ALVIN TOFFLER AL TREILEA VAL Prefata : IONITA OLTEANU ‘Traducere din limba englezi GEORGETA BOLOMEY 3h DRAGAN STOIANOVICI EDITURA POLITICA pucunEstr_Redactor: HORTENSIA PIETREANU-POPESCU Coperia: VALENTINA BOROS iturin care a,mai apa av BREILEA GME “e aivin Totter |A. = eartonat ; William Morrow & Company ou Seeei Bantam Books ‘Angtta —Sahouat William Collins Sons rogat: Pan Books Fran Baidons Benoa P, Germania 7G. Bertelsmann Verla Be Sonia Plaza’ Jan Marie? Baharia Bang saponia OMI, lode Shuppan Keyowal (NEI INSEE! Am oved Publishers Brasilia: Diatripuidore Record panemares Chg. Beicheens Forlag Iugostabia * lugostavisa Publishers iorte ecuie srvo-erosta) ssyeaid* Eseeie info AB Polonta : Panstwowy Insty\ut Wydawniery ALVIN TOFFLER THE THIRD WAVE Prefatai Spuncam in cartea de Dialoguri despre vi- itor *, intre ai c&rei interlocutori se afla si Alvin Toffler, c& autorul Socului viitorului personal nu are’nimic socant in el si cred c& este ade- virat. Cu totul altfel stau lucrurile cu ceea ce serie. Carfile sale sint interesante, incitante, chiar si socante, Afirmatia este valabila si pen- tru ultima sa lucrare Al treilea val. Editat in peste un milion si jumitate de exemplare in Statele Unite ale Americii, tradusa in 16 f&ri, 2 seriale pentru televiziunea canadian si cea japonez& pe marginea c&rfii, aceasta spune totul. Imensa audienté, talentul si ingeniozitatea sa nu trebuie s& ne facd ins s& privim cartea fard nici o rezerva. Insusi autorul declar& spre sfir- situl cartii sale : ,Nu am incredere in oamenii care isi inchipuie’cé dispun deja de raspunsuri intr-un moment cind noi abia incere&m s& for- mulim niste intrebiri* (p. 562). Cred cA aceasta afirmatie s-ar_potrivi foarte bine ca motto al car}ii. Cum am putea avea incredere in oamenii care au doar certitudini ? Poate exista oare o cale mai fecund& de a tinde spre adevar decit indoiala ? $i mai ales intr-un context ca cel ac- tual caracterizat prin schimbari foarte dinamice. Cite si ce adevaruri absolute pot supraviefui fntr-o lume in care schimbarea s-a accelerat teribil si in care relativizarea si incertitudinea au_erescut prea mult ? In mod evident si sesizabil pentru fiecare din- tre noi, schimbarea a devenit 0 dominanta a ci- * Tonita Olteanu, Dialoguri despre vitor, Editura politied, Bucuresti, 1982 5vind tot mai agresiva si mai neprimitoare, Dez~ echilibre ale mediului natural, lacuri si riuri ;moarte, paduri devastate, un aer tot mai po- Juat, plo! acide fac ambianta de viata tot mai ostil’, La incheierea celui de-al doilea razboi mon- dial, cei ce doreau sé fie arhitec{ii unei lumi mai bune inscriau printre dezideratele acesteia nevoia de a clibera omenirea de rizboaie, de mizerie si foamete. Din pacate s-a realizat foarte putin pe aceasta cale. Continudm sa traim sub spectrul rizboiului si chiar al distrugerii spe- cici umane. Sute de milioane de oameni se 2bat si astdzi intr-o crunta mizerie, sute de milioane din semenii nostri sufera de’ foame. Din now aver datoria si ne punem intrebarea : ce lume construim ? a Prapastia dintre cei bogati si cei straci a con tinuat sA se adinceasci, In ani ’60, cind s-a pus pentru prima oara problema sustinerii unei de2~ voltari mai accelerate a tarilor mai pufin dez- yoltate, pentru a micsora decalajele existente, domnea un oarecare optimism. ,,Deceniile dez~ voltéwii", prin inssi constientizarea omenirii asupra necesitafii reducerii treptate a decalaje- lor, ca $i prin obiectivele lor, au creat o speranta. Dupa doua decenii, la inceputul anilor ’60, s-a instaurat un pesimism tot mai persistent. Spe- cialistii au inceput s& se intrebe unde s-a gresit sidin ce cauzi ? De ce au fost incetinite atit de mult cresterea economicd si dezvoltarea, care cu doua decenti in urm dideau motive de optimism ? ,Omul de pe strada se intreaba si el de ce este astazi con fruntat cu tot mai multe dificultati si care sint perspectivele ? S-au scris in ultimul deceniu zeci de mii de pagini, prin care se incerca 0 ana- Jizé mai in profunzime a cauzelor situaliei ae- tuale si o evaluare a perspectivelor. Aparifia problemelor globale a creat un now tip de tensiuni, resimtite tot mai intens la nivel planetar, Ne aflim evident intr-o epoca de ciu- tari, de clarificari. A crescut constiinja omenirii asupra pericolelor care ne pindese. Au fost lan- sate numeroase proiecte internationale de cer- cetare, au fost organizate mari programe si sau mobilizat energit si resurse insemnate pentru a identifica problemele, cauzele lor si a putca avansa unele solutii, Numeroase din rapoartele intocmite, care s-au bucurat de o larga réspin- dire — intre care as menjiona_ pe cele ale lui ‘Mesarovié-Pestel, Tinbergen, Malita-Botkin-El- mandjra, raportul Bariloche (publicate si in limba roména de Editura politica) si mai recent cel al Comisiei Brandt si Global 2000, pentru a nu aminti decit pe cele mai cunoseute — atrag atentia asupra numeroaselor pericole care con- frunt& omenirea, ‘Nu este locul aici s& discutém calitatea si aportul lor. Un lucru se impune ins& cu toata evidenja: omenirea nu va putea continua s& evolueze pe vechile coordonate. S-au acumulat in lume la ora actual atit de multe probleme de © gravitate extrema, care au facut ca tot mai multe ari, tot mai multe guverne s& devina con- stiente de necesitatea unor schimbiri radicale, Insegi pacea si existenta civilizatiei umane sint continuu amenintate. Presedintele Romanici arita cu o foarte clari intuifie politicd si un dez~ voltat sim de responsabilitate pentru soarta omenirii cd ,,Situatia internationala este fns& deosebit de complex si contradictorie. Criza economicd — indeosebi cea energetica, a petro- lului —, accentuarea crizei politico-sociale a lu- mii capitaliste determina, in zilele noastre, 0 ascufire fara precedent a contradictiilor sociale, intensificarea activitatii de consolidare si re- imparfire a sferelor de influenta, continuarea vechii politici imperialiste de forta si dictat, de inedleare a liberta{ii gi independentei ‘po- poarelor. In aceste conditii apar mai_necesare ca ori- ¢ind unirea si conlucrarea tot mai strins& a po- poarelor, a fortelor inaintate pentru oprirea agravarii situatiei internationale, pentru re- Juarea si continurea politicii de destindere, co-laborare, independent si pace, pentru solutio- area tuturor problemelor pe ‘cale pagnicd, a tratativelor“. * Cuvintul criza a revenit in ultimul deceniu tot mai insistent in discufie. Cel mai des cel de criza economics, de crizé financiar-monetara, ener- geticd, de resurse sau de criz& alimentaté. Dar gi cel de criza a valorilor, de criz& culturala, teh- nologicd si in ultimul timp si cel de crizd a eivi- lizafiei. Complexitatea fenomenelor devine tot mai pregnant, Apare totodata din ce in ce mai limpede ca diferitele crize sint legate intre ele prin multiple interdependenje si cd ele au la baz crize structurale mai profunde, mai grew vizibile cu ,,ochiul liber“. Multiplele erize, eco- nomic, financiara, energetic, alimentara etc., par a fi numai ,virful icebergului, Este de pre~ supus cA acestea sint cauzate de puternici ,.cu- renfi de adincime". Cu citva timp in urma se vorbea de crize economice, de structura, de va- lori, dar eel mai adesea abordate sectorial. Vi- Ziunile ultimilor ani au inceput sé fie ins mai complexe, mai cuprinzitoare si chiar mai coerente. Daca intr-adevar exista ,,curenti de adinci care actioneazi pentru schimbari profunde, de amploare, ar fi 0 mare greseala si ne oprim numai la fata vizibild a icebergului, Adesea si in trecut s-a considerat c& 0 crizé "reprezinta doar un esec temporar al evolutiei, c& trece, c& ne va afecta pufin si apoi vom reveni la starea wnormaig“, Nu rareori s-a considerat c& schim- barea nici nu ne priveste. Dar astdzi, intr-o lume mic, a unor interdependente crescinde, aseme- nea judecati s-au dovedit adesea efemere sau chiar periculoase. Chiar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cind un timp Statele Unite au considerat cA acesta nu le priveste, pa- rerea s-a dovedit iluzorie. $i astizi la fel. Cind considerém ci un rézboi in Asia, in Orientul ~F Nicolae Ceausescu, Romania pe drumut construirit societdtii socialiste multilateral dezvoltate, Editura politica, Bucuresti, 1982, vol, 22, p. 