3. ροδώνας, o subst. grădină cu trandafiri
culin. a pune d ~ αλάτι στο φαγητό a pune ροζ adj. invar, roz, trandafiriu
sare în mâncare 4. a avorta d ~ το παιδί a ροζακί/ραζακί, το subst. razachie, varietate de
avorta copilul / fătul II. v.i. a trage (cu arma), a struguri
împuşca d ~ με το πιστόλι trag cu pistolul III. ροζάριο, το subst. bis. rozar
490 ροζέτα - ρους
ρουσικά, τα subst. rusa, limba rusă ρυθμιστέρας, o subst. 1 tehn. regulator 2. selec-
ρούσικ-ος, -η, -ο adj. vezi ρωσιρκ-ός, -ή, -ό tor 3. reostat
ρούσ-ος, -α, -ο adj. blond, roşcat ρυθμιστής, o subst. 1. lider de opinie 2. reglor 3.
ρουσόφιλ-ος, -η, -ο adj. rusofil, filorus tehn. regulator
ρουστίκ adj. invar, rustic ρυθμιστικ-ός, -ή, -ό (eu rol) de reglare, de regu-
ρουσφέτι, το subst. mită larizare, regulator
ρουσφετολογία, η subst. mituire, luare de mită ρυθμός, o subst. 1. ritm, cadenţă 2. stil 3. arhit.
ρουτίνα, η subst. rutină ordin d καρδιακός ~ ritm cardiac // έχει το
ρουτινιέρικ-ος, -η, -o adj. plicticos(-oasă), plic- αίσθημα του -ού are simţul ritmului d ιαμ-
tisitor(-oare), rutinier(-ă) βικός ~ ritm iambic // δωρικός ~ ordinul doric
ρούφηγ-μα, -ματος, το sorbire, sorbitură d γοτθικός ~ stilul gotic
ρουφηξιά, η 1. sorbire d με μια ~ dintr-o sorbire ρύμη, η subst. avânt // εν τη ~ του λόγου dacă tot
veni vorba
2. sorbitură, duşcă
ρυμοτομία, η subst. trasare de străzi, sistemati-
ρουφήχτρα, η subst. vârtej (în mare)
zare
ρουφιανιά, η subst. 1. codoşlâc 2. delaţiune 3,
ρυμοτομ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ρυμοτομημένος ν. a
josnicie
trasa străzi, a sistematiza
ρουφιάν-ος, o şi -α, η adj. 1. codoş(-oaşe) 2. de- ρυμούλκηση, η subst. remorcare
lator(-oare) 3. om josnic ρυμουλκό, το 1. remorcher 2. vehicul motor
ρουφ-ώ şi -άω, -ηξα, -ηχτηκα, ρουφηγμένος 1. ρυμουλκ-ώ, -ισα, -ήθηκα, ρυμουλκμένος v.t. a
a sorbi 2. a absorbi, a înghiţi, a suge, a epuiza remorca
3. a trage în piept, a inspira, a inhala d ~ τον ρυπ-αίνω, -ανα, -ανθηκα I. v.t. 1. a murdări, a
καφέ sorb cafeaua d την ρουφά με τα μάτια ο mânji, a spurca 2. a polua II. v.i. 1. a se murdă-
soarbe din ochi // ~ τα λόγια κάποιου a sorbi ri, a se mânji, a se spurca 2. a se polua
cuvintele cuiva d o σπόγγος -ηξε το νερό ρύπανση, η subst. 1. murdărie, mânjire, spurcare
buretele a sorbit apa d ~ τόν αέρα / τόν καπνό 2. poluare
sorb aerul / fumul d ~ ταμπάκο a priza d ~ την ρυπαντικ-ός, -ή, -ό adj. 1. murdăritor, mânjitor,
μότη/την μύξα a smiorcăi spurcător 2. poluant
ρουχισμός, o subst. îmbrăcăminte ρυπαρογράφη-μα, -ματος, το subst. scriere / li-
ρούχο, το subst. haină // μ'έβγαλε έξω από τα teratură obscenă
-α μου m-a scos din sărite d έχω τα -α μου a ρυπαρ-ός, -ή, -ό 1. murdar, jegos, mânjit, spur-
avea menstruaţie cat 2. obscen
ρόφη-μα, -ματος, το subst. băutură (caldă) nealco- ρυπαρότητα, η subst. jegoşenie
olică ρύπος, o subst. murdărie, jeg, substanţă poluantă
ροφός, o subst. iht. sorbire ρύση, η subst. 1. curgere, scurgere 2. vărsare 3.
ροχαλητό, το subst. sforăit, sforăială flziol. ejaculare
ροχαλ-ίζω, -ισα v.i. a sforăi ρυτίδα, η subst. zbârcitură, încreţitură, rid, cută
ροχάλισ-μα, το subst. sforăială (pe faţă)
ρυάκι, το subst. pârâiaş, şiroi d το αίμα τρέχει ρυτιδωμέν-ος, -η, -o adj. zbârcit(-ă)
-α sângele curge şiroaie ρυτόδωση, το subst. antic, rhytos
ρύγχος, το subst. 1. bot (la animale) 2. (la obiec- ρώγα, η subst. 1. sfârc, mamelon 2. bob (de stru-
te) vârf gure)
ρύζι, το subst. orez d βράσε ~ am fâcut-o de oaie ρωγμή, η subst. crăpătură, plesnitură, fisură, des-
ρυζόγαλο, το subst. orez cu lapte picătură, sfâşietură
ρυζοκαλλιέργεια, η subst. cultură de orez ρωμαίικο, το subst. statul grec modern
ρυθμ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ρυθμισμένος 1. a regla, ρωμαίικ-ος, -η, -o (neo)grecesc, grec modern //
a aranja, a potrivi, a ajusta 2. a rezolva, a so- το -o φιλότιμο amorul propriu grecesc
luţiona d ~ μιαν πόθεση a rezolva o chestiune ρωμαϊκ-ός, -η, -o adj. 1. roman 2. bis. catolic
ρυθμική, η subst. ritmică ρωμαιοκαθολικ-ός, -ή, -ό adj. romano-catolic
ρυθμικ-ός, -ή, -ό I. adj.ritmic,ritmat,cadenţat d Ρωμαίος, o subst. roman, locuitor al Romei, lo-
-ες κινήσεις mişcări ritmice d -ή γυμναστική cuitor al Imperiului Roman
gimnastică ritmică II. adv. (-a) ρωμαΐστής, o subst. specialist în dreptul roman,
ρύθμιση, η subst. 1. reglare, potrivire, ajustare 2. romanist
rezolvare, soluţionare 3. ritmare ρωμαΐστί adv. în limba romanilor, latineşte
492 ρωμαλέος - ρωτώ
ρωμαλέ-ος, -α, -ο adj. puternic, tare, viguros, Ρωμιός, o şi -ά, η subst. grec(-oaică)
robust, plin de vitalitate ρωμιοσύνη, η subst. elenismul contemporan
ρωμαλεότητα, o subst. putere, tărie, vigurozi-
ρωσικ-ός, -ή, -ό adj. rusesc(-ească)
tate, robusteţe, vitalitate
ρωμανικ-ός, -ή, -ό adj. romanic d -ή γλώσσα ρωτακισμός, o adj. rotacism
limbă romanică ρώτημα, το subst. întrebare
ρωμανικ-ός, -ή, -ό adj. (artă) romanică d ~ ρυθ- ρωτ-ώ şi ρωτ-άω, -ησα, -ήθηκα 1. v.i. a întreba
μός stil romanic d σε τι διαβάζεις te întreb: ce citeşti? d τόν
ρωμανιστής, o subst. specialist în limbile roma-
-ησα πότε θα φύγει l-am întrebat când va
nice, romanist
ρώμη, η subst. putere, tărie, forţă, vigoare, robus- pleca 2. v.r. a se întreba d ~ τι κάνει άραγε
teţe mă întreb: oare ce face?
Σ σς
Σ, σ, ς (sigma) 1. a optsprezecea fiteră a alfabetu- σαδ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. sadic(-ă)
lui grecesc 2. num. card. şi ord. Σ', σ' (cu un σαδιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. sadic(-ă) II. adv. (-ά)
apex în dreapta sus) două sute şi al două sute- σαδομαζοχισμός, o subst. sadomasochism
lea, a două suta; ,Σ, ,σ (cu un apex în stânga σάζι, το subst. muz. un fel de cobză
jos) = 200.000 şi al două sute miilea, a două σαθρ-ός, -ή, -ό I. adj. putred(-ă), şubred(-ă) d -ό
sute mia οικοδόμημα construcţie şubredă d -ό επιχεί-
σαβάνα, η subst. savană ρημα argument şubred, care nu stă în picioare
σάβανο, το subst. giulgiu, linţoliu II. adv. (-ώς) fără soliditate, slab, fără temei
σαβάνω-μα, -ματος, το subst. înfăşurare în / solid
acoperire cu giulgiu (a mortului) σαθρότητα, η subst. 1. şubrezenie, fragilitate,
σαβαν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σαβανωμένος v.t. a slăbiciune l.fig. decădere morală
înfăşură (un mort) în giulgiu σαιξπηρικ-ός, -ή, -ό adj. shakespearian(-ă), al,
σαβαρέν, το subst. culin. invar, savarină a, ai, ale lui Shakespeare
σαββατιαν-ός, -ή, -ό I. adj. de sâmbătă II. adv. σαίνι, το subst. zool. 1. şoim 2. fig. om deştept,
(-a) în timpul zilei de sâmbătă; în fiecare (fam.) as d είναι ~ στα μαθηματικά e as la
sâmbătă matematică
σαββατιάτικ-ος, -η, -o adj. pop. de sâmbătă σαίτα, η subst. 1. săgeată 2. suveică 3. şarpe
Σάββατο, το subst. 1. sâmbătă d το μήνα που σαϊτιά, η subst. săgetătură, lovitură de săgeată
δεν έχει ~ la Paştele cailor 2. relig. Sabat 3. σάκα, η subst. ghiozdan
Μεγάλο ~ Sâmbăta Mare σακάκι, το subst. sacou, haină, veston
σαββατόβραδο, το subst. sâmbătă seară σακαράκα, η subst. (d. un automobil) rablă, ve-
σαββατοκύριακο, το subst. sfârşit de săptămâ- chitură, hârb
nă, week-end σακατ-εύω, -εψα, -εύτηκα, σακατεμένος ν.ί. 1.
σαβούρα, η subst. (şi fig.) balast, lest a schilodi, a mutila 2. a nenoroci
σαβουρ-ώνω, -ωσα (pop.) I. v.t. a pune balast, σακάτ-ης, -ισσα, -ικο adj. schilod(-oadă), muti-
a lesta, a încărca o navă, un balon etc. II. v.i. lară)
fig. a se ghiftui, a se îndopa, a mânca peste σακατιλίκι, το subst. pop. 1. infirmitate 2.
măsură (fam.) punct slab
σαγανάκι, το I. subst. 1. tigaie mică cu două σακί, το subst. sac d ένα ~ ρύζι un sac de orez d
toarte 2. vârtej II. loc. adv. culin. la capac γουρούνι στο ~ mâţă în sac
σαγή, η subst. harnaşament, ham σακίδιο, το subst. raniţă, rucsac
σαγήνε-μα, -ματος, το subst. încântare σακοράφα, η subst. ac pentru cusut saci / saltele
σαγηνευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. fermecător(-oare), etc.
încântător(-oare) II. adv. (-ά) în mod fermecă- σάκος, o subst. 1. sac d ταχυδρομικός ~ sac
tor / încântător poştal 2. rochie dreaptă / sac 3. bis. sacos
σαγην-εύω, -εψα şi -ευσα, -εύτηκα, σαγηνε(υ)- σακούλα, η subst. 1. pungă de plastic (cu mâner)
μένος v.t. a vrăji, a fermeca, a încânta 2. pungă (sub ochi)
σαγήνη, η subst. (fam.) farmec, vrajă, încântare σακουλ-ιάζω, -ιασα, σακουλιασμένος v.i. a-i
σαγκουίνι, το subst. sanguină (sort de portocale ieşi genunchii (îmbrăcăminte) d το παν-
cu miez roşiatic) τελόνι -ει στα γόνατα pantalonilor le ies
σάγ-μα, -ματος, το subst. şa fără scară genunchii
σαγόνι, το subst. 1. falcă 2. bărbie σάκχαρο, το subst. chim. zaharuri
σαγονιά, η subst. 1. lovitură în falcă / bărbie 2. σάλα, η subst. 1. sală 2. salon
lovitură dată cu falca/bărbia σαλαγ-ώ şi σαλαγ-άω, -ησα ν.ί. a mâna o α
σαγρέ, το subst. grund σαλαμάνδρα, η subst, zool. salamandră
σαδισμός, o subst. (şi fig) sadism σαλάμι, το subst. salam
494 σαλαμούρα - σαντάλι
σαλαμούρα, η subst. saramură σάλτσα, η subst. culin. sos d fig. οι -ες ceea ce
σαλάτα, η subst. 1. salată // τα έκανες ~ ai în- adaugă fiecare la poveste / relatare
curcat lucrurile 2. salată verde σαλτσιέρα, η subst. sosieră
σαλατιέρα, η subst. salatieră σαμαράς şi σαμαρτζής, o subst. samaragiu
σαλατικό, το subst. legumă din care se poate σαμάρι, το subst. samar
face salată σαμάρω-μα, -ματος, το subst. punere a samaru-
σαλάχι, το subst. vezi σελάχι lui pe spatele calului / catârului etc.
σαλβάρι, το subst. şalvar σαμαρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σαμαρωμένος v.t. a
σάλε-μα, -ματος, το subst. 1. mişcare, clintire, pune samarul pe animal
clătinare 2. fig. tulburare a minţii, sminteală, σαματ-άς, o subst. tărăboi d κάνω -ά a face
ţicneală tărăboi
σαλέπι, το subst. salep σάματι(ς) conj. nu cumva, ca şi cum, ca şi când,
σαλ-εύω, -εψα, σαλεμένος v.t. şi i. l . a (se) miş- parcă
ca, a (se) clinti, a (se) clătina l.fig. a se sminti, σαμιαμίδι, το subst. 1. şopârlă l.fig. om mic de
a-şi pierde puterea de judecată // -εψε το statură
μυαλό του a înnebunit σαμοβάρι, το subst. samovar
σάλι, το subst. şal, eşarfă σαμουράι, το subst. invar, samurai
σάλιαγκας, o subst. zool. vezi σαλιγκάρι σάμπα, η subst. sambă
σαλιάρα, η subst. bavetă, bărbiţă σαμπάνια, η subst. şampanie
σαλιάρ-ης, -α, -ικο adj. bălos(-oasă) σαμπό, το subst. invar, sabot
σαλιαρ-ίζω, -ισα v.i. 1. a bate câmpii l.fig. a face σαμποτάζ, το subst. invar, sabotaj
curte cu stângăcie σαμποτάρισ-μα, -ματος, το subst. sabotare
σαλιαρίσματα, τα subst. pl. fig. curte prostească σαμποτάρ-ω, -ισα, -ίστηκα v.t. a sabota
σαλιγκάρι, το subst. zool. melc σαμποτέρ, o subst. invar, sabotor
σαλίγκαρος, o subst. 1 .zool. melc l.fig. pistă cu σαμπουάν, το subst. invar, şampon
serpentine pentru şcoala de şoferi σαμπρέλα, η subst. cameră (de anvelopă, minge
σάλιο, το subst. scuipat; salivă etc.)
σαλι-ώνω, -ιωσα v.t. a scuipa σάμπως adv. parcă d ~ να τον ξέρω parcă îl cu-
σαλόνι, το subst. 1. salon pentru reuniuni, expo- nosc
ziţii etc. 2. τα -α saloanele (mondene), casele σαν şi σα I. adv. 1. ca, cum, aşa cum, precum, ca
mari d άνθρωπος των -ών om de lume şi cum d θα περάσει ~ το κύμα va trece ca va-
σάλος, o subst. 1. mar. furtună pe mare 2, tumult, lul d πολέμησε ~ παλικάρι s-a luptat ca un vi-
zarvă, tărăboi, agitaţie d πολιτικός ~ agitaţie teaz d ~ να ήταν παλιοί φίλοι ca şi cum ar fi
politică fost prieteni vechi 2. s-ar zice că d ~ να μας
σαλπάρισ-μα, -ματος, το subst. mar. manevră καροϊδεόει s-ar zice că îşi bate joc II. conj. 1.
de plecare din port (a unei nave etc.) când, pe când, îndată ce, din moment ce, de
σαλπ-άρω, -αρα şi -αρισα v.i. (d. nave) a ridica vreme ce d ~ ξημερώσει când se va lumina de
ancora, a pleca din port ziuă d ~ έρθει βλέπουμε îndată ce va veni vom
σάλπιγγα, η subst. 1. trompetă, trâmbiţă, goarnă vedea 2. dacă, în caz că, presupunând că d ~
2. anat. trompă d ευσταχιανή ~ trompa lui θέλεις, πήγαινε κι εσύ μαζί τους dacă vrei,
Eustache d οι -ες της μήτρας trompele uterine du-te cu ei
σαλπιγγίτιδα, η subst. med. anexită σανατόριο, το subst. sanatoriu
σαλπιγκτής, o subst. trompetist, gornist σανδάλι şi σαντάλι, το subst. sandală
σαλπ-ίζω, -ισα I. v.i. a suna din trompetă / cu σανίδα, η subst. scândură d ~ σιδερώματος
goarna II. v.t. fig. a trâmbiţa scândură de călcat
σάλπισ-μα, -ματος, το subst. sunet de trompetă σανιδέν-ιος, -ιά, -io adj. din scânduri, făcut din
/ goarnă scânduri
σαλτάρισ-μα, -ματος, το subst. salt, săritură σανίδι, το 1. scândură 2. scenă ridicată într-o
σαλτ-άρω, -αρα şi -άρισα, σαλταρισμένος v.i. sală de teatru
1. a sări, a merge făcând salturi 2. a înnebuni d σανίδω-μα, -ματος, το subst. pardosire cu scân-
part. ca adj. σαλταρισμένος sărit de pe fix duri
σαλτιμπάγκος, o subst. saltimbanc σανό, το şi σανός, o subst. fân
σάλτο, το subst. săritură, salt d ~ μορτάλε salt σανσκριτικά, τα subst. pl. limba sanscrită
mortal σαντάλι, το subst. vezi σανδάλι
σαντζάκι - σαστίζω 495
σεβντ-άς, ο subst. necaz în dragoste σέλας, το subst. lumină, auroră d βόρειο ~ au-
σέβ-ομαι, -άστηκα v.d. a respecta ceva d ~ τις roră boreală
εντολές a respecta poruncile σελάχι, το subst. 1. iht. calcan 2. centură mili-
σεβρό, το subst. invar, şevro tară, centirom
σεζλόγκ, το subst. invar, şezlong σελέμ-ης, o (pl. -ηδες) subst. persoană care tră-
σεζόν, η subst. sezon d τουριστική ~ sezon turis- ieşte pe seama altuia, parazit(-ă)
tic σελήνη, η subst. lună d στο φως της -ς la lumina
σειέμαι ν. vezi σείω lunii d νέα ~ lună nouă
σέικερ, το subst. invar, shaker, vas pentru prepa- σεληνι-άζομαι, -άστηκα, σεληνιασμένος v.r. a
rarea de cafe-frape sau de cocteiluri avea o criză de epilepsie
σειρά, η subst. 1. rând, şir // περιμένω στη ~ aş- σεληνιακ-ός, -ή, -ό adj. selenar(-ă), de lună, a
tept la rând d o καθένας με τη ~ του fiecare la lunii
rândul lui d είναι η ~ μου este rândul meu d σεληνιασμός, o subst. med. epilepsie
μακρά ~ αυτοκινήτων un lung şir de maşini σεληνόφωτο, το subst. lumina lunii
2. ordine d σε αλφαβητική ~ în ordine alfa- σελίδα, η subst. (şi flg.) pagină d οι ωραιότερες
betică 3. serie d η ~ λαχείου seria biletului de -ες του βιβλίου, paginile cele mai frumoase
loterie d ~ ατυχημάτων o serie de accidente 4. ale cărţii
tură d ~ υπηρεσίας tură de serviciu σελιδοδείκτης şi σελιδοδείχτης, o subst. semn
σειρήνα, η subst. 1. mitol. sirenă l.flg. femeie de carte
seducătoare, şerpoaică 3. aparat emiţător de σελιδοποίηση, η subst. poligr. punere în pagină,
sunete, sirenă d ηχητικό σήμα -ς semnal sonor paginaţie
de sirenă σελιδοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, σελιδοποιημένος
Σείριος, o subst. astr. Sirius v.t. a pune în pagină
σειροθέτηση, η subst. clasificarea pe serii, aşeza- σελίνι, το subst. shilling, şiling
re pe serii, seriaţie σέλινο, το subst. bot. ţelină
σεισάχθεια, η subst. ist. iertarea de datorii a ce- σελοτέιπ, το subst. invar, scotch, bandă adezivă
tăţenilor (în Atena antică) σελοφάν, το subst. invar, celofan
σεισμικ-ός, -ή, -ό adj. seismic(-ă) d -ή περιοχή σελφ σέρβις, το subst. autoservire
regiune seismică σελ-ώνω, -ωσα, σελωμένος v.t. a înşeua, a pune
σεισμικότητα, η subst. seismicitate şaua pe cal
σεισμογεν-ής, -ής, -ές adj. de seism, de cutremur σεμινάριο, το subst. 1. seminar 2. seminar catolic
σεισμογράφος, o subst. seismograf σεμν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. decent(-ă) 2. pudic(-ă) 3.
σεισμολογία, η subst. seismologie modest(-ă), cuviincios(-oasă) II. adv. (-ά)
σεισμολόγ-ος, -o, -η subst. seismolog(-ă) σεμνότητα, η subst. 1. decenţă 2. pudoare 3. mo-
σεισμοπαθ-ής, -o, -η subst. sinistrat(-ă) de cu- destie, bună cuviinţă
tremur σεμνοτυφία, η subst. falsă pudoare
σεισμόπληκτ-ος, -η, -o I. adj. (d. regiune, con- σεμνότυφ-ος, -η, -o adj. de o falsă pudoare
strucţii etc.) lovit(-ă) / distrus(-ă) de cutremur σέμπρος, o subst. asociat în cultivarea pământu-
II. subst. sinistrat(-ă) lui
σεισμός, o subst. seism, cutremur de pământ σενάρι-ο, το subst. şi flg. scenariu d -α περί
σείστρο, το subst. muz. sistru εκλογών scenarii despre alegeri
σείχ-ης, o (pl. -ηδες) subst. şeic, căpetenie arabă σεναριογράφ-ος, -o, -η subst. autor(-oare) de
σείω şi σειώ, έσεισα, σείστηκα I. v.t. a cutremu- scenarii
ra, a scutura, a zgâlţâi, a zdruncina, a clătina, a σενιάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, σενιαρισμένος v.t. l . a
zgudui II. v.r. σείομαι, σειέμαι a se cutremura, înfrumuseţa, a împodobi 2. a pune în ordine, a
a se zgudui, a se zdruncina d σειέμαι και λυ- aranja cu grijă, a rândui cu toate dichisurile 3.
γιέμαι a merge ţanţoş d σεινάμενη κουνάμενη mar. a repara o navă
(femeie) mândră σέντερ φορ, o subst. sport invar, centru înaintaş
σεκλέτι şi σικλέτι, το subst. necaz, supărare σεντέφι, το subst. vezi σιντέφι
σεκόντο, το subst. muz. vocea a doua σεντόνι, το subst. cearşaf
σέκος adj. invar, d έπεσε ~ s-a uscat σεντούκι, το subst. ladă, cufăr
σεκρετέρ, το subst. invar, secretaire (piesă de σεντ(ς), το subst. cent, subdiviziunea dolarului
mobilă) σεξ, το subst. invar, sex, act sexual
σέλα, η subst. şa (de cal, bicicletă etc.) σεξαπίλ, το subst. invar, sex-appeal
498 σέξι - σημάδι
σέξι adj. invar, sexy σεσημασμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. răufăcă-
σεξισμός, ο subst. sexism, discriminare sexuală tori etc.) cunoscut(-ă) de poliţie
σεξιστής, o subst. persoană cu prejudecăţi sexu- σέσκ(ου)λο, το subst. bot. sfeclă (albă)
ale σεσουάρ, το subst. invar, foen, aparat pentru us-
σεξολογία, η subst. sexologie carea părului
σεξολόγ-ος, -o, -η subst. sexolog(-ă) σέσουλα, η subst. lopăţică (într-un magazin de
σεξουαλικ-ός, -ή, -ό adj. sexual(-ă) alimente) d με τη ~ cu duiumul
σεξουαλικότητα, η subst. sexualitate σέτι, το subst. invar, set
σέπαλο, το subst. bot. sepală σέτερ, το subst. invar, setter, câine de vânătoare
σεπτεμβριαν-ός, -ή, -ό adj. de septembrie şi de pază
Σεπτέμβριος, o subst. septembrie, (pop.) răpci- σεφ, o subst. invar. 1. bucătar şef 2. maître d'ho-
une tel
σεπτ-ός, -ή, -ό adj. venerabil(-ă), respectabil(-ă) σεφέρι, το subst. milit. ist. corp expediţionar de
σέρ, o subst. sir, titlu dat nobililor în Anglia armată (la turci)
σέρα, η subst. seră σεφτ-ές, o subst. saftea // κάνω -έ a face safteaua
σεράι, το subst. vezi σαράι σεχταρισμός, o subst. pol. sectarism, izolaţio-
σεραφείμ, το subst. invar, relig. serafim nism
σερβιέτα, η subst. bandaj igienic σεχταριστής, o subst. pol. izolaţionist
σερβικ-ός, -ή, -ό şi σέρβικ-ος, -η, -ο adj. sâr- σεχταριστικ-ός, -ή, -ό subst. pol. izolaţionist(-ă)
besc(-ească) d o -ός λαός poporul sârb d -η σηκός, o subst. arhit. cella, partea principală a
λαϊκή μουσική muzică populară sârbească templului antic
σερβίρισ-μα, -ματος, το subst. servire la masă σήκω-μα, -ματος, το subst. ridicare d ~ φορτίου
σερβ-ίρω, -ιρα şi -ίρισα, -ιρίστηκα, σερβιρι- ridicarea încărcăturii d ~ των ώμων ridicare
σμένος v.t. a servi din umeri
σέρβις, το subst. invar, sport (la volei, tenis etc.) σηκωμός, o subst. răscoală
serviciu σηκ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σηκωμένος v.t. 1. a ri-
σερβιτόρ-ος, o, -α, η subst. ospătar(-iţă), chel- dica, a scula, a înălţa d ~ τους ώμους a ridica
ner(-iţă) din umeri // ~ τον τοίχο a ridica un zid d ~ τη
σερβίτσιο, το subst. serviciu de masă φωνή/τον τόνο a ridica vocea/tonul // ~ χρή-
σεργιάνι, το subst. vezi ortografiat greşit în loc ματα από την τράπεζα a ridica bani de la
de σεριάνι bancă dflg. ~ κεφάλι a se revolta d ~ στο πόδι
σερενάτα, η subst. muz. serenadă a ridica în picioare, a aţâţa 2. flg. a suporta d
σερέτ-ης, o, -ισσα, η subst. (fam.) persoană su- δεν -ώνει αστεία nu suportă glumele d δικτα-
cită τορίες δεν -ώνει o λαός poporul nu suportă
σεριάνι, το subst. plimbare, promenadă dictatura 3. a admite, a permite d αυτό το φαί
σεριαν-ίζω, -ισα v.i. a se plimba -ώνει κρασί mâncarea asta merge cu vin 4. d
σερίφ-ης, o (pl. -ηδες) subst. şerif σήκω-σήκω, κάτσε-κάτσε a fi foarte docil(-ă)
σερμαγιά şi σιρμαγιά, η subst. capitalul iniţial la σηκωτ-ός, -ή, -ό adj. 1. sprijinit(-ă) de alţii 2.
pornirea unei întreprinderi dus(-ă) cu forţa/pe sus d τον έβγαλαν έξω -ό
σερμπέτι, το subst. şerbet l-au scos afară pe sus
σερνικ-ός, -ή, -ό adj. masculin(-ă) σή-μα, -ματος, το subst. 1. semnal, semn d ~
σέρνω, έσυρα, σύρθηκα, συρμένος I. v.t. a trage, κινδύνου semnal de alarmă d του έκανε ~ να
a târî, a duce după sine, a conduce un dans de φύγει i-a făcut semn să plece 2. marcă d ~
grup d το άλογο σέρνει το αμάξι calul trage κατατεθέν marcă înregistrată 3. insignă d ~
căruţa d ~ το χορό conduc dansul/hora d ~ των αστυνομικών insignă de poliţist
κάποιον από τη μύτη a duce pe cineva de nas σημάδε-μάΓ-ματος, το subst. 1. marcare, însem-
d σύρε! du-te! II. v.r. σέρνομαι a se târî, a mer- nare 2. ochire d ~ με όπλο ochire cu arma
ge cu greu d σέρνεται στα γόνατα se târăşte în σημαδ-εύω, -εψα, -εύτηκα, σημαδεμένος ν.ί. 1.
genunchi a însemna, a marca (şiflg.) a nota, a repera 2. a
σερπαντίνα, η subst. serpentină ochi (cu arma) 3. a face cuiva o rană / cicatrice,
σερπετό, το subst. reptilă a lăsa un semn / urmă / cicatrice
σέρτικ-ος, -η şi -ια, -o adj. forte, tare d -o σημάδι, το subst. şi flg. 1. semn d είναι καλό ~
καπνό tutun tare este un semn bun 2. ţintă, obiectiv // πετυ-
σέρφιγκ, το subst. invar, sport, surfing χαίνω το ~ a nimeri ţinta
σημαδιακός - σιβυλλικός 499
σιγά adv. încet, lent, fără grabă // μιλώ ~ a vorbi σιδερ-ωτής, o, -ώτρια, η subst. meseriaş(-ă)
încet // — încet-încet, treptat, puţin câte pu- care calcă haine
ţin σιδηροβιομηχανία, η subst. industria prelucrării
σιγαλιά, η subst. linişte, calm fierului (siderurgie)
σιγανοπαπαδιά, η subst. mironosiţă σιδηροδέσμι-ος, -α, -o adj. pus(-ă) în lanţuri; în-
σιγαν-ός, -ή, -ό adj. silenţios(-oasă) cătuşară), înlănţuit(-ă)
σιγαστήρας, o subst. amortizor de zgomot σιδηροδρομικ-ός, -ή, -ό I. adj. de cale ferată, fe-
σιγή, η subst. linişte, tăcere d τηρώ ~ a păstra li- roviar(-ă) d -ή συγκοινωνία trafic feroviar d
nişte -ό δίκτυο reţea de cale ferată d -ή γραμμή
σιγίλιο, το subst. sigiliu, ştampilă; bulă, act ofi- linie de cale ferată II. subst. d -ός σταθμός
cial bisericesc cu sigiliu gară d σιδηροδρομικός, o funcţionar feroviar
σιγκούνι, το subst. un fel de suman/şiac/zeghe III. adv. (-ώς) cu trenul, pe calea ferată
σίγμα, το subst. invar, sigma, (Σ, σ) a optspreze- σιδηρόδρομος, o subst. 1. cale ferată 2. tren d
cea literă a alfabetului grecesc αιωρητός/επί σύρματος ~ funicular 3. stinghie
σιγμοειδ-ής, -ής, -ές adj. sigmoid(-ă), de forma pentru perdea 4. cuvânt / denumire lungă d
literei sigma σιδηρόδρομοι οι (şi cu sensul) căile ferate
σιγο- element de compunere cu sensurile „încet", σιδηροπυρίτης, o subst. pirită, sulfură naturală
„lent", „fără zgomot" de fier
σιγοβρ-άζω, -ασα v.t. a fierbe la foc mic d ~ στο σίδηρος, o subst. chim. fier
ζουμί μου a fierbe în suc propriu σιδηροτροχιά, η subst. şină de cale ferată
σιγοντάρ-ω, -ισα v.t. 1. muz. a acompania, a fi σιδηρούν παραπέτασμα, το adj. + subst. pol.
vocea a doua 2. a seconda cortina de fier
σιγόντο, το subst. muz. vezi σεκόντο σιδηρουργείο, το subst. fierărie
σιγουρ-εύω, -εψα, -εύτηκα I. v.t. a asigura, a σιδηρουργία, η subst. siderurgie
pune ceva în siguranţă II. v.r. -ευομαι a se σιδηρουργός, o subst. fierar
asigura d πρέπει να -ευτείς να μην έχεις σιδηρούχ-ος, -ος şi -α, -o adj. feros(-oasă), feru-
καποια δυσκολία trebuie să te asiguri că nu ginos(-oasă)
vei avea nici o dificultate σιδηρωρυχείο, το subst. mină de fier
σιγουριά, η subst. siguranţă d για ~ pentru sigu- σιελογόν-ος, -α, -o adj. salivar(-ă) d -οι αδένες
ranţă glande salivare
σίγουρ-ος, -η, -o I. adj. sigur(-ă), cert(-ă), neîn- σιελόρροια, η subst. salivaţie / secreţie salivară
doielnic(-ă) d στα -α oricum II. adv. (-a) si- abundentă
gur, desigur σίελος, o subst. salivă
σιγ-ώ, -ησα v.i. a tăcea d -ησαν τα κανόνια tu- σιιτισμός, o subst. relig. şiism
nurile au tăcut σικ adj. invar, şic, elegant(-ă)
σιδεράδικο, το subst. fierărie σίκαλη, η subst. bot. secară
σιδερ-άς, (pl. -άδες), o subst. fierar σικέ adj. invar. (d. jocuri etc.) care are rezultatul
σιδερέν-ιος, -ια, -io adj. 1. de fier 2. tare, sănă- dinainte stabilit
tos(-oasă) 3. d σιδερένιος! sănătate! σιλανσιέ, το subst. invar. tehn. silans
σιδεριά, η subst. grilaj, balustradă σιλό, το subst. siloz
σιδερικά, τα subst. pl. unelte / obiecte / bare de σιλουέτα, η subst. 1. siluetă 2. fig. persoană
fier sveltă
σιδερικό, το subst. armă αίλουρος, o subst. iht. somn
σίδερο, το subst. 1. fier, obiecte de fier 2. fier de σιλφίδα, η subst. mit. (şi fig.) silfidă
călcat rufe sau de ondulat părul 3. pl. σίδερα, σιμά adv. aproape
τα (şi cu sensul) închisoare d είναι για τα -α σιμιγδαλέν-ιος, -ια, -io adj. fâcut(-ă) din griş
este nebun de legat σιμιγδάλι, το subst. griş
σιδεροπρίονο, το subst. fierăstrău de tăiat fier σιμ-ός, -ή, -ό adj. cârn(-ă), turtit(-ă)
σιδέρω-μα, -ματος, το subst. călcat (de rufe) σιμούν, o subst. invar, simun, vânt din deşert
σιδερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σιδερωμένος v.t. a σιμωνία, η subst. 1. simonie, hirotonisire cu bac-
călca (rufe etc.) şiş 2. vânzarea sfântului har
σιδερώστρα, η subst. masă de călcat σιμ-ώνω, -ωσα v.t. şi i. a (se) apropia
σιδερωτήριο, το subst. atelier pentru călcat haine σινάπι, το subst. bot. muştar; sămânţă de muştar
σινάφι - σκάλισμα 501
scormonire, scotocire 3. sculptare, gravare 4. σκαπτικ-ός, -ή, -ό adj. (d. unelte) de săpat, de
gravură excavat
σκαλιστήρι, το subst. săpăligă σκάρα, η subst. vezi σχάρα
σκαλιστ-ός, -ή, -ό adj. sculptat(-ă), gravat(-ă) σκαραβαίος, o subst. scarabeu
σκαλοπάτι, το subst. treaptă d τα -α της σκά- σκαρί, το subst. invar. 1. schelet de navă 2 .flg.
λας treptele scării conformaţie a trupului d στα -ά în procesul
σκαλτσοόνι, το subst. culin. specie de prăjitură pregătirii; în curs de înfăptuire
σκαλ-ώνω, -ωσα, σκαλωμένος v.i. a se împiedi- σκαρίφη-μα, -ματος, το subst. schiţă, crochiu
ca, a întâlni o dificultate σκαρλατίνα, η subst. med. scarlatină
σκαλωσιά, η subst. schelă σκαρμός, o subst. mar. suport pentru vâsle
σκάμ-μα, -ματος, το subst. sport groapa cu nisip σκάρος, o subst. 1. păşunat de noapte 2. iht. spe-
σκαμνί, το subst. 1. scaun fără spătar, taburet 2. cie de peşte
(la tribunal) banca acuzaţilor d τον κάθισαν σκαρπέλο, το subst. daltă
στο ~ a fost pus pe banca acuzaţilor σκαρπίνι, το subst. pantof escarpin
σκαμπάζω v.t. (de obicei cu negaţie) a pricepe, a σκαρτ-εόω, -εψα I. ν.ί. l . a face ceva să devină
înţelege, a şti necorespunzător 2. a strica, a degrada, a defec-
σκαμπανεβάζω v.i. mar. a avea tangaj, a se ta, a rebuta II. v.i. 1. a deveni inutil, de ne între-
clătina buinţat 2. a fi cu defecte, de proastă calitate 3.
a deveni un netrebnic 4. a fi incomplet
σκαμπανέβασ-μα, -ματος, το subst. mar. tangaj
σκάρτ-ος, -η, -o adj. 1. inutil(-ă) 2. defect(-ă),
d τα -ματα suişuri şi coborâşuri
stricat(-ă), deteriorat(-ă) 3. rău (rea), netrebnic(-
σκαμπίλι, το subst. palmă (dată pe obraz) ă) 4. (d. o cantitate) incomplet(-ă) d γραμμάρια
σκαμπό, το subst. scaun de bucătărie, taburet -α grame incomplete
σκανδάλη, η subst. (la puşcă) trăgaci d τραβώ σκαρφάλω-μα, -ματος, το subst. escaladare, că-
τη ~ a apăsa pe trăgaci
σκανδαλ-ίζω şi σκανταλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ţărare, urcare
σκανδαλισμένος şi σκανταλισμένος v.t. a σκαρφαλ-ώνω, -ωσα, σκαρφαλωμένος I. v.i. a
scandaliza, a provoca indignare, a şoca se căţăra, a se sui pe un loc înalt II. v.i. a esca-
σχανδαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. scandalos(-oasă) lada
σκάνδαλ-ο, το subst. (şi fig.) scandal d αντικεί- σκαρφ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a unelti, a urzi ceva,
μενο -ου obiect de scandal d οικονομικό ~ a născoci
scandal financiar d δημιουργώ ~ a face scan- σκαρ-ώνω, -ωσα v.t. 1. mar. a pune în lucru pe
dal d πέτρα του -ου pricină de scandal şantier 2. a plănui, a inventa 3. a unelti, a urzi
σκανδαλοθηρία, η subst. faptul de a căuta scan- σκασιαρχείο, το subst. chiul, absenţă nemotivată
dal de la şcoală, de la serviciu etc.
σκανδαλοθηρικ-ός, -ή, -ό adj. (d. publicaţii σκασίλα, η subst. supărare, necaz mare
etc.) de scandal σκάσι-μο, -ματος, το subst. 1. crăpătură, plesni-
σκανδαλώδ-ης, -ης, -ες I. adj. scandalos(-oasă) tură, fisură, deschizătură 2. explozie
d -ης συμπεριφορά comportare scandaloasă II. σκασμ-ός, o subst. 1. asfixie, sufocare d πήγε
adv. -ώς από -ό a murit sufocat 2. interj. ~! tăcere!,
σκανδιναβικ-ός, -ή, -ό adj. scandinav(-ă) tăceţi!, taci!
σκανταλιά, η subst. zburdălnicie σκαστ-ός, -ή, -ό adj. 1. sonor(-ă), sunător(-oare)
σκανταλιάρ-ης, -α, -ικα adj. zburdalnic(-ă), d -ό φιλί un sărut cu zgomot d πέντε χιλιάδες
neastâmpărat(-ă), nebunatic(-ă) -ές cinci mii în numerar 2. plecat(-ă) pe furiş 3.
σκάντζα, η subst. mar. înlocuirea cartului τον πιάσανε -ό a fost prins
σαντζάρ-ω, -αρα şi -άρισα v.t. mar. a înlocui σκατό, το subst. (fam.) căcat, rahat
cartul σκατ-ώνω, -ωσα v.t. a murdări de rahat d τα ~ a
σκαντζόχοιρος, o subst. zool. arici o face de oaie
σκαπαν-έας, o (pl. -είς) subst. 1. milit. pionier 2. σκάφανδρο, το subst. 1. costum de scafandru 2.
persoană care desţeleneşte un ţinut virgin 3. costum de cosmonaut
flg. deschizător de drumuri, inovator σκάφη, η subst. copaie, albie, troacă
σκαπάνη, η subst. sapă σκάφος, το subst. navă
σκαπουλ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t şi i. a scăpa σκαφτιάς, o subst. săpător
(de pericol) σκάψι-μο, -ματος, το subst. 1. săpare 2. săpătură
σκάω - σκηνοθεσία 503
σκάω şi σκάζω, έσκασα, σκασμένος v.t. şi i. l . a σκεπτικό, το subst. 1. considerent, temei, raţiune
crăpa, a plesni, a (se) sparge // ~ το μπαλόνι a 2. argument
sparge balonul // το κρύο μου έσκασε τα σκέπτομαι v.d. vezi σκέφτομαι
χέρια frigul a făcut să-mi crape mâinile // το σκέρτσο, το subst. 1. mofturi, toane, fandoseli,
λάστιχο του αυτοκινήτου έσκασε a plesnit nazuri 2. graţie 3. muz. scherzo
cauciucul automobilului // ~ από τη ζέστη a σκερτσόζ-ος, -α, -ικο adj. 1. capricios(-oasă), mof-
crăpa de căldură 2. a exploda // η βόμβα έσ- turos(-oasă), năzuros(-oasă) 2. graţios(-oasă)
κασε πέφτοντας bomba a explodat în cădere 3. σκέτ-ος, -η, -o I. adj. 1. net(-ă), pur(-ă), neames-
a (se) supăra, a (se) enerva, a exaspera, a turba tecat(-ă), curat(-ă) // -ος καφές cafea pură // -o
de mânie // σωπάστε με σκάσατε tăceţi, m-aţi βούτυρο unt curat 2. simplu(-ă), neornamen-
exasperat // ~ από το κακό μου a turba de tat(-ă), autentic(-ă), fără adăugiri 3. deplin(-ă),
supărare 4. a izbucni // έσκασε στο κλάμα a iz- total(-ă) d -η αποτυχία eşec total II. adv. (-a)
bucnit în plâns 5. a apare // έσκασε o ήλιος a II του τα είπα νέτα -α i-am spus verde în faţă
apărut soarele 6. flg. II το έσκασε a şters-o 7. // σκετς, το subst. invar, sketch, mică piesă de
σκάσε taci!/gura! teatru
σκέβρω-μα, -ματος, το subst. încovoiere, îndoi- σκεύασ-μα, -ματος, το subst. farm. preparat
tură, strâmbare, gârbovire, curbare, cocoşare σκευοθήκη, η subst. bufet (mobilă în care se păs-
σκεβρ-ώνω, -ωσα, σκεβρωμένος I. v.t. a curba, a trează vesela)
îndoi, a strâmba, a încovoia II. v.i. a se îndoi, a σκεύ-ος, -ους, το subst. vas, obiect // μαγειρικά
se curba, a se strâmba, a se încovoia, a se de- -η vase de bucătărie // επιτραπέζια -η vase
forma, a se gârbovi, a se cocoşa folosite la masă (veselă) d ιερά -η obiecte de
σκελέα, η subst. indispensabili cult
σκέλεθρο, το subst. flg. schelet, trup scheletic σκευοφόρος, η subst. vagon de bagaje (la tren)
σκελετός, o subst. 1. (şi flg.) schelet, osatură 2. σκευοφυλάκιο, το subst. sacristie
schelet de rezistenţă al unei construcţii / ma- σκευωρία, η subst. uneltire, intrigă, maşinaţie
şini, nave etc. σκευωρός, o subst. uneltitor, intrigant, insinuant
σκελετωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. corp) σκεφτικ-ός, -ή, -ό adj. gânditor(-oare), adâncit(-ă)
scheletic(-ă), uscăţiv(-ă)
în/căzut(-ă) pe gânduri
σκέλια, τα subst. pl. picioare la om/animale
σκέφτομαι, σκέφτηκα I. v.d. a gândi, a raţiona, a
σκελίδα, η subst. căţel de usturoi
reflecta, a cugeta, a medita // ~ άρα υπάρχω
σκέλ-ος, -ους, το subst. 1. anat. picior 2. braţ,
gândesc deci exist // πρέπει να μάθεις να
parte, latură d τα -η διαβήτου braţele com-
σκεφτέσαι trebuie să te înveţi să gândeşti d ~
pasului
το μέλλον a se gândi la viitor II. v.t. 1. a avea
σκεπ-άζω, -ασα, -άστηκα, σκεπασμένος I. v.t. de gând 2. d το ~ mă mai gândesc
şi i. l . a acoperi, a înveli // το χιόνι -ασε την σκέψη, η subst. 1. gândire, cugetare, raţionament,
πεδιάδα zăpada a acoperit câmpia 2. a (se) as- judecată 2. reflecţie, meditaţie 3. minte, gând //
cunde, a tăinui, a masca, a (se) proteja d ~ ένα θέλει ~ e nevoie de minte 4. grijă, părere, opi-
σκάνδαλο a ascunde un scandal d ~ την nie, concepţie
αλήθεια a acoperi adevărul 3. a astupa II. v.r. σκην-ή, η subst. 1. cort // στήνω τη ~ a ridica cor-
σκεπαζομαι a se acoperi, a se înveli tul 2. scenă de teatru 3. parte dintr-un act al
σκεπάρνι, το subst. tehn. teslă unei piese de teatru 4. ceartă, schimb dur de cu-
σκέπασ-μα, -ματος, το subst. 1. acoperire, înve- vinte // δημιουργώ -ές a face scene
lire 2. cuvertură; învelitoare σκηνικό, το subst. decor, cadru, ambianţă d τα
σκεπαστ-ός, -ή, -ό adj. 1. acoperit(-ă), învelit(-ă) -ά decoruri (de teatru, film etc.)
2. adăpostit(-ă) σκηνικ-ός, -ή, -ό I. adj. scenic(-ă), care se referă
σκέπαστρο, το subst. 1. adăpost 2. milit. adăpost la scena de teatru II. adv. (-ά) din punct de ve-
antiaerian dere scenic
σκέπη, η subst. 1. protejare, protecţie 2. pielea σκηνίτ-ης, o, -ισσα, η subst. (d. nomazi etc.)
animalului sacrificat, carcasă corturar(-ă), care locuieşte în cort
σκεπή, η subst. 1. acoperiş 2. capotă (la automo- σκηνογραφία, η subst. scenografie
bile) σκηνογράφ-ος, -o, -η subst. scenograf(-ă)
σκεπτικισμός, o subst. filoz. scepticism σκηνοθεσία, η subst. 1. regie, punere în scenă // η
σκεπτικ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. sceptic(-ă) ~ του έργου regia piesei 2. montare (la cine-
504 σκηνοθέτης - σκληρότητα
ma), realizare 3. fig. punere la cale, înscenare, σκίνος, o şi σκίνο, το subst. bot. arbustul de
conducere din umbră a unei activităţi mastic
σκηνοθέτ-ης, o, -ης şi -ρια, η subst. regizor(-oa- σκινόχω-μα, -ματος, το subst. pământ format
re), realizator(-oare) din rădăcini putrezite ale arbustului de mastic
σκηνοθετ-ώ, -ησα, -ήθηκα, σκηνοθετημένος ν. t. σκίουρος, o subst. zool. veveriţă
1. a regiza, a pune în scenă; a face regia unui σκίρτη-μα, -ματος, το subst. tresărire, tresăltare,
film 2. fig. a pune la cale, a înscena // -ησαν zvâcnire
όλη αυτή την ιστορία au pus la cale toată σκιρτ-ώ şi σκιρτ-άω, -ησα v.i. a tresălta, a tre-
această poveste sări, a zvâcni
σκήνω-μα, -ματος, το subst. relig. relicvă, moaş- σκίσι-μο, -ματος, το şi σχίσιμο subst. rupere,
te ale unui sfânt spărtură, ruptură, despicătură, sfăşietură
σκήπτρο, το subst. 1. sceptru 2. fig. putere (asu- σκιστ-ός, -ή, -ό şi σχιστ-ός, -ή, -ό adj. rupt(-ă),
pra semenilor) sfăşiat(-ă), despicat(-ă), crăpat(-ă)
σκήτη, η subst. schit σκιτζ-ής (pl. -ήδες), o subst. meseriaş nepriceput
σκι, το subst. sport schi // θαλάσσιο ~ schi marin σκιτσάρισ-μα, -ματος, το subst. schiţare, creio-
// κάνω ~ a face schi, a schia nare, descriere în linii generale
σκιά, η subst. 1. umbră // μένω στη ~ a rămâne în σκιτσ-άρω, -αρα şi -άρισα, σκιτσαρισμένος ν.ί.
umbră // ~ αμφιβολίας umbră de îndoială 2. a schiţa, a desena, a face o schiţă
fig. prieten nedespărţit // έγινε η ~ του a deve- σκίτσο, το subst. schiţă, desen
nit umbra lui 3. fig. fantomă 4. fig. om foarte σκιτσογράφ-ος, -o, -η subst. autor(-oare) de
slab schiţe, desenator(-oare), caricaturist(-ă)
σκιαγράφη-μα, -ματος, το subst. 1. schiţă, de- σκιώδ-ης, -ης, -ες adj. fig. slab(-ă), debil(-ă) d
sen 2. descriere generală -ης κυβέρνηση guvern marionetă
σκιαγραφία, η subst. 1. schiţă 2. siluetă, repre- σκλαβιά, η subst. sclavaj, sclavie, robie
zentarea picturală a umbrei obiectelor σκλαβοπάζαρο, το subst. piaţă de sclavi
σκιαγραφ-ώ, -ησα, -ήθηκα, σκιαγραφημένος σκλάβ-ος, o, -α, η subst. (şi fig.) sclav(-ă);
v.t. l . a schiţa, a creiona, a desena 2. a descrie aservit(-ă), înrobit(-ă); rob, roabă
în linii generale σκλάβω-μα, -ματος, το subst. înrobire, subju-
σκιάδι, το subst. 1. pălărie ţărănească cu bor lat gare, aservire, supunere
2. pălărie de paie σκλαβ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σκλαβωμένος ν.ί.
σκι-άζω, -ασα, -άστηκα, σκιασμένος v.t. a um- 1. a face pe cineva sclav(-ă), a înrobi, a robi, a
bri, a face umbră subjuga, a supune l.fig. a captiva, a încânta, a
σκιάζω, έσκιαζα, σκιάχτηκα, σκιαγμένος ν.ί. a vrăji d η ευγένειά του μας -ωσε amabilitatea
speria, a înfricoşa, a înspăimânta sa ne-a captivat
σκιαμαχία, η subst. luptă cu himere σκλήθρα, η subst. aşchie, ţeapă
σκιαμαχώ v.i. a se lupta cu himere σκληραγώγηση şi σκληραγωγία, η subst. călire,
σκιάχτρο, το subst. 1. sperietoare de ciori 2. fig. oţelire
om slab şi urât σκληραγωγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, σκληραγωγημένος
σκιέρ, o subst. sport schior ν.ί. a căli, a oţeli
σκιερ-ός, -ή, -ό adj. 1. umbros(-oasă) 2. umbrit(-ă), σκληρ-αίνω, -υνα ν.ί. şi i. a (se) întări, a (se) face
aflat(-ă) la umbră // -ός τόπος loc umbrit mai dur(-ă)/mai rezistent(-ă)
σκίζα şi σχίζα, η subst. aşchie de lemn σκληρόκαρδ-ος, -η, -o adj. cu inima crudă, ne-
σκίζω şi σχίζω, έσκισα şi έσχισα, σκίστηκα şi milos(-oasă), inimă de piatră
σχίστηκα, σκισμένος şi σχισμένος I. ν.ί. 1. a σκληρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. tare d -ό κρέας carne
rupe, a sfâşia, a spinteca, a sparge, a crăpa d tare 2. dur(-ă), aspru(-ă) d τον κούρασε η -ή
έσκισε τα ρούχα του şi-a rupt hainele d μου ~ εργασία 1-a obosit munca dură 3. fig. nemi-
την καρδιά a sfâşia inima 2. a despica d ~ los(-oasă), brutal(-ă), inuman(-ă), rigid(-ă), ne-
ζύλα a despica lemne 3. (şi fig.) a spinteca d η înduplecată) Π. adv. (-ά) 1. cu duritate, în mod
βάρκα έσκιζε τα ήρεμα νερά barca spinteca aspru, fără milă, cu severitate // δοκιμάστηκε
apele liniştite d ~ τη σιωπή a rupe tăcerea // ~ στη ζωή a fost încercat cu duritate în viaţă 2.
τους σκίσαμε i-am zdrobit II. v.r. σκίζομαι a din greu d δουλεύω ~ a munci din greu
depune eforturi mari; a se face praf d σκίζεται σκληρότητα, η subst. duritate, asprime, severi-
για μας se face praf pentru noi tate, cruzime
σκληροτράχηλος - σκοτεινιάζω 505
σκληροτράχηλ-ος, -η, -ο adj. căpos(-oasă), în- rit(-ă), oportun(-ă) II. adv. (-a) în mod inten-
căpăţânară) ţionat
σκλήρυνση, η subst. 1. întărire, înăsprire 2 med. σκοπιμότητ-α, η subst. oportunitate d για εκλο-
induraţie γικές -ες pentru oportunităţi electorale
σκλήρωση, η subst. med. scleroză σκοποβολή, η subst. sport tir
σκνίπα, η subst. entom. 1. musculiţă 2. // είναι ~ σκοπός, o subst. 1. scop, ţel, intenţie d o κύριος
στη μεθύση este beat turtă ~ scopul principal d πετυχαίνω το -ό μου a-şi
σκοινάκι, το subst. 1. frânghie mică 2. jocul cu atinge scopul 2. sentinelă 3. muz. melodie d
coarda άλλαζε -ό a schimbat placa
σκοινέν-ιος, -ια, -o adj. de frânghie σκορ, το subst. invar, sport scor
σκοινί, το subst. sfoară, funie, frânghie d ~ σκορ-άρω, -αρα şi -άρισα ν.ί. a învinge la scor
κορδόνι se repetă aceleaşi lucruri neplăcute d σκορβούτο, το subst. med. scorbut
άνθρωπος του -οΰ και του παλουκιοΰ om σκορδαλιά, η subst. culin. scordolea, sos cu us-
netrebnic turoi
σκοίνος, ο subst. bot. specie de stuf σκορδίλα, η subst. miros de usturoi
σκόλη, η subst. vezi σχόλη σκόρδο, το subst. usturoi
σκολιαγ-ός, -ή, -ό adj. de sărbătoare d ακούω σκορδοκαΐλα, η subst. senzaţie de arsură de
τα -ά μου aud ce nu mi se cuvine usturoi la stomac // ~ μου puţin îmi pasă
σκολίωση, η subst. med. scolioză σκόρερ, o subst. invar, sport scorer, golgheter
σκολιωτικ-ός, -ή, -ό adj. med. suferind(-ă) de σκόρος, o subst. molie
scolioză σκοροφαγωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. ros(-oa-
σκολνάω v.t. şi v.i. vezi σχολάω să) de molii
σκονάκι, το subst. 1. farm. doza de pulbere din σκορπ-ίζω şi σκορπ-άω, -ισα, -ίστηκα, σκορ-
substanţa medicamentoasă 2. doză de narcotic πισμένος ν.ί. şi i. l . a (se) răspândi, a (se) îm-
prăştia, a (se) dispersa d ~ τα ρούχα μου a-şi
(drog)
împrăştia hainele d o αέρας -ισε τα φύλλα
σκόνη, η subst. praf, pulbere, pudră d τινάζω τη
aerul a împrăştiat frunzele // το πλήθος -ισε
~ a scutura praful d μεταβάλλω σε ~ a preface
mulţimea s-a dispersat 2. a risipi d -ισε όλη
în praf (pulbere) d χρυσή ~ pulbere de aur d
την περιουσία του şi-a risipit toată averea
ζάχαρη ~ zahăr pudră σκόρπ-ιος, -ια, -ιο I. adj. împrăştiat(-ă), disper-
σκόνισ-μα, -ματος, το subst. prăfuire sat(-ă), răspândit(-ă) d -ια λουλούδια flori
σκον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σκονισμένος ν.ί, apră- împrăştiate II, adv. (-a) în mod dispersat, ici şi
fui, a umple de praf d σκονισμένος δρόμος colo
drum plin de praf σκορπιός, o subst. 1. zool. scorpion, scorpie 2,
σκοντάφτω, σκόνταψα v.i. 1. a se poticni 2. a se astr. Σκόρπιος zodia Scorpionului
împiedica σκόρπισ-μα, -ματος, το subst. împrăştiere, dis-
σκόντο, το subst.com. rabat, scont, reducere persare, răspândire
σκόπελος, o subst. 1. stâncă marină 2, fig. pie- σκορποχέρ-ης, -α, -ικο adj. risipitor(-oare),
dică, greutate, dificultate mână-spartă,
σκόπευση, η subst. ochire, luare la ţintă σκορποχώρι, το subst. d έγιναν ~ s-au împrăş-
σκοπευτήριο, το subst. poligon de tir tiat peste tot
σκοπ-ευτής, o, -εύτρια, η subst. trăgător(-oare), σκορπώ ν.ί. şi v.i. vezi οκορπίζω
ochitor(-oare) d καλός ευτής bun trăgător d σκότα, η subst. mar. scotă, frânghie cu care se
ελεύθερος ευτής franctiror fixează colţul de jos al unei vele
σκοπευτικ-ός, -ή, -ό adj. de tir σκοτάδι, το subst. şi fig. întuneric, beznă d το ~
σκοπ-εύω -ευσα I. ν.ί. a ochi, a ţinti, a trage la της αμάθειας tenebrele ignoranţei
ţintă II. v.i. fig. a avea de gând, a intenţiona, a σκοταδισμός, o subst. obscurantism
se gândi la d ~ να φύγω am de gând să plec σκοταδιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. obscurantist(-ă),
σκοπιά, η subst. milit. 1. post de observaţie 2. adept(-ă) al (a) obscurantismului
post de pază, gheretă pentru santinelă 3. fig. σκοτεινιά, η subst. întuneric, întunecime, beznă
punct de vedere, unghi de vedere d διαφορε- σκοτειν-ιάζω, -ιασα, σκοτεινιασμένος I. ν.ί. şi
τική ~ punct de vedere diferit i. a (se) întuneca d -ιασε o ουρανός cerul s-a
σκόπιμ-ος, -η, -o I. adj. 1. intenţionat(-ă), deli- întunecat II. v. impers. -ινιάζει a se însera d
berară), premeditat(-ă) 2. indicat(-ă), nime- -ιασε κιόλας chiar s-a înserat
506 σκοτείνιασμα - σκυθρωπός
σκύλα, η subst. zool. 1. căţea 2.flg. femeie crudă, σμάρι, το subst. roi de albine
rea σμέουρο, το subst. bot. zmeură (fruct)
σκυλάδικο, το subst. local popular de noapte σμέρνα, η subst. iht. un fel de peşte
σκυλάκι, το subst. zool. căţel, căţeluş, σμήγ-μα, -ματος, το subst. med. smegmă
σκύλευση, η subst. 1. jaf, jefuire, spoliere, pradă σμηγματογόν-ος, -Ος, -o adj. med. smegmo-
2. prădare a morţilor gen(-ă)
σκυλ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκ-α v.t. 1. a jefui, σμηναγός, o subst. căpitan de aviaţie
a spolia 2. a prăda un mort σμήναρχος, o subst. comandor, colonel de avi-
σκυλί, το subst. zool. 1. câine 2. flg. om zelos, aţie
muncitor // είναι ~ στη δουλειά του munceşte σμηνίας, o subst. sergent de aviaţie
ca un cal // κακό ~ ψόφο δεν έχει soiul rău nu σμηνίτης, o subst. aviator soldat
piere σμήν-ος, -ους, το subst. 1. roi de albine; stoluri
σκυλ-ιάζω, -ιασα, συλιασμένος v.i. a se înfuria, de păsări etc. 2. escadrilă de avioane militare
a se mânia σμίγω, έσμιξα v.t. şi i. l . a (se) întâlni, a se regăsi
σκυλίσ-ιος, -ια, -io adj. câinesc(-ească), de câi- // βουνό με βουνό δε σμίγει, munte cu munte
ne d -ια υπομονή răbdare de câine d -ια ζωή nu se întâlneşte 2. a se uni, a veni în contact
viaţă de câine (mizerabilă) σμίκρυνση, η subst. micşorare, reducere, dimi-
σκυλοβρ-ίζω, -ισα v.t. a înjura urât / birjăreşte nuare
σκυλόδοντο, το subst. dinte canin σμικρ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα ν. t. a micşora, a re-
σκύλ-ος, o, -a, η subst. 1. câine, căţea d -ος που duce, a diminua
γαβγίζει δε δαγκώνει câinele care latră nu σμίλευση, η subst. cizelare, şlefuire
muşcă 2. rechin 3. σκύλα! (înjurătură) σμιλ-εύω, -εψα, -εύτηκα, σμιλευμένος v.t. a
σκυλόψαρο, το subst.zool. specie de rechin, câi- cizela, a scobi cu dalta
ne-de-mare σμίλη, η subst. 1. daltă 2. instrument chirurgical
σκύμνος, o subst. pui de animal sălbatic σμίξι-μο, -ματος, το subst. întâlnire, contact,
σκυρόδε-μα, -ματος, το subst. beton împreunare
σκυτάλη, η subst.sport ştafetă d παραδίνω τη ~ σμιχτ-ός, -ή, -ό adj. împreunat(-ă), reunit(-ă),.
a preda ştafeta unit(-ă) d -ά φρύδια sprâncene unite
σκυταλοδρομία, η subst. sport probă (întrecere) σμόκιν, το subst. smoching
de ştafetă σμπαράλια, τα subst. pl. fărâme, sfârâmături,
σκυφτ-ός, -ή, -ό I. adj. aplecat(-ă), înclinat(-ă), frânturi, bucăţi
încovoiat(-ă) II. adv. (-ά) σμπαραλ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, σμπαρα-
οκύψι-μο, -ματος, το subst. 1. aplecare, înclina- λιασμένος v.t. a rupe în bucăţi, a sfărâma, a
re l.flg. ascultare, supunere face fărâme
σκωληκοειδής απόφυση, η adj. + subst. anat. σμπάρο, το şi σμπάρος, το subst. foc de armă d
apendice intestinal μ'ένα ~ δύο τρυγόνια a prinde doi iepuri
σκωληκοειδίτιδα, η subst.med. apendicită dintr-un foc
σκώμ-μα, -ματος, το subst. batjocură, zeflemea, σμυρίδα, η subst. şmirghel
ironie, înţepătură σμύρνα, η subst. bot. arbore de smirnă
σκωπτικ-ός, -ή, -ό adj. batjocoritor(-oare), ze- σμυρναίικ-ος şi σμυρνιώτικ-ος, -η, -o adj. din /
flemitor(-oare) de Smirna
σκωρίαση, η subst. 1. ruginire 2. rugină, boală a σνακ μπαρ, το subst. invar, snack-bar
plantelor σνίτσελ, το subst. invar, culin. şniţel
σλαβικ-ός, -ή, -ό adj. slav(-ă) σνομπ adj. invar. snob(-oabă)
σλαβόφων-ος, -η, -o adj. slavofon(-ă) σνομπ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. a snoba
σλάιντ şi σλάιτς, το subst. invar, diapozitiv σνομπισμός, o subst. snobism
σλάλομ, το subst. invar, slalom σοβαρ-εύω, -εψα, -εύτηκα I. v.i. a deveni se-
σλιπ, το subst. invar, slip rios(-oasă), a fi serios(-oasă) II. v.r. -εύομαι a
σλίπιγκ μπαγκ, το subst. invar, sac de dormit se face / a se purta serios(-oasă) d -έψου să fii
σλόγκαν, το subst. invar, slogan serios(-oasă)
σμάλτο, το subst. smalţ, email d οδοντικό ~ σοβαρολογώ v.i. a vorbi serios, a nu glumi
smalţ dentar σοβαρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. serios(-oasă), grav(-ă),
σμαραγδέν-ιος, -ια, -io adj. de smarald sobru(-ă) d -ός άνθρωπος om serios d -ή αρ-
σμαράγδι, το subst. smarald ρώστια boală gravă (serioasă) d κάνω το -ό a
508 σοβαρότητα - σουβλιά
face pe seriosul // -ό ατύχημα accident grav 2. σόλο, το subst. muz. solo, fără acompaniament //
important(-ă), remarcabil(-ă) // -ή υπόθεση afa- ~ βιολί vioară solo d ~ φλάουτο flaut solo
cere importantă II. adv. -ά în mod serios σολόδερμα, το subst. talpă pentru pingele
σοβαρότητα, η subst. seriozitate σολοικισμός, o subst. solecism, greşeală de sin-
σοβαροφάνεια, η subst. aer de seriozitate taxă
σοβαροφαν-ής, -ής, -ές adj. care are un aer de σόλοικ-ος, -η, -o adj. incorect(-ă) sintactic
seriozitate, care se preface a fi serios(-oasă) σολομός, o subst. iht. somon
σοβ-άς, (pl. -άδες), o subst. tencuială σολομωνική, η subst. carte de vrăjitorie; carte de
σοβατζ-ής, o, (pl. -ήδες) subst. zidar magie; solomonie
σοβατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σοβατισμένος v.t. a σολφέζ, το subst. muz. invar, solfegiu
tencui σομιέ, το şi σομ-ιές, o, (pl. -ιέδες) subst. somi-
σοβάτισ-μα, -ματος, το subst. tencuire eră
σοβιέτ, το subst. pol. invar, soviet
σόμπα, η subst. sobă
σοβιετικ-ός, -ή, -ό adj. sovietic(-ă)
σομπρέρο, το subst. invar, sombrero, pălărie cu
σοβινισμός, o subst. şovinism
σοβιν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. şovin(-ă) boruri mari
σοβινιστικ-ός, -ή, -ό adj. şovin(-ă), şovinist(-ă) σόναρ, το subst. invar, sonar, detector sonic pen-
σοβώ v.i. a mocni tru obiecte subacvatice
σόγια, η subst. bot. soia σονάτα, η subst. muz. sonată
σογιέλαιο, το subst. ulei de soia σονέτο, το subst. sonet
σόδα, η subst. 1. sodă d καυστική ~ sodă caus- σόου, το subst. invar, show, spectacol de music-
tică 2. sifon, apă gazoasă hall
σοδειά, η subst. recoltă σοπράνο, η subst. muz. invar, soprană
σοδομισμός, o subst. sodomie σορόκος, o subst. siroco
σοδομιστής, o subst. sodomit, sodomist σορολόπ, το subst. invar, d το ρίχνω στο ~ mi-e
σόι, σογιού, το subst. 1. familie (bună) d είναι indiferent, nu mă interesează
από ~ este de familie bună d δεν είναι ~ nu e σορόπι, το subst. sirop
de soi 2. rude, rubedenii d τι ~ άνθρωπος σορός, o subst. 1. sicriu 2, cadavru
είναι; ce fel de om este? σορτς, το subst. invar, şort, pantaloni scurţi
σοκ, το subst. invar, şoc σοσιαλδημοκράτ-ης, o, -ισσα, η subst, pol. so-
σοκάκι, το subst. stradă îngustă, uliţă la periferia cial-democrat(-ă)
oraşului σοσιαλδημοκρατία, η subst. pol. social-demo-
σοκάρισ·μα, -ματος, το subst. şoc, tulburare ge- craţie
nerală şi bruscă a organismului σοσιαλδημοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. pol. social-de-
σοκ-άρω, -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, σοκαρισ- mocrat(-ă)
μένος I. v.t. a şoca, a impresiona neplăcut II. σοσιαλισμός, o subst. pol. socialism
v.r. σοκάρομαι (şi cu sensul) a avea un şoc, a σοσιαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. socialist(-ă)
se tulbura σοσόνι, το subst. şoşon
σόκιν adj. invar. (d. o anecdotă, film etc.) inde-
σοτάρισ-μα, -ματος, το subst. culin. gătit / pre-
centă), trivial(-ă)
parare la foc mare
σοκολάτα, η subst. ciocolată
σοτ-άρω -αρα şi -άρισα, -αρίστηκα, σοταρισ-
σοκολατέν-ιος, -ια, -io adj. 1. de ciocolată 2.
