1 Teza-Doctorat Racasan Bianca

TIMIS?
GABRIELA-VASILICA
U NI V E R S I T AT E A B AB E Ş - B O L Y AI , CL UJ - NA
AtestPO C Aacestui
2017.10.11 08:39
integritatea
document
F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E
ŞCOALA DOCTORALĂ DE GEOGRAFIE
TEZĂ DE DOCTORAT
TURISMUL ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN

ŞI DE CONTACT MARGINAL DIN JUDEŢUL CLUJ
Coordonator ştiinţific, Doctorand,

Prof. univ. dr. CIANGĂ Nicolae RĂCĂŞAN Bianca Sorina
Cluj-Napoca, 2017
CUPRINS
Lista figurilor...................................................................................................................................................... 6
Lista tabelelor ................................................................................................................................................... 13
INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 15
Motivaţia alegerii temei şi arealului de cercetare ....................................................................................... 16
Aşezarea geografică, delimitarea teritorială şi configuraţia ariei de studiu ............................................... 18
Structura lucrării de cercetare ..................................................................................................................... 21
1. REPERE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE..................................................... 23
1.1. Precizări terminologice şi consideraţii teoretice generale ..................................................................... 23
1.2. Contribuţii teoretice cu privire la problematică şi arie de studiu .......................................................... 27
1.2.1. Turismul în spaţiul rural ................................................................................................................. 28
1.2.2. Turismul în spaţiul montan............................................................................................................. 32
1.2.3. Turismul în spaţiul clujean ............................................................................................................. 36
1.3. Ipoteze şi obiective ale cercetării .......................................................................................................... 37
1.4. Etapele cercetării. Surse de date şi informaţii ....................................................................................... 39
1.5. Elemente de metodologie a cercetării.................................................................................................... 40
2. FONDUL TURISTIC NATURAL (OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ) ............................................ 45
2.1. Componenta morfoturistică ................................................................................................................... 45
2.1.1. Zona montană ................................................................................................................................. 45
2.1.2. Zona de contact marginal (dealuri, depresiuni submontane şi culoare) ......................................... 49
2.2. Componenta climatoturistică ................................................................................................................. 52
2.2.1. Bioclimatul tonic-stimulent de munte al munţilor mijlocii şi mici................................................. 52
2.2.2. Bioclimatul sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni submontane.............................................. 53
2.3. Componenta turistică hidrogeografică .................................................................................................. 55
2.3.1. Cursurile de apă permanente .......................................................................................................... 55
2.3.2. Suprafeţele lacustre ........................................................................................................................ 58
2.4. Componenta turistică biogeografică ...................................................................................................... 60
2.4.1. Vegetaţia......................................................................................................................................... 60
2.4.2. Fauna .............................................................................................................................................. 61
2.5. Arii naturale protejate............................................................................................................................ 62
2.5.1. Arii naturale protejate de interes naţional ...................................................................................... 62
2.5.2. Arii naturale protejate de importanţă comunitară (siturile Natura 2000) ....................................... 63
2.5.3. Arii naturale protejate de interes judeţean ...................................................................................... 64
2.6. Estimarea valorii potenţialului atractiv al fondului turistic natural ....................................................... 66
2
2.6.1. Sistemul de bonitare aferent potenţialului turistic natural .............................................................. 66
2.6.2. Estimarea potenţialului turistic natural ........................................................................................... 67
3. PATRIMONIUL TURISTIC ANTROPIC (OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ) .............................. 69
3.1. Edificiile şi obiectivele istorice ............................................................................................................. 70
