Garanții ale statului de drept

Statul de drept este consacrat în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană ca
fiind una dintre valorile comune pentru toate statele membre al UE. Conform statului de
drept, toate puterile publice acționează întotdeauna în limitele stabilite de lege, în
conformitate cu valorile democrației și ale drepturilor fundamentale și sub controlul
instanțelor independente și imparțiale. Respectarea statului de drept este esențială pentru
însăși funcționarea UE: pentru aplicarea efectivă a legislației UE, pentru buna funcționare a
pieței interne, pentru menținerea unui mediu favorabil investițiilor și pentru încredere
reciprocă.
Prin noţiunea de atribute ale statului se înţelege dimensiunile lui definitorii, astfel cum rezultă
din dispoziţiile constituţionale, ca expresie a voinţei politice şi determinate de regimul politic
şi în acelaşi timp valori de principiu ale ordinii constituţionale. 
Statul de drept, pluralismul, democraţia, societatea civilă sunt incontestabil valori
universale ale gândirii şi practicii politice contemporane şi se regăsesc exprimate normativ şi
în Constituţia României, dar şi în documentele internaţionale. Atributele statului configurează
calitatea acestuia de subiect de drept constituţional şi definesc puterea, dar şi raporturile
complexe dintre stat şi cetăţeni şi celelalte subiecte de drept constituţional. Atributele statului
român reglementate normativ în dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţia României: 1. stat
de drept; 2. stat social; 3. stat pluralist; 4. stat democratic. 
Sub aspect terminologic, statul de drept este definit diferit: în limba germană –
Rechtsstaat, în limba engleză – Rule of Law (deşi este contestată adesea identitatea de
concept), în doctrina franceză – État de droit, în limba italiană – Stato del diritto, în limba
spaniolă – Estado de derecho. Dincolo însă de nuanţările terminologice, cu excepţia lui Rule
of Law, pentru care se manifestă încă o rezervă în a fi socotită fără dubiu un sinonim,
noţiunea statului de drept acoperă, în esenţă, acelaşi set de exigenţe.
Mai sunt opinii care insistă asupra ideii „justei măsuri”, atunci când se vorbeşte
despre statul de drept, fiind reamintit faptul că individul şi statutul său sunt elementele
esenţiale, care au generat la origine acest tip nou de organizare socială; mergând pe această
linie, se atrage atenţia că „statul de drept nu se cerşeşte, ci se cucereşte, cu credinţa în om,
prin muncă, prin efort, cu prudenţă şi demnitate” 
Profesorul Tudor Drăganu, în lucrarea sa "Introducere în teoria şi practica statului de
drept", propune o interesantă şi cuprinzătoare definiţie acestui concept de drept
constituţional: "Statul de drept este considerat acel stat care organizat pe baza principiului
separaţiilor puterilor statului, în aplicarea căruia justiţia dobândeşte o reală independenţă şi
urmând prin legislaţia sa promovarea drepturilor şi libertăţilor inerente naturii umane, asigură
respectarea strictă a reglementărilor sale de către ansamblul organelor lui, în întreaga lor
activitate".
Principiul separației puterilor în stat, considerat a fi un fundament al democrației, este
în același timp o reflecție asupra moderării și raționalizării puterii statale. „Punerea în
echilibru a acestor puteri prin distribuirea judicioasă a atribuțiilor și înzestrarea fiecăreia cu
mijloace eficiente de control asupra celorlalte, stăvilind astfel tendința inerentă a puterii
umane de a acapara întreaga putere și de a abuza de ea este condiția armoniei sociale și
garanția libertății umane”. În forma sa clasică, elaborat după cum se știe prin contribuția
hotărâtoare a lui Montesquieu, principiul separației puterilor în stat afirmă că în orice
societate există trei puteri distincte: puterea legislativă, executivă și judecătorească. Aceste
trei puteri trebuie să fie exercitate de organe separate și independente unele de altele. Scopul
acestei diviziuni este acela ca puterea să nu se concentreze la un singur organ al statului, care
ar avea tendința firească să abuzeze de prerogativele încredințate. „Pentru a nu se putea abuza
