Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • 52 views

    Minime Si Maxime Ale Functiilor Reale de Variabile Reale - C. Udriste & E. Tanasescu (1980)

    Uploaded by

    Cosmin Barbu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content

    You might also like

    Minime Si Maxime Ale Functiilor Reale de Variabile Reale - C. Udriste & E. Tanasescu (1980)

    Uploaded by

    Cosmin Barbu
    52 views192 pages

    Original Title

    Minime si maxime ale functiilor reale de variabile reale - C. Udriste & E. Tanasescu (1980)

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    Download as pdf
    52 views192 pages

    Minime Si Maxime Ale Functiilor Reale de Variabile Reale - C. Udriste & E. Tanasescu (1980)

    Uploaded by

    Cosmin Barbu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    Download as pdf
    of 192
    Dr. CONSTANTIN UDRISTE © Dr. ELENA TANASESCU MINIME SI MAXIME ale functiilor reale de variabile reale Control stiintific: dr. Corneliu Zidirolu Redactor: Valentina Crefu Tehnoredactor: Elena Gera Coperta: Cristian Tatoli ‘Bun de tipar: 14.11.1880. Coli de tipar: 12; Cz. 517.51 c. 661. — I. P. ,,INFORMATIA” str. Brezoianu Nr, 23—25, Bucuresti PREFATA Determinarea valorilor optime (adicé minime sau mawime) in multe sectoare ale viefit sociale $i economice este de o deosebité importanté. Nu este de mirare cé civilizatia umand a pus gi a rezolvat astfel de probleme ined din antichitate. Ca gi tntreaga matematicd, problemele de minim si maxim, depi antice, aw reugit prin evolutia lor sé fie totdeauna contemporane cu orice epocd. Originea wnor astfel de probleme, wnele chiar fundamentale in activi- tatea wmand, se caracterizeazd printr-o diversificare care a coincis cu dez- voltarea gi amplificarea cunoasterii. Justejea acestor afirmatii, care de fapt confirma importanja proble- maticii tratate in cartea de fafa, reiese limpede din ctteva exemple celebre, care au constituit preocuparea esentiald a multor matematicieni de-a lungul veacurilor cit si tn epoca actuald. Euclid, Apollonius, Heron, Arhimede etc. au luat tn considerafie gi au rezolvat numeroase probleme de optim din algebra. gi geometrie; astfel Heron din Alexandria, inginer si matematician grec din sec. I e.n., stu- diind fenomenele de reflexie a luminii, a stabilit principiul de optim tn baza caruia lumina se propaga pe drwmul cel mai scurt. Fermat, matemati- cian francez din sec. XVII, a enunjat principiul de optim din opticd, ce ti poarté numele, potrivit cdruia tnir-un mediw optic anizotrop raza de lu- mind se propaga pe acel arc decurbé pe care timpul de parcours este minim. Odaté cu descoperirea principiilor analizei matematice, tncepind cu secolele XVII gi XVIII, 8-au pus gi bazele principiilor pentru rezolvarea problemelor de optim cu ajutorul metodelor caloulului diferential, stabilin- du-se condifit necesare gi suficiente pentru functiile diferentiabile cu valori reale; din aceeagi perioadd provin gi primele incercdri legate de rezolvarea unor probleme mai complicate, provenite din mecanicd, care astizi se tra- teazd tn cadrul calculului variafiilor (capitol al analizei functionale). Mecanica analiticad a lui L. Lagrange a permis introducerea unui principix de optim de o mare tnsemndtate teoretica gi aplicativd, principin legat de numele matematicianului irlandez W. A. Hamilton, care afirmé oa intr-un interval de timp dat [t,, tp] un sistem de puncte materiale se depla- seazt astfel tnott integrala { (I —t)dt sé ating&é o valoare minima (T Ms fiind energia cineticd, iar t energia potenfiald a sistemulwi considerat). Treptat, principiile de optim au tneeput sd fie tot mai larg folosite in practicd, unele din acestea fiind strins legate de diverse probleme din teorta ecuatiilor diferentiale saw cu derivate partiale. 