3.1.1. Vestigii arheologice ........................................................................................................................ 70
3.1.2. Obiective habitaţionale cu valoare arhitecturală ............................................................................ 72
3.2. Edificiile religioase................................................................................................................................ 74
3.3. Edificiile şi obiectivele culturale ........................................................................................................... 77
3.4. Edificiile economice cu funcţie turistică ............................................................................................... 80
3.5. Activităţile umane cu funcţie turistică (evenimentele) .......................................................................... 82
3.6. Resursele turistice etnografice............................................................................................................... 88
3.6.1. Gospodăria tradiţională – componentă reprezentativă a satului ..................................................... 89
3.6.2. Ocupaţii tradiţionale şi meşteşuguri ............................................................................................... 93
3.6.3. Instalaţii tehnice tradiţionale ........................................................................................................ 102
3.6.4. Portul popular aferent zonelor etnografice ................................................................................... 103
3.6.5. Sărbători şi obiceiuri .................................................................................................................... 106
3.7. Estimarea valorii potenţialului atractiv al patrimoniului turistic antropic ........................................... 110
3.7.1. Sistemul de bonitare aferent potenţialului turistic antropic .......................................................... 110
3.7.2. Estimarea potenţialului turistic antropic ....................................................................................... 111
4. BAZA MATERIALĂ TURISTICĂ (OFERTA TURISTICĂ DERIVATĂ) ...................................... 113
4.1. Infrastructura de cazare ....................................................................................................................... 113
4.1.1. Evoluţia numărului unităţilor şi locurilor de cazare în perioada 1990-2015 ................................ 114
4.1.2. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de cazare (triplă perspectivă) .................................... 115
4.1.3. Mărimea medie a infrastructurii de cazare (triplă perspectivă) .................................................... 117
4.1.4. Funcţia turistică prin prisma capacităţii de cazare........................................................................ 118
4.1.5. Tipologia şi distribuţia teritorială a unităţilor de cazare (triplă perspectivă) ................................ 120
4.1.6. Tripla perspectivă sintetică asupra bazei de cazare ...................................................................... 143
4.2. Infrastructura de alimentaţie publică ................................................................................................... 152
4.2.1. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de alimentaţie publică ............................................... 153
4.2.2. Mărimea medie a infrastructurii de alimentaţie publică ............................................................... 153
4.2.3. Tipologia şi distribuţia teritorială a unităţilor de alimentaţie publică........................................... 154
4.2.4. Perspectiva sintetică asupra infrastructurii de alimentaţie publică ............................................... 158
4.3. Infrastructura de transport ................................................................................................................... 163
4.3.1. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile rutiere ................................................................ 164
4.3.2. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile feroviare ............................................................ 170
3
4.3.3. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile aeriene ............................................................... 173
4.4. Infrastructura sportivă şi de agrement ................................................................................................. 174
4.4.1. Staţiuni climaterice montane cu funcţie recreativă ....................................................................... 174
4.4.2. Domenii schiabile şi pârtii de schi................................................................................................ 180
4.4.3. Alte amenajări turistice şi dotări pentru agrement........................................................................ 186
4.5. Elemente de informare şi promovare turistică..................................................................................... 191
4.5.1. Indicatoare de semnalizare şi panouri informative ....................................................................... 191
4.5.2. Centre de informare turistică ........................................................................................................ 194
4.5.3. Materiale informative şi de promovare ........................................................................................ 195
4.6. Estimarea valorii potenţialului bazei materiale turistice ..................................................................... 198
4.6.1. Sistemul de bonitare aferent bazei materiale turistice .................................................................. 198