de putere, trebuie ca, prin așezarea lucrurilor, puterea să oprească puterea” – spune
Montesquieu. Totodată, divizarea puterii statale este necesară pentru a fi respectate drepturile
și libertățile individuale, astfel încât o putere să se opună celeilalte și să se creeze în locul
unei forțe unice, un echilibru de forță. Pentru a se realiza aceste deziderate, organele statului
trebuie să fie independente unul de altul, în sensul că niciunul nu poate să exercite funcția
încredințată celuilalt. În consecință, nu este posibil ca un organ al statului să fie subordonat
altuia, în condițiile în care exercită o putere separată.
Grupul ad-hoc pentru drepturile fundamentale și statul de drept (FRRL) este un
organism orizontal din cadrul CESE (Comitetul Economic și Social European) însărcinat să
ofere un forum pentru ca organizațiile societății civile europene să se întâlnească și să își
împărtășească evaluarea cu privire la starea drepturilor fundamentale, a democrației și a
statului de drept. în statele membre.
În activitatea sa, grupul FRRL se concentrează pe problemele cheie legate de
drepturile fundamentale și statul de drept, care sunt deosebit de relevante pentru societatea
civilă. Deși acest lucru se realizează prin vizite în toate statele membre ale UE și prin
contacte cu societățile civile naționale, obiectivul este de a evidenția tendințele din Europa
pentru a oferi baza unui dialog constructiv între toate părțile interesate.
Crearea Grupului FRRL în 2018 a fost necesară pentru a aborda preocupările
societății civile organizate, confruntată cu tot mai multe provocări în contextul activităților
sale. După cum a menționat unul dintre principalii vorbitori din cadrul conferinței din 5
noiembrie 2019, cetățenii UE sunt tot mai atrași de forțe politice neliberale, care oferă
reinterpretări ale unor principii precum democrația și care încalcă în mod deschis drepturile
fundamentale și statul de drept. Acest regres în ceea ce privește statul de drept a devenit o
preocupare atât de gravă în mai multe state membre, încât specialiștii nu mai vorbesc despre
o criză a statului de drept, ci despre o criză mai amplă a democrației și a statului de drept.
Prin urmare, este esențial să se înțeleagă mai bine cum percep cetățenii această criză și de ce
mulți dintre ei sunt dispuși să accepte interpretări alternative ale statului de drept. Aceasta a
fost, de asemenea, una dintre principalele motivații ale avizului adoptat de CESE în
decembrie 2019 privind populismul și drepturile fundamentale în zonele suburbane și rurale 5
. Situația prezintă multiple aspecte, întrucât, pe lângă această atracție față de populism, peste
jumătate dintre europeni nu consideră că sunt suficient de informați cu privire la valorile
fundamentale ale UE, ceea ce înseamnă că există o nevoie de informare.
România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile
şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi
idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
 Un stat de drept nu poate avea alt scop decât să ordoneze viaţa omului, în aşa fel încât
fiecare membru al comunităţii să fie sprijinit şi încurajat în direcţia unei exercitări şi utilizări
pe cât posibil de libere şi de depline a tuturor capacităţilor sale, libertatea cetăţeanului fiind
principiul suprem al statului.
Constituţia României nu debutează întâmplător cu o definire şi o configurare a
aspectelor statalităţii româneşti. Poziţia pe care articolul referitor la statul român o are indică
importanţa primordială: toate celelalte dispoziţii constituţionale își găsesc fundamentul
juridic în existenţa statului şi a trăsăturilor acestuia, astfel cum sunt prevăzute.
Principiile generale enumerate la începutul Constituţiei contribuie la edificarea
imaginii statului român, reprezentând „cartea de identitate” a acestuia.
Alin. (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
Ideea de stat-naţiune reliefată chiar de Constituţie subliniază legătura dintre cele doua
componente. Statul nu este o creaţie şi o reprezentare individuală („Statul sunt eu” – Ludovic
al XIV-lea). 