202, 0 ‘Mijlociu sau in ortee alt& parte a globului nu ne priveste este doar 0 evadare temporari de la Tesponsabilitatea comuni pentru soarta acestei planete fragile. Schimbarile sint uneori violente ereind peri- cole reale. Este suficient s4 privim prabusirea colonialismului, escaladarea continua a cursei inarmérilor, Jupta pentru reimpérfirea lumii, criza energeticé sau amplificarea férd precedent ® somajului in firile capitaliste dezvoltate, Pentru a avea o imagine a presiunilor la care este supusi omenirea. Privim adesea schim- barea si n-o infelegem. De cele mai multe ori, asa cum constata si Toffler, avem de a face cu zeci sau chiar sute de curenti de schimbare aflati in interactiuni cauzale si nu rareoti acestia se aduné in confluenti' mai mari, in fluvii tumultuoase. Viteza de schimbare, inclusiv a schimbirilor sociale, s-a accelerat si'ea, ceea ce a determinat © comprimare a timpilor de reactie, Lipsiti de posibilitatea intelegerii naturii si esentei schim- ii, ca si de instrumente adecvate de cunoas- tere si stipinire a complexita{ii, uneori se mas nifesta si o frica fata de transformari sau chiar rezistenja fafa de ele, ceea ce le face mai difi- cile si mai costisitoare. Se resimte acut nevoia unor noi instrumente de ,,bord, Cum s-a spus adesea, a nu dispune de aceste instrumente in condifiile actuale este ca si cum am incerca si pilotm un avion cu reactie cu aparatura de bord a unui avion clasic. Nici o centralizare excesivi a deciziilor nu mai este posibila cind timpii de reactie au deve- nit atit de contrasi, si elementele implicate alit de numeroase. Referindu-se la luarea deciziilor Ja Casa Alba, Toffler aratd ed nu a fost timp ca fiecare decizie si fie chibzuita pina la capat Casa Alba — spune el — este intr-adevir atit de presat cu adoptarea deciziilor in toate chestiunile, de Ia poluarea atmasferei, costurile de spitalizare si energia nuclear, pind la inter- Zicerea jucsriilor periculoase, ineit un consilier uiden|ial imi mirturisea odatd : «Aici sufe- tim cu tofii de socul viitoruluie" (p. 555). De fapt tot el arata cd toate departamentele gem sub o povara decizionala din ce in ce mai mare, fn care fiecare trebuie sa adopte zilnic 0 mul- time de decizii, sub presiunea enormA a schim- barilor rapide. ; Cum sa infelegem esenfa, natura si directiile schimbarii ? Aceasta presupune evident si in- felegerea interdependentelor, a conexiunilor si 8 complexitajii, a intregului.’Nu vom putea in- telege intregul far a-i cunoaste in profunzime partile sale componente, dar nici nu vorn putea cunoaste parfile sale componente fara a injelege intregul. Aceste procese vor presupune probabil un permanent du-te-vino, de la analizd la sin- tex, de la particular la general, de la sisteme la subsisteme gi invers, de la structuri Ja valori si concepte, de la anatomia sistemelor la fiziologia lor, de da parti la intreg si invers, ca si ample dialoguri intre discipline si numeroase iteratii succesive. Ne aflém in fata unui salt revolutionar in pro- ssele de cunoastere. Adincirea specializirii, vi junea ,tunel" a specialistului, care a ajuns ,si stie tot mai multe lucruri, despre tot mai putin’ a ridicat adesea pereji impermeabili intre dife- ritele domenii ale cunoasterii, Concentrarea pe domenii tot mai inguste, pe linga marile bene- ficii evidente pe care le-a adus omenirii, a creat si mumeroase bariere in sesizarea unor co- nexiuni, a interdependenfelor si in intelegerea intregului, In mod paradoxal, dar adesea odatd cu progresul cunostinfelor noastre specializate, sporeste ignoranja noastra privind globalitatea lumii. Gindirea rationalist, rectilinie, cartezian’, a legéturilor biunivoce de tip cauzi-efect a con- dus gi ea la aparitia unor handicapuri fn injele- gerea interdependentelor si a complexitatii. Se- sizarea de cdtre Jean Piaget — unul din cei mai mari spocialigti din domeniul epistemologiei —a »valorii etalon" si a ,erorii etalonului" in pro- n cescle de cunoastere pune limpede in evidena handicapul esential al abordarilor sectoriale gi nevoia de a reface traseul invers, de la detaliu spre ansamblu. In realitate rareori gisim fenomene de tip 4 terminist clasic, bazate pe relatia simpla, cauzi- efect. De regulé existé un sir de cauze si de efecte care se intercondifioneaza reciproc. Afir~ mafia c& Intotdeauna o cauzé da nastere la ace- Jeasi efecte nu fine seama de context. Aceasta reprezinta mai degrab& un caz particular decit cazul general. Existenfa unui sir de cauze 51 efecte interdependente fac ca i contextul s& se afle permanent in migcare. Starea de echilibru unui sistem este si ea mai curind un caz parti~ cular. Starea de dezechilibru dinamic, in cduta- rea echilibrului, este mai degraba starea de fapt. Uneori este suficient si ne schimbém punctul din care observaim realitatea sau optica pentru a sesiza lucruri noi, nesesizabile inainte. Acelast fapt sau proces observat va fi sesizat in mod diferit de un fizician, de un matematician, de un economist sau de un filozof. De exemplu, chiar omul poate fi privit ca fiin}é fizicd, biolo- gicd sau social. El poate fi privit ca homo faber sau sapiens, ca homo oeconomicus sau poeta, Dar privindu- in fiecare din aceste ipostaze nu putem s&-i percepem unitatea fiinfei_ sale. Or, in realitate, el nu exist si nu actioneazi decit ca un tot si Intr-un context social-economic specific, care si el la rindul sdu se afl in con- tinua schimbare. Fara a sesiza interdependentele si a infelege complexitatea nu vom putea realiza progresele asteptate de la cunoasterea stiinfificd. Am platit si continuam sa plitim un tribut foarte ridicat abordarilor parfiale, simplificirilor _excesive, Solufiile adoptate in cazul abordarilor secto- riale s-au dovedit, adesea, paleative, contradic- torii sau chiar incompatibile. Infelegerea com- plexitafii presupune admiterea paradoxurilor, existenja contradictoriului, posibilitatea existen- fei unor paradigme diferite, 8Schimbarea unor paradigme sau _principii axiale ne poate face si vedem realitatile cu ocht complet diferiti. Exemplul citat de astrofizicia- nul Car] Sagan mi se pare deosebit de elocvent in acest sens, El afirma cd am optat pentru cal- culul zecimal pentru ci ne tragem dintr-un peste devonian, care avea cite cine! oscioare la fiecare aripioara. Avind cite cinci falange la fie~ care mind, la care recurgeam atunci cind soco- team cite ceva, am optat pentru aritmetica ba- zata pe numérul zece. Daca pestele devonian ar fi avut 4 sau 6 oscioare la fiecare aripioara, ni s-ar fi parut firese si avem cite 4 sau 6 degete Ja fiecare mina si s& construim 0 matematicd ba- zata pe numérul 8 sau 12. Tot asa am putea ad- mite si posibilitatea schimbarii altor paradigme cu care ne-am obisnuit si operam. Contributiile materialismului dialectic privind contradic{iile, lupta contrariilor, acumularile cantitative si saltul calitativ, dialectica necesi- tate si intimplare puse in nou! context al cu- nostintelor aduse de teoria sistemelor, a infor- matiei, de teoriile lui Nya Prigogine, laureat al Premiului Nobel, constituie ,,premisele revolu- fionare“ ale noilor procese de cunoastere. Ele ne furnizeazd acum elementele esentiale pentru posibilitatea de a revizui modelele noastre de gindire, pentru a elabora noi principii axiale si noi paradigme, care si ne ajute si infelegem si si stépinim complexitatea, In cercetarile sale epistemologice, sociologul francez Edgar Morin avanseazA si el ideea posibilitafii unei noi ra~ tionalita{i care ar putea revolujiona gindirea. Poate cea mai revolutionara schimbare este toc- mai modificarea sistemului de gindire, de la cea liniard, carteziana — a legaturilor ‘biunivoce cauzi-efect — la cea holistick — a sesizirii in- terdependentelor multiple si contradictorii — bazatd pe concepte de sistem, de proces, feed back si pe dihotomii de tipul ' continuitate-dis- continuitate, echilibru-dezechilibru, necesitate si intimplare, “ In acest nou context nu vom fi prea surprinsi c& fapte aparent complet izolate sint foarte strins legate intre ele. Pentru a injelege ce se intimpla in jurul nostru, pentru a intelege esenfa, natura si directiile schimbarii trebuie s4 inceredm s& integram si s& sintetizim in mod coerent fapte, evenimente, realitafi si cunostinte