4.6.2. Estimarea potenţialului turistic al bazei tehnico-materiale........................................................... 199
5. CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN CLUJEAN ..................................... 201
5.1. Indicatorii principali ai circulaţiei turistice: sosiri şi înnoptări............................................................ 201
5.1.1. Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare................................ 201
5.1.2. Înnoptări în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare ............................................... 204
5.2. Indicatorii secundari ai circulaţiei turistice ......................................................................................... 207
5.2.1. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune......................................... 207
5.2.2. Intensitatea fluxurilor turistice ..................................................................................................... 208
5.2.3. Densitatea circulaţiei turistice ...................................................................................................... 209
5.3. Durata medie a sejurului...................................................................................................................... 211
5.4. Sezonalitatea turistică .......................................................................................................................... 212
5.5. Turiştii străini în spaţiul rural-montan clujean. Studiu de caz: Staţiunea Fântânele ........................... 214
5.6. Circulaţia turistică oficială şi estimată. Valenţe economice relaţionate .............................................. 216
6. EVALUAREA ŞI VALORIFICAREA OFERTEI TURISTICE A ARIEI DE STUDIU .................. 218
6.1. Estimarea valorii potenţialului atractiv al ofertei turistice generale .................................................... 218
6.2. Tipuri şi forme de turism ..................................................................................................................... 221
7. PERCEPŢIA ASUPRA TURISMULUI DIN SPAŢIUL RURAL-MONTAN CLUJEAN ................ 229
7.1. Percepţia autorităţilor locale asupra ofertei turistice ........................................................................... 229
7.2. Percepţia prestatorilor de servicii de cazare asupra ofertei turistice.................................................... 238
7.3. Percepţia turiştilor asupra ofertei turistice ........................................................................................... 245
7.3.1. Profilul socio-demografic al turistului din spaţiul rural-montan clujean...................................... 249
8. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SPAŢIULUI RURAL-MONTAN CLUJEAN ........................ 251
8.1. Premise geodemografice ale dezvoltării turistice. Aspecte preliminarii ............................................. 251
8.1.1. Variabile geodemografice propriu-zise ........................................................................................ 251
4
8.1.2. Variabile geodemografice socio-culturale .................................................................................... 255
8.1.3. Variabile teritoriale aferente mediului de locuire ......................................................................... 256
8.1.4. Indicele de dezvoltare umană locală (IDUL) ............................................................................... 259
8.2. Oportunităţi de dezvoltare în contextul politico-economic 2014-2020 ............................................... 260
8.2.1. Abordarea LEADER şi grupurile de acţiune locală (GAL).......................................................... 261
8.3. Analiza SWOT .................................................................................................................................... 263
8.4. Diagnoza cauzelor şi efectelor generate de problema centrală............................................................ 266
8.5. Strategia de dezvoltare. Obiective şi direcţii de acţiune ...................................................................... 268
8.5.1. Activităţi propuse, resurse necesare, costuri estimate şi rezultate prognozate ............................. 270
8.6. Impact şi sustenabilitate ...................................................................................................................... 281
9. ASPECTE DE PERSONALIZARE TURISTICĂ ................................................................................ 282
9.1. Imaginea de brand a destinaţiei turistice aferente comunelor din aria de studiu ................................. 282
9.2. Categorii de produse turistice personalizate ........................................................................................ 288
9.2.1. Produsul turistic rural-montan clujean ......................................................................................... 289
9.2.2. Produsul agroturistic..................................................................................................................... 294
9.2.3. Produsul turistic hivernal.............................................................................................................. 295
9.2.4. Produsul ecoturistic ...................................................................................................................... 296
9.2.5. Produsul turistic lacustru .............................................................................................................. 297
9.2.6. Produsul turistic piscicol .............................................................................................................. 298
