Desérierca CIP a Bibliotecti Nationale a Romaniei Dikekheim, Karteried ‘Chemarea maestrului spiritual: sensul indramari spirituale pe calea citre sine / Karifiied Graf Diirckheim; trad. din Ib. germana: Viorica Juncan, - Bucuresti: Herald, 2019 ISBN 978-973-111-772-0 I.Juncan, Viorica (trad) 294.3 Pentru noutati si comenzi: www.edituraherald.ro office@edituraherald.ro ‘Tel: 021.319.40,60,021.319.40.61 Fax-021.319.40.59,021,319.40.60 Mob:0744.888.388,0771.664.320 Der Ruf nach dem Meister Otto Wilhelm Barth Verlag, WEILHEIM / OBERBAYERN 1972 © 1972 by Otto Withelm Barth Verlag, Weilheim/Obb. KARLFRIED GRAF DURCKHEIM CHEMAREA MAESTRULUI SPIRITUAL SENSUL INDRUMARII SPIRITUALE PE CALEA CATRE SINE Traducere: VIORICA JUNCAN, EDITURA 44 HERALD BucurestiCuprins Cuvant-inainte partea intai STRIGATUL DUPA MAESTRU 1. DE-A LUNGUL TIMPULUL 1. Maestrul ca arhetip 2, Mediator intre cer si pimant 3. De la angoasa primitiva la cunoasterea initiatica 4, Stiinga atemporal ~ Marea Traditie 5. Inteleptul si Maestrul MIN ZIL 1. intrebarea NOASTRE 2. Cine cere un maestru? intrebare? 3. Cine pune ac 4. Experienta care declangeaza chemarea maestrului 5. Unde se afla maestrii? |237 13 13 16 18 20 23 27 7 29 30 35 40Karlirigd Graf Diirckheim, Partea a doua MAESTRUL, DISCIPOLUL, CALEA LIDEEA $I REALITATEA MAESTRULUI 1, Maestral vesnic (2, Maestrul interior 3, Maestrul in persean IL. DISCIPOLUL I. CUM ACTIONEAZA MAESTRUL, 1. invayatura 2.Indrumarea 3. Stralucirea 4. Exemplul 5.$ocul IV. VIATA $I OMUL, V.CALEA Hristos Maestrul parteaattreia VOCEA MAESTRULUI IN VIATA Introducere I. VOCEA MAESTRULUI IN INTALNIREA CU CORPUL 1. Corpul care suntem 2. Perspectiva fiziognomici 3. Deformari colective 4, Imaginile directoare 5, Exercitiul 238 49 49 34 57 65 75 75 82 86 88 93 95 107 125 131 135 135 146 153 156 160 Chemarea macstrubui spiritual Il. MAESTRUL INTERIOR iN CAUTAREA CENTRULUI 1. ,La bonne assiette” 2. Lumea vizuta sud aspectul siu personal si sub aspectul si obiectiv 3. Cele trei nevoi fundamentale ale omului 4, Tripla unitate a Fiinjei —centru al omului 5. Trei feluri de constiingi 6. Constiinga de sine copibireascd 7. Constiinga de sine a eului profan 8. Constiinta de sine prin Fiingi 9, Centrul: Fiinga prezenti in om 10. Calea spre Centru 11. Central in simbolismul corpului 12. Inimma ~ centrul crucii II. VOCEA MAESTRULUI LA INTALNIREA CU MOARTEA sine 239 165, 165 167 173 175 178 181 182 186 188 190 299 208 215partea intai STRIGATUL DUPA MAESTRUeee | I. De-a lungul timpului 1. Maestrul ca arhetip Toate figurile primordiale ale vietii omenesti isi cap’ 1a semnificatia prin raport cu lumea in care apar. Sensul lor propriu si importanga caracteristica se situeazi in cadrul unui ansamblu istoric concret. La fel i figura maestrului Nofiunea de maestru difera Orient siin Occident si,atat intr-unul, cat si in celalalt, ea variaza in cursul seco- lelor. Imaginea lui depinde strans si de traditia religioasi de care apartine. Ea este, asadar, diferita in budism, in hinduism sau in lumea crestind. Cu toate acestea, noi nu am putea ingelege nicio religie, straini de a noastra, daca fiecare dintre ele nu ar congine, dincolo de toate variagiile ci, un mesaj destinat tuturor oamenilor, De aceea si pu- tem concepe o idee general de maestru: pentru ci toate manifestarile lui istorice congin un caracter comun Sub o forma care ii te particular, orice om manifes- ta Viaga care ne anima pe tofi. In vremea lui siin locul lui, [13Karlified Gat Diet prin natura si.niyelul lui, fiecare este, in Tot, o manifestare particulara a Fiintei divine. In fiecare din noi Viaga apare intr-o constiinga individuala gi sub o forma unica. $i, in toate variantele din lumea umani se exprima, reveliind mai mult sau mai putin Fiinga, ideea de om. Astfel, prin »ideea maestrului” exis- toate formele care o