13 : ue 3 In zilele noastre, tn strinsé legdturd ou chestiuni avind caracter tehnic sau economic, teoria problemelor de optim a luat un avint deosebit; tn ritm intens s-au deavoltat noi ramuri : programaret matematicd, controlul optimal, metode numerice de optimizare (odatd ow dezvoltarea tehnicii de calcul). Se poate spune, pe drept cuvint, cd tntreaga noastré activitate sta sub semnul optimizdrti; de aceea este cu atit mai semnificativd inifiativa lata de Hdi- tura tehnicd de a edita acest material, dedicat tn tntregime rezoludrii unor probleme de optim, elaborat de doi matematicieni, cadre didactice cu multé experienta din Institutul politehnic din Bucuresti. Cartea de fatad confine 0 mare varietate de probleme de optimizare cu caracter teoretic sau practic. Stnt folosite numeroase metode de rezolvare prezentate in mod gradat si riguros. Astfel, se objin valori extreme ale func- fiilor reale folosind atit rafionamente elementare cit gi elemente ale caiculu- lui diferenjial, fiind utilizate gi unele investigafii moderne tn aceasta teorie; toate nofiunile sint prezentate intr-o forma extrem de accesibild, trans- formind astfel expunerea tnir-o lecturd utilé gi interesanté. Fiecare capitol cuprinde un numdr mare de probleme rezolvate prin care se exemplificd tn mod gradat ponderea paragrafelor respective tn aplicafii teoretice sau pur practice, cit gi multe probleme propuse care, cu siguranfd, vor stimula interesul pentru rezoloarea lor gi deci afortiori pentru parcurgerea capitolu- lui respectiv. De asemenea, este extrem de interesant gi meritoriu cé autorii esc si prezinte multe aplicatii ale teoriei eatremelor atit tn probleme din pliinfd gi tehnicd cit gi tn probleme de matematicd purd, care, cu certitudine, vor fi bine primite de wn public cititor foarte larg. Prof. dr. VALTER OLARIU CUVINT INAINTE Lucrarea pe care o oferim cititorilor are menirea de a le pune la dis- Pozifie atit teoria riguroas% a determinArii extremelor functiilor reale.de variabile reale, cit si tehnici de rezolvare a unor probleme de optimizare devenite de uz curent in aproape toate activitatile noastre. Pe de o parte sint expuse metode bazate pe derivate, iar pe de alt& parte metode de solutionare 2 unor programe particulare prin tehnici care nu fac apel la derivare. Expunerea este gradat& gi confine unele elemente de noutate fati de c&rfile de aceasti factur’. De exemplu, determinarea, valorilor extreme ale unor functii folosind numai principii si rationamente elementare (cap. 1), teoria punctelor critice, functii Morse (§ 2.6 gi §3.4), utilizarea, programelor in versiune FORTRAN IV pentru determinarea aproxima- tiv a valorilor extreme (§ 2.3 gi § 3.5), geometria catastrofelor elementare ¢a o variant’ a teoriei extremelor (cap. 4), aplicatii concrete ale teoriei extremelor in gtiintd si tehnicd (cap. 5, § 4.9, § 6.6, § 7.5, § 7.7) ete. Conceptele folosite sint redate intr-o form’ ugor accesibild, avind la baz& elemente fundamentale de analizi si geometrie descrise pe inte- lesul tuturor gi ilustrate prin figuri. De asemenea, lucrarea confine multe probleme complet rezolvate si un numir mare de probleme propuse (ca réspuns), care credem ci, ii vor asigura functionalitatea. Materialul a fost grupat in 7 capitole si 59 paragrafe, dintre care eapitolul 1 si paragrafele 5.1, 5.2, 5.4, 5.5, 5.7, 5.12 au fost elaborate de Elena Panisescu, capitolele 2 si 3 au fost elaborate de ambii autori, jar capitolele 4, 6, 7 5i paragrafele 5.3, 5.6, 5.8, 5.9, 5.10, 5.11 au fost elaborate de Constantin Udriste. Tuturor colegilor care ne-au ajutat.prin sugestii utile le adresim pe aceast’ cale mulfumirile noastre. Sperim ci parcurgerea cArtii va fi un prilej de cunoagtere, aprofan- dare gi insugire ale unor nofiuni fundamentale gi totodata foarte utile in solutionarea, multor probleme de spectru larg. Lucrarea este adresati tuturor celor care in activitatea lor se intilnesc cu probleme de optimizare : maistrilor, tehnicienilor, elevilor din ultimii ani de liceu, studenfilor, subinginerilor, inginerilor, cadrelor didactice etc. AUTORIL CUPRINS 1. Probleme elementare de minim sau maxim... 