La tiganci de Mircea Eliade Cultivat inc& din secolul al XIX-lea, tn special in proza lui M. Eminescu si in unele nuvele ale lui |, L. Caragiale, in proza romaneasc moderné, fantasticul il are pe Mircea Eliade ca cel mai important reprezentant. Mircea Eliade (1907-1986) transfigureaza artistic, in prozele sale fantastice, notiuni, concepte dezvoltate in lucrarile teoretice: sacrul, profanul, ,coincidentia oppositorum’, hierofania (manifestarea revelat a sacrului in profan), iesirea din timp etc. Fantasticul eliadesc este unul erudit, situat intre dimensiunea lui literar’ gi studiile de filozofie sau de istorie a religilor. Proza fantastic a lui Eliade se construieste pe relatia dintre sacru si profan, intelegand prin sacru orice manifestare a unei expresii divine, iar prin profan cea ce indeparteazd lumea de cunoasterea de sine, fiind sinonim cu ateu. In concordanté cu aceasta relatie, existS un spatiu care apartine unei geografil sacre, identificat cu Bucurestiul interbelic, un oras care ascunde mistere vechi. ‘Timpul, din nuvelele fantastice ale lui Eliade, tinde si el spre unul al miturilor (illud tempus), c&ci pentru omul religios (homo religiosus) timpul nu mai este continuy, ci unul mitic, sacru, 7m timp ce pentru omul profan timpul este istoric, mAsurabil. Eliade 11 numeste illud tempus, timp hierofanic si il considera o cale catre eternitate: ,E! poate desemna timpul in care e cuprinsd celebrarea unui ritual si care, prin aceasta, e un timp sacru, adicd un timp esential aiferit de durata profand care fi urmeaza’” +. lesirea din timpul profan se produce ca 0 ruptura de nivel, in urma CBreia personajele intra, pe neasteptate, intr-un univers paralel in care timpul si spatiul au alte dimensiuni. Pornind de la ideea c& sacrul se manifest in aspectele cele mai banale ale existentel, personajele din nuvelele fantastice eliadesti sunt oameni comuni surpringi in situatii normale, Viata lor fiind un sir de probe initiatice. TEMA. Scrisd in 1959 si publicatd in volum tn 1969, nuvela fantasticd La tigancl are ca tems camuflarea sacrului in profan. Asa cum observa Sorin Alexandrescu, nuvela este ,o alegorie a mortii sau o trecere spre moarte’? TITLUL este un topos, sugereaz’ o hierofanie, manifestarea sacrului in profan. Locul numit sla tigénci” reprezint& simbolic un spatiu intermediar intre lumea .de aici” si lumea .de dincolo, jntre sacru si profan. STRUCTURA. Nuvela se construieste pe alternarea a doua planuri - Real silreal ~ opt secvente epice care marcheaz’ Gavrilescu: « secventa | - planul real - viata obignuit8 a lui Gavrilescu ~ prima calatorie cu tramvaiul, * secventele Ill, IV - planul ireal - grédina tigncilor, bordeiul, proba ghicitului, labirintul; « secventele V, Vi, Vil ~ planul real (modificat) - a doua célstorie cu tramvaiul, la doamna Voitinovici, acas’, discutia cu crciumarul, in birja; « secventa a Vill-a ~ planul ireal - la tiginci, plecarea finala. ee ee dezvoltané etapele .aventurii” personajului principal, profesorul“ermenii extremi ai secventel numesc «iesirile» si totodatd eintrdrile» dintr-un mod de existenta atul" 1 INCIPITUL corespunde planului real si contine indicii spatiali si temporali ai actiunii: curestiul interbelic, un oras plin de semne, un oras initiatic (asezrile vechi reprezint& 0 sursd ~souizabila de mituri). Timpul evenimential este marcat prin ora 3 dupa-amiaza. Este