TRANSPUNEREA ÎN SCRIS A ELEMENTELOR SISTEMULUI FONETIC AL

LIMBII ROMÂNE

Litera - este semnul convenţional care reprezintă în scris sunetul. Totalitatea literelor
(inclusiv a semnelor diacritice 1) folosite pentru scrierea sunetelor unei limbi, aşezate într-o
anumită ordine, formează alfabetul acelei limbi. Alfabetul actual al limbii române are 31 de
litere.
În general, în limba română, corespondenţa între sunet şi literă există: ex. masă – 4 sunete,
4 litere. Uneori, această corespondenţă nu se respectă.
1) O literă (litera “x” – care se citeşte ics]) notează două sunete:
a) [ks], în cuvinte ca: fix, pix, explicaţie
b) [gz], în cuvinte ca: examen, exerciţiu, exaltat
Se scrie însă: fix, sfinx, complex, ortodox la singular şi ficşi, sfincşi, complecşi, ortodocşi
la plural, masculin (intervine aici fenomenul alternanţelor fonetice).

2) Grupurile de două litere (ce, ci, ge, gi) notează:

a) un sunet – [č], [ğ] – când după ele urmează o vocală sau se află la sfârşitul cuvântului,
fără a constitui singure silabă: ceartă – [čar-tă], 6 litere, 5 sunete
cioc – [čok], 4 litere, 3 sunete
geam – [ğam], 4 litere, 3 sunete

În această situaţie, e şi i nu au valoare fonetică; ele sunt doar semne grafice auxiliare
(litere ajutătoare/litere de sprijin).
b) două sunete – [če], [či], [ğe], [ği] – când după ele urmează o consoană sau formează ele
însele silabă: ger – [ğer], 3 litere, 3 sunete;
agitat – [a-ği-tat], 6 litere, 6 sunete.
3) Grupurile de trei litere (che, chi, ghe, ghi) notează:
a) un sunet [k’], [g’], când după ele urmează o vocală sau se află la sfârşitul cuvântului, fără
a forma singure silabă: cheamă – [k’a-mă], 6 litere, 4 sunete;

1
Pentru semnele diacritice vezi DOOM2, p. XXVI.
 ghiozdan – [g’oz-dan], 8 litere, 6 sunete;
unghi – [ung’], 5 litere, 3 sunete.

În această situaţie, e şi i nu au valoare fonetică; ele sunt doar semne grafice

auxiliare (litere ajutătoare/litere de sprijin).

b) două sunete [k’e], [k’i], [g’e], [g’i] , când după ele urmează o consoană sau formează ele
însele silabă: chef – [k’ef], 4 litere, 3 sunete;
chin – [k’in], 4 litere, 3 sunete;
ghirlandă – [g’ir-lan-dă], 9 litere, 8 sunete;
veghe – [ve-g’e], 5 litere, 4 sunete.
4) O literă poate nota sunete diferite:
a) literele e, i, o, u pot transcrie în unele cuvinte vocalele e, i, o, u (bec, copil, nor, dur, gem,
gira, cerc, circ), iar în altele semivocalele e, i, o, u (seară, rai, metrou, doar)
b) litera e transcrie - un [i] semivocalic în: ea [ia], aceea [ačeia], atenuează [atenuiază]
- diftongul ie [ie] în: pronumele personale el, ele, ei şi la formele de prezent sau
de imperfect ale verbului a fi - este [ieste], eram [ieram]
- este literă de sprijin/semn grafic în grupurile ce, ge, che, ghe: ceară, geană,
cheamă, gheată
c) litera i transcrie - vocala [i] în: simplu, cicoare
- semivocala [i] în: iubire, pâine, mei
- este literă de sprijin/semn grafic în grupurile ci, gi, chi, ghi: cioc,
chior, magiun, unghi
- i final este silabic - când apare la forma de infinitiv prezent a verbelor (a
auzi, a privi) şi la perfect simplu, persoana a III-a, sg. (el ochi)
- când urmează după grupurile consoană + l, r
(acri, afli)
- în neologisme (taxi)
- i scurt nesilabic după: o consoană (speri, pomi); două consoane (surzi);
trei consoane (lincşi)
d) litera o transcrie - vocala [o]: cor
 - semivocala [o]: coasă, moară
- semivocala [u]: oală [uală], oameni [uameni]
e) litera u transcrie - vocala [u]: sună, liceu
- semivocala [u]: ou, rouă
- sunetul v după litera q: Quintilian, sequoia [sekvoia]
f) litera c transcrie consoana [k] în car, coc, dar consoana [č] în cer
g) litera g transcrie - [g] în gumă, rog, grad
- [ğ] în gem, giuvaier
- [g’] în ghemotoc, ghiocel
h) litera w transcrie - [u] semivocalic (în cuvinte englezeşti): Washington
- [u] vocalic (în cuvinte englezeşti): weekend, whisky
- consoana [v]: kilowatt
5) Un sunet poate fi transcris prin litere diferite:
a) sunetul [î] – litera â (gând, rând, român)
– litera î (încă, în, urî, hotărî, reînvia, neîndemânatic, bineînţeles, într-însul)