44+ +--+ ee see eee Minimul sau maximul trinomului de gradul al dolla. 2.2... ee ee 1.2. Maximul produsului pentru sumi constanta.... 2... 7 ee ee 1.3. Minimul sumei pentru produs constant... 2... ee ee ee ee Inegalitati dintre media aritmetica, media geometricd si media armonicé . . . - Minime st maxime trigonometrice gi geometrice .-. -- ++ ee ee 1.6. Probleme propuse . ee 2. Extremele funefiilor reale de o variabild reali... 2. 2 ee ee QA. Mulfimi marginite. eee 2.2. Valori extreme ale functillor reale - se ee Determinarea aproximativa a extremelor unei functil. Funcfii unimodale Extreme locale ale funcfillor derivabile ... eee ee Extreme globale ale funcfillor derivabile .. ... +... +++ Funefli Morse. 2 ee ee Funefil convexe se ee 2.8 Probleme propuse ..-..-.----- ene 3. Extremele fanefiilor reale de mai multe variablle reale . . . . .. . - - 2 + + 3.1, Convexitate. 2 ee 2, Valori extreme gi programe... ee 3. Extreme libere . 2 es Punete critice si funcfii Morse se . Metode numerice pentru determinarea extremelor functiilor de n variable . . . .6. Metoda celor mai nmic! ptrate pentru aproximarea unei funcfii. . . . . . . - Extreme cu leghturl. 2... ee ee Do5 8. Programe liniate 6. es . Probleme propuse. . ee ee 4. Geometria catastrofelor elementare . 2... - ee es .Introducere. 2. ee PFalduh sce eee eee eee . Intoarcerea oe | Rindunica Sse ee . Eluturele PSpaapeee beiSbabbe | Ombilicul eliptic |. ee . Ombilicul hiperbolic ; Ombilicul parabolic . Proprietifi difeomorf-invarlante ale unor legi fiziee clasice 2... 5. Aplicajit ale teoriel extremelor . 2... es 5.1. Maximul intensitafii, al fluxului si al densitifii de radiafie .... 2... 5.2. Extremele unor funcfii din electrostatic si circuite electrice de curent continuu 5.3. Legearefractich oe 5.4. Maximul energiei libere a germenilor tn formarea cristalelor ...... ~~. 5.5. Legi de crestere oe 5.6. Valori proprii ale unel matrice reale simetrice . 6. - 0 + eee ee ee 5.7. Extremele momentelor de inerfie. ee ee 141 5.8. Extremele functillor armonice . 2. iii 145 5.9, Prineipiul maximului pentru solutiile ecuatiel efldurt |.) 1 lot 146 5.10. Distanta de la un punct la o multime inchish 2...) 1) ll! 147 5.11. Distanja dintre doud mulfimi inchise 2... ll! +. 150 512, Metoda verosimilitajii maxime . 2... iii 152 6. Programare pitratied »... 2... ...00. ee ee ee 155 6.1, Formularea general a unui program pitratie 2.2... 0.0.0.0; 155 6.2, Programe patraticeindoudvariabile =. 2... iit 157 6.3. Condifile Kuhn-Tucker .. . . . tee eee eee IIIT 157 6.4. Solutie combinatoriali 6. Dili iitiii 160 6.5, Metoda gradientulul proiectat. 2. lilt see 162 6.6. Aplicatii ale programarll patratiee » 2. 1 lL cee 164 6.7, Probleme propuse . se. lll iii! 167 7, Programare geometried pozinomiali. .. 2.2... 2. ++) 169 7.1" Introducere. 2... rs 169 72.jInegalitatea geometrich » 2... ii iiiiiii 170 2.3. Infimumul unui pozinom s1 supremumul funcHei dale. |.) ) 172 7.4. Minimul unui pozinom si maximul funefiet duale.. 222211211! 174 75. Aplieafii et 177. 7.6, Programe pozinomiale eu restrict sili it 181 7. Aplieati Doocaa6d see. 187 78 Probleme propuse 2. il iiiiiic: 192 BIBLIOGRAFIE 1 Ackoff, R., Sasient, M. Bazele cerceldrit operajtonale. Bucuresti, Editura tehnics, 1975. 2.Allen, R. Analizd matematicd pentru economistt. Bucuresti, Editura stiintificd, 1971. 8. Apostol, T. Calculus. Waltham, ‘Toronto, London, Blaisdell Publishing Company, 1969, . 4 Arnold, V. Ecuajit diferenfiate ordinare. Bucuresti, Editura stiintified si enciclopedica. 1978. 