introdus acum si personajul principal, Gavrilescu, un modest profesor de pian, un ins +t. Autorul isi alege in mod deliberat personaje reprezentand indivizi simpli, ilustrand astfel =<22 c& sacrul se manifest’ in aspectele cele mai banale ale existentei CONSTRUCTIA SUBIECTULUI. in secventa |, care corespunde planului real, se 2-figureazi o atmosfera neobisnuitd, la nivelul limbajului putand fi identificate cuvinte din “oul semantic al c3ldurii indbusitoare, un factor care ar putea justifica situatiile anormale in intr personajul. Existenta anosta care se deruleaza pe trasee stereotipe, spatiul inchis, de orizont, sunt sugerate de simbolul tramvaiului. rofesorul Gavrilescu se intoarce cu tramvaiul de la o lectie de pian pe o caldura ,incinsd si usitoare’, in discutia cu b3tranul din fata lui, apare obsedant numele colonelului Lawrence enturile acestuia din Arabia. In timp ce profesorul isi caut portmoneul pentru a plati biletul, rul aduce vorba despre locul numit ,/a tigdnci’. Gavrilescu este fascinat de acest spatiu, s de gradina umbriti de nuci batrani, ins interlocutorul sdu considera cd e 0 rusine si rebui interzis. Misterul se ad4nceste in jurul tigancilor si Gavrilescu, desi trece de trei ori pe sptmana cu tramvai prin dreptul gradinii lor, n-a gasit inc3 un raspuns. Discutia dezvolta si tema ~enotoniei vietii, profesorul m&rturisind ca ar fi meritat mai mult, pentru ca are o fire de artist, ‘ectille pe care le d& in particular si castigul modest |-au obosit spiritual. Brusc, isi di seama ca si-a uitat partiturile la eleva sa, Otilia Pandele, in strada Preoteselor = sevede nevoit si coboare la prima statie cunoscut sub numele ,La tigdnci”. Intervine, asadar, ~zzardul care jl propulseaz’ pe Gavrilescu intr-o nou’ dimensiune. Se simte deodat’ obosit, Jit, desi este incé ,in floarea varstei’, are numai 49 de ani. Isi aminteste de tinerete si de rlottenburg cand nu avea niciun ban in buzunar, dar nici nu era interesat de aspectul material til. icul dublu/ planul de adancime al textului se construieste prin cateva elemente ce vor i laitmotivele textului: cdldura, amnezia, locvacitatea care pare a-| apara pe erou de ceea iade numeste ,teroarea istoriei’, fereastra - spatiul deschis spre alte lumi etc. ‘as de racoarea gradinii, Gavrilescu intra ,la tigdnci’, in fata portii (simbol al pragului dintre -3 lumi) fiind asteptat de o tanara frumoasa si foarte oachesa care, sesizndu-i ezitarea, il ia = mana si-l conduce catre o casutd veche. Aude departat zgomotul tramvaiului, dar ii pare :2t de insuportabil, incat isi duse mdna Ia frunte" 2. Descopera lang el o batrana care st&tea la ~asutd, cu 0 ceasca de cafea in fata. Aceasta il intreaba ce-si doreste si-i propune trei femei: + ganca, 0 grecoaicd, o nemtoaica. Gavrilescu refuzd nemtoaica, iar batrana ji propune din nou 7 si suma: trei sute de lei, pe care barbatul o 7 ganca, 0 grecoaica si o evreica si-i precizeaza crivaleazé cu trei iectii de pian.Este condus de aceeasi faté oachesa cAtre bordei si este sfatuit 4 nu bea multa cafea. Intrat in bordei, se simte invadat de fericire si-i rasare in minte numele lui Hildegard, iubita lui din tinerele. Se las prins th jocul celor trei fete, dar nu reuseste $4 ghiceascd tiganca, incalcd interdictia de a bea cafea, fiindca simte o sete teribild, Fetele il prind intr-o hor’ a ielelor, spatiul se modifica, iar el se