μένος v.t. a găti / a prepara la foc mare
ciocolatiu(-ie)
σοτέ adj. invar, culin. sote
σοκολατ-ής, -ιά, -ί adj. de culoarea ciocolatei,
ciocolatiu(-e), maro închis σου, το subst. invar, culin. chou â la creme
σολ, το subst. muz. nota sol σουβάς, o subst. vezi σοβάς
σόλα, η subst. talpa pantofului; pingea σουβενίρ, το subst. invar, suvenir, amintire
σολανίνη, η subst. solanină, substanţă toxică ex- σούβλα, η subst. proţap, frigare // αρνί της -ας
trasă din unele plante solanacee miel la frigare
σολ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, σολιασμένος v.t. a σουβλάκι, το subst. frigăruie
pingeli σουβλερ-ός, -ή, -ό adj. ascuţit(-ă), cu vârf, ţugu-
σόλιασ-μα, -ματος, το subst. pingelire, pingelit iat(-ă)
σολίστ, o, η subst. muz. solist(-ă) σουβλί, το subst. sulă
σολιψίσμός, o subst. filoz. solipsism σουβλιά, η subst. înţepătură, junghi, junghietură
σουβλίζω - σοφιστικός 509
σουβλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σουβλισμένος ν.ί. 1. a σουρντίνα, η subst. surdină, amortizor de zgo-
pune carne la frigare pe frigăruie 2. (d. o dure- mot la un instrument muzical
re) a săgeta σούρνω, έσουρα ν.ί. a tărî, a trage / / f l g . τα ~ σε
σούβλισ-μα, -ματος, το subst. punerea cărnii pe κάποιον a pune cuiva ceva în cârcă, a vorbi pe
frigăruie seama cuiva
σουγ-ιάς, o (pl.-ιάδες) subst. briceag σουρομαδ-ώ şi σουρομαδ-άω, -ησα, -ήθηκα,
σούδα, η subst. trecătoare maritimă σουρομαδημένος ν.ί. a părui
σονέ(ν)τ, το subst. invar, sortiment de piele pen- σούρουπο, το subst. amurg, înserare
tru haine σουρουπ-ώνει, -ωσε ν. impers. se înserează, a se
σούζα adv. 1. sluj 2. smirnă însera, a se face seară d όταν -ώσει pe înserat
σούζα, η subst. sprijinirea unei biciclete, motoci- σούρτα-φέρτα, το subst. du-te vino
clete etc. numai pe roata din spate σούρω-μα, -ματος, το subst. strecurare
σουηδικ-ός şi σουηδέζικ-ος, -η, -o adj. suedez(-ă) σουρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σουρωμένος ν.ί. şi i.
// -ό πρότυπο model suedez 1. a strecura d ~ τα μακαρόνια a strecura
σουίτα, η subst. 1. muz. suită 2. apartament mare macaroanele 2. a face cute 3. a se rida, a se zbâr-
şi luxos într-un hotel ci 4. a se micşora în greutate şi volum, a slăbi d
σουλατσαδόρος, o subst. plimbăreţ σουρωμένος (şi cu sensul) beat, (fam.) cher-
σουλατσάρ-ω, -ισα v.i. a se plimba chelit
σουλάτσο, το subst. plimbare, promenadă σουρωτήρι, το subst. strecurătoare
σουλούπι, το subst. fason, alură, înfăţişare σουσαμέν-ιος, -ια, -io adj. de susan
σουσάμι, το subst.bot. susan (sămânţă)
σουλούπω-μα, -ματος, το subst. 1. punere în or-
σουσαμιά, η subst.bot. susan (plantă)
dine, 2. finisare
σουσουράδα, η subst. 1. ornit. codobatură l.fig.
σουλουπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σουλουπωμένος
femeie uşoară la minte; gâscă
v.t. l . a pune în ordine 2. a finisa
σούσουρο, το subst. zarvă; tapaj d έγινε ~ s-a
σουλτάνα, η subst. soţie de sultan
făcut mare zarvă
σουλτανάτο, το subst. sultanat, stat condus de
σούστα, η subst. 1. arc, resort 2. şaretă 3. exten-
un sultan sor 4. capsă 5. dans popular săltat
σουλτανίνα, η subst. 1. sultanină, soi de viţă de σουτ interj, tăcere!
vie cultivat pentru stafide 2. stafidele blonde σουτ, το subst. invar, sport şut (la jocul de fotbal)
σουλτάνος, o subst. sultan σουτ-άρω, -αρα şi -άρισα ν.ί. sport a şuta
σούμα, η subst. sumă, rezultatul adunării σουτζουκάκια, τα subst. pl. culin. mâncare din
σουμάδα, η subst. băutură răcoritoare din mig- chiftele mici
dale σουτζούκι, το subst. 1. un fel de cârnat afumat 2.
σουμπρέτα, η subst. subretă, cameristă un fel de prăjitură cu nucă
σουξέ, το subst. invar, succes σουτιέν, το subst.invar. sutien
σούπα, η subst. culin. supă σουφραζέτα, η subst. sufragetă
σούπερμαν, o, σουπεργοόμαν, η subst. invar. σουφρ-ώνω, -ωσα, σουφρωμένος ν.ί. 1. a încreţi,
superman, superwomen a face riduri d ~ τα φρύδια a încreţi din sprân-
σούπερ μάρκετ şi σουπερμάρκετ, το subst. cene l.flg. a şterpeli d -ωσε μια τηλεόραση a
invar, supermarket, supermagazin şterpelit un televizor
σουπιά, η subst. 1. zool. sepie 2 .flg. om perfid σοφ-άς, o (pl. -άδες) subst. sofa, divan îngust cu
σουπιέρα, η subst. supieră un căpătâi mai ridicat
σουπίνο, το subst. gram. supin σοφέρ, o subst.invar. şofer
σούρα, η subst. 1. cută, pliu 2. flg. beţie σοφερίνα, η subst. şoferiţă
σουραύλι, το subst. fluier de cioban σοφία, η subst. înţelepciune
σουρβιά, η subst.bot. scoruş σοφ-ίζομαι, -ίστηκα ν.ί. a născoci / inventa ceva
σούρβο, το subst.bot. scoruşă pentru a-şi atinge scopul
σουρεαλισμός, o subst. suprarealism σόφισ-μα, -ματος, το subst. sofism
σουρεαλιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. suprarea- σοφιστεία, η subst. 1. sofism 2. sofisticărie
listă), adept(-ă) al (a) suprarealismului σοφιστής, o subst. filoz. sofist
σουρεαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. suprarealist(-ă) σοφιστική, η subst. filoz. sofistică
σουρλουλ-ού, η (pl. -ούδες) subst. femeie hai- σοφιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. sofistic(-ă) II. adv.
mana / plimbăreaţă / hoinară (-ά), precum sofiştii
510 σοφίτα - σπερματσέτο
σπέρνω, έσπειρα, σπάρθηκα, σπαρμένος v.t. (şi σπιτόγατος, o substfig. persoană care stă mai
flg.) a semăna, a însămânţa .. mult în casă
σπέσιαλ adj. invar, special(-ă) σπιτονοικοκύρης, o σπιτονοικοκυρά, η subst.
σπεσιαλιτέ, η subst. invar, specialitate d η ~ του proprietar(-easă) al (a) casei, stăpân(-ă) al (a)
εστιατορίου specialitatea restaurantului casei
σπεύδω, έσπευσα, (εσπευμένος) v.i. a se grăbi σπίτω-μα, -ματος, το subst. 1. convieţuire în
σπήλαιο, το subst. 1. peşteră 2. med. cavernă concubinaj cu o femeie 2. primirea în gazdă a
σπηλαιολογία, η subst. speologie cuiva, găzduire
σπηλαιολόγ-ος, -o, -η subst. speolog(-ă) σπιτ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σπιτωμένος v.t. l . a
σπηλιά, η subst. peşteră trăi în concubinaj cu o femeie 2. a primi în
σπίθα, η subst. 1. scânteie 2. flg. deştept, isteţ gazdă, a găzdui
(σ)πιθαμή, η subst. palmă (ca unitate de măsură) σπλαχν-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a avea milă de ci-
// ούτε ~ του εδάφους nici o palmă de teren d neva / ceva
~ προς ~ palmă cu palmă (de pământ) σπλαχνικ-ός, -ή, -ό I. adj. milos(-oasă), milos-
σπιθούρι, το subst. coş (de epidermă) tiv(-ă), generos(-oasă) II. adv. (-ά) cu milă
σπίκερ, o subst. speaker, crainic la radio sau tele- σπλάχνο, το subst. 1. anat. (la pl.) viscere, mă-
viziune runtaie d τα -α της γης măruntaiele pământu-
σπιλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σπιλωμένος v.t. a lui 2. fig. copil (în relaţie cu părinţii)
dezonora, a compromite d -ωσε την υπόληψή σπλήνα, η subst.anat. splină
της i-a compromis reputaţia σπληνάντερο, το subst. culin. cârnat din intestin
σπίλωση, η subst. dezonorare, compromitere de oaie umplut cu bucăţi de splină
σπινθήρας, o subst. scânteie d ηλεκτρικός ~ σπογγαλι-έας, o subst. pescuitor de bureţi-de-
scânteie electrică mare
σπινθηρ-ίζω, -ισα ν. i. a scânteia, a sclipi σπογγαλιεία, η subst. pescuit de bureţi-de-mare
σπινθηροβόλ-ος, -α, -o adj. (mai ales flg.) scân- σπογγαλιευτικ-ός, -ή, -ό adj. de pescuit de bu-
teietor(-oare), sclipitor(-oare), scăpărător(-oare) reţi
d -o πνεύμα spirit sclipitor σπόγγος, o subst. burete-de-mare
σπινθηροβολ-ώ, -ησα v.i. a scânteia, a sclipi, a σπογγώδ-ης, -ης, -ες adj. spongios(-oasă), po-
străluci, a luci, a lumina, d τα μάτια της -ούν ros(-oasă) ca un burete
ochii ei strălucesc σπονδείος, o subst. spondeu
σπινθηρογράφη-μα, -ματος, το subst. med. scin- σπονδή, η subst. 1. libaţie 2.pl. οι σπονδές (şi cu
tilogramă, scintigramă sensul) condiţii de pace
σπίνος, o subst.omit. cintezoi σπονδυλικ-ός, -ή, -ό adj. vertebral(-ă) d -ή
σπιουνιά, η subst. delaţiune, turnătorie στήλη coloana vertebrală
σπιούν-ος, o, -α, η subst. delator, turnător σπονδυλ(ο)αρθρίτιδα, η subst. med. spondilar-
σπιράλ adj. invar, spiroidal(-ă), în formă de spi- trită
rală σπόνδυλος, o subst. anat. vertebră
σπιρούνι, το subst. pinten σπονδυλωτ-ός, -ή, -ό adj. vertebrat(-ă) d zool.
σπιρουν-ίζω, -ισα v.t. a da pinteni calului τα -ά, vertebratele d -ά ζώα animale verte-
σπιρτάδα, η subst, 1. tărie alcoolică (la băuturi brate
spirtoase) 2, fig, inteligenţă, prezenţă de spirit σπόνσορας, o subst. sponsor, susţinător, finan-
σπίρτο, το subst. 1. spirt 2. chibrit 3, fig, persoa- ţator
nă ageră la minte, (fam.) spirt σπόντα, η subst. aluzie, cuvinte spuse pe departe
σπιρτόζ-ος, -α, -ικο adj. spiritual(-ă), înzestrat(-ă) d από ~ (în mod) întâmplător
cu umor, inteligent(-ă) σπορ adj. (d. haine etc.) sport
σπιρτόκουτο, το subst. cutie de chibrituri σπορ, το subst. invar, sport, atletism
σπίτι, το subst. 1. casă; locuinţă, cămin l.fig. fa- σπορά, η subst, 1, semănat, însămânţare 2. pe-
milie, căsnicie 3. familie mare / bună // άν- rioada / vremea semănatului
θρωπος από ~ om de familie bună σποραδικ-ός, -ή, -ό I. adj, sporadic(-ă), la inter-
σπιτικό, το subst. casă, gospodărie vale rare II. adj. (-ά)
σπιτικ-ός, -ή, -ό şi σπιτίσ-ιος, -ια, -ιο adji de σπορείο, το subst. pepinieră
casă d -ό γλυκό dulceaţă de casă d -ό φαί σπορέλαιο, το subst. ulei din seminţe oleogi-
mâncare de casă noase
512 σπόρια - σταθμός
γιά την περαιτέρω ιστορία etapă importantă στασ-ιάζω, -ίασα v.i. a se răzvrăti, a se revolta, a
pentru istoria ulterioară se răscula
στάλα, η subst. (şi fig.) picătură, strop // μια ~ στασιαστής, o subst. răzvrătit, răsculat
un pic στασιαστικ-ός, -ή, -ό adj. rebel(-ă), care în-
σταλα(μ)ματΐά, η subst. picătură care cade deamnă la răzvrătire, sediţios(-oasă)
σταλαγμίτης, o subst. stalagmită στασίδι, το subst. bis. strană
σταλ-άζω, -αξα I. v.i. a picura II. v.t. l . a face să στάσιμο, το subst. teatru cântec liric în tragedia
picure 2. fig. a insufla cuiva îneet-încet idei, antică
sentimente etc. στάσιμ-ος, -η,^-ο adj. 1. staţionar(-ă), stagnant(-ă),
σταλακτίτης şi σταλαχτίτης, o subst. stalactită stătător(-oare) d -a νερά ape stătătoare 2. ne-
σταλιά, η subst. (şi fig.) picătură, strop // μια ~ clintită), statornic(-ă) 3. repetent(-ă) d -ος
άνθρωπος un dop de om μαθητής elev repetent
σταλινικ-ός, -ή, -ό adj. pol. stalinist(-ă) στασιμότητα, η subst. situaţie staţionară; stag-
σταλινισμός, o subst. pol. stalinism nare
σταμάτη-μα, -ματος, το subst. oprire, stopare στατήρας, o subst. ist. 1. stater, monedă veche
σταματ-ώ şi σταματ-άω, -ησα, σταματημένος greacă 2. chintal, 100 de kilograme
I. ν.ί. l . a opri, a stopa, a stăvili, a ţine în loc d στατική, η subst. mec. statică
~ την κυκλοφορία a opri circulaţia d ~ τις στατικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. staţionar(-ă), nemiş-
μηχανές a opri maşinile 2. a înceta // -ησε να c a t ă ) 2. fiz. -ός ηλεκτρισμός electricitate sta-
μου γράφει a încetat să-mi scrie II. v.i. a se tică. II. adv. (-ά) din punct de vedere static
opri, a rămâne, a poposi, a zăbovi // -ησε στο
στατιστική, η subst. statistică
δρόμο s-a oprit pe drum
στατιστικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. statistic(-ă) 2. o
στάμνα, η şi σταμνί, το subst. ulcior d το κο-
-ός statistician II. adv. (-ά) din punct de vedere
ρίτσι με τη ~ fata cu ulciorul
statistic
στάμπα, η subst. 1. ştampilă 2. stampă
σταυραδερφός, o şi σταυραδέρφι, το subst.
σταμπάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. imprimare,
frate de cruce, fârtat
stampare 2. semnalare
σταυραετός şi σταυραΐτός, o subst. vultur,
σταμπ-άρω, -αρα şi -άρισα, σταμπαρισμένος
ν.ί. 1. a imprima, a stampa 2 .fig. a semnala acvilă
σταμπωτ-ός, -ή, -ό adj. (d. ţesături) imprimat(-ă) σταυρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de cruce 2. pe cruce d
στάνη, η subst. stână -ός θάνατος moarte pe cruce
στανικ-ός, -ή, -ό adj. care se face prin forţă, prin σταυρίδι, το subst. iht. stavrid
constrângere; silnic(-ă), forţat(-ă), silit(-ă) σταυροβελονιά, η subst. (la o broderie) cruciu-
στανιό (με το) loc. adv. cu forţa liţă, punct românesc
στάνταρντ, το I. subst. invar, standard, normă, σταυροδρόμι, το subst. răspântie / răscruce de
model II. adj. determinat(-ă), sigur(-ă); stan- drumuri
dard σταυροειδ-ής, -ής, -ές adj. în formă de cruce,
στάξι-μο, -ματος, το subst. scurgere picătură cu cruciform(-ă)
picătură; scurgere în şiroaie σταυροκόπη-μα, -ματος, το subst. semnul crucii
σταρ, o subst. invar, star, vedetă de cinema, stea σταυροκοπ-ιέμαι, -ήθηκα v.r. 1. a-şi face sem-
σταράτ-ος, -η, -o adj. 1. de culoarea grâului 2. nul crucii 2.fig. a se cruci
fig. (despre vorbe etc.) sincer(-ă), cinstit(-ă), σταυρόλεξο, το subst. cuvinte încrucişate
direct(-ă), măsurat(-ă), franc(-ă), drept(-eaptă) σταυροπόδι adv. cu picioarele încrucişate (mod
σταρέν-ιος, -ια, -io adj. 1. de grâu, din făină de de a şedea pe jos sau pe scaun)
grâu 2. care are culoarea grâului σταυροπροσκύνηση, η subst. închinare la Sfânta
στάρι, το subst. grâu Cruce
στάση, η subst. 1. staţie, staţionare, oprire 2. loc σταυρ-ός, o subst. 1. cruce d κάνω το -ό μου a-
de oprire 3. atitudine d η ~ της κυβέρνησης şi face cruce d Ερυθρός ~ Crucea Roşie d
atitudinea guvernului 4. revoltă, răzvrătire, răs- βάζω -ό a însemna cu o cruce 2. cuta dintre
coală, sediţiune 5. încetare a lucrului, grevă de- sprâncene
monstrativă pe o anumită perioadă d ~ εργασί- σταυροφορία, η subst. cruciadă
ας întreruperea activităţii / muncii 6. comportare, σταυροφόρος, o subst. ist. cruciat
comportament 7. poziţie d η ~ του κορμιού σταύρω-μα, -ματος, το subst. crucificare, răstig-
poziţia corpului nire
514 σταυρώνω - στέκομαι
σταυρ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σταυρωμένος ν.ί. 1. στεγανά, τα subst. pl. 1. părţile etanşe, impermi-
a crucifica, a răstigni 2. a încrucişa // ~ τα χέ- abile, închise ermetic ale navei l. flg. zonă in-
ρια a încrucişa braţele // δε ~ δεκάρα nu în- terzisă
casez nici un ban 3 .flg. a plictisi, a enerva // με στεγανόποδα, τα subst. pl. zool. palmipede
-ωσε να... m-a plictisit să... 4. a bifa, a însem- στεγανοποίηση, η subst. etanşare; închidere
na cu o cruce 6.fam. a face semnul crucii, a se etanşă
închina στεγανοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, στεγανοποιημέ-
σταύρωση, η subst. crucificare // η ~ του Ιησού νος ν.ί. a etanşa, a face să fie etanş
Χριστού crucificarea lui Isus Hristos στεγαν-ός, -ή, -ό adj. etanş(-ă), ermetic(-ă)
σταυρωτής, o subst. 1. cel care omoară prin răs- στεγανότητα, η subst. etanşeitate
tignire pe cruce l.flg. torţionar στέγαση, η subst. 1. acoperire, punerea unui aco-
σταυρωτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. încucişat(-ă) 2. (d. periş 2. găzduire, adăpostire
haine) la două rânduri d -ό σακάκι sacou (hai- στεγαστίκ-ός, -ή, -ό adj. 1. de acoperiş 2. de
nă) la două rânduri II. adv. (-ά) în cruce, încru- găzduire
cişat στέγαστρο, το subst. 1. loc acoperit; hangar; ca-
σταφίδα, η subst. 1. un soi de struguri 2. stafidă bană 2. acoperiş
σταφιδέμπορος, o subst. comerciant de stafide στέγη, η subst. 1. acoperiş 2. locuinţă, casă d η
σταφιδ-ιάζω, -ιασα, σταφιδιασμένος v.i. a se πατρική ~ locuinţă părintească d πρόβλημα
itafidi, a se zbârci, a se încreţi -ς problemă de locuinţă
σταφίδιασ-μα, -ματος, το subst. stafidire, zbâr- στεγν-ός, -ή, -ό adj. uscat(-ă), zvântat(-ă), sec(-ea-
cire, încreţire că) // σε -ό μέρος la loc uscat
σταφυλή, η subst. anat. luetă, uvulă, (pop.) omu- στέγνω-μα, -ματος, το subst. uscare, secare,
şor zvântare
σταφύλι, το subst. strugure στεγν-ώνω, -ωσα, στεγνωμένος ν.ί. şi i. a (se)
σταφυλόκκοκος, o subst. stafilococ usca ceva, a (se) zvânta d -ωσε το στόμα μου
σταφυλοκκοκίαση, η subst. med. stafilococie, mi s-a uscat gura
infecţie cu stafilococi στεγνωτήρας, o subst. uscător d ~ για τα
σταφύλω-μα, -ματος, το subst. med. stafilom, μαλλιά foen
tumoare a corneei στεγνωτήριο, το subst. uscătorie (de rufe)
σταχολογ-ώ şi σταχολογ-άω, -ησα, -ήθηκα, στειλιάρι, το subst. 1. coadă (de topor, de mă-
σταχολογημένος v.t. a culege spicele rămase tură, de sapă etc,) 2, bâtă, ciomag
după secerat στείρ-ος, -α, -o adj. 1. steril(-ă); sterp(-earpă) 2.
στάχτη, η subst. 1. cenuşă d ρίχνω ~ στα μάτια neroditor(-oare), neproductiv(-ă), zadarnic(-ă)
a arunca praf în ochi d γίνομαι ~ a se preface d -α προσπάθεια efort zadarnic
în cenuşă 2. bot. mălură, rugină στειρότητα, η subst. sterilitate, incapacitate de
σταχτ-ής, -ιά, -ί adj. cenuşiu(-ie), gri reproducere
σταχτοδοχείο, το subst. scrumieră στείρωση, η subst. sterilizare
σταχτόνερο, το subst. leşie στέκα, η subst. 1. (la biliard) tac l.flg. om înalt
Σταχτοπούτα, η subst. Cenuşăreasa şi slab 3. pieptene mic de păr
στάχτω-μα, -ματος, το subst. boală a plantelor, στέκι, το subst. loc unde obişnuieşte să se ducă
mălură; rugină cineva
στάχυ, σταχυού, το subst. spic, paiul grâului στέκομαι şi στέκω, στάθηκα v.i. 1. a sta, a sta în
σταχυολόγηση, η subst. culegerea spicelor răma- picioare, a se opri din mers, a şedea d ~ όρθιος
se după secerat a sta în picioare d δεν μπορεί να σταθεί στα
σταχυολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, σταχυολογημένος πόδια TOiyiu poate să stea în picioare 2. a fi //
v.t. fig. a face o selecţie / culegere (de prover- στάθηκε τυχερός a fost norocos d στάθηκε
be, bancuri etc.) αδύνατο να... a fost imposibil să... d δε
στάχωση, η subst. legare, broşare a unei cărţi στάθηκε ικανός nu a fost în stare 3. a ajuta //
στεατίνη, şi στεαρίνη, η subst. stearină μου στάθηκε στην ανάγκη m-a ajutat la ne-
στεατίτης, o subst. geol. steatit voie 4. a staţiona d δεν στέκουν τα αυτο-
στεατοπυγία, η subst. med. steatopigie κίνητα σ'αυτόν το δρόμο pe strada asta
στεγ-άζω, -ασα, -άστηκα, στεγασμένος ν.ί. l . a maşinile nu staţionează d στέκεται καλά στο
pune un acoperiş; a adăposti 2. a găzdui, a caza, άλογο se ţine bine pe cal 5. d στέκει e normal
a oferi locuinţă / firesc
στέλεχος - στερέωμα 515
στέλεχος, το subst. 1. bot. tulpină, tijă, pai, lujer στενότητα, η subst. 1. strâmtoare, restrângere,
2. originalul unei chitanţe 3. cadru // τα -η της îngustime 2. limitare, mărginire 3. strâmtorare
επιχείρησης cadrele întreprinderii // τα εφε- 4. fig. intimitate d ~ σχέσων intimitatea rela-
δρικά -η cadrele de rezervă ţiilor
στελεχ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, στελεχωμένος I. στενοχώρια şi στεναχώρια, η subst. 1. supărare,
ν.ί. a se înscrie ca membru II. v.r. -ώνομαι a se necaz, întristare, mâhnire, amărăciune, sufe-
încadra rinţă 2. îngrijorare, neplăcere
στελέχωση, η subst. 1. înscriere ca membru 2. στενόχωρ-ος şi στενάχωρ-ος, -η, -o adj. 1. în-
încadrare ghesuită), incomod(-ă) d -o αυτοκίνητο ma-
στέλνω, έστειλα, στάλθηκα, σταλμένος v.t. a şină incomodă 2. fig. neliniştit(-ă), nerăbdă-
trimite, a expedia, a transmite // του έστειλα tor(-oare) 3.fig. care pricinuieşte supărare
ειδήσεις i-am trimis veşti στενοχωρ-ώ şi στεναχωρ-ώ, -ησα şi -εσα, -ήθηκα
στέμ-μα, -ματος, το subst. 1. stemă 2. coroană 3. şi -έθηκα, στενοχωρημένος şi στεναχωρημέ-
fig. domnie, monarhie νος ν.ί. şi i. a (se) întrista, a (se) supăra, a (se)
στεναγμ-ός, o subst. suspin, oftat // με βαθύ -ό mâhni, a (se) amărî, a (se) necăji, a (se) îngri-
cu un suspin adânc // ερωτικοί -οί suspine de jora, a-şi face griji d μη -ιέστε για μένα nu vă
dragoste faceţi griji pentru mine
στεν-άζω -αξα v.i. 1. a suspina, a geme, a ofta 2. στεντόρει-ος, -α, -o adj. (d. voce) de stentor,
fig. a suferi (om) cu voce puternică
στεναχώρια, η subst. vezi στενοχώρια στενωπός, η subst. 1. drum îngust, pasaj, străduţă
στενάχωρ-ος, -η, -o adj. vezi στενόχωρος 2. defileu
στένε-μα, -ματος, το subst. îngustare, strâmtare, στένωση, η subst. med. stenoză, îngustare pato-
restrângere logică a unui canal sau a unui orificiu din
στεν-εύω, -εψα, στενεμένος I. ν.ί. l . a strâmta, a organism
îngusta, a micşora, a reduce 2. (d. un pantof) a στέπα, η subst. geogr. stepă
bate, a jena II. v.i. 1. a se strâmta, a se îngusta, στέργω, έστρεξα v.i. a accepta, a consimţi, a
a se strânge d το ύφασμα αυτό -εψε στο admite, a fî de acord
πλύσιμο stofa aceasta s-a strâmtat la spălat 2. στέρε-μα, -ματος, το subst. secare, uscare
(d. o situaţie etc.) a se încurca, a se face mai στέρεο, το subst. invar, aparat stereo
dificil(-ă) // -εύουν τα πράγματα se încurcă στερεό, το subst. fiz. geom. corp solid
lucrurile στερεομετρία, η subst. geometrie în spaţiu
στεν-ό, το subst. geogr. strâmtoare, trecere, de- στερεοποίηση, η subst. solidificare
fileu d τα -ά strâmtorile στερεοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, στερεοποιημένος
στενογραφία, η subst. stenografie ν.ί. a solidifica
στενογραφικ-ός, -ή, -ό adj. stenografic(-ă) στέρε-ος, -η, -ο adj. 1. solid(-ă), tare, dur(-ă),
στενογράφ-ος, -o, -η subst. stenograf(-ă) compact(-ă) d -η βάση bază solidă 2. fig. put-
στενογραφ-ώ, -ησα ν.ί. a stenografia ernică)
στενοκεφαλιά, η subst. îngustime de spirit, măr- στερε-ός, -ή, -ό adj. solid(-ă) d -ό σώμα corp
ginire în concepţii solid// -ό οικοδόμημα construcţie solidă
στενοκέφαλ-ος, -η, -o adj. care are un spirit în- στερεοσκόπιο, το subst. stereoscop
gust, mărginit(-ă); încăpăţânat(-ă) στερεότητα, η subst. 1. soliditate, duritate 2 .fig.
στενόμακρ-ος, -η, -o adj. lung(-ă) şi îngust(-ă), trăinicie, tărie
de formă alungită στερεότυπ-ος, -η, -o adj. stereotip(-ă) // -η
στενομυαλιά, η subst. vezi στενοκεφαλιά απάντηση răspuns stereotip
στενόμυαλ-ος, -η, -o adj. vezi στενοκέφαλος στερεοφωνία, η subst. stereofonie
στεν-ός, -ή, -ό adj. 1. îngust(-ă), strâmt(-ă), στερεοφωνικ-ός, -ή, -ό adj. stereofonic(-ă) // -ό
strâns(-ă) d -ός δρόμος drum îngust d -ό παν- συγκρότημα lanţ stereo
ταλόνι pantaloni colanţi (strânşi pe corp) d τα στερ-εύω, -εψα v.i. (d. un izvor) a seca, a se
βρήκα -ά am întâmpinat greutăţi 2. limitat(-ă), epuiza // η πηγή -εψε ξαφνικά izvorul a secat
mărginit(-ă), cu posibilităţi intelectuale reduse pe neaşteptate
d -ή σκέψη gândire îngustă, mărginită 3. fig. στερέω-μα, -ματος, το subst. 1. (şi fig.) firma-
intim(-ă), apropiat(-ă) d -ός φίλος prieten in- ment 2. fixare, consolidare // ~ της πόρτας fi-
tim d -οί συγγενείς rude apropiate xarea uşii
516 στερεώνω - στιβαρός
στερε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, στερεωμένος v.t. l . a στέφω, έστεψα, στέφθηκα (εστεμμένος) v.t. l . a
fixa, a consolida, a întări 2. fig. a permanentiza pune pe capul cuiva (o coroană) coroniţă 2. a
στερέωση, η subst. consolidare, întărire, fixare pune cununiile tinerilor la căsătorie, a cununa
στέρηση, η subst. 1. privaţiune, privare, pierdere 3. a încorona 4. d στέφομαι με επιτυχία a fi
// η ~ της ελευθερίας privaţiune de libertate // încununat de succes
η ~ της όρασης pierderea vederii 2. lipsă, pe- στέψη, η subst. 1. încoronare, ungere (a unui mo-
nurie // η ~ χρημάτων lipsă de bani narh) 2. cununie
στερητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de lipsuri 2. gram. pri- στηθάγχη, η subst. med. anghină pectorală
vativ(-ă), (d. prefixe) care exprimă lipsa, ex- στηθαίο, το subst. parapet
cluderea d -ό πρόθεμα prefix privativ στηθόδεσμος, o subst. sutien
στεριά, η subst. uscat, pământ, continent d στη ~ στήθ-ος, -ους, το subst. pl. στήθη şi στήθια 1.
δε ζει το ψάρι a fi ca peştele pe uscat piept (şi la o haină) d ~ κοτόπουλου piept de
στεριαν-ός, -ή, -ό adj. care trăieşte pe uscat, de pui d ~ με ~ corp la corp (luptă corp la corp
uscat, terestru(-ă) între doi oameni) d από -ους pe dinafară, pe de
στέριω-μα, -ματος, το subst. stabilire, fixare, rost, din memorie 2. piept de femeie, sâni
stabilizare στηθοσκόπιο, το subst. stetoscop
στερ-ιώνω, -ιωσα, στεριωμένος v.i. a se fixa, a στήλη, η subst. 1. coloană, columnă 2. stelă fune-
se instala, a rămâne stabil(-ă) rară 3. anat. σπονδυλική ~ coloană vertebrală
στερλίνα, η subst. lira sterlină 4. rubrică d κοσμική ~ rubrică mondenă 5.
στέρνα, η subst. bazin, rezervor de apă zidit mat. d ~ κάθετη από αριθμούς coloană verti-
στερνά, τα subst. pl. ultimii ani din viaţa cuiva cală de cifre 6. fiz. d ηλεκτρική ~ coloană
στέρνο, το subst. anat. stern; piept (ca parte a to- electrică 7. pilă H ατομική ~ pilă atomică
racelui)
στηλίτευση, η subst. stigmatizare, înfierare
στερνοπαίδι, το subst. ultimul născut, prâslea, στηλιτ-εύω, -ευσα, -εύτηκα v.t. a stigmatiza, a
mezinul înfiera, a blama
στερν-ός, -ή, -ό adj. ultim(-ă), din urmă στήμονας, o subst. bot. stamină
στέρξι-μο, -ματος, το subst. consimţire, accep- στημόνι, το subst. urzeală
tare, asentiment
στέρφ-ος, -α, -o adj. 1. (d. fiinţe) sterp(-earpă), στήνω, έστησα, στήθηκα, στημένος v.t. 1. a ridi-
steril(-ă) 2. (d. pământ) arid(-ă), sterp(-earpă) ca, a înălţa // ~ σκηνή a monta un cort d ~
στερ-ώ, -ησα, -ήθηκα, στερημένος I. v.t. a priva, άγαλμα (ανδριάντα) a ridica o statuie 2. a
a lipsi, a frustra II. v.r. στερούμαι, (şi cu sen- aşeza d έστασεσε το στρατόπεδό του şi-a
sul) a fi lipsit de, a nu avea aşezat tabăra d ~ ενέδρα a aşeza o capcană, o
στέφανα, τα subst. pl. 1. cununii, pirostrii 2 .fig. ambuscadă 3. a îndrepta d ~ τα κανόνια a
căsătorie, nuntă d καλά ~! casă de piatră! îndrepta tunurile 4. a posta, a pune // ~
στεφάνη, η subst. 1. cerc (la butoi) 2. bot. corolă κάποιον να περιμένει a pune pe cineva să
(la floare) 3. mat. κυκλική ~ coroană circulară aştepte 5. a începe d ~ χορό a începe dansul
4. med. οδοντική ~ coroană dentară 5. astr. στημένος (ca adj.) dinainte hotărât(-ă), predes-
ηλιακή ~ coroană solară tinară)
στεφάνι, το subst. 1. cerc d ~ βαρελιού cerc de στήριγ-μα, -ματος, το subst. 1. suport, sprijin,
butoi 2. coroană, cunună d ~ από άνθη, punct de sprijin 2. fig. ajutor, ocrotire
άνθινο λουλουδένιο ~ coroană de flori d στηρ-ίζω, -ιξα, -ίχτηκα, στηριγμένος v.t. 1. a
νυφικό ~ cunună de mireasă d καταθέτω ~ sprijini, a susţine 2. a ajuta
από λουλούδια a depune o coroană de flori 3. στήριξη, η subst. sprijin, ajutor, susţinere, rea-
sport cerc de gimnastică d ~ ρυθμικής γυμ- zem
ναστικής cerc de gimnastică ritmică στήσι-μο, -ματός, το subst. 1. ridicare, înălţare,
στεφανιαί-ος, -α, -o adj. (anat.) 1. coronal(-ă) d montare, postare, amplasare 2. punere la cale
-o οστό os coronal (osul frunţii) 2. coronari- 3. început
an(-ă) d -ες αρτηρίες artere coronariene στητ-ός, -ή, -ό adj. 1. în picioare şi nemişcat(-ă)
στεφάνω-μα, -ματος, το subst. 1. încoronare 2. 2. neclintit(-ă) 3. (d. piept) tare, ţeapăn(-ă)
cununie στιβάδα, η subst. strat dens (de materie omogenă
στεφαν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, στεφανωμένος I. suprapusă) d ~ χιονιού strat dens de zăpadă
v.t. l . a pune cuiva coroană pe cap 2. a cununa στιβάλι, το subst. cizmă ţărănească
II. v.r. -ώνομαι a se cununa, a se căsători στιβαρ-ός, -ή, -ό adj. robust(-ă), viguros(-oasă)
στιβαρότητα - στοκ 517
στοκάρισ-μα, -ματος, το subst. chituire στούκας, το subst. invar. av. stukas, tip de bom-
στοκάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, στοκαρισμένος v.t. a bardier german
chitui στουμπ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, στουμπισμένος v.t.
στόκος, ο subst. chit (pentru ferestre) 1. a pisa d ~ το πιπέρι a pisa piperul. 2. a pre-
στολή, η subst. uniformă; ţinută sa, a strivi 3. fig. a bate zdravăn (pe cineva)
στολίδι, το subst. podoabă, ornament, bijuterie στούμπισ-μα, -ματος, το subst. 1. pisare 2. pre-
στολ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, στολισμένος v.t. a îm- sare, strivire 3. bătaie zdravănă,
podobi, a orna, a înfrumuseţa; a decora // ~ το στούμπος, o subst. pisălog de lemn
δέντρο a împodobi pomul (de Crăciun) στουμπ-ώνω, -ωσα, στουμπωμένος v.t. l . a um-
στόλισ-μα, -ματος, το subst. 1. împodobire, or- ple (până la refuz), a ticsi 2. a astupa, a pune
namentare 2. podoabă, ornament dop 3. a îndopa, a ghiftui
στολισμός, o subst. înfrumuseţare, împodobire, στούντιο, το subst. invar. 1. atelier de lucru al
decorare, ornare unui artist 2. studiou d κινηματογραφικό ~
στόλος, o subst. mar. flotă studio cinematografic
στό-μα, -ματος, το subst. anat. gură // έχει να στουπί, το subst. 1. câlţi sau cârpe destrămate
θρέψει έξι -ματα are şase guri de hrănit // στο pentru astuparea crăpăturilor la pereţii navelor
~ του λύκου în gura lupului // έχει άσχημο ~ 2.fig.fam. om beat criţă
are gură spurcată // από το ~ σου και στου στουπόχαρτο, το subst. vezi στυπόχαρτο
θεού τ'αυτί să te audă Dumnezeu să fie aşa στούπω-μα, -ματος, το subst. 1. astupare cu câlţi
cum zici 2. uscare cu sugativă a unui text scris cu cer-
στοματικ-ός, -ή, -ό adj. bucal(-ă) // -ή κοιλό- neală
τητα cavitatea bucală // înv. δια -ής οδού pe στουπ-ώνω, -ωσα, στουπωμένος v.t. l . a astupa
cale bucală cu câlţi 2. a usca cu sugativă un text scris cu
στοματίτιδα, η subst. med. stomatită cerneală
στοματολογία, η subst. stomatologie στουρνάρι, το subst. 1. piatră dură şi tăioasă, si-
στομάχι, το subst. stomac d μη βαραίνετε το ~ lex 2. piatră de brichetă 3. fig. elev care nu în-
σας nu vă încărcaţi stomacul // έχω το ~ μου a vaţă carte
suferi de stomac d τον έχει στο ~ nu-1 poate στόφα, η subst. 1. (şi fig.) stofă 2. sobă cu lemne
suferi d γερό ~ (şi cu sensul) a fi foarte răb- στοχ-άζομαι, -άστηκα v.d. a gândi, a cugeta
dător(-oare) / răbduriu(-ie) στοχασμός, o subst. gândire, cugetare
στομαχ-ιάζω, -ιασα v.i. a avea indigestie, a se στοχαστής, o subst. gânditor, cugetător, filozof
balona στοχαστικ-ός, -ή, -ό I. adj. gânditor(-oare), me-
στομαχικ-ός, -ή, -ό I. adj. de stomac, stomacal(-ă), ditativ(-ă) II. adv. (-ά) în mod înţelept
stomahic(-ă) II. subst. o -ός bolnav de stomac στόχαστρο, το subst. 1. vizor 2. (la armă) cătare,
στόμαχος, o subst.anat. stomac miră d στο ~ în vizor (d. cineva sau ceva care
στόμιο, το subst. 1. gură, deschidere, orificiu 2. este urmărit cu atenţie)
gură de vărsare (a unui fluviu, a unui râu etc,) στόχος, o subst. (şi fig.) ţintă d επιτυγχάνω το
στόμφος, o subst. emfază d μιλώ με -o a vorbi cu -o a atinge ţinta d fig. έγινε ~ πειραγμάτων a
emfază devenit ţinta unor glume proaste
στομφώδ-ης, -ης, -ες adj. emfatic(-ă), bombas- στραβά adv. 1. strâmb, într-o parte, pieziş 2. fig.
tică) în mod incorect, injust, nedrept d κουτσά-
στόμω-μα, -ματος, το subst. tocire, uzare prin στραβά târâş-grăpiş
întrebuinţare στραβάδι, το subst. iron. 1. recrut 2. fig. răcan
στομ-ώνω, -ωσα, στομωμένος I. v.t. a toci στραβισμός, o subst. med. strabism
(obiecte tăioase) II. v.i. a se toci, a deveni mai στραβοκάν-ης, -α, -ικο adj. care are picioarele
puţin tăios (obiecte tăioase) strâmbe
στοπ, το subst. I. invar, stop, semn de circulaţie στραβοκοίτ-άζω, -αξα v.t. a privi pieziş, a privi
II. interj, stop, opriţi! cu un aer de nemulţumire
στοργή, η subst. afecţiune, tandreţe, dragoste d στραβολαίμ-ης, -α, -ικο adj. care are gâtul
μητρική ~ dragoste maternă strâmb
στοργικ-ός, -ή, -ό I. adj. afectuos(-oasă), afec- στραβολαιμ-ιάζω, -ιασα şi -ιάστηκα v.t. a-şi
tiv(-ă), tandru(-ă), drăgăstos(-oasă) II. adv. strâmba / lungi gâtul uitându-se într-o direcţie
(-ά) în mod afectuos στραβολαίμιασ-μα, -ματος, το subst. 1. strâm-
στορ, το şi στόρι, το subst. invar, stor, rulou barea gâtului 2. med. torticolis
στραβομουτσουνιάζω - στρατοκράτης 519
στρατοκρατία, η subst. militarism, guvernare de îndrepta spre, a recurge la, a se adresa pentru
către militari sprijin
στρατοκόπος, o subst. drumeţ στρεψοδικία, η subst. 1. şicană, tertip 2. jur. pro-
στρατοκρατούμαι v.i. a fi sub guvernare militară cedură artificială, subtilitate pentru a induce în
(ţară) eroare, folosirea de sofisme într-un proces
στρατολόγηση, η subst. milit. înrolare, încorpo- στρεψόδικ-ος, -η, -o adj. 1. şicanator(-oare); sâ-
rare în armată câitor(-oare) 2. jur. care foloseşte sofisme într-un
στρατολογία, η subst. milit. 1. recrutare, înrolare proces pentru a denatura lucrurile
2. birou (serviciu) de recrutare στρίβω, έστριψα, στρίφτηκα, στριμμένος I. v.t.
στρατολογικ-ός, -ή, -ό adj. milit. de recrutare // a răsuci, a suci // ~ νήμα a răsuci un fir // ~ το
-ό γραφείο comisariat militar (de recrutare) // μουστάκι μου a-şi răsuci mustaţa // του έσ-
-ό μητρώο registru de recrutare τριψε το χέρι i-a răsucit mâna II. v.i. 1. a coti,
στρατολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, στρατολογημένος a schimba direcţia, a vira, a cârmi (d. râuri,
v.t. milit. (şiflg.) a recruta, a înscrie în evidenţa drumuri, vehicule etc.) 2. flg. d το στρίβω a
registrului militar în vederea încorporării în ar- pleca (pe şest), a o şterge 3. // μου στρίβει
mată înnebunesc
στρατονομία, η subst. milit. poliţia militară (a στρίγγλα, η subst. 1. vrăjitoare bătrână l.flg. fe-
armatei de uscat) meie rea
στρατονόμος, o subst. milit. militar din poliţia στριγγλιά, η subst. strigăt pătrunzător, ţipăt as-
militară cuţit
στρατοπέδευση, η subst. milit. campament, sta- στριγγλ-ίζω, -ισα v.i. a ţipa, a striga cu glas as-
ţionare în corturi a unei unităţi militare, bivuac cuţit, a urla
στρατοπεδ-εύω, -ευσα, στρατοπεδευμένος v.i. στριγγ-ός, -ή şi -ιά, -ό adj. (d. sunet, voce) as-
cuţit(-ă) şi pătrunzător(-oare)
milit. a campa, a bivuaca
στριμμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. sucit(-ă), ră-
στρατόπεδο, το subst. (şi fig.) 1. tabără 2. lagăr //
sucită) l.fig. arţăgos(-oasă), morocănos(-oa-
~ αιχμαλώτων lagăr de prizonieri // ~ συγκέ-
să)
ντρωσης lagăr de concentrare
στρίμωγ-μα, -ματος, το subst. 1. înghesuire 2.
στρατός, o subst. armată (a unei ţări)
înghesuială
στρατόσφαιρα, η subst. stratosferă
στριμωξίδι, το subst. îmbulzeală
στρατσόχαρτο, το subst. hârtie de ambalaj στριμ-ώχνω, -ωξα, -ώχτηκα, στριμωγμένος v.t.
στρατώνας, o subst. milit. cazarmă 1. a înghesui, a îndesa d -ωχνοται μεσ' τα
στρατωνισμός, o subst. milit. instalare a ostaşilor λεωφορεία se înghesuie în autobuze 2. a presa
în cazarmă, încazarmare 3 .fig. a îngrădi 4. a exercita (asupra cuiva) o
στρεβλ-ός, -ή, -ό adj. 1. strâmb(-ă) l.flg. defor- presiune psihologică
mară), denaturat(-ă) στριμωχτά adv. la înghesuială
στρεβλότητα, η subst. 1. faptul de a fi strâmb(-ă) στριπτίζ, το subst. invar, streap-tease
2. deformaţie denaturare, alterare στριφογυρ-ίζω (şi στριφογυρν-ώ sau στριγυρν-
στρέβλωση, η subst. 1. strâmbare 2. deformare άω) -ισα v.i. a se învârti, a se răsuci
στρείδι, το subst. zool. stridie στριφογόρισ-μα, -ματος, το subst. învârtire, ră-
στρέμ-μα, -ματος, το subst. unitate de măsură sucire
pentru suprafeţe (looo de metri pătraţi) στριφτ-ός, -ή, -ό adj. răsucit(-ă), învârtit(-ă), în-
στρεπτόκοκκος, o subst. streptococ colăcită)
στρες, το subst. invar, stres στρίφω-μα, -ματος, το subst. tiv
στρεσάρ-ω, -ισα, -ίστηκα, στρεσαρισμένος v.t. στριφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, στριφωμένος v.t. a
a stresa, a pricinui un stres tivi, a coase un tiv
στρέφω, έστρεψα, στράφηκα, στραμμένος I. v.t. στρίψι-μο, -ματος, το subst. răsucire, rotire d ~
a întoarce, a răsuci, a învârti, a orienta ceva του νήματος răsucire a firului
spre o anumită direcţie, a vira, a schimba direc- στροβιλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα v.t. şi i. a se învârti,
ţia // ~ τα νώτα a întoarce spatele // ~ το κε- a se roti d το ζευγάρι στροβίλιζε πάνω στην
φάλι a întoarce capul // τα πράγματα εστρά- πίστα perechea se învârtea pe ringul de dans
φηκαν lucrurile s-au schimbat // στρέφομαι στροβίλισ-μα, -ματος, το subst. învârtire, rotire,
(εναντίον) κατά... a se întoarce împotriva rotaţie
(contra)... II. v.r. στρέφομαι (şi cu sensul) a se στροβιλισμός, o subst. jiz. turbulenţă
στρόβιλος - σογγενολόι 521
συ(γ)γνώμη, η subst. iertare, scuză // -ην! par- συγκεκριμενοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, συγκεκρι-
don! // ζητώ -η cer iertare/scuze μενοποιημένος v.t. a concretiza, a materializa
σύγγραμ-μα, -ματος, το subst. scriere, operă συγκεκριμέν-ος, -η, -o I. adj. concret(-ă), pre-
scrisă, tratat, carte, studiu cis(-ă), determinat(-ă), defmit(-ă) II. adv. (-a)
συγγραφ-έας, o, η (pl. -εις) subst. autor, scriitor în mod concret
συγγραφή, η subst. scriere, lucrare scrisă, carte συγκεντρ-ώνω, -ώθηκα, συγκεντρωμένος I. v.t.
συγγραφικ-ός, -ή, -ό adj. de scriitor, de autor d 1. a aduna, a reuni, a centraliza, a strânge la un
-ά δικαιώματα drepturi de autor loc // ~ τους υπαλλήλους a strânge funcţio-
συγγράφω, συνέγραψα v.t. şi i. a scrie o lucrare / narii d ~ τις δυνάμεις μου a-şi aduna puterile
o operă literară, ştiinţifică etc., a fi autor(-oare) 2. a include, a cuprinde, a conţine; a atrage
συγκαί(γ)ομαι, συγκάηκα, συγκαμένος v.i. a privirile asupra sa d ~ τις συμπάθειες όλων a
avea o iritaţie / o inflamaţie a pielei, a se irita concentra simpatiile tuturor II. v.r. -ώνομαι a
συγκαιρίν-ός, -ή, -ό adj. contemporan(-ă) se concentra
συγκαλά, τα subst. pl. d έλα στα ~ σου vino-ţi συγκέντρωση, η subst. 1. adunare d μεγάλη ~
în fire, gândeşte-te bine d δεν είναι στα ~ του mare adunare (de oameni) 2. faptul de a se con-
nu este în toate minţile centra, concentrare
συγκαλύπτω, συγκάλυψα, συγκαλύφτηκα şi συγκεντρωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. centralizator(-oa-
συγκαλύφθηκα, συγκαλυμμένος v.t. a aco- re), de centralizare 2. centralizat(-ă) d -ά απο-
peri, a ascunde, a tăinui (o faptă condamnabilă τελέσματα rezultate centralizate
etc.) συγκεντρωτισμός, o subst. pol. centralism, cen-
συγκάλυψη, η subst. acoperire, ascundere, tăi- tralizare
nuire, muşamalizare συγκερασμός, o subst. amestec, melanj
συγκαλ-ώ, -εσα, συγκλήθηκα v.t. a convoca, a συγκεφαλαι-ώνω, -ωσα v.t. a recapitula, a sinte-
chema, a invita
tiza, a rezuma
σύγκα-μα, -ματος, το subst. iritare, inflamare a
συγκεφαλαίωση, η subst. rezumare
pielei datorită frecării
συγκεφαλαιωτικ-ός, -ή, -ό adj. recapitulativ(-ă)
συγκατάβαση, η subst. condescendenţă, amabil-
συγκεχυμέν-ος, -η, -o I. adj. confuz(-ă), neclar(-ă)
itate, îngăduinţă
II. adv. (-a)
συγκαταβατικ-ός, -ή, -ό I. adj. condescendent
(-ă), binevoitor(-oare), amabil(-ă) II. adv. (-ά) συγκίνηση, η subst. emoţie
cu condescendenţă, în mod condescendent, în συγκινησιακ-ός, -ή, -ό adj. emoţional(-ă)
mod binevoitor συγκινητικ-ός, -ή, -ό I. adj. emoţionant(-ă),
συγκαταβατικότητα, η subst. condescendenţă mişcător(-oare) d -ή ταινία film emoţionant //
συγκατάθεση, η subst, consimţământ, acord, -ή χειρονομία un gest mişcător II. adv. (-ά)
asentiment într-o manieră emoţionantă, mişcătoare
συγκαταλέγω, συγκατέλεξα, συγκαταλέχθηκα συγκιν-ώ, -ησα, -ήθηκα, συγκινημένος v.t. a
şi συγκαταλέχτηκα v.t. a socoti printre, a cu- emoţiona, a produce o emoţie; a mişca, a tul-
prinde printre, a închide d τον -ει στους φί- bura; a sensibiliza // -ούμαι ευκόλα a fi foarte
λους του îl socoteşte printre prietenii lui emotiv
συγκατάνευση, η subst. consimţământ, încuvi- συγκληρονόμος, o subst. comoştenitor
inţare, aprobare σύγκληση, η subst. convocare
συγκατανεύω, συγκατένευσα v.i. a consimţi, a συγκλητικ-ός, -ή, -ό I. adj. pol. senatorial(-ă) II.
încuviinţa, a fi de acord subst. o -ός senator
συγκατατίθεμαι, συγκατατέθηκα v.i. a con- σύγκλητος, η subst. senat d η ~ του πανεπι-
simţi, a încuviinţa στημίου senatul universitar
συγκατοίκηση, η subst. coabitare, conlocuire cu συγκλίνω v.i. h a tinde 2. a converge
alţii σύγκλιση, η subst. convergenţă
συγκάτοικ-ος, -o, -η subst. colocatar(-ă) συγκλον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, συγκλονισμένος
συγκατοικ-ώ, -ησα v.i. a coabita v.t. (şi fig.) a cutremura, a zgudui, a zdruncina,
σύγκειμαι v.r. a se compune din... a fi alcătuit a zgâlţâi
din..., a consta din συγκλονισμός, o subst. zguduire, zdruncinare
συγκεκομμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. cuvinte, συγκλονιστικ-ός, -ή, -ό adj. cutremurător(-oa-
vorbire) abreviat(-ă), prescurtat(-ă) re), zguduitor(-oare)
συγκεκριμενοποίηση, η subst. concretizare συγκοινωνία, η subst. comunicaţie
συγκοινωνιακός - συ(γ)χωροχάρτι 523
συγχωρ-ώ, -εσα şi -ησα, -έθηκα şi -ήθηκα, συγ- συλλάβισ-μα, -ματος, το subst. silabisire, sila-
χωρημένος şi συγχωρεμένος ν.ί. 1. a ierta, a bisit
scuza // bis. ~ μετανοούντα a ierta pe cel care- συλλαβισμός, o subst. împărţire în silabe
şi mărturiseşte păcatele // με -είτε mă scuzaţi συλλαβιστά adv. pe silabe, silabisind
2. flg. a permite, a tolera; a judeca cu indul- συλλαβογραφικ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la
genţă scrierea silabică; de scriere silabică
σύδεντρο, το subst. lizieră συλλαβόγριφος, o subst. şaradă
συζευκτικ-ός, -ή, -ό adj. de unire, de legătură συλλαλητήριο, το subst. miting/manifestaţie de
σύζευξη, η subst. 1. unire, joncţiune, legătură 2. protest etc.
racordare
συλλαμβάνω, συνέλαβα (να συλληφθώ) I. v.t. 1.
συζήτηση, η subst. 1. discuţie, dezbatere, convor- a aresta // ~ κακοποιό a aresta un răufăcător 2.
bire, convenţie, dialog 2. controversă, dispută a surprinde d τους συνέλαβε o φακός au fost
συζητήσιμ-ος, -η, -o adj. 1. care merită a fi dis- surprinşi de obiectiv // ~ επ1 αυτοφώρω a sur-
cutat(-ă) 2. discutabil(-ă), controversat(-ă), prinde asupra faptului (în flagrant) 3. a con-
îndoielnic(-ă) 3. care acceptă discuţia 4. con- cepe d ~ ένα σχέδιο a concepe un plan 4. a
ciliant(-ă); înţelegător(-oare) capta d ~ ραδιοφωνικό μήνυμα a capta un
συζητητ-ής, o, -ήτρια, η subst. participant(-ă) la mesaj radiofonic 5. a sesiza d δεν μπορεί να
discuţie το συλλάβει ο νους σου tu nu poţi să sesizezi
συζητ-ώ şi συζητ-άω, -ησα, -ήθηκα, συζητημέ- cu mintea II. v. i. (d. o femeie) a rămâne însărci-
νος I. v.t. a discuta, a dezbate, a conversa, a nată
delibera d ~ πολιτικά a discuta politică II, v.i. συλλέγω, συνέλεξα, συλλέχθηκα şi συλλέχτηκα
a sta de vorbă cu cineva, a conversa III, v.r. v.t. a colecţiona d ~ γραμματόσημα a colec-
-ιέμαι a se discuta, a fi obiect de discuţie d δε ţiona timbre
συζητιέται nu se discută
συλλείτουργο, το subst. relig. liturghie oficiată
συζυγία, η subst. l.gram. conjugare 2. astr. con-
de mai mulţi preoţi (de obicei slujbă de pome-
juncţie
nire)
σύζυγος, o, η subst, soţ, soţie
συλλέκτ-ης, o, -ρια, η subst. colecţionar(-ă)
συζώ v.i. a trăi cu cineva / în concubinaj
συλλεκτικ-ός, -ή, -ό adj. de colecţie; de colec-
σύθαμπο, το subst. amurg, înserare, înserat
ţionar
συθέμελ-ος, -η, -o I. adj. din temelii II. adv. (-a)
συκαμ(ιν)ιά, η subst. bot. dud συλλήβδην adv. în bloc, împreună, laolaltă
συκιά, η subst. bot. smochin συλληπτήρι-ος, -α, -o adj. (d. instrumente, etc.)
σύκο, το subst. smochină de prindere
συκομουριά, η subst. bot. sicomor σύλληψη, η subst. 1. arestare, capturare, prindere
συκοφάντ-ης, o, -ρια, η subst. calomniator(-oa- d κάνω -εις a face arestări d ένταλμα -ς man-
re) dat de arestare 2. concepţie, idee 3. fecundaţie;
συκοφαντία, η subst. calomnie sarcină, graviditate
συκοφαντικ-ός, -ή, -ό I. adj. calomnios(-oasă) συλλογή, η subst. 1. colecţie // ~ πινάκων co-
II. adv. (-ά) lecţie de tablouri 2. culegere, volum de poezii
συκοφαντ-ώ, -ησα, -ήθηκα, συκοφαντημένος 3. // πέφτω σε ~ a cădea pe gânduri
v.t. a calomnia, a defăima, a denigra συλλογ-ιέμαι şi συλλογ-ίζομαι, -ίστηκα, συλ-
συκωταριά, η subst. ficatul şi măruntaiele unui λογισμένος v.d. a se gândi, a gândi la, a reflec-
animal sacrificat ta, a medita, a judeca, a raţiona // -ίσου την
συκώτι, το subst. anat. ficat d πρήζω το ~ a υγεία σου gândeşte-te la sănătatea ta d τί
supăra, a necăji peste măsură d μη χαλάς το ~ -ιεσαι; la ce te gândeşti?
σου să nu-ţi faci sânge rău συλλογικ-ός, -ή, -ό I. adj. colectiv(-ă) // -ή σύμ-
σύληση, η subst. 1. furt de obiecte sfinte din bise- βαση contract colectiv d -ή ηγεσία conducere
rici 2. prădare a unui mort colectivă II. adv. (-ά)
συλλαβή, η subst. gram. silabă συλλογισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. gânditor(-oa-
συλλαβ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, συλλαβισμένος I. re), îngândurat(-ă), cufundat(-ă) în gânduri
v.t. a silabisi, a citi pe silabe II. v.i. a citi greu συλλογισμός, o subst. silogism, raţionament de-
συλλαβικ-ός, -ή, -ό adj. silabic(-ă) d -ή γραφή ductiv
scriere silabică în care fiecare caracter al scri- συλλογιστική, η subst. log. silogistică
erii reprezintă o silabă συλλογιστικ-ός, -ή, o adj. log. silogistic(-ă)
σύλλογος - συμμαχικός 525
σύλλογος, ο subst. asociaţie, cenaclu // φιλολο- συμβιβαστικ-ός, -ή, -ό adj. conciliant(-ă), amia-
γικός ~ cenaclu literar // αθλητικός ~ aso- bil(-ă), împăciuitor(-oare)
ciaţie sportivă συμβ-ιώνω, -ίωσα v.i. a convieţui
συλλυπητήρια, τα subst. pl. condoleanţe συμβίωση, η subst. convieţuire, simbioză
συλλυπητήρι-ος, -α, -ο adj. de condoleanţe d -o συμβόλαιο, το subst. contract; act notarial
γράμμα scrisoare de condoleanţe συμβολαιογραφείο, το subst. notariat
συλλυπ-ούμαι, -ήθηκα v.t. a prezenta condo- συμβολαιογραφία, η subst. profesiunea de no-
leanţe, a exprima cuiva condoleanţe tar, notariat
συλφίδα, η subst. scris greşit în loc de σιλφίδα συμβολαιογραφικ-ός, -ή, -ό adj. 1. notarial(-ă)
συλ-ώ, -ησα, -ήθηκα, συλημένος v.t. 1. a fura d -ή πράξη act notarial 2. de notar -ό επάγ-
din biserică 2. a prăda morminte γελμα profesiunea de notar
συμβαδ-ίζω, -ισα v.i. a merge împreună, a fi συμβολαιογράφος, o subst. notar
alături συμβολή, η subst. 1. contribuţie d η ~ του υπήρξε
συμβαίνει, συνέβη(κε), (να συμβεί) ν. impers. a μεγάλη contribuţia lui a fost mare 2. conflu-
se întâmpla, a avea loc, a se petrece d τι ce enţă (de râuri) 3. intersecţie (de străzi)
se întâmplă? d σα να μη συνέβηκε τίποτα ca συμβολ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, συμβολισμένος v.t.
şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat // ό, τι και να a simboliza, a semnifica
συμβεί orice s-ar întâmpla d τι σας συνέβη; ce συμβολικ-ός, -ή, -ό I. adj. simbolic(-ă) // -ή
αξία valoare simbolică Π. adv. (-ά)
vi s-a întâmplat?
συμβολισμός, o subst. 1. simbolism, simbolistică
συμβάλλω, συνέβαλα, συμβλήθηκε, συμβε-
2. simbolizare
βλημένος I. v.t. a contribui d το χρήμα συμ-
συμβολ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. simbolist(-ă),
βάλλει στην ευτυχία banii contribuie la feri-
adept(-ă) al(a) simbolismului
cire II, v.i. (d. cursuri de apă) a se vărsa unul
σύμβολο, το subst. simbol d ~ πίστης simbolul
într-altul, a fi în confluenţă III. v.r. συμβάλλο-
credinţei (crez)
μαι a contracta, a face contract, a conveni să.,.
συμβουλάτορας, o subst. şi iron. sfătuitor, sfet-
d συμβεβλημένος care a făcut contract cu statul nic
sau cu un alt organism
συμβουλευτικ-ός, -ή, -ό I. adj. consultativ(-ă) d
συμβ-άν, -άντος, το subst. eveniment, fapt, -ή επιτροπή comitet consultativ II. adv. (-ώς)
întâmplare, incident cu titlu consultativ
σύμβαση, η subst. 1. convenţie, acord, tratat, pact συμβουλ-εύω, -εψα, -εύτηκα I. v.t. a sfătui, a
2. contract 3. fig. convenienţă d κατά ~ con- povăţui, a îndruma II. v.r. συμβουλεύομαι a se
form convenţiei (aşa cum se procedează în sfătui, a cere avizul cuiva, a se consulta cu
mod obişnuit) cineva
συμβασιλέας, o subst. pol. coregent συμβουλή, η subst. 1. sfat, povaţă 2. părere, aviz
συμβασιλεία, η subst. pol. regenţă într-o anumită chestiune
συμβατικ-ός, -ή, -ό I. adj. convenţional(-ă) d -ά συμβούλιο, το subst. 1. consiliu d διοικητικό ~
όπλα arme convenţionale II. adv. (-ά) în mod consiliu de administraţie d υπουργικό ~ con-
convenţional siliu de miniştri 2. şedinţă ale consiliului, con-
συμβατικότητα, η subst. convenţionalism, sfătuire
conveţionalitate σύμβουλος, o subst. 1. consilier 2. membru al
συμβατ-ός, -ή, -ό adj. compatibil(-ă) consiliului
συμβατότητα, η subst. compatibilitate συμμάζε-μα, -ματος, το subst. 1. faptul de a adu-
συμ(βε)βλημέν-ος, -η, -o adj. vezi συμβάλλω na la un loc 2. punere în ordine, aranjare 3.
συμβία, η subst. consoartă restrângere
συμβιβ-άζω, -ασα, -άστηκα, συμβιβασμένος I. συμμαζ-εύω, -εψα, -εύτηκα, συμμαζεμένος v.t.
v.t. a concilia, a pune de acord II. v.r. συμβι- 1. a strânge la un loc lucruri împrăştiate 2. a
βάζομαι 1. a se împăca, a se pune de acord, a pune în ordine, a aranja 3. a restrânge
se concilia d o τρόπος ζωής του δε -άζεται μέ συμμαθ-ητής, o, -ήτρια subst. coleg(-ă) de şcoa-
την ιδεολογία του modul lui de viaţă nu se lă şi de clasă
împacă cu ideologia lui 2. a se adapta, făcând συμμαχία, η subst. alianţă, coaliţie
concesii, compromisuri συμμαχικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. aliat(-ă) d οι -ές
συμβιβασμός, o subst. împăcare, conciliere; com- δυνάμεις forţele aliate 2. ai (ale) alianţei II.
promis, aranjament adv. (-ώς) prin alianţă
526 σύμμαχος - συμπλέκομαι
σύμμαχος, ο, η subst. 1. aliat(-ă) 2. fig. susţină- συμπαράσταση, η subst. asistenţă, ajutor, pro-
tor(-oare) tecţie, sprijin, susţinere
συμμαχ-ώ, -ησα v.i. a se alia συμπαραστάτης, o subst. susţinător, sprijinitor
σύμμεικτ-ος, -η, -o adj. (d. stofă) din amestec de συμπαραστέκομαι, συμπαραστάθηκα v.t. a asis-
materii textile ta, a veni în ajutor; a proteja, a sprijini, a sus-
συμμερ-ίζομαι, -ίστηκα v.t. a împărtăşi, a lua ţine
parte la ceva, a fi de acord cu... // ~ τη θλίψη συμπαρασύρω, συμπαρέσυρα v.t. a antrena după
κάποιου a lua parte la durerea cuiva sine, a târî, a trage, a căra
συμμετέχω, συμμετείχα (να συμμετάσχω) ν.ί. 1. συμπαράταξη, η subst. alianţă politică
a participa, a se asocia 2. a împărtăşi senti- συμπάσχω I. v.t. a compătimi II. v.i. a lua parte la
mentele cuiva suferinţa cuiva
συμμετοχή, η subst. participare; participaţie συμπατριώτ-ης, o, -ισσα, η subst. compatriot
συμμετοχικότητα, η subst. grad de participare (-oată)
συμμέτοχ-ος, -o, -η subst. participant(-ă); συμπεθεριό, το subst. încuscrire, cuscrie
părtaş(-ă) συμπεθερ-ιάζω, -ιασα ν. ί. a se încuscri
συμμετρία, η subst. (şi fig.) simetrie συμπέθερος, o şi συμπεθέρα, η subst. cuscru,
συμμετρικ-ός, -ή, -ό I. adj. simetric(-ă); bine cuscră
proporţionat(-ă) II. adv. (-ά) συμπερ-αίνω, -ανα I. ν.ί. l . a trage o concluzie,
συμμιγ-ής, -ής, -ές adj. mat. complex(-ă) a conchide, a concluziona 2. a deduce II. v.i. a
συμμορία, η subst. bandă de răufăcători ajunge la o anumită concluzie
συμμορίτ-ης, o, -ισσα, η subst. bandit, răufâcă- συμπέρασ-μα, -ματος, το subst. concluzie //
tor(-oare) καταλήγω στο ~ a ajunge la concluzie d βγά-
συμμορφ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, συμμορφωμένος ζω ~ a trage concluzii, a trage învăţăminte
I. v.t. 1. a conforma, a ajusta, a face să con- συμπερασματικ-ός, -ή, -ό adj. 1. cu caracter de
corde cu altceva 2. fig. a face să fie cuminte/su- concluzie 2. gram. conclusiv(-ă) d -ή πρόταση
pus/ascultător II. v.r. -ώνομαι a se conforma, a propoziţie conclusivă
acţiona în conformitate cu d ~ στις διαταγές a συμπερασμός, o subst. deducţie d κατά -ό prin
se conforma ordinelor deducţie
συμμόρφωση, η subst. 1. conformare 2. supunere, συμπεριλαμβάνω, συμπεριέλαβα, συμπεριλήφ-
cuminţire θηκα v.t. a cuprinde, a include
συμπαγ-ής, -ής, -ές I. adj. compact(-ă), dens(-ă); συμπεριφέρ-ομαι, -θηκα v.r. a se comporta, a se
masiv(-ă), solid(-ă) d -ές σκυρόδεμα beton purta
masiv d -ής πλειοψηφία majoritate compactă συμπεριφορά, η subst. comportare, purtare, com-
II. adv. (-ώς) portament
συμπάθεια, η subst. simpatie, ataşament, atracţie συμπεριφορισμός, o subst. psih. behaviorism
(pentru o persoană etc.) σύμπηξη, η subst. şi fig. închegare, constituire (a
συμπαθ-ής, -ής, -ές adj. simpatic(-ă) unui front, alianţe etc.)
συμπαθητικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. simpatic(-ă), plă- συμπι-έζω, -εσα, -έστηκα, συμπιεσμένος v.t. a
cut(-ă) d -ό πρόσωπο persoană simpatică 2. comprima
anat. H -ό σύστημα sistem nervos simpatic συμπίεση, η subst. comprimare, compresie
(marele simpatic) 3. med. d -ές νόσοι boli prin συμπιεστής, o subst. compresor
simpatie 4. d -ή μελάνη cerneală simpatică II. συμπιεστ-ός, -ή, -ό adj. compresibil(-ă), com-
adv. (-ά) cu simpatie primabil(-ă) d το -ό compresibilitate
συμπάθιο, (με το) subst. + prep. îmi cer scuze, συμπίλη-μα, -ματος, το subst. compilaţie
pardon συμπίπτω, συνέπεσα v.i. 1. a coincide, a concor-
συμπαθούντες, οι subst, pl. simpatizanţi politici da 2. a se întâftipla în acelaşi moment cu altce-
συμπαθ-ώ, -ησα v.t. a simpatiza d συμπάθα με va, a surveni
scuză-mă d va με -άς nu-ţi fie cu supărare σύμπλεγ-μα, -ματος, το subst. 1. grup, grupare
συμπαιγνία, η subst, înţelegere secretă pentru a 2. complex d ~ κατωτερότητας complex de
înşela pe cineva inferioritate
συμπαίκτ-ης, o, -ρια, η subst. partener(-ă) de συμπλεγματικ-ός, -ή, -ό adj. psih. 1. plin(-ă) de
joc, coechipier(-ă), jucător(-oare) în aceeaşi complexe 2. complexant(-ă)
echipă συμπλέκομαι (να συμπλακώ) v.r. a se lua la har-
σύμπ-αν, -αντος, το subst. univers ţă, a se încăiera
συμπλέκτης - συμφυρμός 527
συνάμα adv. 1. în acelaşi timp, totodată, simul- συνάκι, το subst. ortografiere greşită a lui σινάχι
tan. 2. împreună, 3. de asemenea συνάχι, το subst. med. guturai
συναναστρέφομαι, συναναστράφηκα v.r. a se συναχ-ώνομαι, -ώθηκα, συναχωμένος v.r. a se
vedea des cu cineva, a vizita deseori pe cineva, îmbolnăvi de guturai
a frecventa σύναψη, η subst. încheiere, contractare, stabilire
συναναστροφή, η subst. contact social, relaţie de legături
socială συνδαιτυμόνας, o subst. conviv, comesean
συνάνθρωπος, o subst. aproapele / |emenul nos- συ(ν)δαυλ-ίζω, -ισα v.t. (şiflg.) a aţâţa (focul), a
tru scormoni, a răscoli (jarul)
συνάντηση, η subst. 1. întâlnire 2. sport αθλ- σύνδεση, η subst. 1. legătură, relaţie, conexiune
ητική ~ întâlnire sportivă 2. racordare
συναντ-ώ şi συναντ-άω, -ησα, -ήθηκα I. v.t. a συνδεσμολογία, η subst. 1. med. sindesmologie,
întâlni, a găsi (ceva în drum), a întâmpina II. artrologie 2. jiz. legarea rezistenţelor într-un
v.r. συναντ-ιέμαι, -ώμαι 1. a se întâlni 2. a fi în circuit
contact συναντώμαι a se afla / a se găsi undeva σύνδεσμος, o subst. 1. legătură 2. milit. agent de
συναξάρι, το subst.relig. sinaxar, biografie a legătură 3. asociaţie, societate 4. anat. liga-
unui sfânt ment 5. gram. conjuncţie
σύναξη, η subst. adunare, întrunire, reuniune συνδετήρας, o subst. agrafă pentru prins hârtii
συναπάντη-μα, -ματος, το subst. întâlnire (ne- συνδετικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de legătură, care uneş-
aşteptată) te, care leagă 2. conjunctiv(-ă)
συναπτ-ός, -ή, -ό adj. neîntrerupt(-ă), continuu(- συνδέω, σύνδεσα şi συνέδεσα, συνδέθηκα,
ă) d επι πέντε -ά έτη timp de cinci ani la rând συνδε(δε)μένος I. v.t. a lega, a uni, a pune în
συνάπτω, σύναψα, συνάφθηκα, (συνημμένος) legătură, a face un branşament / un racord d
v.t. 1. a lega (un manuscris etc.) 2. a încheia, a συνδέει δύο πόλεις leagă două oraşe d ~ το
contracta, a lega, a stabili legături d ~ γάμο a τηλέφωνο a face branşamentul la telefon II.
contracta o căsătorie d ~ φιλίαν a stabili legă- v.r. συνδέομαι (şi cu sensul) a avea o legătură
turi de prietenie d ~ χρέη a contracta datorii // (sentimentală / amoroasă)
~ συμβόλαιο a încheia un contract συνδημότ-ης, o, -ισσα, η subst. concetăţean(-ă)
συνάρθρωση, η subst. anat. articulaţie fixă, sin- συνδιαλέγομαι, συνδιαλέχθηκα v.i. a conversa,
artroză a se întreţine, a sta de vorbă, a convorbi
συναρμογή, η subst. racord, legătură, ajustare συνδιάλεξη, η subst. conversaţie, convorbire (m.
συναρμολόγηση, η subst. montare, montaj; ales telefonică)
asamblare, asamblaj συνδιαλλαγή, η subst. 1. reconciliere, împăcare
συναρμολογ-ώ, -ησα, -ήθηκα, συναρμολογη- 2 .jur. conciliere d έρχομαι σε ~ a face o con-
μένος v.t. a monta, a asambla ciliere
συναρπ-άζω, -ασα v.t. a fascina, a uimi, a ferme- συνδιαλλακτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de reconciliere
ca, a încânta, a captiva 2. jur. de conciliere
συναρπαστικ-ός, -ή, -ό adj. fascinant(-ă), im- συνδιάσκεψη, η subst. conferinţă d ~ τύπου con-
presionantă), captivant(-ă) ferinţă de presă
συνάρτηση, η subst. 1. mat. funcţie 2. legătură, συνδιδασκαλία, η subst. predare comună la
conexiune două sau mai multe clase
συναρτ-ώ, -ησα, (συναρτώμαι), -ήθηκα, συναρ- συνδικαλ-ίζομαι, -ίστηκα, συνδικαλισμένος
τημένος v.t. l . a lega, a conexa, a corela 2. a v.i. a se organiza în sindicate
atârna ceva împreună cu... συνδικαλισμός, o subst. sindicalism, mişcare /
συνασπ-ίζομαι, -ίστηκα, συνασπισμένος v.r. a organizare sindicală
se coaliza, a se uni într-o acţiune comună συνδικαλ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. sindica-
* συνασπισμός, o subst. coaliţie, uniune listă)
συναυλία, η subst.muz. concert συνδικαλιστικ-ός, -ή, -ό adj. sindical(-ă)
συναυτουργία, η subst.jur. complicitate συνδικάτο, το subst. sindicat
συναυτουργ-ός, -o, -η subst. jur. complice σύνδικος, o subst. jur. judecător sindic, judecă-
συνάφεια, η subst. coerenţă tor numit de tribunal pentru administrarea
συναφ-ής, -ής, -ές adj. 1. coerent(-ă) 2. conex(-ă) averii unui falit
d και τα -ή προβλήματα şi problemele co- συνδρομή, η subst. 1. abonament d ετήσια ~
nexe abonament anual 2. subscripţie d πληρώνω τη
530 συνδρομητής - συνεργός
~ μου a-şi plăti subscripţia 3. cotizaţie 4. aju- συνέλευση, η subst. adunare, reuniune, întrunire
tor, concurs // με την ευγενή ~ των... cu aju- // εθνική ~ adunare naţională
torul nobil al (a)... συνεννόηση, η subst. înţelegere
συνδρομητής, o, -τρια, η subst. abonat(-ă) συνεννο-ούμαι -ήθηκα, συνεννοημένος v.d. l . a
σύνδρομο, το subst. med. sindrom înţelege pe alţii şi a se face înţeles(-easă) de
συνδυ-άζω, -ασα, -άστηκα, συνδυασμένος v.t. alţii. 2. a se înţelege, a se pune de acord
1, a combina, a îmbina 2. a asocia, a coaliza 3. συνενοχή, η subst. complicitate
a asorta d ~ το παντελόνι με το πουκάμισο συνένοχ-ος, -o, -η subst. complice
a-şi asorta pantalonii cu cămaşa 4. a pune în συνέντευξη, η subst. interviu d παίρνω ~ a lua
legătură, a corela un interviu cuiva, a intervieva d ~ τύπου con-
συνδυασμός, o subst. 1. combinaţie, îmbinare, ferinţă de presă
asortare 2. asociere, coaliţie // εκλογικός ~ συνεν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, συνενωμένος v.t. a
coaliţie electorală d ~ χρωμάτων asociere de uni, a reuni, a împreuna
culori 3. cifrul unei case de bani 4. grupul de συνένωση, η subst. unire, reunire, strângere la un
candidaţi pentru parlament ai unui partid loc, asociere, coaliţie
συνδυαστικ-ός, -ή, -ό adj. de combinare, combi- συνεξετ-άζω, -ασα, -άστηκα v.t. a examina, a
natoriu(-ie) cerceta împreună
σύνεγγυς adv. (de)aproape, îndeaproape συνεπάγεται v.pers. şi impers. a avea ca rezultat,
συνεδρία, η subst. 1. şedinţă 2. consultaţie la un a comporta, a aduce cu sine, a antrena
doctor / psihanalist συνεπαγωγή, η subst. urmare, rezultat
συνεδρ-ιάζω, -ίασα v.i. a se întruni în şedinţă, a συνεπαίρνω, συνεπήρα, συνεπαρμένος v.t. a
ţine şedinţă, a fi în şedinţă vrăji, a fermeca, a fascina
συνεδρίαση, η subst. 1. şedinţă, reuniune // συνέπεια, η subst. 1. consecinţă, rezultat, urmare
κηρύττω την έναρξη της -ς a declara şedinţă d λογική ~ consecinţă logică // κατά ~ prin
deschisă 2. jur. audienţă, şedinţă (publică) a urmare 2. punctualitate d ~ στην εργασία
tribunalului // η ~ του δικαστηρίου şedinţa tri- punctualitate în muncă // με ~ în mod conştiin-
bunalului cios d κατά ~ în consecinţă
συνέδριο, το subst. congres d ~ του κόμματος συνεπ-ής -ής -ές adj. consecvent(-ă), punctual(-ă)
congresul partidului συνεπιβάτ-ης, o, -ισσα, η subst. tovarăş(-ă) de
σύνεδρ-ος, -o, -η subst. 1. congresist(-ă) 2. ju- călătorie
decător(-oare) la curtea cu juri συνεπτυγμέν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. un text
συνείδηση, η subst. conştiinţă d ελευθερία -εως etc.) concis(-ă), succint(-ă)
libertate de conştiinţă d τύψη της -ς mustrare συνεπώς adv. în consecinţă, prin urmare
de conştiinţă σύνεργα, τα subst. pl. utilaje
συνειδησιακ-ός, -ή, -ό adj. de conştiinţă // -ή συνεργ-άζομαι, -άστηκα v.i. a colabora, a co-
εκδίκηση proces de conştiinţă opera, a conlucra
συνειδητά adv. în mod conştient / conştiincios d συνεργασία, η subst. colaborare, cooperare
το έκανε ~ a fâcut-o în mod conştient / conşti- συνεργάτ-ης, o, -ιδα, η subst. colaborator(-oa-
incios re)
συνειδητ-ός, -ή, -ό adj. conştiincios(-oasă), con- συνεργατική, η subst. cooperativă (în special de
ştientă) construcţii)
συνειρμικ-ός, -ή, -ό adj. psih. referitor(-oare) la συνεργατικ-ός, -ή, -ό adj. cooperativ(-ă) d econ.
o asociaţie de idei -ό κίνημα mişcare cooperativă
συνειρμός, o subst. psih. asociaţie de idei συνεργατισμός, o subst. cooperatism, coopera-
συνεισφέρω, συνεισέφερα v.t. a contribui, a co- tivism
tiza συνεργείο, το subst. 1. echipă de lucru 2. garaj
συνεισφορά, η subst. contribuţie, cotizaţie de reparaţii auto d πάω τ'αυτοκίνητο στο ~
συνεκδοχή, η subst. sinecdocă (figură de stil) duc automobilul la garajul de reparaţii 3. ate-
συνεκτικ-ός, -ή, -ό adj. care reţine lier
συνεκφορά, η subst. copronunţie, pronunţie în συνεργία, η subst. complicitate
acelaşi timp a două sunete σύνεργο, το subst. unealtă, utilaj
συνεκφώνηση, η subst. pronunţarea simultană a συνεργ-ός, -o, -η subst. complice, copărtaş la o
două vocale într-o silabă faptă urâtă
συνερίζομαι - συνθήκη 531
συνερ-ίζομαι, -ίστηκα v.r. 1. a se supăra pe cine- pere d -a δωμάτια camere care comunică în-
va 2. a se lua la întrecere, a concura pe cineva tre ele
συνέρχομαι, συνήλθα v.d. 1. a se întruni, a se συνηγορία, η subst. jur. pledoarie, apărare în
aduna la şedinţă, consfătuire etc.; a se reuni d proces
συνήλθε το συμβούλιο s-a reunit consiliul 2. συνήγορ-ος, -o, -η subst. jur. apărător în proces,
a-şi recăpăta forţele 3. a-şi reveni, a-şi recapăta avocat pledant
cunoştinţa d συνήλθε μετά τη λιποθυμία şi-a συνηγορ-ώ, -ησα v.i. 1. a pleda l.flg. a susţine o
revenit după leşin d σύνελθε! revino-ţi! cauză, o idee
σύνεση, η subst. 1. înţelepciune 2. pnăenţă, pre- συνήθεια, η subst. 1. obicei, datină, cutumă, uz 2.
cauţie 3. cumpătare, moderaţie deprindere, obişnuinţă
συνεσταλμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. reţinut(-ă), συνηθ-ίζω, -ισα, συνηθισμένος I. v.t. a obişnui, a
rezervat(-ă) 2. moderat(-ă) deprinde d τον -ισα στη μελέτη l-am obişnuit
συνεστίαση, η subst. masă comună să studieze II. v.i. a se obişnui, a se deprinde, a
συνεταιρ-ίζομαι, -ίστηκα, συνεταιρισμένος v.d. se familiariza, a-şi face un obicei d αυτά εγώ
a se asocia, a se uni într-o societate, coopera- δεν τα ~ acestea nu intră în obiceiul meu d -ισε
tivă etc. να μην κάνει τίποτα s-a obişnuit să nu facă
συνεταιρικ-ός, -ή, -ό I. adj. asociativ(-ă); co- nimic d τα -ιζει όλα κανείς cu toate te obiş-
operativ(-ă) II. adv. (-ά), în comun nuieşti III. v.impers. -ίζεται se obişnuieşte d
συνεταιρισμός, o subst. 1. asociaţie 2. coopera- αυτή η έκφραση δεν -ίζεται această expresie
tivă 3. parteneriat // γεωργικός ~ coopera- nu se foloseşte (nu se obişnuieşte)
tivă agricolă // ~ ειρήνης parteneriat pen- συνήθιο, το subst. obicei, datină, cutumă
tru pace συνηθισμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. obişnuit(-ă)
συνεταιριστικ-ός, -ή, -ό adj. cooperatist(-ă) 2. uzual(-ă), curent(-ă), comun(-ă) 3. banal(-ă)
συνέταιρος şi συνεταίρος, o subst. asociat d είμαι -ος σ'αυτό sunt obişnuit cu aceasta
συνετ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, συνετισμένος v.t. a συνημίτονο, το subst. mat. cosinus
cuminţi, a pondera, a potoli, ai face să înţe- συνημμέν-ος, -η, -o part. ca adj. anexat(-ă) (de-
leagă spre acte etc.); ataşat(-ă)
συνέτιση, η şi συνετισμός, o subst. cuminţire, συνηρημέν-ος, -η, -o adj. gram. contras(-ă)
potolire, ponderare συνήχηση, η subst. consonanţă; unison
συνετ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. cuminte, potolit(-ă), pon- συνθεσάιζερ, το subst. invar. muz. sintetizator
derală) 2. (d. o acţiune / faptă) raţional(-ă), σύνθεση, η subst. 1. compoziţie, structură, con-
judicios(-oasă) II. adv. (-ώς) în mod înţelept, stituţie d η ~ του δέρματος constituţia pielii 2.
cu prudenţă, cu judecată compunere, creaţie literară, artistică etc. 3.
συνεφαπτομένη, η subst. mat. cotangentă muz. compoziţie (muzicală) 4. filoz. sinteză 5.
συνεφέρνω, συνέφερα, v.t. 1. a reanima 2. a face chim. sinteză 6. gram. compunere lexicală
să se revină συνθέτ-ης, o, -ρια, η subst. muz. compozitor(-oa-
συνέχεια, η I. subst. continuare, urmare, continu- re)
itate d δίνω ~ a da urmare d έπεται ~ va urma συνθετικό, το subst. gram. element de compu-
d κατά ~ în continuu, fără întrerupere // σέ ~ nere
în continuare, mai departe II. adv. în continuu, συνθετικ-ός, -ή, -ό I. adj. sintetic(-ă) d -ό ύφασ-
neîncetat d χιονίζει ~ ninge în continuu μα stofă sintetică II. adv. (-ά)
συνεχ-ής, -ής, -ές I. adj. continuu(-ă), necon- σύνθετο, το subst. 1. (d. cuvinte) compus 2. (d.
tenită), necurmat(-ă), neîntrerupt(-ă), neînce- mobilă) mobilă combinată pentru salon
t a t ă ) d -ής ρεύμα, curent continuu Π. adv. (-ώς) σύνθετ-ος, -η, -o adj. 1. compus(-ă), complex(-ă)
în continuu, fără încetare, fără întrerupere // -ος τόκος dobândă compusă 2. bot. pl. com-
συνεχ-ίζω, -ισα, -ίστηκα I. v.i a continua, a ur- pozee
ma, a merge înainte II. v.t. a duce mai departe συνθέτω, συνέθεσα şi σύνθεσα (συντίθεμαι),
(ceva început) III. v.r. -ίζομαι (şi cu sensul) a συντέθηκα v.t. l . a forma, a constitui, a alcătui
se continua, a se prelungi // -ίζεται va urma 2. a compune o lucrare literară / muzicală etc.
συνέχιση, η subst. continuare, urmare συνθήκη, η subst. 1. tratat, convenţie d εμπορική
συνεχ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. continuator ~ tratat de comerţ d κατά ~ conform conven-
(-oare) ţiei, în mod convenţional 2. οι -ες, condiţii,
συνεχόμεν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. spaţii etc.) împrejurări d κάτω απ αυτές τις -ες în aces-
care se continuă, care comunică cu o altă încă- te condiţii
532 συνθηκολόγηση - συνταγματάρχης
συνθηκολόγηση, η subst. capitulare; supunere tară (a camerei deputaţilor) 3. bis. sinod, con-
συνθηκολογ-ώ, -ησα ν.ί. a capitula, a se preda, a ciliu d οικουμενική ~ sinod ecumenic
se supune; a face un compromis συνοδός, o, η subst. însoţitor(-oare)
σύνθη-μα, -ματος, το subst. 1. semnal, cuvânt de συνοικέσιο, το subst. tratative în vederea căsă-
ordine, parolă, semn // ως εκ - ματος ca la un toriei, peţire, peţit d γραφείο -ων agenţie ma-
semnal 2. lozincă, deviză trimonială
συνθηματικ-ός -ή -ό I. adj. convenţional(-ă), συνοικία, η subst. cartier
simbolic(-ă), codificat(-ă) II. adv. (-ώς) συνοικιακ-ός, -ή, -ό adj. de cartier; de periferie
συνθηματολογία, η subst. 1. mulţime de lozinci συνοικισμός, o subst. suburbie; aşezare (subur-
(politice) 2. folosirea de lozinci (politice) bană) d ~ προσφύγων aşezare de refugiaţi
συνθλίβω, συνέθλιψα, συνθλίφτηκα, συνθλιμ- συνολικ-ός, -ή, -ό I. adj. total(-ă), complet(-ă),
μένος v.t. l . a strivi, a zdrobi 2. a sfărâma global(-ă); de ansamblu II. adv. (-ά) per total
σύνθλιψη, η subst. strivire, zdrobire, compri- σύνολο, το subst. 1. totalitate, total 2. ansamblu,
mare, sfărâmare tot, întreg d εν -ω în total, cu totul
συνιδιοκτησία, η subst. coproprietate συνομήλικ-ος, -η, -o adj. de aceeaşi vârstă
συνιδιοκτήτ-ης, o, -ρια, η subst. coproprietar(-ă) συνομιλητ-ής, o, -ήτρια, η subst. interlocutor(-oa-
συνίζηση, η subst. gram. contragere re), partener(-ă) de discuţie
συνισταμένη, η subst. l.flz. mat. rezultantă 2. συνομιλί-α, η subst. convorbire, conversaţie,
fig. efectul combinat al mai multor cauze discuţie, dialog d οι -ες convorbiri, negocieri,
συνιστώ, συνέστησα, συστάθηκα v.t. l . a consti- tratative d ~ κατ" ιδίαν convorbire tete-â-tete
tui, a institui, a înfiinţa, a fonda, a forma d ~ συνομιλ-ώ, -ησα v.i. a conversa, a dialoga, a sta
επιτροπή a constitui o comisie 2. a prezenta, a de vorbă, a discuta
recomanda, a preconiza d τι μου συνιστάτε να συνομοσπονδία, η subst. confederaţie
αγοράσω για τις γιορτές; ce-mi recomandaţi συνομοταξία, η subst. încrengătură
să cumpăr pentru sărbători? 3. a sfătui 4. a ruga συνονθύλευ-μα, -ματος, το subst. harababură
συνιστώσα, η subst. componentă συνονόματ-ος, o, -η, η subst. tiz(-ă), omonim(-ă)
συννεφιά, η subst. cer acoperit, timp noros συνοπτικ-ός, -ή, -ό I. adj. sinoptic(-ă), concis(-ă),
συννεφ-ιάζω, -ιασα, συννεφιασμένος v.i. 1. a se succint(-ă) II. adv. (-ά), într-o manieră sinop-
înnora, a se ivi mulţi nori pe cer 2. fig. a se tică, succintă
întrista, a se posomori, a se mâhni d fig. -ει a se συνορεύω v.i. a avea frontiere comune cu,., a se
întuneca învecina cu...
σύννεφο, το subst. 1. nor d ~ σκόνης / καπνού συνοριακ-ός, -ή, -ό adj. de frontieră, limitrof(-ă),
κλπ nor de praf / de fum etc. 2. fig. supărare, de hotar d -ός τομέας sector de frontieră
ameninţare, pericol σύνορ-ο, το subst. frontieră, hotar, graniţă d τα
συννυφάδα, η subst. cumnată (soţie a fratelui so- -a του κράτους graniţele statului d φυσικά -α
ţului) hotare naturale
συνοδεία, η subst. 1. suită, escortă, însoţire, cor- συνουσία, η subst. împreunare, act sexual
tegiu, convoi 2. muz. acompaniament συνουσι-άζομαι, -άστηκα v.d. a se împreuna, a
συνοδ-εύω, -εψα, -εύτηκα, συνοδευμένος I. v.t. se împerechea
1. a escorta, a însoţi, a întovărăşi 2. muz. a συνοφρυ-ώνομαι, -ώθηκα, συνοφρυωμένος v.d.
acompania 3 .fig. a apărea ca un rezultat, ca o a încrunta (din sprâncene); a lua un aer grav
urmare II. v.r. -ευομαι (şi cu sensul) a fi în- συνοχή, η subst. coeziune; coerenţă
soţiră) de..., a avea drept urmare d -ευόμενος σύνοψη, η subst. 1. rezumat, recapitulaţie, com-
από... fiind însoţit de... pendiu 2. bis. sinopsar
συνοδηγός, o subst. şofer de schimb; ajutor de συνοψ-ίζω*·-ισα, -ίστηκα, συνοψισμένος v.t. a
şofer rezuma, a recapitula, a conspecta
συνοδικ-ός, -ή, -ό adj. 1. bis. sinodal(-ă) 2. astr. συνταγή, η subst. 1. reţetă, prescripţie d η ~ του
sinodic d -ή περιφορά πλανήτη rotirea sinodi- γλυκού reţeta pentru dulceaţă d η ~ του ·, ι-
că a planetei 3. bis. o -ός membru al sinodului τρού reţeta de la doctor 2. fig. soluţie practică
συνοδοιπόρ-ος, -o, -η subst. 1. tovarăş(-ă) de σύνταγ-μα, -ματος, το subst. 1. pol. constituţie
drum 2. fig. tovarăş de idei 2. milit. regiment
σύνοδος, η subst. 1. reuniune, şedinţă, adunare 2. συνταγματάρχης, o subst. milit. colonel, coman-
sesiune d η ~ της βουλής sesiune paralamen- dant de regiment
συνταγματικός - συντονιστικός 533
συνταγματικ-ός, -ή, -ό I. adj. pol. constituţio- συντετμημέν-ος, -η, -o part. ca adj. (d. cuvinte
n a l ă ) d -ό δίκαιο drept constituţional d -ή etc.) prescurtat(-ă)
κυβέρνηση guvern constituţional II. adv. (-ώς) συντεχνία, η subst. breaslă, corporaţie
în mod constituţional συντεχνιακ-ός, -ή, -ό adj. 1. de breaslă, corpo-
συνταγματικότητα, η subst. pol. constituţionali- ratist(-ă), corporativ(-ă) 2. de ramură (industri-
tate d η ~ των νόμων constituţionalitatea le- ală, profesională)
gilor σύντηξη, η subst. topire în vederea obţinerii unui
συνταγολόγιο, το subst. farm ac op eg aliaj
συντάκτ-ης, o, -ρια, η subst. redactor(-oare) συντήρηση, η subst. 1. întreţinere // η ~ του αυτο-
συντακτικό, το subst. gram. sintaxă κινήτου întreţinerea automobilului 2. conser-
συντακτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. sintactic(-ă), de vare, menţinere d το ένστικτο της -ς instinctul
sintaxă; de redactare, redacţional(-ă) 2. consti- de conservare 3. conservatorism (politic)
tuantă) d -ή συνέλευση adunare constituantă συντηρ-ητής, o, -ήτρια, η subst. conservator(-oa-
II. adv. (-ώς) din punct de vedere al sintaxei re) d ~ καλλιτεχνικών έργων conservator de
σύνταξη, η subst. 1. redactare, construcţie a fra- opere de artă
zei // ~ εγγράφου / άρθρου / εφημερίδας re- συντηρητικά, τα subst. pl. chim. substanţe con-
dactare a actului / articolului / ziarului 2. re- servante (pentru alimente)
dacţie 3. pensie d παίρνω ~ a fi la pensie συντηρητικ-ός, -ή, -ό I. adj. conservator(-oare),
συνταξιδ-εύω, -εψα v.i. a călători împreună (cu conservatorist(-ă); de conservare II. adv. (-ά)
cineva) 1. într-o manieră conservatoare 2. cu menaja-
συνταξιδιώτ-ης, o, -ισσα, η subst. tovarăş(-ă) de mente
călătorie συντηρητισμός, o subst. pol. conservatorism,
conservatism
συντάξιμ-ος, -η, -o adj. pensionabil(-ă)
συντηρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, συντηρημένος ν.ί. 1. a
συνταξιοδότηση, η subst. pensionare
conserva, a menţine, a păstra 2. a întreţine //
συνταξιοδοτ-ώ, -ησα, -ήθηκα, συνταξιοδοτη-
για να -ήσει την οικογένειά του ca să-şi în-
μένος v.t, a pensiona, a da pensie
treţină familia d μόλις -είται abia se întreţine
συνταξιούχος, o, η subst. pensionar(-ă)
σύντμηση, η subst. 1. prescurtare, restrângere,
συνταρ-άζω, -αξα v.t. a scutura, a zdruncina, a
micşorare 2. abreviere
zgâlţâi, a clătina, a cutremura, a tulbura συντόμευση, η subst. scurtare, micşorare, pres-
συνταρακτικ-ός, -ή, -ό adj. cutremurător(-oare), curtare, abreviere
tulburător(-oare), senzaţional(-ă) συντομ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκα, συντομευ-
συντάσσω, συνέταξα, συντάχθηκα şi συντάχτη- μένος I. ν.ί. a scurta, a prescurta d οι κατα-
κα, συντεταγμένος I. ν.ί. l . a scrie, a redacta χρήσεις -ευσαν τη ζωή του abuzurile i-au
un text conform regulilor gramaticale 2. milit. scurtat viaţa II. v.i. a fi scurt, a acţiona repede,
a aşeza soldaţii în formaţie, în ordine II. v.r. a face ceva într-un timp scurt
συντάσσομαι (şi cu sensul) a se alătura, a fi de συντομία, η subst. scurtime, concizie, d εν ~ pe
partea cuiva scurt
συντείνω, συνέτεινα v.i. a contribui la, a ajuta la, συντομογραφία, η subst. scriere prescurtată,
a concura la. abreviere
σύντεκνος, o subst. naş (de botez şi cununie) σύντομ-ος, -η, -o I. adj. 1. scurt(-ă), mic(-ă) 2.
συντέλεια, (του κόσμου) subst. + subst. sfârşitul concis(-ă), lapidar(-ă), cu puţine cuvinte II. adv.
lumii (-α) 1. pe scurt, în puţine cuvinte 2. în scurt
συντελεστής, o subst. 1. mat. coeficient; factor 2. timp, în curând, repede
flg. factor, cauză, condiţie, determinant συντον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, συντονισμένος ν.ί.
συντελ-ώ, -εσα, -έστηκα, συντελεσμένος I. v.i. a 1. a coordona, a armoniza 2. a regla pe aceeaşi
contribui la, a concura la d -εσαν στην επιτυ- frecvenţă 3. a pune de acord părţile unui tot în
χία au contribuit la succes d -έλεσαν εις τού- vederea realizării unui anumit scop
το εμμέσως au contribuit la aceasta indirect II. συντονισμός, o subst. coordonare
v.i. a completa, a termina; a pune capăt III. v.r. συντον-ιστής, o, -ίστρια, η subst. coordonator(-oa-
-ούμαι a se realiza, συντελεσμένος (ca adj.) re) // o -ιστής διευθυντής director coordonator
gram. perfectiv συντονιστικ-ός, -ή, -ό adj. coordonator(-oare),
συντεταγμένη, η subst. mat. coordonată d γεω- de coordonare d με -ό ρόλο cu rolul de coor-
γραφικές -ες coordonate goegrafice donare
534 συντοπίτης - συρροή
ές αντωνυμίες pronume relative // gram. -ά σφαιριοβόλ-ος, -o, -η subst. sport atlet(-ă) arun-
επιρρήματα adverbe corelative II. adv. (-ά) în cător(-oare) de greutate
mod corelat σφαιροειδ-ής, -ής, -ές adj. sferoidal(-ă)
συσχέτιση, η subst. corelare, raport σφαλερ-ός, -ή, -ό adj. greşit(-ă), eronat(-ă)
συσχετισμός, o subst. corelaţie σφαλιάρα, η subst. lovitură puternică dată cu
σύφιλη, η subst. med. sifilis palma pe faţă
συφιλιδικ-ός, -ή, -ό adj. med. sifilitic(-ă) σφαλ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σφαλισμένος v.t. l . a
συφοριασμέν-ος, -η, -opart. ca adj. nenorocit(-ă), închide 2. a încuia
sărman(-ă), amărât(-ă), nefericit(-ă) σφαλιστ-ός şi σφαλιχτ-ός, -ή, -ό adj. 1. închis(-ă)
συχαρίκια, τα subst. pl. 1. felicitări 2. veşti bune 2. încuiat(-ă)
3. recompensă pentru cel ce aduce o veste bună σφάλλω, έσφαλα (εσφαλμένος) v.i. a greşi, a că-
συχνάζω v.i. a frecventa, a se duce deseori într-un dea în greşeală, a se abate de la normă, a pă-
loc anume cătui
συχν-ός, -ή, -ό I. adj. frecvent(-ă), des(-easă), σφάλ-μα, -ματος, το subst. greşeală, abatere,
repetat(-ă) II. adv. (-ά) în mod frecvent, ade- eroare
sea, deseori σφάξι-μο, -ματος, το subst. înjunghiere, tăiere,
συχνότητα, η subst. 1. prezenţă regulată, sacrificare
repetare, reluare 2. flg. frecvenţă d υψηλή / σφάχτης, o subst. junghi
χαμηλή ~ înaltă / joasă frecvenţă σφαχτάρι şi σφαχτό, το subst. animal înjunghiat
συχνουρία, η subst. med, polakiurie σφεντάμι, το subst. bot. arţar
συχωρεμέν-ος, -η, -o part. ca adj. vezi συγχωρε- σφεντόνα, η subst. praştie
μένος σφετερ-ίζομαι, -ίστηκα v.t. a uzurpa
συχωριανός, o -ή, η subst. vezi συγχωριανός σφετερισμός, o subst. uzurpare
συχώριο, το subst. iertare (a mortului de păcate) σφετερ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. uzurpator(-oa-
// μπουκιά και ~ (la mâncatul unui aliment re)
foarte gustos sau la vederea unei femei foarte σφήκα, η subst. entom. viespe
frumoase) σφηκοφωλιά, η subst. cuib de viespi, viespar
συχωροχάρτι, το subst. vezi συγχωροχάρτι σφήνα, η subst. pană (de lemn sau metal) pentru
σφαγ-έας, o (pl. -είς) subst. măcelar despicarea lemnelor / fixarea şi înţepenirea
σφαγείο, το subst. abator unor piese etc.
σφηνοειδής γραφή, η adj. + subst. ist. scriere
σφαγή, η subst. 1. înjunghiere, sacrificare 2. fig.
cuneiformă
măcel // έγινε ~ s-a făcut măcel
σφήνω-μα, -ματος, το subst. întărire, înţepenire
σφαγ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, σφαγιασμένος
cu o pană
v.t. l . a înjunghia, a sacrifica, a masacra 2. fig.
σφην-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, σφηνωμένος v.t. l . a
a încălca, a nesocoti în mod brutal (drepturi,
întări, a înţepeni cu o pană; a înfige o pană 2. a
libertăţi etc.)
intercala ceva strâns printre ceilalţi sau cele-
σφαγιασμός, o subst. masacru, ucidere, carnagiu
lalte
σφαγιαστής, o subst. persoană care măcelăreşte σφίγγα, η subst. ist. 1. sfinx 2. flg. om enigmatic,
σφάγιο, το subst. animal sacrificat misterios
σφαγίτιδα, η subst. anat. venă jugulară σφίγγω, έσφιξα, σφίχτηκα, σφιγμένος I. v.t. a
σφαδ-άζω, -ασα v.i. a se zvârcoli, a se zbate strânge, a ţine strâns ceva, a presa tare, a apăsa
σφάζω, έσφαξα, σφάχτηκα, σφαγμένος v.t. l . a peste ceva // ~ το χέρι a strânge mâna // ~ το
înjunghia, a sacrifica, a tăia // θα σε σφάξω! te σκοινί a ţine strâns frânghia // τον έσφιξε στην
omor! 2. flg. a nedreptăţi 3. flg. a interpreta αγκαλιά 1-a strâns în braţele sale // το παπού-
prost o bucată muzicală τσι με σφίγγει pantoful mă strânge II. v.i. a
σφαίρα, η subst. şi flg. 1. sferă // ~ επιρροής deveni mai intens(-ă), a face simţit(-ă) // όταν
sferă de influenţă 2. glob // γήινη ~ globul pă- σφίξει το κρύο când frigul va fi mai tare III.
mântesc 3. glonţ // ~ περιστρόφου glonţ de re- v.r. σφίγγομαι 1. a se strânge // σφιχθήτε λίγο
volver 4. bilă 5. sport greutate strângeţi-vă puţin 2. a se strădui, a depune efor-
σφαιρικ-ός, -ή, -ό adj. sferic(-ă) turi, a se restrânge din punct de vedere finan-
σφαιρικότητα, η subst. sfericitate ciar σφιγμέν-ος -η -o ca adj. (d. o persoană)
σφαιριστήριο, το subst. sală de biliard înghesuit(-ă)
σφαιροβολία, η subst. sport aruncare de greutate σφίξι-μο, -ματος, το subst. strângere, strânsoare
σφιχτός - σχεδιαστής 537
σφιχτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. strâns(-ă), legat(-ă), ta- σφύζω v.i. a palpita, a fi plin(-ă) de viaţă, a fi nă-
re, dur(-ă) d -ές ντομάτες roşii tari d -ά αυγά valnică), puternic(-ă)
ouă tari 2. fig. (d. oameni) zgârcit(-ă), excesiv σφύρα, η subst. 1. ciocan 2. sport ciocan de fier
de econom(-oamă) II, adv. (-ά) strâns // δένω cu lanţ folosit la probele de atletism // μεταξύ
~ a lega strâns d αγκαλιάζω ~ a ţine strâns în -ς και άκμονος între ciocan şi nicovală
braţe σφυρηλασία, η subst. foijare, prelucrare a meta-
σφιχτοχέρ-ης, -α, -ικο adj. zgârcit(-ă), avar(-ă) lului la foijă
σφοδρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. violent(-ă), pufernic(-ă), σφυρηλάτηση, η subst. forjare
tare d -ός άνεμος vânt puternic 2. vehement(-ă), σφυρήλατ-ος, -η, -o adj. foijat(-ă) // -ος σίδηρος
impetuos(-oasă) II. adv. (-ώς) cu violenţă, în fier foijat
mod vehement σφυρηλατ-ώ, -ησα, -ήθηκα, σφυρηλατημένος
σφοδρότητα, η subst. violenţă, impetuozitate, ν. ί. l . a forja 2. fig. a forma, a educa, a căli prin
vehemenţă exerciţiu continuu
σφοντύλι, το subst. prâsnel d o ουρανός ~ se σφυρί, το subst. ciocan // βγάζω στο ~ a scoate
învârte cerul (despre ameţeală neaşteptată sau la solduri, a vinde la licitaţie, la lichidare
tulburare) σφύριγ-μα, -ματος, το subst. şuierat, fluierat,
σφουγγαράδικο, το subst. mar. ambarcaţiune fluierătură
pentru pescuit bureţi σφυρίδα, η subst. iht. un fel de peşte
σφουγγαράς, o subst. pescuitor de bureţi σφυρ-ίζω şi σφυρ-άω, -ιξα, -ίχτηκα I, ν.ί. l . a
σφουγγάρι, το subst. burete (de mare) fluiera, a şuiera 2. fig. a huidui (un spectacol
σφουγγαρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σφουγγαρισμέ- etc.) 3 . f i g . a da informaţii pe ascuns II. v.i.
νος v.t. a curăţa / a freca podeaua (despre vânt, păsări, locomotivă etc.) a şuiera
σφουγγάρισ-μα, το subst. frecarea podelei şi cu- III. v.r. σφυρίζομαι a fi dezaprobat(-ă) prin
răţirea cu cârpa de şters fluierături
σφουγγαρίστρα, η subst. teu pentru frecatul par- σφυρίχτρα, η subst. fluier
doselei cu cârpa de şters σφυροβολία, η subst. sport aruncarea ciocanului
σφουγγαρόπανο, το subst. cârpă de şters pe jos σφυροβόλ-ος, -o, -η subst. sport aruncător(-oa-
σφουγγ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σφουγγισμένος v.t. re) de ciocan
a şterge (cu cârpa/buretele/batista etc.) d ~ τα σφυροδρέπανο, το subst. pol. secera şi ciocanul,
δακρυά μου a-şi şterge lacrimile simbolul comunismului
σφούγγισ-μα, -ματος, το subst. ştergere (de praf, σφυροκόπη-μα, -ματος, το subst. 1. prelucrare
de umezeală) cu ciocanul, forjare 2. milit. lansare de proiec-
σφραγίδα, η subst. 1. ştampilă, sigiliu, pecete 2. tile
fig. urmă, amprentă σφυροκοπ-ώ şi σφυροκοπ-άω, -ησα, -ήθηκα,
σφραγιδόλιθος, o subst. ist. sigiliu sculptat în σφυροκοπημένος ν. ί. l . a prelucra cu ciocanul,
piatră a forja metale 2. milit. a ţine sub foc continuu
σφραγ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σφραγισμένος ν.ί. 1. de proiectile poziţiile inamice
a sigila, a ştampila, a pecetlui 2. a închide er- σχάρα, η subst. 1. grătar // ψήνω στη ~ a frige la
metic 2. jur. a pune·sigiliu / sechestru 4. med. a grătar // ψητό της -ς friptură la grătar 2. port-
plomba (un dinte) 5. fig. a lăsa urme, amprente bagaj pe capota unui automobil
σφράγισ-μα, -ματος, το subst. 1. ştampilare, si- σχάση, η subst. 1. chim. fisiune 2. med. incizie
gilare, pecetluire 2. timbrare 3. med. plombare σχεδία, η subst. plută
a unui dinte 4. închiderea şi sigilarea plicului; σχεδιάγραμ-μα, -ματος, το subst. plan, schiţă,
punerea de sigiliu schemă, crochiu, desen
σφριγηλ-ός, -ή, -ό adj. viguros(-oasă), puter- σχεδ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, σχεδιασμένος ν.ί.
nic(-ă), vioi(-oaie) 1. a desena, a schiţa, a proiecta 2. fig. a inten-
σφρίγ-ος, -ους, το subst. vigoare, vitalitate, pu- ţiona, a plănui // ~ να φύγω a avea de gând să
tere plece 3. a organiza pe baza unui plan
σφυγμομέτρηση, η subst. 1. măsurare a frecvenţei σχεδιασμός, o subst. organizare pe bază de plan
/pulsului 2.fig. sondaj de opinie σχεδιαστήριο, το subst. 1. atelier de proiectare 2.
σφυγμός, o subst. puls, pulsaţie, pulsare // πιάνω masă specială pentru desen
το -ό a prinde pulsul // fig. βρίσκω το -ό σχεδι-αστής, o, -άστρια, η subst. desenator(-oa-
κάποιου a găsi punctul slab al cuiva re)
538 σχέδιο - σώγαμπρος
σώζω, έσωσα, σώθηκα, σωσμένος I. ν.ί. a salva, a σωπ-αίνω, -ασα v.i. a tăcea, a nu mai vorbi, a nu
scăpa, a proteja, a păstra II. v.r. σώζομαι (şi cu scoate nici un sunet d σωπάστε! tăceţi, păstraţi
sensul) a se mai păstra, a mai exista // σώζονται liniştea! // κάνω να σωπάσει a face să tacă
μερικά μνημεία se mai păstrează câteva mon-
umente σωρεία, η subst. grămadă, teanc, maldăr; serie //
σωθικά, τα subst. pl. 1. măruntaie, viscere 2.fig. ~ λαθών o grămadă de greşeli // ~ εγκλημά-
străfundurile sufletului; adâncul sufletului των o serie de crime
σωκρατικ-ός, -ή, -ό adj. filoz. socratjc(-ă), care σωρηδόν adv. în grămadă; în mare cantitate, la un
se referă la Socrate loc, în grămadă // πέφτω ~ a cădea grămadă
σωληνάριο, το subst. tub (de medicamente etc.)
σωρ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, σωριασμένος I. ν.ί.
σωλήνας, o subst. tub, conductă, ţeavă // πειρα-
ματικός ~ eprubetă a face / forma o grămadă (de lucruri) II. v.r.
σωληνοειδ-ής -ής -ές adj. tubular(-ă) σωριάζομαι (şi cu sensul) a se prăbuşi d -ιάσ-
σωληνώσεις, οι subst. ţevărie τηκε στο έδαφος s-a prăbuşit la pământ
σώ-μα, -ματος, το subst. corp, trup // το ανθρώ- σωρός, o subst. 1. grămadă, maldăr, morman 2.
πινον ~ corpul omenesc // ουράνιο ~ corp ce-
resc d -ματα στερεά / υγρά / αέρια corpuri sumedenie, număr mare, mulţime d ένα -ό
solide / lichide / gazoase d νομοθετικό ~ corp πραγμάτων o mulţime de lucruri
legislativ d δικαστικό ~ corpul magistraţilor d σωσί-ας, -o, -η subst. sosie
διπλωματικό ~ corp diplomatic d εκστρατευ- σωσίβιο, το subst. colac de salvare
τικό ~ corp expediţionar // ~ στρατού corp de σώσ-μα, -ματος, το subst. ultima cantitate de vin
armată d το — του εγκλήματος corpul delict d
~ με ~ corp la corp rămasă în butoi
σωματειακ-ός, -ή, -ό adj. 1. corporativ(-ă), de σωστά adv. în mod corect, în mod just
breaslă, de ramură 2. de club, de asociaţie σωστικ-ός, -ή, -ό adj. de salvare d -ή λέμβος
σωματείο, το subst. 1. corporaţie, breaslă 2. club, barcă de salvare
asociaţie σωστ-ός, -ή, -ό adj. 1. corect(-ă), just(-ă) d -ός
σωματεμπορία, η subst. 1. comerţ cu sclavi 2. λογαρισμός socoteală corectă 2. în toată firea
proxenetism // έγινες -ός άντρας te-ai făcut bărbat în toată
σωματέμπορος, o subst. proxenet
σωματίδιο, το subst. corpuscul, particulă firea 3. potrivit(-ă) // η -ή λύση είναι αυτή asta
σωματικ-ός, -ή, -ό I. adj. corporal(-ă), trupesc e soluţia / rezolvarea potrivită 4. drept(-aptă) d
(-ească), fizic(-ă) d -ή ποινή pedeapsă corpo- είναι -ός άνθρώπος este un om drept d expr.
rală d -ή έρευνα examen corporal II. adv. (-ά) δεν είναι στα -ά του nu este în toată minţile
din punct de vedere corporal; sub aspect fizic σωτήρας, o subst. salvator d Σωτήρας, o Mântu-
σωμάτιο, το subst. corpuscul, particulă
σωματοφύλακας, o subst. body guard; muş- itorul, lisus Hristos
chetar σωτηρία, η subst. 1. salvare 2. mântuire
σωματοφυλακή, η subst. gardă personală pentru σωτήρ-ιος, -ια, -io adj. salutar(-ă), salvator(-oare)
demnitari d -ιο έτος an de graţie
σωματώδ-ης, -ης, -ες adj. corpolent(-ă) σωφέρ, o subst. şofer, conducător auto
σώνω, έσωσα, σώθηκα, σω(σ)μένος I. ν.ί. l.a ter- σώφρον-ας şi σώφρ-ων, -ων adj. înţelept(-eaptă),
mina, a isprăvi ceva, a epuiza d σώσαμε το
ψωμί am terminat pâinea 2. a salva, a scăpa 3. cuminte, moderat(-ă)
a ajunge, a apuca să... // έσωσε τα χρήματά σωφρον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, σωφρονισμένος ν.ί.
του a ajuns cam pe la sfârşit cu banii (i-a chel- a corecta, a corija, a îndrepta, a cuminţi pe ci-
tuit) // το κρασί σώθηκε s-a terminat vinul d neva
σώθηκαν τα ψέματα s-a terminat cu minciu-
nile d δεν ~ ως εκεί nu apuc să ajung până σωφρονισμός, o subst. corectare, corijare, în-
acolo II. v.i. σώνει a fi destul, a fi suficient d dreptare, cuminţire
σώνει και καλά cu orice preţ, oricum // λέει σωφρονιστήριο, το subst. închisoare corecţională
και δε σώνει vorbeşte interminabil // να μη σωφρονιστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. de îndreptare 2.
σώσεις, să nu ajungi, să nu apuci (blestem)
σώ-ος, -α, -o adj. întreg(-eagă), teafar(-ă), nevă- corecţional(-ă), de corecţie d -ή φυλακή închi-
tămată), sănătos(-oasă) d -ος και αβλαβής soare corecţională
sănătos şi nevătămat d έχω σώας τας φρένας σωφροσύνη, η subst. înţelepciune, cuminţenie,
a fi sănătos la minte prudenţă
Ττ
Τ, τ (taf) 1. a nouăsprezecea literă a alfabetului τάιγκα, η subst. geogr. taiga
grecesc. 2. num. card. şi ord. Τ", τ' (cu un ταίζω, τάισα, ταίστηκα, ταϊσμένος v.t. a da de
apex în dreapta sus) = 300 şi al trei sutelea, a mâncare, a hrăni, a alimenta (oameni / ani-
trei suta ,Τ, ,τ (cu un apex în stânga jos) = male)
300.000 şi al trei sute miilea şi a trei sute mia ταινία, η subst. 1. panglică, bandă, fâşie, film,
ταβάνι, το subst. tavan peliculă d μαγνητική ~ bandă magnetică d ~
ταβανώνω şi νταβανώνω v.t. (pop.) 1. a pune κινηματογράφου film cinematografic 2. med.
grinzi la tavan 2. a vopsi tavanul tenie
ταβάς şi νταβάς, o subst. vezi ταβλάς ταινιοθήκη, η subst. filmotecă
ταβέρνα, η subst. tavernă, birt, cârciumă ταίρι, το subst. 1. partener d χόρεψε με το ~ του
ταβερνιάρ-ης, o, -ισσα, η subst. proprietar(-ă) a dansat cu partenerul său 2. pereche, cealaltă
de tavernă, cârciumar(-iţă), birtaş(-ăşiţă) jumătate // το ~ της κάλτσας perechea ciora-
τάβλα, η subst. 1. scândură groasă 2. masă lungă pului 3. egal d δεν έχει ~ nu are egal
şi îngustă d γίνομαι η πέφτω ~ a cădea ca un ταιρ-ιάζω, -ιασα şi -ιαξα, ταιριασμένος I. v.t.
butuc (de oboseală etc.) d έγινε ~ s-a îmbătat 1. a potrivi, a aranja, a asorta, a armoniza d ~
cui / turtă τα χρώματα a asorta culorile 2. a împerechea,
ταβλαδόρος, o subst. bun jucător de table a aranja în perechi II. v.i. a se potrivi, a cădea
ταβλ-άς, o, pl. -άδες subst. tavă mare de lemn de acord, a se înţelege, a cadra, a se armoniza d
τάβλι, το subst. table (joc) δεν -ιάζουν αυτοί ei nu se potrivesc III. v.
ταγάρι, το subst. traistă impers. ταιριάζει 1. e corect 2. se potriveşte
ταγγ-ίζω, -ισα, ταγγισμένος v.i. (d. ulei, gră- ταίριασ-μα, -ματος, το subst. potrivire,
simi) a râncezi, a se altera aranjare, ajustare, înţelegere, împăcare;
τάγγισ-μα, -ματος, το subst. râncezire, alterare împerechere
ταγγ-ός, -ή, -ό adj. (d. ulei etc.) rânced(-ă), al- ταιριαστ-ός, -ή, -ό I. adj. potrivit(-ă), ajustat(-ă),
terară) armonizat(-ă), adecvat(-ă) d -6 ζευγάρι cuplu
ταγέρ, το subst. invar, taior
potrivit II. adv. (-ά) în mod potrivit, în mod
ταγή şi ταή, η subst. porţie de nutreţ care se dă
adecvat
animalelor τάισ-μα, -ματος, το subst. hrănire, alimentare,
ταγκό, το subst. tangou
faptul de a da cuiva să mănânce
τάγκραμ, το subst. invar, puzzle chinezesc
τακίμι, το subst. 1. ansamblu de obiecte folosite
τάγ-μα, -ματος, το subst. 1. milit. batalion 2. or-
în acelaşi scop; tacâm 2. echipă de lucru
din d ~ Ιησουιτών ordinul Iezuiţilor d ιππο-
τάκος, o subst. pană de lemn (pentru susţinere)
τικό ~ ordinul cavalerilor 3. persoane distinse
τακούνι, το subst. toc (la pantof)
cu aceeaşi decoraţie (şi decoraţia respectivă)
ταγματάρχης, o subst. milit. maior τακτ, το subst. tact, abilitate
ταγματασφαλίτης, o subst. membru al batali- τακτική şi ταχτική, η subst. 1. tactică, artă mili-
onului de securitate (în perioada de ocupaţie tară 2. ordine
fascistă) ταχτικισμός, o subst. (pol.) tactică măruntă
τακτικ-ός şi ταχτικ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. regulat(-ă),
ταγός, o subst. ist. conducător (mai ales spiritu-
al) ordonat(-ă), normal(-ă) d -ός στρατός armată
τάδε invar. pron. şi adj. nehot. cutare; acel(-ea) d regulată 2. gramai ordinal(-ă) d -ά αριθμη-
να πας στον ~ să te duci la cutare d Η ~ γει- τικά numerale ordinale II. adv. (-ά) în mod
τόνισσα είναι άρρωστη vecina cutare este bol- regulat, în mod ordonat
navă τακτοποίηση şi ταχτοποίηση, η subst. aranja-
τάζω, έταξα, ταγμένος v.t. 1. a face un legă- ment, punere în ordine, regularizare, reglare d
mânt sfânt 2. a promite, a făgădui ~ λογαριασμού reglare de cont
τακτοποιώ - ταξιδιώτης 541
τακτοποι-ώ şi ταχτοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, τακ- ταμπλό, το subst. invar, tablou (de pictură sau de
τοποιημένος şi ταχτοποιημένος ν.ί. a aranja, a cifre şi date etc.) d ~ αυτοκινήτου tablou de
pune în ordine, a regla, a regulariza, a rezolva bord (la automobil) d παίζω σε δύο ~ a juca pe
o chestiune // θα -ηθούν τα πράγματα se vor două tablouri
aranja lucrurile ταμπόν, το subst. tampon
τακτ-ός, -ή, -ό adj. fixat(-â), reglat(-ă), determi- ταμπού, το subst. invar. 1. tabu 2. flg. interdicţie
nat(-ă), stabilit(-ă) (mai ales în timp) ταμπουρ-άς, pl. -άδες, o subst. muz. tambură
ταλαιπωρία, η subst. suferinţă, chin "" ταμπούρι, το subst. 1. tranşee 2. baricadă
ταλαίπωρ-ος, -η, -o adj. mizerabil(-ă), sărman(-ă), ταμπούρλο, το subst. muz. timpan, instrument de
necăjit(-ă), chinuit(-ă); obosit(-ă) percuţie
ταλαιπωρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ταλαιπωρημένος ταμπούρο, το subst. 1. muz. tamburină, tobă
ν.ί. a chinui, a necăji, a obosi d -ήθηκαν πολύ mică 2. tambur de frână
στο ταξίδι s-au chinuit mult în timpul călăto- ταμπουρ-ώνομαι, -ώθηκα, ταμπουρωμένος v.r.
riei a se pune la adăpost, a se baricada
ταλαν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ταλανισμένος ν.ί. a τανάλια, η subst. cleşte
chinui, a schingiui
τανκ(ς), το subst. invar, tanc, maşină de luptă
ταλαντ-εύομαι, -εύτηκα v.r. 1. a se balansa, a se
blindată
legăna 2. flg. a şovăi, a ezita, a oscila, a fi ne-
τάνκερ, το subst. invar. mar. tanc petrolier
hotărâtă)
ταν-ύζομαι, -ύστηκα, τανυσμένος v.r. 1. a se
ταλάντευση, η subst. 1. balansare, oscilare, legă-
strânge 2. a se întinde
nare 2. flg. şovăire, ezitare
τάξ-η, η subst. 1. ordine // βάζω ~ a pune ordine
τάλαντο, το subst. 1. talant 2. flg. talent
// η δημόσια ~ ordinea publică 2. clasă d η
ταλαντούχ-ος, -α, -o adj. talentat(-ă)
εργατική ~ clasa muncitoare d η μεσαία ~
ταλάντωση, η subst. oscilare
clasa de mijloc // είναι στη τετάρτη ~ este în
τάλε κουάλε adj. tale-quale, absolut la fel
clasa a patra d πρώτης -εως de clasa întâi (de
ταλέντο, το subst. 1. talent 2. flg. persoană talen-
prim ordin) 3. rând // στις -εις του στρατού în
tată
rândurile armatei 4. regulă d όλα είναι εν-ει
τάλιρο, το subst. monedă de cinci drahme
toate sunt în regulă d εντάξει foarte bine 5.
ταλκ, το subst. talc
aranjament, dispunere d σε ~ μάχης în ordine
τά-μα, -ματος, το subst. fagăduială, promisiune
de bătaie
făcută lui Dumnezeu / unui sfânt
ταξί, το subst. invar, taxi, taximetru
ταμάμ adv. taman, tocmai
ταξιανθία, η subst. dispunerea florilor la o
ταμειακ-ός, -ή, -ό adj. de casă, de casier, de tre-
plantă
zorerie
ταμείο, το subst. 1. casierie 2. trezorerie 3. ope- ταξιάρχης, o subst. 1. relig. arhanghel 2. ist. co-
raţii de încasări şi plăţi 4. instituţie de asigurări mandor, ofiţer al unui ordin de cavalerie 3. de-
coraţie înaltă, cei care au primit această deco-
sociale
raţie
ταμί-ας, -o, -η subst. 1. casier(-iţă), trezorier(-ă)
2. (la o instituţie, asociaţie etc.) administrator ταξιαρχία, η subst. milit. brigadă
ταμιευτήριο, το subst. casă de depuneri, casă de ταξίαρχος, o subst. milit. comandant de brigadă
economii ταξιδευτ-ής, o, -ρια, η subst. călător(-oare), vo-
ταμ ταμ, τό subst. invar. muz. tam-tam, instru- iaj or(-oare)
ment muzical de percuţie ταξιδ-εύω, -εψα, ταξιδεμένος v.i. a călători, a
ταμπακέρα, η subst. tabacheră voiaja, a fi în călătorie, în voiaj
ταμπάκης, o subst. tăbăcar ταξίδι, το subst. călătorie, voiaj, excursie d
ταμπάκος, o şi ταμπάκο, το subst. tabac (tutun) καλό ~! călătorie bună!
de prizat pe nas; tutun tăiat foarte fin pentru a ταξιδιάρ-ης, -α, -ικο adj. voiajor(-oare), călă-
putea fi răsucit într-o foiţă de ţigară tor(-oare)
ταμπέλα, η subst. tabelă, tăbliţă, placardă (cu ταξιδιάρικ-ος, -η, -o adj. de călătorie, voiajor
firma unei întreprinderi etc.) (-oare), călător(-oare) d -a πουλιά păsări călă-
ταμπεραμέντο, το subst. psih. temperament toare
ταμπλάς, o subst. dambla, apoplexie d μου'ρθε ~ ταξιδιώτ-ης, o, -ισσα, η subst. că!ător(-oare),
mi-a venit damblaua pasager(-ă)
542 ταξιδιωτικός - τάση
ταξιδιωτικ-ός, -ή, -ό 1. adj. de călătorie, de vo- τάραγ-μα, -ματος, το subst. 1. agitare 2. tulbu-
iaj // -ό γραφείο agenţie de voiaj 2. voiajor d rare, bulversare, dezordine, confuzie
-ό περιστέρι porumbel voiajor ταρ-άζω, -αξα, -άχτηκα, ταραγμένος v.t. a tul-
ταξιθέτ-ης, o, -ρια, η subst. plasator(-oare) (în bura, a agita, a provoca dezordine, a chinui, a
sala de spectacole) bate d ~ στο ξύλο a bate foarte tare pe cineva
ταξικ-ός, -ή, -ό adj. de clasă d -ός χαρακτήρας ταραγμένος part. ca adj. 1. agitat(-ă), tulbu-
caracter de clasă r a r ă ) d ταραγμένη θάλασσα mare agitată 2.
ταξίμετρο, το subst. aparat de taxat la taxi, bulversat(-ă)
taximetru ταρακούνη-μα, -ματος, το subst. clătinare, scu-
τάξι-μο, -ματος, το subst. făgăduială, promisi- turare, zguduire
une, ex-voto ταρακουν-ώ şi ταρακουν-άω, -ησα, -ήθηκα,
ταξινόμηση, η subst. 1. clasificare, triaj 2. clasa- ταρακουνημένος v.t. a mişca puternic, a clăti-
ment na, a zgudui, a zdruncina, a cutremura
ταξινομ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ταξινομημένος v.t. a ταραμός, o subst. icre sărate, tarama
clasifica, a tria, a ordona, a aranja ταραμοσαλάτα, η subst. culin. salată de icre
ταξιτζ-ής, o, -ού, η subst. şofer(-iţă) de taxi, τάρανδος, o subst. zool. ren
taximetrist(-ă) ταραντέλα, η subst. muz. tarantelă
ταοΐσμός, o subst, fdoz. taoism ταραντούλα, η subst. entom. tarantulă, specie de
τάπα, η subst, dop, buşon, tampon d ~ στο păianjen cu înţepătură toxică
μεθύσι beat turtă ταραξίας, o subst. zurbagiu, certăreţ, scandala-
ταπεινά adv. cu umilinţă, în mod modest giu
ταπειν-ός, -ή, -ό adj. 1. modest(-ă) l.fig. umil(-ă), ταράτσα, η subst. terasă, acoperiş plan din beton
sărăcăcios(-oasă) 3.flg. josnic(-ă) deasupra unei case
ταπεινότητα, η subst. umilinţă, modestie ταραχ-ή, η subst. 1. agitaţie, tulburare, emoţie d
ταπεινόφρ-ονας şi ταπεινόφρ-ων, -ων I. adj. προσπάθησε να κρύψει την ~ του a încercat
modest(-ă), umil(-ă) II. adv. -όνως cu mo- să-şi ascundă emoţia 2. οι -ές tulburări, dezor-
destie, în mod umil dine d καταστέλλω τις -ές a reprima tulbu-
ταπεινοφροσύνη, η subst. modestie, umilinţă rările
ταπειν-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ταπεινωμένος v.t. ταραχοποιός, o subst. turbulent d -ό στοιχείο
1. a umili, a pune într-o situaţie de inferioritate element turbulent
l.flg. a înjosi τάραχος, o subst. tulburare, agitaţie d τραβάω
ταπείνωση, η subst. umilire, înjosire των παθών μου τον -ο a suferi foarte mult
ταπεινωτικ-ός, -ή, -ό adj. I. 1. umilitor(-oare) 2. ταραχώδ-ης, -ης, -ες I. adj. tulburat(-ă); tumul-
flg. josnic(-ă) II. adv. (-ά) tuos(-oasă), furtunos(-oasă), agitat(-ă) d -ης
τάπερ, το subst. invar, vas de material plastic συνεδρίαση şedinţă furtunoasă // -ης ύπνος
pentru păstrarea alimentelor, care se închide somn agitat II. adv. (-ώς) în mod agitat
etanş, tupperware ταρίφα, η subst. tarif, taxă, cost, preţ
ταπέτο, το subst. covor, preş, ştergător (pentru ταρίχευση, η subst. 1. îmbălsămare 2. împăiere
picioare) ταριχ-εύω, -ευσα şi -εψα, -εύτηκα, ταριχευμέ-
ταπετσαρία, η subst. tapet νος v.t. l . a îmbălsăma (un cadavru) 2. a îm-
ταπετσ(ι)έρης, o, pl. -ηδες subst. tapiţer păia (animale, păsări)
τάπητ-ας, o subst. covor, tapet d ξαναφέρνω επί ταρό, το subst. invar, tarot (joc de cărţi mai ales
-ος a readuce în discuţie pentru ghicit)
ταπητουργείο, το subst. fabrică de covoare ταρσαν-άς, o pl. -άδες subst. şantier naval, de
ταπητουργία, η subst. industria de covoare construcţii, de nave
ταπί adv. fără bani, fără parale d μένω ~ a ră- ταρσός, o subst. anat. tars
mâne fără bani τάρτα, η subst. culin. tartă
τάπια, η subst. milit. tranşee τάρταρα, τα subst. pl. infern, iad mitol. tartar
τάπιρος, o subst. zool. tapir ταρταρούγα, η subst. baga
τάπω-μα, -ματος, το subst. punerea de dop, bu- ταρτουφισμός, o subst. ipocrizie, făţărnicie
şonare, astupare τασάκι, το subst. scrumieră de birou
ταπ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, ταπωμένος v.t. a astu- τάση, η subst. 1. tensiune // ρεύμα υφηλής -εως
pa cu dop/buşon; a închide etanş curent de înaltă tensiune 2. înclinaţie d έχει ~
τάρα, η subst. tară προς τη μουσική are înclinaţie spre muzică 3.
τάσι - τέζα 543
tendinţă // η ~ των τιμών να ψηλώσουν ten- ταχιά adv. 1. (mâine) dis-de-dimineaţă 2. repede
dinţa preţurilor de a se urca 4. întindere // η ~ 3. devreme
των χεριών întinderea mâinilor ταχίνι, το subst. tahân, făină din seminţe de su-
τάσι, το subst. 1. cupă plată de metal 2. pl. muz. san din care se prepară halvaua
τα -α talgere (la fanfară) ταχογράφος, o subst. vitezometru (la autocami-
τασκεμπάπ, το subst. invar, frigăruie oane etc.)
