Memorie individuald $i memorie colectivd noastra nu este, de fapt, destul de puternicd’. Dar amintirea exista in afara noastra, impartita poate intre mai multe medii. Daca o recunoastem, cind reapare pe neasteptate, recu- noastem de fapt fortele care o fac s& reapara si cu care am fost intr-un contact neintrerupt. Atunci intuitia sensibila se Tecreeaza, insa in acel interval, daca ne referim numai la noi insine gi la organismul nostru psihofizic, ea incetase si existe. Intuitia sensibila este mereu in prezent. Nu putem deci s4 presupunem ca ea ar fi capabil& si se recreeze sin- - gura, spontan, ca si cum ar fi supraviefuit in noi ca o fanto- .. m4 gata s se reincarneze: transportata, imaginar, in trecut, ea nu mai inseamna nimic. Explicim totusi astfel, cel putin in unele cazuri, faptul c& ea reapare pentru ca, neputind sa identificam cauzele exterioare care i-au dat nastere, nu putem decit s le cdutim in noi insine. Asta intelegem cind spunem c& o imagine 0 evoc& pe alta sau ci o amintire trimite la alté amintire. Nu e ins’ decit o iluzie. Perceptiile noastre asupra lumii exterioare se succed in ordinea succe- siunii faptelor si fenomenelor materiale. Ordinea naturii patrunde in spiritul nostru si regleaz4 cursul starilor sale. Cum s-ar putea altfel, daca reprezentarile noastre sint doar reflectari ale lucrurilor? O reflectare nu se explic& printr-o reflectare anterioara, ci prin lucrul care a produs-o chiar in acel moment. SA presupunem acum ca evocim, cu ochii inchisi, o serie de imagini succesive. Legiatura dintre ele se explica tot prin inlantuirea cauzala a fenomenelor naturale, si nu printr-o atractie spontana si reciproca intre starile de constiinta puse astfel in relatie. Dacd-mi reprezint aspectul ‘unei {ari prin care am mers pe jos in mai multe directii, dispunerea inc&perilor intr-o casa, a mobilelor dintr-o ca- mera in care am locuit, diversitatea si legatura amintirilor pe care le evoc rezulta chiar din diversitatea si legatura obiecte- lor sau a grupului de obiecte. Cu alte cuvinte, in seria starilor pe care le deruleazi memoria mea disting p&rtile, nu dupa durata mea interna si momentele c&rora le-au corespuns, ci dupa diviziunile din realitate: diviziuni obiective, cele pe 83MAURICE HALBWACHS care perceptia curent& sau colectiva le introduce sau le re- Cunoaste in natura si care sint fondate pe raporturile naturale dintre lucruri. Aceste diviziuni si sectiuni care impart seria in imagini distincte ajuta si la reconstituirea ei, ca si cum fiecare stare ar tinde si se insereze in conturul starii pre- cedente sau urmatoare, ca si cum punctul de diviziune ar marca totodati si o legatura. (De vreme ce separarea ima- Sinilor se realizez& dup diviziuni naturale, si regruparea lor se conformeaza raporturilor naturale.) Diviziunile si lega- turile corespund unei logici spatiale sau materiale, si pe aceasta logicd se sprijini memoria perceptiilor. Coeziunea acestei memorii depinde de amintirile coerente evocate de ea, asa cum sint fenomenele (obiective) din exterior. Dar tot cauzalitatea naturala stabileste legatura dintre lucruri si gindurile pe care aceastea le provoaca. (Se va spune c& aceasta conceptie explic& faptul ca amintirile nu sint legate una-de alta direct, prin raporturi de contiguitate, ci doar fiindea obiectele corespondente sint legate ele insele prin raporturi de cauzalitate, independent de activitatea proprie a memoriei. E totugi greu de admis ci 0 stare de constiinta o recreeaza pe alta din simplul motiv cd ele s-au succedat in timp sau au fost apropiate in spatiu.) De altfel, ceea ce numim aici cauzalitate naturalé nu desemneaza decit repre- zentarea pe care ne-o facem in societatea care ne