5. Belghtler, Ch, Don Phillips. Applied geometric programming. New York, John Wiley, 1976, 6 Craiu, M. Roseulet, M. Culegere de probleme de analizd matematicd, Bucuresti, Editura didacticé si pedagogica, 1976. 7. Cotoranu, A. Contribujit asupra optimizdrtt tonajelor st vitezelor trenurilor tn condifiile exploatarit CFR. Tezi de doctorat, IPB, 1973. 8. Dano Sven. Nonlinear and dynamic programming. Wien, Springer Verlag, 1975. 9 Donciu, N. $a. Algebra si analiza matematicad, Bucuresti, Editura didacticA si peda- gogica, 1967, 10, Dragomirescu, My Malita, M. Programare neliniard. Bucuresti, Editura stiin- tified, 1972, 1. Duffin, R. $a. Geometric programming, John Wiley, 1967. 12. Dumitru, V. Programare nelintard. Bucuresti, Editura academiei R.S.R., 1975. 7 13. Forray, M. Cafeulul vartafional tn stitnja si tehnicd, Bucuresti, Editura tehnics, 1975- 14. Gad ea, S, Protopopescu, M, Aliaje neferoase, Bucuresti, Editura tehnica, 15. Hanganut, M. §.a. Programe FORTRAN comentate tn aufomaticd, Bucuresti, Editura tehnici, 1974. 16. Henning Tolle. Optimization. methods. Springer Verlag, 1975. 17. Krasnov, M. $.a. Variafionnoe iscislenie. Moscova, Nauka, 1973. 18. Marusciac, I. Metode de rezolvare a problemelor de programare nelintard. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973. 19. Marusciac, L. Programare geometric s{ aplicafit. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978. 20.McShane, E, The Lagrange mutltplier rule. Math. Monthly, 80, 8, 1973, 922—925- 21, Milnor, J. Morse theory. Princeton Univ. Press, 1963. 22. Nadejde, I. $a. Probleme de cercelare operafionald, Bucuresti, Editura Academiel RSR., 1971. 23, Nicolescu, M. $a. Manual de analizd matematicd. Bucuresti, Editura didacticd $1 pedagogic’, 1966. 24. Olariu, V. Analizé matematicd si matematici speciale. Bucuresti, Litografia IPB, 1978. 25. Poston, T., Stewart, I. Catastrophe theory and its applications. Pitman, 197. 26. Rockaffellar, R. Convex analysis. Princeton Univ. Press, 1970. 27, Sire}chi, Gh. Culegere de probleme de analiza matematicd. Litografia Univ. Bucurestt, 1975. 28. Tan&sescu, E. Distribufia temperaturii tntr-o almosferd stelard gri. St. cere, ast. 18, 2, Bucuresti, 1973, 209-212. 29. Teodorescu, N., Olariu, V. Ecuafii diferenjiate si cu derivate parfiate, vol. 1 st II. Bucuresti, Editura tebnicd, 1978, 1980. 30. Teodorescu, N. §.a. Culegeri de probleme. SSM, Bucuresti, 1977. 31. Udriste, C., Bucur, C.M. Probleme de matematicd si observaii metodologice. Timt- soara, Editura Facla, 1980. 92, Udrigte, C. Analizd matematicd, Bucuresti, Litografia IPB, 1978. 33, Voinea, R. 5.2. Mecanicd. Bucuresti, Edilura didacticd si pedagogicd, 1975. 34. Vr dnceanu, Gh. Mititelu, $t. Probleme de cercelare operafionala. Bucurestl, Editura tehnici, 1978. 35. Woodcock, A., Poston, T. A geometrical study of the elementary catastrophes. Berlin, Springer-Verlag, 1973. 36. Preda, M., Cristea, P. Probleme de electricitale pentru examenele de bacalaureat $i admitere tn tnvdjamintul superior. Bucuresti, Editura tehnicd, 1978. 97. Mihu, Gerchez, Aplicafii ale matematicii in practiced. Bucuresti, Editura didactict $1 pedagogica, 1975. 1 PROBLEME ELEMENTARE DE MINIM SAU MAXIM Numeroase probleme de matematicd, fizicd’, astrofizic’, precum gi cele ce prezint& un interes deosebit in activitatea practici gi anume in eonstructii, transporturi, industrie sau agriculturi, opereazi cu mirimi variabile pentru care in anumite conditii se cere si se afle cea mai mic&d sau cea mai mare valoare, de exemplu: minimul sau maximul unei lun- gimi variabile, unei arii variabile, unui volum variabil, unei forje varia- bile sau, mai general, unei cantitati variabile. Problemele de minim sau maxim sint printre cele mai frumoase gi interesante probleme abordate de matematicd. O parte din acestea pot fi solutionate elementar, dar cele mai multe necesit& cunogstinfe solide din teoria optimizirii functiilor. 