9.2.7. Produsul turistic de patrimoniu .................................................................................................... 299
CONCLUZII ................................................................................................................................................. 304
Bibliografie..................................................................................................................................................... 311
Webografie ..................................................................................................................................................... 321
ANEXE .......................................................................................................................................................... 325
5
Lista figurilor
Fig. 1. Aria de studiu la nivel naţional şi judeţean ........................................................................................... 20

Fig. 2. Chintesenţa fenomenului turistic........................................................................................................... 25
Fig. 3. Corelaţia ipotezelor cercetării cu obiectivele generale şi cu capitolele aferente ................................... 38
Fig. 4. Elemente de metodologie a cercetărilor ................................................................................................ 41
Fig. 5. Peisaj în Masivul Vlădeasa (vedere de la intrarea în comuna Mărgău) ................................................ 48
Fig. 6. Obiective turistice naturale în Masivul Vlădeasa: a) Cascada Vălul Miresei (Răchiţele); b) Cheile Văii
Stanciului.......................................................................................................................................................... 48
Fig.7. Peisaj în Masivul Muntele Mare ............................................................................................................ 48
Fig. 8. Peisaj în Munţii Gilăului (vedere de pe malul lacului de acumulare Gilău) ......................................... 48
Fig. 9. Peisaj în Munţii Trascăului (vedere panoramică surprinsă din Culoarul Arieşului Inferior) ................ 48
Fig. 10. Obiective turistice naturale în Munţii Trascăului: a) Cheile Borzeşti; b) Cheile Turzii ..................... 48
Fig. 11. Peisaj în Depresiunea Huedin ............................................................................................................. 50
Fig. 12. Peisaj în Depresiunea Vlaha–Săvădisla .............................................................................................. 50
Fig. 13. Unităţile de relief înscrise în aria de studiu ......................................................................................... 51
Fig. 14. Bioclimate manifestate în aria de studiu ............................................................................................. 54
Fig. 15. Râuri din aria de studiu: a) Cursul superior al Someşului Cald; b) Cursul inferior al Arieşului ........ 56
Fig. 16. Reţeaua hidrografică înscrisă în aria de studiu.................................................................................... 57
Fig. 17. Schiţa amenajărilor hidroenergetice din bazinul Someşului Mic şi al Ierii ........................................ 59
Fig. 18. Acumulări hidroenergetice pe Someşul Cald: a) Lacul Gilău; b) Lacul Tarniţa ................................. 59
Fig. 19. Amenajări piscicole: a) Lacurile de la Ciurila (L. Filea şi L. Şutu); b) Lacurile de la Mărtineşti ...... 59
Fig. 20. Etaje de vegetaţie: a) conifere (Beliş); b) pădure de foioase (Ciurila); c) silvostepă (Iara) ................ 61
Fig. 21. Peisaj din Parcul Natural Munţii Apuseni (zona Beliş) ...................................................................... 62
Fig. 22. Distribuţia şi tipologia ariillor naturale protejate înscrise în aria de studiu ........................................ 65
Fig. 23. Numărul şi tipologia vestigiilor arheologice în anul 2015 la nivelul ariei de studiu .......................... 70
Fig. 24. Vestigii arheologice din aria de studiu: a) Ruinele Cetăţii Liteni (comuna Săvădisla); b) Ruinele
Cetăţii Bologa (comuna Poieni) ....................................................................................................................... 72
Fig. 25. Distribuţia teritorială şi tipologia vestigiilor arheologice înscrise în aria de studiu ............................ 72
Fig. 26. Distribuţia teritorială şi tipologia obiectivelor habitaţionale cu valoare arhitecturală înscrise în aria
de studiu ........................................................................................................................................................... 73
Fig. 27. Obiective habitaţionale cu valoare arhitecturală din aria de studiu: a) Conacul Kornis (Mănăstireni);
b) „Casa de pe stâncă” (Ansamblul muzeal O. Goga, Ciucea); c) Palatul Wolf (Mihai Viteazu).................... 73
Fig. 28. Numărul şi tipologia edificiilor religioase în funcţie de confesiune şi datare la nivelul ariei de studiu
.......................................................................................................................................................................... 74
Fig. 29. Edificii religioase din aria de studiu: a) M.I. Biserica ortodoxă din Feleacu; b) M.I. Biserica
reformată din Văleni (comuna Călăţele); c) M.I. Biserica reformată din Sâncraiu; d) M.I. Biserica unitariană
din Iara; e) Biserica unitariană din Moldoveneşti; f) M.I. Biserica de lemn din Straja (comuna Căpuşu Mare);
g) Mănăstirea Băişoara; h) Mănăstirea Râşca Transilvană .............................................................................. 75
