‘Toout pe care @ Memorie individuald si memorie colectiva lective, ci acest punct de vedere se schimba i eu il ocup si_ca insusi loc se schimba in functie de relatiile pe care le int ii. Nu este ‘asadar de mirare c4 nu tofi profita la fel de mult de instru- mentul comun. Totusi, daca incerciam sa explic&ém aceasta diversitate, revenim tot la o combinatie de influente care sint, toate, de natura sociala. Dintre aceste combinatii, unele sint extrem de com- plexe. De aceea reaparitia lor nu depinde de noi. Trebuie si ne incredintém hazardului, sa asteptam ca mai multe sisteme de unde, in mediile in care ne deplasim material sau in gind, sd se intersecteze din nou si sa provoace aceeasi vibratie ca altadata aparatului de inregistrare care este constiinta noastra individuala. Este ins& acelasi gen de cauzalitate ca $i atunci, si nici n-ar putea fi altul. Succesiunea amintirilor, chiar a celor mai personale, se explicd tot prin schimbarile care se produc in raporturile noastre cu diverse medii colective, adica, in definitiv, prin transformarile acestor medii, fiecare in parte si luate in ansamblu. Se va spune ca e straniu ca aceste stari cu un caracter atit de frapant de unitate ireductibile, amintirile noastre cele mai personale, rezulta din fuziunea atitor elemente diverse si separate. Mai intii, daca ne gindim bine, aceasta unitate se descompune intr-o multiplicitate. S-a spus uneori ca intr-o stare cu adevarat personala de constiinfé regasim, apro- fundind-o, intreg continutul personalitatii vazute dintr-un anumit punct de vedere, dar prin continutul personalitatii trebuie si se inteleagd toate elementele care marcheaza raporturile cu diferitele medii. O stare personalé arat& si complexitatea combinatiei din care a rezultat. Cit despre aparenta unitate, aceasta se explica printr-o iluzie destul de fireasca. Filozofii au ar&tat cd sentimentul de libertate se explicd prin multitudinea seriilor cauzale care se combina pentru a produce o actiune. Ne inchipuim ca fiecdrei influente i se poate opune o alta si credem ca actul nostru este independent de toate 93MAURICE HALBWACHS influentele pentru cd nu depinde exclusiv de vreuna, fara si ne dam seama ci el rezulta, in realitate, din ansamblul lor si ca este in continuare dominat de legea cauzalitatiiy La fel, i , _ fiindcd amintirea reapare ca efect al mai multor serii inlan- fuite de gindire colectivaé si nu putem s-o atribuim exclusiv uneia dintre ele, ne inchipuim ca este independenta si opunem unitatea sa multiplicitatii seriilor. E ca si cum am presupune ca un obiect greu, suspendat in aer prin mai multe fire subtiri , intrefesute, ramine suspendat in vid’, sustinindu-se singur. fy ant " (V33) fiindcd i-a pierdut complet greutatea 94Capitolul 3 Memorie colectiva si memorie istoricé Nu ne-am obisnuit inci si vorbim despre memoria unui grup, nici macar ca metafora. S-ar parea cA 0 asemenea facultate n-ar putea exista si dura decit in masura in care este legata de un corp sau de un creier individual. SA admitem totusi ci ar exista, pentru amintiri, doud moduri de organi- zare si c& ele ar putea fie si se grupeze in jurul unei persoane definite, care le priveste din punctul sau de vedere, fie sa se distribuie in interiorul unei societati mari sau mici, pentru care constituie tot atitea imagini partiale. Ar exista asada memorii individuale si, dacé vrem, memorii colective!. Cu alte cuvinte, individul ar participa la doua feluri de memorie. Insa, dupa cum participa la una sau Ia alta, el ar adopta doua atitudini foarte diferite si chiar contrarii. Pe de o parte, amin- tirile s-ar instala in cadrul personalitatii sale sau al vietii sale personale: desi le are in comun cu alftii, el nu le-ar privi decit sub aspectul care-| intereseaza, astfel incit si se distinga de ceilalti?. Pe de alt& parte, ar fi capabil, in anumite momente, s se comporte doar ca membru al unui grup care contribuie la evocarea si intretinerea amintirilor impersonale, in masura in care acestea intersecteaza grupul. Dacd aceste memorii se intrepatrund adesea, mai ales dacd memoria individuala poate, pentru a-si confirma unele amintiri, pentru a le preciza 3034) dar acestea s-ar distinge de celelalte. ? (35) memoria individuala s-ar detaga... 