τάσσομαι, τάχθηκα şi τάχτηκα, ταγμένος v.r. ταχταρ-ίζω, -ισα v.t. a legăna pe braţe un copil
1. a se alătura, a se declara de partea-cuiva, ase ταχτάρισ-μα, -ματος, το subst. legănatul pe
situa în favoarea a.. // ~ υπέρ της γνώμης... braţe al unui copil
mă declar pentru părerea... 2. a se dedica unui ταχτικ-ός, -ή, -ό adj. vezi τακτικός
scop ταχυγράφ-ος, -o, -η subst. persoană care scrie
τατουάζ, το subst. invar, tatuaj // κάνω ~ a tatua repede
ταυ, το subst. invar. 1. litera Τ, τ a alfabetului ταχυδακτυλουργία, η subst. prestidigitaţie, jon-
grecesc 2. teu glerie, scamatorie
ταυρομαχία, η subst. tauromahie, coridă ταχυδακτυλουργικ-ός, -ή, -ό adj. de prestidigi-
ταυρομάχος, o subst. toreador taţie, de jonglerie, de scamatorie
ταύρος, o subst. 1. zool. taur // πιάνω τον -o ταχυδακτυλουργ-ός, -o, -η subst. prestidigita-
απ'τα κέρατα a lua taurul de coarne 2. astr. tor(-oare), jongler, artist(-ă) care face jonglerii,
Constelaţia Taurului scamator
ταυτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ταυτισμένος I. v.t. a ταχυδρομείο, το subst. poştă // με το ~ cu poşta
identifica, a constata identitatea II. v.r. ταχυδρόμηση, η subst. expediere prin poştă,
ταυτίζομαι a se identifica, a se simţi întocmai trimitere cu poşta
ca cineva ταχυδρομικ-ός, -ή, -ό I. adj. poştal(-ă) // τα -ά
τέλη taxe poştale // η -ή υπηρεσία serviciul
ταύτιση, η subst. identificare
poştal II. adv. (-ά) prin poştă // στέλνω ~ το
ταυτολογία, η subst. tautologie
δέμα a trimite coletul prin poştă
ταυτολογ-ώ, -ησα v.t. a repeta aceleaşi lucruri
ταχυδρόμ-ος, o, η subst. 1. poştaş(-ăriţă), factor
cu alte cuvinte, a folosi o tautologie
poştal 2. curier, mesager
ταυτοπροσωπία, η subst. gram ai identitate de
ταχυδρομ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ταχυδρομημένος
subiect pentru mai mulţi termeni din propoziţie
v.t. a trimite prin poştă
ταυτόσημ-ος, -η, -o adj. identic(-ă), la fel, ase-
ταχυκαρδία, η subst. med. tahicardie
menea; având acelaşi înţeles, echivalent(-ă) ταχύμετρο, το subst. 1. tahimetru, taheometru,
ταυτότητα, η subst. identitate d δελτίο -ος tahometru, celerimetru, contor 2. instrument
buletin de identitate topografic
ταυτόχρον-ος, -η, o I. adj. concomitent(-ă), si- ταχυπαλμία, η subst. palpitaţie
multan(-ă) II. adv. (-a) simultan, în acelaşi ταχύπλο-ος, -η, -o adj. mar. (ambarcaţiuni) de
timp mare viteză
ταφή, η subst. înmormântare, îngropare ταχ-ύς, -εία, -ύ adj. 1. rapid(-ă), iute, accelerat(-ă)
ταφικ-ός, -ή, -ό adj. de înmormântare, de mor- // -εία κίνηση mişcare rapidă // βήμα -ύ pas
mânt iute // -ύς ως αστραπή rapid ca fulgerul // -ύς
ταφόπετρα şi ταφόπλακα, η subst. lespede / σφυγμός puls accelerat 2. prompt(-ă) // -εία
piatră de mormânt απάντηση răspuns prompt
τάφος, o subst. 1. groapă, mormânt; cavoul, flg. ταχύτατα adv. în mare grabă, în plină viteză, în
loc unde îşi găsesc moartea o mulţime de oa- fugă
meni; de ucidere în masă 3. flg. persoană foarte ταχύτητα, η subst. 1. viteză, iuţeală, acceleraţie,
discretă rapiditate // η ~ αεροπλάνου viteza avionului
τάφρος, η subst. şanţ adânc, tranşee // η ~ του φωτός viteza luminii 2. promptitu-
ταφτ-άς, o pl. -άδες subst. text. tafta dine // η υπόθεση αυτή απαιτεί ~ această
τάχα şi τάχατε(ς) adv. 1. ca şi cum, parcă, se chestiune necesită promptitudine // sport.
pare că, s-ar zice că d ~ δεν το ξέρει parcă nu-1 δρόμοι -ς curse de viteză // κόβω ~ a încetini
ştie d κάνω ~ πως δεν βλέπω a se face că nu viteza // αναπτύσσω ~ a accelera
vede 2. interog. oare//να είναι ~ αλήθεια; să ταψί, το subst. tipsie
fie oare adevărat? // γιατί de ce oare? τέζα adv. întins, încordat, ţeapăn; în mod rigid,
ταχεία, η subst. tren accelerat neclintit(-ă) // πέφτω ~ a cădea lat de oboseală
544 τεζάρισμα - τελετή
lungi // -ώθηκε στον καναπέ s-a lungit / întins Τεσσαρακοστή, η subst. postul mare (de Paşti)
pe canapea 2. a se întinde // -εται και χασ- τεσσαρακοστ-ός, -ή, -ό numai ord. al(a) patru-
μουριέται se întinde şi cască zecilea(-zecea)
τερακότα, η subst. teracotă τεσσάρι, το subst, 1. cartea de joc patru d ~
τέρ-ας, -ατος, το subst. 1. monstru, pocitanie 2. σπαθί patru 2. apartament cu patru camere
flg. persoană extraordinară // ~ ευφυίας om τέσσερ-ις, -ις, -α num. card. patru
extraordinar de inteligent τεστ, το subst. invar. 1. test, încercare 2. probă de
τεράστι-ος, -α, o I. adj. enorm(-ă), colosal(-ă), aptitudini (fizice, intelectuale, psihice)
uriaş(-ă) 2. prodigios(-oasă) II. adv. (-a) prodi-
τεστοστερόνη, η subst. biol. testosteron
gios, extraordinar de, colosal de
τεταγμένη, η subst. mat. ordonată
τερατογονία, η subst. med. teratogenie
τεταμέν-ος, -η, -o adj. încordat(-ă), tensionat(-ă)
τερατολόγ-ος, -o, -η subst. om care povesteşte
d η κατάσταση είναι -η situaţia este tensio-
întâmplări cu monştri nată
τερατόμορφ-ος, -η, -o adj. ca un monstru, exce-
siv de urât(-ă), diform(-ă) τετανία, η subst. med, tetanie, tetanism
τερατούργη-μα, -ματος, το subst. monstruozi- τέτανος, o subst. med. tetanos d μυϊκός ~ teta-
tate; bestialitate nos muscular
τερατώδ-ης, -ης, -ες I. adj. 1. prodigios(-oasă), τεταρταίος πυρετός adj. + subst. med. febră
enorm(-ă) 2. monstruos(-oasă) II. adv. (-ώς) în care revine la fiecare a patra zi (la malarie)
mod monstruos Τετάρτη, η subst. 1. miercuri 2. a patra d -η δη-
τεργκάλ, το subst. invar, tergal μοτικού (clasa) a patra primară 3. muz. cvartă
τερεβινθίνη, η subst. terebentină τέταρτ-ο, το subst. 1. sfert 2. interval de timp de
τερετ-ίζω, -ισα v.i. 1. a ciripi 2. a fredona 15 minute d το ~ της ώρας sfertul de oră 3. (d.
τερέτισ-μα, -ματος, το subst. 1. ciripire 2. fre- lună) pătrar d τα -a της σελήνης pătrarele
donare lunii
τερηδόνα, η subst, carie (dentară) τεταρτογεν-ής, -ής, -ές adj. geol. cuaternar(-ă)
τερλίκι, το subst. târlici, papuci moi de casă // η -ής περίοδος era cuaternară
τέρ-μα, -ματος, το subst. 1. capăt d το ~ των τέταρτ-ος, -η, -o I. num. ord. al patrulea, a patra
λεωφορείων capătul autobuzelor 2. sfârşit d το d Ερρίκος o -ος Henric al patrulea d κεφά-
~ του βίου sfârşitul vieţii 3. sport marcarea λαιο -o capitolul patru (al patrulea) II. adv.
unui gol d σημειώνω ~ a marca un gol 4. sport -ov în al patrulea rând; în a patra împrejurare
poartă τετελεσμέν-ος, -η, -o adj. împlinit(-ă); trecut(-ă)
τερματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τερματισμένος I. // -a γεγονότα fapte împlinite d gram. -ος
v.t. a termina, a duce la bun sfârşit II. v.i. sport μέλλοντας viitorul anterior
a ajunge la sosire, a fi la sfârşitul cursei d ~ τετμημένη, η subst. mat. abscisă
πρώτος a termina primul τέτ-οιος, -οια, -οιο I. pron. dem. acesta, aceasta
τερματικό, το subst. terminal (a unei instalaţii, a d -οια είναι η γνώμη μου aceasta este părerea
unui calculator etc.) mea II. adj. dem. acest, aceasta, asemănător
τερματισμός, o subst. 1. sfârşit 2. sosire (-oare), asemenea, astfel de; de această cali-
τερματοφύλακας, o subst. sport portar (la fot- tate, de acest fel, de această formă d αύριο
bal) -οια ώρα mâine la această oră d σε -οια πε-
τέρμινα, τα subst. pl. H σε δέκα ~ cândva, nu se ρίπτωση în acest caz // -οιοι άνθρωποι oameni
ştie când de acest fel / astfel de oameni d με -οιο αυτο-
τερμίτης, o subst. entom. termită κίνητο cu un automobil asemănător // ένα -οιο
τερπν-ός, -ή, -ό I. adj. agreabil(-ă), distractiv(-ă), θέλω ceva ca acesta vreau
simpatic(-ă) II. adv. (-ά) în mod agreabil, cu τέτρα- element de compunere ce denotă sensul
şarm „din patru părţi", „cvadruplu", sau cu un sens
τέρπω, έτερψα (τέρπομαι) ν. t. a distra, a delecta, de întărire
a face plăcere cuiva, a bucura τετραγων-ίζω, -ισα, -ίστηκα, -τετραγωνισμέ-
τερτίπη, το subst. 1. tertip, şiretlic, truc, şmeche- νος v.t. 1. a da ο formă de pătrat, a transforma
rie, vicleşug 2. moft ceva în pătrat 2. mat. a ridica la pătrat
τερτσέτο, το subst. muz. terţet τετραγωνικ-ός, -ή, -ό I. adj. pătrat(-ă) d -ό
τέρψη, η subst. plăcere, delectare, agrement, ve- μέτρο metru pătrat // -ή ρίζα rădăcină pătrată
selie, distracţie, desfătare II. adv. (-ώς) în formă de pătrat, în unghi drept
τετραγωνισμός - τζάμι 547
τήξη, η subst. topire // σημείο -εως punct de to- τίμη-μα, -ματος, το subst. preţ, valoare, contra-
pire valoare, tarif, onorariu
τήρηση, η subst. ţinere, menţinere, conformare, τιμημέν-ος, -η, -o adj. onorat(-ă), cinstit(-ă), sti-
respectare, păstrare, pâzire // ~ της τάξεως mat(-ă)
menţinerea ordinii // ~ του νόμου respectarea τιμητικ-ός, -ή, -ό I. adj. de onoare, onorific(-ă)
legii // com. ~ των βιβλίων ţinerea registrelor // -ό αξίωμα titlu de onoare (onorific) // -ή
τηρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τηρημένος v.t. a ţine, a θέση loc de onoare // -ή φρουρά gardă de onoa-
menţine, a respecta, a păzi, a~ păstra // ~ τις re II. adv. (-ά) în mod onorific
εντολές του θεού a păzi poruncile lui τίμι-ος, -α, -o I. adj. cinstit(-ă), onest(-ă), loial(-ă)
Dumnezeu // ~ τις υποσχέσεις μου a-şi ţine II. adv. (-a) în mod cinstit // κερδίζει - a το
promisiunile // ~ την μνήμη τινός a păstra ψωμί του a-şi câştiga în mod cinstit pâinea
memoria cuiva // ~ τις οδηγίες της υπηρεσίας τιμιότητα, η subst. cinste, onestitate, loialitate
a respecta instrucţiunile de serviciu // ~ την τιμοκατάλογος, o subst. listă de preţuri
τάξη a menţine ordinea // ~ σιωπή a păstra τιμολόγιο, το subst. com. 1. factură 2. tarif, listă
linişte (tăcere) de preţuri // ~ κατά τύπους (προσωρινό) fac-
τι pron şi adj. interog. invar. 1. ce, ce fel de d ~ tură proforma
είναι, ~ τρέχει; ~ συμβαίνει; ce este? ce se τιμόνι, το subst. 1. mar. cârmă 2. volan (la auto-
întâmplă? d ~ γυρεύεις εδώ; ce cauţi aici? d ~ vehicul) 3. ghidon (la bicicletă)
κάνεις; ce mai faci? d ~ άνθρωπος είναι τιμονιέρης, o subst. mar, timonier
αυτός; ce fel de om este acesta? d ~ άλλο τιμ-ώ şi τιμ-άω, -ησα, -ήθηκα, τιμημένος I. v.t.
μπορώ να κάνω; ce altceva pot să fac? d a cinsti, a onora, a acorda o atenţie deosebită
φεύγετε; ce? plecaţi? 2. de ce d ~ κοιτάς; de
cuiva, a aprecia, a stima II. v.r. τιμώμαι (şi cu
ce te uiţi? 3. cât d ~ ώρα είναι cât e ceasul?
sensul) a costa, a avea un anumit preţ, a anu-
τιάρα, η subst. ist. 1. acoperământ de cap purtat
mită valoare de cumpărare
de regii vechilor perşi 2. tiară, mitra papală
τιμωρία, η subst. pedeapsă, sancţiune, condam-
τίγκα adv. (d. un vas, un spaţiu etc.) plin ochi/de
nare, osândă
tot/până la refuz
τίγρη, η şi τίγρης, o subst. zool. tigru(-oaică) τιμωρός, o, η subst. justiţiar(-ă)
τιθάσευση, η subst. îmblânzire, dresare τιμωρ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τιμωρημένος v.t. a pe-
τιθασ-εύω, -ευσα şi -εψα, τιθασευμένος v.t. l . a depsi, a osândi, a sancţiona
îmblânzi, a dresa 2.flg. a înfrâna τίναγ-μα, -ματος, το subst. zdruncinătură, zgu-
τίθεμαι v.t. ωεζινεζί θέτω duitură, zguduire, zdruncinare, zgâlţâit, clăti-
τικ, το subst. invar, tic, mişcare spasmodică şi nare, scuturare
repetată a unuia sau mai multor muşchi τιν-άζω, -αξα, -άχτηκα, τιναγμένος v.t. 1. a
τικ, το subst. invar. bot. tec zdruncina, a zgudui, a zgâlţâi, a scutura, a clă-
τίλιο, το subst. bot. 1. tei (flori şi frunze) 2. ceai tina // ~ δέντρο a scutura un pom // ~ τη σκόνη
de tei a scutura praful // το αυτοκίνητο μας -αξε
τιμαλφή, τα subst. pl. bijuterii, obiecte de aur πολύ automobilul ne-a zdruncinat mult 2. a
τιμαριθμικ-ός, -ή, -ό adj. care se referă la lansa, a arunca // -άξε τα μυαλά του στον
indicele costului vieţii αέρα şi-a aruncat creierii în aer // τα -άξε τα
τιμάριθμος, o subst. indicele preţurilor la măr- πέταλα a murit II. v.r. -άζομαι (şi cu sensul) a
furi de primă necesitate, indicele costului vieţii sări de la locul său // -άχτηκε από το κρεβάτι
τιμάριο, το subst. feudă, moşie a sărit din pat
τιμ-ή subst. 1. preţ; curs de schimb pentru valută τίνος pron. interog. (la genitiv) ~ είναι το βιβ-
d η τρέχουσα ~ preţul curent // ~ πωλήσης preţ λίο, a cui este cartea? // ~ είναι αυτό το σπί-
de vânzare d ~ κατά μονάδα preţ unitar // ~ τι; a cui este casa aceasta?
αγοράς preţ de cumpărare d -ές ορισμένες τίποτα şi τίποτε pron. nehot. 1. ceva // είπες
preţuri fixe d η ~ συναλλάγματος cursul de ai spus ceva? // άλλο ~ mai ceva // 2. nimic //
schimb 2. cinste, onoare, omagiu, preţuire, sti- δεν βλέπω ~ nu văd nimic // ~ απολύτως ni-
mă // προς ~ του în onoarea lui d λόγος -ής mic absolut // (ca răspuns la mulţumiri) ~! pen-
cuvânt de onoare 3. omagiu, preţuire, stimă// ~ tru puţin!
στους νεκρούς ήρωες! omagiu eroilor care au τιποτέν-ιος, -ια, -io adj. de nimic, fără valoare,
murit! // -ής ένεκεν honoris causa // με ~ cu neînsemnat(-ă), neimportant(-ă) // τον παρε-
preţuire/stimă κάλεσα για ένα -ιο πράγμα l-am rugat un
550 τιράντα - τονισμός
lucru neînsemnat // -ια πράγματα lucruri fără depusă la bancă) a se mări prin adăugare de do-
valoare bândă
τιράντα, η subst. bretele, bretea τοκισμός, o subst. capitalizare prin adăugarea
τιρκούαζ, το I. subst. invar, turcoază, peruzea II. dobânzii la suma împrumutată (sau depusă la
ca adj. invar, turcoaz, de culoare albastră-ver- bancă pentru fructificare)
zuie τοκιστής, o subst. cel care dă bani cu dobândă
τιρμπουσόν, το subst. invar, tirbuşon τοκογλυφία, η subst. camătă
τιτάνας, o subst. mit. titan, gigant, uriaş τοκογλύφ-ος, -o, -η subst. cămătar(-tăreasă)
τιτάνιο, το subst. chim. titan (metal) τοκομερίδιο, το subst. fin. cupon pentru încasa-
τιτάνι-ος, -α, -o adj. titanic(-ă), supraomenesc rea dobânzii ajunsă la scadenţă (la obligaţiuni
(-ească), gigantic(-ă) etc.)
τιτανομαχία, η subst. confruntare între doi ad- τόκος, o subst. fin. dobândă d σύνθετος ~ dobân-
versari puternici dă compusă
τιτιβ-ίζω, -ισα v.i. a ciripi τοκοχρεολύσιο, το subst. fin. anuitate
τιτίβισ-μα, -ματος, το subst. ciripit (păsări) τόλμη, η subst. îndrăzneală, cutezanţă, temerita-
τίτλ-ος, o subst. titlu d ~ ευγενείας titlu de no- te, curaj
bleţe d ~ βιβλίου, κεφαλαίου κ.λ.π. titlul
τόλμη-μα, -ματος, το subst. faptă îndrăzneaţă,
cărţii, capitolului etc. d ~ επικεφαλίδας titlu
acţiune curajoasă
de antet (numele, adresa etc. a unei instituţii,
τολμηρ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. îndrăzneţ(-eaţă), cu-
întreprinderi etc.) d ~ ιδιοκτησίας titlu de pro-
tezător(-oare), curajos(-oasă), temerar(-ă) 2.
prietate d com. πιστωτικός ~ titlu de credit d ~
impertinent(-ă), insolent(-ă) II. adv. (-ώς) i. cu
μεταλλοκράματος titlul aliajului (de metal) d
îndrăzneală, cu curaj 2. cu impertinenţă, cu in-
έχω (φέρω) τον-ο a se intitula
solenţă
τιτλοόχ-ος, -α, -o adj. 1. care poartă un titlu de
nobleţe, de dregătorie etc. 2. titular(-ă) 3. cu ti- τολμηρότητα, η subst. 1. îndrăzneală 2. insolen-
tlu, intitulat(-ă) ţă, neruşinare
τιτλοφορ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τιτλοφορημένος v.t. τολμ-ώ şi τολμ-άω, -ησα ν.ί. l . a avea îndrăz-
neală, a îndrăzni 2. a avea tupeu
a intitula, a da un titlu, a acorda un titlu
τομάρι, το subst. 1. piele (de animal sacrificat) 2.
τμή-μα, -ματος, το subst. secţie, diviziune, par-
viaţa (unui om) flg. d πουλάω ακριβά το ~
te, segment, fragment; circumscripţie, raion d
μου a-şi vinde scump pielea
εκλογικό ~ circumscripţie de votare d ~
τομ-έας, pl. -είς, o subst. 1. sector, domeniu d
καταστήματος raion de magazin // ~ κύκλου
geom. κυκλικός ~ sector de cerc d στρατι-
segment de cerc d αστυνομικό ~ circumscrip-
ωτικός / ταχυδρομικός ~ sector militar/poştal
ţie de poliţie
// δημόσιος ~ domeniu public II o ~ της τέχνης
τμηματάρχης, o subst. şef de secţie/diviziune/
domeniul artei 2. dintele incisiv
serviciu/birou
τομή, η subst. 1. tăietură 2. chir. intervenţie chi-
τμηματικ-ός, -ή, -ό I. adj. fragmentar(-ă), fărâ-
rurgicală 3. mat. intersecţie d ~ συνόλων inter-
miţară), fâcut(-ă) din fragmente II. adv. -ά pe
secţia mulţimilor 4. incizie 5. secţiune 6. cen-
fragmente; pe etape
zură
τοιχίο, το subst. zid (al unei clădiri)
τοιχογραφία, η subst. frescă, pictură murală τομογραφία, η subst. tomografie
τοιχοκόλληση, η subst. afişare τόμος, o subst. 1. volum, tom 2. carte legată
τοιχοκολλ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τοιχοκολλημένος τόμπολα, η subst, tombolă
v.t. a afişa, a lipi un afiş pe zid τον-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τονισμένος ν.ί. l . a ac-
τοιχοποιία, η subst. ridicare de ziduri, zidire, centua, a pune accentul pe silaba unui cuvânt
construire de ziduri 2. flg. a sublinia, a atrage atenţia asupra unui
τοίχος, o subst. 1. zid, perete 2.flg. om insensi- lucru, insistând în mod deosebit
bil, nepăsător, indiferent τονικ-ός, -ή, -ό adj. 1. gram. de accent, referi-
τοίχω-μα, -ματος, το subst. 1. perete (partea sa tor(-oare) la accent 2. farm. tonic(-ă), întări-
interioară), despărţitură 2. perete de beton tor(-oare), fortifiant(-ă) 3. muz. η -ή, tonică,
τοκετός, o subst. naştere notă dominantă într-o gamă
τοκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τοκισμένος I. v.t. a de- τονικότητα, η subst. 1. muz. tonalitate 2. tonici-
pune la bancă bani cu dobândă; a împrumuta tate, tonus muscular
bani cu dobândă II. v.r. -ίζομαι (d. sumă τονισμός, o subst. 1. accentuare 2. intonaţie
τόνος - τόσος 551
// -ο δα! atât de mic! // -οι και -οι atâţia şi atâ- τουριστικ-ός, -ή, -ό adj. turistic(-ă), de t i,
ţia (mulţi, în mare număr) pentru turişti d -ή θέση loc pentru turişti
τοστ, το subst. invar. 1. sandviş prăjit, toast 2. τούρκικ-ος, -η, -o şi τουρκικ-ός, -ή, -<· jj.
friganea turc(-ă), turcesc(-ească) d -ή γλώσσα limba
τοστιέρα, η subst. grătar electric pentru prăjit turcă
pâine, tostieră τουρκοκρατία, η subst. ist. dominaţie turcească
τότε(ς) adv. atunci, în acel moment, în acea îm- d η Τουρκοκρατία perioada istorică în care
prejurare // ~ θα δούμε τι θα κάνουμε atunci Grecia s/a aflat în Imperiul Otoman
vom vedea ce vom face // ως ~ până atunci // ~ τουρλού, το subst. invar, culin. mâncare la cup-
μόνο numai atunci tor din diferite zarzavaturi // ~ ~ de toate
τοτέμ, το subst. totem felurile, fel de fel
τοτεμικ-ός, -ή, -ό adj. totemic(-ă) τουρλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, τουρλωμένος v.t. a
τοτεμισμός, o subst. relig. totemism bolti; a rotunji; a bomba
τουαλέτα, η subst. toaletă 1. toaletă corporală 2. τουρλωτ-ός, -ή, -ό I. adj. boltit(-ă), rotunjit(-ă),
mobilă cu oglindă şi cu obiectele pentru îngri- bombat(-ă) II. adv. (-ά) în formă de boltă
jirea părului, tenului etc. 3. îmbrăcăminte (mai τουρμπάνι, το subst. turban
ales pentru femei) 4. W.C. τουρμπίνα, η subst. turbină
τούβλο, το subst. 1. cărămidă 2. flg. prost, ne- τουρνέ, η subst. invar, turneu
ghiob, ignorant τουρνουά, το subst. invar, sport turnir, compe-
τουίστ, το subst. invar, twist, dans modern tiţie sportivă
τουλάχιστο(ν) adv. măcar, cel puţin, barem τουρσί, το subst. murătură
τούλι, το subst. text. tul τούρτα, η subst. culin. tort
τουλίπα, η subst. bot. tulipă, lalea τουρτουρ-ίζω, -ισα v.i. a tremura de frig
τουλούμι, το subst. burduf d βρέχει με το ~ τουρτούρισ-μα, -ματος, το subst. tremurare, tre-
plouă cu găleata // τον έκανα ~ στο ξύλο l-am murat de frig
bătut tare de tot τούτ-ος, -η, -o pron. dem. acesta, aceasta // τι
τουλουμοτύρι, το subst. brânză de burduf σημαίνει -o, ce înseamnă aceasta? // εκτός -ου
τουλούμπα, η subst. 1. pompă 2. culin. rulou cu în afară de aceasta // μετά -o / μετά ταύτα
cremă după aceasta sau după acestea, după aceea,
τουλούπα, η subst. 1. caier (de lână sau de bum- apoi // εν τούτοις totuşi, cu toate acestea
bac) 2. orice lucru asemănător ca formă d ~ τούφα, η subst. 1. tufa 2. smoc
καπνού mănunchi de tutun τουφέκι, το subst. puşcă, armă
τουλπάνι, το subst. text. tulpan τουφεκ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τουφεκισμένος ν. t. a
τούμπα, η subst. 1. tumbă 2. cădere bruscă prin împuşca, a trage cu puşca, a omorî cu proiec-
răsturnare, alunecare etc. 3. muz. bas (instru- tilul tras de puşcă
ment de suflat) τράβελερς τσεκ, το subst. fin. traveller's cheque,
τούμπανο, το subst. tobă d o κόσμος το'χει ~ cec de călătorie
κι'εμείς κρυφό καμάρι este secretul lui Poli- τραβέρσα, η subst. traversă
chinelle τραβεστί, το subst. invar, travestiu
τουμπάρισ-μα, -ματος, το subst. răsturnare, ros- τράβηγ-μα, -ματος, το subst. 1. tragere, tras 2.
togolire peste cap trenare 3. prelungire 4. retragere 5. aventură,
τουμπ-άρω, -αρα şi -άρισα, τουμπαρισμένος întâmplare
v.t. 1. a răsturna 2 .flg. a face pe cineva să-şi τραβηγμέν-ος, -η, -o adj. tras(-ă), retras(-ă) // ζη
schimbe părerea, a-1 determina să facă ceea ce -ος duce o viaţă retrasă
i se spune τραβηχτική, η Îubst. com. trată, cambie
τουμπεκί, το subst. tutun special pentru nar- τραβολογ-ώ şi τραβολογ-άω, -ησα, -ήθηκα v.t.
ghilea a chinui, a necăji pe cineva
τουμπελέκι, το subst. muz. (pop.) tobă mică τραβ-ώ şi τραβ-άω, -ηξα, -ήχτηκα, τραβηγμέ-
τουναντίον adv. dimpotrivă, din contra νος I. v.t. a trage, a târî // ~ γραμμή a trage o
τούνελ, το subst. invar, tunel linie // ~ χαστούκι a trage o palmă // ~ κουπί
τούνδρα şi τούντρα, η subst. geogr. tundră a vâsli // ~ το χορό a trage hora // τον -ηξε στα
τουπέ, το subst. invar, tupeu δικαστήρια 1-a târât la tribunale II. v.i. a trage,
τουρισμός, o subst. turism a îndura // το τζάκι δεν -άει căminul nu are
τουρίστ-ας, o, -ρια subst. turist(-ă) tiraj // η δίκη αυτή -άει πολύ acest proces
τραγανίζω - τρατάρω 553
durează mult // -ώ δεξιά a trage pe dreapta // întâlni pe cineva pe neaşteptate 3. (d. vehicule)
τράβα στη δουλειά σου du-te la treaba ta // - a se ciocni
άμε για την Αθήνα tragem spre Atena (ne τράκο, το subst. pagubă, pierdere, distrugere
ducem la Atena) // -ώ το δρόμο μου a-şi urma τρακόσα num. card. trei sute
drumul // -ηξα πολλά στη ζωή μου am îndurat τρακοσαριά (καμιά) subst. (circa) trei sute
multe în viaţa mea III. v.r. τραβιέμαι 1. a se τρακτέρ, το subst. tractor
retrage, a se da la o parte // -ήχτηκε απ'το τραμ, το subst. tramvai
εμπόριο s-a retras din afaceri, // -ηχτήτε να τραμβαγέρ-ης, pl. -ηδες, o subst. vatman
περάσω daţi-vă la o parte să trec 2. a suferi // τραμουντάνα, η subst. vânt dinspre nord, crivăţ
αυτή η ζωή δεν -ιέται viaţa aceasta este insu- τραμπάλα, η subst. scrânciob
portabilă τραμπουκισμός, o subst. huliganism
τραγαν-ίζω, -ισα v.t. a ronţăi, a sfărâma între τραμπούκος, o subst. derbedeu, bătăuş, scanda-
dinţi lagiu
τραγάνισ-μα, -ματος, το subst. ronţăire, meste- τρανζίστορ, το subst. invar. 1. tranzistor 2. radio
care cu zgomot între dinţi a ceva crocant cu tranzistori
τραγανίστ-ός şi τραγαν-ός, -ή, -ό adj. crocant(-ă) τράνζιτο, το subst. invar, tranzit // πηγαίνω ~ a
τραγελαφικ-ός, -ή, -ό I. adj. (d. o situaţie etc.) tranzita
nefiresc(-ească), monstruos(-oasă), anormal(-ă), τραν-ός, -ή, -ό I. adj. 1. mândru(-ă), mare, evi-
grotesc(-ească), ciudat(-ă) II. adv. (-ώς) d e n t ă ) 2. flg. important(ă), faimos(-oasă) II.
τραγέλαφος, o subst. 1. mit. animal mitologic adv. (-ώς) cu tărie, în mod clar, cu importanţă
care este ţap şi cerb totodată 2. flg. situaţie ha- τράνταγ-μα, -ματος, το subst. zguduire, zdrun-
otică şi bizară, monstruoasă cinare
τραγιάσκα, η subst. şapcă τραντ-άζω, -αξα, -άχτηκα, τρανταγμένος I.
τραγικ-ός, -ή, -ό I. adj. tragic(-ă), jalnic(-ă), v.t. a zgudui, a zdruncina, a zgâlţâi, a clătina //
trist(-ă) // -ή κατάσταση situaţie tragică // -ό με -αξε o σεισμός m-a zdruncinat cutremurul
τέλος sfârşit tragic II. adv. (-ά) II. v.r. -άζομαι a se zgudui, a se clătina, a se
τραγικός, o subst. autor de tragedii în versuri zdruncina
τραγικότητα, η subst. tragism τράπεζα, η subst. 1. bancă // η ~ αίματος bancă
τράγος, o subst. zool. ţap de sânge 2. masă // η Αγία ~ Sfânta masă
τραγούδι, το subst. 1. cântec // πες μας ένα ~ τραπεζαρία, η subst. 1. sufragerie 2. sală de me-
cântă-ne un cântec l.flg. ciripitul păsărilor se 3.flg. mobilă de sufragerie (masă şi scaune)
τραγούδισ-μα, -ματος, το subst. cântat, faptul // αγόρασα μία ~ am cumpărat o sufragerie
de a cânta, cântare τραπέζι, το subst. masă // στρώνω το ~ a pune
τραγουδ-ιστής, -o, -ίστρια, η subst. cântăreţ masa // κάνω το ~ a pregăti masa, a primi la
(-eaţă) masă invitaţi
τραγουδιστ-ός, -ή, -ό I. adj. cântat(-ă) II. adv. -ά τραπεζικ-ός, -ή, -ό adj. de bancă, bancar(-ă) // -ός
cântând υπάλληλος funcţionar de bancă
τραγουδ-ώ şi τραγουδ-άω, -ησα, -ήθηκα, τρα- τραπέζιο, το subst. geom. trapez
γουδισμένος v.t. şi i. (şi fig.) a cânta, a fredona τραπεζίτης, o subst. 1. bancher 2. dinte molar
τραγωδία, η subst. şi flg. tragedie τραπεζογραμμάτιο, το subst. fin. bilet de bancă,
τραγωδός, o subst. 1. autor(-oare) de tragedii 2. bancnotă
tragedian(-ă) τραπεζοειδ-ής, -ής, -ές adj. trapezoidal(-ă)
τραίνο, το subst. tren τραπεζομάντιλο, το subst. faţă de masă
τρακ, το subst. trac τραπέζω-μα, -ματος, το subst. oferirea unei mese
τράκα, η subst. faptul de a tapa (de bani) // κάνω τραπεζ-ώνω, -ωσα v.t. a da o masă în cinstea
~ a tapa de bani pe cineva cuiva
τρακαδόρος, o subst. persoană care tapează de τράπουλα, η subst. set de joc de cărţi
bani pe alţii τραπουλόχαρτο, το subst. carte de joc
τρακάρισ-μα, -ματος, το subst. ciocnire, coli- τραστ, το subst. com. trust (de întreprinderi)
ziune τράστο, το subst. traistă
τρακαρισμέν-ος, -η, -o adj. lovit(-ă), acciden- τράτα, η subst. 1. plasă de pescuit 2. luntre de
t a l ă ) , deformat(-ă) prin coliziune pescuit cu plasa
τρακ-άρω, -αρα şi -άρισα, τρακαρισμένος v.t. τρατ-άρω, -αρα şi -άρισα v.t. a trata, a oferi de
şi i. 1. (d. un şofer) a ciocni o altă maşină 2. a mâncare şi de băut la oaspeţi
554 τράτο - τρεχάτος
τράτο, το subst. interval de timp τρελ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. şi flg. nebun(ă), de-
τραυλ-ίζω, -ισα v.i. a se bâlbâi, a vorbi bâlbâit ment(-ă) d -ός για δέσιμο nebun de legat d -ός
τραύλισ-μα, -ματος, το subst. bâlbâială από χαρά nebun de bucurie d -ός από θυμό
τραυλ-ός, -ή, -ό adj. bâlbâit(-ă) nebun de supărare 2. nebunesc(-ească), ne-
τραύ-μα, -ματος, το subst. şi flg. rană cugetată) d μια -ή απόπειρα o tentativă ne-
τραυματί-ας, -o, -η subst. rănit(-ă) cugetată d -ά έξοδα cheltuieli nebuneşti II.
τραυματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τραυματισμένος I. adv. (-ά) la nebunie, foarte mult
v.t. l . a răni, a provoca o rană l.flg. a produce τρελούτσικ-ος, -η, -o adj. aiurit(-ă), zurliu(-ie),
cuiva o durere morală, a jigni, a ofensa Π. v.r. nebunatic(-ă)
-ιζομαι a se răni τρεμάμεν-ος, -η, -o adj. tremurător(-oare)
τραυματίκ-ός, -ή, -ό adj. 1. de rănire, trauma- τρέμολο, το subst. muz. tremolo
t i c ă ) // -η αιμορραγία hemoragie traumatică τρεμοσβήνω v.i. (d. flacără etc.) a tremura (tin-
1.flg. de jignire, de ofensare zând să se stingă)
τραυματιοφορ-έας, o subst. brancardier τρεμούλα, η subst. tremur, tremurătură
τραυματισμός, o subst. rănire, traumatism τρεμουλ-ιάζω, -ιασα ν. i. a tremura, a dârdâi
τρεμούλιασ-μα, -ματος, το subst. 1. tremur, tre-
τραχαν-άς, pl. -άδες, o subst.firecăţei(din aluat
murat 2. frison, tremurătură
de făină de grâu şi lapte)
τρεμουλιαστ-ός, -ή, -ό adj. 1. tremurător(-oare),
τραχεία, η subst. anat. trahee
τραχείτιδα, η subst. med. traheită tremurând(-ă) 2. tremurat(-ă)
τραχειοτομή, η subst. med. traheotomie τρέμ-ω ν. i. l . a tremura, a dârdâi // -ουν τα χέρια
τραχηλιά, η subst. 1. guler detaşabil 2. plastron μου îmi tremură mâinile 2. flg. a se cutremura
d ~ όταν σκέφτομαι mă cutremur când mă
τραχηλικ-ός, -ή, -ό adj. care ţine de gât, de gru-
gândesc 3. a fremăta, a palpita 4. a se teme d ~
maz
το θάνατο a se teme de moarte, a avea teamă
τράχηλος, o subst. 1. anat. gâtul inclusiv ceafa de moarte
2. parte îngustată a unui os sau a unui organ, τρενάρισ-μα, -ματος, το subst. încetineală, ter-
col d anat. ~ της μήτρας colul uterin giversare, trenare
τράχυνση, η subst. înăsprire, agravare, înrăută- τρεν-άρω, -αρα şi -άρισα ν. i. a se tărăgăna, a se
ţire lungi, a trena
τραχ-ΰνω, -υνα, -ύνθηκα v.t. l . a înăspri, a face τρένο, το subst. tren
mai dur(-ă) l.flg. a înfuria, a întărâta τρέξι-μο, -ματος, το subst. 1. alergare, cursă 2.
τραχ-ύς, -ιά, -ί adj. 1. aspru(-ă), dur(-ă) 2. flg. curgere // το ~ της βρύσης curgerea izvorului
brutal(-ă), tăios(-oasă), violent(-ă), grosolan(-ă) 3. alergătură
τραχύτητα, η subst. 1. asprime, asperitate 2. gro- τρέπω, έτρεφα, τράπηκα v.t. 1. a întoarce, a
solănie pune pe fugă d ~ σε φυγή a pune pe fugă, a
τράχω-μα, -ματος, το subst. med. trahom obliga pe cineva să plece fugind 2. a transfor-
τρεις, τρεις, τρία num. card. trei d τρεις φορές ma, a schimba
de trei ori d στις τρεις la ora trei τρέσα, η subst. milit. tresă
τρεκλίζω v.i. vezi τρικλίζω τρέφω, έθρεφα, τράφηκα şi θράφηκα, θρεμμέ-
τρέλα, η subst. 1. şi flg. nebunie, demenţă d νος v.t. (şiflg.) a hrăni, a alimenta, a creşte, a
είναι ~ este o nebunie, e ceva extraordinar 2. întreţine, a nutri // ~ μεγάλη οικογένεια a în-
nesăbuinţă, imprudenţă 3. flg. pasiune pentru treţine o familie mare d ~ γαλοπούλα a creşte
ceva d μέχρι -ας până la nebunie // κάνω -ες curcani d ~ την ελπίδα ότι... a nutri speranţa
a face nebunii că...
τρελάδικο, το subst. casă de nebuni τρεχάλα, η I. subst. fugă, alergare, cursă // βάζω
τρελ-αίνω, -ανα, -άθηκα, τρελαμένος I. v.t. 1. μια ~ a alerga II. ca adv. în fugă
a înnebuni pe cineva, a face să-şi piardă minţile τρεχάματα, τα subst. pl. alergături, afaceri, pre-
d μη με -άνεις! nu mă înnebuni! d με -ανε με ocupări, du-te-vino d έχω ~ am alergături
τη φλυαρία του m-a înnebunit cu vorbăria lui (pentru afaceri) // όλο ~ είναι este într-un me-
2. flg. a agasa, a enerva, a sâcâi pe cineva, a reu du-te vino
chinui II. v.r. τρελαίνομαι şi cu sensul a fi τρεχαντήρι, το subst. mar. ambarcaţiune rapidă
nebun(-ă) după cineva sau ceva cu pânze
τρελοκομείο, το subst. casă de nebuni, spital τρεχάτ-ος, -η, -o I. adj. alergător(-oare) II. adv.
pentru alienaţi mintali, balamuc (-a) alergând
τρεχούμενος - τρίζω 555
τρεχούμεν-ος, -η, -ο adj. curent(-ă), curgător(-oa- τριάρες, οι subst. pl. (la jocul de table etc.) situ-
re) d -o νερό apă curgătoare d -ος λογαριασ- aţia când cele două zaruri arată trei
μός cont curent τριάρι, το subst. 1. apartament cu trei camere 2.
τρέχω, έτρεξα I. v.i. 1. a alerga, a fugi d μην -εις carte de joc cu numărul 3
nu fugi (aşa repede) d το άλογο -ει γρήγορα τριβέλι, το subst. burghiu
calul fuge repede 2. sport, a lua parte la aler- τριβελ-ίζω, -ισα v.t. 1. a găuri cu un burghiu 2.
gări sau la curse de alergare (cai, jochei) 3. a flg. a deranja, a zăpăci
umbla după treburi d ~ εδώ κι εκεί a umbla τριβή, η subst. 1. frecare, fricţiune 2. uzare 3. in-
aici şi acolo d flg. που τρέχει o νους σου; teracţiune a doM corpuri în contact 4. frecătură
unde-ţi umblă mintea? 4. a curge, a se scurge d 5. flg. exerciţiu, rutină, practică
το νερό τρέχει apa curge d τρέχει η μύτη μου τριβόλι, το subst. bot. spin, scai, buruiană
îmi curge nasul d τρέχα γύρευε caută mult şi τρίβω, έτριψα, τρίφτηκα, τριμμένος I. v.t. a
bine că nu vei găsi; nu merită osteneala II. v. freca, a frecţiona, a face masaj, a da pe râzătoa-
impers. a se întâmpla d τι τρέχει; ce se în- re, a sfărâma, a lustrui d ~ τα χέρια μου a-şi
tâmplă? III. v.t. a parcurge, a cutreiera d freca mâinile, a fi mulţumit // ~ το πιπέρι a
ετρεξα όλη την πόλη am cutreierat tot oraşul sfârâma(a măcina) piperul d ~ το κεφαλοτύρι
τρέχ-ων, -ουσα, -ov adj. curent(-ă), actual(-ă) d a da pe râzătoare brânza tare d ~ τα μάτια μου
η -ουσα τιμή preţul curent d το -ov έτος anul a se freca la ochi II. v.r. τρίβομαι 1. a căpăta
curent d στις 15-οντος la 15 ale lunii curente experienţă în meserie, în muncă 2. a se sfărâma
τρή-μα, -ματος, το subst. gaură, orificiu uşor
τριάδα, η subst. treime d relig. Αγία Τριάδα τρίγλυφο, το subst. arhit. triglifâ
Sfânta Treime τριγμός, o subst. scârţâit, pârâit
τριαδικ-ός, -ή, -ό adj. 1. ternar(-ă), de ordinul al τριγυρ-ίζω, -ισα, τριγυρισμένος I. v.i. a cutre-
treilea, care se compune din trei elemente 2. iera, a umbla din loc în loc, a hoinări d ~ σαν
relig. trinitar(-ă), care se referă la Sfânta Tre- τη νυχτερίδα a cutreiera II. v.t. a-i face cuiva
ime curte pentru a obţine ceva
τρίαινα, η subst. mitol. trident τριγύρισ-μα, -ματος, το subst. 1. încercuire, îm-
τριάκοντα num. card. treizeci d ~ δύο treizeci şi presurare, înconjurare 2. hoinăreală
doi(-ouă) τριγυρίστρα, η subst. 1. femeie care umblă pe
τριακονταετηρίδα, η subst. 1. interval (perioa- drumuri, haimana 2. umflătură în jurul unghiei
dă) de treizeci de ani 2. aniversare de treizeci τριγυρνώ şi τριγυρνάω I. v.i. a merge de jur îm-
de ani prejur, a umbla de colo până colo II. v.f.a a
τριακονταετ-ής, -ής, -ές adj. de treizeci de ani d înconjura
ist. o -ής πόλεμος războiul de treizeci de ani τριγύρω adv. înjur, împrejur d εδώ ~ aici înjur
τριακονταετία, η subst. perioadă de treizeci de τριγωνίκ-ός, -ή, -ό I. adj. triunghiular(-ă) II.
ani adv. -ώς în formă triunghiulară
τρ(ι)ακόσ(ι)οι, -(ι)ες, -(ι)α num. card. trei sute τριγωνισμός, o subst. mat. triangulaţie
τριακοσιοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al trei sutălea, τρίγωνο, το subst. 1. triunghi 2. echer 3. culin.
a trei suta trigon 4. muz. trianglu
τριακοστ-ός, -ή, -ό num. ordin, al treizecilea, a τριγωνομετρία, η subst. trigonometrie
trei zecea // -ό σύνταγμα πεζικού regimentul τριγωνομετρικ-ός, -ή, -ό I. adj. trigonometric(-ă)
30 de infanterie II. adv. (-ώς) sub aspect trigonometric
τριανδρία, η subst. triumvirat τρίδιπλ-ος, -η, -o adj. triplu(-ă)
τριάντα num. card. treizeci τρίδυμα, τα subst. pl. tripleţi
τριανταμία, η şi τριανταένα, το subst. treizeci τρίδυμο, το subst. anat. nervul trigemen
şi unu(-a), joc de noroc cu cărţile de joc τρίεδρ-ος, -η, -o adj. geom. în formă de triedru
τριαντάρ-ης, o, -α, η subst. bărbat(femeie) în τριετ-ής, -ής, -ές adj. 1. de trei ani 2. în vârstă de
vârstă de treizeci de ani trei ani
τριανταριά(καμιά) subst. (cam) treizeci τριετία, η subst. perioadă de trei ani, durată de
τριανταφυλλέν-ιος, -ια, -io adj. 1. trandafiriu(-ie) trei ani
2. din trandafiri τριζόνι, το subst. entom. greier
τριανταφυλλιά, η subst. bot. trandafir (plantă) τρίζω, έτριξα I. v.t. a trosni, a scrâşni // o αέρας
τριαντάφυλλο, το subst. trandafir (floare) έκανε να τρίζουν τα κλαριά των δέντρων
τριανταφυλλόνερο, το subst. apă de trandafiri vântul făcea să trosnească ramurile copacilor d
556 τριήμερος - τρισυπόστατος
~ τα δάχτυλά μου a-şi trosni degetele // ~ τα τρίμερα, τα subst. pî. slujbă de pomenire la a
δόντια a scrâşni din dinţi II. v.i. a trosni, a treia zi după moarte
scrâşni, a scârţâi, a pârâi // τρίζει η πόρτα uşa τριμερ-ής, -ής, -ές adj. 1. tripartit(-ă) 2. care se
scârţâie // τα ξύλα τρίζουν στη φωτιά lem- face prin colaborarea a trei părţi
nele trosnesc în foc // το καρπούζι -ει pepe- τριμηνία, η subst. trimestru
nele pârâie // του έτριξα τα δόντια l-am ame- τριμηνιαί-ος, -α, -o I. adj. 1. trimestrial(-ă) 2.
ninţat care apare trimestrial II. adv. (-a) trimestrial
τριήμερ-ος, -η, -ο adj. de trei zile; care durează τρίμην-ος, -η, -o adj. trimestrial(-ă), care du-
de trei zile rează trei luni
τριηραρχία, η subst. antic, funcţia de comandant τρίμ-μο, -ματος, το subst. răzătură, fârâmitură
de triremă τρίμορφ-ος, -η, -o adj. trimorf(-ă), care se înfă-
τριήραρχος, o subst. antic. 1. comandant de tri- ţişează sub trei forme, sub trei aspecte (despre
remă (de trieră) 2. (în Atena antică) cetăţean cristale)
armator de triremă, de trieră τρίξι-μο, -ματος, το subst. scârţâit, trosnitură,
τριήρ-ης, -ους, -η subst. ist. antic, (mar.) trire- pârâitură d το ~ της πόρτας scârţâitul uşii
mă, trieră τρίο, το subst. muz. trio
τριθέσι-ος, -α, -o adj. 1. cu trei locuri 2. (d. o τριοξείδιο, το subst. chim. trioxid
şcoală) cu trei învăţători τρίπατ-ος, -η, -o adj. cu trei etaje
τρικ, το subst. invar, truc, artificiu, şiretlic τριπλασ-ιάζω, -ίασα, -ιάστηκα, τριπλασιασ-
τρικαντό, το subst. invar, pălărie cu trei colţuri μένος v.t. a tripla, a înmulţi cu trei
τρικάταρτο, το subst. mar. corabie cu trei ca- τριπλασιασμός, o subst. triplare
targe τριπλάσι-ος, -α, -o adj. triplu(-ă), de trei ori mai
τρικέφαλ-ος, -η, -o adj. 1. cu trei capete, trice- mare
f a l ă ) 2. anat. denumire pentru muşchiul tri- τριπλ-ός, -ή, -ό num. multip. triplu(-ă)
ceps τριπλότυπο, το subst. triplicat
τρικλ-ίζω, -ισα v.i. a se clătina, a se împletici (în τριπλούν (άλμα), το sport triplu salt
mers) τριπλουνίστας, o subst. sport sportiv de triplu
τρίκλίν-ος, -η, -o adj. cu trei paturi salt
τρίκλισ-μα, -ματος, το subst. clătinare, împleti- τρίποδας, o şi τρίποδο, το subst. trepied
cire τριποδισμός, o subst. (la cai) galop
τρικλοποδιά, η subst. 1. piedică cu piciorul 2. τρίποντο, το subst. sport, (la baschet) aruncare
flg. punere intenţionată de piedici la coş de trei puncte
τρίκλων-ος, -η, -o adj. 1. (d. plante) cu trei ra- τρίπτυχο, το subst. 1. triptic l.flg. trilogie
muri 2. (d. fire) care este din trei fire τρισ- element de compunere denotând sensul de
τρικό, το subst. invar, tricot „triplu" sau cu rol de întărire: τρισευτυχισμένος
τρικολόρ(ε) adj. invar. iron. cu multe culori dar foarte fericit
nepotrivite între ele τρισάγιο, το subst. 1. relig. foarte sfânt, imn cân-
τρίκορφ-ος, -η, -o adj. (d. o înălţime, munte tat Sfintei Treimi 2. bis. parastas
etc.) care are trei vârfuri τρισάθλι-ος, -α, -o adj. mizerabil(-ă), nenoro-
τρικούβερτ-ος, -η, -o adj. 1. mar. cu trei coverte ciră)
(punţi) l.fig. -o γλέντι mare petrecere τρίσβαθα, τα subst. pl. locurile cele mai adânci
τρίκροτο, το subst. ist. mar. navă veche de răz- τρισδιάστατ-ος, -η, -o adj. tridimensional(-ă)
boi cu trei catarge şi trei tunuri τρισένδοξ-ος, -η, -o adj. foarte glorios(-oasă)
τρίκυκλο, το subst. tricicletă τρισευτυχισμένος, -η, -o adj. foarte fericit(-ă)
τρικυμία, η subst. furtună / vijelie (pe mare) τρισθεν-ής, -ής, -ές adj. chim. trivalent(-ă)
τρικυμιώδ-ης, -ης, -ες adj. 1. furtunos(-oasă) d - τρισκατάρατ-ος, -η, -o adj. blestemat(-ă) de tot,
ης θάλασσα mare furtunoasă l.flg. agitat(-ă), execrabil(-ă)
tulburat(-ă), zbuciumat(-ă) d -ης βίος viaţă τρίστηλ-ος, -η, -o adj. pe trei coloane (articol de
zbuciumată ziar)
τρίλια, η subst. muz. tril τρίστιχο, το subst. tristih, strofă din trei versuri
τρίλιζα, η subst. ţintar, joc de copii τρίστρατο, το subst. răspântie, intersecţie (de
τριλογία, η subst. trilogie drumuri)
τριμελ-ής, -ής, -ές adj. compus(-ă) din trei τρισύλλαβ-ος, -η, -o adj. trisilabic(-ă)
membri τρισυπόστατ-ος, -η, -o adj. care are trei ipostaze
τριτάξιος - τρομπετίστας 557
τριτάξι-ος, -α, -ο adj. (d. ο şcoală) care are trei τρίχρον-ος, -η, -o adj. 1. în vârstă de trei ani 2.
clase care are durată de trei ani 3. (d. un motor) care
τριτεγγΰηση, η subst. fin. aval funcţionează în trei timpi
τριτεγγυητής, o subst. fin. avalist, terţ care dă τριχρωμία, η subst. tricromie, tipărire cu trei
garanţie pentru o cambie culori
Τρίτη, η subst. marţi d Μεγάλη ~ Marţea Mare τρίχρωμ-ος, -η, -o adj. tricrom(-ă)
τριτοβάθμι-ος, -α, -o adj. jur. 1. de gradul al τρίχω-μα, -ματος, το subst. păr (de pe pielea
treilea (pe scara ierarhică) 2. id. tribunal etc.) omuiui/animalului/de pe o regiune a corpului)
care judecă o cauză pentru a treia oară τριχωτ-ός, -ή, -ό adj. păros(-oasă)
τριτογεν-ής, -ής, -ές adj. terţiar(-ă) d -ής τομέ- τριψήφι-ος, -α, -o adj. din trei cifre
ας sectorul terţiar (comerţul, transporturile şi τρίψι-μο, -ματος, το subst. 1. med. fricţiune 2.
administraţia ca activităţi economice) // geol. frecare 3. răzuire, roadere 4. fărâmiţare 5.
-ής περίοδος era terţiară uzare
τριτοετής, o, η subst. cel (cea) din anul al treilea Τριώδιο, το subst. bis. Triod
de studii τριώνυμο, το subst. mat. trinom
τριτόκλιτ-ος, -η, -o adj. gram. de declinarea a τρίωρ-ος, -η, -o adj. cu o durată de trei ani
treia τριώροφ-ος, -η, -o adj. cu trei etaje
τριτοκοσμικ-ός, -ή, -ό adj. care aparţine lumii a τροβαδούρος, o subst. trubadur
treia (d. ţările subdezvoltate) τρόικα, η subst. troică
τριτοπρόσωπ-ος, -η, -o adj. gram. de persoana a τροκάνι, το subst. zurgălău
treia d -o ρήμα verb la persoana a treia (uni- τρόλεϊ, το subst. troleibuz
personal sau impersonal) τρομ-άζω, -αξα, τρομαγμένος v.t. şi i. a (se)
τρίτ-ος, -η, -o I. num. ord. al treilea, a treia d speria, a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa d
είναι στη -η τάξη este în clasa a treia II. subst. -αξα m-am speriat
o -ος terţ, al treilea d δια λογαριασμό -ου în τρομακτικ-ός, -ή, -ό şi τρομαχτικ-ός, -ή, -ό I.
contul unui terţ III. adv. τρίτον în al treilea adj. 1. înspăimântător(-oare), îngrozitor(-oare),
rând, tertio înfricoşător(-oare), groaznic(-ă), înfiorător(-oa-
τριτ-ώνω, -ωσα ν. i. a se repeta pentru a treia oară re), terifiant(-ă) l.flg. uimitor(-oare), extraor-
τριφασικ-ός, -ή, -ό adj. electr, trifazic(-ă), tri- dinară), grozav(-ă) II. adv. (-ά) groaznic, în-
fazat(-â) d -ή συσκευή aparat trifazic spăimântător
τρίφτης, o subst. râzătoare (de brânză, morcovi τρομάρα, η subst. frică, groază, spaimă, teroare
etc.) τρομερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. teribil(-ă), groaznic(-ă),
τριφύλλι, το subst. bot. trifoi // τετράφυλλο ~ înspăimântător(-oare), îngrozitor(-oare), cum-
trifoi cu patru foi plit(-ă) d -οί πόνοι dureri îngrozitoare // -ό
τρίφυλλ-ος, -η, -o adj. (d. uşi etc.) cu trei tăblii θέαμα spectacol înspăimântător (de groază) d
τρίχ-α, η subst. fir de păr d από μια ~ κρέμεται -ή εκδίκηση răzbunare cumplită d -ές συμ-
atârnă de un fir de păr d παρά ~ la o mică dis- φορές nenorociri teribile d -ός άνθρωπος om
tanţă de, la un pas de, la un fir de păr de d στην teribil l.flg. redutabil(-ă), formidabil(-ă) d -ός
~ este la patru ace (îmbrăcat(-ă) elegant // oi - εχθρός inamic redutabil II. adv. (-ά) groaznic,
ες του κεφαλιού părul din cap d σηκώνονται înfiorător, grozav, cumplit d ~ άσχημος teribil
οι -ες μου mi se ridică părul d τρίχες! lucruri de urât // -ά επιμελής foarte studios
de proastă calitate! ciurucuri! τρομοκράτ-ης, o, -ισσα, η subst. terorist(-ă)
τριχιά, η subst. frânghie din fire de păr animal τομοκράτηση, η subst. terorizare
τρίχιν-ος, -η, -o adj. făcut(-ă) din fire de păr τρομοκρατία, η subst. terorism, teroare
τριχοειδ-ής, -ής, -ές adj. 1. capilar(-ă) d anat. -ή τρομοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. de terorism, tero-
αγγεία vase capilare 2. subţire ca un fir de păr ristă) d -ά μέσα mijloace teroriste
τριχομονάδα, η subst. zool. trichomonas, parazit τρομοκρατ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τρομοκρατημένος
al intestinelor v.t.a teroriza, a semăna groaza
τριχόπτωση, η subst. căderea părului τρόμος, o subst. 1. groază, teamă, teroare, frică,
τριχοτόμηση, η subst. împărţire în trei părţi egale spaimă d με πιάνει ~ mă cuprinde groaza d
τριχοφάγος, o subst. med. peladă, căderea păru- ταινία -ου film de groază 2. tremur, tremurat
lui (pe anumite porţiuni) τρόμπα, η subst. pompă
τριχοφυία, η subst. 1. creştere a părului 2. părul τρομπέτα, η subst. muz. trompetă
existent pe corp τρομπετίστας, o subst. muz. trompet, trompetist
558 τρομπόνι - τρύπα
τρομπόνι, το subst. muz. trombon τρόφιμ-ος, -o, -η subst. persoană internată / care
τρομώδ-ης, -ης, -ες adj. tremurător(-oare), tre- ia masa într-un azil sau alt aşezământ de bine-
murând(-ă) // -ης φωνή voce tremurândă // -ες facere
φως lumină tremurătoare τροφοδοσία, η subst. alimentare
τρόπαιο, το subst. trofeu τροφοδότηση, η subst. 1. alimentare 2. punerea
τροπαιούχος şi τροπαιοφόρ-ος, o, η subst. tri- la dispoziţie a celor necesare pentru întreţinere
umfâtor(-oare), purtător(-oare) de biruinţă şi funcţionare
τοπάριο, το subst. bis. tropar τροφοδοτ-ώ, -ησα, -ήθηκα, τροφοδοτημένος
τροπή, η subst. 1. turnură, întorsătură, cotitură, ν.ί. 1. (şi flg.) a alimenta 2. a oferi cele nece-
întorsură, schimbare // η ~ των πραγμάτων sare pentru întreţinere şi funcţionare 3. a
schimbarea lucrurilor // η υπόθεση λαμβάνει aproviziona ritmic şi îndestulător 4. flg. a
καλή ~ afacerea ia ο turnură bună // η συζή- furniza material pentru o discuţie
τησε έλαβε άλλη ~ discuţia a luat ο altă tur- τροφός, η subst. doică
nură 2. astr. solstiţiu τροχάδην adv. 1. în pas alergător 2. în grabă
τρόπιδα, η subst. mar. carenă τροχαία, η subst. poliţie rutieră (de circulaţie)
τροπικ-ός, -ή, -ό adj. 1. gram. de mod // -ά τροχαΐκ-ός, -ή, -ό adj. trohaic(-ă)
επιρρήματα adverbe de mod 2. geogr. tropi- τροχαί-ος, -α, -o adj. 1. de circulaţie d τα -α
c a l ă ) // -ό κλίμα climă tropicală ατυχήματα accidente de circulaţie d η κίνηση
τροπικός, o subst. geogr. tropic // ~ του Καρ- της -ας trafic/circulaţie de vehicule şi per-
κίνου tropicul Cancerului // ~ του Αιγόκερου soane 2. rulant(-ă) d -o υλικό material rulant
tropicul Capricornului τροχαίος, o subst. troheu
τροπισμός, o subst. 1. tropism // θετικός ~ tro- τροχαλία, η subst. 1. scripete 2. troliu
pism pozitiv 2. mar. carenaj τροχασμός, o subst. trap (la cai)
τροπολογία, η subst. amendament (al legii) τροχιά, η subst. traiectorie; orbită
τροποποίηση, η subst. modificare τροχ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τροχισμένος ν.ί. 1. a
τροποποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, τροποποιημένος ν.ί. ascuţi 2. a freza un dinte (la dentist)
a modifica, a aduce schimbări τροχιόδρομος, o subst. tramvai
τρόπ-ος, o subst. 1. mod, fel, chip, manieră, mo- τροχοπέδη, η subst. 1. frână l.flg. piedică, obs-
dalitate // με κάθε -o cu orice chip // με κα- tacol
νένα -o în nici un fel // με -o ώστε(που) în aşa τροχοπέδηση, η subst. frânare
fel încât... // κατ'αυτόν τον -o ενεργεί πάν- τροχοπέδιλο, το subst. patină pe rotile
τοτε totdeauna procedează în acest fel // -ov τροχός, o subst. 1. roată d κινητήριος ~ roată
τινά într-un fel oarecare // με -o în mod dis- motrice d οδοντωτός ~ roată dinţată d ~
cret, cu grijă, cu atenţie // -ος πληρωμής moda- ακονίσματος tocilă de ascuţit d υδραυλικός ~
litate de plată 2. pl. comportament (mai ales roată hidraulică d o τελευταίος ~ της αμάξης
vis-a-vis de alţii) // οι καλοί -οι bunele ma- ultima roată la căruţă (un rol neimportant) 2.
niere // οι -οι του είναι ανυπόφοροι compor- ist. instrument de tortură
tamentul lui este insuportabil 3. posibilitate, τροχόσπιτο, το subst. rulotă (remorcată de auto-
mijloc // δεν έχει τον -o nu are posibilitate // mobil)
έχει τον -o are mijloacele necesare 4. gram. o τροχοφόρο, το subst. vehicul pe roţi
ρηματικός -ος modul verbului τρύγη-μα, -ματος, το subst. 1. culegerea viei 2.
τροπόσφαιρα, η subst. troposferă adunarea mierei de albine din faguri
τροτσκισμός, o subst. pol. troţkism τρυγητός, o subst. timpul culesului (viei etc.)
τροτσκ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. pol. troţkist(-ă) τρυγόνι, το subst. ornit. turturea
τρούλος, o subst. cupolă, dom τρύγος, o subst. 1. culesul viilor 2. timpul (pe-
τρουμπέτα, η subst. vezi τρομπέτα rioada) în cari se face culesul strugurilor
τρούφα, η subst. 1. trufâ (ciupercă) 2. trufâ de τρυγ-ώ şi τρυγ-άω, -ησα, -ήθηκα, τρυγημένος
ciocolată ν.ί. l . a culege via 2. a recolta mierea din stupi
τροφαντ-ός, -ή, -ό adj. bine hrănit(-ă), grăsuţ(-ă) τρύπ-α, η subst. 1. gaură, orificiu d γεμάτος -ες
τροφή, η subst. hrană // fig. ~ του πνεύματος plin de găuri // έχω τόσες -ες να βουλώσω am
hrană spirituală atâtea găuri de astupat d ~ στο νερό efort in-
τροφικ-ός, -ή, -ό adj. alimentar(-ă); trofic(-ă) // util, fără şansă 2. flg. vizuină pentru animale
-ή δηλητηρίαση intoxicaţie alimentară sălbatice 3. flg. bordei, locuinţă mizerabilă,
τρόφιμα, τα subst. pl. alimente cocioabă
τρυπάνι - τσακίζω 559
τρυπάνι, το subst. unealtă de găurit, sfredel, bur- a încasa / a lua / a primi (o pedeapsă) // έφαγε
ghiu, trepan τρία χρόνια φυλακή a luat trei ani de
τρύπη-μα, -ματος, το subst. găurire, perforare, închisoare d έφαγε μιά τρωγστο κεφάλι a
străpungere primit / a luat o lovitură în cap II. v.i. a mânca,
τρυπητό, το subst. strecurătoare a se hrăni d σε τι εστιατώριο -τε; la ce restau-
τρόπ-ιος, -ια, -io adj. găurit(-ă), perforat(-ă) rant mâncaţi? d τι ώρα -τε; la ce oră mâncaţi?
τρυποκάρυδος, o subst. omit. ciocânitoare d όταν ήρθε φάγαμε când a venit, noi mâneam
τρυπ-ώ şi τρυπ-άω, -ησα, -ήθηκα, τρυπημένος d τρώει μια φορά την ημέρα mănâncă ο dată
v.t. şi i. l . a (se) găuri, a (se) perfora, a deschi- pe zi d αύριο δεν τρώνε (νηστεύουν) mâine nu
de o gaură, a străpunge, a pătrunde // το παν- se mănâncă (se posteşte) d είμαι φαγωμένος
τελόνι του -ησε pantalonii lui s-au găurit // (-η) am mâncat deja III. v.r. τρώγομαι 1. a se
αυτό το ξόλο δεν -άει εύκολα lemnul acesta mânca, a fi bun de mâncat, a fi comestibil(-ă) d
nu se găureşte uşor 2. flg. a răni cu un obiect το κρέας αυτό δεν -εται carnea aceasta nu se
ascuţit mănâncă d fig. αυτό πιά δεν -εται aceasta
deja nu se admite 2. a se certa d -ονται κάθε
τρύπω-μα, -ματος, το subst. sail
μέρα se ceartă în fiecare zi d αιωνίως -ονται
τρυπ-ώνω, -ωσα, τρυπωμένος I. v.i. 1. a se stre- totdeauna se ceartă 3. a fi suportabil(-ă) d
cura, a se furişa, a se fofila, a se vâri, a se băga αυτός o άνθρωπος δε -εται omul acesta este
2. a se ascunde Π. v.t. 1. a însăila // -ώνω ένα insuportabil 4. a se uza, a se roade d
μανίκι a însăila o mânecă 2. a vârî, a băga 3. a φαγώθηκαν τα ρούχα s-au uzat hainele d το
ascunde σκοινί φαγώθηκε frânghia s-a ros IV. v.
τρυφεράδα, η subst. 1. tandreţe, gingăşie, duio- impers. τρώει a avea mâncărime d με ~ mă
şie 2. frăgezime, prospeţime, delicateţe, fineţe mănâncă d με ~ η πλάτη μου mă mănâncă la
τρυφερ-ός, -ή, -ό I. adj. tandru(-ă), fraged(-ă), spate (am mâncărime la spate) d τον ~ va
gingaş(-ă), delicat(-ă), fin(-ă), drăgăstoas(-ă) // μιλήσει a avea poftă de vorbă d ξύνεται εκεί
-ή ηλικία vârstă fragedă // -ό βλέμμα privire που δεν τον ~ se bagă acolo unde nu e treaba
drăgăstoasă // -ό κρέας carne fragedă Π. adv. lui
(-ά) în mod tandru, gingaş, delicat, duios τρωικ-ός, -ή, -ό adj. ist. troian(-ă) // ~ πόλεμος
τρυφερότητα, η subst. tandreţe, frăgezime, deli- războiul troian
cateţe τρωκτικό, το subst. zool. rozător
τρυφή, η subst. senzualitate, voluptate, desfrâu τρωκτικ-ός, -ή, -ό adj. zool. rozător(-oare)
τρυφηλ-ός, -ή, -ό I. adj. molatic(-ă), senzual(-ă), τρωτ-ός, -ή, -ό adj. vulnerabil(-ă); slab(-ă) d το
voluptos(-oasă) II. adv. (-ώς) -ό σημείο punctul slab
τρυφηλότητα, η subst. senzualitate, voluptate, τσάγαλο, το subst. migdală verde
moliciune τσαγιέρα, η şi τσαγερό, το subst. ceainic
τρώγλη, η subst. 1. peşteră l.flg. locuinţă mize- τσαγκαράδικο şi τσαγκάρικο, το subst. ciz-
rabilă, cocioabă mărie
τρωγλοδύτης, o subst. troglodit τσαγκάρ-ης, o subst. cizmar
τρώ(γ)ω, έφαγα, φαγώθηκα, φαγωμένος I. v.t. τσαγκαροδευτέρα, η subst. zi lejeră de muncă
(şi flg.) a mânca, a lua masa d d ~ φρούτα a τσάι, το subst. ceai
mânca fructe 2. a înfuleca, a sorbi, a înghiţi d d τσακάλι, το subst. zool. şacal
το μεγάλο ψάρι -τρώγει το μικρό peştele cel τσακ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τσακισμένος I. ν. t. l . a
mare mănâncă pe cel mic d flg. ~ με τα μάτια rupe, a sparge, a zdrobi, a strivi d -ισε το
a sorbi din ochi d τρώγει τα λόγια του îşi μπαστούνι του şi-a rupt bastonul // ~ ποτήρι a
înghite vorbele, vorbeşte de parcă ar avea sparge un pahar // ~ ελιές a strivi măsline // θα
prune în gură 3. (flg.) a roade, a distruge, a του -ιζσω τα πλευρά îi voi rupe coastele 2. a
deteriora d την τρώγει η ζήλεια ο roade îndoi, a tăia, a doborî d ~ το χαρτί στα δυό a
gelozia d με το κάπνισμα έφαγε όλη την îndoi hârtia în două // ~ το κρασί (με νερό) a
υγεία του şi-a distrus toată sănătatea cu fumat- tăia vinul (cu apă) II. v.i. a scădea, a mâhni // η
ul 4. a consuma d αυτή η σόμπα -ει πολύ μέρα αρχίζει να -ει ziua începe să scadă d -ισε
κάρβουνο această sobă consumă mult cărbune η καρδιά μου am ο mâhnire în inimă III.
d αυτές οι δίκες του έφαγαν όλη την περι- τσακίζομαι a se omorî cu firea, a se strădui
ουσία aceste procese i-au mâncat toată averea foarte mult; a se răni // τσακίστηκε να μας
5. a necesita un anumit timp, a-i lua timp // θα περιποιηθεί şi-a dat toată silinţa ca să ne îngri-
μου φάει πολύ καιρό îmi va lua mult timp 6. jească
560 τσακίρ κέφι - τσαχπινιά
τσακίρ κέφι, το subst. stare de uşoară beţie şi de τσαμπουκάς, o subst. trufie, semeţie d του σπάω
bună dispoziţie a omului care a băut τον -ά a-i tăia cuiva aripile, a-1 descuraja
τσακίρικ-ος, -η, -o adj. (d. ochi) gri-albastru(-ă) τσαμπούνα, η subst. muz. cimpoi
τσαμπουνώ şi τσαμπουνάω v.i. 1. a cânta la cim-
τσάκιση, η subst. pliu (la pantaloni), cută poi l.flg. a spune fleacuri, nimicuri
τσάκισ-μα, -ματος, το subst. 1. rupere, fractura- τσάμπουρο, το subst. ciorchine fără boabe
re, spargere,frângere2. pliu 3. derută d τα -ατα τσανάκα, η subst. strachină (pentru iaurt)
pl. mofturi, fasoane, fandoseli d κάνω -ατα a τσανάκι, το subst. blid
τσανακογλείφτης, o subst. linge-blide, linguşi-
face mofturi, fasoane; a se mişca într-o parte şi
tor, umil, lingău
în alta la horă τσάντα, η subst. 1. geantă, servietă 2. poşetă 3.