inconjoara. Legile naturale nu se gasesc in lucruri, ci in gindirea colec- tiv’, care examineaza lucrurile si, in felul sau, explicd relatiile dintre ele. (Vom intelege astfel mai bine c& repre- zentarea lucrurilor evocate de memoria individuala nu este decit 0 modalitate de a constientiza reprezentarea colectiva a acelorasi lucruri.) Exist’, cu alte cuvinte, o logicd a percep- fiei care se impune grupului si care-] ajuta si inteleaga si st armonizeze toate (impresiile) notiunile provenite din lumea exterioara: logic’ geografica, topografica, fizic&, care nu este altceva decit ordinea introdusa de grupul nostru in reprezen- tarea lucrurilor din spatiu (aceasta determinind logica sociala si raporturile), De fiecare data cind Percepem ceva, ne con- 84Memorie individuald $i memorie colectiva formam acestei logici; stabilim legaturile dintre obiecte dupa logica prezentata si impus& noua de c&tre societate. Dar tot aceasta logica si aceste legi explicd si faptul cd amintirile deruleaza in mintea noastra aceeasi suiti de legaturi, cAci, chiar cind nu mai sintem in contact material cu obiectele, gasim in cadrele gindirii colective mijloacele de a evoca insiruirea acestora; ne-am da seama cu usurinfa cind avem de-a face cu percepfii din lumea materialé dacd logica sociala n-ar fi, in acest domeniu, atit de riguroasa si consoli- data prin universalitatea sa. Legile naturale se impun tuturor societatilor, cel pufin in principiu, si, in fapt, tuturor celor din care facem sau am putea face parte. De aceea ne convingem repede c& aceste legi ne sint impuse nu fiindcad sint admise in grupul nostru, ci fiindca sintem in contact cu lucrurile materiale. fn realitate, perceptia rezulta dintr-o educatie indelungata si dintr-o disciplina (sociali) neintre- rupta; dat fiind ca lucrurile nu pot p&trunde in mintea noastra si ca nu putem explica prin fortele si raporturile din lumea inerta legdtura dintre starile de constiinti care sint amintirile noastre, sintem obligati si imagindm un principiu de atractie intre imagini, precum principiul de asociere prin contiguitate in timp gi spatiu. Dar, privind mai indeaproape, asta inseam- na cA succesiunea este explicata prin ea insdgi; ,,aparitia lui A dupa B (in prezent) se explicd prin aparitia lui A dupa B (in trecut)”. Este o simpla constatare. Nu observam ci, dacd A i-a urmat altadata lui B, acest fapt nu este suficient in sine, find abstras dintr-un intreg ansamblu de influente exterioare care constituiau adevarata cauzi. Trebuie ca, dac& faptul se reproduce in prezent, el s& se explice prin aceleasi cauze, care sa actioneze si acum. (Acelasi rol il are si asem&narea: ne gindim la o similitudine intre doua obiecte.) Nu se poate explica nimic dac& nu se arat& ci aceasti contiguitate dintre obiecte rezulta dintr-o legatura cauzala. Dar atunci trebuie s& adoptam punctul de vedere al unei gindiri colective, singura capabila si formuleze, in orice moment, un asemenea raport de cauzalitate (in termeni general valabili) pentru lucrurile 85MAURICE HALBWACHS care fin de domeniul experientei sale. Acest punct de vedere este cel al naturii (in sensul pe care |-am precizat), adica al obiectelor asa cum sint ele cunoscute de grup. Orice reme- morare a unei serii de amintiri raportate la lumea exterioara se explicd asadar prin legile perceptiei colective. Dar acelasi lucru se poate spune despre toate amin- tirile, indiferent daca ele privesc cuvintele schimbate intr-o conversatie, istoria relatiilor noastre cu o persoana ori alta sau chiar reflectiile, starile afective prin care am trecut in timpul unei plimbari sau al unui voiaj. De data aceasta me- moria perceptiilor nu are decit o interventie secundara. Nu