1.1. Minimul sau maximul trinomului de gradul al doilea Fie trinomul real P(x) = ac* + be +¢, cu a #0. Forma canonicd P(e) =a [(2+35 ew ] araté oi fanctia -> P(a) igi atinge 4a? cantitate cantitate variabils constants 2 valorile extreme odat&i cu functia ar(e +e) Astfel, pentru «= a, —B = aa a> 0, se obtine un minim aoe iar pentru ¢ = — a 2a 4a 2a 4ac — b? a<0, se obfine un maxim ri a 1.1. Pe laturile dreptunghiului: ABCD, cu AB =a si BC sint luate punctele M, NV, P, Q astfél ca AM = BV = CP = DQ S& se afle minimul ariei paralelogramului MN PQ cind = variazi, Rezolvare. Aria paralelogramului MNPQ se poate exprima ca diferenta dintre aria dreptunghiulul ABCD $i suma arillor triunghiurilor QAM, MBN, NCP si PDQ din fig. 1.1; aria (MNPQ) = aria (ABCD) — 2 aria (QAM) — 2 aria (MBN) = ab — x(b — 2) — x(a — 2), ze [0,r], unde r= minfa, 5}. Fark a scidea generalitatea putem presupune 4 R definita ' 1+)? . F S prin f(v) = ate si s& se precizeze punctele de extrem local ale lui f. D— oF Rezoloare, Notind pe f(z) cu y $1 ellminind numitorul, obfinem ecuafia de gradul dot 1+ g)z* + 2(1 — 2y)z + 1= 0. Deoarece xeR\{0, 4}, se impune conditia A = (1—2y)*— ~—1-—y=4y'—5y>0, care este indeplinita pentru ye(—co,0] U [5/4, 00); asadar f(z) <0 sau f(x)>5/4, astfel inctt z=—1 este un punct de maxim local al lui f $i fmax= = f(—1) = 0 iar x = 2/3 este un punct de minim local $i fmtg = [(2/3) = 5/4. Observatie. Metoda precedentd poate fi tntrebuinfata pentru aflarea mulfimil 2 + by valorilor orieérei funcfii ‘reale de forma 2-+ f(a) = = T%*+% o centrn precizarea yt? + Dy + ey punetelor de extrem, 1.4. Pe o axi dati se consider, x puncte fixe M,, M,, .. +, Mf, de abscise 2, 2, ..., 2, respectiv. Si, se determine pe aceast’ ax% un punct Df de abscist « astfel ca suma MM? + MM? +... + WM? si fie minim, Rezolvare. Problema pus revine la gisirea punctului de minim al trinomului z+ P(z)= * 12 =, (1-2) = na*—22 Y) ay + J) af. Evident acesta este r= — Y 2 Mal general, mi- fol dol fel ni gary East * nimul unel expresii de forma ) a; 134;" se realizeazi pentru x = / ne 1 Yu i 10 1.2. Maximul produsului pentru suma constanta Fie doudé mérimi variabile a cdror sumé este constanté. Maximul pro- dusului celor doud méarimi este atins numai atunci ctnd factorii sint egali. Pentru solutie not&m cu 2, gi #, cele doud mirimi gi deci 2, + % = = S (const), 2, — v, = A (variabil). Se observa’ c& 2, = $+t » Ly = . 2-2 =< = I gi deci produsul P = 2,0, = £ - = ereste (descregte) cind |a] descregte (cregte). Deoarece x, 2, sint numere reale arbitrare, produsul P este maxim dack gi numai daci 4 = 0, adic& #, = 2, = 8/2. Ca o consecints, pentru orice « 4 y avem ets ety 2 wy, deoarece in ambii membri ai inegalitatii sumacelor doi factori este aceeagi, x + y, ins’ in membrul M intii factorii sint egali. Vom da gi o justificare geometrici. Fie N ‘un ‘punct arbitrar pe diametrul 4B al unui semi- cere (fig. 1.2). Avem AN + NB = 2R = const. AN o- B Pe de alt& parte, aplicind teorema indljimii in ae} triunghiul dreptunghic AMB, obtinem MN? = an = AN -WB, de unde rezult’ c& produsul AN - WB este maxim cind MN este maxim. Aceasta se intimpl’ cind M ajunge in punctul ©, iar WV in punctul 0, adich NM = R si AN=NB=R. Rezultatul precedent se poate generaliza in felul urméator : daci Dy Sy +++, %, Sint n numere reale pozitive a céror suma a, + a+ --- .-. +a =8 este constantad, atunci maximul produsului P = a,%2..- %» este atins numai cind toti factorii devin egali. Aceasti afirmatie se poate justifica in felul urmator. Fie (210; a0 ---)2a9) Solugia (1.1), ea coordonate distincte, 2 ecuatiei 2, +a, -+...+ a, =8. Din (1.1) se pot eonstrui alte »—1 solutii (=i, fatto, a “9 0) (1.2) 2 tot 20.4. 