Fig. 30. Distribuţia teritorială şi tipologia edificiilor religioase (în funcţie de apartenenţa la diferite culte) din
aria de studiu, înscrise pe Lista Monumentelor Istorice 2015 .......................................................................... 75
Fig. 31. Distribuţia teritorială şi tipologia edificiilor religioase fără statut de monument istoric înscrise în aria
de studiu ........................................................................................................................................................... 76
Fig. 32. Obiective culturale din aria de studiu: a) Conacul O. Goga din Ciucea; b) Punctul muzeal „Vincze-
Kecskés” din Sâncraiu; c) Muzeul de artă din Săvădisla; d) Crucea lui Avram Iancu din Mărişel; e) Bustul
voievodului Gelu din Gilău .............................................................................................................................. 79
Fig. 33. Distribuţia teritorială şi tipologia obiectivelor culturale înscrise în aria de studiu ............................. 79
Fig. 34. Schema amenajării hidroenergetice a bazinelor hidrografice ale Someşului Mic (Someşul Cald) şi
Crişului Repede (Drăgan şi Săcuieu) ............................................................................................................... 81
Fig. 35. Distribuţia teritorială şi tipologia evenimentelor turistice din aria de studiu în funcţie de tipul şi
forma de turism cărora li se subordonează ....................................................................................................... 83
Fig. 36. Tipologia evenimentelor din aria de studiu în funcţie de formele de turism şi activităţile desfăşurate
.......................................................................................................................................................................... 83
Fig. 37. Distribuţia temporală a numărului de evenimente din aria de studiu .................................................. 85
6
Fig. 38. Tipologia evenimentelor desfăşurate în aria de studiu în funcţie de importanţă şi modalitate de
promovare......................................................................................................................................................... 85
Fig. 39. Colajul afişelor de promovare aparţinând unor evenimente desfăşurate în aria de studiu şi promovate
în mediul online ................................................................................................................................................ 86
Fig. 40. Tipologia evenimentelor din aria de studiu în funcţie de numărul ediţiilor acumulate ...................... 87
Fig. 41. Case tradiţionale din aria de studiu expuse în incinta Parcului Etnografic „Romulus Vuia” din
subordinea Muzeului Etnografic al Transilvaniei: a) Bedeciu (Mănăstireni); b) Mărgău; c) Mărişel ............. 90
Fig. 42. Case cu două niveluri având la bază planul locuinţei tradiţionale (Băişoara)..................................... 90
Fig. 43. Construcţii care contravin principiilor estetice de integrare în peisaj: a) Ciurila; b) Mărişel ............. 90
Fig. 44. Cabane şi reşedinţe secundare integrate armonios în peisaj (exemple): a) Gilău (sat Someşul Rece);
b) Mărişel; c) Beliş (staţiunea Fântânele) ......................................................................................................... 90
Fig. 45. Interior tradiţional al unei locuinţe de morar din Mărişel (în incinta Parcului Etnografic „Romulus
Vuia” din subordinea Muzeului Etnografic al Transilvaniei) .......................................................................... 91
Fig. 46. Interioare ale unor case tradiţionale din zona Călatei introduse în cicuitul turistic (Sâncraiu) ........... 91
Fig. 47. Gospodării din aria de studiu – case şi anexe: a) cămară (Mărgău); b) şură cu grajd (Mărişel); c)
coteţ şi târlă (Mărişel)....................................................................................................................................... 92
Fig. 48. Uneltar agricol (expus în Muzeul Etnografic al Transilvaniei) folosit pentru: a) arat, grăpat, săpat,
plantat; b) plivirea, recoltarea păioaselor şi obţinerea fânului c) baterea spicelor, separarea plevei şi
vânturarea boabelor .......................................................................................................................................... 95
Fig. 49. Produse obţinute din grădinărit, comercializate în cadrul evenimentului „Zilele Recoltei”
(septembrie, 2016): a) cartofi de Râşca; b) ceapă de Mihai Viteazu; c) legume de Moldoveneşti .................. 95
Fig. 50. Inventar pastoral (expus în Muzeul Etnografic al Transilvaniei) folosit pentru: a) prelucrarea
laptelui; b) obţinerea şi păstrarea produselor lactate la stână ........................................................................... 95
Fig. 51. Coşniţe pentru albine .......................................................................................................................... 95
Fig. 52. Produse apicole intens comercializate (miere polifloră, de salcâm, de tei, de brad; polen, lăptişor de
matcă, fagure de miere etc.) ............................................................................................................................. 95
Fig. 53. Mobilier pictat din Sâncraiu .............................................................................................................. 100
Fig. 54. Cusături populare de interior (ştergare cu motive florale) din comunele Mărişel şi Râşca .............. 100
Fig. 55. Produse de ceramică smălţuită (expuse în Muzeul Etnografic al Transilvaniei): a) uzuală, din toată
Transilvania; b) decorativă, din centrele breslaşe Turda şi Iara ..................................................................... 100