fra nici o legdturd aparenta intre ele. Aceasté incercare constituie cu siguranta meritul prin- cipal al lucrarii Al treilea val a lui Alvin Toffler. De ce ,al treilea val ? Ce vrea acest autor ,socant* de la cititori? In introducerea cartii Gale el spune despre AI treilea val cA ,,este o lu- crare de sintezé ampla. Ea descrie vechea civilizafie in care mulfi dintre noi au crescut si prezinta o imagine cuprinzatoare, intocmita cu grija, a noii civilizatii eare irumpe in mijlo- cul nostra, Deci omenirea se afla in zorii unei noi civili- zatii, afirma el. In viziunea sa, dupa primul val din istoria civilizatiei umane, al civilizatiei agri cole, care a durat aproximativ 10 000 de ani (din jurul anului 8000 Le.n. pind in jurul anului 1700 en.) a urmat al doilea, cel al civilizafiei in- dustriale, care a durat circa 300 de ani, de la re- volutia industrial din Anglia pind fn zilele noastre, cind au apdrut semnele unui nou val, al treilea. ,,Aceasti noua civilizatie — spune au- torul — este atit de revolutionara incit sfideaz& toate presupunerile noastre anterioare. Vechile moduri de gindire, vechile formule, dogme si jdeologii, oricit de indragite sau de folositoare au fost in trecut, nu mai corespund realitatilor, Lumea care se naste rapid din ciocnirea noilor valori si tehnici, noilor raporturi geopolitice, noilor stiluri de viata si moduri de comunicare, reclama idei si analogii, clasificdri cu totul noi, Nu putem inghesui lumea embrionara de mine in spatiile tihnite de ieri, Nici atitudinile sau starile de spirit conventionale nu mai sint po- 5trivite. Aceasta este marea incercare a lui Al- vin Toffler. ‘Nu-mi propun sd sustin sau si combat punet cu punct ,,constructia* sau ipotezele autorului Cititorul va putea singur si discearna asupra a ceea ce i se pare plauzibil sau nu in ideile si judecttile cArfii, O precizare sint totusi tentat sé fac. Se pare c& semnele care ne indreptitese s4 afirmam c& clvilizatia umana se giseste intr-un moment specific al istoriei sale s-au inmulfit in ultimul timp, Ne aflam intr-un moment de tranzitie, de mari transformiri, ce au loc pe multiple planuri, de la cel economic — al energiei prin care poate fi sustinuti dez~ voltarea in continuare, al materiilor prime si al tehnologiilor cu care lucram — pind la cel so- cial, al modului de organizare a societdfilor, al valorilor pe care le promoveazii, al tipurilor de productii, de consum, al stilului de viata. Mo- delul cultural si valorie al industrialismului de tip capitalist prezinta semne evidente de epui- zare, fapt recunoscut de tot mai mulfi oameni de buna credint4. Ar fi profund gresit, chiar pe- riculos, dac& avalansa unor semnale vizibile, uncle chiar socante, ar fi interpretate doar ca clemente conjuncturale, pasagere. Willis Harman, presedintele Institutului de cunoastere stiintificd din San Francisco, observ cd invadarea globului de eatre expansiunea cul- turii industrialismului capitalist a incetat. Ast&zi sint tot mai putine tari dispuse s& adopte mo- delul capitalist occidental. Lumea anilor °70 cu- noagte un nou cuvint si anume al ,dezvoltirilor alternative". Herman Kahn, cunoscut apologet al societatii capitaliste de consum, constata si el c& dezvoltarea capitalist’ nu va putea continua pe aceleasi coordonate. El considera cé in pre- zent asistim la ,marea tranzitie“ de la civiliza- fia industrialé la cea post-industrial. Exista dealtfel in Occident 0 intreaga pleiada de au- tori, in frunte cu Daniel Bell, care vorbese de societatea post-industrial, Toffler vorbeste despre ,,al treilea val“. Despre disparitia civi 16 zatiei industriale si aparitia unei alte civilizatii. insisi specialistii in studiile viitorului au con- siderat intotdeauna asemenea elaborate ca dis- cutabile. Ele constituie mai mult ipoteze de lu- cru, teme de reflectie, decit ,constructii* finite Oricarei asemenea ,,constructii* fi pot fi gasite punete forte si slabe si aceste judecati sint i ele adesea relative. Ele depind in mod funda- mental si de punctul din care sint privite. ,Con- structiei" lui Toffler i se pot gasi numeroase vir- tufi si tot Ja fel de multe elemente discutabile Nu credem cd o asemenea lucrare, de proporfii, ar putea fi analizati corespunzator in cadrul unei prefefe. Chiar daci nu ne putem pro- pune 0 analizi detaliaté a ,,constructiei* lui ‘Toffler, cititorul roman trebuie si fie avertizat asupra’ unui punct esential, si anume, alegerea opticii prin care priveste considerafiile autoru- lui. Analizele, ideile si concluziile sale pornese de fapt de la investigarea realitatilor industrialis- mului occidental, de tip capitalist. Incercarile de a ,inghesui“ toate realitatile sub ,,palaria mare’a ,,valurilor“ trebuie privite cu cireum- specfie, nuantat. Utilizarea insuficient de rigu- roasi a unor termeni cu care opereazi — cum sint, de exemplu, cei de ,,schimbare revolutio- nari“, ,raporturi sociale", ,,relatii i structuri sociale", ,,sistem de productie“, ,,ordine socia~ 1" sau chiar de ,,civilizatie" etc. — nu trebuie sic] {acd pe cititor ,,prizonierul* unor confuzii ideologice. In ciuda unor incereari_nemarturisite ale autorului de ,indepirtare“ de ideologii si de prezentare a civilizafiei celui ,,de-al treilea val ca si cum s-ar situa ,deasupra® sau ,dincolo* de ideologii, autorul constata in mod clar, ex- plicit, esecul industrialismului occidental de tip capitalist. Desi el analizeazé si pune in evi- Genji elementele crizei de sistem care a cu- prins societatea occidental, el nu vrea sd re- Cunoasca explicit cauzele crizei in natura so- cial-economicd a sistemului. Mai mult, criticind realitatile lumii industriale occidentale el re- Wcurge uneori la a pune semnul egal intre reali- tatile existente in tarile capitaliste si in cele socialiste, __ Studiile asupra viitorului, inclusiv cele care iau forma unor modele aproape exclusiv for- malizate matematic, nu sint lipsite de ideolo- gie, de valori. Aceste studii nu sint si nici nu Pot fi inifiate ,,in vitro“, intr-un vid politic, social-economic si cultural-valoric, Dimpotriva, tot ceea ce ele contin ca elemente constitutive sint desprinse dintr-un context real sau ima- ginar, find dependente de anumite realitati sau interese, de anumite pozitii, idei precon- cepute sau modalitati si posibilitati de perce- pere a realititilor. Chiar si atunci cind aceste elaborate se ferese sai trateze in mod explicit aspectele politice sau sociale implicate ele nu sint ,,libere“ de valori, de ideologie. Dimpotriva, insisi intentia de a incerca s& le eludeze pune in lumina o anumita pozitie sau anumite intentii ale autorilor. In realitate, problemele cresterii economice sau ale dezvoltirii nu pot fi despartite de contex- tul lor social, politic, cultural, valoric si mai ales ideologic. Obiectivitatea si valoarea stiin- tificd a analizei, a diagnozei si prognozei_ nu poate fi realizaté in absenta aspectelor sociale, politice sau ideologice. Chiar si modelele pornese in mod_ explicit sau implicit de la 0 ideologie incorporind anu- mite premise, experiente, viziuni, valori ,eta~ Jon* ete, Observarea stiintificd a oric&rui fe- nomen este marcaté de amprenta teoreticd, culturala, ideologica a autorului. Cea ce vedem depinde de cea ce privim si de ceea ce ne-am asteptat si vedem, spunea un om de stiint& american. Tar un analist mexican arata ci teo- ria pe care se sprijind cercetatorul corespunde pozitiei sale politice. Insusi obiectul studiului, aria _problemetor investigate, pozitia fafa de sistem si structurile sale, obiectivele politice, ierarhizarea priorita- tilor, valorile gi conceptele implicate etc. indica 18 rite de dife- natura, ideologia si scopurile ur ritele studii asupra viitorului. In mod evident exista in cartea lui Toffler judeciti, reflectii, afirmatii ce pot fi acceptate integral, altele doar parfial, cu anumite amen- damenté, iar altele respinse. Dealtfel, jinind seama de imperfectiunile instrumentarulul epistemologic pe care il avem la dispozifie, in- cercarea unor sinteze vaste, ca si cea intre- prinsi de specialistul american, constituie un demers plin de riscuri, Nu cred insa cd acest fapt ar trebui si ne dezarmeze. In nici un caz nu cred c& ar trebui s& asteptam perfectionarea instrumentarului si a metodologiilor