τσακιστ-ός, -ή, -ό adj. strivit(-ă), zdrobit(-ă) d tolbă (de vânător)
ελιές -ές măsline strivite. // δεν έχω πεντάρα τσα(ν)τ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τσαντισμένος v.t. a
-ή nu am nici o para chioară enerva, a supăra
τσαντίλα, η subst. pop. mânie, furie
τσακμάκι, το subst. brichetă τσαντίλα, η subst. sedilă
τσακμακόπετρα, η subst. piatră de brichetă τσαντίρι, το subst. cort
τσακωμός, o subst. ceartă, dispută, scandal τσαουλί, το subst. caisă zemoasă
τσακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, τσακωμένος I. v.t. 1. τσαούσ-ης, o, -α, η subst. 1. om samavolnic,
nemilos, brutal 2. supraveghetor(-oare), vătaf
a aresta pe cineva 2. a prinde pe cineva asupra (-ăşiţă)
faptului d τον -ωσε η αστυνομία a fost prins τσάπα, η subst. sapă
de poliţie II. v.r. -ώνομαι a se certa, a se bate, τσαπατσούλ-ης, -α, -ικο adj. dezordonat(-ă),
a se ciondăni răvăşit(-ă)
τσαπατσουλιά, η subst. dezordine, răvăşeală,
τσακωτ-ός, -ή, -ό adj. care a fost prins(-ă) asu-
brambureală
pra unui fapt reprobabil τσαπατσούλικ-ος, -η, -o adj. răvăşit(-ă), bram-
τσαλαβοΰτη-μα, -ματος, το subst. umblatul prin burit(-ă)
apă / noroi τσαπέλα, η subst. legătură de smochine uscate
τσαπί, το subst. sapă
τσαλαβουτ-ώ şi τσαλαβουτ-άω, -ησα şi ηξα ν. i.
τσαπράζια, τα subst. pl. ceaprazuri
a umbla neatent în apă, în noroi etc. τσαρδί, το subst. 1. cerdac 2. colibă, casă sărăcă-
τσαλάκω-μα, -ματος, το subst. şifonare, boţire, cioasă
mototolire τσαρικ-ός, -ή, -ό adj. ist. ţarist(-ă)
τσαλακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, τσαλακωμένος τσάρκα, η subst. plimbare, promenadă
τσαρλατάνος, o subst. şarlatan, escroc
v.t. 1. a şifona, a mototoli, a boţi 2. flg. a înjosi, τσάρλεστον, το subst. invar, charleston, dans de
a umili provenienţă americană
τσαλαπάτη-μα, -ματος, το subst. 1. tropăit, tro- τσάρος, o, τσαρίνα, η subst. ist. ţar, ţarină
păială 2. călcatul (cu piciorul) τσαρούχι, το subst. opincă
τσάρτερ, το subst. invar, mar., av. cursă charter,
τσαλαπατ-ώ şi τσαλαπατ-άω, -ησα, -ήθηκα, contract de transport naval sau aerian
τσαλαπατημένος v.t. a călca cu piciorul, a τσάταλο şi τσατάλι, το subst. ramură despărţită
tropăi de tulpină, ramificaţie
τσαλαπετεινός, o subst. ornit. pupăză τσατίζω -ισα ν. t. vezi τσαντίζω
τσάτρα πάρτα adv. ţac-pac, aşa şi aşa, nici prea
τσαλίμι, το subst. moft, nazuri, fasoane, capriciu
bine, nici prea rău
τσάμικος, o şi τσάμικο, το subst. dans popular τααταά, το subst. invar, cha-cha (-cha), dans mo-
grecesc dern cu ritm vioi
τσάμπα adv. vezi τζάμπα τσατσάρα, η subst. pieptene
τσαχπίν-ης, -α, -ικο adj. mofturos(-oasă), năzu-
τσαμπί, το subst. ciorchine
ros(-oasă)
τσαμπουκαλ-ής, o, -ού, η subst. om dificil şi τσαχπινιά, η subst. 1. fel de a fi năzuros(-oasă)
trufaş 2. şiretenie, şmecherie, ştrengărie
τσεβδίζω - τσιμπώ 561
înţepa, a face o înţepătură 3. (d. peşti) a muşca τσιφλικού, η subst. moşiereasă; soţie de moşier
din momeală 4. (d. păsări) a ciuguli 5. flg. a τσιφλικούχος, o subst. vezi τσιφλικάς
tapa de bani (puţini) pe cineva 6 . f i g . a mânca τσιφούτ-ης, -α şi -ισσα, -ικο adj. zgârcit(-ă),
ceva la repezeală (în mod provizoriu sau puţin) avar(-ă), zgârie-brânză
II. v.r. τσιμπιέμαι flg. (şi cu sensul) a se în- τσιφτετέλι, το subst. dans de provenienţă orien-
drăgosti tală
τσίνουρο, το subst. geană τσίφτ-ης, o, -ισσα, η subst. fam. om cinstit(-ă)
τσιντσιλά, το subst. invar. 1. zool. cincilla 2. τσίφτικ-ος, -η, -o adj. cumsecade, de treabă,
blana cincilla cinstit(-ă), corect(-ă)
τσιν-ώ şi τσιν-άω, -ησα v.i. (d. animale) 1. a lovi τσίχλα, η subst. 1. gumă de mestecat 2. ornit.
cu piciorul 2 . f l g . a nu putea să suporte 3. a nu sturz
asculta // -ησε λιγάκι αλλά το δέχτηκε s-a τσογλάνι, το subst. golan, vagabond, derbedeu
indispus puţin dar-a acceptat τσόκαρο, το subst. 1. sabot l.flg. femeie răută-
τσίπ, το subst. invar.'cip (la jocul de cărţi) cioasă şi bârfitoare
τσίπα, η subst. crustă, pojghiţă d δεν έχω ~ τσόλι, το subst. cârpă; stofă uzată
(πάνω μου) a fi un desfrânat (stricat), a nu τσολ-ιάς, o (pl. -ιάδες) subst. milit. evzon, sol-
avea obraz dat grec îmbrăcat în fustanelă (costum naţio-
τσιπούρα, η subst. lit. crap auriu nal)
τσίπουρο, το subst. 1. tescovină, hoaşte 2. rachiu τσόντα, η subst. 1. bucată adăugată, adăugită 2.
de tescovină film porno
τσίπς, το subst. invar, cartofi prăjiţi τσοντάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. contribuţie
τσιράκι, το subst. 1. cirac, ucenic 2. depr. adept bănească 2. faptul de a lărgi o haină cu o
servil bucată de stofa
τσιρ-ίζω, -ιξα v.i. a ţiui, a piui τσοντ-άρω, -αρα, -άρησα v.t. şi v.i. 1. a adăuga
τσιριμόνια, η subst. curtoazie exagerată // χωρίς o bucată de stofă la o haină 2. a participa cu
-ες fără fasoane bani // o πατέρας μου -ησε 5 χιλιάρικα tatăl
τσιριχτ-ός, -ή, -ό adj. (d. voce etc.) pătrunză- meu a participat cu 5 mii
tor(-oare) şi tare τσοπάνης şi τσοπάνος, o subst. cioban, păstor,
τσίρκο, το subst. (şiflg.) circ baci
τσίρος, o subst. iht. 1. ţâr, scrumbie uscată l.fig. τσοπανόσκυλο, το subst. câine ciobănesc
τσότρα, η subst. ploscă de lemn (pentru apă sau
om foarte slab
vin)
τσιρότο, το subst. leucoplast
τσουβάλι, το subst. 1. sac d ένα ~ ζάχαρη un
τσίτα, adv. perfect întins
sac de zahăr 2. pânză de sac 3 . f l g . haină largă
τσιτακισμός, o subst. fon. fenomen de transfor-
şi fără fason
mare a consoanei κ în τσ (în unele dialecte);
τσουβαλ-ιάζω, -ιασα, -ιάστηκα, τσουβαλιασ-
palatalizarea lui κ μένος v.t. l . a pune în sac l.flg. a aresta, a băga
τσίτι, το subst. text. indiană la închisoare
τσίτσιδ-ος, -η, -o adj. gol, goală (de tot) τσουβάλιασ-μα, -ματος, το subst. 1. punere în
τσιτσιρ-ίζω, -ισα v.i. 1. (d. carne care se prăjeş- sac l.flg. închidere, întemniţare
te) a sfârâi l.flg. a lăsa săfiarbăîn suc propriu τσουγκράνα, η subst. 1. grapă 2. greblă
τσιτσίρισ-μα, -ματος, το subst. sfârâit, ţârâit τσουγκρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, τσουγκρισμένος
τσίτω-μα, -ματος, το subst. întindere, încordare, v.t. a ciocni d ~ τα ποτήρια a ciocni paharele
tensiune. // τα -ίσαμε ne-am certat,
τσιτ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, τσιτωμένος v.t. 1. a τσούγκρισ-μα, -ματος, το subst. 1. ciocnire 2.
întinde perfect 2. a provoca o încordare, o su- flg. ceartă^
rescitare (a nervilor etc.) τσούζω, έτσουξα I. v.t. şi i. (şifig.) a ustura d το
τσιτωτ-ός, -ή, -ό adj. întins(-ă), încordat(-ă) ~ γερά a bea serios II. v.impers. -ει, este un
τσιφ adv. com. cif, termen comercial exprimând frig usturător
costul mărfii, asigurarea şi transportul până la τσουκάλι, το subst. 1. oală (de pământ) 2. oală
destinaţie de noapte
τσιφλικ-άς, o (pl. -άδες) subst. moşier, mare τσουκνίδα, η subst. bot. urzică
proprietar de pământ τσούλα, η subst. femeie de moravuri uşoare
τσιφλίκι, το subst. (şi fig.) moşie τσουλήθρα, η subst. tobogan
τσουλούφι - τυρέμπορος 563
τυρί, το subst. brânză τρός nu este un doctor oarecare II. adv. (-a)
τυριέρα, η subst. vas special pentru brânză întâmplător, din întâmplare
τυρόγαλο şi τυρόγαλα, το subst. zer (din lapte) τυχάρπαστ-ος, -η, -o adj. favorizat(-ă) de soar-
τυροκομείο, το subst. atelier de preparare a brân- tă; parvenit(-ă)
zei, loc unde se prepară brânza, brânzărie, fa- τυχερ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. norocos(-oasă); care
brică de brânză aduce noroc 2. care depinde de noroc // -ά
τυροκομία, η subst. tehnologia şi industria de παιχνίδια jocuri de noroc II. adv. (-ά) 1. în
preparare a brânzei mod norocos 2. în mod nesigur
τυροκομικ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oare) la pre- τύχη, η subst. destin, soartă, noroc, şansă, feri-
pararea brânzei cire, hazard, întâmplare d οι -ες των λαών
τυροκόμος, o subst. meşter brânzar destinele popoarelor // τον κατατρέχει η ~
τυρόπιτα, η subst. plăcintă de brânză του îl urmăreşte un destin d φέρνει ~ aduce
τυροπωλείο, το subst. brânzărie, magazin unde noroc d δεν έχει ~ nu are şansă d καλή ~
se vinde brânză να'χει! noroc! d για καλή μου ~ din fericire
τύρφη, η subst. turbă pentru mine // στην ~ la întâmplare, la noroc d
τυφεκιοφόρος, o subst. mdit. puşcaş ~ βουνό noroc nemaipomenit d αφήνω κάπο-
τύφλα, η subst. orbire // ~ στο μεθύσι foarte beat ιον στην ~ του a lăsa pe cineva fără ajutor
d ~ να'χει nu se compară τυχοδιώκτ-ης, o, -ρια, η subst. aveturier(-ă)
τυφλόμυγα, η subst. jocul de-a baba-oarba τυχοδιωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. aventuros(-oasă),
τυφλοπόντικας, o subst. zool. cârtiţă de aventură, hazardat(-ă) II. adv. -ώς, în mod
τυφλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. (şiflg.) orb, oarbă, nevă- aventuros, hazardat
zător(-oare) d -ός εκ γενετής orb din naştere d τυχοδιωκτισμός, o subst. aventurism, spirit de
-ό πάθος pasiune oarbă. 2. (d. o cameră) fară aventură
ferestre 3. flg. iraţional(-ă), necontrolat(-ă) 4. τυχόν adv. din întâmplare, întâmplător; eventual
anat. το -ό, cecum, prima parte a intestinului d αν ~ dacă ,din întâmplare d μην ~ nu cumva
gros II. adv. (-ά) orbeşte, la întâmplare d οι ~ συμφωνίες eventualele înţelegeri
τυφλοσούρτης, o subst. lucrare care îndrumează τυχ-ών, -ούσα, -όν adj. primul (prima) venit(-ă),
într-un domeniu, călăuză, ghid, îndrumar primul (prima) care se prezintă // δανείζεται
τυφλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, τυφλωμένος v.t. l . a από τον -όντα el se împrumută de la primul
orbi pe cineva 2. a tulbura cuiva capacitatea de venit d μη εμπιστεύεστε στον -όντα nu vă în-
judecată, de înţelegere d -ώθηκε a orbit // είχα credeţi în primul venit
-ωθεί îmi luase Dumnezeu minţile τύψη, η subst. remuşcare, mustrare de cuget
τύφλωση, η subst. 1. orbire, pierdere a vederii, τωόντι adv. într-adevăr, în adevăr, de fapt, în
cecitate l.flg. rătăcire, derută mod real
τυφοειδ-ής, -ής, -ές adj. med. d -ής πυρετός fe- τώρα adv. 1. acum, în prezent, în momentul de
bră tifoidă faţă // ~ που acum când d είναι δύο χρόνια ~
τύφος, o subst. med. tifos d εξανθηματικός ~ au trecut deja doi ani // από de pe acum? //
tifos exantemantic από ~ και στο εξής de acum înainte (în viitor)
τυφώνας, o subst. taifun, uragan d τι θέλετε ce doriţi acum? d είναι ~ πολύς
τύφωση, η subst. med. vet. tifoză (la păsări) καιρός a trecut deja mult timp d έως ~ până în
τυχαίνει, έτυχε ν. ί. a se întâmpla, a se găsi în- prezent d ~ πια acum chiar d εδώ ήταν ~ chiar
tâmplător d άμα τύχει, γιατί όχι dacă se acum era aici 2. îndată, imediat, numaidecât d
întâmplă de ce nu? // ό, τι κι αν τύχει orice s-ar ~ έρχεται vine numaidecât // ~ θα τον ακού-
întâmpla σετε îl veţi auzi imediat
τυχαί-ος, -α, ο I. adj. 1. întâmplător(-oare), ne- τωριν-ός, -ή, -ό adj. actual(-ă), de acum, de azi,
prevăzută), ocazional(-ă), accidental(-ă) 2. prezent(-ă); în funcţiune d η -ή κυβέρνηση
flg. oarecare, de duzină d δεν είναι -ος για- guvernul în funcţiune
Υ υ
Υ, υ (ipsilon) 1. a douăzecea literă a alfabetului υγιαίνω v.i. a fi bine cu sănătatea// υγιαίνετε! să
grecesc 2. num. card. şi ord. Υ', υ' (cuun apex fiţi sănătoşi!
în dreapta sus) = 400 şi al patru sutelea, a patru υγιεινή, η subst. igienă // είδη -ς articole sanitare
suta; ,Υ, ,υ (cu un apex în stânga jos) = // ~ του σώματος igiena corpului,
400.000 şi al patru sute miilea, a patru suta mia υγιεινολόγος, o subst. medic igienist
ύαινα, η subst. zool. hienă υγιειν-ός, -ή, -ό I. adj. igienic(-ă), sănătos(-oa-
υάκινθος, o subst. 1. bot. zambilă 2. geol. hia- să), salubru(-ă) // -ός αέρας aer sănătos // -ή
cint, piatră semipreţioasă κατάσταση stare de igienă II. adv. (-ά) 1. din
υαλοβάμβακας, o subst. vată de sticlă punct de vedere igienic 2. în mod igienic
υαλογράφη-μα, -ματος, το subst. pictură pe sti- υγι-ής, -ής, -ές adj. 1. sănătos(-oasă) // νους -ής
clă; vitraliu εν σώματι -εί minte sănătoasă în corp sănătos
υαλογραφία, η subst. pictura pe sticlă 2. fig. πνευματικά ~ sănătos din punct de
υαλοειδ-ής, -ής, -ές adj. sticlos(-oasă) vedere spiritual
υαλοπίνακας, o subst. placă de sticlă, geam υγραέριο, το subst. gaz lichefiat
υαλοπωλείο, το subst. magazin de articole din υγρ-αίνω, -ανα, -άνθηκα ν. t. a umezi, a umec-
sticlă ta, a uda, a jilăvi // -άνθηκαν τα μάτια όλων
ύαλος şi ύελος, η subst. (înv.) sticlă tuturor li s-au umezit ochii
υαλουργία, η subst. tehnologia şi industria stic- υγραντικ-ός, -ή, -ό adj. care umezeşte
lei υγρασία, η subst. 1. igrasie 2. umezeală, umidi-
υαλουργικ-ός, -ή, -ό adj. de sticlă, de sticlărie tate
υαλουργός, o subst. sticlar; specialist în indus- υγρό, το subst. 1. lichid 2. licoare, suc 3. fluid
tria sticlei υγρόμετρο, το subst. higrometru
υαλόφρακτ-ος, -η, -o adj. acoperit(-ă) / împrej- υγροποίηση, η subst. lichefiere
muită) cu geamuri υγροποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, υγροποιημένος v.t. a
υαλώδ-ης, -ης, -ες adj. sticlos(-oasă) lichefia, a transforma în lichid
ύβος, o subst. cocoaşă, gheb υγρ-ός, -ή, -ό adj. lichid(-ă), fluid(-ă), umed(-ă),
υβρεολόγιο, το subst. înşiruire de injurii, şir de jilav(-ă) // -ός καιρός timp umed // -ά μάτια
înjurături ochi umezi // gram. -ά σύμφωνα consoane li-
υβρίδιο, το subst. (şi fig.) hibrid chide
ύβρις, η subst. 1. înjurie, jignire, ofensă; înjură- υγροσκοπικ-ός, -ή, -ό adj. higroscopic(-ă)
tură, ocară 2. defăimare, ponegrire υγροσκόπιο, το subst. higroscop
υβριστής, o subst. persoană care înjură, ocărâtor, υγρότητα, η subst. umiditate, umezeală
care jigneşte, care insultă υγρόφιλ-ος, -η, -o adj. higrofil(-ă)
υβριστίκ-ός, -ή, -ό I. adj. injurios(-oasă); ofen- ύγρω-μα, -ματος, το subst. med. higromă
sator(-oare), jignitor(-oare) II. adv. (-ά) în mod υδαρ-ής, -ής, -ές adj. apos(-oasă), (pop.) apă-
injurios, în mod insultător tos(-oasă)
υγεία, η subst. sănătate d φροντίζω την ~ μου υδαταγωγός, o subst. conductă de apă
a-şi îngriji sănătatea d στην ~ σας în sănătatea υδατάνθρακας, o subst. chim. hidrat de carbon
dumneavoastră! υδαταποθήκη, η subst. rezervor de apă
υγειονομία, η subst. serviciu de igienă publică υδατάρθρωση, η subst. med. hidartroză
υγειονομικ-ός, -ή, -ό I. adj. sanitar(-ă) d -ή υπη- υδατίδα, η subst. med. hidatidă // ~ κύστη hida-
ρεσία στρατού serviciul sanitar al armatei 2. tidă a vezicii biliare
de salubritate 3. de salubrizare II. adv. (-ά) din υδατικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care conţine apă; dilu-
punct de vedere sanitar at(-ă) // -ό διάλυμα soluţie diluată 2. hidra-
υγειονόμος, o subst. inspector sanitar tant(-ă) // -ή κρέμα cremă hidratantă
566 υδάτινος - υιικός
υδάτιν-ος, -η, -ο adj. apos(-oasă) d -ό σημείο υδρουΐωδικ-ός, -ή, -ό adj. chim. iodhidric(-ă)
filigran, desen imprimat pe o bancnotă de hâr- υδροϊώδιο, το subst. chim. acid iodhidric
tie, pe timbru etc. υδροκεφαλία, η subst. med. hidrocefalie
υδατογραφία, η subst. acuarelă υδροκεφαλισμός, o subst. med. 1. hidrocefalie 2.
υδατογράφος, o subst. acuarelist dezvoltare disproporţionată a unei părţi a cor-
υδατόπτωση, η subst. cădere de apă, cascadă pului în raport cu celelalte
υδατόπυργος, o subst. castel de apă υδροκέφαλ-ος, -η, -o subst. persoană care suferă
υδατόσημο, το subst. filigran, desen imprimat pe de hidrocefalie, hidrocefal(-ă)
o bancnotă υδροκήλη, η subst. med. hidrocel
υδατοστεγ-ής, -ής, -ές adj. etans(-ă); imperme- υδροκίνητ-ος, -η, -o adj. hidromecanic(-ă)
abil(-ă) υδροκορτιζόνη, η subst. hidrocortizon
υδατοστρόβιλος, o subst. turbină hidraulică υδροκυανικ-ός, -ή, -ό adj. chim. cianhidric(-ă)
υδατοσφαίριση, η subst. sport polo pe apă d -ό άλας cianură
υδατοφράκτης şi υδατοφράχτης, o subst. dig, υδροκυάνιο, το subst. chim. acid cianhidric
baraj, stăvilar, zăgaz υδρολογία, η subst. geogr. hidrologie
ύδρα, η subst. zool. hidră d mitol. λερναία ~ hi- υδρολογικ-ός, -ή, -ό adj. hidrologic(-ă)
dra de la Lerna υδρολόγος, o subst. hidrolog, specialist în hidro-
υδραγωγείο, το subst. apeduct logie
υδραγωγός, o subst. cămin de apă υδρόλυση, η subst. chim. hidroliză
υδραντλία, η subst. pompă de apă υδρομέλι, το subst. hidromel
υδράργυρος, o subst. chim. hidrargir, mercur υδρόμυλος, o subst. moară cu apă
υδρατμός, o subst. aburi / vapori de apă υδρονέφρωση, η subst. med. hidronefroză
υδραυλική, η subst. hidraulică υδροξείδιο, το subst. chim. hidroxid
υδραυλικ-ός, -ή, -ό adj. hidraulic(-ă) // -ός υδροξύλιο, το subst. chim. hidroxil
τροχός roată hidraulică // -ό φρένο frână hidra- υδροπλάνο, το subst. hidravion
ulică d -ές εγκαταστάσεις instalaţii de apă υδροπλευρίτιδα, η subst. med. hidrotorax
υδραυλικός, o subst. instalator (de apă) υδροπληξία, η subst. med. hidrocutare
υδρ-εόομαι, -εύτηκα v.r. a se aproviziona cu apă υδρορρόη, η subst. jgheab (al unui acoperiş)
(p.rin apeduct) υδροστάθμη, η subst. nivelul apei
ύδρευση, η subst. aducţiune de apă υδροστατική, η subst. hidrostatică
υδρευτικ-ός, -ή, -ό adj. de aducţiune (de apă) υδροστρόβιλος, o subst. vezi υδατοστρόβιλος
υδρία, η subst. ist. hidrie, vas antic cu trei mâ- υδρόσφαιρα, η subst. hidrosferă
nere υδροσωλήνας, o subst. conductă de apă
υδρόβι-ος, -α, -o adj. acvatic(-ă) υδροφθορικ-ός, -ή, -ό adj. chim. fluorhidric(-ă)
υδρόγειος, η subst. globul pământesc d -ό άλας fluorură
υδρογονάνθρακας, o subst. chim. hidrocarbură υδροφθόριο, το subst. chim. acid fluorhidric
υδρογόνο, το subst. chim. hidrogen υδρόφιλ-ος, -η, -o adj. hidrofil(-ă)
υδρογονοβόμβα, η subst. bomba cu hidrogen υδροφοβία, η subst. hidrofobie
υδρογονούχ-ος, -α, -o adj. hidrogenat(-ă) υδροφόρα, η şi υδροφόρο, το subst. cisternă cu
υδρογόνωση, η subst. chim. hidrogenare apă / vas-cisternă cu apă
υδρογραφία, η subst. hidrografie υδρόφυτα, τα subst. pl. bot. hidrofite, plante ac-
υδροδότηση, η subst. alimentare cu apă (a unei vatice
localităţi) υδροχλωρικ-ός, -ή, -ό adj. clorhidric(-ă) // -ό
υδροηλεκτρικ-ός, -ή, -ό adj. hidroelectric(-ă) άλας clorhidrat
υδροηλεκτρισμός, o subst. energie electrică pro- υδροχλώριο, το subst. chim. acid clorhidric
dusă în hidrocentrale Υδροχόος, : ο subst. Vărsătorul, una din cele 12
υδροθειικ-ός, -ή, -ό adj. chim. sulfhidric(-ă) d -ό constelaţii ale zodiacului
άλας sulfură υδρόχρω-μα, -ματος, το subst. culoare de apă,
υδρόθειο, το subst. chim. hidrogen sulfurat, acid laviu
sulfhidric υδρωπικία, η subst. med. hidropizie abdominală,
υδροθεραπεία, η subst. hidroterapie, metodă ascită
terapeutică prin băi, duşuri etc. ύδωρ, ύδατος, το subst. înv. apă d βαρύ ~ apă
υδροθερμικ-ός, -ή, -ό şi υδροϊαματικ-ός, -ή, -ό grea
adj. hidrotermal(-ă), de apă termală υιικ-ός, -ή, -ό adj. filial(-ă); de fiu, ca de fiu
υιοθεσία - υπάλληλος 567
υιοθεσία, η subst. adopţiune, adopţie υμν-ώ, -ησα, -ήθηκα, υμνημένος ν.ί. l . a cânta
υιοθέτηση, η subst. înfiere, adoptare un imn (sau imnuri) 2. a glorifica, a lăuda, a
υιοθετ-ώ -ησα, -ήθηκα, υιοθετημένος ν.ί. (şi elogia
flg.) a adopta, a înfia un copil υμνωδός, o subst. 1. autor de imnuri 2. cântăreţ
ύλη, η subst. 1. materie // πρώτες -ες materii pri- de imnuri
me // γραφική ~ rechizite de birou 2. material, υνί, το subst. fier de plug, brâzdar
conţinut // ~ εφημερίδας / λεξικού / συγγράμ- ύνιδα, η subst. anat. sept
ματος materialul / conţinutul unui ziar / dic- υοειδ-ής, -ής, -ές adj. în formă de ipsilon
ţionar / al unei scrieri υπάγομαι, υπάχθηκα v.d. 1. a face parte din...
υλικό, το subst. 1. material // σχολικό ~ material 2. a fi de resortul / competenţa cuiva
şcolar // -ά οικοδομής materiale de construcţie υπαγόρευση, η subst. 1. dictare 2. fig. exemplu,
// πολεμικό ~ material de război l.flg. temă de îndemn
discuţie υπαγορ-εύω, -ευσα, -εύτηκα, υπαγορευμένος
υλικ-ός, -ή, -ό I. adj. material(-ă) d -ά αγαθά ν.ί. i. a dicta, a ordona l.fig. a da exemplu, a
bunuri materiale, d -ές απολαύσεις satisfacţii îndemna
materiale II. adv. (-ά) sub aspect material υπαγωγή, η subst. 1. aşezare într-o anumită cate-
υλισμός, o subst. fdoz. 1. materialism 2. fel de a gorie 2. punere sub o anumită jurisdicţie
fi materialist υπαίθρι-ος, -α, -o adj. 1. în aer liber, neacope-
υλ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. 1. filoz. materia- rit(-ă) d -o θέατρο teatru în aer liber (de vară)
listă) 2. peior. cel (cea) care se gândeşte nu- d -o καφενείο cafenea în aer liber 2. rural(-ă),
mai la foloasele materiale de ţară, de la ţară d -α ζωή viaţa la ţară
υλιστικ-ός, -ή, -ό adj. filoz. materialist(-ă) d ύπαιθρο, το subst. (teritoriu) sub cerul liber, loc
υλιστική θεωρία teorie materialistă deschis, neacoperit d κοιμάμαι στο ~ a dormi
υλοζωισμός, o subst. filoz. animism sub cerul liber
υλοποίηση, η subst. materializare; concretizare ύπαιθρ-ος, η subst. 1. locuri din afara oraşului
υλοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, υλοποιημένος ν.ί. a (extravilan) 2. ţară d ραντεβού στην -o ren-
materializa, a concretiza dez-vous la ţară
υλοτομία, η subst. tăierea lemnelor din pădure υπαινιγμός, o subst. 1. aluzie d κάνω -ό a face o
υλοτόμος, o subst. tăietor de lemne aluzie 2. insinuare
υμείς pron. pers. inv. voi, dumneavoastră υπαινικτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. aluziv(-ă) 2. insinu-
υμέναιος, o subst. 1. (în antichitate) cântec nup- antă)
ţial 2. căsătorie υπαιν-ίσσομαι, -ίχθηκα v.d. 1. a face aluzii 2. a
υμένας, o subst. anat. himen insinua
υμενόπτερα, τα subst. pl. entom. himenoptere υπαίτι-ος, -α, -o adj. responsabil(-ă), vinovat(-ă)
υμενώδ-ης, -ης, -ες adj. asemănător(-oare) cu hi- υπαιτιότητα, η subst. responsabilitate, vinovăţie
υπακοή, η subst. supunere, ascultare // τυφλή ~
menul; membranos(-oasă) supunere oarbă
υμν-ητής, o, -ήτρια, η subst. lăudător(-oare), υπάκου-ος, -η, -o adj. supus(-ă), ascultător(-oare)
persoană care aduce laude excesive υπακούω, υπάκουσα ν.ί. 1. a asculta, a se supune
υμνητικ-ός, -ή, -ό adj. de preamărire, de proslă- d ~ στους γονείς a asculta de părinţi d αυτό
vire το παιδί δεν υτακούει acest copil nu ascultă
υμνογραφία, η subst. muz. 1. compunere de im- 2. fig. a se conforma d ~ στις διαταγές a se
nuri religioase 2. totalitatea imnurilor compuse conforma ordinelor
într-o anumită perioadă υπακτικ-ός, -ή, -ό adj. farm. purgativ(-ă)
υμνογράφος, o subst. muz. compozitor de imnuri υπαλλαγή, η stil. hipalagă, figură de stil care
religioase constă în acordul unui adjectiv cu alt substan-
υμνολογία, η subst. imnologie tiv decât cel pe care îl însoţeşte
υμνολόγιο, το subst. culegere de imnuri reli- υπαλληλία, η subst. 1. calitatea de funcţionar 2.
gioase faptul de a fi implicit
υμνολογ-ώ, -ησα ν.ί. a lăuda / a elogia / a prea- υπαλληλικ-ός, -ή, -ό adj. fiincţionăresc(-ească)
mări prin imnuri υπάλληλ-ος, -ος, -o adj. (d. un sens) implicit(-ă),
ύμνος, o subst. 1. imn d εθνικός ~ imn naţional subînţeles(-easă) d log. -ος έννοια sens impli-
2. imn religios cit / subînţeles
568 υπάλληλος - υπεράσπιση
nem că acest lucru este adevărat II. v. impers. -ής mecanism de interceptare (a unei convor-
υποτίθεται se presupune biri telefonice)
υποθήκευση, η subst. jur. ipotecare υποκλυσμός, o subst. med. clismă
υποθηκεύσιμ-ος, -η, -o adj. jur. ipotecabil(-ă) υποκόμ-ης, o, -ησσα, η subst. viconte(-esă)
υποθηκ-εΰω, -ευσα, -εΰθηκα, υποθηκευμένος υποκόπανος, o subst. milit. patul puştii
v.t. jur. a ipoteca un imobil υποκορισμός, o subst. gram. 1. diminutiv 2. fo-
υποθήκη, η subst. 1. jur. ipotecă d βάζω ~ a ipo- losirea diminutivelor, diminutivizare
teca d εγγράφω ~ a înscrie o ipotecă 2. fig. υποκοριστικό, το subst. gram. diminutiv
sfat, recomandare υποκοριστικ-ός, -ή, -ό adj. diminutival(-ă)
υποθηκοφυλακείο, το subst. birou oficial pentru
υπόκοσμος, o subst. lume interlopă, pegră
ţinerea registrelor de transcriere a ipotecilor
υποκρίνομαι, υποκρίθηκα v.d. l . a interpreta un
aupra bunurilor imobile
rol (teatru) 2. fig. a se preface, a juca teatru d
υποθυρεοειδισμός, o subst. med. hipertiroidism
υποκαθιστώ, υποκατέστησα, υποκαταστάθηκα ~ ασθένεια a se preface bolnav(-ă)
I. v.t. a înlocui, a substitui II. v.r. υποκαθίστα- υπόκριση, η subst. interpretarea unui rol (teatru,
μαι a fi înlocuit(-ă), a i se ţine locul cinema)
υποκάμισο, το subst. vezi πουκάμισο υποκρισία, η subst. ipocrizie, prefăcătorie
υποκατανάλωση, η subst. consum insuficient υποκρ-ιτής, o, -ίτρια, η subst. 1. persoană ipo-
υποκατάσταση, η subst. substituire, substituţie, crită 2. (teatru antic) actor(-triţâ)
înlocuire υποκριτική, η subst. arta interpretativă (teatru,
υποκατάστατο, το subst. înlocuitor, substitut film), arta actoricească
υποκατάστη-μα, -ματος, το subst. sucursală υποκριτικ-ός, -ή, -ό I. adj. ipocrit(-ă), simulat(-ă),
υπόκειμαι v.d. a fi pasibil(-ă) de..., a fi suscepti- prefâcut(-ă) II. adv. (-ά) în mod ipocrit, cu ipo-
b i l ă ) de... a fi subiect de... a fi supus(-ă) la... crizie
υποκειμνικ-ός, -ή, -ό I. adj. subiectiv(-ă) II. adv. υπόκρουση, η subst. muz. acompaniament instru-
(-ά) în mod subiectiv mental
υποκειμενικότητα, η subst. subiectivitate, atitu- υποκρόπτω, υπέκρυψα v.t. a ascunde, a disimu-
dine subiectivă la, a masca
υποκειμενισμός, o subst. \. filoz. subiectivism 2. υπόκρυψη subst. ascundere, disimulare, mascare,
atitudine subiectivă, părtinitoare faţă de ceva camuflare
sau de cineva
υποκύπτω, υπέκυψα v.i. 1. a ceda, a capitula, a
υποκειμενιστ-ής, o, -ίστρια, η subst. filoz. su- se supune, a se da învins(-ă) 2. a sucomba, a
biectivist-ă) deceda
υποκείμενο, το subst. 1. filoz. persoană 2. gram.
υπόκωφ-ος, -η, -o adj. (d. un sunet) surd(-ă),
subiect 3.fig. figură (mai ales în sens negativ)
înăbuşit(-ă)
υποκείμεν-ος, -η, -o adj. subordonat(-ă), subal-
tern(-ă), aflat(-ă) dedesubt υπόλειμ-μα, -ματος, το subst. rest, rămăşiţă, re-
υποκελευστής, o subst. mar. maistru secund ziduu d τα -τα resturi, rămăşiţe
(subofiţer de marină) υπολείπομαι v.d. a rămâne în urmă; inferior(-oa-
υποκίνηση, η subst. instigare, incitare, aţâţare ră)/mai prejos decât cineva sau ceva d δεν -εται
υποκιν-ητής, o, -ήτρια, η subst. instigator(-oa- παρά... nu rămâne decât... 2. a rămâne ca rest
re) υπόλευκ-ος, -η, -o adj. alburiu(-ie), albicios
υποκιν-ώ, -ησα, -ήθηκα, υποκινημένος v.t. l . a (-oasă)
incita 2. a provoca (incidente) υπολήπτομαι v.d. a considera, a aprecia, a stima
υποκλέπτω, υπέκλεψα, υποκλάπηκα v.t. 1. a υπόληψη, η subst. stimă, consideraţie, reputaţie d
sustrage, a fura, a delapida 2. a intercepta (o τον έχω σε ~ a stima pe cineva d διακυβεύει
convorbire telefonică) την ~ του el îşi compromite reputaţia d καλή/
υποκλ-ίνομαι, -ίθηκα v.d. 1. a se înclina, a se κακή ~ reputaţie bună / proastă
apleca; a face o plecăciune 2 .fig. a se pleca, a υπολογ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, υπολογισμένος v.t.
se închina 1. a calcula, a socoti // -ίζω τιμή a calcula un
υπόκλιση, η subst. înclinare a capului, plecăciu- preţ 2. a avea în vedere, a plănui, a intenţiona
ne; reverenţă 3 .fig. a conta pe ajutorul cuiva
υποκλοπή, η subst. 1. sustragere, furt 2. inter- υπολογίσιμ-ος, -η, -o adj. 1. calculabil(-ă) 2.
ceptare (unei convorbiri telefonice) d συσκευή considerabil(-ă); important(-ă)
574 υπολογιστής - υποστηρίζω
υπολογισμός, ο subst. 1. calcul, socoteală, calcu- υπονοώ v.t. a subînţelege, a înţelege dintr-un
laţie 2. deviz (de lucrări) 3. evaluare, estimare context, dintr-o aluzie d αυτό -είται aceasta se
4 . f l g . gând ascuns subînţelege
υπολογιστής, o subst. 1. calculator, specialist în υπόξιν-ος, -η, -o adj. acrişor(-oară), puţin acru(-ă)
calcule l.flg. om cu gânduri ascunse, egoist 3. υποπίπτω, υπέπεσα v.i. a cădea în d υπέπεσε σε
maşină de calculat; calculator, computer // δυσμένεια a căzut în dizgraţie d ~ σε σφάλμα
ηλεκτρονικός ~ calculator electronic, compu- a cădea în greşeală d υποπίπτει στην αντί-
ter ληψή μου a înţelege ceva
υπολογιστικ-ός, -ή, -ό adj. de calcul, referitor(-oa- υποπλοίαρχος, o subst. mar. 1. locotenent în ma-
re) la calculator şi la tehnica de calcul rina de război 2. ofiţer secund în flota comer-
υπόλογ-ος, -η, -o adj. 1. responsabil(-ă), răspun- cială
zător(-oare); care trebuie să dea seamă 2. ga- υποπόδιο, το subst. (la un birou, scaun etc.) bară
rant(-ă) pentru picioare
υπόλοιπο, το subst. 1. rest // έχω ένα ~ am un υποπολλαπλάσιο, το subst. submultiplu
rest 2. sold // -a εμπορευμάτων solduri 3. ră- υποπροΐ-όν, το subst. produs secundar
măşiţă υποπρόξενος, o subst. viceconsul
υπόλοιπ-ος, -η, -o adj. 1. restant(-ă), care a ră- υποπτέραρχος, o subst. milit. general de divizie
mas 2. următor(-oare) de aviaţie
υπολοχαγός, o subst. milit. locotenent υποπτ-εύομαι, -εύτηκα v.d. a suspecta, a bănui d
υπομένω, υπέμεινα I. v.t. a avea răbdare, a su- -εύομαι κάποιον για απάτη a suspecta pe
porta d ~ το μαρτύριο a suporta martiriul d cineva de fraudă
τα υπέμεινε όλα χωρίς να θυμώσει le-a su- ύποπτ-ος, -η, -o I. adj. suspect(-ă), dubios(-oa-
portat pe toate fără să se revolte II. v.i. a se să), îndoielnic(-ă) d όλα αυτά μου φαίνονται
resemna -α toate acestea mi se par suspecte II. adv. (-a)
υπομηχανικ-ός, -o, -η subst. subinginer(-ă) υπόρριζο, το subst. mat. numărul aflat sub radi-
υπόμνη-μα, -ματος, το subst. 1. memoriu, cere- cal
re, memorandum 2. comentariu, interpretare υπόρχη-μα, -ματος, το subst. imn antic
υπομνηματ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, υπομνηματι- υποσημει-ώνω, -ωσα v.t. a adnota
υποσημείωση, η subst. adnotare, adnotaţie, în-
σμένος v.t. a edita, a îngriji o ediţie, a face note
semnare în josul paginii
şi comentarii la un text
υποσιτ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, υποσιτισμένος v.t. a
υπομνηματισμός, o subst. îngrijirea unui text, a
subalimenta, a da hrană insuficientă
unei ediţii, editare
υποσιτισμός, o subst. subalimentare, subnutriţie
υπόμνηση, η subst. faptul de a reaminti ceva cui-
υποσκάπτω, υπέσκαψα, (υποσκάπτομαι) v.t. a
va
submina, a distruge încet
υπομονετικ-ός, -ή, -ό I. adj. răbdâtor(-oare), υποσκελ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, υποσκελισμένος
răbduriu(-ie) II. adv. (-ά) în mod răbdător v.t. a împinge, a da la o parte
υπομονή, η subst. răbdare d κάνω ~ a avea răb- υποσκελισμός, o subst. faptul de a împinge / a da
dare d κι η ~ έχει όρια şi răbdarea are limite la o parte pe cineva
υπομόχλιο, το subst.fiz. punct de sprijin υποσμηναγός, o subst. milit. locotenent de avi-
υποναύαρχος, o subst. mar. viceamiral aţie
υπόνοια, η subst. suspiciune, bănuială υποστάθμη, η subst. 1. zaţ, drojdie, depunere 2.
υπονόμευση, η subst. subminare flg. persoană de ultimă speţă, (fam.) jeg
υπονομ-ευτης, o, -εότρια, η subst. subminator(-oa- υποσταθμός, o subst. sucursală
re) υπόσταση, η subst. 1. ipostază; stare, aspect, în-
υπονομευτικ-ός, -ή, -ό adj. de subminare făţişare l.flg. substanţă; fundament d χωρίς ~
υπονομ-εύω, -ευσα, εύτηκα, υπονομευμένος v.t. fără fundament
a submina υποστατικό, το subst. fermă agricolă
υπόνομος, o subst. 1. galerie subterană, portic υπόστεγο, το subst. şopron, hangar, adăpost
subteran 2. canal subteran de scurgere d γενι- υποστήριγ-μα, -ματος, το subst. susţinere, spri-
κός ~ canal colector jin, suport, stâlp, proptea
υπονοούμενο, το subst. 1. subînţeles 2. aluzie 3. υποστηρ-ίζω, -ιξα, -ίχτηκα, υποστηριγμένος
insinuare v.t. 1. a susţine, a sprijini, a lua apărarea cuiva
υποστηρικτής - υποφέρω 575
// -ίζω διδακτορική διατριβή a susţine ο teză na, a domina, a face pe cineva sau ceva depen-
de doctorat 2. a propti, a rezema, a proteja dent(-ă)
υποστηρ-ικτής, o, -ίκτρια subst. 1. susţinător(-oa- υποτείνουσα, η subst. geom. ipotenuză
re), protector(-oare), sprijinitor(-oare) 2. sport υποτέλεια, η subst. vasalitate; supunere d φόρος
suporter(-ă) -ς tribut
υποστήριξη, η subst. susţinere, sprijin, protecţie; υποτελ-ής, -ής, -ές adj. vasal(-ă); supus(-ă) d
ajutor φόρου -ής tributar
υποστολή, η subst. strângere, coborâre (a steagu- υποτίμηση, η subst. 1. devalorizare d ~ της δραχ-
lui) μής devalorizarea drahmei 2. subestimare 3.
υποστράτηγος, o subst. milit. general de divizie reducere de preţuri 4. depreciere
υπόστρω-μα, -ματος, το subst. 1. substrat, strat υποτιμητικ-ός, -ή, -ό adj. (d. o vorbă etc.) dis-
peste care s-a aşezar un alt strat 2. lingv. ele- preţuitor(-oare), înjositor(-oare)
mente pătrunse într-o limbă din limba unei υποτιμ-ώ, -ησα, -ήθηκα, υποτιμημένος v.t. l . a
populaţii mai vechi, dispărută, în urma unei cu- devaloriza d ~ το νόμισμα a devaloriza mone-
ceriri etc. da 2. a subestima // ~ τον αντίπαλο a-şi
υποστύλω-μα, -ματος, το subst. 1. consolidare subestima adversarul d a deprecia; a reduce
cu stâlpi de susţinere 2. dispozitiv de susţinere preţul
sau de sprijinire υπότιτλος, o subst. subtitlu
υποστυλ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, υποστυλωμένος υποτονία, η subst. med. hipotonie
v.t. 1. a consolida cu stâlpi de susţinere 2. a υποτονικ-ός adj. med. hipotonic(-ă)
sprijini / a propti cu stâlpi o construcţie etc. υποτροπή, η subst. recidivă
υποστύλωση, η subst. 1. susţinere cu stâlpi sau cu υποτροπ-ιάζω, -Ιασα v.i. a recidiva
coloane 2. sprijinire şi proptire cu stâlpi a unei υποτροπιασμός, o subst. recidivism
construcţii etc. υπότροπ-ος, -η, -o adj. recidivist(-ă)
υποσυνείδητο, το subst. psih. subconştient, for υποτροφία, η subst. 1. bursă 2. med. hipotrofie
interior υπότροφ-ος, -o, -η subst. bursier(-ă)
υποσυνειδητ-ος, -η, -o adj. psih. subconştient(-ă); υποτυπώδ-ης, -ης, -ες adj. imperfect(-ă), incom-
foarte puţin conştient(-ă) pletă)
υποσύνολο, το subst. mat. subansamblu ύπουλ-ος, -η, -o I. adj. perfid(-ă), viclean(-ă),
υπόσχεση, η subst. promisiune; angajament // prefâcut(-ă) II. adv. (-a) în mod perfid, cu vi-
δίνω ~ a face o promisiune // τηρώ την ~ μου clenie
a se ţine de promisiune // παραβαίνω την ~ υπουλότητα, η subst. perfidie, viclenie, prefăcă-
μου a nu se ţine de promisiune torie
υπόσχομαι, υποσχέθηκα v.t. a promite // μου το υπουργείο, το subst. minister
υποσχεθήκατε mi-aţi promis aceasta // μας υπούργη-μα, -ματος, το subst. funcţia de mi-
υπόσχεται θαύματα ne promite că va face nistru
minuni (lucruri nerealizabile) υπουργία, η subst. ministeriat
υποταγή, η subst. supunere, subordonare, obedi- υπουργικ-ός, -ή, -ό adj. ministerial(-ă), de mi-
enţă, ascultare nistru // -ή ευθύνη responsabilitate ministerială
υποτακτική, η subst. gram. subjonctiv, conjunc- υπουργός, o subst. ministru
tiv υποφαινόμεν-ος, o, -η, η subst. subsemnat(-ă),
υποτακτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. supus(-ă), docil(-ă), subscris(-ă)
disciplinat(-ă) 2. gram. dependent(-ă), subor- υποφερτ-ός, -ή, -ό adj. 1. suportabil(-ă) d -ός
donară), de subordonare (conjuncţie etc.) πόνος durere suportabilă 2. acceptabil(-ă), pa-
υποτακτικ-ός şi υποταχτικός, o subst. valet, sabilă) d -oi στίχοι versuri acceptabile
servitor, slujitor, slugă υποφέρω, υπέφερα ν. t. şi i. a suferi, a suporta, a
υπόταξη, η subst. gram. subordonare // σύνδεση îndura d δεν μπορώ να τον ~ nu pot să-1 sufăr
προτάσεων καθ'~ legătură a propoziţiunilor // δεν μπορούμε να ~ το κρύο nu pot să suport
prin subordonare frigul // υπέφερε πολλά a îndurat multe //
υπόταση, η subst. med. hipotensiune, subtensi- υπέφερε πολλές αδικίες a îndurat multe
une nedreptăţi d υπέφερε πολύ στη ζωή του a sufe-
υποτασικ-ός, -ή, -ό adj. hipotensiv(-ă) rit mult în viaţa lui d υποφέρει απ'την καρδιά
υποτάσσω, υπέταξα, υποτάχθηκα şi υποτάχ- suferă de o boală de inimă d υποφέρουν από
τηκα, υποταγμένος v.t. a supune, a subordo- πείνα ei suferă de foame
576 υπόφυση - υφαντ-ός
υπόφυση, η subst. anat. hipofiză δε τον -άζεται nimeni nu-1 bănuieşte d είναι
υποχείριο, το subst. om subjugat, înrobit, supus, υποψιασμένος este suspectat, suspect
subordonat, dependent, manipulat // καθιστώ ύπτιο, το subst. înot pe spate
~ a subordona, a manipula (un om, un grup de ύπτι-ος, -α, -o adj. culcat(-ă) pe spate
oameni) υπώρεια, η subst. poalele muntelui
υποχθόνι-ος, -α, -o adj. subteran(-ă), infernal(-ă), ύστατ-ος, -η, -o adj. ultim(-ă), cel(cea) din urmă
sepulcral(-ă), tenebros(-oasă) // -α φωνή voce ύστερα adv. apoi, după aceea, pe urmă, mai târziu
sepulcrală υστέρη-μα, -ματος, το subst. strictul necesar
υποχονδρία, η subst. ipohondrie υστερία, η subst. med. isterie
υποχόνδρι-ος, -α, -o adj. 1. ipohondru(-ă) 2. de υστερικ-ός, -ή, -ό adj. med. isteric(-ă), sufe-
sub luci rind(-ă) de isterie
υπόχρε-ος, -η, -o adj. dator(-oare), (şi flg.) υστερ(ο)- element de compunere a cuvintelor de-
obligat(-ă), îndatorat(-ă), recunoscător(-oare) notând a) sensul de posterioritate în spaţiu sau
// θα σας είμαι -ος v-aş fi recunoscător timp b) med. o legătură cu uterul
υποχρεούμαι v.r. a se obliga, a se angaja, a se ύστερο, το subst. placentă
lega υστεροβουλία, η subst. gând ascuns
υποχρε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, υποχρεωμένος v.t. υστερόβουλ-ος, -η, -o adj. om ascuns, prefăcut,
a obliga, a constrânge, a îndatora, a forţa // με - nesincer; de rea credinţă; disimulat(-ă), ipo-
ώσατε m-aţi îndatorat // τον -έωσαν να φύγει crită)
l-au forţat să plece υστερόγραφο, το subst. post-scriptum
υποχρέωσ-η, η subst. obligaţie, datorie, sarcină, υστερότοκ-ος, -η, -o adj. cel mai tânăr copil năs-
angajament // βγάζω την ~ a plăti datoria // cut într-o familie; mezin(-ă)
εκπληρώνω τις -εις μου a-şi îndeplini obliga- υστεροτομία, η subst. med. histerotomie
ţiile // δικαιώματα και -εις drepturi şi obli- υστεροφημία, η subst. reputaţie postumă
gaţii // έγγραφη ~ angajament scris // με την ~ υστερόχρον-ος, -η, -o adj. posterior(-oară), ulte-
να... cu obligaţia să... // του έχω τόση ~ îi rior(-oară)
sunt atît de îndatorat υστερ-ώ, -ησα v.i. a fi inferior(-oară) d δεν -εί σε
υποχρεωτικ-ός, -ή, -ό I. adj. obligatoriu(-ie) // - τίποτα el nu este inferior în nimic; a avea lip-
ή στρατιωτική θητεία serviciu militar obliga- suri d -εί στα μαθηματικά are lipsuri la mate-
toriu // βραδυνό ένδυμα -ό ţinută de seară matică
obligatorie II. adv. (-ά) υστέρων (εκ των) loc. adv. aposteriori, după
υποχώρηση, η subst. 1. retragere, concesie, dare aceea
înapoi, repliere 2. cedare, împăcare, conciliere ύτριο, το subst. chim. ytriu
3. (d. terenuri) surpare υφάδι, το subst. băteală, bătătură
υποχωρητικ-ός, -ή, -ό I. adj. conciliant(-ă), υφ-αίνω, -ανα, -άνθηκα, υφασμένος v.t. a ţese
împăciuitor(-oare), maleabil(-ă); care cedează, d -αίνω υφάσματα a ţese stofe
care dă înapoi Π. adv. (-ά) în mod conciliant, ύφαλα, τα subst. pl. mar. părţile navei aflate sub
în mod împăciuitor suprafaţa apei
υποχωρ-ώ, -ησα v.i. 1. a se retrage, a da înapoi, a υφάλμυρ-ος, -η, -o adj. sălciu(-ie), puţin sărat(-ă)
se replia d milit. o στρατός -ησε armata s-a υφαλοκρηπίδα, η subst. platou maritim conti-
repliat 2. a ceda, a se concilia, a se împăca d nental
μην -είτε, να επιμένετε să nu cedaţi, insistaţi ύφαλος, o subst. 1. stâncă sub nivelul apei 2.
3. (d. terenuri) a se surpa, a ceda d -ησε το recif
έδαφος terenul s-a surpat/a cedat ύφανση, η subst. ţesătură
υπόψη adv. d έχω ~ 1. a avea în vedere 2. a apre- υφαντήριο, το subst. ţesătorie, atelier, fabrică de
cia 3. a plănui ţesături -
υποψήφι-ος, -α, -o adj. candidat(-ă); preten- υφαντής, o, υφάντρ(ι)α, η subst. ţesător(-oare)
dentă) υφαντική, η subst. meşteşugul ţesutului, arta ţe-
υποψηφιότητα, η subst. candidatură d βάζω sutului, ţesătorie
(θέτω) ~ a-şi depune candidatura υφαντικ-ός, -ή, -ό adj. de ţesere, de ţesut, tex-
υποψία, η subst. suspiciune, bănuială, îndoială, til(-ă) d -ός ιστός război de ţesut
neîncredere υφαντ-ός, -ή, -ό adj. ţesut(-ă), textil(-ă) d τα -ά
υποψι-άζομαι, -άστηκα, υποψιασμένος v.d. a ţesături groase de lână, de bumbac etc. cu dese-
suspecta, a bănui, a pune la îndoială d κανείς ne de diferite culori
υφαντουργείο - ύψωση 577
υφαντουργείο, το subst. ţesătorie, fabrică de sto- deal înalt // -ό ανάστημα statură mare // -ό
fe, de pânzeturi etc. ύφος stil elevat // -ή θερμοκρασία temperatură
υφαντουργία, η subst. industria textilă înaltă // η -ή Πύλη Sublima Poartă // αφ'-ού de
υφαντουργικ-ός, -ή, -ό adj. care ţine de indus- sus II. adv. (-a) sus // -ά ιστάμενος sus pus
tria textilă υψηλόσωμ-ος, -η, -o adj. de talie mare
υφαντουργός, o subst. ţesător, textilist Υψηλότατος, o, Υψηλοτάτη, η subst. Alteţă,
υφαρπαγή, η subst. sustragere, furt, hoţie titlu dat prinţilor şi prinţeselor
ύφασ-μα, -ματος, το subst. ţesătură, stofă Υψηλότητα, η subst. Alteţă // η Αυτού
υφασματέμπορος, o subst. comerciant de textile Βασιλική ~ Alteţa Sa Regală
ύφεση, η subst. 1. destindere 2. muz. bemol υψικάμινος, o subst. furnal înalt
υφή, η subst. 1. ţesătură, textură // πυκνή / αραιά ύψιλον, το subst. ipsilon, litera Υ, υ, cea de a
~ ţesătură deasă / rară 2. structură, conforma- douăzecea literă a alfabetului grecesc
ţie, alcătuire, constituţie υψίπεδο, το subst. geogr. platou înalt
υφηγεσία, η subst. calitatea de conferenţiar ύψιστ-ος, -η, -o adj. cel(cea) mai înalt(-ă) // o
υφηγητ-ής, o, -ήτρια, η subst. înv. conferenţiar
Ύψιστος Cel Prea înalt
(-ă) universitar
υψίφων-ος, -o, -η subst. muz. tenor, soprană
υφήλιος, η subst. lumea, Terra (pământul), uni-
υψοδείχτης, o subst. altimetru
versul // ταξιδεύω ανά την -o a călători în
υψόμετρο, το subst. 1. altitudine 2. hipsometru,
lume
altimetru
υφίσταμαι (να υποστώ) I. v.t. a suferi, a îndura,
a suporta // θα υποστείς τις συνέπειες vel su- ύψ-ος, -ους, το subst. 1. statură, stat, talie 2. înăl-
feri consecinţele // ~ όλες του τις ιδιοτροπίες ţime, altitudine // σαράντα μέτρα ~ patruzeci
îi suport toate capriciile Π. v.i. a subzista, a de metri înălţime // σπίτι -ους δέκα μέτρων
dăinui, a exista, a trăi // το μνημείο αυτό casă având zece metri înălţime // είναι στο ~
-αται ακόμη acest monument dăinuie tocă // της θέσης του este la înălţimea funcţiei sale 3.
το χρέος αυτό δεν υφίσταται această datorie τα -η straturile superioare ale atmosferei // ή
nu mai există του -ους ή του βάθους ori mori ori trăieşti
υφιστάμενος, o, υφισταμένη, η subst. subal- ύψω-μα, -ματος, το subst. 1. înălţime, cotă 2.
terni-!), subordonat(-ă), inferior(-oară) în grad altitudine // τα γύρω -τα înălţimile din jur
(în funcţie) // o -ος οφείλει υπακοήν εις τον υψ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, υψωμένος v.t. l . a ridi-
προΐστάμενον subalternul este dator să asculte ca, a înălţa // -ώνω τη σημαία a înălţa steagul
de şeful său // -ώνω τη φωνή a ridica vocea (a vorbi tare) //
ύφ-ος, -ους, το subst. stil, ton, aer // ~ κομψό/ -ώνω φωνή a protesta // -ώνω τους ώμους a
γλαφυρό stil elegant / graţios // ~ λεπτό stil de- ridica din umeri // -ωσε το σπίτι του με έναν
licat // με απειλητικό ~ cu un ton ameninţător ακόμα όροφο şi-a ridicat casa cu încă un etaj
// με σοβαρό ~ cu un aer serios // αλαζονικό ~ 2. a mări, a urca // -ώνω τις τιμές a miri pre-
aer de aroganţă // παίρνω ~ a-şi da aere ţurile 2. flg. a lăuda, a elogia // εκείνος που θα
υφυπουργείο, το subst. subsecretariat de stat -ώσει τον εαυτόν του θα ταπεινωθεί και
υφυπουργός, o subst. subsecretar de stat; mi- εκείνος που θα ταπεινώσει τον εαυτόν του,
nistru adjunct θα υψωθεί oricine se va înălţa va fi smerit şi
υψηλόμισθ-ος, -η, -o adj. care are salariu mare oricine se va smeri va fi înălţat
υψηλ-ός, -ή, -ό I. adj. înalt(-ă), ridicat(-ă), mare, ύψωση, η subst. înălţare, ridicare, urcare // ~ τι-
elevat(-ă), superior(-oară), sublim(-ă) // -ό βιο- μών/ μετοχών/ αξιών κ.λ.π. urcare a preţu-
τικό επίπεδο nivel de viaţăridicat// -ός λόφος rilor / a acţiunilor / a valorilor etc.
Φφ
Φ, φ (φι): (fi) 1. a douăzeci şi una literă a alfa- φαγώσιμα, τα subst. pl. de-ale mâncării
betului grecesc, consoană 2, num. card. şi ord. φαειν-ός, -ή, -ό adj. (mai ales d. idei) strălucit(-ă),
Φ', φ' (cu un apex în dreapta sus) 500 sau al inspirat(-ă) d -ή ιδέα idee strălucită / inspirată
cinci sutelea; ,Φ, ,<p (cu un apex în stânga jos) φαί, το, φαγιού subst. (pop.) 1. mâncare, hrană;
500,000 sau al cinci sute miilea fel de mâncare / de bucate d αγαπά το καλό ~
φα, το subst. invar. muz. 1. nota fa 2. cheia fa îi place mâncarea bună d το ~ των πτηνών
φάβα, η subst. bot. 1. bob (de ţarină) // κάποιο hrana pisărilor d ένα ~ μου φτάνει îmi ajunge
λάκκο έχει η ~ aici se ascunde ceva suspect / un singur fel de mâncare 2. prânz; cinl; masă d
dubios 2, mâncare de bob (asemănătoare cu τους βρήκαν στο ~ i-au găsit la masă
iahnia de fasole)
φαιδρ-ός, -ή, -ό adj. 1. vesel(-l), voios(-oasă),
φαβιανισμός, o subst. fabianism
jovial(-l) 2, glumeţ(-eaţă), hazliu(-e), ghiduş(-ă),
φαβορί, το subst. invar, favorit (participant la un
mucalit(-ă), amuzant(-ă), care provoacă râsul
concurs etc.)
3. caraghios(-oasă)
φαβορίτα, η subst, favorit, perciun
φαιδρότητα, η subst, 1, veselie, voioşie, joviali-
φαγάδικο, το subst, birt, tavernă
φαγάνα, η subst. 1, mar. dragă, maşină de săpat tate 2. faptul de a fi glumeţ, hazliu; haz 3, fap-
sub apă l . f l g , mâncău 3 .flg. maşină care con- tul de a fi caraghios
sumă cantităţi mari de benzină φαιδρ-ύνω, -υνα, -ύνθηκα v.t, şi i. a înveseli; a
φαγ-άς, -o, -oii, η subst. mâncăcios(-oasl), provoca bună dispoziţie / voioşie / voie bună
mâncău φαινόλη, η subst. chim. fenol, acid fenic
φαγούδικ-ος, -η/-ια, -o adj. mâncăcios(-oasă) φαίνομαι, φάνηκα v.r. 1, a se vedea; a fi sau a se
φαγεντιαν-ός, -ή, -ό de faianţă face vizibil / văzut; a (se) arta d φαίνεται η
φαγγρί, το şi φαγκρί, το subst, sool, peşte înru- θάλασσα se vede marea d o φίλος σου δεν
dit cu dorada φάνηκε σήμερα prietenul său nu s-a arătat as-
φαγητό, το subst. 1, mâncare (gătită) 2, fel de tăzi 2, (d, persoane) a se prezenta d o υπάλληγος
mâncare 3. prânz; cină; masă d αλλάζω ~ a δεν φάνηκε σήμερα στο γραφείο funcţionarul
schimba subiectul nu s-a prezentat azi la birou 3, a părea, a se
φαγιάντσα, η subst. 1, porţelan, faianţă 2, platou prezenta sub un anumit aspect; a avea aerul, a
de porţelan da Impresia d φαινόταν στενοχωρημένος pă-
φαγκότο, το subst. (muz.) fagot rea necăjit d φαινόταν άρρωστος dădea im-
φαγοκύτταρο, το subst. biol. fagocit presia că-i bolnav d είναι γέρος αλλά δεν του
φαγοπότι, το subst. chef, chiolhan; petrecere, φαίνεται nu-şi arată vârsta 4. (impers.) d όπως
zaiafet (cu mâncare şi băutură) φαίνεται după cum se pare 5. d μου φαίνεται
φαγούρα, η subst. mâncărime cred; mi se pare; sunt de părere; am impresia
φάγω-μα, -ματος, το subst, 1. (la ţesături etc.) φαινομενικ-ός, -ή, -ό adj. aparent(-ă) d -ός θά-
rosătură, uzură l.flg. ceartă continuă, vrajbă νατος moarte aparentă
φαγωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. care a mâncat, φαινομενικόχητα, η subst. aparenţă
mâncat(-ă), sătul(-ă), hrănit(-ă)
φαινόμενο, το subst. şi flg. fenomen d παρά-
φαγ-ώνωμαι, -ώθηκα, φαγωμένος v.r. 1, (d. ţe-
δοξο -o fenomen ciudat d αυτό το παιδί είναι
sături, haine) a se roade, a se mânca, a se uza, a
ένα μουσικό ~ acest copil este un fenomen
se toci d τα μανίκια του φορέματος -ώθηκαν
mânecile rochiei s-au ros / sunt uzate 2. flg. a muzical
se certa 3 .flg. a face praf/a da peste cap pentru φαινομενοκρατία, η subst. filoz. fenomenalism
a atinge un scop // -ώθηκε να φτάσει διωθυν- φαινομενολογία, η subst. filoz. fenomenologie
τής s-a dat peste cap ca să ajungă director φαι-ός, -ά, -ό adj. cenuşiu(-e), gri // φαιά ου-
φαγώσιμ-ος, -η, -o adj. mâncabil(-ă) σία, η anat. materia cenuşie
φάκα - φανερός 57Q
φάκα, η subst. cursă, capcană (mai ales pentru φαληρικ-ός, -ή, -ό adj. care aparţine sau se refe-
şoareci) // πιάστηκε σαν τον ποντικό στη - a ră la Faliron (cartier din Atena)
fost prins asupra faptului φαλιρ-ίζω, -ισα, φαλιρισμένος ν. i. a da fali-
φάκελο, το subst. plic ment
φάκελος, o subst. 1. plic 2. (şi fig.) dosar // o -ος φαλίρισ-μα, -ματος, το subst. faliment
της υπόθεσης dosarul afacerii 3. dosar cu date φαλκίδευση, η subst. 1. subminarea unei insti-
referitoare (mai ales) la activitatea (politică) a tuţii 2. limitare / desfiinţare a unui drept
unei persoane urmărită de poliţie, φαλκιδ-εόω, -ευσα, -ευτηκα, φαλκιδευμένος
φακέλω-μα, -ματος, το subst. strângere / aduna- v.t. l . a submina o instituţie / lege 2. a limita /
re a unor date despre o persoană de către poliţie desfiinţa un drept
/ servicii secrete (mai ales despre concepţiile şi φάλκο, το subst. ornit. zăgan, vulturul-bărbos
activităţile politice ale acesteia) φαλκόνι, το subst. ornit. şoim
φακελ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, φακελωμένος v.t. φαλλικ-ός, -η, -o adj. falic(-ă)
(d. poliţie / servicii secrete) a-i întocmi cuiva φαλλοκράτης, o subst. bărbat care crede în su-
dosarul, a-i pune la dosar perioritatea sexului masculin / falocrat
φακή, η subst. bot. 1, linte 2. mâncare de linte d φαλλοκρατικ-ός, -ή, -ό adj. falocratic(-ă), de
αντί πινακίου -ς pentru un blid de linte d falocraţie
παλικάρη της -ς om fricos, laş φαλλίνη, η subst. falină, substanţă otrăvitoare
φακίδα, η subst. pistrui care se găseşte în ciuperca albă
φακιόλι, το subst. basma, năframă φαλλός, o subst. falus
φακίρ-ης, o (pl, -ηδες) subst, 1, fachir 2, flg, φαλτσάρ-ω, -ισα v.i. a comite o disonanţă, o dis-
vraci, făcător de minuni cordanţă; a distona
φακιρικ-ός, -ή, -ό şi φακίρικ-ος, -η, -ο adj. de φαλτσέτα, η subst, cuţit ascuţit folosit de tăbă-
fachir d -ά τεχνάσματα trucuri de fachir cari şi cizmari; cosor
φακ-ός, o subst, 1, lentilă// -οί επαφής lentile de φάλτσο, το subst, 1, mus. disonanţă 2. sport lovi-
contact 2, lupi 3, anat. κρυσταλλοειδής o tură laterali data mingii
cristalin φάλτσ-ος, -α, -o adj. muz. disonant(-ă)
φακόχοιρος, o subst. zool, facocer sau porc cu φαμελιά, η şi φαμίλια, η subst, familie
negi φάμπρικα, η subst, fabrică
φάλαγγα, η subst. 1, (în Grecia antică) falangă // φανάρι, το subst. 1, felinar 2, mar, far 3, semafor
μακεδονική ~ falanga macedoneană (a lui Ale- // δεν σταμάτησε στο ~ nu s-a oprit la semafor
xandru cel Mare) 2, grupare politică paramili- 4. fiecare dintre farurile automobilului etc, 5,
tară de tip fascist; falangă 3, anat, pl, // οι -ες (înv,) dulap suspendat pentru păstrarea ali-
των δακτύλων falangele degetelor 4. (la un mentelor // το κεφάλι του βίναι ~ este chel //
cântar) braţ είναι φως ™ aste clar / deosebit de limpede
φάλαγγας, o subst. (în evul mediu) falangă, sul φαναρτζ-ής, o (pl, -ήδες) subst. fanargiu, per-
de lemn de care se legau picioarele celor con- soană care face felinare
damnaţi să fie bătuţi la tllpi φανατ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, φανατισμένος v.t, a
φαλάγγι, το subst. // παίρνω ~ a pune pe fugă fanatiza; a Inspira cuiva fanatism; a face pe
φαλαγγίτ-ης, -o (fem, -ισσα) subst. membru al cineva să devină fanatic
falangei fasciste φανατικ-ός, -ή, -ό adj. fanatic(-ă), patimaş(-â),
φάλαινα, η subst. zool. balenă împătimit(-ă) // ένας -ός χαρτοπαίκτης un
φαλαινοθήρας, o subst. vânător de balene pătimaş jucător de cărţi // -ός θαυμαστής ad-
φαλαινοθηρικό, το subst. mar. balenieră mirator înfocat, împătimit / pătimaş
φαλάκρα, η şi καράφλα, η subst. chelie φανατισμός, o subst. fanatism
φαλακρ-ός, -ή, -ό adj. chel(-ală); pleşuv(-ă); φανέλα, η subst. 1. jerse de lână / bumbac 2.