abandoneaza total jocului. Trezit ca dintr-un sornn adanc, isi arninteste de Hildegard, desi fetele considera c& n-ar fi trebuit 54-1 lase, si de momentul care a declansat tragedia vietii lui, aparitia Elsei. Rateaz3 a doua oara jocul ghicitului, iar fetele i spun ca ar fi fost foarte frumos, I-ar fi plimbat prin toate odaile. Gavrilescu se repede asupra pianului, interpretand melodii pe care nu le mai auzise, dar care ii invadau sufletul. Fetele dispar, iar el rétaceste intr-un spatiu pe care nu-| mai recunoaste, ca intr-un labirint. Renunta treptat la haine, fiindcd ji este foarte cald, se sirnte deodata gol si se ghemuieste pe covor. Alearga apoi disperat, traind o fricd paroxisticd, printr-un spatiu care se modifica continuu, trage apoi de o draperie si este infSsurat ca intr-un giulgiu. Se intalneste din nou cu baba cdreia i se confeseazd, aude departat huruitul tramvaiului si-si reaminteste ca trebuie s8 ajunga in strada Preoteselor. Gavrilescu p&raseste bordeiul tigancilor, se urca in tramvai, ajunge la d-na Voitinovici, ins i se spune ca familia nu mai locuieste aici; Otilia se cdsdtorise si se mutase din aceasta casa. Gavrilescu p&raseste confuz casa, se urcd din nou in tramvai, dar, cand trebuie sa plateasc3 biletul, taxatorul ii spune c& banii nu mai sunt valabili, fiindcd fuseser’ scosi din circulatie in urma cu un an. E din ce in ce mai incurcat, readuce in discutie spatiul tigncilor, fiind apostrofat de un barbat c& nu trebuie s8 se vorbeasca de acest loc in fata femeilor. Taxatoru! il avertizeazi Ca, dacd nu plateste, trebuie s8 coboare la prima statie, precizindu-i cd biletele s-au scumpit de vreo trei-patru ani. Ajuns acasa, afld cd acolo locuieste altcineva. CArciumarul Ti amureste situatia, spunandu-i ca nu se stie ce s-a intamplat cu profesorul Gavrilescu si ca sotia lui, Elsa, a plecat in Germania in urma cu vreo 12 ani, dupa ce jl cdutase in zadar. Nemaiintelegand nimic, pleaca spre tiganci, insotit de un birjar care fusese cndva dricar.O reintalneste in fata bordeiului pe batrana care fi spune cd nu mai e decat nemtoaica si-i recomanda sa bata la a saptea us, dar sd aiba grija si nu se rat&ceasca. Gavrilescu incurc usile, bate la una dintre ele si o gaseste aici pe Hildegard care il conduce catre iesire. Urcd impreund in trasura, iar fata Ml roaga pe birjar si mearga spre p&dure, pe drumul cel mai lung, apoi intoarce capul spre Gavrilescu si-i spune zambind: .Toti visdim, spuse. Asa incepe. Ca intr-un vis.” SUBIECTUL se construieste pe cel putin dou’ niveluri de semnificatii: unul de suprafat’, care prezinté desfasurarea propriu-zisa a evenimentelor si unul de adancime, care dezvolta semnificatii profunde. Ambiguitatea textului sugereaz’ manifestarea sacrulul in profan. Astfel, grdina tigancilor reprezinta un spatiu de initiere, intermediar, intre viaté si moarte; bordeiul ilustreaz’ mitul labirintului; baba, care pazeste intrarea in bordei si-i cere o tax, poate fi asemuitS cu Cerberul sau poate cu luntrasul Charon; cele trei fete sunt Ursitoarele, Parcele sau ielele din folelorul roménesc; ghicitul reprezinta o proba a initieri, birjarul, care fusese candva dricar, trimite catre luntrasul Charon. Se observa c structura conotativa a textului este deschisd, ceea ce valideaza fantasticul de tip erudit, mitic. Limbajul aluziy, alchimic dezvolt& o serie de motive ale caror functii se dezvaluie