de inves- tigafie pentru a avea curajul lansérii unor noi ipoteze gi judecdti. De fapt, am simfamintul c& aceste incercari pot sa ne ajute si avansim in procesul cunoasterii. Ele pot si ne aducd anu- mite beneficii chiar si atunci cind sint negate in intregime. In fond, si nu uitam c& insusi Toffler afirma c& nu are ineredere in oamenii care isi inchipuie cd dispun de rspunsuri intr-un moment cind abia incercim si formuldm intrebiiri, O aseme- nea aserfiune, care spuneam car trebui sa constituie ,motto-ul" cArfii de fata, poate pune sub semnul intrebarii intreaga ,constructie“ a ctitorului ideii despre noua civilizatie, Dar nu si cartea. Chiar daca constructia sa prezinta nu- meroase elemente discutabile, cartea rimine ca un valoros compendiu de idei, de probleme puse in discutie si teme majore de reflectie. SA nu seipim din vedere cd uneori este mai important s& sesizezi o problema, si pui corect 0 intrebare, si incerei si definesti corect 0 pro- blema, decit si-i atagezi solutii pripite sau sen- tentioase. Uneori matematica, in speta econo- metria sau cercetdrile operationale, au fost dezavuate pentru ci nu au reusit sa rezolve in mod corespunzitor probleme economice prac- tice. Dar rareori sa recunoscut c& esecul s-a datorat si faptului cA economistii n-au reusit intotdeauna si formuleze corect sau complet 19problemele. Nu pufini cercetitori se angajeaz& adesea in eforturi sterile incereind sa ,,rezolve' false probleme, formulind inadecvat’ intreba~ rile sau definind incorect problemele. $i atunci ce se poate astepta de la solutii ? Alvin Toffler ajunge si el la concluzia cé de obicei este mai importanté 0 intrebare potrivita decit raspun- sul la o intrebare nepotriviti. ‘Valoarea lucririi sale nu const{ numai, sau mai exact spus nu in primul rind, in modul con- ret in care Si imagineaz& autorul ,,valul trei*. Ci poate tocmai in diversitatea problemelor se- sizate, discutate si avansate ca teme de rejlec- fie. Ck ne afldm ‘ntr-o perioadé de schimbari profunde ne dim seama intuitiv cu tofii. Care este exact natura si esenta lor, fluxul si confi- guratia lor ramine inci de discutat. Putem si fim de acord, total sau partial, putem respinge, in parte sau integral, aceste elaborate, dar nu cred c& trebuie s& le ignoram. Cred mai degrabi c& intr-o perioad’ de schimbari profunde $i ra- pide se cere si avem constiinta treazé, s& stim cu ,,degetul pe puls“, s& stim tot ce se intimpli in jurul nostru si cum pot fi interpretate modi- ficdrile. Aceasta inseamné totodata o ascutire a spiritului critic, a rigorii judecd{ilor gi 0 con- stiint& mai acut& a prezentului si viitorulul. De altfel si Toffler declara : ,,Chiar daca civili- zafia celui de «al doilea val- se clatina si nu mai este viabild, aceasta nu inseamna c& civil zatia celui de «al treilea val», aga cum am zugré- vit-o aici, va prinde chip cu necesitate“ (p. 488). Sintem ine in perioada marilor intrebari in care rispunsurile nu pot fi decit provizorii si partiale, Aceasta nu inseamna sa incetam sa le cautém. René Maheu, fost vreme indelungata directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), spunea si el ci nimeni nu intelege toate si nimeni nu intelege bine, dar cine re- nunfa 88 infeleagi va fi dus de valuri ca o 20 epavat, Acest sim{amint devine cu atit mai acut in cazul incereérii_unor sinteze cum este Al treilea val. Autorul Soculué viitorului recu- noaste si el c& nu putem avea cunostinte com- plete si cA nici o metafora nu este totald, Dar cum aratd tot el, citindu-l pe criticul George Steiner, ,,a pune intrebari cuprinztoare in seamna a risca s& infelegi lucrurile gresit. A nu le pune deloc inseamna a incorseta intele- gerea". In aceastd lumina cred ed trebuie privita si cartea de fata. Alvin Toffler este in mod neindoios un seri- itor interesant, imaginativ. Bl are in acelasi timp un ascufit spirit speculativ. Altfel poate nici nu ar reusi si fie atit de incitant, Dar din aceasta zona provin si principalele eapeane, principalele pericole. Parcurgindu-i_cartea, cititorul va ob- serva numeroase elemente care pot si i se pard attificiale sau cel pujin discutabile. Al treilea val, spune autorul insugi, ,,nu este o previziune obiectiva si nu se pretinde’o demonstratie stiin- fifica“, Dar ea nu se vrea nici o utopie. El pre- ferd s-o numeascé 0 ,,practopie“. Prin aceasta Toffler crede in aparitia unei lumi pe care nu o considera nici cea mai rea din toate lumile po- sibile, dar pe care o vede realizabila si totodata preferabila celei de care ne desparfim. De care jume ne despartim ? Exista oare o lume unica ? Oare nu este absolut evident ci tréim intr-o Jume extrem de diversificatd ? Este de apreciat la un autor ca Alvin Toffler forja sa de anali2d, puterea gi curajul abordarii unor probleme noi, imaginafia sa fecunda, spi- ritul sdu creativ, bazat cel mai adesea pe fapte, pe realitati, pe ample investigafii. Este conclu dent in acest sens c& el cauté multe din sem- nele viitorului in fapte, in_schimbari, care se manifesta deja de pe acum, in mod mai preg- nant sau incipient. Poate si acest lucru face parte din ,,punctele forte" ale lucrarii sale. * Citat dup Costin Murgescu, Japonia tn economia mondiald, Editura stiinjificd si’ encielopedied, Bucu- regti, 1982, aSpuneam cA nu mi se pare locul potrivit pen- tru a incerea o discutie asupra calititii ,,con- tructiei" sale, Totusi citeva elemente ma obligd sa-] avertizez pe cititor asupra lor. Alvin Toffler, ca un observator atent al realititilor, este un foarte bun cunoscdtor al societiifii capitaliste contemporane si indeosebi al celei americane. El descrie cu precizie si obiectivitate cresterea in dustrialismului sia exploatarii capitaliste al celui de-al doilea val" si ,,transformarea fur- tului pe scara relativ mica, intr-o afacere de mare anvergura, care a schimbat «micul» impe- rialjsm in «mare» imperialism (v. p. 131 si urm,). ,,Valul al doilea" nu putea, asa cum con- siderd autorul, si se afirme fara cotropire, o: ploatare, resurse ieftine si {ard crearea ‘unei piele mondiale integrate. Sint descrise magistral natura, esenta si sem- nificatiile procesului de edificare a pietei capi- taliste internationale, ,marketizarea* lumii, de catre civilizatia celui de-al doilea val" (p. 386— 387), felul cum timp de 300 de ani a avut loc aceastA expansiune a capitalismului (p. 139— 140), asuprirea prin violenta si decimare ce a insofit edificarea imperiului colonial (p. 139), ca si lupta dintre marile puteri pentru reimparti- rea lumii (p. 140). MA simt tentat aici sa evoc un pasaj al autorului de maxima concentrare »Dupa cum darvinismul social a dat 0 explica- tie rationalé capitalismului — spune cl — aceasti arogan{a culturali a indreptafit im- perialismul. Ordinea industriala in dezvol- tare avea nevoie de resurse ieftine si si-a creat © justificare morala pentru a le obtine Ja pretu reduse, chiar dacd stergea de pe fata pi mintului societati agricole sau asa-zis primitive. Ideca evolutiei sociale a furnizat temeiuri in- telectuale si morale pentru a trata popoarcle ne- industrial drept inferioare — deci inapte si supravietuiasca (p. 146). Cu aceeasi obiectivitate si ascutit spirit de observatie deserie autoru! cum au inceput stra- 2 tegii financiari americani, ined din 1941, s& 1u- ereze la planul de reintegrare postbelict a eco- nomiei mondiale, care sé favorizeze 5.U.A. El prezinti cu competenta cunoseatorului esenfa si rolul destinat la timpul sau Confe- Tinfei de la Bretton Woods, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale (p. 142). Alvin Toffler cunoaste si pune in evidenta ra- cilele exploatarii capitaliste sau cauzele reale ale somajului, care, in opinia sa, nu constau in Ienea sau esecurile individuale, ci in repartitia inechitabila a averii. si opfiunile de investitii (p. 280). Observatiei sale patrunzitoare nu-i scapa substratul tendentios al darvinistilor stiinfele sociale, care ,,au susfinut e& principiul Selectiei naturale actioneazi si in societate gi cd, in virtutea acestui fapt, indivizii cei mai bo- gafi si mai puternici sint cei mai apti si mai me- rituosi" (p. 145). El deserie cu o multitudine de date si fapte concludente forta dezagregatoare a violentei in lumea occidentald, a atentatelor teroriste, a