(pop.) chelbos(-oasă) // -ό κεφάλι cap pleşuv flanelă
// -ός άνδρας bărbat chel // -ό βουνό munte φανελέν-ιος, -ια, -io adj. care este fâcut(-ă) din
pleşuv / lipsit de vegetaţie flanelă; de flanelă // -ια εσώρουχα lenjerie din
φάλαρα, τα subst. podoabe metalice care se aga- flanelă
ţă la hamurile sau căpăstrul animalelor de trac- φανερ-ός, -ή, -ό adj. 1. care se vede; care poate
ţiune fi văzut(-ă); vizibil(-ă) // το τραύμα είναι -ό
φαλαρίδα, η subst. 1. ornit. lişiţă 2. bot. ţintaură, rana este vizibilă / se vede 2. care poate fi con-
plantă erbacee, medicinală (bot.) statară) uşor, clar(-ă), evident(-ă) // το δίκιο
580 φανέρωμα - φαρισαίος
του είναι -ό dreptatea lui este ο evidentă // φάντασ-μα, -ματος, το subst. fantomă, stafie,
είναι φως -ό este clar ca lumina zilei strigoi, nălucă; vedenie, arătare, fantasmă d
φανέρω-μα, -ματος, το subst. dezvăluire; divul- κατάντησε ~ a ajuns ca o stafie
gare φαντασμαγορία, η subst. feerie, privelişte în-
φανερ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, φανερωμένος I. v.t. cântătoare
1. a dezvălui, a divulga 2. a semnala, a face cu- φαντασμαγορικ-ός, -ή, -ό adj. feeric(-ă), su-
noscut 3. a denota, a însemna II. v.d. -ώνομαι a perb(-ă), încântător(-oare) d -ός κήπος grădină
apărea superbă
φανοποιείο, το subst. 1. atelierul celui care face φαντασμέν-ος, -η, -o part. ca adj. îngâmfat(-ă),
felinare, a fanaragiului 2. tinichigerie închipuit(-ă), înfumurat(-ă)
φανοποιία, η subst. 1. atelierul fanaragiului 2. φανταστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. fantastic(-ă), ireal(-ă),
meşteşugul confecţionării felinarelor 3. meş- imaginar(-ă) d o -ός κόσμος του κινηματο-
teşugul tinichigeriei, tinichigerie γράφου lumea imaginară a cinematografului d
φανοποιός, o subst. 1. fanaragiu, persoană care -ά σχέδια planuri ireale 2. foarte frumos, foar-
face felinare 2. tinichigiu te bun, foarte mare, extraordinar(-ă) d -ή επι-
φανός, o subst. 1. felinar 2. fiecare din farurile τυχία succes extraordinar d -ή δύναμη putere
unui autovehicul foarte mare/excepţională d -ό τοπίο peisaj
φανοστάτης, o subst. stâlp de felinar foarte frumos / superb
φαντ-άζομαι, -άστηκα, (φαντασμένος) v.r. 1, φανταχτερ-ός, -ή, -ό adj. (d. culori) bătător(-oa-
a-şi imagina; a-şi închipui, a născoci, a inventa re) la ochi; ţipător(-oare) d -ά χρώματα culori
d δεν μπορείς να -αστείς την αναίδεια του ţipătoare
nu-ţi poţi imagina obrăznicia, neruşinarea lui φαντεζί adj. invar, fantezi
2, a crede, a gândi, a presupune, a-i trece prin φάντ-ης, o, (pl. -ήδες) I. subst. fante, valet
minte d πώς -άστηκες τέτοιο πράγμα; cum (figură la cărţile de joc) d o ~ καρρό valetul /
ţi-ai închipuit aşa ceva? d ούτε να το -αστείς! fantele de caro II, (loc. adv.) ~ μπαστούνι (d. o
nici să nu te gândeşti! apariţie bruscă) hodoronc-tronc
φαντ-άζω, -αξα v.i. 1, a face impresie; a impre- φανφάρα, η subst. 1, fanfară 2, muzică de fan-
siona prin alură, aspect, calitate etc.; a se face fară
remarcat; a produce efect // -άζει ακόμη και φανφαρόνος, o subst. fanfaron / fanfaroană, lău-
απο μακρυά se face remarcat chiar şi de la dăros(-oasă)
distanţă 2, a părea, a da impresia d -άζει φαξ, το invar, fax
καινούργιο pare nou φάπα, η subst. palmă, lovitură cu mâna; pălmuit;
φαντάρος, o subst. soldat / ostaş (mai ales de in- pâlmuire
fanterie) φάρα, η subst. (mai ales peior.) neam, familie
φαντασία, η subst. 1. imaginaţie d έχει μεγάλη φαράγγι, το subst. prăpastie, hău, abis, genune
~ are o imaginaţie bogată d δημιουργική ~ φαράσι, το subst. făraş
imaginaţie creatoare d αυτό είναι πλάσμα της φαραώ, o subst. faraon
-ς σου aceasta este ο plăsmuire / rod al imagi- φαραώνια, τα subst. (argou) nume dat de con-
naţiei tale 2. închipuire; iluzie d αυτές είναι - trabandişti vameşilor
ες acestea sunt iluzii, închipuiri 3. capriciu; φαραωνικ-ός, -ή, -ό adj. faraonic(-ă)
ciudăţenie; toană d οι -ες του δεν έχουν όρια φαρδ-αίνω, -υνα v.t. şi i. a (se) lărgi ceva
ciudăţeniile lui nu au limite 4. muz. fantezie, φάρδε-μα, -ματος, το subst. lărgire
compoziţie muzicală instrumentală d επιστη- φάρδ-ος, -ους, το subst. lărgime
μονική φαντασία science-fiction d o κατά ~ φαρδ-ύς, -ιά, -ύ adj. larg(-ă), extins(-ă), întins(-ă),
ασθενής bolnavul închipuit d αρρωστημένη ~ vast(-ă) d -ιά ρούχα haine largi d -ιά έκταση
imaginaţie bolnăvicioasă / bolnavă / patologică suprafaţă vastă
φαντασιόπληκτ-ος, -η, -o adj. fantezist(-ă) φαρέτρα, η subst. tolbă pentru săgeţi
φαντασιοπληξία, η subst. 1. felul de a gândi al φαρί, το subst. cal de călărie
fantezistului 2. ciudăţenie, bizarerie; toană, ca- φαρίνα, η subst. faină de grâu de calitate supe-
priciu rioară
φαντασ-ιώνω, -ίωσα v.t. a născoci φαρισαϊκ-ός, -ή, -ό adj. 1. fariseic(-ă) 2. ipo-
φαντασίωση, η subst. fantasmă, iluzie, himeră crită), fâţarnic(-ă), prefâcut(-ă), perfid(-ă)
φαντασιωτικ-ός, -ή, -ό adj. fantasmatic(-ă); hi- φαρισαίος, o subst. 1. fariseu 2. flg. persoană
meric (-ă) ipocrită / făţarnică / prefăcută / perfidă
φαρισαϊσμός - φαταοΰλας 581
φαρισαϊσμός, ο subst. fariseism, ipocrizie, făţăr- tulburări d είχα μεγάλες -ες am avut mari
nicie, duplicitate, perfidie neplăceri
φάρμα, η subst. fermă φασαρίας, o subst. d καπετάν ~ scandalagiu
φαρμακείο, το subst. 1. farmacie 2. trusă cu me- φάση, η subst. fază d τελειωτική ~ fază finală d
dicamente οι -εις της σελήνης fazele lunii
φαρμακερ-ός, -ή, -ό adj. 1. veninos(-oasă), otră- φασιανός, o subst. ornit. fazan
vitor(-oare) // -ό φυτό plantă otrăvitoare // -ό φασίνα, η subst. curăţenie într-o gospodărie/casă
φίδι şarpe veninos l.flg. veninos(-oasă), otră- φασισμός, ό subst. fascism
viră), muşcător(-oare) // -ά λόγια cuvinte φασίστ-ας, o, -ρια, η subst. fascist(-ă)
veninoase / otrăvite // -ές παρατηρήσεις obser- φασιστικ-ός, -η, -o adj. fascist(-ă)
vaţii muşcătoare φάσκελο, το subst. tiflă (gest batjocoritor), ble-
φαρμακευτική, η subst. ştiinţa farmaciei andră
φαρμακευτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. farmaceutic(-ă); φασκέλω-μα, -ματος, το subst. acţiunea / faptul
de medicamente // -ός κατάλογος listă de me- de a da cu tifla cuiva
dicamente 2. care are calităţi de medicament; φασκελ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, φασκελωμένος
medicamentos(-oasă), medicinal(-ă) // το χα- v.t. a da cu tifla
μομήλι έχει -ές ιδιότητες muşeţelul are pro- φασκιά, η subst. faşă (pentru un nou născut)
prietăţi / calităţi medicinale
φασκ-ιώνω, -ιωσα, -ιώθηκα φασκιωμένος ν. t. a
φαρμάκι, το subst. (şi flg.) otravă, venin // πήρε
înfăşa; a înfăşură un bebeluş / un om născut în
~ a luat otravă; s-a otrăvit // αυτό το ποτό εί-
faşă
ναι πικρό σαν ~ această băutură este amară ca
φασκομηλιά, η subst. bot. salvie
otrava // ήπια πολλά -α am avut parte de mul-
φασκόμηλο, το subst. tizană, ceai, infuzie făcută
tă amărăciune, de multe necazuri
φάρμακο, το subst. medicament; (şi flg.) leac cu frunze de salvie
φαρμακοβιομηχανία, η subst. industrie farma- φάσκω v.t. d ~ και αντιφάσκω a se contrazice
ceutică / de medicamente singur
φαρμακόγλωσσα, η subst. limbă veninoasă / φασκώλαρκτος, o subst. (zool.) coala, mamifer,
otrăvită (persoană care jigneşte / ofensează) marsupial din Australia Phascolarctus
φαρμακολογία, η subst. farmacologie φάσ-μα, -ματος, το subst. (şi flg.) spectru d το
φαρμακοποι-ός, -o, -η subst. farmacist(-ă) -α του πολέμου spectrul războiului
φαρμάκω-μα, -ματος, το subst. 1. otrăvire, into- φασματικ-ός, -ή, -ό adj. spectral(-ă), care apar-
xicare l.jîg. supărare, necaz ţine spectrului, referitor(-oare) la spectru; de
φαρμακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, φαρμακωμένος culoarea spectrului; ca de spectru d -ό χρώμα
v.t. 1. aotrăvi, a da otravă 2. flg. asupăra, ane- culoarea spectrală
căji, a amărî, a mâhni // τον -ωσε με την κα- φασματοσκόπιο, το subst. spectroscop
κία της 1-a amărât cu răutatea ei φασολάδα, η subst. culinar iahnie de fasole
φάρος, o subst. far φασολάκια, τα subst. 1. păstăi de fasole 2. mân-
φαροφύλακας, o subst. paznic de far care de fasole verde
φάρσα, η subst. şi flg. farsă φασόλι, το subst. fasole, bob de fasole d ~ το ~
φαρσέρ, o, η subst. farsor(-oare); persoană care γεμίζει το σακκούλι bob cu bob umple sacul
face/se ţine de farse φασολιά, η subst. bot. planta de fasole
φαρσί adv. la perfecţie; perfect; fără greşeală φασόν, το subst. invar, confecţionarea (unei hai-
φαρσοκωμωδία, η subst. comedie grosolană ne etc.) cu materialul clientului
φάρυγγας, o subst. anat. faringe φασουλής, o subst. 1. Fasulis, numele unui per-
φαρυγγίτιδα, η subst. med. faringită sonaj din teatrul de păpuşi/teatrul de umbre
φαρφουρέν-ιος, -ια, -io adj. facut(-ă) din porţe- grecesc l.flg. om lipsit de importanţă
lan; de porţelan φασσοπερίστερο, το subst. porumbel sălbatic
φαρφουρί, το subst. porţelan φαστ φουντ şi φαστφουντάδικο, το subst. fast-
φασαμέν, το subst. invar, lornion food
φασαρί-α, η subst. 1. zarvă, gălăgie, tămbălău, φαταλισμός, o subst. fatalism
vacarm, tărăboi, scandal, hărmălaie 2. ocupaţie φαταλ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. fatalist(-ă)
plicticoasă, neplăcută; corvoadă, belea // -ες, φαταούλας, o subst. 1. om foarte lacom la mân-
οι tulburări, evenimente neplăcute; necazuri, care/ mâncăcios; mâncău 2. flg. persoană ra-
încurcături, neplăceri // έγιναν -ες au avut loc pace
582 φάτνη - φέρ(ν)ομαι
φάτνη, η subst. iesle, jgheab în care se dă de reşte II. v.i. 1. a străluci // o ήλιος -ει soarele
mâncare vitelor în staul/grajd străluceşte l.flg. a slăbi foarte tare III. impers.
φατνιακ-ός, -ή, -ό adj. alveolar(-ă) φέγγει se face ziuă, se luminează d θα φύγου-
φατνίο, το subst. alveolă με μόλις φέξει vom pleca deîndată ce se face
φάτνω-μα, -ματος, το subst. constr. tavan între ziuă d του'φεξε i s-a întâmplat pe neaşteptate
grinzi ceva bun
φατρία, η subst. facţiune φεΐγ-βολάν, το subst. invar, foaie-volantă, flutu-
φατρ-ιάζω, -ίασα v.i. a participa la o facţiune; a raş
face parte dintr-o facţiune φείδομαι εφείσθην vb. dep. 1. a face economie
φατριασμός, o subst. faptul de a face parte / par- (la ceva) 2. a cruţa
ticipa ia o facţiune φειδ-ώ, η (-ούς şi -ώς) cumpătare, măsură, mo-
φάτσα, η I. subst. 1. faţă / chip omenesc, mutră d deraţie d δαπανώ χωρίς ~ a cheltui fără mode-
δεν μου αρέσει η ~ του nu-mi place mutra lui raţie
2. faţadă 3. mutră/figură dubioasă II. adv. chiar φειδωλ-ός, -ή, -o adj. strâns(-ă) la mână, zgâr-
în faţă; exact vizavi d μένει ~ stă chiar în faţă ciră) d -ός άνθρωπος om strâns la mână d
φαυλοκράτης, o subst. om politic/politician -ός με τους επαίνους zgârcit cu laudele
veros φελάχ-ος, o, -α, η subst. felah
φαυλοκρατία, η subst. predominare a oamenilor φελί, το subst. felie, bucată dintr-un întreg
politici/a politicienilor veroşi, corupţie φελλόδρυς, η subst. bot. arborele de plută
φαύλ-ος, -η, -o adj. 1. veros(-oasă), necinstit(-ă) φελλός, o subst. 1. plută, material uşor, spongios
2. vicios(-oasă) d -ος κύκλος cerc vicios şi impermeabil 2. dop pentru sticle sau alte re-
φαυλότητα, η subst. caracteristica omului veros, cipiente făcut din plută 3 .flg. om uşuratic, ne-
necinstit; necinste, corupţie serios, superficial
φαφλατ-άς, o (pl. -άδες) subst. flecar, palavra- φελούκα, η subst. felucă, barcă mică cu pânze
giu, persoană care spune vorbe înşelătoare / φελ-ώ şi φελ-άω v.i. invar, (mai ales în context
gogoşi; clănţău negativ) a fi bun la ceva, a folosi la ceva, a val-
φαφούτ-ης, -α, -ικο adj. ştirb(-ă)
ora d δεν -εί πια nu mai foloseşte, nu mai e
Φεβρουάριος, o şi Φλεβάρης, o subst. februarie,
bun la nimic
(pop.) făurar
φεμινισμός, o subst. feminism
φεγγαράδα, η subst. lumină răspândită de luna
φεμιν-ιστής, o, -ίστρια, η subst. feminist(-ă)
plină; clar de lună
φεμινιστίκ-ός, -ή, -ό adj. feminist(-ă) d το -ό
φεγγάρι, το subst. lună d ολόγιομο φεγγάρι
κίνημα mişcare feministă
lună plină d μισό / λειψό φεγγάρι lună jumă-
φενάκη, η subst. 1. perucă l.flg. aspect înşelător
tate d νέο φεγγάρι lună nouă d δεν έχει ~
φενακισμός, o subst. înşelătorie, impostură
απόψε azi nu este lună d έχω -α να σε δω nu
te-am văzut de luni întregi de zile d έχει τα -α φεουδάρχης, o subst. feudal
του are ciudăţenii/capricii φευδαρχία, η şi φεουδαλισμός, o subst. feuda-
φεγγαρίσ-ιος, -ια, -ιο adj. lunar(-ă) lism
φεγγαροπρόσωπ-ος, -η, -ο adj. care are faţa ro- φευδαρχικ-ός, -ή, -ό adj. feudal(-ă)
tundă ca luna plină; cu faţa rotundă φέουδο, το subst. feudă, moşie, domeniu, pro-
φεγγαρόφωτο, το subst. lumina lunii, clar de vincie dată în stăpânire de domnitor unor no-
lună bili
φεγγαρόψαρο, το subst. iht. peşte-lună φερέγγυ-ος, -α, -o adj. de încredere
φεγγ-ίζω, -ισα v.i. a fi semitransparent; a lăsa să φερεγγυότητα, η subst. credibilitate
se zărească ceva în spatele său φερ'ειπείν loc. adv. de exemplu, de pildă
φεγγίτης, o subst. lucarnă; luminator φερετζ-ές, o (pl: -έδες) subst. feregea, văl cu care
φεγγοβολιά, η subst. lumină vie, puternică femeile musulmane îşi acoperă faţa
φεγγοβολ-ώ, -ησα v.i. a emite o lumină puter- φέρετρο, το subst. sicriu, raclă
nică; a lumina puternic; a străluci φερέφωνο, το subst. persoană / grup care expri-
φέγγ-ος, -ους, το subst. lumină palidă (a lunii şi mă părerile altora, care nu are părere proprie
a stelelor) φέριμποτ, το subst. mar. ferry-boat
φέγγω, έφεξα I. v.t. a lumina d αυτή η λάμπα φερμουάρ, το subst. fermoar
δεν -ει lampa asta nu luminează d φέξε μου φέρ(ν)ομαι, φέρθηκα v.r. a se comporta, a se
καί γλίστρησα! doamne fereşte până te nime- purta d -ται άσχημα se poartă urât
φέρνω - φθονώ 583
φέρνω, έφερα, φερμένος ν.ί. l . a aduce // ~ το φευ interj. înv. vai! ah! (exprimă durere, părere
γιατρό a aduce doctorul // ο άνεμος θα -ει de rău, supărare, tristeţe)
βροχή vântul va aduce ploaie // οσα -ει η ώρα φευγαλέ-ος, -α, -o adj. trecător(-oare), pasa-
δεν τα φέρνει ο χρόνος nu aduce anul ce geră)
aduce ceasul // η λύπη τον έ -ε στον τάφο du- φευγάτ-ος, -η, -o adj. 1. plecat(-ă), care abia a
rerea 1-a băgat în mormânt // τον έφερε σε plecat / s-a dus; dus(-ă) // είναι -ος από χθες
απελπισία 1-a adus la disperare // σΰρ'τα este plecat de ieri l.flg. plecat(-ă) de acasă, să-
-φερ'τα du-te vino // o λόγος το φέρνει o este rit(-ă) de pe fir
un fel de a spune // ~ κοντά a apropia // ~ στη φευγιό, το subst. 1. plecare, părăsire a unui loc 2.
μνήμη a-şi aminti // τι τα πας καί τα φέρνεις; fugă, goană
la ce bun atâtea ocolişuri?/atâtea tertipuri? 2. a φεύγω, έφυγα 1. a pleca // ~ απ'το σπίτι a pleca
conduce, a aduce undeva // που τον έ -ες; de acasă d οπου -ει, -ει! să scape cine poate! //
încotro l-ai dus? // που -ει αυτός ο δρόμος; o καιρός -ει! timpul fuge!/trece repede! d
unde duce strada aceasta? 3. a provoca, a pro- φύγε απ'εδώ! pleacă de aici!, du-te de aici! 2. a
duce, a face; a crea, a aduce // μου φέρνει evada; a scăpa din... d ε -ε απ'την αιχμαλ-
αηδεία îmi provoacă greaţă // θα -ουν τα- ωσία a scăpat din prizonierat
ραχές vor provoca/vor produce tulburări // -ει φήμη, η subst. 1. zvon // διαδόθηκε η ~ ότι
δυσκολίες creează dificultăţi // φέρνει ιδρώτα χωρίζουν s-a răspândit zvonul că se despart 2.
te face să transpiri 4. a da (un exemplu) // -ει faimă, reputaţie d καλή -η reputaţie bună
σαν παράδειγμα τον αδελφό του îl dă de φημίζομαι, φημισμένος v.i. a fi renumit // φημί-
exemplu pe fratele lui
ζεται γιά την εξυπνάδα este renumit pentru
φέρσιμο, το subst. purtare, conduită, comportare
inteligenţa lui d φημισμένος part. ca adj. renu-
φερ φορζέ, το subst. invar, fier forjat
mită), faimos(-oasă), foarte cunoscut(-ă) d
φέρω, έφερα I. ν.ί. a purta // οι απόστρατοι δε
-ος γιατρός medic renumit
φέρουν τη στολή αξιωματικού ofiţerii în re-
φθάνω ν. i. vezi φτάνω
zervă nu poartă uniformă (de ofiţer) II. v. im-
pers. φέρνομαι a trece drept, a fi considerat // φθαρτ-ός, -ή, -ό adj. destructibil(-ă), perisabil(-ă)
o κατηγορούμενος φέρεται e considerat cri- φθειρίαση, η subst. med. pitiriază, pitiriazis
minal φθείρω, έφθειρα, φθάρηκα, φθαρμένος ν. 1. a
strica, a distruge, a deteriora // ε -ε τα παπού-
φερώνυμ-ος, -η, -o adj. acel/aceea care poartă
τσια της şi-a uzat/şi-a stricat pantofii d φθαρ-
numele cuiva/a unui eveniment/al unui lucru //
μένα ρούχα haine uzate 2. a ruina, a prăpădi d
η -η της Αθηνάς πόλη oraşul poartă numele
έ -ε όλη την περιουσία του şi-a prăpădit toată
zeiţei Atena
averea // οι καταχρήσεις έ -αν την υγεία του
φέσι, το subst. fes // έγινε ~ s-a îmbătat turtă d
excesele i-au ruinat sănătatea
έβαλε -α a făcut multe datorii pe care nu le
φθινοπωριάτικ-ος, -η, -ο adj. tomnatic(-ă), au-
restituie // το έργο είναι — spectacolul nu me-
tumnală), de toamnă d -η σαιζόν sezon au-
rită să fie văzut
φεστιβάλ, το subst. festival tumnal // -η βροχή ploaie de toamnă
φεστόνι, το subst. feston φθισικ-ός, -ή, -ό adj. tuberculos(-oasă), ftizic(-ă),
ofticos(-oasă), tebecist(-ă)
φεσ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, φεσωμένος ν. ί. (fam.) a φθογγικ-ός, -ή, -ό adj. de sunet, sonor(-ă)
trage ο ţeapă (a lua bani cu împrumut şi a nu-i φθογγολογικό, το subst. (înv.) fonetic(-ă)
mai da înapoi) φθόγγος, o subst. 1. sunet 2. muz. notă muzicală;
φέτ-α, η subst. 1. felie d κόβω -ες a tăia felii 2. sunet muzical
brânză telemea φθογγόσημο, το subst. muz. semn grafic al notei
φετιν-ός, -ή, -ό adj. de anul acesta, din acest an muzicale; notă muzicală
// το -ό Πάσχα Pastele din acest an // η -ή συγ- φθονερ-ός, -ή, -ό adj. invidios(-oasă), plin(-ă) de
κομιδή recolta de anul acesta invidie // -ός άνθρωπος om invidios d -ά
φετίχ, το subst. fetiş βλέμματα priviri pline de invidie
φετιχισμός, o subst. fetişism φθόνος, o subst. invidie d τον τρώγει o -ος îl
φετιχ-ιστής, -ίστρια, o subst. fetişist(-ă) roade invidia // γεννώ -o a provoca invidie
φετιχιστικ-ός, -ή, -ό adj. fetişist(-ă) φθον-ώ, -ησα, φθονούμαι ν. ί. a invidia II τον -ούν
φέτος adv. în anul acesta, în anul în curs d θα για τις επιτυχίες του este invidiat pentru suc-
έρθει ~ va veni în anul acesta cesele sale φθονούμαι mă invidiază lumea
584 φθορά - φιλελευθερισμός
φλόγισ-μα, -ματος, το subst. 1. (med.) inflama- durere atroce / groaznică 2. (fig.) admirabil(-ă),
ţie 2. (med.) flegmon, inflamaţie purulentă minunat(-ă); nemaipomenit(-ă), extraordinară);
acută uimitor(-oare) d -ή μνήμη memorie uimitoare
φλογοβόλο, το subst. (mdit.) armă aruncătoare d -ή επιτυχία succes extraordinar d -ό ταλέν-
de flăcări το talent nemaipomenit
φλόγωση, η subst. (med.) fluxiune, inflamaţie, φόβητρο, το subst. sperietoare
congestie φοβιτσιάρ-ης, -α, -ικο adj. fricos(-oasă), temă-
φλοίδα, η subst. vezi φλούδα tor(-oare), sperios(-oasă), laş(-ă) d είναι πολύ
φλοιός, o subst. scoarţă, coajă d o ~ του δέν- -ης este foarte fricos
δρου scoarţa copacului d o ~ των καρυδιών φοβία, η subst. (med. psih.) fobie
coaja nucilor (fructe) d o ~ της γης sau γήινος φοβ-ίζω, -ισα, φοβισμένος v.t. a înspăimânta, a
~ scoarţa pământului înfricoşa, a speria d μας -ίζει ne înspăimântă
φλοίσβος, o subst. susur, murmur d o ~ των φόβ-ος, o subst, frică, teamă, spaimă d τον
κυμάτων murmurul valurilor κατάλαβε o ~ 1-a cuprins frica d από -o
φλοκάτη, η şi φλοκάτα subst. cuvertură groasă μήπως πέσει de teamă să nu cadă d προκαλεί
şi miţoasă de lână, cergă -o provoacă spaimă d δεν έχει πλέον -o nu
φλόκος, o subst. (mar.) pânză triughiulară situ- mai are de ce să se teamă d δεν είναι ~ nu mai
ată la prova unei nave există nici o primejdie
φλόμπερ, το subst. puşcă cu aer comprimat φοβ-ούμαι şi φοβ-άμαι, -ήθηκα, φοβισμένος
φλόμω-μα, -ματος, το subst. 1. răspândire de v.d. (şi fig.) a-i fi teamă, a se teme; a simţi fri-
fum sau duhoare 2, ameţeală (de oboseală) că / spaimă / teamă; a fi înspăimântat / înfrico-
φλομ-ώνω, -ωσα, φλομωμένος I. v.t. 1. a răs- şat / speriat; a se speria d -ήθηκα όταν τον
pândi fum sau duhoare; a împuţi aerul 2. a άκουσα να φωνάζει m-am speriat când l-am
ameţi (cu vorba) II, v.i. 1. a se umple de fum 2. auzit ţipând // τι φοβάσαι; de ce te temi? / de
a se ameţi (de oboseală etc.) ce ţi-e frică? d είναι φοβισμένος este înspăi-
φλοτέρ, το subst. flotor; plutitor mântat d ~ για τη ζωή του mă tem pentru
φλου adv. (în mod) neclar, imprecis, vag, nede- viaţa lui d πολύ ~ πως δεν είναι καλά tare
finită) d η κατάσταση είναι ~ situaţia este mă tem că nu se simte bine
neclară d μου έδωσε μιά απάντηση ~ mi-a dat φόδρα, η subst. căptuşeală
un răspuns vag/imprecis φοδράρισ-μα, -ματος, το subst. căptuşire, ac-
φλούδα, η şi φλούδι, το subst. scoarţă, coajă d η ţiunea de a căptuşi
~ του δένδρου scoarţa copacului d η ~ των φοδράρ-ω, -ισα, -ίστηκα, φοδραρισμένος ν, t. a
μήλων coaja merelor căptuşi
φλουρί, το subst. num. veche monedă de aur bi-
zantină, galben d έγινε κίτρινος σαν ~ s-a fă- φοίνικας, o subst. (bot.) 1. curmal 2. (mitol.) pa-
cut galben ca lămîia sărea Phoenix
φλυαρία, η subst. vorbărie, flecăreală, pălăvră- φοινίκι, το subst. curmală
geală, trăncăneală, palavre φοινικιά, η subst. bot. curmal
φλύαρ-ος, -η, -o adj. flecar(-ă), palavragiu(-oai- φοινικικ-ός, -ή, -ό adj. fenician(-ă)
că), guraliv(-ă), limbut(-ă) φοινικόφυτ-ος, -η, -o adj. (înv.) plantat(-ă) cu
φλυαρ-ώ, -ισα ν. i. şi t. a flecări, a trăncăni, a curmali
pălăvrăgi φοίτηση, η subst. 1, frecventare 2. acţiunea de a
φλύκταινα, η subst. 1. (med.) pustulă 2. (med.) merge la şcoală sau la universitate; faptul de a
flictenă urma un curs; frecvenţă 3. durata cursurilor / a
φλώρος, o şi φλώρι, το subst. (ornit.) scatiu perioadei de frecventare a cursurilor
φοβάμαι v.d, vezi φοβούμαι φοιτητ-ής, o, -ρια, η subst. student(-ă) d -ής της
φοβέρα, η subst. ameninţare, intimidare // κι'ο γιατρικής student la medicină
άγιος ~ θέλει prea multă politeţe strică φοιτητικ-ός, -ή, -ό adj. studenţesc(-ească) d -ή
φοβερ-ίζω, -ισα v.t. a ameninţa, a speria; a pro- ζωή viaţa studenţească d -ή εστία cămin stu-
voca teamă/spaimă; a intimida denţesc
φοβερ-ός, -ή, -ό adj. 1, groaznic(-ă); înspăimân- φοιτ-ώ, -ησα ν. ί. l . a frecventa d -ώ σε μια λέ-
tător(-oare), îngrozitor(-oare); înfiorător(-oare) σχη a fecventa un club 2. a frecventa / a urma
d είχε ένα -ό τέλος a avut un sfârşit groaznic cursuri ale unei universităţi d -ώ στο πανεπισ-
d -ό θέαμα spectacol îngrozitor d -ός πόνος τήμιο a urma cursurile unei universităţi
φόλα - φόρουμ 589
φόλα, η subst. 1. petic, bucată mică de piele folo- chie // γυναικείο -α rochie // το -α δεν κάνει
sită la repararea încălţămintei deteriorate 2. τον άνθρωπο nu haina face pe om
cantitate mică de hrană conţinând otravă, des- φορεσιά, η subst. (la femei) toaletă, rochie de
tinată otrăvirii unor animale, mai ales câini gală // ~ χορού rochie/toaletă de bal
φολίδα, η subst. 1. solz 2. lamă de metal 3. pată φορεμέν-ος, -η, -o adj. (d. obiecte de îmbrăcă-
de pe blana leopardului etc. minte) purtat(-ă); care nu mai este nou(-ă);
φολιδωτ-ός, -ή, -ό adj. acoperit(-ă) cu solzi; sol- uzat(-ă) // -α ρούχα haine purtate
zos(-oasă) φορητ-ός, -ή, -ό adj. portabil(-ă), transportabil(-ă)
φολκλόρ, το subst. invar, folclor φόρμα, η subst. 1. formă, înfăţişare, aspect, silu-
φολκλορικ-ός, -ή, -ό adj. folcloric(-ă) // -ή μου- etă 2. model, tipar; calup 3. salopetă; salopetă
σική muzică folclorică pentru nou-născuţi 4. îmbrăcăminte sportivă,
φο μπιζού, το subst. invar, bijuterie falsă trening // δεν είμαι σε ~ a nu fi în formă; a nu
φον-εύω, -ευσα, φονευμένος ν. a ucide; a asasi- fi în puteri; a nu se simţi bine 5. uniformă 6,
na; a omorî d τους -σε όλους i-a ucis pe toţi formă pentru prăjituri
φον-ιάς, o, -ισσα, η subst. ucigaş / ucigaşă; asa- φορμάικα, η subst. formică, un fel de material
sin / asasină plastic
φονικό, το subst. 1. omor 2. măcel, masacru φορμαλισμός, o subst. formalism
φονικ-ός, -ή, -ό adj. 1. ucigaş(-ă) 2. ucigător(-oa- φορμαλιστ-ής, o, -ρια, η subst. formalist(-ă)
re); care poate ucide d του έριξε ενα -ό βλέμ- φορμ-άρω, -ισα, φορμαρισμένος v.t. a forma, a
μα i-a aruncat ο privire ucigătoare d το -ό όπλο da formă la ceva; a modela
arma ucigaşă φορμαρισμένος part. ca adj. (mai ales d. sportivi)
φόνος, o subst. omor care este în formă (bună); care se află într-o stare
φοντάν, το subst. invar, fondantă fizică bună
φόντο, το subst. fond, fundal φόρμιγγα, η subst. (muz. ist.) instrument muzical
φόντα, τα subst. 1. (fig.) calităţi morale sau spiri- antic asemănător harpei
tuale; calităţi, capacităţi necesare într-un anu- φορμόλη, η subst. formol
mit scop 2. capital în bani φόρμουλα, η subst. formulă
φοξ τεριέ, το subst. invar, foxterier φοροδιαφυγή, η subst. evaziune fiscală
φοξτρότ, το subst. invar, fox trot φορολογήσιμ-ος, -η, -o adj. impozabil(-ă) // -a
φόρ-α, η subst. elan, avânt d παίρνω ~ a-şi lua αγαθά bunuri impozabile
avânt d πέταξε την μπάλλα με ~ a aruncat φορολογία, η subst. 1. impunerea/supunerea la
mingea cu putere d βγάζω στη ~ a da la iveală impozite şi încasarea de impozite 2. impozit
φορά, η subst. 1. curs, mers, direcţie d η ~ των φορολογικ-ός, -ή, -ό adj. fiscal(-ă)
γεγονότων cursul evenimentelor d η φυσική ~ φορολογ-ώ, -ησα v.t. l . a impozita / a pune a fixa
των πραγμάτων cursul/mersul firesc al lucru- un impozit 2. a încasa un impozit
rilor 2. dată, oară d ήρθε μια ~ a venit o dată d φορολογούμαι ν. diat. pasivă a fi supus la plata
πολλές -ες de multe ori d σου το είπα χίλιες unui impozit; a putea fi supus la plata unui im-
-ες ţi-am spus-o de mii de ori d την περασμένη pozit; a fi impozabil
~ data trecută d μια ~ για πάντα o dată pen- φορομπήχτης, o subst. (d. un guvern) care fixea-
tru totdeauna d καμιά ~ uneori/câteodată d ză impozite exagerate; care supune populaţia
καμιά ~! niciodată! nicicând! d για πρώτη ~ unei ţări la impozite prea mari/la o fiscalitate
pentru prima oară/dată d (în basme) μια ~ και dură
έναν καιρό a fost odată, ca niciodată d ~ σου φόρος, o subst. 1. impozit, dare, taxă // έμμεσος ~
και ~ μου o dată a ta (şi) fiecare la rândul său impozit direct (se pune pe bunuri) 2. (fig.) pri-
d κάθε ~ που ori de câte ori când; de fiecare nos // ~ τιμής tribut de onoare / de onoruri // ~
dată când// αυτός είναι άνθρωπος μιά ~! ăsta ευγνωμοσύνης prinos/tribut de recunoştinţă //
da, om φόρου υποτελής tributar
φοράδα, η subst. iapă φοροτεχνικ-ός, -ή, -ό adj. care se ocupă cu
φορέας, o subst. purtător; acela care aduce sau probleme fiscale
transmite ceva; aducător; transmiţător // ~ φοροτεχνικ-ός, -o, -η subst. persoană speciali-
μικροβίων purtător/transmiţător de microbi zată în alcătuirea/în redarea delaraţiilor fiscale;
φορείο, το subst. targă, brancardă persoană specializată care îi ajută pe cei supuşi
φόρε-μα, -ματος, το subst. 1. veşmânt, nume la impozit în relaţiile cu fiscul
generic dat obiectelor de îmbrăcăminte 2. ro- φόρουμ, το subst. invar, forum, for
590 φοροφυγάδας - φούντα
φοροφυγάδας, ο şi φοροφυγάς, ο subst. per- cuiva // -ωσε τα σφαλματά του σε μένα mi-a
soană care comite o evaziune fiscală pus mie în cârcă greşelile lui II. φορτώνομαι
φόρτε, το subst. invar. 1. putere, forţă, intensitate v.d. (fig.) 1. a-şi asuma // ~ μεγάλη ευθύνη a-şi
(fig·) sunet tare/forte // το - του είναι η asuma o mare răspundere 2. (fig.) a sâcâi //
μουσική muzica e punctul lui tare έρχεται συχνά και μου -ώνεται vine des şi mă
φόρτε adv. (muz.) tare sâcâie
φορτηγατζής, o subst. camionagiu φόρτωση, η subst. încărcare, acţiunea de a în-
φορτηγίδα, η subst. navă de tranportat mărfuri cărca
etc. φορτωτής, o subst. 1. muncitor care încarcă măr-
φορτηγό, το subst. 1. camion, autocamion 2. furi, încărcător 2. proprietarul unei încărcături
(mar.) cargou; navă maritimă destinată trans- de mărfuri; expeditorul unei încărcături
portului de mărfuri; cargobot φορτωτική, η subst. factură
φορτ-ίζω, -ισα, φορτισμένος ν. 1. a alimenta cu φορτωτικά, τα subst. 1. cheltuielile făcute cu
curent electric o baterie, un acumulator 2. a prilejul încărcării mărfurilor 2. suma plătită în-
încărca 3. (fig.) a avea relaţii tensionate, o at- cărcătorilor
mosferă încărcată φορ-ώ şi φορ-άω, -εσα, φορεμένος I. v.t. a purta
φορτικ-ός, -ή, -ό adj. sâcâitor(-oare); stânjeni- / a-şi pune, a îmbrăca // -εσε την στολή του şi-
tor(-oare), incomod(-ă); inoportun(-ă), ener- a pus uniforma // -εσε καινούργια ρούχα s-a
vant(-ă), supărător(-oare), agasant(-ă), obosi- îmbrăcat cu haine noi // -εί πένθος poartă doliu
tor(-oare), plictisitor(-oare) la culme d είναι // -εσε ράσα a îmbrăcat veşmântul preoţesc //
-ός άνθρωπος este un om agasant -εσε τα παπούτσια σου pune-ţi pantofii II. ν.
φορτίο, το subst. încărcătură // ~ ηλεκτρικό în- impers. φοριέται se poartă, este la modă // το
cărcătură electrică d ωφέλιμο ~ încărcătură άσπρο ~ πολύ φέτος albul se poartă mult anul
utilă etc. acesta φορεμένος pârtie, şi cu sensul de purtat,
φόρτιση, η subst. încărcare, acţiunea de a încărca uzat, folosit (d. haine, încălţăminte)
φορτοεκφορτωτής, o subst. muncitor care încal- φουαγιέ, το subst. invar, foaier
că şi descarcă mărfuri; încărcător-descărcător; φουαγκρά, το subst. invar, pate din ficat de gâs-
hamal că
φόρτος, o subst. 1. greutate mare, încărcătură 2. φουγάρο, το subst. 1. coş 2. (fig.) fumător pasio-
(fig.) tot ceea ce este foarte greu; insuportabil, nat // καπνίζει σαν ~ fumegă ca un horn
sâcâitor; foarte mult (de făcut) d ~ εργασίας φούγκα, η subst. (muz.) fugă, gen de compoziţie
muncă foarte multă d ~ γαστεικός greutate la
polifonică
stomac; dispepsie
φουκαράς, o subst. sărac; necăjit, amărât, demn
φόρτσα adv. tare; cu putere; cu tărie
de milă
φόρτσα, η subst. putere, forţă, tărie, intensitate
φουκαριάρης, o subst. (om) sărac; biet om, vai
φορτσάρισ-μα, -ματος, το subst. sforţare; stră-
de capul lui
danie; efort mare
φορτσάρ-ω, -ισα ν. t. 1. a se sforţa; a-şi mări φουλ, το subst. invar, ful (la poker)
eforturile / strădaniile; a se opinti; a se strădui φουλ adv. la cea mai mare intensitate; cu toată
2. (mai ales d. vânt) a se întări, a creşte în in- intensitatea; la punctul maxim // στο ~ cu cea
tensitate mai mare intensitate; la punctul maxim
φουλάρι, το subst. fular de mătase
φόρτω-μα, -ματος, το subst. 1. încărcare, acţiu-
nea de a încărca 2. încărcătură (transportată φουλαριστ-ός, -ή, -ό adj. care aleargă / fuge
mai ales de animale) 3. (fig.) greutate, apăsare repede // πάει -ός aleargă repede
d αυτός o άνθρωπος μου έγινε ~ omul acesta φούλι, το subst. (bot.) iasomie
a devenit o greutate pentru mine φούμαρα, τα subst. palavre
φορτ-ώνω, -ωσα, φορτωμένος I. v.t. 1. a încărca φουμάρισ-μα, -ματος, το subst. fumat, acţiunea
d ~ άλογο a încărca un cal/ a pune un sac, un de a fuma
balot etc. pe spinarea unui cal // ~ πλοίο a φουμάρ-ω, -ισα ν. t. a fuma // δεν ξέρω τι καπνό
încărca o navă // μη -εις το στομάχι σου nu-ţi -ει nu ştiu ce fel de om este
încărca stomacul 2. a umple etc. a da cuiva ceva φούμος, o şi φούμο, το subst. funingine, negreală
din abundenţă, a umple ceva cu // την -ωσε φούντα, η subst. ciucure mare, pompon, canaf //
κοσμήματα a umplut-o de bujuterii // -ωσε τις η ~ του φεσιού ciucurele fesului // δουλειές με
κάσες a umplut lăzile 3. (fig.) a pune în cârca ~ treburi cu ghiotura
φουσντάρισμα - φουτμπόλ 591
φρενι-άζω, -ασα, φρενιασμένος I. ν.ί. a enerva, φρικαλέ-ος, -α, -o adj. groaznic(-ă), îngrozi-
a scoate din fire / din sărite Π. v. i. a-şi ieşi din tor(-oare); înfiorător(-oare), oribil(-ă) d -o θέα-
fire / din sărite, a se enerva μα spectacol înfiorător / privelişte înfiorătoare
φρένιασ-μα, -ματος, το subst. 1. iritare, enerva- d -o έγκλημα crimă oribilă / îngrozitoare
re extremă a cuiva; scoatere din sărite / din fire φρικαλεότητα, η subst. grozăvie, groază
a cuiva 2. faptul de a se enerva, irita foarte tare; φρικασέ, το subst. invar, (culinar) tocană
mânie, furie foarte puternică / extremă de care φρίκη, η subst. groază d προκαλεί ~ provoacă
este cuprins cineva groază/oroare, îngrozeşte // αισθάνομαι ~ a
φρενίτιδα, η subst. 1. frenezie 2. stare de nebu- simţi groază
nie trecătoare sau de intensă tulburare psihică φρικι-άζω, -ασα v.i. 1. a se înfiora, a fi cuprins
şi mentală 3. (med.) encefalită 4. (med.) delir de fiori 2. a se înfricoşa, a se îngrozi
(în caz de encefalită sau meningită) φρικιαστικ-ός, -ή, -ό adj. înfiorător(-oare); în-
φρένο, το subst. şi fig. frână // πατάω ~ a apăsa fricoşător(-oare), îngrozitor(-oare), înspăimân-
pe frână; a frâna tător(-oare)
φρενοβλάβεια, η subst. nebunie; demenţă, alien- φρικιό, το subst. golan(-ancă), haimana
are mintală φρικτ-ός, -ή, -ό şi φριχτός adj. 1. îngrozitor(-oa-
φρενοβλαβής, o, η subst. nebun(-ă), dement(-ă), re), înspăimântător(-oare), înfricoşător(-oare),
alienat(-ă) mintal groaznic(-ă) d -ό έγκλημα crimă înfricoşă-
φρενοβλαβ-ής, -ής, -ές adj. nebun(-ă) toare d -ός χαρακτήρας caracter îngrozitor 2.
φρενοκομείο, το subst. balamuc, ospiciu (fig.) nemaipomenit(-ă), enorm(-ă), imens(-ă),
φρενολόγ-ος, -o, -η subst. alienist foarte mare // ένα -ό ψέμα o minciună ne-
φρενοπάθεια, η subst. alienaţie mintală; nebu- maipomenită d -ά έξοδα cheltuieli enorme
nie, demenţă φρίσσα, η subst. (iht.) hering
φρενοπαθής subst. vezi φρενοβλαβής φριτέζα, η subst. friteuză, aparat electric/insta-
φρεσκάδα, η subst. 1. prospeţime, frăgezime 2. laţie electrică pentru prăjit
(fig.) vioiciune, bună dispoziţie, vitalitate 3. φριτούλα, η subst. 1. prăjire în ulei sau unt încins
vioiciune de spirit
φρεσκάρισ-μα, -ματος, το subst. împrospătare, 2. amestec de ulei şi unt pentru prăjit
φρίττω, έφριξα v.i. a se înfiora// ~ μόνο που το
reînnoire, înviorare
σκέπτομαι mă înfior numai când mă gândesc
φρεσκ-άρω, -ισα, φρεσκαρισμένος I. ν.ί. a îm-
la asta // - α όταν τον είδα m-am înfiorat / m-am
prospăta, a reînnoi, a înviora Π. v.r. -άρομαι şi
îngrozit când l-am văzut // είναι να -ει κανείς
-αρίζομαι 1. a se aranja, a se dichisi 2. a se
este ceva îngrozitor // ε -ξε όλος ο κόσμος s-a
răcori, a se înviora d ~ με κρύο νερό a se răcori
înfiorat toată lumea
cu apă rece
φρόκαλο, το subst. 1. gunoi 2. (fig.) femeie
φρέσκο, το subst. (ironic) răcoare, închisoare,
foarte urâtă
puşcărie d είναι στο ~ este la răcoare / la miti-
tica φρόνη-μα, -ματος, το subst. 1. opinie, părere,
φρέσκο, το subst. frescă idee // δεν γνωρίζω το ~ του nu-i cunosc pă-
φρεσκοβαμμέν-ος, -η, -o adj. proaspăt vopsit(-ă); rerea / opinia // πολιτικά -ματα păreri politice
vopsit(-ă) recent/de curând 2. încredere în sine; conştiinţa propriei valori
φρεσκοξυρισμέν-ος, -η, -o adj. proaspăt bărbie- sau superiorităţi 3. sentiment // μετέβαλε τα
riră) / ras(-ă) d -α γένια barbă proaspăt rasă -ά του şi-a schimbat sentimentele
d -o πρόσωπο faţă proaspăt bărbierită / rasă φρονηματ-ίζω, -ισα, φρονηματισμένος ν.ί. a
φρέσκ-ος, -ια, -o adj. 1. proaspăt(-ă); recent(-ă), face mai înţelept/mai rezonabil; a corija purta-
nou(-ă) d -α νέα ştiri / veşti noi / actuale 2. (d. rea cuiva; a cuminţi
plante) cules(-easă) / rupt(-ă) de curând; neofi- φρονηματισμός, o subst. 1. cuminţire 2. pedeap-
lit(-ă) d -o άνθος floare ruptă de curând 3. (d. să exemplară 3 .fig. exaltare; orgoliu
apă) bun(-ă) de băut, răcoroasă, rece 4. (fig.) φρονιμάδα, η subst. 1. cuminţenie 2. moravuri,
plin(-ă) de sănătate, de vioiciune; care-şi păs- purtări bune şi corecte
trează vitalitatea, tinereţea; vioi(-e) d — φρονιμεΰω, -εψα ν. i. a se cuminţi
proaspăt şi bine dispus φρονιμίτης, o subst. măsea de minte
φρεσκοφερμέν-ος, -η, -o adj. care a sosit de φρόνιμ-ος, -η, -o adj. cuminte // (înv.) των -ων
curând ολίγα celor înţelepţi nu trebuie să le spui mul-
φρίζα, η subst. friză te vorbe ca să te înţeleagă
594 φροντίδα - φτασμένος
φυγομαχ-ώ, -ησα ν.ί. l . a fugi de luptă, a evita φυλή, η subst. rasă // λευκή / μαύρη / κίτρινη
lupta / înfruntarea adversarului / a inamicului φυλή rasa albă / neagră / galbenă
2. (fig.) a renunţa la un ţel / la un scop; a aban- φυλλάδα, η subst. 1. (şi fig.) broşură, carte fără
dona un ţel / un scop valoare deosebită 2. (ironic) foaie 3. (bot.) ole-
φυγόποιν-ος, o, -η, η subst. condamnat(-ă) care andru, leandru
se ascunde ca să evite efectuarea pedepsei φυλλάδιο, το subst. 1. fascicul 2. număr al unei
φυγοπονία, η subst. lenevie; puturoşenie, trân- reviste 3. carnet individual (al unui pensionar,
dăvie al unui muncitor etc.)
φυγόπον-ος, -η, -o adj. leneş(-ă), puturos(-oa- φυλλαράκι, το subst. frunzuliţă
să), trândav(-ă) φύλλ-ο, το subst. 1. frunză d τα δέντρα χάνουν
φύκι, το subst. bot. algă τα -α τους copacii îşi pierd frunzele 2,. petală
φυλάγ-ω şi φυλ-άω şi φυλ-άσσω, -αξα, φυλαγ- 3. (fig.) filă; foaie; coală d ~ χαρτιού foaie /
μένος I. ν.ί. l . a păzi // o σκύλος -ει το σπίτι coală de hârtie d ~ ζύμης foaie de aluat // ~
câinele păzeşte casa d τούς φυλακισμένους a μετάλλου foaie de metal // το γύρισε το ~ a
păzi deţinuţii (ca să nu fugă) 2. a apăra, a întors foaia // (milit.) ~ πορείας foaie de drum
scăpa, a salva pe cineva de primejdie / de peri- 4. ziar, revistă 5. tăblia/canatul uşii, ferestrei
col d αυτός μας -αξε από μεγάλο κίνδυνο el etc., fiecare care din părţile mobile din care
ne-a scăpat / ne-a apărat de un mare pericol // este alcătuită o uşă, o fereastră etc. 6. fiecare
αυτό το δέντρο μας -ει απ'τη βροχή copacul dintre părţile care alcătuiesc un veşmânt; piesă
acesta ne fereşte de ploaie // o θεός να με -αξει! d φόρεμα με δύο -α rochie din două părţi / din
Dumnezeu să mă apere! Doamne, apără! d două piese 7. carte de joc d έχω καλό ~! am
θεός φυλάξει! ferească Dumnezeu! Doamne carte bună! 8. fiecare dintre fâşiile care alcătu-
fereşte! 3. a păstra, a pune ceva deoparte, a pu- iesc pânza unei corăbii
ne ceva la adăpost d -αξα τα χαρτιά σου στό φυλλοβόλ-ος, -ος, -o adj. (d. arbori) foios-oasă
συρτάρι ţi-am păstrat actele în sertar d -αξα
(substantivat, f. pl.)
μερικά χρήματα am pus de o parte ceva bani
φυλλοκάρδια, τα subst. străfundurile inimii;
4. a sta la pândă, a pândi // -ει καρτέρι stă la
adâncul inimii
pândă II. v.r. φυλάγομαι 1. a se păzi, a se feri
φυλλομέτρημα, το subst. răsfoire
// -άγεται απ'τις σφαίρες se apără de gloanţe
φυλλομετρ-ώ şi -άω, -ησα ν.ί. a răsfoi
2. a fi atent, a fi cu ochii în patru // φυλάγεται
πολύ este foarte atent 3. (d. un bolnav) a se φυλλοξήρα, η subst. (entom. şi bot.) filoxeră
menaja 4. a se adăposti, a se pune la adăpost d φυλλορο-ώ, -ησα v.i. 1. (d. plante) a se desfrun-
μπήκε στο σπίτι γιά να φυλαχτεί απ'τη zi; a se defolia 2. (fig.) a se sfârşi; a se stinge;
βροχή a intrat în casă ca să se adăpostească de a-şi trăi ultimele clipe
ploaie φύλλω-μα, -ματος, το subst. frunziş
φύλακας, o subst. paznic d ~ άγγελος înger φύλο, το subst. sex d το ισχυρό ~ sexul tare d το
păzitor / înger protector ασθενές ~ sexul slab
φυλακή, η subst. închisoare, carceră φιλογένεση, η şi φιλογονία, η subst. filogeneză
φυλακ-ίζω, -ισα, φυλακισμένος ν.ί. a întemniţa, φύ-μα, -ματος, το subst. tubercul
a băga la închisoare; a închide pe cineva; a φυματικ-ός, -ή, -ό adj. tuberculos(-oasă)
încarcera φυματίωση, η subst. (med.) tuberculoză
φυλάκιο, το subst. 1. post de gardă / de pază / φύομαι v.d. (d. plante) a creşte; a răsări din pă-
mai ales lafrontieră2. pluton militar de supra- mânt d η ελιά δεν φύεται στην Ρουμανία
veghere, de pază a avangardei unei armate măslinul nu creşte în România
φυλάκιση, η şi φυλάκισ-μα, -ματος, το subst. 1. φύρα, η subst. scădere a greutăţii, volumului sau
întemniţare, acţiunea de a întemniţa; vârâre în cantităţii imui lucru, prin frecare, evaporare
temniţă / în închisoare 2. detenţie sau epurare de corpuri străine
φύλαξη, η subst. 1. acţiunea de a păzi 2. apărare, φυρ-αίνω, -ανα v.i. 1. a-şi micşora volumul sau
protejare; grijă 3. supraveghere; pândire; acţi- greutatea; a scădea în volum, în greutate 2. se
unea de a supraveghea/de a pândi 4. străjuire, contracta, a se restrânge; a se strânge; a se
acţiunea de a străjui 5. păstrare a ceva zbârci 3. (fig.) -αίνει το μυαλό του a se ra-
φύλαρχος, o subst. şef de trib moli; a cădea în mintea copiilor
φυλαχτό, το subst. amuletă, talisman φύρα-μα, -ματος, το subst. 1. maia, drojdie; plă-
φυλετικ-ός, -ή, -ό adj. rasial(-ă) mădeală 2. ferment 3. amestec; mixtură 4. (fig.)
φύρδην μίγδην - φυτόχωμα 597
(ιd. om) soi, teapă, caracter, fire // άνθρωποι φυσιοδίφης, o subst. naturalist, om de ştinţă care
του ιδίου -ματος oameni de aceeaşi teapă studiază / cercetează natura
φύρδην μίγδην loc. adv. amestecat; răscolit; tal- φυσιοθεραπεία, η subst. vezi φυσι(κ)οθεραπεία
meş-balmeş φυσιοθεραπ-ευτής, o, -εύτρια subst. vezi
φυρονεριά, η subst. reflux φυσι(κ)οθεραπευτής
φυσαλίδα, η subst. 1. băşicuţă 2. bot. păpălău φυσιοκράτης, o subst. fiziocrat, adept al fizio-
φυσαρμόνικα, η subst. muzicuţă craţiei
φυσερό, το subst. foaie de fierărie φυσιοκρατία, η subst. fiziocraţie
φύση, η subst. (şi fig.) 1. natură, fire, caracter d η φυσιολάτρ-ης, o, -ισσα, η subst. naturist(-ă)
θεϊκή ~ του Χριστού natura dumnezeiască a φυσιολατρία, η subst, naturism
lui Christos // η γυναίκα του είναι αγαθή ~ φυσιολογία, η suferi, fiziologie
soţia lui are ο fire bună d η ομορφιά της φύ- φυσιολογικ-ός, -ή, -ό adj. 1. firesc(-ească), na-
σεως frumuseţea naturii // η ~ της υπόθεσης turală), normal(-ă) d -ός θάνατος moarte na-
απαιτεί μυστηκότητα natura chestiunii cere turală d -ό παιδί copil normal 2. fiziologic(-ă),
discreţie // πάσης φύσεως de tot felul 2. organe de fiziologie d -ό εργαστήριο laborator de
genitale masculine fiziologie
φύση-μα, -ματος, το subst. 1, suflare 2. curent de φυσομανώ şi φυσομανάω v.i. (d. vânt) a sufla cu
aer; adiere de vânt // το ~ του ανέμου adierea putere/cu furie
vântului // πήρε ~ a plecat repede; a fost con- φυσούνα, η subst. 1, foaie pentru fierărie 2. orice
cediat fel de burduf
φυσητήρας, o subst. 1. foaie de fierărie 2. organ φυσ-ώ şi φυσ-άω, -ηξα ν.ί. şi i. a sufla, (d. curent)
respirator al balenei 3, (zool.) caşalot a trage, (d. vânt) a bate d ~ τη φωτιά a sufla în
φυσητ-ός, -ή, -ό adj. suflat(-ă) foc d -ηξε τη μύτη του şi-a suflat nasul d -ά
φύσυγγα, η subst. 1. vezică, băşică 2. fiolă δυνατός άνεμος bate/suflă un vânt puternic d
φυσίγγιο, το subst. cartuş d ~ δυναμίτιδος αυτή η πόρτα -ά prin uşa asta trage curentul d
cartuş de dinamită το -ά και δεν κρυώνει vede cu ochii şi nu-i
φυσιγγιοθήκη, η subst. cartuşieră vine să creadă
φυσική, η subst. fizică φυτεία, η subst. plantaţie // ~ καφέ plantaţie de
φυσικό, το subst. caracter, natură, fire, tempera- cafea
ment, fel de a fi d έτσι είναι το ~ του aşa îi φύτε-μα, -ματος, το şi φύτευση, η subst. planta-
este firea re, acţiunea de a planta; sădire; plantat
φυσι(κ)οθεραπεία, η subst. fizioterapie φυτευτ-ός, -ή, -ό adj. plantat(-ă), sădit(-ă)
φυσι(κ)οθεραπευτ-ής, o, -ρια, η subst. fiziote- φυτ-εύω, -εψα, -εότηκα, φυτεμένος ν.ί. 1. a
rapeut(-ă) planta, a sădi 2. (fig.) a înfige, a împlânta, a
φυσικομαθηματικ-ός, -o, -η subst. fizico-mate- nimeri adânc d του -εψαν μια σφαίρα στο
matician(-ă) κεφάλι un glonte i-a nimerit adânc în cap
φυσικ-ός, -ή, - o l . 1. adj. natural(-ă), (al, a, ai, φυτικ-ός, -ή, -ό adj. vegetal(-ă), (al, a, ai, ale)
ale) naturii d -ός πλούτος bogăţie naturală // plantelor; de plante d o -ός κόσμος lumea ve-
-ές επιστήμες ştiinţele naturii // -ό χρώμα getală/lumea plantelor
μαλλιών culoare naturală a părului 2. nativ(- φυτίνη, η subst. margarină
ă), înnăscut(ă) d -ό ταλέντο talent înnăscut 3. φυτό, το subst. 1. plantă 2. (fig.) organism în
firesc(-ească), natural(-ă) d -ός θάνατος moar-
te naturală/firească d -ή συμπεριφορά compor- stare de vegetare
tament firesc d φυσικό δίκαιο drept natural // φυτοζωώ v.i. 1. a vegeta 2. a trăi greu, a duce o
εκ του φυσικού după natură 4. fizic(-ă) d -ή viaţă plină de lipsuri
αγωγή educaţie fizică II. adv. (-ά) fireşte, φυτοκομία, η subst. horticultura
bineînţeles, desigur φυτοκόμ-ος, -o, -η subst. horticultor(-oare)
φυσικ-ός, -o, -η subst. fizician(-ă) φυτολογία, η subst. botanică
φυσικότητα, η subst. naturaleţe, simplitate φυτολόγιο, το subst. ierbar
φυσικοχημεία, η subst. fizico-chimie φυτοφάγ-ος, -ος şi α, -o adj. 1. (d. vieţuitoare)
φυσιογνωμία, η subst. fizionomie fitofag(-ă) 2. (om) vegetarian(-ă)
φυσιογνώστ-ης, o, -ρια, η subst. naturalist(-ă), φυτοφάρμακο, το subst. insecticid; pesticid
persoană care se ocupă cu studiul ştiinţelor φυτόχω-μα, -ματος, το subst. mraniţă, pământ
naturii vegetal
598 φύτρα - φωτεινός
φύτρα, η subst. 1. origine; neam 2. urmaşi, moş- vorbeşti de lup şi lupul la uşă 7. (d. vânt, ape
tenitori 3. puf de păr, tulei etc.) (murmur, vâjâit, susur etc.) d η ~ των
φύτρο, το subst. 1. germen 2. lăstar, plantă tânără κυμάτων murmurul valurilor 8. (gram.) dia-
φύτρω-μα, -ματος, το subst. îneolţire, germi- teză (gram.) // η ενεργητική ~ diateza activă
naţie φωνή-εν, -εντος, το subst. vocală
φυτρ-ώνω, -ωσα, φυτρωμένος v.i. (d. plante) a φωνηεντόκλιτ-ος, -η, -o adj. {d. cuvinte) termi-
începe să încolţească, a miji // το σιτάρι αρχί- nai-a) în vocală
ζει να -ώνει grâul începe să încolţească // αυ- φώνη-μα, -ματος, το subst. lingv. fonem
τός όπου πατήσει χορτάρι δεν -ώνει unde φωνητική, η subst. fonetică
calcă el nu mai creşte iarbă 2. (d. dinţi, păr) a φωνητικ-ός, -ή, -ό adj. 1. fonetic(-ă) 2. vocal(-ă);
apărea, a ieşi // -ώνουν τα δόντια του îi ies care se referă la voce; care are legătură cu vo-
dinţii cea d οι -ές χορδές corzile vocale
φυτώριο, το subst. pepinieră φωνιατρία, η subst. med. foniatrie, disciplină
φώκαινα, η subst. zool. specie de delfin medicală care studiază tulburările şi afecţiunile
φώκια, η subst. zool. focă vocii
φωλιά, η subst. 1. (la păsări) cuib, cuibar 2. (la φωνογράφος, o şi φωνόγραφος, o subst. fono-
animale) bârlog, culcuş, vizuină 3. (fig.) loc / graf, gramofon
adăpost ascuns unde se retrag răufăcătorii, pi- φωνοληψία, η subst. înregistrare a sunetelor
raţii etc.; bârlog, ascunziş, ascunzătoare 4. (fig.)