Statul se fundamentează pe naţiune care îi exprimă „istoria, continuitatea şi mai ales
comunitatea spirituala si materiala”(1). 
Consacrarea suveranităţii şi independenţei statului la nivel constituţional evidenţiază
dreptul de a decide şi acționa liber în treburile interne şi externe, având şi un ecou în sfera
relaţiilor internaţionale, plasând statul român pe poziţie de egalitate juridică cu ceilalţi actori
ai scenei politice mondiale. 
Unitatea statului român presupune existenţa unui eşalon unic de organe centrale de
stat, aplicarea uniformă a dreptului pe teritoriul acestuia, dobândirea unei singure cetăţenii de
catre cetăţeni, aspecte ce vin in opoziţie cu ideea de stat federal. 
Indivizibilitatea vizează legătura vitală dintre cele trei elemente care compun statul şi
imposibilitatea separării fiecăruia în parte: teritoriu, populaţie şi suveranitate.
Alin. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
Forma de guvernământ republicană, așa cum este prevăzută de Constituţie, presupune
realizarea guvernării prin reprezentanţi aleşi după proceduri electorale. Şeful statului,
preşedintele, este desemnat de către cetăţeni prin intermediul votului.
*De menţionat faptul că, deşi Constituţia nu clarifică in mod expres, România este o
republica semi-prezidenţială.*
Alin. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
Statul de drept este o sintagmă a cărei semnificaţie este aceea că statul insuşi este
subordonat faţă de dreptul pe care îl creează, activitatea sa desfăşurându-se într-un cadru
legal, tendinţele abuzive ale structurilor statele fiind cenzurate, limitate, prevenite, iar domnia
legii este recunoscută la cel mai înalt nivel.
Natura democratică a statului român se evidenţiază prin participarea cetăţenilor la
conducerea treburilor publice şi presupune ca autorităţile să se întemeieze pe voinţa
poporului, exprimată fie direct, fie prin alegeri libere şi corecte. Concomitent, un alt element
semnificativ îl reprezintă imperativul respectării, garantării si ocrotirii drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti fundamentale.
 Trăsătura de stat social implică ideea că statului îi revine sarcina de a participa activ,
venind cu soluţii pentru realizarea binelui comun. Cu scopul de a asigura un trai civilizat
tuturor cetăţenilor, statul intervine prin protejarea categoriilor defavorizate şi operează prin
servicii publice de protecţie şi intervenţie socială.
Alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor –
legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.
Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor in stat reprezintă un garant împotriva
abuzurilor şi a tiraniei, o condiţie sine qua non a cadrului democraţiei constituţionale. De
asemenea, separaţia puterilor nu presupune existenţa unei barieri interpuse care să nu permită
cooperarea si coordonarea de tip constituțional. Aşa cum arăta şi Curtea Constituţională,
„separaţia puterilor in stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului,
dimpotrivă, presupune existenţa unui control reciproc, precum si realizarea unui echilibru de
forţe intre acestea„. (D.C.C nr. 637/2006)
 În România, puterea legislativă este reprezentată de Parlament, cea executivă de
Guvern, respectiv Preşedinte, iar cea judecătorească de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
celelalte instanţe judecătoreşti.
Alin. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie.
Principiul esenţial al respectării Constituţiei reprezintă o obligaţie ce incumbă tuturor
subiectelor de drept, fie ele autorităţi publice sau cetăţeni ori străini şi apatrizi care se află sub
jurisdicţia statului român. Supremaţia Constituţiei, aspect ce relevă poziţia sa privilegiată in
cadrul intregului sistem naţional de drept, repercutează nu numai in sfera juridică, ci şi in cea
socio-politică „întrucât constituţia este rezultatul transformărilor economice, politice, sociale
şi juridice dintr-un stat şi marchează, defineşte, conturează o etapă istorică din viaţa unei
ţări.”

Nume - Cidir

Prenume - Cosmina Alexandra

Grupa I
Specializarea - Drept I

Mail - cozminacidir@gmail.com

Nr. Tel. 0748625348