55 g tot 2 1 9, 2 to + 294 94, 2 2 2 (ee a a to +2 tea} (18) si analog dup’ acest model se pot serie gi celelalte solufii care au respectiv cel putin patru coordonate egale, cinci coordonate egale etc. Fie P, va- Joarea produsului P corespunzdtoare coordonatelor solufiei (1.i). Se observa ci P,>P,_.>.--- > P3> P,>P, gi orice alta solutie a ecua- 11 fiei 2, + ot +++ +a, = 8 d& pentru produs 6 valoare cel mult egal& cu P,= (3) 5 n 1.5. Dintre toate dreptunghiurile de acelasi perimetru Pp, patratal are aria maximi. Intr-adevar, dacd L este lungimea, tar { lijimea unui dreptunghi, atunci L +13 PIA. Analog, dintre toate paralelipipedelé cu suma lungimilor tuturor muchiilor constant, cubul are yolumul maxim. 1.6. Doud forte concurente f, gi fz ale ciror directii fac un unghi de 60° au mirimi variabile cu suma de 2N. Si se giseascd aceste forte astfel incit rezultanta lor si aib’ mirimea minima. Rezolvare. Din A OBC (fig. 1.3) si din i, + fe =2N obtinem Re == fP + [3 — Wife cos:120° =fP + fF + fife = 4 — ff asttel incit marimea rezuitantei este minima cind produsul ff, este maxim si aceasta are loc pentru f= fy= 1 . 1.7, S& se afle maximul functiei reale 2>f(z) = = (24 — 6@ + @°)(4 + 6x — 2°). Rezolvare. Se observi ci suma factorilor 24 — 6x + 2? 9f 4 + 6x — 2? este 28, deci constanta, iar ecuatia 24 — 6x + z9= = 4+ Gxz—~ 2° are ridicini complexe. Insi maximul lui f(x) este atins odatd cu _minimul modululul diferentei dintre cei doi factori, d(x) = 2(x* — 6+ 10) = 2{(x — 3)*-4 1]. Deoarece min d(z) = d(3) = 2, rezult& max f(z) = f(3) = 195. © * 1 1 = 7 P (Const) si decl maxA= max (Li) = —- p*, valoare atinsi numai pentru Z Fig. 1.3 1.8. Si se determine maximul functici 2 > f(a) = (82 —1)(4 — 2a)(1 — 2), we (1/3, 1). Rezolvare. Expresia f(x) este produsul a trei cantitaf{ pozitive cu suma constanta si egal cu 4, Pe de alt& parte sistemul 32 — 1 = 4 — 2x=1 — = este incompatibil. De aceea pentru gasirea solutiei se procedeazdastfel : f(x) se Inmulfeste cu constantele 2, 2, aranjindu-le conve- nabil in partea dreapta ; 4uf(x)= (342—2) (4u—2uz) (1 — z) si suma expresifior din cele trel Paranteze, (3A — 22 — 1)z-+ 4p — A+ 1, este constanta dacd 3 — 2u — 1: in A(32— 1— 1 —1) = w(4 — 22) = 1 — 2 remlta A= ae way si Inlocuind in 31—2u—1 = 0, —_ 10-Vi9 9 —2 (2 — x) gisim ecuafia 92°—20r + 9 = 0 cu solutia acceptabili. z, = 0,62. Acesta este punctul de maxim global al lu! f sf max f(z) =f (232) 1(0,62) = 4,43. 1.9. Dacd x,, 2, ...,@, sint numere reale pozitive cu am, + a+... +++ a = 8 (const) gt M72) ..+,7, sint numere rationale pozitive date, - fr, s : Ea @s atunci produsul P = aaj... a," este maxim numai cind + == = 1 1, = a Ts 12 Mai intii presupunem cd 1,,73,....7, Sint numere naturale si observam cd P este maxim ty ho te kn tn acelasi timp eu produsul —>,..— + — 5 dar acesta din urma are nom fa fa Pn Tn a oe es vi fetori ry factori tn factori sua factortlor egal ¢u S (const) si deci fsi atinge maximul numai daci tofifactorif sii devin! egali, 1 Dati ry, ra. -+!n Sint numere rafionale pozitive, problema se reduce la cazul precedent, deoarece P este maxim odata cu P™ (m> 0) si este suficient sa ludm m=c.m.m.m.c. al numi- torilor fracfillor ry, Fay.. «sFa- . 1.10. Dintr-un trunchi de copac cilindric de razi r 8% se taie o grind’ de sectiune dreptunghiularé, astfel incit sé se elimine cit mai putin material si grinda si aibi rezisten{a maxima. Rezolvare. Din mecanici se slic c& rezistenta grinzii este proportional’ cu litimea 22 si cu pitratul indlfimii sectiunii 2y. Astfel problema se reduce la gisirea maximului functiei reale R = azy?, cu restrictia x* + y® =r’, sau gasirea maximului lui 2—> R(z)=ax(r°—z*). Ultima functie isi atinge maximul odata cu patratul ei R'z)= a*x*(r*— 2*)*. Deoarece suma fac- 2 fat torilor x* si r? — 2? este constanti, punctul de maxim este solufia ecuaticl