b) sunetul [i] – litera i în majoritatea cuvintelor

– litera y în cuvinte ca: yankeu, yard, hobby

c) sunetul [k] – poate fi transcris prin literele: c în cuvinte precum: capac, covor, cuc
k în cuvinte precum: kaliu, kripton
q în cuvinte precum: quasar, Qatar

d) sunetul [k’] – poate fi transcris prin literele: ch + e, i: cheie, chin

k + e, i: kenyan, kilometru
qu + e, i: Quebec, Quito

e) sunetul [v] – poate fi transcris prin literele: v: viitor, cavitate, mov

w: watt, Wagner, Weber, kiwi

f) sunetul [ks] – poate fi transcris prin literele:

cs: cocs, micsandră, ticsit, îmbâcsit, rucsac
 x: pix, mixer, xerox

g) sunetul [gz] – poate fi transcris prin literele: gz: zigzag, Bogza

x: examen, exact, examinator

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE

Silaba este un segment fonic alcătuit din unul sau mai multe sunete pronunţate printr-un
singur efort expirator. În cuprinsul unei silabe se află obligatoriu o vocală. O silabă poate
cuprinde minimum un sunet (a-pa-rat) şi maximum şase sunete (strâmbi, sfincși). În fluxul
vorbirii, silaba poate fi alcătuită şi din rostirea împreună a două cuvinte (s-au certat) sau a unui
cuvânt cu partea iniţială din alt cuvânt (mi-amintesc).
Poate fi alcătuită din:

- o vocală cu sau fără alte sunete dintr-un cuvânt: i – ni – mioa – ră

- două cuvinte scurte rostite împreună: să-ţi duc, dă-mi, mi-l dă
- un cuvânt scurt şi un fragment iniţial: ne-aduce, m-alintă, şi-apoi, mi-arată
- un fragment final şi un cuvânt scurt: a dus-o, într-o, printr-un, dintr-un
- un fragment final şi un fragment iniţial: într-adevăr, floare-albastră

Despărţirea cuvintelor în silabe are în vedere reguli bazate pe pronunţare (reguli

fonetice), dar şi reguli bazate pe luarea în considerare a elementelor componente din cuvântul
analizabil (reguli morfologice).

Reguli bazate pe pronunţare:

 Reguli ale vocalelor:
1. Când există două vocale alăturate (în hiat), despărţirea se face între ele: vi-e
2. Când o vocală este urmată de un diftong sau triftong, despărţirea se face înaintea
diftongului sau a triftongului:
exemple: ro – iau, plo – ua; cre – ioa –ne, tră – iai.
  Reguli ale consoanelor:
1) O consoană aşezată între două vocale trece în silaba următoare.
ma - mă pa – ra – le – le
a) Se aplică aceeaşi regulă în cazul consoanei x [ks] sau [gz]: e – xa – men, a – xă.
b) Dacă înaintea consoanei se află un diftong sau un triftong, se utilizeză aceeaşi regulă:
floa – re, roa – tă, cre – ioa – ne, zme – oai – că.
c) Şi în cazul grupurilor de litere che, chi, ghe, ghi se aplică tot această regulă:
ve – ghe, u – re - che
2) Când două consoane sunt aşezate între două vocale, despărţirea se face între cele două
consoane.
car - te, cas - tel, ar - tă
Excepţie: Dacă grupul de două consoane începe cu b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua consoană
este l sau r, despărţirea se face înaintea grupului de consoane.
exemple:
aflu a - flu
cadran ca - dran

3) Când avem un grup de trei sau mai multe consoane între două vocale, despărţirea se face după
prima consoană.

exemplu:
construcţie con - struc - ţi - e
complet com - plet
Excepţie: Dacă între cele două vocale se află unul dintre grupurile de trei consoane: lpt, mpt,
mpţ, nct, ncţ, ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face între a doua şi a treia consoană.

exemple: func – ţi – o – nar; sfinc – şii; arc - tic; jert – fă; punc – tu – al; sculp – tor; ast - ma-
tic.
Reguli morfologice:

1) Cuvintele compuse şi cuvintele derivate se despart în silabe ţinând cont de părţile

componente. Conform DOOM2 se acceptă şi despărţirea după pronunţare.
dezorganiza → dez – or – ga – ni – za, dar şi de-zor-ga-ni-za
savantlâc → sa-vant –lâc, dar şi sa-van-tlâc

Alte exemple: alt-un-de-va / al-tun-de-va; in-e-gal / i-ne-gal; port-a-vi-on / por-ta-vi-on.

Nu se despart la sfârşitul rândului!

a. cuvintele compuse şi grupurile ortografice scrise cu cratimă:

exemplu: ce-ai spus? s-au dus gândindu-se bun-gust
b. cuvintele compuse din abrevieri literale: TAROM, ONU, ASIROM
c. abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.
d. notaţiile abreviate de tipul: 25 km., cap. 7
e. numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific:
al XXI-lea, al 7-lea
f. silabele iniţiale sau finale constituite dintr-o singură vocală
g. abrevierile literale care reprezintă primii termeni ai unor nume proprii: F.C. Argeş, A.
Maria, S.C. Muntenia

☺ Se recomandă evitarea despărţirii grupurilor ortografice scrise cu cratimă:

dintr-un, într-însul, într-o, i-a, mi-a, s-a etc.