intrupex ti ca cea mai inalti manifestare umand a Fiingei divine. Maestrul” este omul devenit expresie intrupata a Vietii de obicei aceasta Viafa in mica existengi umana, ea se afirma, in pofida tuturor rezistengelor care intunect si voale creatoare $i eliberatoare, intr-un om. In cazul maestrului, Viata supranaturali dobiindeste, in lumea umana, o forma special de marturie si de manifestare Maestrul este un arhetip al Fiingei umane. Ce in seamni aceasta? Peste tot unde apare viaga omeneasci regisim anu- mite fenomene, ridacini si izvoare ale formelor ei primare Sa este prinsi mereu intre viafi gi moarte: sens si absurd, solitudine gi protectie, copilarie si starea adult’, individ si comunitate etc. Mereu aceasta polaritate oscileazd intre nagtere si moarte, Yang si Yin, este tensionati intre polii masculin gi feminin, 2i si noapte, cer si pimant, constienga si inconstienta. Peste tot unde se intilneste viaga umand, exista ge- nerare si primire, promisiune si nevoie, bucurie si durere, siguranga si angoasi, refugiu si pericol, satietate si foame, trezire si somn, boali si vindecare. In toate aceste contrarii apare Viaga 14| Chemarea macstralui spiritual Ea nu este aceasta sau aceea, ci ceea ce este dincolo de contrarii, ceea ce se traieste in fiecare dintre ele. Este ‘Totul care include gi depaseste toate contrariile. Este ceea ce domina si imbritiseaza, cea ce se manife: in lupta in jocul antagonismelor, ceea ce inainteaza din forma in forma intr-o continua schimbare. Plenitudinea gi unitatea, inerente Viegii, sunt ordinea ei tainicd, legea ci. Situagi fundamentale aseminitoare reapar mereu: aceleasi impa- suri, blocade, pribusiri, noi porniri la drum gi strapungeri spre un nou urcus, in multiplicitatea, aparent infinita, a manifestarilor ei de forte si contraforte, il gisim pe om mereu confruntat cu aceleasi structuri esengiale ale destinului su. II gasim sub aspectul de tat, mami, copil, bitiat sau fata, adolescent; in diverse pozitii de faran, muncitor, profesor, soldat, medic sau preot ~ reluare perpetual de stiri comune conditiei umane. Singur, omul reclama un companion, in dificultate are nevoie de ajutorul altuia. Ajuns intr-un impas, el cautd pe cineva care si-i arate iesirea. Fiecirei dezorientari fun damentale fi corespunde puterea care elibereaza de acolo. igi le raspund figuri salvatoare eficace. Cea a maestrului este Anxietigii, nos lor si sperangelor care renasc mereu una dintre ele. Maestrul ca arhetip este rispunsul fundamental lao nevoie fundamental pentru omul ajuns la un anumit grad de evolusie. El este acest rispuns, pentru ci el ghideaza spre calea de realizare a promisiunii innascute din om. | 15Karlttied Graf Direkhein, Nostalgia si presimgirea acestei promisiuni ating din ce in ce mai mulfi oameni. De aceea auzim din toate pargile strigitul dupi maestru. Ce nevoie si ce promisiune sunt Ia lucru in aceast cAutare a maestrului? Cu care contrarii ne ajuta si ne in- talnim actiunea lui? Ce ruptura ne ajuti el sf surmontim? Ce viaga noua aduce el la lumina? Ce cale indica el? 2. Mediator intre cer si pamant Nelinistea esentiala care il face pe om sa recurga la un maestru se naste din dubla sa origine, din opozitia dintre si din suferinga HY originea lui pamanteasca si cea cereas pe care o triieste simfindu-se pierdut in lume, Maestral intrupeaza promisiunea reunificirii cu Fiinga supranaru- rala, nu numai datoriti unei credinge pline de speranyi, i printr-o experiengi reali gi pe calea unui exercitiu de transformare. Omul primitiv si copilul nu sunt constienti inca de aceasta dubli origine. Natura lor dubla este ca inclusi in Unul primordial. Pamant si cer, aici si dincolo sunt inc& fesute impreun’ in armonia vietii. Intr-o i totugt ruptura se produce. Oricat de departe poate sii ajung cunoasterea noast i resimte totdeauna