a deci Va z TVG tatrucit solujia problemel nu confine constanta a, Inseamnd ci nu iy = sty=— depinde de calitatea materialului. Procedeul de construire 2 dreptunghiulul de rezisteni maxima este urmitorul. Fie cercul cu diametrul AC = 2r (fig. 1.4) pe care-1 !mpartim in trei parfi egale; prin punctele M si N de diviziune ridicim perpendiculare pe diametrul AC, care vor intilni cercul In punctele B si D, care unite cu extremitatile diametrului AC formeazi dreptunghiul de rezisten}é maxima. Intr-adevar, AB fiind media proporfionala intre ipotenuza AC si segmentul AM, inseamna AG 2r ci ABs} AC = 2z, iar indlfimea fiind media proportional intre ipotenuzd si seg- yo 2AC 2 2 mentul MC, rezult h = [ac BAC _ 22 _ 2rVe 2y. 3 yy 3 1.11. S%& se determine cilindrul de volum maxim care se poate in- serie intr-un con dat. Rezolvare. Fie r, h respectiv raza si inaltimea conului si x, y respectiv raza si indlfimea re cilindrutut (fig. 1.5). Se observa ei V = naty. In plus AOGC~ AOHB implicé legitura ——2 = = r =, adiet 2 = — (hy). De nceen, avem 0 7 i de determinat maximul volumulul V = A 8 et } = ae uli — vy. Deoarece (hy) ty = Nt7] : = h(const), acest maxim este atins numal D h- Ce Z ju deci y = h/3. Rezulta Ly a. 4m oh ot AE H FB z= Von = a Voom 9 3 9 Fig. 1.4 Fig. 1.5 13 1.3. Minimul sumei pentru produs constant Fie n nwmere reale pozitive a, a2) ..+, @, PenITU CATE a, yp ... ty = P (const); suma S =a, + a, +... +a, este minima numai cind a, = = m=...= a, = VP. 2 PS n Dack a, = a=... =a, =/P, atunci S=nVP. 8% presupu- nem ci ar exista o valoare min § = S, < n//P, valoarea S, fiind atins’ de exemplu pentru 249 = X29 = --- = Lag = 7 S,. Rezult& ci produsul BypWe9 +++ Lao = a & Pe P, ceea ce este absurd deoarece produsul este n prin ipotez% constant. Analog se arata ci min S nu poate fi mai mare 9 decit n/P, raminind deci singurul 2 caz posibil minS = n)P, valoare atins’ numai pentru 4= a, =... ves =a = VP. . Pentru. a justifica geometric B48 B 0G, A, QA, QA, afirmatia precedenta, se ia un fasci- Fig. 1.6 cul de semicercuri concentrice avind centrul O (fig. 1.6) gi diametrele pe o dreapta A. Notam cu A’ o paralela la A care intersecteazd’ semicercu- rile. Aplicind teorema indltimii in triunghiul dreptunghic A,P,B,, de- ducem Q,P} = B,Q;- Q,A; = ¢* (const). Lungimea (suma) B,Q,+Q,4,.= = B,A, variabild in raport cu 1, este minima cind punctul P, coincide cu Py (semicercul devine tangent dreptei A’); in acest si numai in acest caz O=Q, gi deci BJO = OA. 1,12. Dintre toate dreptunghiurile de arie dat&é patratul are peri- metrul minim. Intr-adevar, dacd L este lungimea si ! este latimea unui dreptunghi, atunci, in ipoteza L-l=const, suma L -+ l este minima daci si numai daci L=l. Mai general, dintre toate parale- Uplpedele de volum dat cubul are suma lungimilor tuturor muchillor minima. 1.13. O bard de lungime data, cu sectiunea dreptunghiulara de arie constant&, trebuie prelucrata la frezd (pe toate fetele) si apoi nichelata. S& se determine dimensiunile sectiunii astfel incit costul celor doud ope- ratii (frezare gi nichelare) s& fie minim. Rezoloare. Costul este proportional cu perimetrul sectiunii, C = 2k (x + y)l, unde teste Jungimea barel, k este costul pe unitatea de suprafata, far x si y dimensiunile sectiunii drept- unghfulare, Trebute gisit minimul funcflel C=p(x-+y), stlind c& zy=a>0. Minimul lui C se realizeazi pentru x = y = Va $i deci min C = 4k1 Va. 14 Precizare. Daci situafia concreti nu va permite valori egale pentru x si'y, atuncl acestea se vor alege astfel incit modulul diferentei, | — yl si fie cit mai mic posibil. 