Fig. 56. Produse de ceramică achiziţionate din cadrul Târgului de la Negreni, expuse în pensiuni agroturistice
din Sâncraiu .................................................................................................................................................... 100
Fig. 57. Instalaţii tehnice tradiţionale din aria de studiu, expuse în incinta Complexului Muzeal Naţional
„ASTRA” Sibiu: a) moară hidraulică (Săcuieu) // Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Parcul Etnografic
„Romulus Vuia” Cluj-Napoca: b) presă pentru ulei acţionată prin forţa umană sau animală (Mărişel); c)
vâltoare hidraulică (Mărişel) .......................................................................................................................... 103
Fig. 58. Localizarea zonei etnografice aferente „Mocănimii”........................................................................ 104
Fig. 59. Localizarea zonei etnografice Călata ................................................................................................ 104
Fig. 60. Localizarea zonelor etnografice Dealurile Clujului şi Câmpia Transilvaniei ................................... 104
Fig. 61. Port popular specific mocănimii: a) bărbătesc; b) femeiesc ............................................................. 104
Fig. 62. Port popular specific Călatei: a) bărbătesc; b) femeiesc ................................................................... 104
Fig. 63. Port popular specific Dealurilor Clujului: a) bărbătesc; b) femeiesc ................................................ 104
Fig. 64. Port popular specific Câmpiei Transilvaniei: a) bărbătesc; b) femeiesc ........................................... 104
Fig. 65. Port popular de iarnă, din zona Călatei: a) bărbătesc; b) femeiesc ................................................... 105
Fig. 66. Evoluţia numărului de unităţi de cazare în spaţiul clujean în perioada 1990 – 2015 ........................ 115
Fig. 67. Evoluţia numărului de locuri de cazare în spaţiul clujean în perioada 1990 – 2015 ......................... 115
Fig. 68. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform INS ... 119
Fig. 69. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform ANT .. 119
Fig. 70. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform propriei
investigaţii ...................................................................................................................................................... 119
Fig. 71. Valoarea funcţiei turistice a comunelor din aria de studiu, în 2015 (triplă perspectivă)................... 119
Fig. 72. Evoluţia capacităţii de cazare a hotelurilor în aria de studiu, în intervalul 1990-2015 ..................... 121
Fig. 73. Hoteluri din aria de studiu: a) Alpin (Băişoara) b) Bianca (Râşca) .................................................. 121
Fig. 74. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a hotelurilor înscrise în aria de studiu ..................... 121
7
Fig. 75. Evoluţia capacităţii de cazare a motelurilor în aria de studiu, în intervalul 2001-2015 .................... 122
Fig. 76. Moteluri din aria de studiu: a) Gilău (Gilău); b) Dalia (Gilău); c) Poenaru (Gilău); d) Han Paprika
(Tureni)........................................................................................................................................................... 123
Fig. 77. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a motelurilor înscrise în aria de studiu .................... 123
Fig. 78. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a hostelurilor, bungalow-urilor şi a popasurilor
turistice înscrise în aria de studiu ................................................................................................................... 126
Fig. 79. Evoluţia capacităţii de cazare a vilelor turistice în aria de studiu, în intervalul 1990-2015.............. 127
Fig. 80. Vile turistice noi din aria de studiu: a) Cionca (Gilău); b) Gong (Gilău) ......................................... 127
Fig. 81. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a vilelor turistice înscrise în aria de studiu ............. 127
Fig. 82. Evoluţia capacităţii de cazare a cabanelor turistice în aria de studiu, în intervalul 1990-2015 ........ 129
Fig. 83. Cabane turistice din aria de studiu: a) Cabana Moţilor (Mărişel); b) Cabana Cheile Turzii (Mihai
Viteazu); c) Laura (Petreştii de Jos) ............................................................................................................... 129
Fig. 84. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a cabanelor turistice înscrise în aria de studiu ........ 129
Fig. 85. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a satului de vacanţă, a campingului, a căsuţelor de tip
camping şi a taberelor de elevi înscrise în aria de studiu ............................................................................... 134
Fig. 86. Evoluţia capacităţii de cazare a campingurilor în aria de studiu, în intervalul 1990-2015 ............... 132
Fig. 87. Campingul El Dorado din Gilău: a) corp de clădire cu apartamente şi restaurant; b) căsuţe cu 4
locuri; c) căsuţe cu 2 locuri; d) perimetrul de campare şi grupurile sanitare aferente (în fundal) .................. 132
Fig. 88. Evoluţia capacităţii de cazare a taberelor în aria de studiu, în intervalul 1991-2015 ........................ 134
Fig. 89. Evoluţia capacităţii de cazare a pensiunilor turistice în aria de studiu, în intervalul 2001-2015 ...... 137
Fig. 90. Evoluţia capacităţii de cazare a pensiunilor agroturistice în aria de studiu, în intervalul 2001 ........ 137