recrudescentei luptei antidemocra- tice si ,,fascismului* (p. 535—541), ceea ce fi justificd afirmatia ca ,,in aer pluteste parc’ 0 duhoare gretoasa, Este duhoarea civilizatiel mu- ribunde a celui de «al doilea val- (p. 494). Tot- odaté, el resimte gravitatea instrdinarii indivi- dului, nevoia sa de comunitate de structura si de sens (p. 494 si urm,). Autorul pune in evi- den{4, cu 0 observatie extrem de subtila, cum singuratatea, lipsa de structurd si sentimentul ipsei de sens al vietii, ce insotese declinul civi- lizafiei industriale, explicd o serie de fenomene derutante ale epocii noastre si in primul rind ui- mitoarea proliferare a sectelor (p. 505 si urm.). Alaturi de satisfactiile pe care ti le pot pro- voea parcurgerea acestei carfi pentru temele de reflectie pe care le furnizeazi, apar gi nedume- riri sau insatisfactii prilejuite de unele afi matii, idei sau puncte de vedere. Ca cititor poti ‘si-ti manifesti o oarecare insatisfac- tie privind modul in care este conceputa civili- zatia, redusi la tehnosfer8, sociosferd, infosfera 23si forjele de putere. Ceea ce poate fi considerat deopotriva prea simplificat si incomplet. Se poate discuta despre conventionalismul ce exist in acest mod de abordare. Se poate discuta de ase- menea despre gradul de adecvare sau inadec- vare a conceptului central al carfii, a instru- mentului principal de investigatie, acela de pval ; dacé el reprezinta intr-adevar un instru- ment potrivit de cereetare. Poate fi dezbatuta nevoia de a clarifica legaturile ce exista intre val, civilizatie si odinduire social, intre baz si suprastructura sau intre civilizatie, culturi si valori. Desi esentiale, nu aceste lucruri mi se par to- tusi cele mai flagrante. Ele pot fi discutabile in cazul oricérui elaborat de asemenea proportii. Fiecare autor poate aborda analiza acestor pro bleme din puncte de vedere foarte diferite, cu mai mult sau mai pufin succes, Si este dreptul fiecdrui cercetator si-si aleaga instrumentele, metodologia si conceptele cu care opereazi, asu~ mindu-si riscurile succesului sau insuccesului demersului stu, Faptul cé uneori Toffler in- cearea si puna semnul egal intre unele procese si fenomene ce se manifest in capitalism gi in socialism este nu numai o simplificare inadmi- sibilA pentru orice analizé cit de cit stiintificd — rupind faptele din context sau recurgind cel mai adesea la simple afirmafii — ci poate fi ca- lificat ca o atitudine din care dispare obiecti- vitatea stiintificd. Civilizatia secolului al XX-lea si translatia spre cea a secolului al XXI-lea prezinti unele semne comune ce pot fi regisite, in forme mai apropiate sau mai deosebite, in diferite societii Dar cititorul va fi surprins, nu fara temei, de modul in care Alvin Toffler abordeazi in unele cazuri aceste probleme. Nu rareori, criticind elementele de civilizatie ale ,,celui de-al doilea val specifice capitalismului, autorul Je trans- fer automat si socialismului, nu pe baza unei analize specifice, ci a unei simple afirmatii de genul ,acesta este valabil si pentru socialism‘. 4 Sigur c& in fiecare orinduire sau tip de civiliza- fie pot fi gisite si elemente sau aspecte critica bile, dar aceasta necesita intotdeauna 0 analizé Ja obiect si nu recurgerea la afirmafii prin si- militudine Socialismul, cu toate experientele sale pozi tive si negative, cu toate implinirile si neimpli nirile sale este in esenfa sa altceva decit capi talismul. Prin esenja sa umanisté, prin valorile social-umane pe care le promoveaza, prin prin- cipiile de egalitate si echitate care stau la baza nconstructiel” societatii socialiste, ca gi prin jelul sau suprem — ridicarea bundstarii tuturor membrilor colectivitifii — socialismul este su- perior capitalismului. El reprezinti o etapa nou&, superioard pe scara progresului social. Nimeni nu afirma c& socialismul nu este per- fectibil, c& n-ar mai avea probleme de rezolvat. Ceea ce facem zi de zi in eforturile noastre de a ne dezvolta multilateral, de a ajunge la 0 so- cietate mai bund, de a imbunatafi continuu me- canismul economic, institutiile sociale ete., cu succesele si insuccesele inererte unei opere de asemenea proportii, este tocmai recunoasterea necesitafii perfectionarii permanente, pe care o impune chiar viaja. Vorbind de sistemul de valori al ,,celui de-al doilea val“, Alvin Toffler observa ca acesta se afl in crizi. Este deseris cum fnsusi_sistemul rolurilor, care asigura coeziunea civilizatiei in- dustriale (n, ns. capitaliste) este in crizd. El re- mared cum insisi muncitorii reclama tot mai in- sistent participarea la conducere. ,,Aceasta fisu- rare — afirmi autorul — la scara_intregii societiifi, a sistemului de roluri pe care s-a cli- dit industrialismul are implica{ii mult mai revo~ lufionare decit protestele politice fatige si mar- surile pe baza c&rora publicistii apreciazi schimbarea* (p. 174). Descriind diferitele carac- teristici ale crizei actuale Toffler spune c& spre deosebire de crizele din trecut ea aduce cu sine inflatie si somaj in acelasi timp, nu suc- cesiv“. Unde ? In ce societate ? $i autorul afir- 8ma : ,,In plus, ea nu este numai o crizé a ca- pitalismului, ci se rasfringe si asupra_{arilor Socialiste industrializate, Este vorba, intr-un cuvint, de criza generala a civilizafiei indus- triale fn ansamblu* (p. 304). Dupa parerea noastra, este vorba de fapt de ,,criza generald a capitalismului contempo- ran“. Au fost serise zeci si chiar sute de carti, cuprinzind analize profunde si serioase, inclu siv de c&tre numerosi oameni de stiinfa occi- dentali, nemarxisti si chiar antimarxisti, care au demonstrat elementele crizei generale a ca- pitalismului contemporan. In acelasi timp nu este vorba de a nega anumite influente ale cri- zei mondiale care se manifesta si in {rile so- cialiste, Este adevarat ci gi {rile socialiste sint confruntate cu o serie de probleme dificile ce decurg din criza energetica, din nevoia de a restructura anumite ramuri industriale, tehnici sau tehnologii de productie, de a elimina in- fluentele negative ale impactului ecologic al proceselor de industrializare si dezvoltare, in general, de a elimina unele contradictii prove- nite din unele disproportii, de a perfectiona con- tinuu mecanismele economice, sociale, institu- ionale ete. A pune semnul egal intre formele de manifestare a crizei in capitalism si in socialism mi se pare 0 abordare nu numai prea simplifi- catoare, dar si evident nestiintifica. Este greu de infeles la un autor ca Toffler, care posedd un spirit de observatie extrem de ascufit si a carui experienté nu poate fi ingelata in nici un caz de aparente, faptul cd recurge la o tratare Ja suprafata a acestor aspecte. Indife- rent dacd vorbeste despre natura si esenta sta~ tului burghez sau socialist (p. 117), a intreprin- derilor capitaliste sau socialiste (p. 68) sau despre alte aspecte, el pune semnul egal intre aceste probleme in capitalism si socialism, spunind c& toate aparfin ,,celui de-al doilea val“ si deci sint sortite esecului. El pune semnul egal si intre yinstrumentele nationale de gestiune econo- 26 mic, cele socialiste — intre ,,planificarea cen- trala in jarile socialiste“ — si cele capitaliste — wbancile centrale gi politicile monetare si fiscale Rationale” — apreciind cA nici unul din aceste instrumente nu mai d4 astizi randament , 352). Si asa mai departe... © larent met ineagé lui Toffler dreptul de a critica societatea capitalista si nici nu i se poate nega dreptul de a face observatii critice cu pri- vire la socictatea socialist. O facem adesea chiar noi. Dar nu mi se pare suficient ca atunci cind critica procese, fenomene sau o stare de fapt existentd in societatea industriala capita~ list, adesea doar s4 afirme c& lucrurile sint va- labile gi pentru societatea industrialA socialist. ‘Aceste aspecte se cer analizate separat de fie~ ‘care data si demonstrat valabilitatea concluziei. Simpla afirmatie nu poate fine locul de ar- gumente. ae Nu trdim intr-o lume uniforma, Dimpotriva, omenirea este caracterizaté astazi, poate mai pregnant decit in trecut, prin diversitate. Nu traim nici intr-o lume bipolar, ci intr-un uni- vers economic, tehnologic, social, ideologic, cul- tural, etnic ete, extrem de divers. Nu traim nici numai intr-o