destinul ca in timp gi spagiu, omul § i. Una ii este fa- pe o tensiune intre acesie dow’ reali miliara. De bine, de rau reugeste si 0 gestioneze, datorita experientei lui si traditiilor din colectivitatea lui. Cealalta realitate penetreazai cu un suflu nelinistitor realitatea ac tei lumi obignuite. Ea nu este, pentru el, nici accesibil 16 Chemarea macstrubui spiritual nici gestionabila in acelasi mod ca si cealalta. Insesizabili, ca intervine totusi profund in viafa lui. In afara limitelor puterii umane exist’, agadar, mereu o realitate — imprevi il, cand bineficatoare, cand periculoasi — care scap& fortelor lui naturale. Dintotdeauna au existat oameni care pareau si se situeze la un nivel mai inalt. Un contact special fi reunea cu dimensiunea cealalta. Datoriti mijloacelor de care pareau si dispuni, ei comunicau cu forfele unei realitaqi superi- oare, Fira indoiali ca stiau care este modul in care omul ar trebui si se raporteze la ele pentru salvarea lui, prin ce exercitii sau prin ce sacrificii ar putea si si le faca favora~ bile. Caci, periculoasa sau protectoare, cealaltl realitate era cea mai puternici: asupra acestui punct n-a fost niciodata nicio indoiala, Ea era gi rimanea puterea care, imbragisand toate lucrurile, determina in cele din urma destinul uman: ameningare fundamental’, speranfi sau fir director ce duce Jao viagi mai buna, eliberati de suferinya. Cu toate aces- tea, atitudinea ,puterilor” parea mereu legata de conduita umana. Se ajungea deci mereu la aceeasi intrebare: care este calea care duce la 0 relagie justi cu puterile suprana~ turale? Ce mijloc permite si participim la puterea lor si di? Unde se cunoastem fericirea pe care ele o pot risp afla calea car ne face si accedem la contactul, poate chiar a uniunea cu cealalta realitate, realitatea supranaturala? Este intrebarea cea mai veche, cea care urcd pana in negura timpurilor, Omul a cautat intotdeauna, prin metode \17Karlffied Geaf Direkheit domenii diferite, potrivit tradisiei lui gi rivelului spiritului lui, si ingeleaga supraterestrul, si gi-] facd favorabil, si-L atinga. Diversitatea religiilor o dovedeste Oricare ar fi continutul specific al unei religii i rolul pe care+I joaca acolo credinta, singurul lncru important gi durabil pentru a pastra viu sentimentul religios contactul imediat cu divinul, trait de citre credincios, si ceea ce face acest credincios pentru a deveni una cu el. Trei intrebari s-au pus intotdeauna: care este Calea? Care este cercigiul? Se stie gi se actioneaz dupa pretul ei? Ce este aceste trei intrebitr. Ele reflecti ~ siin vremea noastri,de © maniera sigurd — nostalgia straveche a unui intermediar intre cer si pamant. Eterna cautare, cate se exprima prin strigdtul dupi maestru, este cea care cauti si dezlege ten siunca fundamental dintre viaga noastra, conditionata de spatiu si timp, si Viaga supraterestra, Fiinga divina. 3. De la angoasa primitiva la cunoasterea initiatica O prodigioasa evolutie separa sensul viepii la omul care se simte dependent de puteri infernale si cauti si le i imbuneze — printr-un mediator, rugiciuni si sacrificii — credinga intr-un Dumnezeu personal, a cirui iubire s veaz lumea de fortele rauhui O extraordinara dezvoltare, de asemenea, intre con- iinga limitata la gindirea magica si miticd, apoi, trecind prin constiinga mental, pana la constiinga integrala care 18 | Chemarea macstrului spiritual confine toate stadiile’, $i ce distanya intre viziunea omului, insignifiant fir de nisip in Totul, si cea care face din el un microcosm care reflecté universul macrocosmic, destinat s manifeste in forma sa umana-supraumani plenitudinea Totului! intre imaginea unui destin traversat de angoase, care vede un dusman in forgele strine, si omul care-I descoperi in el insusi pe adversarul realizarii lui posibile; intre