φωνολογία, η subst. lingv. fonologie
adăpost; refugiu; sălaş 5. (fig.) cocioabă, ma-
φως, φω-τός, o subst. 1. lumină // το ~ του ήλιου
gherniţă, colibă insalubră
lumina soarelui // είναι ακόμη ~ este încă ziua
φωλι-άζω, -ασα, φωλιασμένος ν. i. 1. (d. păsări)
d άναψε το ~ aprinde lumina // έχασε το ~
a-şi face cuib; a-şi face loc în cuibar 2. (d. oa-
του şi-a pierdut vederea d είναι ~ φανάρι clar
meni) a se cuibări, a se adăposti, a se aciui, a se
pripăşi ca bună-ziua d αρχίζω να βλέπω ~ încep să-mi
dau seama de ce se întâmplă // φέρνω στο ~
φων-άζω, -αξα I. ν. i. a striga, a răcni, a zbiera; a dezvălui d ρίχνω ~ a arunca lumina, a lămuri,
ţipa d τί -εις; de ce ţipi? d βράχνιασε να -άζει
a clarifica ceva d το έδωσε το πράσινο ~ i-a
a răguşit tot zbierând; s-a răguşit de atâta zbie-
dat mână liberă // ~ μου! dragă / iubirea mea 2.
rat d το αίμα του -άζει εκδίκηση sângele lui
pl. (fig.) τα φώτα şi cu sensul lumină, înţelep-
cere răzbunare II. v.t. l . a chema (cu glas tare)
ciune, ştiinţă d εστία των -ων focar de înţelep-
să vină etc. d -αξε το σκύλο του şi-a chemat
ciune 3. τα Φώτα Boboteaza, sărbătoarea Bo-
câinele d -αξε το γιατρό a chemat medicul 2.
a invita, a pofti // τους -αξε στά τραπέζι i-a botezii
invitat la masă φωσγένιο, το subst. (chim.) fosgen
φωνακλ-άς, -ού, -άδικο adj. care vorbeşte cu φωστήρας, o subst. savant(-ă)
voce tare; care strigă/zbiară; zgomotos(-oasă), φωσφορίζω v.i. 1. a fi fosforescent 2. a emite, a
gălăgios(-oasă); certăreţ(-eaţă); scandalagiu(- răspândi lumină
ioaică); (persoană) cu gură mare φωσφορισμός, o subst. fosforescenţă
φωνασκία, η subst. vociferare φωσφόρος, o şi φώσφορος subst. (chim.) fosfor
φωνασκώ v.i. a vocifera φωσφορούχ-ος, -ος şi α, -o adj. 1. fosforos(-oa-
φωναχτ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. (d. voce) strident(-ă), să), care conţine fosfor // chim. -o οξύ acid fos-
ascuţit(-ă) 2. (d. o culoare) ţipător(-oare), stri- foros d (chim.) -ες ενώσεις fosfaţi
dentă), bătător(-oare) la ochi II. adv. (-ά) cu φωταγώγηση, η subst. iluminare // η ~ της πό-
voce tare; prin strigăte λης iluminarea oraşului
φων-ή, η subst. şi fig. 1. voce, glas d με δυνατή φωταγωγός, o subst. lucarnă
~ cu glas tare d η ανθρώπινη ~ vocea umană d φωταγωγ-ώ, ;-ησα, -ήθηκα, φωταγωγημένος
ούτε ~ ούτε ακρόαση (nu dă) nici un semn de v.t. a ilumina
viaţă 2. ţipăt, zbieret, strigăt, răcnet d έβαλε φωταέριο, το subst. gaz de iluminat
τις -ές a început să zbiere 3. voce bună/fru- φωταψία, η subst. iluminare puternică
moasă d έχει ~ are voce frumoasă/cântă fru- φωτειν-ός, -ή, -ό adj. 1. luminos(-oasă), bine lu-
mos 4. (muz.) voce 5. notă muzicală d οι επτά minată) d -ό δωμάτιο cameră luminoasă d -6
-ές της κλίμακος cele şapte note ale gamei αντικείμενο obiect luminos d -ά μάτια ochi
muzicale 6. (d. animale / păsări), cântec, cirip- luminoşi / veseli 2. strălucitotoare), lucitor(-oa-
it, mormăit, răget // κατά ~ και γάιδαρος re) d -ό μυαλό minte strălucită
φωτεινότητα - φωτοχυσία 599
χαιρετισμός, ο subst. 1. salut 2. discurs / cuvânt -ωνω τους κόμβους a slăbi/a desface nodurile
de salut 3. relig. χαιρετισμοί (της Παναγίας) II. v.i. a (se) destinde, a (se) relaxa, a se linişti:
imnuri religioase în onoarea Sfintei Fecioare, a slăbi în intensitate d -ωσα πιά de-acm m-am
care încep cu cuvântul Χαίρε! (bucură-te); liniştit d -ωσε o ενθουσιασμός του i-a slăbit
acatiste entuziasmul
χαιρετιστήρι-ος, -α, -o adj. de salut // -ος λόγος χαλάσματα, τα subst. pl. dărăpănături, dărâmă-
cuvântare de salut turi, ruine
χαιρετοΰρα, η subst. salut plin de entuziasm χαλασμός, o subst. catastrofă, dezastru
χαιρετ-ώ şi χαιρετ-άω, -ησα, -ήθηκα I. ν.ί. l . a χαλάστρα, η subst. zădărnicire d κάνω ~ a ză-
saluta 2. a merge ca să saluţi d τον -ησα για dărnici, a face să eşueze (ceva), a pune piedici
τα γενεθλιά του m-am dus să-1 salut de ziua χαλ-άω şi χαλ-νάω, -ασα, χαλασμένος ν.ί. şi i.
lui d -α μου τον πλάτανο! cântă-mă în altă 1. a (se) strica, a (se) defecta, a (se) distruge, a
parte! II. v.r. a se saluta (cu cineva) // δεν χαι- defecta ceva d -ασε το ρολόι s-a stricat ceasul
ρετιόμαστε nu ne salutăm, nu ne spunem bună d -σες το τηλέφωνο ai defectat telefonul // μου
ziua -σες το κέφι mi-ai stricat buna dispoziţie //
χαίρι, το subst. profit, câştig, procopseală -ασε η γέφυρα s-a distrus podul 2. a zădărnici
χαίρομαι, χάρηκα v.r. 1. a se bucura, a fi încân- d τους τα -ασε τα σχέδια η Αστυνομία po-
tat/bucuros d ~ που αγόρασα αυτό το σπίτι liţia le-a zădărnicit planurile 3. a cheltui d
mă bucur că am cumpărat casa asta 2. a se -ασα όλα τα λεφτά μου mi-am cheltuit toţi
bucura de, a profita de, a avea parte // χαίρεται banii 4. a schimba o bancnotă mare în bani mă-
τα νιάτα του se bucură de tinereţe d δεν το runţi d -ασε μου ένα χιλιάρικο schimbă-mi ο
χάρηκε n-a avut parte // να χαίρεσαι το γιο mie 5. a (se) altera, a (se) strica d -ασε το γά-
σου să te bucuri de fiul tău d να μην χαρώ τα λα laptele s-a stricat 6. a (se) distruge d δεν
παιδιά μου să n-am parte de copii mei! 3. d va -ασε o κόσμος nu e nici o nenorocire d -άω
χαρείς! va σε χαρώ! te rog!, te implor! τον κόσμο a face prăpăd, a întoarce lumea cu
χαίρω v.i. ~ πολύ îmi pare bine!, mă bucur!, în- susul în jos (pentru a face ceva etc.) d -άω
cântară) de cunoştinţă! d χαίρετε! 1. bună κόσμο a da lovitura (a avea un succes foarte
ziua! salut! 2. la revedere! cu bine! mare 7. d τα -άω με κάποιον a se despărţi de
χαίτη, η subst. coamă (unui animal) cineva, a nu mai avea de a face cu cineva
χακί, το I. subst. 1. stofă de culoare kaki, pentru χαλβάς, o subst. 1. halva l.flg. leneş
confecţionarea uniformelor militare 2. culoa-
χαλβαδοποιείο, το subst. (înv.) fabrică de halva;
rea kaki II. adj. invar, de culoare kaki
χαλάζι, το subst. grindină d το ~ είχε το μέ- fabrică unde se prepară halvaua
γεθος φουντουκιού boabele de grindină erau χαλβατζής, o subst. (înv.) 1. fabricant de halva
2. vânzător de halva
cât aluna d οι σφαίρες έπεφταν ~ gloanţele
cădeau ca grindina χαλδαίος, o şi χαλδαία, η subst. caldeean(-ă)
χαλαζίας, o subst. chim. cuarţ χαλεπ-ός, -ή, -ό adj. greu(-ea), anevoios(-oasă),
χαλάζιο, το subst. med. urcior (pe pleoapă) dificil(-ă) // -οί κοιροί timpuri grele
χαλάλι adv. bine, cu rost // οι κόποι μου πήγαν χάλι, το I. subst. situaţie proastă/mizerabilă, sta-
~ eforturile mele au fost cu rost d ~ να σου re proastă, (într-un) hal fară de hal d είναι -α
γίνει să-ţi fie de bine, halal să-ţi fie! este într-un hal fără de hal d έχει τα -α του se
χαλαρ-ός, -ή, -ό adj. 1. larg(-ă), leger(-ă), care prezintă prost II. adj. urât(-ă), rău/ rea; înno-
să nu fie strâns // -ός κόμβος nod larg 2. des- rat(-ă) // καιρός -α timp/vreme urâtă III. adv.
tins(-ă), relaxat(-ă) d -ή προσοχή atenţie rela- foarte prost(-ă); mizerabil // οδηγεί ~ το
xată/superficială 3. blând(-ă) d -ά μέτρα măsuri αυτοκίνητο conduce foarte prost maşina
blânde/lipsite de asprime χαλί, το subst. covor; (pop.) scoarţă
χαλαρότητα, η subst. 1. lejeritate 2. destindere, χαλίκι, το subst. 1. pietricică 2. pietriş, prundiş
relaxare (a unei măsuri, atitudini etc.) χαλικόστρωση, η subst. acoperire cu pietriş, pie-
χαλάρω-μα, -ματος, το şi χαλάρωση, η subst. truire (cu pietriş)
1. slăbire a unei legături prea strânse 2. destin- χαλιναγώγηση, η subst. ţinere în frâu, stăpânire;
dere, relaxare (dintr-o situaţie încordată), slă- abţinere; cumpătare
bire în intensitate χαλιναγωγ-ώ, -ησα, χαλιναγωγημένος ν.ί. a
χαλαρ-ώνω, -ωσα, χαλαρωμένος I. ν.ί. a des- ţine în frâu, a-şi înfrâna // -εί τά πάθη του îşi
face / a slăbi o legătură, un nod prea strâns d ţine în frâu pasiunile
602 χαλινάρι - χαμόσπιτο
χαλινάρι, το subst. căpăstru // fig. κρατώ τα -α χαμηλόμισθ-ος, -η, -o adj. cu salariu / o leafă
a ţine hăţurile, a domina situaţia mic(-ă)
χαλινός, o subst. căpăstru // fig. αφήνω ελεύθερο χαμηλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. jos(-joasă), scund(-ă)
το -ό a lăsa frâu liber // fig, σφίγγω το -ό a // -ός φράχτης gard scund 2. (d. voce, glas)
strânge hăţurile slab(-ă), şoptit(-ă) d με -ή φωνή cu voce joasă
χαλιφάτο, το subst. califat // -ό φως lumină slabă 3. (d. preţ, valoare)
χαλίφ-ης, o (pl. -ηδες) subst. calif scăzut(-ă), mic(-ă), ieftin(-ă) d αγοράζω σε -ή
χαλκάνθη, η şi χάλκανθο, το subst. chim. sulfat τιμή a cumpăra cu preţ scăzut/ieftin, (d. un
de cupru, piatră vânătă rang) inferior(-oară), de jos d -ή θέση post in-
χαλκ-άς, o (pl. -άδες) subst. belciug ferior 4. înclinat(-ă), aplecat(-ă) d -ά κλαδιά
χαλκέντερ-ος, -η, -o adj. neobosit(-ă), neisto- crengi aplecate II. adv. (-ά) (în) jos
vit(-ă) χαλκέντερος denumire dată lui Orige- χαμηλόφων-ος, -η, -o adj. cu voce joasă
nes, unul dintre părinţii bisericii χαμήλω-μα, -ματος, το subst. 1. coborâre 2. re-
χαλκ-ιάς, o (pl. -ιάδες) subst. arămar ducere, scădere, micşorare, descreştere // ~
χάλκιν-ος, -η, -o adj. 1. de / din aramă / cupru // των τιμών reducere a preţurilor // ~ της στά-
-o δοχείο vas de aramă 2. arămiu(-e), auriu- θμης ποταμού scăderea nivelului apelor fluvi-
roşcat ului/descreşterea apelor fluviului 3 . f i g . slăbi-
χαλκογραφία, η subst. gravură în aramă/cupru; re, diminuare, scădere a intensităţii d ~ της
calcografie έντασης diminuare a tensiunii 4. fig. umilire,
χαλκοκουρούνα, η şi χαλκοκορώνη, η subst. înjosire; supunere 5 . f i g . decădere, degradare,
zool. pasărea numită dumbrăveancă scăpătare
χαλκομανία, η subst. abţibild χαμηλ-ώνω, -ωσα, χαμηλωμένος v.t. şi i. l . a
χαλκός, o subst. chim. cupru / aramă coborî, a (se) da jos d ~ τα μάτια / το βλέμμα
χαλκουργείο, το subst. arămărie, atelier al ară- a coborâ ochii / privirea d ~ ενα δέμα a da jos
marului un colet 2. a reduce, a scădea, a micşora, a
χαλκουργός, o subst. arămar descreşte // -ώνω τη φωνή a scădea vocea 3.
χάλκω-μα, -ματος, το subst. obiecte făcute din fig. a slăbi, a diminua 4. a se apleca / a se în-
cupru / aramă, (pl.) vase de bucătărie făcute clina
din aramă χαμίνι, το subst. copil vagabond / copil al străzii
χαλούμι, το subst. sortiment de brânză albă, tare, / al nimănui
din Cipru χαμογελαστ-ός, -ή, -ό adj. 1. surâzător(-oare),
χάλυβας, o subst. oţel zâmbitor(-oare) 2. vesel(-ă), voios(-oasă)
χαλύβδιν-ος, -η, -o adj. 1. care este fâcut(-ă) din χαμόγελο, το subst. surâs, acţiunea de a surâde;
oţel; de oţel 2. fig. foarte puternic(-ă), rezis- zâmbet
tent(-ă), inflexibil // -η θέληση voinţă de oţel χαμογελ-ώ şi χαμογελ-άω, -ασα v.i. a surâde, a
χαλυβδ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, χαλυβδωμένος zâmbi d του -ασε η τύχη i-a surâs norocul
v.t. 1. a oţeli l.fig. a întări, a fortifica, a oţeli χαμόδεντρο, το subst. arbust
χαλύβδωση, η subst. şi fig. oţelire χαμοζωή, η subst. viaţă sărăcăcioasă şi plină de
χαλυβουργείο, το subst. oţelărie lipsuri, viaţă mizerabilă
χαλυβουργία, η subst. 1. industria oţelului 2. χαμοκερασιά, η subst. bot. 1. frag 2. căpşun
metodele şi industria prelucrării oţelului χαμοκέρασο, το subst. 1. fragă 2. căpşună
χαλώ v.t. vezi χαλάω χαμόκλαδο, το subst. 1. arbust, tufiş 2. rămurea,
χαμάδα, η subst. măslină coaptă care a căzut din rămurică, crenguţă
pom χαμολούλουδο, το subst. floare pitică
χαμαιλεόντας, o subst. (şifig.) cameleon χαμομήλι, το şi χαμόμηλο, το subst. bot. mu-
χαμαιτυπείο, το subst. 1. bordel, casă de tole- şeţel
ranţă 2. local rău famat χαμοπέρδικα, η subst. ornit. prepeliţă
χαμάλης, o subst. hamal χαμορίγανη, η subst. bot. cimbrişor
χαμάλικι, το subst. 1. hamalâc meseria hamalu- χαμός, o subst. 1. dezastru, catastrofa, prăpăd 2.
lui l.fig. muncă grea, istovitoare, corvoadă moarte, pieire d o ~ του γιου του moartea fiu-
χαμάμ, το subst. baie turcească lui său 3. fig, harababură, debandadă, talmeş-
χαμερπ-ής, -ής, -ές adj. josnic(-ă), ticălos(-oasă) balmeş // έγινε ~ a fost mare harababură
χαμηλοβλεπούσα, η subst. femeie sau fată pu- χαμόσπιτο, το subst. casă mică şi joasă; casă
dică, ruşinoasă, timidă sărăcăcioasă
χάμουρα - χαρακτηρίζω 603
χάμουρα, τα subst. pl. ham / hamuri pieri d χάθηκε όλο το πλήρωμα a murit tot
χαμπάρι, το subst. 1. ştire, veste, noutate // τι echipajul III. χαμέν-ος, -η, -o part. (şi cu sen-
-α; ce noutăţi sunt? II fig· παίρνω ~ a prinde surile) 1. fără rost, de nimic d -o κορμί om de
de veste // δεν έχω ~ a nu avea habar de nimic nimic 2. uimit(-ă) // τα έχει -α nu ştie ce să
// δεν το πήρε ~ nu şi-a dat seama; n-a obser- facă d στα -α la întâmplare / aiurea
vat χά-ος, -ους, το subst. haos // οικονομικό ~ haos
χαμπαρ-ίζω şi χαμπαρ-ιάζω, -ισα, -ιασα v.t. 1. economic, stare de dezorganizare în economie
(mai ales în context negativ) a-şi da seama 11 χαοτικ-ός, -ή, -ό adj. haotic(-ă)
δεν ~ a nu-şi da seama ce se întâmplă 2. a lua χάπενιγκ, το subst. invar, happening, reprezen-
în considerare, a-i păsa de cineva // δεν -ίζει taţie artistică sau şir de manifestări artistice
κανένα nu-i pasă de nimeni care încearcă sâ provoace participarea specta-
χάμπουργκερ, το subst. hamburger torilor
χάμστερ, το subst. zool. hamster χάπι, το subst. hap, casetă, pastilă, pilulă d πήρα
χαμψί, το subst. iht. hamsie, sardea, anchois, τα -α μου mi-am luat hapurile / pastilele d
anşoa αντισυλληπτικό ~ το pilulă anticoncepţională
χάμω adv. jos, pe jos, pe pământ / pe sol // χάπι εντ, το subst. invar, sfârşit fericit, happy
κάθεται ~ stă pe jos d το μήλο έπεσε ~ mărul end
a căzut pe jos / pe pământ χαρ-ά, η subst. bucurie d μια ~ bine, într-o stare
χανάτο, το subst. ist. stat teritoriu condus de un bună d (înv.) μετά χαράς cu plăcere d (iron.)
han ~ στο πράγμα ce să-ţi spun! mare lucru! d στις
χάνι, το subst. ist. han -ές σου! să-ţi jucăm la nuntă!
χάννος, o subst. 1. iht. specie de biban de mare χάραγ-μα, -ματος, το subst. 1. scrijelare, acţi-
2. fig. nătărău, nerod unea de a scrijela/de a cresta/de a zgâria; zgâ-
χάνος, o subst. ist. han d o ~ των Τατάρων riere 2. tăietură, incizie; crăpătură 3. urmă,
hanul tătarilor semn 4. trasare 5. gravare β. fig. zorii zilei, zori
χανούμισσα, η subst. femeie musulmană de zi, crăpatul de ziuă
χανσενικ-ός, -ό, -ή subst. lepros(-oasă) χαρα(γ)ματιά, η subst. 1. scrijelare / scrijeliturâ;
χαντάκι, το subst. şanţ, groapă, tranşee crestare / crestătură; zgâriere / zgârietură 2.
χαντάκω-μα, -ματος, το subst. distrugere, ca- crăpătură, deschizătură
tastrofă χαράδρα, η subst. vale seacă, râpă, văgăună
χαντακ-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, χαντακωμένος χαρ-άζω, -αξα, -άχτηκα, χαραγμένος I. ν. l . a
v.t. a distruge, a ruina (pe cineva/ceva) scrijeli, a cresta, a zgâria o suprafaţă 2. a linia,
χαντζάρι, το subst. hanger a trasa 3 .fig. a trasa, a schiţa (un plan etc.) d ~
χάντικαπ, το subst. 1. sport avantaj acordat unui το δρόμο a indica, a arăta calea de urmat II.
concurent mai slab (la atletism, curse etc.) 2. -άζομαι v.r. (şi cu sensul) a se întipări, a
fig. handicap, dificultate, piedică rămâne întipărit (în memorie, în amintire) III.
χάντμπολ, το subst. sport handbal -άζει ν. impers. a se face ziuă, a se crăpa, a se
χάντρα, η subst. mărgea lumina de ziuă, a se ivi zorile
χάνω, έχασα, χαμένος I. ν.ί. l . a pierde d έχασα χάρακας, o subst. riglă, liniar
το πορτοφόλι μου mi-am pierdut portofelul d χαρακιά, η subst. 1. linie dreaptă 2. trăsătură
έχασε το τραίνο a pierdut trenul d χάνει χαρακίρι, το subst. harachiri
άσκοπα τον καιρό του îşi pierde timpul fără χαρακτήρ-ας, o subst. 1. caracter, fire, natură,
rost d έχασα τη θέση μου mi-am pierdut pos- temperament d δύσκολος ~ fire dificilă d κα-
tul/slujba d έχασε τα μυαλά του şi-a pierdut λός ~ caracter frumos d είναι ευαίσθητος ~
minţile / a înnebunit d τα ~ a se zăpăci d χάνω este o fire sensibilă / o persoană sensibilă d
τα νερά μου a nu fi în apele sale II. v.r. είναι ευερέθιστος -ς are un temperament iras-
χάνομαι 1. a dispărea, a se pierde, a pieri d το cibil d είναι άνθρωπος με -α este un om de
φάντασμα χάθηκε fantoma a dispărut d χά- caracter/om corect 2. tipogr. caracter tipogra-
θηκε στο πλήθος s-a pierdut în mulţime d fic 3. gram. terminaţie, ultima literă a temei
χάσου από τα μάτια μου piei din ochii mei! d unui cuvânt 4. însuşire, particularitate
χάσου du-te de aici!, pleacă! 2. a se distruge, a χαρακτηρ-ίζω, -ισα, -ιστηκα, χαρακτηρισμέ-
se ruina d πάει, χάθηκα s-a terminat cu mine! νος ν. 1. a caracteriza d τον -ίζει η καλοσύνη
3. a se pierde, a se rătăci d χαθήκαμε στο îl caracterizează bunătatea d δεν μπορώ να -
δάσος ne-am pierdut în pădure 4. a muri, a ίζω την πράξη του nu pot clarifica fapta lui d
604 χαρακτηρισμός - χάρμα
χαρακτηρισμένος part. (şi cu sensul de) stig- χαράτσι, το subst. 1. haraci 2. impozit / dare
matizat pentru convingeri politice mare
χαρακτηρισμός, o subst. caracterizare, definire χαράτσω-μα, -ματος, το subst. 1. impunerea
χαρακτηριστικ-ό, το subst. caracteristică, însu- unui impozit mare l.fig. stoarcere de bani
şire predominantă, trăsătură distinctivă // χαρατσ-ώνω, -ωσα, χαρατσωμένος v.t. l . a im-
χαρακτηριστικά, τα (şi cu sensul) trăsături pune un mare impozit l.fig. a sili, a obliga (pe
specifice ale feţei / chipului // έχει ωραία -ά cineva) să plătească mulţi bani
are trăsături frumoase; are un chip frumos // τα χαραυγή, η subst. auroră, zori de zi, zori
-ά του προσώπου trăsăturile feţei χαρέμι, το subst. harem
χαρακτηριστικ-ός, -ή, -ό I. adj. caracteristic(-ă),
χάρη, η şi χάρις subst. 1. favoare; (fam.) hatâr d
specific(-ă), propriu(-e), definitoriu(-e), dis-
για ~ μου de dragul meu, pentru mine 2.
tinctiv(-ă), tipic(-ă), semnificativ(-ă) d -ό περ-
graţiere d ελπίζει πως θα του δοθεί ~ speră să
πάτητα mers caracteristic d -ή χειρονομία
fie graţiat 3. recunoştinţă d του χρωστώ μεγά-
gest semnificativ d -ό γέλοιο râs cu înţeles d
λη ~ για το καλό που μού 'κανε îi sunt foarte
με τη -ή του καλοσύνη cu bunătatea care-i
recunoscător pentru binele pe care mi 1-a făcut
este specifică II. adv. (-ά) în acest sens d είπε
4. graţie d χορεύει με ~ dansează cu graţie d oi
în acest sens a spus:
τρεις χάριτες cele trei graţii 5. virtute, calitate
χαρακτηρολογία, η subst. caracterologie
d αυτό το διαμέρισμα έχει πολλές -ες aparta-
χαράκτ-ης, o, -ρια, η subst. gravor
mentul acesta are multe calităţi 6. // λόγου ~
χαρακτική, η subst. 1. gravură 2. stampă
παραδείγματος ~ (ca) de exemplu d κυβερνη-
χαρακτικ-ός, -ή, -ό adj. de gravură
τικές -ες favoruri guvernamentale d η -ις -ιν
χαράκω-μα, -ματος, το subst. 1. liniere 2. milit.
φέρει binefacerea provoacă recunoştinţă d για
fortificaţie, tranşee 3. scrijelire, scrijelitură, cres-
-η του βασιλικού ποτίζεται και η γλάστρα
tătură, zgârietură 4. incizie; tăietură 5. cresta-
(se spune despre aceia care se bucură de
rea viţei de vie
bunurile sau de favorurile destinate altora)
χαρακ-ώνω, -ωσα, χαρακωμένος v.t. l . a linia
χαριεντ-ίζωμαι, -ίστηκα v.d. a flirta, a cocheta
2. a scrijeli, a cresta, a zgâria 3. a inciza, a face
făcând mofturi
o incizie; a tăia 4. a cresta viţa de vie
χαριεντισμός, o subst. flirt, cochetărie cu mof-
χάρα-μα, -ματος, το şi χαράματα, τα subst.
turi
auroră, revărsat de zori; zori de zi d απ'τα
άγρια -ματα când se crapă de ziuă; cu noaptea χαρ-ίζω, -ισα, χαρισμένος I .v.t. l . a dărui ceva,
în cap a face cadou 2. a scuti pe cineva de plata unei
datorii II. χαρίζομαι v.d. a favoriza
χαραμάδα, η subst. 1. crăpătură, despicătură, ples- χαρισάμενη ζωή, η adj. + subst. viaţă plăcută,
nitură, fisură 2. deschizătură veselă; trai bun
χαράμι adv. în van, degeaba, fară folos, în zadar χάρισ-μα, -ματος, το subst. 1. cadou 2. far, vo-
d η δουλεία πήγε ~ afacerea s-a stricat; nu s-a caţie, talent, charismă d έχει πολλά -τα are
realizat multe talente d το -α της ευγλωττίας darul
χαραμ-ίζω, -ισα, χαραμισμένος I. v.t. a cheltui, elocinţei d πολιτικό ~ charismă 3. relig. har
a risipi, a irosi fără rost / în van / degeaba / fără divin
folos d -ισσε τοσα χρήματα για να σπουδάσει χαρισματικ-ός, -ή, -ό adj. talentat(-ă), charis-
τον γιο του degeaba a cheltuit atâţia bani ca matic(-ă) d -ός ηγέτης conducător dăruit cu
să-şi trimită fiul la studii d-ισε την ζωή του şi-a har/charismatic
irosit viaţa II. -ίζομαι v.r. (şi cu sensul) a-şi χαριστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. favorabil(-ă) 2. favor-
risipi, a-şi irosi în van / în zadar / fără ros / fără izant(-ă), părtinitor(-oare) d -ή στάση των δι-
folos, talentul / cunoştinţele / posibilităţile etc.; καστών ήταν -ή poziţia judecătorilor a fost fa-
a nu-şi putea valorifica / folosi însuşirile d - vorizantă 3. d -ή βολή lovitura de graţie
ίζεται το ταλέντο του i se iroseşte talentul în χαριτολογία, η subst. glumă bună
van χαριτολογ-ώ, -ησα v.i. a spune glume bune
χαραμοφά-ης, o (pl. -ήδες) subst. trântor, pu- χαριτωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. graţios(-oasă),
turos; parazit; pomanagiu fermecător(-oare), şarmant(-ă), încântător(-oa-
χάραξη, η subst. 1. liniere 2. scrijelitură, zgâri- re), drăguţ(-ă)
etură, crestătură 3. şi fig. trasare A. fig. întipă- χάρ-μα adv. f. frumos, minunat
rire
χαρμάνι - χαρωπός 605
χασάπ-ης, -ηδες, ο subst. 1. măcelar 2. (fig. inju- χάφτω şi χάβω, έχαψα v.t. l . a înfuleca d χάφ-
rios) chirurg neîndemânatic (denumire de ca- τει μύγες pierde vremea fără a face nimic 2.
sap, de măcelar dată unui asemenea chirurg) 3. fig. a înghiţi tot ce i se spune
fig. ucigaş sângeros χάχανα, τα subst. hohote de râs
χασάπικο, το subst. măcelărie χαχαν-ίζω, -ισα v.i. a hohoti de râs; a râde cu
χασάπικος, o subst. un fel de dans popular grec hohote
χασαπόσκυλο, το subst. câine vagabond (care se χάχας, o subst. pesoană care râde prosteşte
învârte pe lângă măcelării) χαιμιά, η subst. înghiţitură, îmbucătură, dumicat
χασαποταβέρνα, η subst. 1. local care aparţine χαώδ-ης, -ης, -ες adj. haotic(-ă)
unui măcelar 2. (în general) local unde se ser- χέζω, έχεσα, χέστηκα, χεσμένος I. v.i. (pop) a se
veşte carne la grătar căca, a se cufuri II. v.t. l . a înjura foarte tare //
χασαπόχαρτο, το subst. hârtie de ambalaj pentru τον έχεσα πατόκορφα l-am făcut troacă de
carne porci l.flg, a dispreţui pe cineva III. v.r. χέζο-
χασ-ές, o (pl. -εδες) subst. text. stambă μαι 1. a se scăpa, a se căca pe el 2. a face pe el
χάση, η subst. lună nouă // στη ~ και στη φέξη 3. flg. a fi cuprins / stăpânit de o mare spaimă,
din când în când de groază d χέστηκε από το φόβο του a murit
χασικλ-ής, o, -ού, -η subst. persoană care fu- de frică // χέστηκα! puţin îmi pasă!, (pop) mă
mează haşiş doare-n cur!
χάσι-μο, -ματος, το subst. pierdere // δεν έχω χειλ-άς, o, -ού, η subst. persoană cu buze mari şi
καιρό γιά ~ n-am timp de pierdut groase, buzat(-ft)
χασίς, το şi χασίσι, το subst. haşiş χείλι, το subst, buză // δεν θα το βγάλω απ'τα -
χασισοπότης, o subst, vezi χασικλής α μου n-am să suflu ο vorbă d σουφρώνω τα
χασκογελώ şi χασκογελάω v.i, a râde prosteşte -α a se bosumfla
χάσκω v.i, l.flg. a căsca gura 2, (d. o râpă etc.) a χειλικ-ός, -ή, -ό adj. care aparţine sau se referă
se căsca la buze, labial(-ă) // -οί φθόγγοι vocale labiale
χάσ-μα, -ματος, το subst. 1, râpă, prăpastie, abis χείλ-ος, -οος, το subst. 1. buză; labie // το κάτω
2 . f l g . gol ~ buza de jos a gurii 2, anat, element constitu-
χασμουρητό, το subst. căscat, faptul de a căsca tiv al vulvei; labie / labii 3. flg, margine / buză
χασμουρ-ιέμαι, -ήθηκα v.d, a căsca a unei deschizături (pahar, rană, prăpastie etc,)
χασμωδία, η subst. (lingv.) hiat, hiatus d το ~ του ποτηριού marginea / buza pa-
χασομέρης, o subst. leneş, trândav, puturos harului d τα -η του τραύματος marginile rănii
χασομέρι, το subst, trândăveai!, leneveai! d στο ~ του γκρεμού pe marginea prăpastiei
χασομερ-ώ şi χασομερ-άω, -ησα I. v.i, a trân- χειμαδιό, το subst, iernatic
dăvi, a lenevi, a pierde vremea eâseând gura χειμ-άζομαι, -άστηκα v,i. a suferi, a îndura su-
ftrl rost II, v.t. a face pe cineva să-şi piardă ferinţe/chinuri; a fi chinuit; a trece prin îneer-
timpul etri grele
χασούρα, η subst, pierdere, pagubă // με ~ în
χείμαρρος, o subst. şi flg, torent, puhoi // -ος
pierdere
ύβρεων torent de înjurături
χαστούκι, το subst, palmă d του έδωσα ένα ~
χειμερία νάρκη, η adj, + subst. hibernare
i-am tras o palmă; l-am pălmuit
χειμεριν-ός, -ή, -ό adj. al, a, ai, ale iernii, hiber-
χαστουκ-ίζω, -ισα v,t. apălmui
nai-a), de iarnă d -ή σαιζόν sezonul de iarnă d
χατζ-ής, o (pl. -ήδες) subst. creştin care a fost să
-ά από ρ sporturi de iarnă
se închine la locurile sfinte; hagiu
χειμωνανθός, o subst. bot. himonantus
χατίρι, το subst. favoare, serviciu, concesie, ha-
χειμόνας, o subst. iarnă d μέσα στο -α în plină
târ d κάνε μου ένα ~ Λ-mi un serviciu d δεν
iarnă d -a καλοκαίρι tot timpul / toată vremea
κάνω -α a nu face concesii // του κάνει όλα
χειμωνιά, η subst, 1. iarnă 2. timp urât, friguros/
τα -α îi faee toate poftele // δεν μου χαλάει το
geros
~ nu mă refuză niciodată d για το ~ σου de
dragul tău χειμων-ιάζει, -ιασε ν. imp. a sosi/a veni iarna
χατιρικ-ός, -ή, -ό adj. favorizant(-ă) χειμωνιάτικα adv. în timpul iernii, în plină iarnă
χαυλιόδοντας, o subst. (la elefant) colţ χειμωνιάτικ-ος, -η, -o I. adj. de iarnă, iernatic(-ă),
χαύνωση, η subst. moliciune al, a, ai, ale iernii, hibernal(-ă) // -o παλτό pal-
χαφιεδισμός, o subst. fig. turnătorie ton de iarnă // -ες μέρες zile de iarnă II. adv.
χαφιές, o subst. flg. turnător (a) pe timp de iarnă, iarna
χειρ - χέρι 607
χειρ, η, χειρός, χείρα subst. înv. II ανά χείρας χειροπόδαρα adv. de mâini şi de picioare // δε-
în mână // δια χειρός prin intermediul // χείρα μένος ~ legat de mâini şi de picioare
βοηθείας ο mână de ajutor χειροποίητ-ος, -η, -o adj. fâcut(-ă) cu mâna;
χειραγώγηση, η subst. conducere manual(-ă), de mână d -o κέντημα broderie de
χειραγωγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, χεραγωγημένος ν.ί. mână
a conduce χειροσφαίριση, η subst. sport handbal
χειράμαξα, η subst. roabă χειροτέρευση, η şi χειροτέρε-μα, -ματος, το
χειραφέτηση, η subst. emancipare subst. înrăutăţire, ajjravare
χειραφετ-ούμαι, -ήθηκα, χειραφετημένος v.r. a χειροτερ-εύω, εψα ν. t. şi i. a (se) înrăutăţi
se emancipa // χειραφετημένη γυναίκα fe- χειρότερ-ος, -η, -o adj. mai rău/rea, înrăutăţit(-ă),
meie emancipată mai grav(-ă), mai neplăcut(-ă) d έγινε -ος a
χειραψία, η subst. strângere de mână devenit mai rău // o -ος όλων cel mai râu din-
χειρ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. 1. a mânui d -ίζομαι tre toţi
όπλο a mânui o armă 2, a folosi, a întrebuinţa, χειροτέχνη-μα, -ματος, το subst. 1. lucru manu-
a mânui cu uşurinţă, a se descurca // -ίζεται al/făcut de mână 2. produs de artizanat
καλά την αγγλική γλώσσα se descurcă bine χειροτεχνία, η subst. 1, muncă manuală 2, arti-
în engleză 3.fig. a aborda d -ίστηκε καλά το zanat
θέμα της ομιλίας του a abordat bine subiectul χειροτεχνικ-ός, -ή, -ό adj. 1. manual(-ă), făcut(-ă)
prelegerii sale /lucrat(-ă) cu mâna; de mână 2. artizanal(-ă);
χειρισμός, o subst. 1, mânuire 2. folosire, între- de artizanat
buinţare 3, abordare, atacare (a unei probleme) χειροτονία, η subst, relig. hirotonisire
χειριστήριο, το subst. manipulator 1. aparat cu χειροτον-ώ, -ησα, χειροτονημένος v.t. 1, a hiro-
care cineva manipulează, mânuieşte un obiect tonisi 2. fig, a bate, a trage o bătaie
2, dispozitiv pentru transmiterea semnalelor χειρουργείο, το subst, sală de operaţii; bloc
telegrafice operator
χειρ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. 1, manipulant(-â), χειρουργική, η subst, med, chirurgie
mânuitor(-oare) 2, chim. preparator(-oare) χειροοργικ-ός, -ή, -ό adj. ehirurgical(-ă) H -ή
χείριστ-ος, -η, -o adj. cel mai rău(rea), extrem επέμβαση intervenţie chirurgicală
de rău(rea) χειρούργ-ος şi χειρουργ-ός, -o, -η subst, chirurg
χειροβομβίδα, η subst. grenadă χειρουργ-ώ, -ησα, -ήθηκα, χειρουργημένος ν.ί,
χειρόγραφο, το subst. manuscris a opera, a se supune unei intervenţii chirurgi-
χείρόγραφ-ος, -η, -o adj. scris(-i) cu mâna, ma- cale
nuscrisul) χειροφίλη-μα, -ματος, το subst, sărutare de
χειροδικία, η subst. bătaie mâni
χειροδικ-ώ, -ησα v.t. şi i. a-şi face dreptate cu χειρόφρενο, το subst, frână de mâni
propriile mâini / a bate pe cineva χειρώνακτας, o subst. muncitor manual
χειροδύναμ-ος, -η, -o adj, cu mâini / braţe puter- χειρ®νακτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. (ref. la muncă) cu
nice / vânjoase mâinile; manual(-ă) // -ή εργασία muncă ma-
χειροκίνητ-ος, -η, -o adj. manual(-ă) nuală
χειροκρότη-μα, -ματος, το subst. aplaudare; χέλι, το subst, 1, iht, anghilă // γλιστρώ σαν ~ a
aplauze se strecura cu dibăcie
χεροκροτ-ώ şi χειροκροτ-άω, -ησα, χειροκρο- χελιδόνι, το subst. zool. rândunică, rândunea,
τημένος v.i. a aplauda rândunel
χειρολαβή, η subst. 1. mâner 2. balustradă χελιδονοφωλιά, η subst. cuib de rândunică
χειρομάλαξη, η subst, masaj (cu mâna) χελιδονόψαρο, το subst. iht. rândunică de mare
χειρομαντία, η subst. chiromanţie χελώνα, η subst. 1, broască ţestoasă 2 . f i g . per-
χειρομάντη-ης, -o, -ισσα, η subst. persoană care soană lentă, înceată d σαν τη ~ ca melcul
ghiceşte în palmă χένα, η subst. henna/vopsea de păr vegetală
χε(ι)ρόμυλος, o subst. râşniţă χέρι, το subst. 1. (şi fig.) mână d πέφτω στα -α
χειρονομία, η subst. filoz. gest // μια ωραία ~ κάποιου a cădea în mâinile cuiva // δίνω ένα
un gest frumos d η ~ μετράει gestul contează -/δεξί ~ a da o mână de ajutor // στο ~ μου
χειροπέδες, οι subst. cătuşe είναι a-i sta în putere // του -ού μου la mâna
χειροπιαστ-ός, -ή, -ό adj. (şi fig.) palpabil(-ă) // cuiva // ζητώ το ~ a cere mâna cuiva // εργα-
-ες αποδείξεις dovezi palpabile τικά -α mână de lucru // — de mână (cu cine-
608 χεριά - χιμώ
va) 2. mâner, toartă // το ~ της στάμνας toarta χηρ-εύω, -εψα v.i. şi ί l . a rămâne văduv(-ă) 2.
urciorului 3. braţ de mobilă // το ~ της πολυ- fig. (d. un post, demnitate etc.) a rămâne va-
θρόνας ? 4. de mai multe ori/dăţi; oară, dată // cant, neocupat
να το περάσετε ακόμη δυό -ια μπογιά să-1 χήρ-ος, o, -α, η subst. văduv(-ă)
mai vopsiţi de două ori // βάζω ~ a pune mâna, χθες adv. vezi χτες
a fura, a şterpeli // βάζω ~ σε γυναίκα a pipăi, χθόνι-ος, -α, -o adj. subpământean(-ă); subte-
a mângâia o femeie // είναι στο ~ του este în ran(-ă) d -οι θεοί zei subpământeni, din Hades
mâna lui/la mâna lui // από ~ σε ~ din mână în χι, το litera hi(h), Χ, χ, a douăzeci şi doua literă
mână // του έδωσε ένα ~ ξύλο i-a tras o bătaie a alfabetului grecesc
5. // γλυτώνω απ'τα -α του a se salva de cine- χιαστί adv. în formă de X, cruciş
va sau ceva primejdios // έχει το ~ σ'αυτή τη χίλια num. ord. o mie d ~ χρόνια o mie de ani
δουλειά este amestecat în această afacere // χιλιάδα, η num. ord. mie de unităţi; o mie d δύο
δεν είναι στο ~ μου nu depinde de mine // τον -ες δένδρα două mii de copaci
έχω στο - μου îl am la mână // κάτω τα -α! jos χιλ-ιάζω, -ιασα v.t, d va τα -εις! să trăieşti o
mâinile! adică: nu pune mâna! // με το ~ του mie de ani!
cu mâna lui, cu propria lui mână // αν πέσει χιλιάρικο, το subst. miar, bancnotă de o mie de
στα -α μου! (ameninţare) vine el la mâna mea! drahme
// πιάνω απ'το ~ a apuca/a lua de mână pe χιλιαρχία, η subst. ist. milit. detaşament, for-
cineva // θα κάνω ότι περνάει απ'το ~ μου maţie militară alcătuită din o mie de oameni
voi face tot posibilul/tot ce pot // πέρασαν χιλίαρχος, o subst. ist. milit. ofiţer care comandă
πολλά λεφτά απ'τα -α του i-au trecut mulţi o unitate militară (un detaşament) de o mie de
bani prin mână // το'να ~ νίβει τ'άλλο καί τα oameni
δυό το πρόσωπο ο mână spală pe alta şi χιλιασμός, o subst. adventism
amândouă obrazul // ένα ~ στάχυα o mână/un χιλιαστής, o subst. adventist
mănunchi de spice // κι'αυτός κακό ~ κι' χιλιετηρίδα, η subst, 1. cea de a mia aniversare;
εκείνος κακό δεμάτι s-au găsit sacul cu petecul aniversare de o mie de ani 2, o mie de ani
χεριά, η subst, un pumn de...; o mână de,., // χιλιετ-ής, -ής, -ές adj. milenar(-ă)
μια -α κεράσια un pumn de cireşe χιλιετία, η subst. mileniu
χερόβολο, το subst. mănunchi/un braţ de... χίλιο - element de compunere cu sensul „ o mie"
χιλιόγραμμο, το subst. kilogram
χεροδύναμος adj. vezi χειροδύναμος
χιλ-ιοι, -ιες, -ια num. o mie d -ιες φορές de mii
χερουβείμ, τα subst. invar. pl. heruvimi
de ori d -ιοι δυό o mare mulţime, foarte mulţi
χερουβικό, το subst. imn religios
d είπαμε -ια δυό πράγματα am discutat de-
χερούλι, το subst. mâner, toartă
spre o mulţime de lucruri
χερσαί-ος, -α, -o adj. care se referă la pământ;
χιλιομετρικ-ός, -ή, -ό adj. kilometric(-ă)
care trăieşte pe pământ; pământesc(-ească), χιλιόμετρο, το subst. kilometru
terestru(-ă) // τα -α ζώα animalele terestre χιλιοστ-ό, το subst. 1, miime, fiecarte din cele o
χερσόνησος, η subst. peninsulă mie de părţi egale în care a fost împărţit un
χέρσ-ος, -α, -o adj. (d. pământ) neroditor(-oare), întreg d ενα ~ o miime 2. milimetru d είχε πά-
sterp(-earpă), înţelenit(-ă) d -a γη pământ în- χος δέκα -ών avea ο grosime de zece mili-
ţelenit d -ος κάμπος câmpie necultivată metri
χέσιμο, το subst. defecare, (pop.) căcare χιλιοστόγραμμο, το subst. miligram
χέστ-ης, o, -ρα, η subst. fricos(-oasă), laş(-ă) χιλιοστόμετρο, το subst. milimetru
χηλή, η subst. copită χιλιοστ-ός, -ή, -ό num. ord. al o miilea, a o mia
χημεία, η subst. chimie χιλιόχρον-ος, -η, -o adj. care are o mie de ani d
χημείο, το subst. laborator de chimie (urare) ~! / ~ να είσαι! să trăieşti întru mulţi
χημειοθεραπεία, η subst. chimioterapie ani!
χημικ-ός, -ή, -ό adj. chimic(-ă) d -ός πόλεμος χίμαιρα, η subst. şi fig. himeră
χιμαιρικ-ός, -ή, -ό adj. himeric(-ă), imaginar(-ă),
război chimic d -ές ουσίες substanţe chimice
utopic(-ă), ireal(-ă)
χημικ-ός, -o, -η subst. chimist(-ă) χιμπαντζής, o subst. zool. cimpanzeu
χήνα, η subst. zool. gâscă χιμ-ώ şi χιμ-άω, -ηξα v.i. a se repezi, a se arun-
χήρα, η subst. vezi χήρος ca asupra cuiva; a ataca d -ηξε πάνω του s-a
χηρεία, η subst. văduvie aruncat asupra lui
χινόπωρο - χοιρινό 609
χοιριν-ός, -ή, -ό adj. de porc; porcin(-ă) d -ή χοντρικ-ός, -ή, -ό adj. 1. (d. comerţ, vânzări
μπριζόλα cotlet de porc d -ό κρέας carne de etc.) // -ό εμπόριο comerţ en gros 2. redat(-ă)
porc în linii mari, în mare (nu în amănunt)
χοιροβοσκός. o subst. porcar χοντροκέφαλ-ος, -η, -o adj. l.fig. mărginit(-ă),
χοιρομέρι, το subst. şuncă, jambon prost(-oastă) 2. fig. îndărătinic(-ă), căpos(-oa-
χοίρος, o subst. zool. porc să), îneăpăţânat(-ă)
χοιροστάσιο, το subst. cocină, coteţ de porci χοντροκομμέν-ος, -n, -opart. ca adj. 1. tăiat(-ă)
χοιροτροφείο, το subst. crescătorie de porci în bucăţi mari, sau care a fost măcinat(-ă) în
χοιροτρόφος, o subst. crescător de porci grăunţe mari; măcinat(-ă) grosolan // -o αλάτι
χόκεϊ, το subst. invar, sport hochei sare cu grăunţe mari/grunjoasă 2. (d. obiecte)
χολ, το subst. hol, vestibul prelucrat(-ă) fără artă; prost făcut(-ă), luerat(-ă)
χολέρα, η subst. med. holeră fără fineţe 3. (d. oameni) grosolan(-ă), necio-
plit(-ă), mojic(-ă), bădăran(-ă)
χολερικ-ός, -ή, -ό adj. holeric(-ă), care suferă de
χοντροκοπιά, η subst. 1. (d. obiecte) prelucrare
holeră
sau confecţionare lipsită de fineţe, superfici-
χολή, η subst. 1. fiere d μβ πότισε ~ m-a necăjit/ ală; lucru grosolan, nefinisat 2. (d. oameni)
m-a amărât/m-a supărat foarte tare 2. anat. ve- grosolănie, mojicie, bădărănie
zica biliară, (pop.) fiere // έσπασε η -ή μου mi χοντρομπαλ-άς, -ού, -άδικο adj. foarte gras(-ă),
s-a spart/mi-a crăpat fierea adică: mi-a fost grăsan(-ă), obez(-ă)
foarte frică 3 . fig. mare amărăciune, necaz; ură, χοντρόπετσ-ος, -η, -o adj. nesimţit(-ă)
răutate, venin χοντρ-ός, -ή, -ό adj. 1. gras(-ă), corpolent(-ă),
χοληδόχος κύστη, η (sau χολή, η) subst. vezicu- rotofei(-ie), gros(-oasă), voluminos(-oasă) // -ή
la biliară γυναίκα femeie grasă/corpolentă// -ός τοίχος
χοληστερίνη, η subst. colesterol perete gros 2. exagerat(-ă) // -ά έξοδα cheltu-
χολ-ιάζω, -ιασα, χολιασμένος ν.ί. a se înfuria ieli exagerate 3. greu(-ea), grav(-ă) // -ό κρυο-
χολοκυστίτιδα, η subst. med. colecistită λόγημα răceală gravă 4. (ref. la voce, sunet)
χολολιθίαση, η subst. med. litiază biliară gros(-oasă), răguşit(-ă) // -ή φωνή voce groasă
χολοσκάω, χολόσκασα v.i. a se necăji, a se 5. grosolan(-ă) // -ό λάθος greşeală grosolană
amârî, a se întrista; a se simţi foarte contrariat, χορδή, η subst. 1. intestin, maţ, coardă, strună 2.
vexat; a-şi face sânge rău // φωνητικές χορδές anat. corzi vocale // του
έθιξε την ευαίσθητη -ή i-a atins coarda sensi-
χολ-ώνω, -ωσα, χολωμένος ν. a înfuria, a supă-
bilă
ra, a irita, a enerva pe cineva
χορδιστής, o subst. muz. acordor
χόμπι, το subst. invar, hobby
χορεία, η subst. 1. corporaţie, colectiv, colectivi-
χονδρικ-ός, -ή, -ό adj. vezi χοντρικός
tate; clică // η ~ των λογίων oameni de litere
χονδροεδ-ής, -ής, -ές adj. 1. grosolan(-ă) 2. (d. 2. med. boală de nervi caracterizată prin miş-
obiecte) lucrat(-ă) grosolan, necizelat(-ă) // -ες cări involuntare şi spasmodice ale membrelor
ψέμα minciună grosolană şi ale feţei
χόνδρος, o subst. cartilagiu, cartilaj χορ-ευτής, o, -εύτρια, η subst. dansator(-oare)
χοντράδα, η subst. grosolănie, mojicie, mito- χορευτικ-ός, -ή, -ό adj. de dans, dansant(-ă) // -ό
cănie, bădărănie πάρτι serată dansantă // -ές κινήσεις mişcări
χοντράδι, το subst. nodul mic şi tare pe o su- de dans
prafaţă moale χορ-εύω, -εψα (χορεύομαι) I. v.i. a dansa // ~
χοντρ-αίνω, -υνα I. v.t. a îngroşa // τα χόντραι- ένα βάλς a dansa un vals // ~ κάποιον στο
ναν au ajuns să-şi spună vorbe grele II. v.i. a se ταψί a mânca în foi de viţă (pe cineva) sau: a
îngroşa; a se îngrăşa // -υνες απο το πολύ φαΐ manevra pe cineva după plac // το Ησαΐα χό-
te-ai îngrăşat de prea multă mâncare // -υνε η ρευε Isaia dănţuieşte II. v.t. a lua pe cineva la
φωνή του i s-a îngroşart vocea dans III. v.r. χορεύομαι (d. o bucată muzicală)
χοντράνθρωπος, o subst. om grosolan, bădăran, a se putea dansa, a fi dansant(-ă)
mojic, necioplit, ţopârlan χορήγηση, η subst. 1. alocare, distribuire, distri-
χόντρε-μα, -ματος, το subst. îngroşare buţie, alocaţie // ~ χρηματικού ποσού alocarea
χοντρεμπόριο, το subst. comerţ en gros sau unei sume de bani // ~ όπλων distribuirea de
angro arme // ~ τροφίμων ditribuire de alimente 2.
χοντρέμπορος, o subst. angrosist eliberare a unei autorizaţii, a unui permis etc. //
χορηγία - χρειάζομαι 611
pasivă a fi util, a folosi // αν χρειαστεί dacă va χρηματικ-ός, -ή, -ό adj. bănesc(-ească), pecuni-
trebui; dacă va fi nevoie// αν δεν ~ άλλο, a r ă ) // -ή ποινή pedeapsă bănească; amendă
μπορώ να φύγω dacă nu mai sunt util, pot să χρηματισμός, o subst. mituire, primire de mită
plec // τα χρειάστηκα mi-a fost foarte frică; χρηματιστηριακ-ός, -ή, -ό adj. bursier(-ă), de
m-am speriat foarte tare bursă // -ές συναλλαγές schimburi bursiere
χρειαζούμενα, τα subst. cele necesare χρηματιστήριο, το subst. fin. bursă // ~ εμπο-
χρεμετ-ίζω, -ησα v.i. (d. cal) a necheza ρευμάτων bursă de mărfuri
χρεμέτισ-μα, -ματος, το subst. (la cal) nechezat χρηματιστής, o subst. agent de schimb, agent de
χρεόγραφο, το subst. (fin. şi jur.) obligaţie, obli- bursă; om definanţe;financiar
gaţiune; titlu de valoare χρηματοδότ-ης, -o, -η subst. finanţator(-oare)
χρεοκοπία, η subst. faliment, bancrută χρηματοδότηση, η subst. finanţare
χρεοκοπ-ώ, -ησα, χρεοκοπημένος v.i. 1. a fi în χρηματοδοτ-ώ, -ησα, χρηματοδοτημένος v.t. a
stare de faliment, a fi insolvabil 2 .fig. a fi / a se finanţa
afla într-o situaţie dezastruoasă; a suferi un χρηματοκιβώτιο, το subst. casă de bani
eşec total χρηματομεσίτης, o subst. 1. curtier, misit care
χρεολύσιο, το subst. fin. anuitate, rată, sumă de procură capitaluri 2. agent de schimb; misit de
bani care se plăteşte periodic pentru achitarea bursă
unei datorii şi a dobânzilor acesteia χρήση, η subst. 1. folosire, folosinţă; întrebuin-
χρέ-ος, -ους, το subst. 1. datorie // πληρώνω το ţare; uz; utilizare // η καλή ~ του πλούτου
~ μου a-şi achita datoria 2. obligaţie morală buna folosire a bogăţiei // καθημερινής -ς de
sau legală; îndatorire // κάνω το ~ μου a-şi folosinţă zilnică; de uz zilnic // προσωπικής -ς
face datoria // έχεις το ~ να τον βοηθήσεις ai de uz personal // οδηγίες -ς mod de între-
obligaţia / îndatorirea să-1 ajuţi 3. pl. χρέη, τα buinţare 2. (econ. fin.) exerciţiu financiar;
funcţie, îndatoriri / sarcini de serviciu; sarcini exerciţiu bugetar; în economie, perioadă de
// εκτελώ ~ νομάρχου a îndeplini funcţia de aplicare a bugetului sau a serviciilor de impu-
prefect // αναλαμβάνω τα ~ μου a-şi prelua nere (a impozitelor) // η ~ του έτους 1994
îndatoririle / sarcinile de serviciu exerciţiul financiar (bugetar) al anului 1994
χρε-ώνω, -ωσα, -ώθηκα, χρεωμένος v.t. 1. a de- χρησικτησία, η subst. jur. mod de dobândire a
bita // σας -ωσα με το ποσό αυτό v-am debitat dreptului asupra unui bun mobil sau imobil da-
cu această sumă 2. a impune un anumit preţ torită continuei folosinţe şi posesiuni
unui bun de vânzare sau unui serviciu oferit χρησιμ-εύω, -εψα v.i. 1. a fi de folos, a fi util; a
χρέωση, η subst. fin. debit, datorie ajuta cuiva, a servi // o φίλος σου μπορεί να
χρεώστης, o subst. datornic, debitor μας -εύει prietenul tău ne poate fi util // αυτό
χρεωστικ-ός, -ή, -ό adj. 1. datomic(-ă), debitor δεν -εύει σε τίποτε aceasta nu foloseşte la ni-
(-oare) 2. (d. sume de bani) care se găseşte la mic
debitul unui cont; datorat(-ă) χρησιμοθηρία, η subst. utilitarism
χρή-μα, -ματος, το subst. monedă de metal sau χρησιμοποίηση, η subst. folosire, întrebuinţare;
de hârtie recunoscută ca mijloc de plată; mone- utilizare
dă, bani, ban // το ξένο ~ banul altuia // το χρησιμοποι-ώ, -ησα, -ήθηκα, χρησιμοποιημέ-
δημόσιο ~ banul public // έχει πολλά -ματα νος ν. 1. // ~ το μαχαίρι folosesc cuţitul 2. a se
are mulţi bani; este foarte bogat // κάνω -ματα folosi, a se servi // ~ το λεξικό a se folosi / a se
a se îmbogăţi; a face avere // έπεσε πολύ ~ s-au servi de dicţionar 3. a face uz, a se sluji de ceva
cheltuit mulţi bani // o χρόνος είναι ~ timpul pentru atingerea unui scop // -ει όλη του την
e bani επιροή για να πετύχει face uz de întreaga lui
χρηματογορά, η subst. fin. 1. piaţă financiară 2. influenţă ca să reuşească
totalitatea schimburilor bursiere 3. bursă χρήσιμ-ος, -η, -o adj. folositor(-oare)
χρηματαποστολή, η subst. 1. transfer de bani 2. χρησιμότητα, η subst. Utilitate, folos
echipa specială de pază a transportului de bani χρησμοδοτ-ώ, -ησα v.t. a prezice, a profeţi
χρηματ-ίζομαι, -ίστηκα ν. diat. pasivă a fi mitu- χρησμός, o subst. ist. oracol
it; a primi mită χρησμοδότης, o subst. ist. prezicător
χρηματ-ίζω, -ισα v.i. a exercita/a avea o funcţie, χρήστης, o subst. utilizator
o demnitate, un rang // -σε υπουργός a fost mi- χρηστικ-ός, -ή, -o adj. 1. folosibil(-ă), utiliza-
nistru; a avut rangul de ministru b i l ă ) 2. util(-ă)
χρηστοηθεία - χρυσαφένιος 613
χρωστώ şi χρωστάω v.t. (şiflg.) a datora, a fi da- tească/morală; nenorocire d ~ της μοίρας lo-
tor cuiva // του -ά πολλά χρήματα îi datorea- vitură a destinului
ză mulţi bani // του ~ ευγνωμοσύνη îi datorez χτυπητήρι, το subst. tel
recunoştinţă // τι σου χρώσταε αυτός; ce ţi-a χτυπητ-ός, -ή, -ό adj. 1. bătut(-ă) d -ό αυγό ou
făcut? bănit l.fig. bătător(-oare) la ochi; ţipător(-oa-
χταπόδι, το subst. zool. caracatiţă re) d -ό ντύσιμο îmbrăcăminte bătătoare la
χτένα, η subst. pieptene ochi d -ό χρώμα culoare ţipătoare
χτένι, το subst. 1. pieptene 2. accesoriu al războ- χτυποκάρδι, το subst. 1. bătaie a inimii l.fig.
iului de ţesut 3. unealtă pentru adunatul măs- emoţii
linelor 4. zool. scoică-pieptene, specie de stri- χτύπος, o subst. 1. zgomot, ciocănitură 2. bătaie
die comestibilă a ceasornicului /'/ o ~ του ρολογιού bătaia/tic-
χτεν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, χτενισμένος v.t. l . a tac-ul ceasornicului 3. bătaie a inimii d o ~ της
pieptăna, a coafa l.flg. milit. a cerceta cu aten-
καρδιάς bătaia inimii
ţie o zonă
χτυπ-ώ şi χτυπ-άω, -ησα, -ήθηκα, χτυπημένος
χτένισ-μα, -ματος, το subst. 1. pieptănare, piep-
1. ν. t. 1. a bate / a lovi /' a plesni pe cineva d τον
tănat; aranjare; coafare 2. pieptănătură; coa-
fură; frizură -ησε στο πρόσωπο 1-a plesnit peste faţă d τον
χτες adv. ieri // -το πρωί ieri dimineaţă // χθες -ησε στο κεφάλι 1-a lovit în cap d τον -ησε
προχθές acum câteva zile άσχημα 1-a bătuit măr 2. a lovi, a ciocni; a
χτεσιν-ός, -ή, -ό şi χθεσιν-ός, -ή, -ό adj. avut de bate; a face zgomot d ~ δυο πιάτα a ciocni
ieri; din ziua de ieri; din ziua precedentă două farfurii d ~ με το τσεκούρι a lovi cu
χτή-μα, -ματος, το subst. vezi κτήμα toporul d ~ αυγά a bate ouă d -ώ το τύμπανο
χτήνος, το subst. vezi κτήνος a bate toba H ~ τα χαλιά a bate covoarele 3. a
χτ-ίζω, έχτισα, χτίστηκα, χτισμένος v.t. l . a bate, a ciocăni la uşă/la geam d -ανε στην
clădi, a construi, a înălţa, a ridica o construcţie πόρτα bate cineva la uşă 4. a lovi, a răni d το
2. a zidi, a închide / a astupa cu zidărie 3. a βόλι τον -ησε στον ώμο glonţul 1-a lovit la
întemeia, a fonda un oraş / o aşezare etc. 4 .fig. umăr 5. a reproşa d -άει τους υπουργούς îi
a crea, a zidi d o θεός έχτισε τον κόσμο atacă (verbal) pe miniştri // μου το -ησε κατά
Dumnezeu a creat lumea πρόσωπο mi-a reproşat-o făţiş / pe faţă 6. milit.
χτικ-ιάζω, -ιασα, χτικιασμένος I. v.i. 1. a se a ataca / a efectua un atac prin surprindere /
îmbolnăvi de oftică/de tuberculoză/de ftizie 2. brusc d -ησαν τον εχθρό au atacat inamicul
fig. a se chinui, a se amărî foarte tare; a-şi în- prin surprindere d ~ τα πόδια a bate din pi-
venina viaţa II. v.t. a chinui cioare; a tropăi d ~ τα χέρια a bate din palme,
χτικιάρ-ης, -α, -ικο adj. (injurios) ofticos(-oasă) a aplauda d τα -ησε κάτω le-a lăsat baltă // ~
χτικιό, το subst. 1. med. oftică l.fig. chin; necaz το κεφάλι μου a regreta amarnic d μου -άει
χτίσι-μο, -ματος, το subst. 1. construire, con- στα νεύρα mă calcă pe nervi d τον -ησε η αρ-
strucţie; zidire d το ~ ενός σπιτιού construcţia ρώστια s-a îmbolnăvit // το κρασί τον -ησε
unei case 2. zidire, astupare, închidere cu zidă- στο κεφάλι s-a îmbătat H αυτο -ά άσχημα
rie a unei uşi, a unei ferestre etc. 3. întemeiere, sună urât // -ά το χρόνο măsoară timpul (cea-
fondare a unei aşezări (oraş, sat etc.) d το ~ sornic, pendulă) // πάρε τον ένα, -α τον άλλο
μιας πόλης întemeierea/fondarea unui oraş 4. unul nu-i mai breaz ca celălalt II. v. /'. l . a bate;
fig. facere, zidire a suna d -ούν οι καμπάνες bat clopotele d -ά
χτίστης, o subst. zidar το κουδούνι της εξώπορτας sună soneria de la
χτιστ-ός, -ή, -ό adj. clădit(-ă), construit(-ă), exe- intrare // -ά η καρδιά του îi bate inima 2. a se
cutară) din zidărie; zidit(-ă) lovi, a se ciocni, a se izbi de ceva; a se răni; a-şi
χτύπη-μα, -ματος, το subst. 1. lovitură, izbitură, face rău d -ησε πάνω σε (μιά) καρέκλα s-a
ciocnire d ~ δυό ποτηριών ciocnire a două lovit de un scaun d -ησα το πόδι μου m-am
pahare d ~ με το σφυρί lovitură de ciocan d lovit la picior 3. a bate la ochi; a atrage atenţia
θανατηφόρο ~ lovitură mortală 2. rană, vână- cuiva, a fi ţipător d αυτό το ντύσιμο -ά στο
taie 3. zgomot (în uşă, în geam etc.) d ακού- μάτι această îmbrăcăminte e ţipătoare d μου
γονται -ματα στην πόρτα se aud ciocânituri -ησε στο μάτι mi-a atras atenţia III. -ιέμαι v.r.
în uşă 4. apăsare pe butonul soneriei (pe un bu- (şi cu sensul) 1. a protesta energic; a se revolta
ton, în general) d ~ του κουδουνιού sunat; 2. a se lăsa pradă durerii, suferinţei
sunet produs de sonerie 5. flg. lovitură sufle-
χυδαιολογία, η subst. vorbă murdară
616 χυδαίος - χώρα
χυδαί-ος, -α, -ο adj. 1. (d. limbaj etc.) necuviin- χύτρα, η subst. cratiţă mare, oală; marmită d ~
cios(-oasă), de prost gust, trivial(-ă), obscen(-ă) ταχύτητος oală de fiert sub presiune
d -o αστείο glumă porcoasă d -ες εκφράσεις χωλαίνω I. v.t. a face (să devină) şchiop, a face
expresii necuviincioase 2. (d. o persoană) groso- să şchioapete II. v.i. a fi şchiop; (şifig.) a şchio-
lănia), bădăran(-că), neruşinat(-ă) păta
χυδαιότητα, η subst. obscenitate, bădărănie, ne- χωλ-ός, -ή, -ό adj. şchiop(-oapă)
ruşinare, necuviinţă d λέει -ες spune obsceni- χώ-μα, -ματος, το subst. 1. pământ d τον έφαγε
tăţi d τον χαρακτηρίζει η -α îl caracterizează το μαύρο ~ a murit 2. praf; pulbere d κυλιέται
grosolănia στο -α se tăvăleşte în praf
χυλόπιτα, η subst. culin. tăieţei d τρώω ~ a nu χωματερή, η subst. groapă de gunoi
avea trecere la cineva χωμάτιν-ος, -η, -o adj. de pământ
χυλός, o subst. 1. culin. terci;fierturăde făină 2. χωματόδρομος, o subst. drum de ţară; şosea ne-
anat. chil; lichid aflat în intestinul subţire asfaltată
χυλ-ώνω, -ωσα, χυλωμένος I. v.t. a face terci II. χωματουργικ-ός, -ή, -ό adj. de săpat şi trans-
v.i. a se face păstos / ca o pastă portat pământul
χύμα adv. 1. în vrac 2. amestecat; la grămadă d χώνε-μα, -ματος, το subst. 1. topirea metalelor
τα λέω ~ a spune ce-i vine la gură 2. digerare a alimentelor 3. descompunere / fer-
χυμός, o subst. 1. suc d ~ φρούτων suc de fructe mentaţie a bălegarului (şi a altor îngrăşăminte
d γαστρικός ~ suc gastric 2. sevă d o -ός των naturale) 4. consumare; transformare în cenuşă
δένδρων seva arborilor (a cărbunilor, lemnelor etc.) 5. fig. faptul de a
χυμώδ-ης, -ης, -ες adj. (d. fructe) zemos(-oasă), pricepe/de a înţelege; înţelegere
suculent(-ă), (d. plante) care este plin(-ă) de χωνευτήρι, το subst. creuzet
sevă χωνευτικ-ός, -ή, -ό adj. digestiv(-ă)
χων-εύω, -εψα, χωνε(υ)μένος I .v.t. l.a topi me-
χύνω, έχυσα, χύθηκα, χυμένος v.t. 1. (d. lichide) tale 2. a digera, a mistui alimente 3. a pricepe,
a vărsa, a turna d ~ νερό a vărsa apă d ~ γάλα a înţelege; a-şi da seama ce se petrece 4 .fig. (în
στο ποτήρι a turna lapte în pahar d ~ δάκρυα context negativ) a nu simpatiza, a nu putea
a vărsa lacrimi d ~ λάδι στη φωτιά a pune suferi pe cineva; a nu putea înghiţi pe cineva d
paie pe foc 2. (d. cristale, praf etc.) a împrăştia, δεν τον -εύω! nu-1 pot suferi II. v.i. 1. a se des-
a răspândi d ε χυσε το αλάτι a împrăştiat sarea compune, a fermenta d χωνεμένη κοπριά bă-
3. a ejacula, a elimina sperma (bărbat) 4. (d. legar fermentat 2. a arde, a se face cenuşă
metale) a turna după topire (în forme) II. χύνο- χώνεψη, η subst. digestie; digerare; mistuire
μαι v.r. 1. (d. râuri etc.) a se vărsa d o Δούνα- χωνί, το subst. pâlnie
βης χύνεται στην Μαύρη θάλασσα Dunărea
χώνω, έχωσα, χωμένος v.t. l . a băga; a vârî; a
se varsă în Marea Neagră 2. fig. a se repezi, a
înfige; a împlânta ceva d ~ ίνα πάσαλο στη
se arunca asupra cuiva d χύθηκε πάνω του s-a
γη a înfige un par în pământ d έχωσε το μα-
repezit la el / s-a aruncat asupra lui // χύθηκαν
χαίρι στο στήθος του αντιπάλου του a
εναντίον του εχθρού s-au aruncat asupra ina-
băgat/a împlântat cuţitul în pieptul rivalului
micului
său d του εχωσε τα δάκτυλα στα μάτια i-a
χύσι-μο, -ματος, το subst. 1. (d. lichide) vărsare, vârât degetele în ochi 2. a acoperi ceva cu
turnare, vărsat, turnat d το ~ του κρασιού στα pământ; a îngropa d τον έ -σαν στο χώμα l-au
ποτήρια θέλει προσοχή turnarea / turnatul vi- îngropat 3 .fig. a vârî, a strecura, a introduce, a
nului în pahare cere atenţie 2. (d. substanţe sub pune d ~ το γράμμα στην τσέπη a introduce /
formă de cristale / praf) împrăştiere / împrăşti- a pune scrisoarea în buzunar d τον έχωσαν
atul); răspândire / răspândit(-ul) 3. (bărbat) μέσα l-au băgat la închisoare d χώνεται σε
ejaculare, ejaculaţie, eliminare de spermă 4. (d. όλα îşi vâră nasul în toate // χώθηκε στα χρέη
metale) turnare/turnat în forme μέχρι το λαιμό s-a vârât în datorii până în gât
χυτήριο, το subst. metalurg. turnătorie; topitorie χώρ-α, η subst. 1. ţară; stat d οι -ες της Ευρώπης
(de metale) statele/ţările Europei d ωραία ~ ţară frumoasă
χυτ-ός, -ή, -ό adj. 1, (fi. metale) turnat(-ă) (după 2. geogr. regiune, ţinut, teritoriu, zonă // oi
topire) 2. fig. (d. obiecte de îmbrăcăminte) ca πολικές -ες ţinuturile polare d οι εύκρατες
turnat(-ă) d αυτό το φόρεμα είναι -ό επάνω -ες zonele/regiunile temperate 3. anat. zonă,
σου rochia asta îţi vine ca turnată regiune d στην ομφαλική ~ în regiunea ombi-
χυτοσίδηρος, o subst. fontă licală 4. oraş mare 5. oraş; capitală a unei
χωρατατζής - χωστός 617
insule // έλαβε ~ a avut loc/s-a întâmplat/s-a χωρικ-ός, o, -ή, η subst. sătean(-că), ţăran(-că)
petrecut χωρίο, το subst. pasaj, fragment dintr-un text
χωρατατζ-ής, -o; -ou, η subst. glumeţ(-eaţă), scris
mucalit(-ă) χωριό, το subst. 1. sat, aşezare rurală 2. locuitorii
χωρατ-εύω, -εψα v.i. 1. a glumi; a face glume; a unui sat; sătenii, ţăranii d κάνω ~ με κάποιον
spune glume 2. a vorbi în glumă; a şugui; a a se înţelege bine, a trăi armonios cu cineva d
vorbi fără intenţii serioase // η θάλασσα δεν έγιναν από δύο -ά s-au certat
-εύει cu marea nu-i de glumit .. χωρίς adv. fără d ~ φόβο fără frică d ~ αμφι-
χωρατ-ό, το subst. glumă; banc; calambur // βολία fără îndoială; desigur d έλα ~ να σε
άνοστο ~ glumă proastă // χωρίς -ά fară δουν vino fără să fii văzut d ~ άλλο negreşit;
glume, serios // μη το παίρνετε στα -ά nu luaţi neapărat; fără îndoială d δεν κάνω .. a nu se
lucrurile în glumă putea lipsi de...