civilizafie industriala capitalista i socialisté. Exista inca numeroase tipuri de civi- lizatie, culturi diferite, societafi aflate in dife- rite stadii de dezvoltare economici, asistam la 0 proliferare a ,,alternativelor de dezvoltare". Cu- vintul dominant mu este uniformitatea, ci mai degraba diversitatea, ‘Impértirea lumii in socialism si capitalism este in fond ea insasi o simplificare. Realitatea zile- Jor noastre este infinit mai nuantata. Exista {ari ‘capitaliste care se deosebesc intre ele din mul- tiple puncte de vedere — ca nivel de dezvoltare economic’, ca sistem de organizare si politic! economice, ca sisteme institutionale, ca traditii culturale, ca ideologii si interese, ca religii, ca stil de viata ete., etc. $i existd tari socialiste care si ele, in pofida caracteristicilor comune de ase deosebese prin numeroase particu- laritati. Aceasta fara si mai vorbim de existenta unei multitudini de tari aflate in curs de dez- voltare situate in Europa, Africa, Asia sau America Latina si care se deosebesc si ele foarte mult intre ele, Cititorul avizat, exigent va sti si se fereasci de unele capcane, de judecafi prea simplifica- toare, eronate, cum va sti s4 recunoased si jus- tetea si acuitatea unor observatii pertinente ale autorului privind existenfa unor elemente de civilizatie comun’, a unor probleme globale sau elemente de criz& care afecteazé intreaga planeta. Nu rareori marile sinteze au fost pin- dite de pericolul unor simplificari excesive, al tiparelor, al judecitilor prea putin nuantate, al valorilor’polarizante, al aprecierilor biunivoce, da-nu, bun-réu, alb-negru. $i viata nu s-a lisat niciodata incorsetaté atit de mult, fard sa se razbune. Nici Toffler nu s-a putut sustrage complet unor asemenea pericote, Impotriva avertismen- telor repetate pe care le adreseaza el insusi citi- torului, spunindu-i ci nu trebuie sf preia fie~ care afirmatie ad literam, faré un dram de in- doiala, exista in cartea sa numeroase afirmatii si aprecieri fara echivoc. Sa ne referim, de pilda, Ja conceptul central al carfii sale, acela de ,,val". Autorul afirma c& ,,Odata ce ne dim seama ci s-a pornit o lupta apriga intre cei care vor si mentina industrialismul si cei care vor si-l in- locuiasca (n. ns. cine sint aceia ?) sintem in po- sesia cheii (subl. ns.) care ne va permite sa inte- Jegem lumea. Dar, ceea ce este si mai important, fie c& elabordm politica unei fari, fie cf stabilim strategia unei firme economice, fie c& hotarim obiectivele vietii noastre personale, sintem in posesia unui nou instrument cu care sd schim- bam Iumea" (subl. ns.) (p. 55). Este in mod evi- dent esential si intelegem censul, natura si esenfa schimbirilor, pentru a putea si ne fa- cem opfiunile si alegerile, dar de aici si pind la 8 a considera c& putem intra in posesia unor in strumente cu caracter de panaceu universal exist 0 mare distant&. Desi bun cunoscator al realitéjilor lumii contemporane, el se las& une- ori furat de afirmatii mult prea echivoce, cum ar fi si aceea c& ,,siracii si bogafii deopotriva stau acum aliniafi Ja start, gata s& porneascd intr-o noud cursd spre viitor, izbitor diferita de ceea ce am vazut pind acum’ (p. 472). Ce curs poate fi angajata intre doi parteneri de intre- cere atit de inegali ,.din start" ? Desi aceasté prefaté nu se doreste a fi un »studiu“ introductiv care s& analizeze sistema- tie toate ideile, afirmatiile si fundamentele elaboratului lui Toffler, existé numeroase teze ale autorului care nu pot fi acceptate, pentru ci ele nu corespund realitifilor. De exemplu, nu poate fi acceptat modul in care sint abordate Perspectivele statului-nafiune, ale suveranitétii nationale. Este cunoscuta sensibilitatea natiu- nilor si indeosebi a celor mici si mijlocii, a tine- relor state recent eliberate de sub colonialism fajé de acest subject. In Romania existi un profund atasament fafd de conceptul de suve- ranitate nationalé si o constiinté vie privind rolul important ce revine statului national in asigurarea progresului economico-social al co- lectivitafilor nationale si al umanitafii in gene- ral in etapa actuald, Cum remarca tovarsul Nicolae Ceausescu, »Pornind de la conceptia_materialist-dialectica $i istoricd privitoare 1a rolul nafiunii in socie- tate — deci si in societatea socialist’ — de la faptul c& pentru o perioada Junga de timp, in- clusiv in comunism, natiunea va continua si aib& un rol important {n progresul societa{ii, in conlucrarea cu alte nafiuni, avem obligatia | si facem totul pentru dezvoltarea insusirilor noi ale natiunii noastre, pentru omogenizarea si in- tirirea unitatii el, ca factor fundamental al vie~ toriei socialismului si comunismului in Romé- nia, 2Fiind el insusi prizonierul propriilor instru mente de cercetare — in termenii prea globali si prea pufin nuanfati ai ,,valurilor* de civili: tie — adesea Toffler face abstractie, in anali zele sale, de realitatile evidente. Astfel si cind vorbeste de rolul si locul statului-natiune i perspectivele sale el nu pleacd de la o analiza specific bazata pe realitatile existente fn farile capitaliste, in cele socialiste sau ale lumii a treia“, Uneori afirmatiile sale privind per- spectivele rolului si locului statului-natiune sint fundamentate mai degrabé pe ,,dorinta* autorului de a crea 0 ,,construcfie“ coerenta celui ,de-al treilea val“ decit pe o cercetare a realitéfilor. Alteori constatarile sale se bazeazi pe fapte, pe realitafi din férile capitaliste. De- altfel, el spune la un moment dat cA ,,guver- nele nationale din Washington, Londra sau Pa- ris continud, fn general vorbind, s& impund unor colectivititi tot mai divergente si mai seg- mentate orientari uniforme, standardizate, concepute pentru o societate de mass (p. 430). Intr-un asemenea context, cititorul va sti sin- gur si analizeze afirmatiile cuprinse in carte cu privire la perspectivele statului-natiune si a suveranitdfii nationale, Totodaté el va sti sé accepte, si respingé sau si nuanfeze unele con- sideratii ale autorului pe marginea unor transformari viitoare in unele domenii ale vie~ {ii sociale cum sint gi cele privind perspectivele familiei ca nucleu de baza al societatii. Lui nu-i va fi greu s&-si dea seama de faptul ¢c& evolutiile vor fi deosebite in diferite socie- Ati in funefie de specificul acestora, de valori, de tradifii culturale ete,, ete. De cele mai multe ori _afirmatiile autorului sint ele insele nuanfate. De altfel, inci din in- troducere el atrage atentia cititorului c& atunci cind afirma cA ceva se ,,va" intimpla aceasta trebuie luaté cu rezerva incertitudinii (p. 38). $i cum spuneam, el Snsusi afirma la un moment dat c& civilizatia celui de ,,al treilea val nu va 30 prinde chip cu necesitate aga cum a zugravit-o autorul In cartea sa (p. 488). Oricum ar putea fi priviti sau judecatd aceasta carte, acceptind-o sau respingind-o, ea se recomanda ca o lectur&é menit& si incite la reflectii, Putem fi de acord sau nu cu modul in care sint puse sau tratate unele probleme, dar nu se poate si nu recunoastem acuitatea multora dintre ele, mai ales a celor ce se re fer& la civilizatia capitalismului industrial. Publicarea acestei car{i in limba romana se inscrie in pozitia principialé a partidului nostru fata de prezentarea larga a migcérii contempo- rane de idei, a schimbului de informatii, pentru stimularea proceselor de analiz&, reflectie si creatie. Asa cum arta presedintele Romaniei »Mai mult ca oricind, omenirea are nevoie de Bindire creatoare, de oameni care si judece, s& reflecteze, si-si exprime parerea despre noile procese sociale... Numai din confruntarea idei- Jor se poate cristaliza adevarul Aceasta carte oferd ari indoiald un teren fertil de confruntari. Cititorul avizat va putea s& hotdrasca singur ce idei din ea pot fi refinute si care se cer respinse, Al treilea val oferd 0 adevarata panoplie — chiar daca incompleté — de probleme ma- jore ale perioadei agitate pe care o parcurge omenirea in prezent si numeroase aspecte cu care vor fi confruntafi in anii ce vin. Insigi metafora de ,,val", critica civilizafiei industrial actuale — a standardiziirii, spocializarii, sincro- nizirii, concentrérii, maximizrii si centralizé- ri excesive — sesizarea impactului social al unor schimbéri ce vor interveni