vri- jitorul care incearca si seduci, prin sacrificii singeroase, divinitagi indepartate gi cel pentru care pripastia deschisa intre aici si dincolo se astup’ in propria sa interioritate; intre omul care vede in suferinga si dificultagi singura ac siune a forelor contrare viefii gi cel care le recunoaste ca ajutoare pe calea uniunii cu Fiinta care este nu numai sdincolo” de viata, ci si mai presus de viati si de moarte. Modul de a considera raportul dintre aici si dincolo reflect nivelul si gradul de constientizare umani a Viewii. Se remarci astfel, la contemporanii nostri, o opozitie deci sivi intre cei care rman atasagi tangibilului, materialului si cei care sunt capabili sii presimtit si si ia in serios cea ce singura viziunea interioark dezvaluie, Intre oamenii ale ciror criterii de realitate, teoretice si practice, se reduc la realul sesizat de constiinta obiectiva si gestionat prin tehnica si altii, care au aflat realitatea decisiva de dincolo accede la de timp si spafiu. Singurd constiinga interioa aceasti realitate care nu se lasi nici ingeleasa, nici domi- © Jean Gebser ~ Unsprung und Gegenwart, Deutsche Verlaganstalt Suttgart. 19Karfiied’ Gas Ditckhetit nati, dar,a, care) cungastere este conditia oricar scunde deci superioare. Realitatea tangibila mai mult 0 o dezvaluie. Ea nu se arata decat ochiului interior. Diferenga intre aceste doua tipuri de oameni reiese in mod clar astizi. Unii se mulfumese si dezvolte cunos- tingele care se invati, capacititile si conduitele utilizabile cauta maturitatea, in lume. Ceilalfi merg mai departe si interioari a Sinelui lor veritabil, care nu cere si nu adu: ce un ,plus” in planul cunoasterii profane, al puterii si al bunurilor, i in cel al contactului cu Fiinga supraterestra, Aceasta presupune un alt tip de cunoastere care, datoriti experienfei, atinge misterul Fiingei si descoperd calea inte rioard care duce acolo, Este cunoasterea iniiatica: a initia vrea si spund a deschide poarta misteruluit. Cel care aduce, transmite gi realizeaza aceasta cunoastere este maestrul. 4. Stiinta atemporala - Marea Traditie Exis . Stiinga care serveste la a domina lumea se dez '10 cunoastere temporali si o intelepciune atem- colt poral ce sea permanent. O inventie o inlocuieste pe alta. C descoperit ieri nu ne mai satisface azi. Dar stiinga lui Lao Zi este o ingelepciune la fel de valabild acum, ca si in vremea hui Comoara de intelepciune a umanitigii, care are in vedere devenirea interioara si relatia ei cu supranaturalul, este un conginut viu gi independent de spatiotemporal. Aparentele si contradictiile determinate de epoca si lo- J.Evola - Uber das Initiatiscbe, Antaios, E.Klett-Verl. Stuttgart. 20 | Chemarea maestrubui spiritual cul in care apare o exprima si o ascund in acelasi timp. Dar prin toate invelisurile striluceste Viata de dincolo de spayiu-timp. Pentru cel ai cérui ochi stiu sa vada, lumina acestei Fiinge supranaturale si ascunse in toate Jucrurile transpare in toate fenomenele. Ea este continut intr-o constiinga gi o cunoastere primordiale, innascute omului gi fati de care acesta se poate trezi. Ade care acestea il congin triieste in c a ce numim ,marea traditie”, atemporali gi ca, care se perpetueaz’ peste tot in toate timpurile. Marea tradiic se referi la o cunoastere fundamental, improspatati si intreyinuta neincetat de experienge,cea a conditiilor care au voalat Fiinta la om, dar si a circumstan- telor in care, in acest om si prin el, ea poate lua forma in lume. Aceastii traditie se afla in stiinga inspirati a ingelep- silor si a maestrilor,in tema central a miturilor creatie’ in nostalgia dupa cliberare din toate marile religii. »Marea tradigie” este expresia adevarului Viegii supra~ naturale, care reapare neincetat in constiinga, de-a lungul tuturor deformarilor, si isi caut in om