95MAURICE HALBWACHS si chiar pentru a-si umple unele lacune, s& se sprijine pe memoria colectiva, si se relocalizeze in ea, si se confunde cu ea pentru un moment, nu se indeparteazi de propria-i cale, iar tot acest aport exterior este asimilat si incorporat progresiv in substanta sa. Memoria colectiva, pe de alta parte, cuprinde memoriile individuale, dar nu se confunda cu acestea. Ea evolueaza dupa legi proprii, iar daci in ea mai patrund citeodat& si unele amintiri individuale, acestea-si schimba imaginea odatd ce sint reasezate intr-un ansamblu care nu mai este o constiint& personala'. S& examinim acum memoria individuala. Ea nu este complet izolata si inchisé. Un om, ca sa-si evoce propriul trecut, are adesea nevoie si facd apel la amintirile altora. Face referire la puncte de reper care exist in afara sa si care sint fixate de societate. Mai mult, functionarea memoriei individuale nu e posibila fara instrumentele constituite de cuvinte si idei, pe care individul nu le-a inventat, ci le impru- mut4 din mediul sau. Nu e mai putin adevarat ci nu ne amintim decit ceea ce am vazut, facut, simtit, gindit la un moment dat, adic’ memoria noastra nu se confundA cu a celorlalti. Ea este destul de strict limitata in spatiu si timp. La fel e si memoria colectiva: dar limitele nu sint aceledsi. Pot fi mai restrinse, dar si mai largi. fn cursul vietii mele, grupul national din care fac parte a fost teatrul unui anumit numéar de evenimente despre care spun ca mi le amintesc, dar pe care nu le-am cunoscut decit din ziare si din martu- riile celor care au fost direct implicati. Acestea ocupa un loc in memoria natiunii. Dar eu n-am asistat personal la ele. Cind le evoc, sint obligat si ma bazez cu totul pe memoria celorlalti, care nu vine aici s-o completeze si s-o intareasca pe-a mea, ci este unica sursi a ceea ce pot repeta. De multe ori, nu-mi sint mai cunoscute decit evenimentele indepartate, produse inainte de nasterea mea. Port cu mine un bagaj de ' (V36) Ar trebui, astfel, st distingem doua probleme care nu se pun in aceeasi termeni si nu se referd la aceleasi obiecte 96Memorie colectiva si memorie istoricaé amintiri istorice pe care-I pot spori prin conversatie sau lectura. Dar aceasta este o memorie imprumutata, care nu-i a mea. in gindirea nationali, aceste evenimente au lsat 0 urmé adinca, nu doar pentru ca institutiile au fost modificate, ci pentru ca traditia ramine foarte vie in anumite parti ale grupului, partidului politic, provinciei, clasei profesionale sau chiar in unele familii si la anumiti oameni care i-au cunoscut personal pe martori. Pentru mine, sint nofiuni, simboluri; imi sint reprezentate sub o forma mai mult sau mai putin populara; pot sé mi le imaginez; dar mi-e cu totul imposibil s mi le amintesc. Printr-o latura a personalitatii mele, sint angajat in grup, incit nimic din ceea ce se produce aici cit timp fac parte din acesta, nimic chiar din ceea ce l-a preocupat si transformat inainte de intrarea mea nu-mi este cu totul striin. Ins’ dacd ag vrea si reconstitui integral amintirea unui anumit eveniment, ar trebui s& reunesc toate teproducerile deformate si partiale ale membrilor grupului. Dimpotriva, amintirile mele personale imi apartin in exclusi- vitate, sint toate in mine. ti Ar trebui asadar sa distingem intre doud memorii, care le putem numi, daca vrem, pe una interioara sau intern? iar pe cealalta exterioara; sau memorie personala si memorit sociala. Mai exact spus (din punctul de vedere pe care tocmai |-am indicat), memorie autobiograficé si memorie istoricd. Prima s-ar ajuta de cea de-a doua, cici istoria vietii noastre face parte din istorie in general. Desigur, cea de-a doua este cu mult mai extins’ decit prima. Pe de alta parte, ea ne reprezinté trecutul doar sub o forma rezumata si schematicd, in timp ce memoria vietii noastre prezinté un tablou mai continuu si mai dens. Daca admitem c4 ne cunoastem memoria personald din interior, iar pe cea colectiva din afara, intre ele existé un contrast puternic. imi amintesc orasul Reims findcd am trait acolo un an intreg. {mi amintesc, de asemenea, ci Jeanne @Arc a fost la Reims si tot aici a fost incoronat Carol al Vil-lea, pentru ci am auzit sau am citit asta undeva. Jeanne 97