in planul teh- nologiilor, al proceselor de productie, in viata de familie sau in societate, sesizarea ti nevoi ale omului modern, a nevoi participare, a calitatii relatiilor sociale, ca si dez~ baterea unor schimbari esentiale’pe care autorul le intrevede in conceptele de timp, spafiu, cau- zalitate, necesitate gi intimplare sau in alte ele- oymente de civilizatie, fac si ne aflém in fata unei cari incitante. Alvin Toffler, asa cum am mai spus, este un observator atent al realitatilor — nu obiectivist, lipsit de orice ideologie, asa cum vrea s& para uneori — cu un sim ascufit al realitatilor si 0 capacitate remarcabila de a identifica $i descifra probleme ale lumii contemporane. In- zestrat cu mare putere de sintezA, descrierile sale sint ca niste mari fresce, pline de lumini si umbre, uneori de tente suprarealiste, dar intot- deauna bogate in imaginafie. Observatia sa ra~ finat&, uneori pling de umor, pleaci cel mai adesea de la viata, de la fapte cotidiene, unele aparent nelegate intre ele dar concludente, co- municind perfect cu ,omul de pe stradi“. Aceasta nu-l impiedicd S4 foloseased ins si me- tafora si prin puterea sa de creatie sd apeleze la noi concepte, noi notiuni, si sintetizeze gi sd deschida noi piste de investigatie. Cititorul ro- man, sensibil intotdeauna la ceea ce se intim- pli fn jurul su, se va simfi cu siguran{é pro- vocat la reflectie. Tonité Olteanu Lui Heidi Ate clrel argumente convingttoare mea afu- tat in. ma decide a8 serlu Al Trellen Val. Crl- flea ef viguroasd, tenace In adresa idellor mele 1 profestonalismul et ea editor sint reflectaie 1m flecare paging. Contributia ei la accastt carte o depigesie cu mult pe cea pe care © agtentt de la o colegs, © tovarlga de ldel, 0 prietend, 0 iublta sau o soue, Introducere Intr-o epocd in care teroristii se joacd de-a moartea cui ostaticii, in care cursurile valutare fluctueaz& in mijlocul zvonurilor despre un al treilea rézboi mondial, in care ambasadele iz- bucnese in flacdri, iar trupele de comando se echipeaza in multe fari, privim Ingroziti la ul- timele stiri, Preful aurului — acest barometru sensibil al fricii — doboard toate recordurile. Bancile tremurg. Inflafia scap& oricdrui con trol. Iar guvernele lumii sint fie paralizate, fie incapabile. In fata acestor realititi, un cor compact de Casandre umple aerul cu un cintec fatidic. Pro- verbialul om obisnuit spune cA lumea a in- nebunit®, in timp ce specialistul indica’ toate tendinjele care duc spre catastrofa. Cartea de fafa ofera un punct de vedere cu totul diferit, Ea susfine c& lumea nu s-a smintit si ca, de fapt, sub larma unor evenimente aparent lip- site de sens se afl o structurd neasteptati 51 datatoare de speran{a. Prezenta carte se ocupa de aceasté structura si de aceast speranta. Al Treilea Val este destinat celor care cred c&, departe de a se sfirsi, povestea omului abia a inceput. 3© maree puternici s-a abitut asupra unei mari parti din lumea de azi, creind 0 ambianta noua, adesea bizard, in care oamenii muncese, se distreaza, se cisitoresc, cresc copii sau ies Ja pensie. In acest context uluitor, oamenii de afaceri inoatd impotriva unor curenti econo- mici dezordonati, politicienii isi vad popu- laritatea crescind vertiginos si prabusindu-se, universitajile, spitalele si alte institujii lupta cu desperare impotriva inflatiei. Sistemele de valori se fisureaz gi se prdbusesc, iar barcile de salvare pe care le reprezinta familia, bise- rica si statul sint azvirlite nebuneste incoace si incolo. Vazind aceste schimbari violente, le putem considera dovezi izolate de instabilitate, dezin- tegrare si dezastru, Daca ne dam insd inapoi pentru a le privi de la distant, ne apar o seama de aspecte care altfel treceau neobservate. In primul rind, multe din schimbarile ac- tuale nu sint independente unele de altele. Si nici nu sint intimplatoare. De exemplu, des- tramarea familiei nucleare, criza energetica mondialé, réspindirea sectelor si a televiziunii prin cablu, introducerea programului de munc& glisant si a unor noi forme de venituri supli- mentare, aparitia migcdrilor separatiste din Quebec pina in Corsica pot parea evenimente izolate. Exact inversul este ins adevarat. Aces- tea si multe alte evenimente gi tendinte, apa~ rent nelegate intre ele, sint conexate. Ele sint, de fapt, elemente ale unui fenomen mult mai vast: moartea industrialismului si nagterea unei noi civilizatii. Atita timp cit le consideram schimbari izo- late si nu injelegem semnificatia lor mai amplé, nu putem concepe solutii coerente gi eficace. Ca indivizi, deciziile noastre personale nu au nici o finta sau se autoanuleazd. Ca guverne, ne poticnim de crize si elaboram programe de necesitate, inaintind cu pas nesigur spre viitor, fara planuri, fard sperante, faré vreo viziune, 4 Tn lipsa unui cadru sistematic in care sa pu- tem infelege ciocnirea de forte din lumea con- temporana, sintem asemenea echipajului unei nave prinse intr-o furtuna care incearea s& na- vigheze printre recife periculoase fara busola sau hart&, Intr-o cultura de specializari exce- sive care se opun una alteia, inecate in date fragmentare si analize minutioase, sinteza nu este numai necesard, ea este cruciala, Din acest motiv Al Treilea Val este o lucrare de sintezi ampli. Ea descrie vechea civiliza- fie in care multi dintre noi am crescut si pre- 9 imagine euprinzatoare, intocmita " cu i, a noii civilizafii care irumpe in erie, a lizafii care irumpe in mijlocul Aceasté noua civilizatie este atit de revol fionara incit sfideaza toate presupunerile noas- tre anterioare. Vechile moduri de gindire, ve~ chile formule, dogme si ideologii, oricit’ de indragite sau’ de folositoare vor fi fost ele in trecut, nu mai corespund realitailor. Lumea care se naste rapid din cicenirea noilor valori si tehnici, noilor raporturi geopolitice, noilor stiluri de viaja si moduri de comunicare, re- clama idei si analogii, clasificari $i notiuni ‘cu totul noi. Nu putem inghesui lumea embrionara de miine in spafiile tihnite de ieri. Nici atitu- dinile sau starile de spirit conventionale nu mai sint potrivite, Astfel, pe masurd ce descrierea acestei bi- zare civilizajii noi se va desfagura in paginile ce urmeazi, vom gisi motive si infruntam pe- simismul la moda ‘si atit de raspindit astazi. Disperarea — molipsitoare si ingaduitoare cu sine insdsi — domind cultura de un deceniu sau mai mult, Al Treilea Val ajunge la conclu- zia c& disperarea este nu numai un pacat (cum 4 spus cindva C.P. Snow, mi se pare), ci cd ea este si lipsita de temei. Nu imi fac iluzii ca Pollyanna *, Aproape c& j.fteina romancierel americane Eleanor H. Porter 1868-1020) care manifesta un optimism constant gi de SERED aa a a 8nu mai este necesar si intram in detalii privind pericolele reale cu care stntem confruntefi — de la distrugerea nuclear si dezastrul ecologic Ja fanatismul rasial sau violenja regionala, Eu insumi am scris despre aceste pericole in trecut si voi reveni, fara indoiala, la ele. Raz boiul, crahul economic, catastrofa tehnicd de mari proporfii — oricare din ele ar putea mo- difica istoria viitoare in mod funest. Totusi, cind cercetm numeroasele raporturi noi in curs de formare — intre sistemele ener- getice in schimbare gi noile forme ale viefii de familie, sau intre metodele de fabricatie avansate si miscarea de autoajutorare, pentru a mentiona numai citeva — descoperim bruse c4 multe din condifiile care produc astdzi cele mai mari pericole sint cele care deschid posibi- litati noi si fascinante. Al Treilea Val ne araté aceste posibilitati noi. Cartea sustine 8, in plin& distrugere gi descompunere, putem gasi_astdzi dovezi grai- toare de nastere si viajé. Ea arata limpede si, dupa pirerea mea, indiscutabil c& — cu inteli- genta si. un dram de noroc — civilizatia in curs de aparifie poate fi facut mai sindtoas’, mai rational si demnd de a fi mentinuta, mai bund si mai democratica decit oricare alta’ cunoscuta pind acum. Daca principalul argument al acestei c&rti —este corect, avem motive puternice sa fim opti- migti pe termen lung, chiar daca ani de tran- zifie imediat urmétori vor fi probabil furtu- nogi si plini de crize. In ultimii ani, pe cind lucram Ja Al Treilea Val, am fost deseori intrebat, cu ocazia