1.14. S& se afle minimul functiei definite pe (0, n/2) prin f(x) = = atger + bctga, a, b # 0. Rezolvare. Deoarece a® tg x i ctg x = a%? (const), suma f(z) va fi minima numai cind =| Deci min f(z) = = #|2| +o a? tg z= 68 ctg a, adicd tg = sau x= arctg = 2|abl. 1.15. Se dau NW = 64 surse identice, fiecare cu o tem. EH =1,2V gi o rezisten{& internd r = 0,8 Q, cu care se formeazé un circuit serie- paralel, din , grupe inseriate, fiecare grup& fiind format& din n, surse Jegate in paralel, astfel incit n,-n, = N. Sa se determine valorile n, gi n, pentru care: a) bateria-de surse gisitad si dea o putere maxim’ unui rezistor cu rezistenta R = 3,2 Q, conectat la bornele ei; b) se cere rezis- tenta rezistorului ciruia bateria formatd si-i poatdé da cea mai mare putere. Rezolvare, a) Puterea primité de un rezistor cu rezisten{a R are expresia P= RI? si si atinge valoarea maximé clnd / isi atinge maximul. Deci problema revine Ia a determina maximul curentului J, care se obfine tnlocuind bateria cu o sursi echivalent& cu tem. Ey = ny = n,-E $f rezistenta intend r; = — +7, tnctt expresia lui J devine Np Fes r, str-R + Np Np care va fi maxima cind numitorul vafi minim, Pe de alti, parte, se stie cd pentru doud mirimi r variabile de produs constant suma este minimé cind cele doud marimi sint egale, adicd — = 7 ip 2. pin aceasta relatie si din relafia dati tn enun} nynp = N se obtin valorile ny = My =|v2 sin = Vs pentru care curentul J, deci sl puterea P sint maxime, Pras = T 2 rae NE* = Riggs = Gp Pentru valorile numerice din enunt rezulti ny = 16, ny =4, Prax b) Pentru o conexiune data a surselor cu np grupe tn paralel, fiecare grupa fiind formata din n, surse in serie, puterea dati unui rezistor cu rezistenta R este maxima cind rezistenta na NE? are valoarea R = — r, puterea maxima avind valoarea Pex = “Gp fi iiind independent ir de n $1 np. In functie de n, $i ny se modifict ins& rezistenta R, care corespunde lui Pras: Astfel, pentru valorile numerice date in enunt, puterea maxima se realizeazA la oricare din urmatoarele valori date lui R: 6432 Te 8 4 2 1 nr 16°’ 32°" 64 —r 15 In oricare din aceste cazuri randamentul est, 7=50% si deci puterea maxima pentru fleare sursil este aceeasi avind valoarea Psurs = —— gi de asemenea curentil surselor sint aceiast ir st anume Jsursi = 1.4. Inegalitati dintre media aritmetica, media geometricd si media armonici Fie numerele reale positive a, ay, ..., a, Intre media lor aritmetica, media geometricd gi media armonicd au loc relatiile Et Fe aa, aaa ™ St te bo a a, a, egalitdfite avind loc dacé gi numai dacé a,=a,=... = Intr-adevir, notind a,+a,+... +a, = 5S, * conform justiticarilor din 1.2 rezultd aa,...4,< —-+—.. pel , Telatie care este echivalentd nn n ‘9 factori cu inegalitatea dintre media geometric’ si media aritmeticd. Analog, notind /a,a,...4@, = P gi tinind seama de 1.3, deducem 1,1 llivil 1 Ste He. te estes te... ts ae aa ptpt +S iar aceasta nu este altceva decit inegalitatea dintre media geometrica, si media armonica. Relatia dintre media aritmeticd si cea armonic’ apare ca o consecinta directa a relatiilor deduse, finind seama de proprietatea de tranzitivitate a relatiei de ordine, ¢ dar aceasta, a poate deduce si direct, pornind de la inegalitatea evidenta y (ev + Va Al >0, V ze R. intr-ade- fel var, trinomul 2? y a-+2n0+ Ba este pozitiv, V «eR, dac& si numai it 1 dack 2? — y a,* 32 — <0, adica — 1 1 & nm it Es ini A 1.16. S& se determine condifiile in care se realizeazi minimul func- tiel f: (0, 00) > R, f(#) = ax + ba’ +, unde a, b, e>0. 16 3 3 Rezoluare. Se observ ci f(x) = axt + ba-* + c> 3 V(aa") (ba~"e = 3 Vabe. Valoarea 3 —_ yur 3 Yabe este atinsi numai dacd ax = b2-? = c; rezult ab = c si z= (:) . @ 1.17. Stiind c& 2, x, ..., 2, variazi in intervalul [0, x/2), si se gaseascd valoarea maxima a sumei inverselor celor Ci sume formate, luind cite j numere odat& dintre numerele sec «,, sec Boy». +4 BEC Kye 1 seca," sec ry Rezolvare. Deoarece 0 < cos x < 1, i= 1,2,....n, deducem 1 aot = 00S 2,405 zp+...-+C0S xt,

    You might also like