χωράφι, το subst. ogor χώρισ-μα, -ματος, το subst. perete / zid / gard
χωρ-άω şi χωρ-ώ, -εσα v.i. a încăpea // αυτό το despărţitor
βαρέλι -εί εκατό κιλά κρασί în acest butoi χωρισμός, o subst. 1. despărţire 2. împărţire; se-
încap o sută de litri de vin // αυτή η πλατεία parare; segmentare 3. divorţ; separare/despăr-
-εί χίλιους ανθρώπους în această piaţă încap ţire (prin divorţ)
o mie de oameni // δεν το -εί o νους μου nu-mi χωριστικ-ός, -ή, -ό adj. separatist(-ă), segrega-
vine să cred/nu-mi pot închipui aşa ceva // δεν ţionist(-ă)
τον -εί o τόπος nu poate sta locului χωριστ-ός, -ή, -ό adj. 1. separat(-ă), despărţit(-ă)
χωρητικότητα, η subst. capacitatea (a unor obiec- 2. divorţat(-ă); despărţit(-ă) prin divorţ 3. de-
te: vase, butoaie etc.); tonaj // είναι ένα βα- osebit(-ă); diferit(-ă)
ρέλι μεγάλης -ς este un butoi de mare capaci- χωρίστρα, η subst. (la o pieptănătură) cărare
tate // πλοίο μεγάλης -ς navă de mare tonaj // χωρομέτρηση, η subst. tehn. arpentaj
η καταμέτρηση -ς του πλοίου măsurarea to- χωρομέτρης, o subst. tehn. arpentor
najului unei nave χώρος, o subst. 1. spaţiu care cuprinde corpurile
χώρια adv. 1. separat; aparte; în mod izolat; de- cereşti; văzduh 2. atmosferă înconjurătoare d
osebit 2. fără a mai vorbi de; în afară dacă εναέριος ~ spaţiu aerian 3. loc, suprafaţă, în-
χωριαν-ός, o, ή, η subst. consătean(-eancă) tindere d δεν υπάρχει ~ nu există loc d δεν-
χωριάτ-ης, o, -ισσα, η subst. 1. sătean(-eancă), δροφυτεμένος ~ suprafaţă plantată cu copaci d
ţăran(-ancă) 2. fig. bădăran(-ancă); ţopârlan κάνω ~ a face loc d χρήσιμοι -οι του σπιτιού
(-ancă) dependinţe (într-o casă) 4. interval (spaţiu) d ~
χωριατιά, η subst. grosolănie, necuviinţă; mâr- ανάμεσα σε δύο σπίτια spaţiu/interval între
lănie; mojicie; bădărănie două case
χωριάτικ-ος, -η, -o I. adj. sătesc(-ască), de sat; χωροφύλακας, o subst. jandarm
de la sat; de la ţară; care se produce sau se pre- χωροφυλακή, η subst. jandarmerie; poliţie mili-
pară în sat / la ţară // -o ψωμί pâine de la ţară d tară
-a έθιμα tradiţii săteşti / ţărăneşti II. adv. (-a) χωρόχρονος, o şi χωροχρόνος, o subst. filoz.
ţărăneşte, ca la ţară relaţia spaţiu-timp
χωριατόπουλο, το subst. tânăr sătean / ţăran tâ- χωρώ v.i. vezi χωράω
năr de la sat / de la ţară χώσι-μο, -ματος, το subst. 1. băgare; înfigere;
χωριατοπούλα, η subst. tânără săteancă/ţărancă; vârâre; împlântare (în pământ etc.) // το ~ του
fată de la ţară στύλου στη γη înfîgerea stâlpului în pământ d
χωρ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, χωρισμένος l. v.t. l . a το -o του μαχαιριού στο στήθος κάποιου
separa d o θάνατος τους -ισε i-a despărţit înfigerea/băgarea cuţitului în pieptul cuiva 2.
moartea 2. a împărţi, a separa un întreg în părţi îngropare 3. pătrundere, strecurare (într-un loc
/ în bucăţi d -ίζω το μήλο σε δυό μέρη a etc.) d το ~ του χεριού στη τσέπη strecurarea
împărţi mărul în două bucăţi II. v.i. 1. a se des- mâinii în buzunar d το ~ του λαγού στην τρύ-
părţi de cineva; a părăsi pe cineva d χωρίσαμε πα pătrunderea iepurelui în vizuină
ne-am despărţit 2. a divorţa // -ισα τη γυναίκα χωστ-ός, -ή, -ό adj. înfipt(-ă), împlântat(-ă), bă-
μου am divorţat de soţia mea gat(-ă); vârât(-ă)
Φφ
Ψ, ψ (ψι); (psi) 1. a douăzeci şi treia literă a alfa- ψαραγορά, η subst. piaţă de peşte
betului grecesc, consoană 2. num. card. şi ord. ψαράδικο, το subst. pescărie
Ψ', ψ' (cu apex în dreapta sus) 700 sau al şapte ψαράδικ-ος, -η, -o adj. de pescuit; pescăresc
sutelea; ,Ψ, ,ψ (cu apex în stânga jos) 700.000 (-ească); de pescar // -o πλοίο navă de pescuit
sau al şapte sute miilea d -α παντελόνια pantaloni pescăreşti
ψάθα, η subst. 1. bot. papură 2. împletitură din ψαρ-άς, (pl. -άδες), o subst. 1. pescar, pescuitor
papură / paie etc. (rogojină) d στην ~ la blană / 2. vânzător de peşte
fără bani 3. obiect din împletitură de papură 4. ψάρε-μα, -ματος, το subst. pescuit, pescărit
paiul cerealelor; pai (paie) ψαρ-εύω, -εψα, -εύτηκα ν.ί. l . a prinde peşte, a
ψαθάκι, το subst. canotieră pescui d ~ σε θολά νερά a pescui în ape tul-
ψάθιν-ος, -η, -o adj. facut(-ă) / împletit(-â) din buri; (fig. ironic.) d που τον -εψες; unde ai gă-
papură, paie etc.; de pai(e) sit un asemenea individ? l.fig. a trage de limbă
ψαλίδα, η subst. 1. foarfece de grădină 2. stare d προσπάθησε να τον -εύει a încercat să-i afle
patologică a firelor de păr de pe cap, care au secretele
capetele bifurcate / despicate 3. (entom.) ure- ψαρ-ής, (pl. -ήδες), o subst. (d. cai) cal dereş, de
chelniţă culoare cenuşie-roşcată, înspicat cu alb şi ne-
ψαλίδι, το subst. 1. foarfece / foarfecă l.flg. H ~ gru
πάει η γλώσσα του pălăvrăgeşte încontinuu ψάρι, το subst. peşte d του1 ψησε το ~ στα
ψαλιδιά, η subst. 1. forfecătură / forfecare, tă- χείλη 1-a chinuit mult; 1-a necăjit foarte tare d
ietură de foarfecă 2. mar. un fel de nod mari- σαν το ~ στο νερό ca peştele în apă d σω-
năresc παίνει σαν το ~ tace mâlc d τα μεγάλα -α
ψαλιδ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ψαλιδισμένος ν.ί. 1. τρώνε τα μικρά cei puternici predomină
a forfeca, a tăia cu foarfeca (pânză, hârtie etc.) ψαριά, η subst. peştii prinşi la un singur pescuit
l.flg. a reduce, a restrânge, a face tăieturi
ψαρικά, τα subst. (în general) peşti
ψαλιδώ-νω, -σα, -θηκα, -μένος v.t. (pop.) a
ψαρίλα, η subst. miros de peşte
bolti
ψαρόβαρκα, η subst. barcă de pescuit
ψαλιδωτ-ός, -ή, -ό adj. de forma unei foarfece
ψαροκόκκαλο, το subst. 1. schelet de peşte / os
deschise
de peşte 2. fig. cusătură / ţesătură în formă de
ψάλλω, έψαλα, ψάλ(0)ηκα v.t. şi /. l . a cânta
brăduleţ
psalmi şi alte cântări bisericeşti; a cânta în
ψαροκόλλα, η subst. clei de peşte
strană; a intona l.fig. a certa, a muştrului d θα
του τα -ω am să-1 cert cu asprime ψαρόλαδο, το subst. ulei de peşte
ψαλμός, o subst. 1. psalm, imn de slavă l.fig. d ψαρομάλλ-ης, -α, -ικο adj. cărunt(-ă), grizonat,
κοντός ~ αλληλούια zis şi făcut care a început să încărunţească
ψαλμωδία, η subst. 1. psalmodiere / psalmodie, ψαρονέφρι, το subst. file
cântare / imn bisericesc 2. psalm ψαρόνι, το subst. omit. 1. sturz 2. graur
ψαλμωδός, o subst. persoană care cântă psalmi / ψαροπούλα, η subst. barcă de pescuit
cântări / imnuri religioase ψαροπούλι, τό subst. ornit. pescăruş verde
ψαλτήρι(ο), το subst. 1. relig. psaltire 2. muz. ψαρ-ός, -ή, -ό adj. (d. păr / blană) cărunt(-ă), gri
psalterion, vechi instrument muzical cu coarde ψαρόσουπα, η subst. ciorbă de peşte, ciorbă
ψάλτης, o subst. psalt, cantor d οι -ες του δά- pescărească
σους păsările cântătoare ψαροταβέρνα, η subst. tavernă cu peşte
ψαμμίαση, η subst. med. litiază renală / vezicu- ψαρότοπος, o subst. loc de pescuit; bogat(-ă) în
lară peşte
ψαμμίτης, o subst. geol. gresie ψαχνό, το subst. 1. carne macră l.fig. partea
ψάξι-μο, -ματος, το subst. căutare, cotrobăire esenţială; miezul problemei / chestiunii; fig. d
ψάχνω - ψηλαφώ 619
πυροβολώ στο ~ sau // ρίχνω στο ~ a trage în ψευδ-ίζω, -ισα I. v.t. a stâlci sunete / cuvinte II.
plin (cu arma) v. i. a se bâlbâi, a gângăvi
ψάχνω, έψαξα, ψάχτηκα v.t. 1. a căuta // ψά- ψεύδισ-μα, -ματος, το subst. 1. stâlcire a unui
χνουν να βρουν το φονιά se caută ucigaşul 2. sunet / cuvânt 2. bâlbâială, gângăveală
a scotoci, a cotrobăi, a scormoni // έψαχναν το ψευδολογία, η subst. faptul de a minţi / de a spu-
σπίτι του i-au scotocit casa ne minciuni; neadevăr, minciună
ψαχούλε-μα, -ματος, το subst. pipăire, pipăit ψεύδομαι v.d. a minţi, a spune .' a rosti minciuni
ψαχουλ-εύω, -εψα v.t. a pipăi, abâjbâi, a orbecăi neadevăruri // αυτός ψεύδεται πάντα ăs»;
// o τυφλός -ει μέ το μπαστούνι του orbul pi- minte întotdeauna
păie cu bastonul ψευδομάρτυρ-ας, -o, -η subst. martor(-ă) minci-
ψεγάδι, το subst. cusur, meteahnă nos(-oasă)
ψέγω, έψεξα v.t. a mustra, a dojeni ψευδομαρτυρία, η subst. depoziţie / mărturie
ψείρα, η subst. 1. entom. păduche // τον τρώνε falsă a unui martor mincinos
οι -ες îl mănâncă păduchii 2. chiţibuşar ψευδορκία, η subst. (jur. şi fig.) jurământ fals /
ψείρας, o subst. chiţibuşar (înv.) strâmb, spequr
ψειρ-ιάζω, -ιασα, ψειριασμένος v.i. a căpăta ψεύδ-ος, -ους, το subst. vezi ψέμα
păduchi, a se umple de păduchi ψευδ-ός, -ή, -ό adj. 1. peltic(-ă) 2. bâlbâit(-ă),
ψειρ-ίζω, -ισα v.t. l . a despăduchea, a păduchea, gângav(-ă)
a curăţa de păduchi 2 .fig. a purica (pe cineva /
ψευδώνυ-μο, -ματος, το subst. pseudonim
ceva)
ψεύτ-ης, o, -ρα, η subst. mincinos(-oasă) // δεν
ψείρισ-μα, -ματος, το subst. 1. despăduchere 2.
θέλω να βγω -ης nu vreau să fiu socotit / con-
fig. puricare
siderat mincinos
ψεκ-άζω, -ασα, ψεκασμένος v.t. a vaporiza, a
ψευτιά, η subst. minciună, neadevăr
pulveriza un lichid
ψευτ-ίζω, -ισα, ψευτισμένος I. v.t. a face din ma-
ψεκαστήρας, o subst. vaporizator, pulverizator
teriale ieftine // τις νέες οικοδομές τώρα τις -
ψελλ-ίζω, -ισα v.t. 1. (d. un copil) a rosti / a îng-
ίζουν acum construcţiile noi se fac din mate-
âna primele cuvinte 2. a bâigui, a bolborosi, a
riale ieftine II. v.i. a fi făcut / confecţionat din
îngăima 3. a se bâlbâi
materiale ieftine, a fi o imitaţie / artificial
ψέλλισ-μα, -ματος, το subst. 1. bâiguială, bol-
ψεύτικ-ος, -η, -o adj. 1. fals(-ă), mincinos(-oa-
boroseală, îngăimare 2. bâlbâială
să), prefăcut(-ă), imaginar(-ă), închipuit(-ă) //
ψέλω, έψαλα v.t. l . a cânta / a intona psalmi şi
-o γέλοιο râs prefăcut 2. artificial(-ă), nenatu-
alte cântări bisericeşti; a cânta în strană l.fig. a
ral(-ă), fals(-ă) // -a λουλούδια flori artificiale
bate la cap // τα ~ a judeca aspru, a i le citi
// -o δόντια dinţi falşi 3. ieftin(-ă), de proastă
cuiva
calitate, de mâna a doua; imitat(-ă), falsificat
ψέ-μα, -ματος, το subst. (şifig.) minciună// όσα
(-ă), fals(-ă) // -α νομίσματα bani falşi / falsi-
σου είπα χτες ήταν -ματα tot ce ţi-am spus
ficaţi // -η δουλειά (sau ψευτοδουλειά) mun-
ieri au fost minciuni / n-a fost adevărat // σώθη-
că / slujbă de mâna a doua
καν τα -ματα să se termine odată cu minciu-
ψήγ-μα, -ματος, το subst. pilitură (de obicei de
nile
metal), praf// -a σιδήρου pilitură de fier // -τα
ψες adv. ieri // ~ το πρωί ieri dimineaţă
χρυσού praf de aur în nisipul unor ape
ψευδαίσθηση, t\ subst. (şifig.) iluzie // ζει με -εις
ψηλάφηση, η subst. vezi mai corect ψηλάφιση
trăieşte cu iluzii ψηλαφ-ίζω, -ισα v.t. 1. a atinge ceva / pe cineva
ψευδάργυρος, o subst. zinc cu vârful degetelor pentru a cerceta sau a re-
ψευδαργυρικ-ός, -ή, -ό adj. zincat(-ă), (chim.) // cunoaşte; a tatona, a pipăi 2. a palpa (un bol-
-ό άλος zincat // -ό νάτριο zincat de sodiu nav) 3. a dibui, a orbecăi, a bâjbâi 4. a cerceta,
ψευδεπίγραφ-ος, -η, -o adj. (d. texte etc.) care a investiga
poartă altă semnătură
ψευδ-ής, -ής, -ές adj. 1. fals(-ă), neadevărat(-ă), ψηλάφιση, η şi ψηλάφισ-μα, -ματος, το subst.
neîntemeiat(-ă); simulat(-ă) // -ής είδηση ştire 1. tatonare, pipăire, pipăială, pipăitură 2.
falsă // -ής φήμη zvon neîntemeiat (milit.) // (med.) palpare
-ής μάχη luptă / bătălie simulată 2, fig. perfid ψηλαφιστά adv. 1. prin pipăit, cu ajutorul pipă-
(-ă), prefâcut(-ă), viclean(-ă), ipocrit(-ă) // -είς itului 2. (med.) prin palpare 3. pe bâjbâite, pe
θωπείες mângâieri perfide // -ή λόγια cuvinte dibuite
/ vorbe viclene ψηλαφώ v.t. vezi ψηλαφίζω
ψηλογκαμήλα - ψίθυρος 620
ψηλογκαμήλα, η subst. (fig.) femeie înaltă şi (fâcut(-ă), preparat(-ă)) d -ό κρέας came frip-
dizgraţioasă, lungană tă d -6 ψάρι peşte la gătar
ψηλοκρεμαστ-ός, -ή, -ό adj. (sport) (d. arunca- ψηφιακ-ός, -ή, -ό adj. 1. referitor(-oare) la siste-
rea mingii la volei) aruncat(-a), de la înălţime mul reprezentării prin semne; (cifre, litere etc.
ψηλόλιγν-ος, -η, -o adj. înalt(-ă) şi slab(-ă) reprezentate prin semne) 2. d ψηφιακή τηλε-
ψηλομύτ-ης, -α, -ικο adj. încrezut(-ă), (fig.) cu φωνία telefonie digitală
nasul pe sus ψηφίδα, η subst. bucată mică de piatră / sticlă
ψηλ-ός, -ή, -ό I. adj. şi fig. înalt(-ă) d -ό δένδρο etc., care serveşte la confecţionarea mozai-
copac înalt d -ός άνδρας bărbat de statură curilor
înaltă; înalt II. adv. (-ά) ψηφιδωτό, το subst. mozaic
ψηλοτάβαν-ος, -η, -o adj. (d. o cameră etc.) ta- ψηφιδωτ-ός, -ή, -ό adj. mozaicat(-ă); în mozaic
vanul înalt ψηφ-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ψηφισμένος ν. t. a vota
ψηλοτάκουν-ος, -η, -o adj. (d. încălţăminte) cu d η Βουλή -ισε τον προϋπολογισμό Parla-
toc înalt mentul a votat bugetul d -ισε τους φιλελευ-
ψήλω-μα, -(Ιατος, το subst. 1. (fi. persoane, θέρους i-a votat pe liberali
plante etc.) creştere (în înălţime) 2. (d. un te- ψηφίο, το subst. 1. cifră, număr; fiecare din ci-
ren) ridicătură de teren, movilă frele arabe 2. semn / simbol grafic care repre-
ψηλ-ώνω, -ωσα I. v.i. a creşte în înălţime, a de- zintă unul dintre numerele de la 0 (zero) până
veni mai înalt d πόσο -ωσε! cât de mult a cres- la 9, folosit pentru scrierea numerelor
cut! II. v. t. a înălţa, aridica(clădire, construcţie ψήφιση, η subst. votare, vot
etc.) ψήφισ-μα, -ματος, το subst. decizie / hotărâre a
ψήνω, έψησα, ψήθηκα, ψημένος I .v.t. l . a arde, majorităţii, validare
a frige d τον έψησε o ήλιος 1-a ars soarele 2. a ψηφοδέλτιο, το subst. buletin de vot
găti, a frige, a fierbe, a coace, a prăji; a pune la ψηφοθήρας, o subst. vânător / solicitant de voturi
cuptor, a pune pe sobă (la fiert), a pune pe gătar ψηφοθηρία, η subst. goană după voturi /
sau la frigare // ~ ψωμί a coace pâine d ~ alegători
κρέας a frige came d ~ καφέ a fierbe / a face
cafea 3. (fig.) a bate la cap; a face mereu apro- ψήφος, η subst. vot, sufragiu d η βουλή έδωσε -o
pouri d μ' -ε να μετακομίσουμε mi-a făcut εμπιστοσύνης parlamentul a acordat vot de în-
încontinuu apropouri să ne mutăm d μ' έψησε credere
m-a chinuit d του έψησε τό ψάρι στα χείλη 1- ψηφοφορία, η subst. votare, vot, scrutin, sufra-
a chinuit II. ψήνομαι v.r. (şi fig.) (d. fructe) a giu d πρώτη ~ primul tur de scrutin d καθο-
se coace d τα σόκα δεν ψύθηκαν ακόμη smo- λική ~ sufragiu universal d o τρόπος της -ας
chinele nu s-au copt încă modul de a vota d έναρξη της -ας începerea
ψήσι-μο, -ματος, το subst. 1. ardere, uscare d το votării
~ των κεραμιδιών arderea cărămizilor 2. gătit, ψηφοφόρ-ος, -o, -η subst. votant(-ă), alegător,
prepararea mâncării; coacere, frigere, fierbere, alegătoare
prăjire d το ~ του φαγητού prepararea (găti- ψηφ-ώ şi ψηφ-άω, -ησα v.t. (mai ales în context
tul) mâncării negativ) a lua în serios / în considerare ceva /
ψησταριά, η subst. 1. grătar de fript came, peşte pe cineva, a da importanţă cuiva / la ceva, a-i
etc.; rotisor 2. local în care se serveşte came la păsa de cineva / ceva d δεν-ά κανέναν nu ia
grătar; rotiserie în considerare pe nimeni (nu-i pasă de ni-
ψήστης, o subst. 1. grataragiu 2. restaurant care meni)
serveşte fripturi la grătar 3. proprietarul localu- ψι, το subst. invar, psi, Ψ, ψ, a douăzeci şi treia
lui unde se servesc astfel de fripturi 4. prăjito- literă a alfabetului grecesc, consoanele ρ şi s
rul pentru cafea (vasul în care se prăjeşte scrise împreună din raţiuni de frecvenţă
cafeaua boabe) ψιθυρ-ίζω, -ισα I. v.i. a şuşoti, a vorbi în şoaptă,
ψηστιέρα, η subst. grătar electric, grill a şopti d του -ισε στο αυτί i-a şoptit la ureche
ψητό, το subst. 1. grătar, friptură d ένα κομμάτι II. v. impers. -ίζεται se spune, se zvoneşte
~ o bucată de friptură 2. (fig.) miezul / esenţa ψιθύρισ-μα, -ματος, το subst. şoaptă, şuşotire,
unei chestiuni / probleme d έρχομαι στο ~ şuşoteală, şuşotit
ajung la miezul problemei / chestiunii ψιθυριστά adv. cu voce joasă, în şoaptă, încet
ψητ-ός, -ή, -ό adj. (d. came, peşte etc.) fript(-ă), ψίθυρος, o subst. 1. murmur, şopot, susur, frea-
copt / coaptă; la grătar, la frigare sau la cuptor măt, foşnet 2. vorbit în şoaptă, şuşoteală
ψιλά - ψυχαγωγικός 621
ψιλά, τα subst. pl. monede de mică valoare, bani ψιχάλα, η subst. 1. picătură / strop de ploaie 2.
mărunţi, mărunţiş bură, ploaie mărunta, fină, burniţă
ψιλή, η subst. înv. (') (în greaca veche şi ψιχαλ-ίζει, -ισε ν. impers. plouă mărunt, a bur-
Katharevousa) spirit (aspru) niţa, burniţează
φιλικά, τα subst. articole de mercerie ψιχάλισ-μα, -ματος, το subst. ploaie măruntă,
ψιλικατζ-ής, o subst. 1. vânzător(-oare) de mă- fină, bură, burniţă
runţişuri / mercerie 2. (fig.) persoană preocu- ψυχίο, το subst. firimitură (m. ales fig.)
pată de chestiuni mărunte, neînsemnate ψίχουλο, το subst. şi fig. firimitură d δεν εμεινε
ψιλικατζίδικο, το subst. mercerie, magazin / ~ n-a rămas nici o firimitură
prăvălie de mărunţişuri ψιψίνα, η subst. pisicuţă, pisoiaş
ψιλοβρέχει ν. impers. a ploua mărunt, a burâ ψόγος, o subst. reproş, mustrare
ψιλοβρόχι, το şi ψιλόβροχο, το subst. ploaie ψοφ-άω, -ησα I. v.i. 1. (d. animale) a muri, a cră-
măruntă, molcomă, burniţă pa, fig. d -ησε σαν σκύλος a crăpat ca un câine
ψιλοδουλειά, η subst. 1. muncă / lucrare minu- 2. (fig.) a dori / a vrea ceva / pe cineva foarte
ţioasă, fină, care cere mare atenţie şi îndemâ- tare // -αει για διασκεδάσεις moare / e mort
nare 2. (mai ales la pl.) ψιλοδουλειές, muncă după distracţii II. v.t. şi i. a obosi foarte tare d
/ îndeletnicire neînsemnată, măruntă ~ από την κούραση a fi mort de oboseală
ψιλοδουλεμέν-ος, -η, -o adj. lucrat(-â) cu multă ψοφίμι, το subst. 1, animal mort, mortăciune,
grijă / cu meticulozitate; cu deosebită artă, cu stârv, hoit 2. (fig.) persoană lipsită de vlagă şi
fineţe voiciune; (fam.) momâie, moacă
ψιλοκόβω, ψιλόκοψα, ψιλοκομένος v.t. a tăia ψόφ-ιος, -ια, -io adj. 1. (d. animale) mort (moar-
ceva în bucăţele mici, a tăia mărunt, a mărunţi
tă) d -ιος απ' την πείνα mort de foame / flă-
(ceva)
mând d κάνει τον -ιο κοριό face pe mortul în
ψιλοκοσκιν-ίζω, -ισα, -ίστηκα, ψιλοκοσκινισ-
păpuşoi 2. istovit(-â), mort / moartă de obosea-
μένος v.t. 1. a cerne prin sită deasă d ~ το
lă 3. (fig.) bleg(-eagâ)
αλεύρι a cerne făină prin sită deasă 2. (flg.) a
ψόφος, o subst. (d. animale) moarte // κακός
purica, a tăia / a despica firul în patru
ψιλοκοσκίνισ-μα, -ματος, το subst. (şi fig.) cer- σκύλος -o δεν έχει soiul rău nu piere d έξω
nere / cernut (prin sită deasă) είναι ~ afară este ger de crapă pietrele
ψιλολογ-ώ, -ησα v.t. a privi / a cerceta cu minu- ψοφώ v.i. vezi ψοφάω
ţiozitate, cu atenţie; a privi îndeaproape; a mi- ψυγείο, το subst. 1. frigider; răcitor 2. camion /
găli vagon frigorifer / frigorific 3. (fig.) lucru rece
ψιλοπρά(γ)ματα, τα subst. pl. chestiuni / fapte ca gheaţa
lipsite de importanţă, bagatele, fleacuri, mof- ψύκτης, o subst. ţâşnitoare (de apă potabilă) cu
turi instalaţie frigorifică / de răcire
ψιλ-ός, -ή, -ό I. adj. 1. (d. oameni) subţire, slab(-ă), ψυκτικ-ός, -ή, -ό adj. frigorific(-ă), refrigerent(-ă)
uscăţiv(-ă) d -ή μέση mijloc / talie zveltă d -ός d -ή συσκευή agregat frigorific
νέος tânăr slab / subţire 2. (d. voce) subţire, pi- ψυκτικός, o subst. tehnician, specialist în repara-
ţigăiat(-ă), ascuţit(-ă), pătrunzător(-oare) d -ή rea şi întreţinerea aparatelor frigorifice
φωνή voce piţigăiată 3. (fig.) (d. obiecte) fin(-ă), ψυλλ-ιάζομαι, -ιάστηκα, ψυλλιασμένος v.d. a
delicat(-ă), subţire d -ή βελόνα ac subţire d -ό bănui, a mirosi că se petrece ceva, a prinde de
χαρτί hârtie fină // αυτά είναι -ά γράμματα veste
acestea sunt lucruri greu de priceput / de înţe- ψύλλ-ος, o subst. entom. purice d ψάχνω -ους
les 4. (d. ploaie) măruntă d -ή βροχή ploaie στ' άχυρα a căuta acul în carul cu fân d μου
fină / măruntă II. adv. (-ά) mărunt μπαίνουν -οι στ'αυτιά încep să intru la bănu-
ψιτ! interj, pst! exclamaţie prin care este chemat ieli d ούτε ~ στον κόρφο του n-aş vrea să fiu
cineva sau se atrage atenţia cuiva sâ asculte, să în locul / în situaţia lui d αυτός πεταλώνει τον
tacă etc. -o este un om foarte deştept / e dat dracului
ψιττακίαση, η subst. (med.) psitacoză ψύξη, η subst. 1. îngheţare, refrigerare, refrige-
ψιττακισμός, o subst. imitare, faptul de a repeta raţie, congelare 2. degerătură
ca papagalul ψυχαγωγία, η subst. distracţie, divertisment,
ψιττακός, o subst. papagal amuzament; recreere, odihnă, răgaz, timp liber
ψίχα, η subst. miez d ~ ψωμιού miez de pâine d ψυχαγωγικ-ός, -ή, -ό adj. distractiv(-ă), amu-
~ καρυδιού miez de nucă zantei), odihnitor(-oare), recreativ(-ă)
622 ψυχαγωγώ - ψύχρανση
ψυχαγωγ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ψυχαγωγημένος v.t. ψυχολογημέν-ος, -η, -opart. ca adj. chibzuit(-â),
a distra, a amuza, a destinde; a odihni, a recrea bine gândit(-ă) d -η απόφαση hotărâre chibzu-
ψυχανάλυση, η subst. (med.) psihanaliză ită d -o σχέδιο plan bine gândit
ψυχαναλυτ-ής, o; -ρια, η subst. psihanalist(-ă), ψυχολογία, η subst. 1. psihologie 2. concepţie,
psihiatru, psiholog care foloseşte ca metodă te- mentalitate, moravuri 3. εφαρμοσμένη ψυχο-
rapeutică psihanaliza λογία psihologie aplicată
ψυχαναλιτικ-ός, -ή, -ό adj. psihanalitic(-ă) ψυχολογικ-ός, -ή, -ό I. adj. psihologic(-â) II.
ψυχανεμ-ίζομαι, -ίστηκα v.d. a deveni bănuitor, adv. (-ά)
a bănui, a presimţi, a mirosi că se petrece ceva, ψυχολόγ-ος, -o, -η subst. psiholog(-â), cunos-
a prinde de veste cător(-oare) a sufletului omenesc
ψυχανθή, t a subst. bot. plante papilionacee ψυχολογ-ώ, -ησα, (ψυχολογημένος) v.t. a intui
ψυχααθένΒία, η subst. (med.) boală / maladie psi- (pe cineva)
hică ψυχομάνα, η subst. mamă adoptivă
ψυχασθεν-ής, -o, -η subst. bolnav(-ă) psihic ψυχομαχητό, τό subst. luptă cu moartea; agonia
ψυχεδελικ-ός, -ή, -ό adj. halucinogen(-ă) d -ή dinaintea morţii
ουσία substanţă halucinogenă ψυχομαχώ v.i. a trage să moară, a fi pe moarte, a
ψυχή, η subst. 1. suflet d έχει μαύρη / κακή ~ fi muribund; a fi în agonie, a agoniza
rău la suflet d γιά την ~ του! pentru sufletul ψυχομετρία, η subst. psihometrie, ramură a psi-
lui! pentru (odihna) sufletul(ui) său! d ~ μου! hologiei experimentale
sufletul meu! (dragul(-a) mea! etc, d στην ~ ψυχοπάθεια, η subst. psihopatie, boală psihică
μου! pe sufletul meu! (jurământ) d βγήκε η ~ ψυχοπαθ-ής, -o, -η subst. (med.) psihopat(-ă)
του şi-a dat sufletul; a murit d του έβγαλε την ψυχοπαθητικ-ός, -ή, -ό adj. de psihopat(-ă)
~ i-a scos sufletul; 1-a exasperat d δεν βαστά ψυχοπαθολογία, η subst. med. psihopatologie
άλλο η ~ μου! nu mai rezist! d έχει μιας ψυχοπαίδι, το subst. 1. copil adoptiv 2. copil de
πεντάρας ~ are un suflet meschin d δεν είδα suflet
~ n-am văzut pe nimeni d η πόλη έχει εκατό ψυχορράγη-μα, -ματος, το subst. horcăit
χιλιάδες -ές oraşul are ο sută de mii de suflete ψυχορραγώ ν. a agoniza, a fi în agonie, a fi pe
d αυτή είναι η ~ του σπιτιού ea este sufletul moarte, a fi muribund
(centrul) casei d δεν έχει ~ μέσα του n-are ψύχ-ος, -ους, το subst. frig d είναι ευαίσθητη
curaj (e un fricos) 2. fluture στο ~ este sensibilă la frig
ψυχιατρείο, το subst. spital / clinică psihiatrică ψυχοσάββατο, το subst. sâmbăta morţilor
ψυχιατρική, η subst. psihiatrie ψυχοσύνθεση, η subst. structură sufletească
ψυχιατρικ-ός, -ή, -o adj. psihiatric(-ă) d -ή ψυχοσωματικ-ός, -ή, -ό adj. (med.) psihosoma-
κλινική clinică psihiatrică d -ή θεραπεία tică)
tratament psihiatric ψυχοφθόρ-ος, -ος şi -α, -o adj. deprimant(-ă)
ψυχίατρ-ος, -o, -η subst. medic psihiatru ψύχρα, η subst. vreme rece / răcoroasă / frigu-
ψυχικό, το subst. binefacere, facere de bine, po- roasă, răcoare, frig d κάνει ~ este răcoare
mană ψυχραιμία, η subst. sânge rece, calm, imposibi-
litate, stăpânire de sine
ψυχικ-ός -ή -ό I. adj. sufletesc(ească), psihic(-ă)
ψύχραιμ-ος, -η, -o I. adj. calm(-ă), impasibil(-ă),
d -ή γαλήνη calm sufletesc (seninătate) d -ός
stăpânit(-ă) II. adv. (-a) cu calm
κλονισμός şoc psihic d -ή ασθένεια boală psi-
ψυχρ-αίνω, -ανα, -ά(ν)θηκα, ψυχραμένος I.
hică II. adv. (-ά) din punct de vedere sufletesc
v.i. a răci, a îngheţa; (referitor la vreme / timp)
ψυχισμός, o subst. psihism; viaţă sufletească
a se răci, a se face frig d -ε o καιρός vremea β-
ψυχοβγάλτης, o subst. 1. (relig.) denumire dată
β răcit II. v.t: (fig.) a potoli entuziasmul, zelul
arhanghelului Mihail, care îi ajută pe muri-
etc. d αυτό θα -αίνει τον ενθουσιασμό του
bunzi să-şi dea sufletul 2. (fig.) persoană difi-
asta îi va potoli entuziasmul III. ψυχραίνομαι
cilă, (fam.) om care scoate sufletul celorlalţi
v.r. (fig.) a întrerupe relaţiile cu cineva; a se
ψυχογιός, o subst. fiu adoptiv
răci
ψυχοθεραπεία, η subst. (med.) psihoterapie
ψύχρανση, η subst. 1, răcire, scădere a tempera-
ψυχοθεραπ-ευτής, o; -εύτρια, η subst. psihote-
turii 2. (fig.) răceală d παρατήρησα μια ~ στις
rapeut(-ă) σχέσεις τους am observat o răceală în relaţiile
ψυχοκόρη, η subst. fiică adoptivă lor
ψυχρόαιμος -ψωροπερήφανος 623
ψυχρόαιμ-ος, -η, -ο adj. (d. animale) care au έφαγε τα -ά του şi-a trăit traiul d λίγα είναι
sângele rece τα -ά του nu mai are mult de trăit
ψυχρολουσία, η subst. 1. baie sau duş cu apă ψωμοτύρι, το subst. 1. pâine cu brânză 2. (flg.)
rece 2. (fig.) decepţie / dezamăgire prânz sărăcăcios
ψυχροπολεμικ-ός, -ή, -ό adj. care are legătură ψωμωμέν-ος, -η, -o part. ca adj. 1. matur(-ă),
sau se referă la războiul rece copt / coaptă 2. bine hrănit(-ă), bine facut(-ă),
ψυχρ-ός, -ή, -ό I. adj. şi fig. rece d -ός καιρός împlinit(-ă) la timp, solid(-ă), trupeş(-ă)
vreme rece d -ό κλίμα climă rece d -ό νερό ψώνια, τα subst. pl. cumpărătură, târguială
apă rece d -ή συμπεριφορά purtare rece / dis- ψωνάρας, o subst. om încrezut
tanta d -ή υποδοχή primire rece Η -ός πόλεμος ψων-ίζω, -ισα v.t. şi i. l . a cumpăra, a face cum-
războiul rece II. adv. (-ά) cu răceală părături, a face piaţă, a târgui 2. (fig.) (iron.) d
ψυχρότητα, η subst. fig. răceală, lipsă de căldură πού τον -ισες; de unde te-ai pricopsit eu el? d
sufletească την ~ a înnebuni
ψύχω, έψυξα, ψύχθηκα v.t. a răci, a îngheţa, a ψώνιο, το subst. imbecil, neghiob, nătărău, idiot,
congela, a supune ceva la o temperatură scă- prostănac d έχω ~ με το θέατρο a avea pasi-
zută une pentru teatru
ψυχωμέν-ος, -η, -o adj. curajos(-oasă), îndrăz- ψώρα, η subst. râie cronică, râie, scabie
neţ(-eaţă); viteaz(-ă), brav(-ă), cutezător(-oa- ψωραλέ-ος, -α, -o adj. acel / aceea care suferă
re), temerar(-ă)
de râie, de scabie; râios, râioasă
ψύχωση, η subst. şi fig. psihoză
ψυχωτικ-ός, -ή, -ό adj. 1. care are legătură sau ψωρι-άζω, -ιασα, ψωριασμένος v.t. şi i. a trans-
se referă la psihoză 2. care suferă de psihoză, mite sau a căpăta râie, a se îmbolnăvi / ase mo-
psihotic(-ă), obsesiv(-ă) lipsi de râie, a deveni râios
ψωμάδικο, το subst. brutărie ψωριάρ-ης, -α, -ικο adj. 1. râios, râioasă 2. (fig.)
ψωμ-άς, -άδες, o subst. 1. brutar 2. proprietar de foarte sărac(-ă), prăpădit(-â), calic(-â), coate-
brutărie goale, sărăntoc(-oacă)
ψωμί, το subst. şi fig. 1. pâine d σπιτικό sau σπι- ψωρίαση, η subst. med. 1. psoriazis 2. nume ge-
τίσιο ~ pâine de casă 2. (în general) cele nece- neric dat diferitelor maladii / boli, parazitare,
sare traiului / existenţei d βγάζει το ~ του îşi ale plantelor
câştigă pâinea // έχει ~ aduce mari câştiguri / ψωροπερηφάνεια, η subst. înfumurare, îngâm-
profituri d το αγόρασα για ένα κομμάτι ~ fare
l-am cumpărat foarte ieftin d έχασε το ~ του ψωροπερήφαν-ος, -η, -o adj. îngâmfat(-ă), înfu-
şi-a pierdut pâinea, a rămas fără slujbă d αυτός murară), închipuit(-ă), fudul(-ă)
Ωω
Ω, ω (ωμέγα); (omega) 1. a douăzeci şi patra, şi ωμότητα, η subst. 1. cruzime, ferocitate, neome-
ultima, literă a alfabetului grecesc, vocală 2. nie, barbarie, duritate, brutalitate 2. faptă cru-
num. card. şi ord. Ω', ω' (cu apex în dreapta dă, cruzime, barbarie d οι -ες των βαρβάρων
sus) §00 sau al opt sutelea, ,Ω, ,ω (cu apex în cruzimile barbarilor
stânga jos) 800.000 sau al opt sute miilea ωμοφαγία, η subst, obiceiul de a mânca carne
ω! interj, o! (expr. admiraţie, durere, supărare etc.) crudă
ωαγωγός, o subst. (anat.) trompă uterină ωμοφόριο, το subst. 1. (biser.) omofor2. (biser,)
ωάριο, το subst. (biol.) ovul palium, fâşie de lână albă, brodată cu cruci
ωδείο, το subst. 1. antichitate edificiu destinat negre, purtată de înalţi prelaţi catolici peste
unor întreceri muzicale, odeon 2, şcoală de veşmintele de slujbă
muzică, conservator (de muzică) ωοειδ-ής, -ής, -ές adj. oval(-ă), ovoidal(-ă) // -ές
ωδή, η subst. 1. odă, 2. grup de tropare ale bise- πρόσωπο faţă ovală
ricii ortodoxe ωοθήκη, η subst. anat, şi bot, ovar
ωδική, η subst. lecţie de muzică vocală; învăţă- ωορρηξία, η subst. ovulaţie
mânt muzical vocal ωοτοκία, η subst. oviparitate, reproducere prin ouă
ωδικ-ός, -ή, -ό adj. (d. păsări) cântător(-oare); ωοτόκ-ος, -ος, -o adj. (d. animale) ovipar(-ă)
(d. oameni) cu voce bună ώρα, η subst. 1. oră; ceas d πέρασαν δύο -ες au
ωδίνες, οι subst. pl. durerile facerii / naşterii trecut două ceasuri / ore d τι - είναι; cit e cea-
ώθηση, n subst. 1. împingere, împinsătură, ghiont, sul? / / η - είναι τρεις este ora trei // ~ στόν
brânci 2. îndemn, imbold, impuls, γιατρό oră la doctor // ~ πιάνου oră / lecţie de
ωθ-ώ, -ησα, -ήθηκα v.t. 1, a împinge, a îmbrânci, pian d καλή του ~! să aibă parte de bine! d η
a înghionti 2. a îndemna, a îmboldi, a impulsio- ~ η καλή! să fie într-un ceas bun! // ~ του
na, 3. (flg.) a grăbi d -ώ την λύση των προβ- καλή n-are decât să plece! / ducâ-se! // τέτοια
λημάτων a grăbi rezolvarea problemelor ~ la ora asta? d -ες -ες adesea; uneori 2. fig.
ωκεάνι-ος, -α, -o adj. oceanic(-ă) timp, vreme, moment, clipă, răstimp // έχουμε
ωκεανογραφία, η subst. oceanografie / oceano- μη βιάζεσαι avem timp, nu te grăbi d ~
logie φαγητού oră de masă, vremea mesei // καλο-
ωκεανογραφικ-ός, -ή, -ό adj. de oceanografie, καιρινή ~ ora de vară, // από ~ σε ~ din clipă
oceanografic(-ă) în clipă d είναι της -ς sunt proaspete d η
ωκεανογράφ-ος, -o, -η subst. oceanograf(-ă) κακιά ~ ceasul rău d πάνω στην ~ la momen-
ωκεανός, o subst. şi fig. ocean tul potrivit / oportun, la timp d ήρθε η ~! a ve-
ωλένη, η subst. (anat.) cubitus, osul gros al ante- nit/a sosit momentul / clipa d για ~ ανάγκης
braţului în caz de nevoie // δεν βλέπω την ~ να... a fi
nerăbdător d μετά απο ~ după mult timp, mult
ωμέγα, το subst. omega, vocală, cea de-a două-
mai târziu d πολλή ~ multă vreme, mult timp
zeci şi patra şi ultima literă a alfabetului gre-
d δεν είναι ~ να... nu este momentul potrivit
cesc
să...
ωμοπλάτη, η subst. omoplat, (pop.) spată
ώμος, o subst. umăr, d υψώνει τους -ους του dă ωραίο, το subst. 1. frumos 2. frumuseţe
din umeri d βαστούν οι -οι του este foarte pu- ωραιοπάθεια, η subst. dragoste pentru frumos
ternic d πήρε τα πόδια του στον -ο a rupt-o / a ωραιοπαθ-ής, -ής, -ές adj. îndrăgostit(-ă) de fru-
luat-o la fugă mos
ωμ-ός, -ή, -ό adj. şi fig. 1. crud(-ă) d -ό κρέας ωραί-ος, -α, -o I. adj. 1.frumos(-oasă),chipeş(-â),
came crudă d -ό μήλο măr crud d του είπε τήν arătos(-oasă), simpatic(-ă), mândra(-ă), aspec-
-ή αλήθεια i-a spus crudul adevăr 2. (fig.) as- tuos(-oasă), plâcut(-ă), bun(-ă) d οι -ες τέχνες
pirină), nemilos(-ă), inuman(-ă), crud(-ă), dur artele frumoase 2. bun(-ă) d -o κρασί vin bun
(-â), brutal(-ă), fioros(-ă) d -ός τύραννος un 3. (d. timp / vreme etc.)frumos(-oasă),senin(-ă),
tiran nemilos d -ή συμπεριφορά purtare / com- calm(-ă), bun(-ă) d -ος καιρός timp frumos /
portament brutal(-ă). vreme bună d -a θάλασσα mare calmă 4. gus-
ωραιότητα - ωχρότητα 625
tos(-oasă) // -α φαγητά mâncăruri guitoase / atât de supărat, încât nu ştie ce spune d ούτως
bune II. adv. (-α) bine! bravo! ~ astfel încât
ωραιότητα, η subst. frumuseţe, mândreţe, splen- ωστόσο conj. totuşi, dar, cu toate acestea d ~
doare // η ~ του τοπίου frumuseţea / splendoa- γύρισε σπίτι totuşi s-a întors acasă
rea peisajului // η ~ του προσώπου της fru- ωτακουστής, o subst, persoană care trage cu ure-
museţea chipului ei chea
ωράριο, το subst. 1. program de lucru 2. orar, ωταλγία, η subst, durere de urechi, med, otalgie
program al orelor de curs ωτίτιδα, η subst, med. otită
ωριαί-ος, -α, -o adj. la o oră; care se repetă la ωτ(ο)ασπίδα, η subst. dop pentru urechi
fiecare oră ωτορινολαρυγγολογία, η subst. otorinolarin-
ωριμ-άζω, -ασα, ωριμασμένος v.t. şi i. a (se) gologie
maturiza, a ajunge la maturitate; (flg.) a se coa- ωτορινολαρυγγολόγος, o, η subst, medic spe-
ce // -ασε το μυαλό του s-a copt la minte; a cialist în otorinolaringologie, i-torinolaringo-
devenit matur; // τα φρούτα -αν fructele s-au log(-ă)
copt ωτορραγία, η subst. med, scurgerea unei canti-
ωρίμανση, η şl ωρίμασ-μα, -ματος, το subst. 1. tăţi de sânge din ureche, otoragie
(d. cereale) coacere, maturaţi© 2, (d. oameni ωτόρροια, η subst, med. scurgere de puroi din
etc.) maturizare ureche, otoree
ώριμ-ος, -η, -o adj. 1. (d. fructe etc.) copt / coap- ωτοσκλήρυνση, η subst. med. maladie cronică a
tă d -a στάχυα spice coapte d -ες φράουλες urechii interne sau labirintului, care duce la
căpşuni coapte 2. (şi fig) matur(-ă), de vârstă pierderea auzului / surzenie
matură / mijlocie, // -ος άνδρας bărbat matur ωτοσκόπιο, το subst. med. otoscop
d -η σκέψη gândire matură 3 . f l g . bine gândit ωφέλεια, η subst. 1. profit, avantaj, folos d τι ~
(-ă), bine socotit(-ă) d -o σχέδιο plan bine gândit
έχεις; ce avantaj ai?
ωριμότητα, η subst. 1. maturitate (şi la fructe) 2.
ωφελιμισμός, o subst. filoz. şt fig. utilitarism
vârstă matură, vârstă mijlocie ωφελιμ-ιστής, o, -ίστρια, η subst. şi fig. utili-
ωροδείκτης, o subst. acul mic al ceasornicului tarist(-ă), adept(-ă) a utilitarismului
ωρολογιακ-ός, -ή, -ό adj. referitor(-oare) la cea- ωφελιμιστικ-ός, -ή, -ό adj. şifig.utilitarist(-ă)
sornice, de ceasornic d -ή ακρίβεια regulari-
ωφέλιμ-ος, -η, -o I. adj. util(-ă), folositor(-oare),
tate de ceasornic // -ή βόμβα bombă cu explo-
necesar(-ă), avantajos(-oasă) d -a πράγματα
zie întârziată
ωρολογοποιείο, το subst. ceasornicărie lucruri folositoare // ενώνω το τερπνό με το -ο
ωρολογοποιός, o subst. ceasornicar a reuni plăcutul cu utilul II. adv. (-a)
ωρομίσθιο, το subst. salariu pt o oră; retribuţie / ωφελ-ώ, -ησα, -ήθηκα, ωφελημένος I. v.i. a fo-
losi / a servi la ceva / cuiva a fi util / folositor, a
leafă orară
aduce folos, câştig, beneficiu, profit, avantaj d
ωροσκόπιο, το subst. horoscop
ωρύομαι v.d. 1. (la animale) a urla, a scoate răc- οι συμβουλές μου δεν τον -ησαν sfaturile
nete, răgete, urlete 2. (d. oameni) a striga tare, mele nu i-au folosit d σε τί θα σε -εί να κά-
a zbiera, a ţipa, a urla, a răcni, a vocifera; a jeli, νεις δίκη; la ce-ţi va servi să faci proces? d
a se lamenta, a se văicări (cu glas tare) τι la ce bun? / ce folos? d δεν -εί! Este inu-
ως I. prep. până, până la, d πήγαινε ~ το σχο- til! N-are rost! II. -ούμαι v.r. a se folosi / a se
λείο du-te până la şcoală d από το πρωί ~ το servi / a profita de cineva / ceva, a exploata pe
βράδυ de dimineaţă până seara II. adv. 1. aşa cineva; a trage foloase
(după cum) d ~ σου έλεγα aşa după cum îţi ωχ! interj, (exprimă durere, tristeţe, revoltă) vai!
spuneam 2. ca d ~ δήμαρχος ca / în calitate de oh! d ~! πως πονώ! vai, cât mă doare! d ~!
primar 3. cât, în ceea ce priveşte d ~ προς cât άφησε με! oh, lasă-mă!
despre, în ceea ce priveşte 4. până şi, chiar şi d ώχρα, η subst. 1. ocru 2. bot. rezeda
~ κι αυτοί κλαίνε până şi ei plâng ωχρ-ιώ, -ίασα v.i. a păli (brusc), a devenit palid,
ώσμωση, η subst. osmoză a se albi / a se îngălbeni la faţă
ωσμωτικ-ός, -ή, -ό adj. osmotic(-ă), d -ή κίνηση ωχρ-ός, -ή, -ό adj. 1. palid(-ă), pal(-ă), gălbejit
mişcare osmotică (-ă) d -ός από οργή palid de fUrie d -ά χείλη
ωσότου conj. până când, înainte ca d ~ να έλθει buze palide (albicioase) 2. (fig.) lipsit(-ă) de
până când va veni strălucire, tern(-ă)
ώστε conj. 1. deci, aşadar d ~ δεν θέλετε deci nu ωχρότητα, η subst. paloare, paliditate, pălire,
vreţi d ~ δεν ήλθε aşadar nu a venit 2. încât d gălbeneală // αριστοκρατική ~ paloare aristo-
είναι τόσο θυμωμένος ~ δεν ξέρει τι λέει este cratică
Επιτομή νεοελληνικής γραμματικής
Compendiu de grammatică
Substantive
Deci. 1 parasilabică
Mase. Fem.
Sg Ν κλέφτ-η-ς Sg NVA θάλασσ-α
VAG κλέφτ-η G θάλασσ-α-ţ
Pl NVA κλέφτ-ε; Pl NVA θάλασσ-ες
G κλέφτ-ών G θάλασσ-ών
Deci. 1 imparasilabică
Sg Ν καφ-έ-; Sg NVA γιαγι-ά
VAG καφ-έ G γιαγι-ά-ς
Pl NVA καφ-έ-δ-ε; Pl NVA γιαγι-άδ-ες
G καφ-έδ-ών G γιαγι-ά-δ-ων
Declinarea a 2-a
2Α 2B 2C
Sg Ν άνθρωπ-ο-ς Sg NVA δωμάτι-ο Sg NVA παιδί
V άνθρωπ-ε G δωματί-ου G παιδι-ού
A άνθρωπ-ο Ρ1 NVA δωμάτι-α Pl NVA παιδι-ά
G άνθρωπ-ου G δωματ(-ων G παιδι-ών
Pl NV άνθρωπ-οι
A άνθρωπ-ους
G άνθρωπ-ων
Declinarea a 3-a
3Α 3B
Sg NVA όνο-μα Sg NVA έδαφ-ος
G όνο-μα-τ-ος G εδάφ-ους
Pl NVA ονό-μα-τ-α Ρ1 NVA εδάφ-ri
G ονό-μα-τ-ων G εδαφ-ών
Adjective
2A-2B-1F (a)
Maso. Neutru Fem.
Sg Ν νόστιμ-ο-ς
V νόσαμ-ε Sg NVA νόστιμ-ο Sg NVA νόστιμ-η
A νόστιμ-ο
G νόστιμ-ου G νόστιμ-η-ς
Pl NV νόστιμ-οι Ρ1 NVA νόστιμ-α Pl NVA νόστιμ-ες
A νόοτιμ-ους
G νόοτιμ-ων
2A-2B-1F (b)
Mase. Neutru Fem.
Sg Ν άξι-ο-ς
V άξι-ε Sg NVA άξι-ο Sg NVA άξι-α
A άξι-ο
Compendiu de gramatică 627
G άξι-ου G άξι-α-ς
Pl NV άξι-οι Ρ1 NVA άξι-α
A άξι-ους
G άξι-ων PL NVA άξι-ες
—2C-1F
Mase. Neutru Fem.
Sg- Ν βαθύ-ς
A βαθύ Sg NVA βαθύ Sg NVA βαθι-ά
G (βαθι-ού/βαθύ) G βαθι-ά-ς
Pl. Ν βαθι-οί Pl NA βαθι-ά Pl NA βαθι-ές
A βαθι-ούς
G βαθι-ών
1M-2B-1F
Mase. Neutru Fem
Sg Ν ζηλιάρ-η-ς Sg NVA ζηλιάρ-ικ-ο Sg NVA ζηλιάρ-α
VAG ζηλιάρ-η G ζηλιάρ-ικ-ου G ζηλιάρ-α-ς
Pl NVA ζηλιάρ-η-δ-ες Pl NVA ζηλιάρ-ικ-α Pl NVA ζηλιάρ-ες
G ζηλιάρ-η-δ-ων G ζηλιάρ-ικ-ων G -
Masc./Fem, Neutru
Sg Ν ακριβ-ή-ς Sg ΝΑ ακριβ-ές
Α ακριβ-ή
G ακριβ-ούς
Pl ΝΑ ακριβ-εί; Ρ1 ΝΑ ακριβ-ή
G ακριβ-ών
πολύς
Mase. Neutru Fem.
Sg Ν πολΰ-ς Sg NA πολύ Sg NA πολλ-ή
A πολύ G πολλ-ή-ς
G (πολύ/ πολλ-ού)
Pl Ν πολλ-οί Pl NA πολλ-ά Pl NA πολαλ-έ;
A πολλ-ούς
G πολλ-ών
Ă-onî
Mase. Neutru Fem.
Sg Ν ενδιαφέρ-ων Sg NA ενδιαφέρ-ον Sg NA ενδιαφέρ-ουσ-α
A ενδιαφέρ-ον-τα G ενδιαφέρ-ουσ-α-
G ενδιαφέρ-ον-τος
Pl NA ενδιαφέρ-ον-τες Ρ1 ΝΑ ενδιαφέρ-ον-τα Pl NA ενδιαφέρ-ουσ-ες
G ενδιαφερ-όν-των G (ενδιαφερουσ-ών)
Articole şi numerale
Articolul hotărât Articolul nehotărât şi numeralul un/una
Maso. Neutru Fem. Mase. Neutru Fem.
Sg Ν o το 1 Sg Ν ένας ένα μια
A το(ν) τη(ν) Α ένα(ν) μια(ν)
G του της G ενός μιας
Pl Ν οι τα οι
A τους τις
G των
trei patru
Masc./Fem. Neutru Masc./Fem. Neutru
Pl NA τρεί; τρία Pl NA τέσσερις τέσσερα
G τριών G τεσσάρων
628 Compendiu de gramatică 628
Verbe
Diateza activă
Non-trecut imperfectiv
1 2a 2b(i) 2b(ii)
Sg 1 δέν-ω θεωρ-ώ αγαπ-άω/-ώ διασπ-ώ
2 δέν-εις θεωρ-ει; αγαπ-άς διαοπ-άς
3 δέν-ει θεωρ-εί αγαπ-άει/-ά διαοπ-ά
Pl 1 δέν-ουμ6/-ομε θεωρ-οϋμε αγαπ-άμε/-οι5με διαοπ-οϋμε
2 δέν-ετε είτε αγαπ-άτε διαοπ-άτε
3 δέν-ουν(ε) θεωρ-ούν(ε) αγαπ-άνε-ούν(ε) διαοπ-οϋν
Imperativul imperfect
1 2a 2b(i) 2b(ii)
Sg δέν (θεωρ-ε<) αγαπ-άω/-ώ
Pl δέν θεωρ-είτε αγαπ-άτε
Participiul prezent
1 δέν-οντα; 2a θίωρ-ώντα; 2b(i) αγαπ-ώντας 2b(ii) διαοπ-ώντας
Imperfect
1 2a şi 2b(ii) 2b(l)
Sg 1 έ-δεν-α θεωρ-ούο-α, διαοο-ούσ-α αγαπ-ούο-α/αγάπ-αγ-α
2 έ-δεν-ε; (terminaţii ca la 1) (terminaţii ca ia 1)
3 έ-δεν-ε
Pl 1 δέν-αμε
2 δέν-ατε
3 έ-δεν-αν/δέν-ανε
Non-trecut perfectiv
1 2a 2b(i) 2b(ii)
Sg 1 δέο-ω θεωρ-ήο-ω αγαπ-ήο-ω διαοπ-άο-ω
(terminaţiile de la non-trecutul imperfectiv de la 1)
Aorist
1 2a 2b(i) 2b(ii)
Sg 1 έ-δεσ-α θεώρ-ηο-α αγάπ-ηο-α δι-έ-σπασ-α
(terminaţiiie de la trecutul imperfectiv)
Imperativul perfectiv
2a 2b(i) 2b(ii)
Sg ΰέσ-ε θεώρ-ηο-ε αγάπ-ηο-ε
Pl δέσ-τε θεωρ-ήσ-τε αγαπ-ήσ-τε
Perfect
1 2a 2b(i) 2b(ii)
έχω δέο-ει έχω θεωρηο-ει έχω αγαπησ-ει έχω διασπάσ-ει
Diateza pasivă
Non-trecut imperfectiv
1 2a 2b(i)
Sg 1 δέν-ομαι/-ομαι θεωρ-ούμαιι αγαπ-ιέμαι
2 δέν-εσαι θεωρ-είσαι αγαπ-ιέσαι
3 δέν-εται θεωρ-είται αγαπ-ιέται
Pl 1 δεν-όμαστε θεωρ-οΰμαστε αγαπ-ιόμαστε
2 δέν-εστε/-<5βαστε θεωρ-είστε αγαπ-ιέστε/-ιόσαστε
3 δέν-ονταL θεωρ-οϋνται αγαπ-ιοϋνται
2b(ii) 2c
Sg 1 διασπ-ωμαι θυμ-άμαι -
2 διασπ-άσαι θυμ-άσαι
3 διασπ-άται θυμ-άται
Pl 1 δ ίασπ-ύμαστε/-ώμεθα θυμ-όμαστε
2 διασπ-άοτε/-άσθε θυμ-άστε/-όσαστε
3 διασπ-ώνται/-οϋντα ι θυμ-ούνται
3a 3b εί-μαι
Sg 1 αυνίστ-αμαι διατίθ-εμαιεί-μαι
2 αυνίστ-αοαι διατίθ-εσαιεί-οαι
3 συνίστ-αται διατίθ-ετα ι εί-να ι
Compendiu de gramatică 629
a) Masculine / Αρσενικά
c) Neutre / Ουδέτερα
-άδικο γαλατάδικο, σιδεράδικο etc.
-αιο (accentuate pe antepenultima) τρόπαιο, κεφάλαιο etc.
-είο (accentuate pe penultima şi denotând locul) γραφείο, ιατρείο etc.
-ημα μηξάνημα, επιφώνημα etc.
-ητό αγκομαχητό, αναφιλητό, κονηγητό etc.
-ί νησί, σπαθί etc.
• face excepţie οξύ.
-ι καλοκαίρι, θυμάρι, τραγούδι etc.
-ίδι ταξίδι, φίδι etc.
• fac excepţie ντικλείδι, στρείδι καρύδι, κρεμύδι,
μύδι, φρύδι Παλαμήδι.
-ιμο γράψιμο, ντύσιμο etc.
-ιο γέλιο, τετράδιο etc.
• fac excepţie απόγειο, ισόγειο, υπόγειο, λύκειο,
-όνι αηδόνι, τιμόνι etc.
• fac excepţie λώνι, κυδώνι, κωθώνι, παραγώνι,
-ριό καμπαναριό, νοικοκυριό.
• face excepţie μαγειριό.
-τήρι ξυπνητήρι, πατητήρι etc.
• fac excepţie compuşii cu τύρι: κεφαλοτύρι.
-τήριο γυμναστήριο, δικαστήριο etc.
• fac excepţie κτίριο, μαρτύριο.
632 Terminaţii productive 632
imp. βρες,
βρείτε
βροντώ (Α) a tuna βρόντηξα/ - -
βρόντησα
βυζαίνω a suge βύζαξα βυζάχτηκα βυζαγμένος
γδέρνω ajupui έγδαρα γδάρθηκα γδαρμένος
γελώ (Α) a râde γέλασα γελάστηκα γελασμένος
γέρνω a se apleca έγειρα - γερμένος
γερνώ (Α) a îmbătrâni γέρασα - γερασμένος
γίνομαι a deveni έγινα/γίνηκα - γινωμένος
dep. γίνω/γενώ
γράφω a scrie έγραψα γράφ(τ)ηκα γραμμένος
-δεικνύω Η -έδειξα -δείχθηκα -(δε)δειγμένος
δέομαι a se ruga δεήθηκα - -
dep. διαβώ
διαθλώ (Α) a refracta διέθλασα διαθλάστηκα διαθλασμένος
διαμαρτύρομαι a protesta διαμαρτυρήθηκα - διαμαρτυρημένος
-δίδω (-) -έδωσα -(ε)δόθηκα -(δε)δομένος
δίνω a da έδωσα δόθηκα δο(σ)μένος/
δεδομένος
διψώ (Α) a-i fi sete δίψασα - διψασμένος
636 Verbe neregulate 636
dep. εκπλαγώ
εκρήγνυμοα a exploda εξερράγην - -
dep. εκραγώ
επαινώ (Β) a lăuda επαίνεσα επαινέθηκα επαινεμένος
επεμβαίνω a interveni επενέβηκα/επενέ - - -
dep. έρθω/έλθω
imp. έλα, ελάτε
-έρχομαι (-) -ήλθα dep. -έλθωι — -
στέκω
-στέλλω (-) -έστειλα - (ε)στάλ(θ)ηκα - (ε)σταλμένος
στέλνω a trimite έστειλα στάλθηκα σταλμένος
στενοχωρώ a supăra στενοχώρεσα/ στενοχωρέθηκα/ στενοχωρημένος
(Α/Β) στενοχώρησα στενοχωρήθηκα
στρέφω a întoarce έστρεψα στράφηκα στραμμένος
Verbe neregulate 639
σώπα/σώπασε,
σωπάτε/
σωπάστε
τείνω a tinde έτεινα -τάθηκα τεταμένος
τελώ (Β) a face τέλεσα τελέστηκα (τε)τελεσμένος
τραβώ (Α) atrage τράβηξα τραβήχτηκα τραβηγμένος
τρέπω a transforma έτρεψα τράπηκα - (τε)τραμμένος
τρέφω a nutri έθρεψα τράφηκα θρεμμένος
τρώω a mânca έφαγα φαγώθηκα φαγωμένος
dep. φάω
imp. φά(γ)ε,
φάτε
-τυγχάνω (-) -έτυχα - -τυχημένος
υπάρχω a exista υπήρξα - -
dep. υπάρξω
υπόσχομαι a promite υποσχέθηκα - (υποσχεμένος)
υφίσταμαι a exista υπέστην - -
dep. υποστώ
φαίνομαι a părea φάνηκα - -
χαίρω
χαλώ (Α) a strica χάλασα - χαλασμένος
χορταίνω a se sătura χόρτασα - χορτασμένος
χυμώ (Α) a se năpusti χύμηξα - _
χωρώ (Α/Β) a încăpea χώρεσα - -
Y al nouăzecilea a nouăzecea
• !n celelalte cazuri prima consoană se desparte • Ο formă monosilabică de imperativ chiar dacă e
de restul consoanelor care trec la silaba normată de două forme de pronume neaccentuate
următoare: nu se accentuează:
άν-θρωπος, νεραν-τζιά, εκ-στρατεία, παν- πες μου το, δες μου τα, βρες τους την, φα του τα
στρατιά. etc.
4. Consoanele scrise cu două litere nu se despart:
μπου-μπούκι, α-μπέλι, ντα-ντά, πέ-ντε, μπα- Fac excepţie şi se accentuează
γκέτα, μου-γκρίζω. a) conjuncţia disjunctivă η:
5. Cuvintele compuse se împart în silabe după Ή η Άννα ή η Μαρία.
aceleaşi reguli: b) Interogativele που şi πώς (în întrebări directe şi
προ-σέ-χω, εί-σο-δος, πα-ρα-κού-ω, συ-νέ-χει-α, indirecte):
6. Vocalele scrise cu două litere (ου, αι, ει, οι, υι), Πού πήγες; Δε μας είπες πού πήγες.
vocalele în hiat (αϊ, αη, οϊ, ση), diftongii (ια, υα, Πώς σε λένε; Μας είπε πώς τον λένε.
οια, οιε, ιου, οιου etc.) ca şi combinaţiile αυ şi ευ • πού şi πώς, se accentuează în următoarele con-
sunt considerate o singură vocală in procesul texte:
împărţirii în silabe: πού να σου τα λέω,
αί-μα, νε-ράαι-δα, ά-πια-στος, ναύ-της, αη-δό-νι, από πού κι ως πού,
ρο-λόι, βοή-θα, θειά-φι, γυα-λί, αυ-λή, ευ-χή, Ευ- πού και πού,
ρώ-πη. αραιά και πού
— Τους έστειλες το γράμμα; Πώς!
Regulile sistemului unic Πώς βαριέμαι!
de accentuare Κοιτάζω πώς και πώς να τα βολέψω.
ΚολΤαόοι νδαχ, Και moi, ωα Μ. ποΑ.ώ<|/Ϋο.
1. Nu se marchează spiritele. • που (adverbial, pronominal şi conjuncţional) şi
πως (conjuncţional) nu se accentuează:
2. Marca accentului este accentul ascuţit (') Αυτό που σου είπα..
• Vocalele accentuate scrise cu majusculă au, Μας είπε πως τον λένε Απόστολο.
accentul notat în faţă sus: c) Formele neaccentuate ale prenumelor person-
Άβδηρα, 'Εβρος, Ήφαιστος, Ίκαρος, Ολψμπος, ale (μου, σου, του, της, τον, την, το, μας, σας, τους,
Ύδρα. τα), atunci când în cursul lecturii ele par
enclitice: o πατέρας μού είπε (= tata mi-a spus), o
3. Se accentuează toate cuvintele formate din πατέρας μου είπε (= tatal meu a spus).
două sau mai multe silabe. Regula este d) cuvintele monosilabice pronunţate împreună
valabilă şi în cazul în care un cuvânt pare mono- cu formele verbale μπω, βγω, βρω, ρθω:
silabic în urma unei eliziuni sau apocope dar nu şi θά μπω (θα), θα μπω (μπω), θά μπεις — θα μπεις
acelea care şi-au pierdut vocala accentuată prin etc.
aferezâ.
• Se accentuează cuvintele ce par monosilabice în 5. Accentul pronumelui posesiv neaccentuat care
urma unei: se aude pe ultima silabă a cuvintelor accentuate
a) eliziuni: λίγ' απ' όλα, πάντ' ανοιχτά, είν' pe antepenultima, se notează:
ανάγκη, ήρθ' αυτός, μήτ' εγώ etc. o πρόεδρός μας, χάρισμά σου, άφησέ του τον.
b) apocope: φέρ' το, κόψ' το, άσ' τον etc. • Aceeaşi regulă este valabilă în cazul unei succe-
• Ο formă verbală neaccentuată în urma unei siuni de două pronume neaccentuate care
afereze nu îşi deplasează accentul pe cuvântul urmează după o formă accentuată de imperativ:
precedent: μου 'φερε, τα 'δείξε, να 'λεγε, θα δώσε μού το,
'θελα, που 'ναι (πού 'ναι; ), μου 'πε etc. φέρε μάς τους etc.