realizarea. Ea este istoria Fiingei divine, indepartindu-se de sine si cAutan- se din nou; ocultata in lumea conditionata, si mai ales in constiinta umang, de revolta unei lumi vrijmage si de opozitia creaturilor ei muritoare, apoi, regissita inom, da~ trezin. torit scdnteii de nestins din Fiinga lui esengiala du-se la sine insusi in lumina unei noi constiinge. Adevarul acestei istorii, trecute si viitoare, este spagiul in care se mica, asadar, cunoasterea inifiatic: |r i actiunea maestruluiKaclfried Graf Di KHER care isi are sAdacina in ea. In cazul maestrului sunt depasite contrariile care, in conditia lor spagiotemporalA, ii impart pe oameni in tari, rase, caractere gi diversitate de evolutie. Exist’, intr-adevar, si diferente intre Orient si Occident. Antagonismul pare insurmontabil la inceput: intre oricita- »da’-ul Occidentului pentru structuri, persoana, i tea destinului nostru si conceptia orientali a vietii, care le respinge, mai mult sau mai putin, in bloc si caut& adevarul istorici, Dar ultim in Unul fira forma, impersonal, in afara exist un adevar superior care face din aceasti contradictie dintre Orien si Occident o tensiune in noi ingine,o tema a viefii noastre interioare. Contrariile sunt concepute acolo ca poli, a céror tensiune dialectic’ insuflegeste in diverse maniere ansamblul, Totul viu, urmarind accentuarea mai mult sau mai pugin pronungati a unuia sau a celuilalt. Diferenga dintre Est si Vest apare atunci ca o intensificare a unuia dintre poli. O intilnire autenticd intre ei, intre crestinism gi budism, este pe buna dreptate plina de sens, pentru cd poate conduce la o ingelegere reciproca sporiti , totodati, la o precizie clara si fecunda a diferengelor. Aparentele sub care se prezinta adevirul primordial al Vietii este intotdeauna condigionat de mediu. Dar, prin si, in fiecare maestru, el este viu. De aceea mesajul transmis insigi natura sa, acest adevar este dincolo de contrari de adevaratii maestri are o valoare universal. ‘A se vedea cargile lui Réné Guenon — Onl si devenirea sa dupa Vedanta, Scurta privire asupra initieri, Inifiere si realizare spirituald — traduse in romaneste si publicate de Editura Herald. (WV. tr) 22 Chemarea macstrului spiritual 5. inteleptul si Maestrul Adevarul esential al vieyii poate lua forma, in lumea umana, sub doua infatigiri: infeleptul si maestrul. Ei nu sunt personaje istorice reale decat daca este vorba despre sfiinte transformate” prin profunzimea Fiintei s turale. In mijlocul lumii conditionate, ambi se simt de orice condigionare. Ei au surmontat incercarile funda mentale ale existentei umane: frica, disperarea, abandonul, In cazul maestrului, Viaga nu este doar forta vie care La transformat si l-a adus pe un plan superior de umanita~ te, ci este cea care il face capabil si le ofere si altora aceas- ti transformare. Maestrul nu este numai homo divinans, el este si Aomo faber. In maestru, ca si in ingelept, Viaga transcendenti, constienti in interior precum o credinta vie, este prezenta, de asemenea, ca un proces de consti entizare si de transformare mereu crescdnde. In maestru, supranaturalul este prezent in acelasi timp ca o experienti de cunoastere luminoasi si o forsa activa de evolusie. Inteleptului si maestrului li s-a adaugat in toate tim- purile un al treilea personaj. In el, constientizarea viefii ia forma mai ales de stiinja, de cunoastere. El este ,marele cunoscator”, ,savantul” = in India el se numeste ,pandit”— nu in sensul ,oamenilor de stiinga”,cici el se intereseaza de o cunoastere care dep’ geste ragiunea. Paria fiel insusi un .transformat” perfect, el poate totusi si transmit cunoag terea esoterica. El tine, asadar, de infelept si de maestru, dar el triieste ca cercetitor, ca cineva care prospecteaza, absorbit de lucrurile tainice, de legile ascunse, de sensul [23