e de ajuns si revedem in gind aceleasi locuri ca si putem reconstitui suitele de reflectii si de sentimente care s-au derulat, fara indoiala, in acelasi cadru spatial, dar care sint cu totul altceva decit imagini ale lumii exterioare. Totusi, chiar si in acest caz, dac’ examinam continutul acestor serii de ginduri, vedem ca intre diferitele stari cuprinse nu exist delimitari arbitrare. Fiecare este ca un obiect cu o anumita unitate si contururi destul de definite: 0 persoana, un eveni- ment, o idee, un sentiment la care am ajuns si ne gindim fiindcd am traversat, efectiv sau imaginar, unul sau mai multe medii sociale in constiinta cdrora aceste reprezentari aveau $i si-au pastrat (cel putin un timp) un loc bine definit, © realitate substantiala. De asemenea, faptul ca aceste ginduri au patruns in constiinta noastra individuala, intr-un anumit moment gi intr-o anumitd ordine, se explicd prin raporturile care existau intre ele intr-un mediu, precum si prin raporturile stabilite intre diferitele medii din care faceam parte simultan gi succesiv gi de la care, tot simultan si succesiv, am preluat gi altele. Rationind aici ca si inainte, vom spune ci, dat fiind c& starile si succesiunea lor se explicau, la momentul producerii, prin raporturile (care nu pot fi decit de cauzalitate) dintre diferitele elemente ale unui mediu social sau dintre mai multe medii sociale, conditia necesara pentru a le evoca prin memorie si a le reproduce in aceeasi ordine este si ne regasim (macar in gind) in acelasi 86Memorie individuala si memorie colectiva mediu. Aceleasi medii exercitd asupra noastra aproximativ acelasi gen de actiune. Cum s-ar explica altfel legaturile prin care unele le readuc pe celelalte in vizorul constiintei? Deta- gate de mediile care le inglobau si le asigurau coerenta, care le tineau apropiate unul de altul, subzistind in mintea noastra, dupa cum se presupune, ca fragmente izolate care nu gasesc in noul mediu constituit de constiinfa noastra sau, mai degrabé, in inconstient nici un principiu nou de unitate, cum ar putea aceste ginduri sa ramina intr-un raport durabil? Ele nu erau reunite, pe moment, decit de presiunea exercitata din exterior. Ceea ce numim sentimentul de unitate al eului — considerat uneori un principiu original de coeziune a starilor — nu este, in fond, decit constientizarea din fiecare clipa a faptului c& apartinem in acelasi timp mai multor medii: dar ea nu exista decit in prezent. Cum ar putea sa subziste pentru starile indepartate in trecut fara presiunea mediilor sociale‘ $i aici, o serie de amintiri este bine legaté numai datoriti faptului ci putem sa privim din nou din punctul de vedere ai grupului sau grupurilor in gindirea carora aceste stari au fost si au ramas in raport, in masura in care depinde de noi sa trecem de la un grup la altul in aceeasi ordine care a deter- minat altadaté formarea, in mintea noastra, a unei asemenea serii de reflectii si de stari afective. Se constata ca, in acest caz, mai mult ca atunci cind memoria evocd doar ordinea perceptiilor noastre sensibile din trecut; este dificil si dis- cernem (fortele) mediile sociale care, din exterior, determina cursul gindurilor noastre si ca, de aceea, tindem sa-l expli- cam printr-o legatura subzistentd, nu se stie unde si in ce mod, intre urmele (...) si sa admitem c&, intr-un fel sau altul, amintirile noastre, desprinse de obiectele sau cauzele lor, se evoca si se antreneaza una pe alta spontan.] [E vorba oare de stari produse in noi sub influenta unui singur mediu in care sintem puternic incorporati?] se intimpla adesea s& ne atribuim — ca si cum acestea n-ar avea alta sursi decit noi ingine — idei si reflectii, sentimente sau 87