unor prelegeri, prin ce se deosebeste aceasta carte de lucrarea mea anterioard Socul viitorului. Autorul si cititorul nu vad niciodata exact aceleasi lucruri intr-o carte. Eu consider c& Al Treilea Val se deosebeste radical de Socul vi- itorulut atit ca forma, cit si ca idee principal. Mai intii, ea cuprinde un interval de timp mult mai lung — attt trecut, cit gi viitor. Este mai descriptiva. Arhitectonica ei este diferita, (Cititorul receptiv va observa ca structura ei re~ flecté metafora central — ciocnirea valurilor.) In esen{é, diferentele sint si mai marcate. Desi reclama anumite schimbiri, Socul viito- rului releva pre{ul pe care trebuie sé-l pli: teased pentru schimbare fiecare individ si so- cictatea. Al Treilea Val noteaza dificultatile pe care le ride adaptarea, dar subliniazd preful tot atit de mare pe care-! yom plati dacd anumite Jueruri nu vor fi modificate destul de repede. ‘In plus, in prima lucrare am scris despre ,,s0- sirea prematurd a viitorului*, dar nu am in- cereat s& schitez societatea niscinda a viitoru- lui in mod cuprinzator si sistematic. Cartea te axatA pe procesele schimbarii, nu pe direc- ile ei. In volumul de fat, obiectivul este inversat. MA concentrez mai putin asupra aceelerarii ca atare si mai mult asupra destinafiilor catre care ne poarta schimbarea. Astfel, una din lu- crari trateazi despre proces, iar cealalté despre structura. Din aceste motive cele dowd lucriri Sint menite sa se Imbine, nu ca un inceput si © continuare, ci ca parfile complementare ale unui tot mult mai vast. Fiecare este cu totul diferita. Ins& fiecare aruncd lumind asupra celeilalte. In incercarea de a face o sinteza atit de am- pli, au fost necesare simplificdri, generalizéri $i comprimari. (Altfel ar fi fost imposibil de Cuprins o arie atit de mare intr-un singur vo- Jum.) Ca urmare unii istorici nu vor fi de acord cu faptul c& aceasta carte imparte civilizatia in numai tret faze — faza agricola a Primului Val, faza industriala a celui de Al Doilea Val si faza celui de Al Treilea Val care incepe acum. Este ugor de ardtat cA civilizatia agricola constat din culturi foarte diferite si e indus- atrialismul insusi a trecut de obicei prin multe stadii succesive de dezvoltare. Trecutul (si vi- itorul) poate fi desigur taiat in 12, 37 sau 157 de bucdfi. Procedind insa astfel,” nu am mai distinge diviziunile principale in’ multitudinea de subdiviziuni, Ori am avea nevoie de o bi- blioteca intreagé, in loc de o singurd carte, spre a cuprinde aceeasi arie, Pentru scopurile noas- tre, Imparfirile mai simple, desi mai grosolane, sint mai utile, Amploarea acestui volum m-a obligat si fo- losese gi alte procedee simplificatoare. Astfel, ocazional personific civilizajia insisi, afirmind c civilizatia Primului Val sau a celui de Al Doilea Val ,a facut“ un lucru sau altul. Stiu desigur, dupa cum stiu si cititorii, cA civiliza~ fille nu creeaz4 nimic ; oamenii sint cei care actioneazi, Atribuind insi un fapt sau altul uunei civilizatii, economisesti din cind in cind timp gi efort. La fel, cititorii avizati isi dau seama ca ni- meni — fie el istoric, viitorolog, planificator, astrolog ori evanghelist — nu ,,cunoaste si nici nu poate ,,cunoaste" viitorul. Cind spun cA ceva se ,,va" intimpla, presupun cA cititorul va fine cont de incertitudine. Dac& as fi proce dat altfel, ag fi incircat lucrarea cu 0 multime de rezerve inutile si de necitit. In plus, oricit de multe date computerizate ar folosi, previ- ziunile din domeniul social nu sint _niciodata stlintifice si desprinse de o judecata de valoare. Al Treilea Val nu este o previziune obiectiva si nu se pretinde o demonstratie tiintificd, Spunind aceasta, nu sugerez ins& cA ideile din carte sint fanteziste sau nesistematice. De fapt, dup& cum se va constata repede, lucrarea se bazeaz& pe foarte multe dovezi, pe ceea ce s-ar putea numi un model semisistematic al ci- vilizatiei si al raporturilor noastre cu ea. Ea descrie civilizatia industrial pe cale de disparitie drept o ,,tehnosfera", 0 ,,sociosfera", © ,infosfera si o ,,sferé a puterii", dupa care 38 araté cum fiecare din acestea sufera schimbari revolufionare in lumea contemporana. Incearcé sa prezinte relafiile reciproce dintre aceste componente, ca si cu ,biosfera" si ,,psihosfera" —acea aledtuire de raporturi psiholegice si per- sonale prin care schimbarile din lumea exte- rioara afecteazd vietile noastre intime. Al Treilea Val considera c& o civilizatie fo- loseste de asemenea anumite procese si principii si igi creeaz propria ei ,supraideologie", pen- tru'a explica realitatea si a-si justifica " exis- tenja. Daca infelegem interrelatiile dintre aceste componente, procese si principii, precum si modul in care se transforma reciproc, inifiind puternice curente de schimbare, avem 0 vizi- une mult mai clara a uriasului val de schimbare care ne izbeste astazi vietile. ‘Marea metaford a acestei lucrari, care ar tre- bui si fie deja evidenta, sint valurile de schim- bare care se ciocnesc. Imaginea nu este origi- nali. In The Civilizing Process, Norbert Elias se refera la un val de integrare —progresiva de-a lungul citorva secole". In 1837, un scriitor a descris colonizarea Vestului american drept un proces care s-a produs in ,,valuri“ succe- sive — mai inti pionierii, apoi fermierii, apoi oamenii de afaceri, ,,al treilea val“ de migra- tie. In 1893, Frederick Jackson Turner a citat si folosit aceeasi analogie in lucrarea sa clasica The Significance of the Frontier in American History. Asadar, nu metafora valului este noua, ci aplicarea ei la transformarea civilizatiei de astazi Aceast aplicare se dovedeste extrem de fruc- tuoasd. Ideea valului nu este numai un instru- ment de organizare a unor mase mari de infor- mafii foarte diferite. Ea ne permite si sa pri- vim sub tumultuoasa suprafaja a schimbarii Cind aplicim metafora valului, ni se clarifica multe lucruri care p&reau confuze. Fapte fa- 39millare ne apar adesea intr-o lumin& cu totul noua. De cum am inceput sd gindesc in functie de valuri de schimbare care se ciocnesc si se supra~ pun, provocind conflicte si tensiuni in jurul nostru, mi s-a modificat insisi concepfia des- pre schimbare. In orice domeniu, de la invaf’- mint si sdndtate la tehnicd, de la viata perso- nal la politicé, am putut distinge acele inova- tii care sint doar superficiale, ori numai niste prelungiri ale trecutului industrial, de cele care sint cu adevarat revolutionare. Dar pina si cea mai grditoare metafora nu ne poate reda decit un adevar partial. Nici o me- taford nu ne spune intreaga poveste, privité pe toate fefele, astfel cé nici o viziune a prezen- tului, si cu atit mai pufin una a viitorului, nu poate fi completé sau definitiva, La sfirsitul adolescentei si in prima tinerefe — cu mai bine de un sfert de secol in urma — credeam, ca mulfi alfi tineri, ci am toate raspunsurile. Cu- rind am aflat ci ,,raspunsurile“ mele erau par- fiale, unilaterale si invechite. Cea ce este mai important, am ajuns sd-mi dau seama c& intre- barea potrivita este de obicei mai importanta decit raspunsul potrivit la 0 intrebare nepo- trivita. Sper c& Al Treilea Val da rispunsuri si in acelasi timp pune multe fntrebairi noi. Recunoasterea faptului ci nu putem avea cu- nostinje complete, c& nici o metaforé nu este total’, are un caracter umanist. Ea contraca- reaza fanatismul. Da chiar si adversarilor posi bilitatea de a cunoaste adevarul partial, iar tie insufi ifi permite si gresesti. Aceasta posibili- tate survine indeosebi in cazul unei sinteze de proporjii mari. Asa cum serie insd criticul George Steiner, ,,A pune intreb&ri cuprinzi- toare inseamna a risca s& injelegi lucrurile gre- sit. A nu le pune deloc inseamna a incorseta infelegerea". Intr-o epocd de schimbiri explozive — cind viefile personale sint sfisiate, ordinea sociala existent se prabuseste, iar un nou si fantastic mod de viata se arata la orizont — a pune cea mai cuprinzAtoare intrebare despre viitorul nos- tru nu este doar o chestiune de curiozitate inte- lectual. Este o chestiune de supraviefuire. Fie cd ne dim seama, fie cé nu ne dam, cei mai mulfi dintre noi am gi inceput s& ne opunem noii civilizafii — sau si o ereim. Sper cd Al Treilea Val ne va ajuta pe fiecare din noi si alegem.