Fig. 91. Pensiuni turistice din aria de studiu: a) Andreea (Băişoara); b) Montana (Băişoara); c) Skiland
(Băişoara); d) Domeniul Regilor (Ciurila); e) La Mesteceni (Ciurila); f) Roata (Gilău); g) Dariana (Mărgău);
h) Casa Moţească (Mihai Viteazu); i) Csáni Ilus (Săvădisla); j) Hanul Moara Veche (Săvădisla); k) Tamás
Bistro (Săvădisla) ........................................................................................................................................... 139
Fig. 92. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a pensiunilor turistice înscrise în aria de studiu ...... 140
Fig. 93. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a pensiunilor agroturistice înscrise în aria de studiu
........................................................................................................................................................................ 140
Fig. 94. Pensiuni agroturistice din aria de studiu: a) Şuşman La Stanciu (Mărgău); b) Poarta Apusenilor
(Moldoveneşti); c) Perla Transilvaniei (Moldoveneşti); d) Poarta Paradisului (Moldoveneşti); e) Golyafeszek
(Sâncraiu); f) Hajnal (Sâncraiu); g) Tip-Top (Sâncraiu); h) Akác (Sâncraiu)................................................ 141
Fig. 95. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a camerelor de închiriat în regim turistic ................ 142
Fig. 96. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015 (INS) .... 143
Fig. 97. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015 (ANT)... 143
Fig. 98. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015, conform
investigaţiei proprii......................................................................................................................................... 143
Fig. 99. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform INS: a) la
nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire ................................................................ 146
Fig. 100. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform ANT: a) la
nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire ................................................................ 147
Fig. 101. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform investigaţiei
proprii: a) la nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire ........................................... 148
Fig. 102. Categoriile de confort aferente infrastructurii de cazare din aria de studiu, în anul 2015: a) la nivelul
numărului de unităţi de cazare; b) la nivelul numărului de locuri în unităţile de cazare ................................ 149
Fig. 103. Confortul categoriilor de cazare la nivelul comunelor studiate, în anul 2015, conform ANT ........ 150
Fig. 104. Tipul de operator economic al categoriilor de cazare din aria de studiu, în anul 2015 ................... 151
Fig. 105. Tipologia operatorilor economici la nivelul categoriilor de cazare, în anul 2015, conform ANT .. 151
Fig. 106. Mărimea medie a infrastructurii de alimentaţie publică la nivelul comunelor studiate, în anul 2015,
conform ANT ................................................................................................................................................. 154
Fig. 107. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a restaurantelor clasice, a restaurantelor pensiune şi a
celor cu specific naţional înscrise în aria de studiu ........................................................................................ 156
Fig. 108. Restaurante din aria de studiu: a) Restaurantul Hotelului Alpin (Băişoara); b) Restaurantul Vilei
Gong (Gilău); c) Restaurantul Cabanei Cheile Turzii (Mihai Viteazu); d) Restaurantul Hanului Paprika
8
(Tureni); e) Restaurantul Pensiunii Copfos Csárda (Săvădisla); f) Restaurantul Pensiunii Püspök (Sâncraiu)
........................................................................................................................................................................ 156
Fig. 109. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a bistrourilor, teraselor, barurilor de zi, cafe-
barurilor, bufetelor, fast-food-urilor şi a snack-barurilor înscrise în aria de studiu ....................................... 158
Fig. 110. Dimensiunea şi capacitatea bazei de alimentaţie publică, în 2015.................................................. 159
Fig. 111. Distribuţia teritorială şi tipologia unităţilor de alimentaţie publică în anul 2015 ........................... 159
Fig. 112. Distribuţia capacităţii de primire la nivelul categoriilor de alimentaţie publică, în anul 2015 ....... 160
Fig. 113. Categoriile de confort aferente infrastructurii de alimentaţie din aria de studiu, în 2015: a) la nivelul
numărului de unităţi de alimentaţie publică; b) la nivelul numărului de locuri în unităţile de alimentaţie
publică ............................................................................................................................................................ 161
Fig. 114. Confortul categoriilor de alimentaţie la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform ANT ........ 162
Fig. 115. Apartenenţa economică a categoriilor de alimentaţie publică din aria de studiu, în anul 2015 ...... 162
Fig. 116. Tipologia operatorilor economici la nivelul categoriilor de alimentaţie, în 2015, conform ANT .. 163
Fig. 117. Autostrada Transilvania – tronsonul 2B (vedere dinspre Turda spre Gilău) .................................. 165
Fig. 118. Drumul naţional european E60 (în Gilău) şi Autostrada Transilvania în fundal (punctul terminus al
tronsonului Gilău – Turda) ............................................................................................................................. 165
Fig. 119. Drumul naţional european E81 (la ieşirea din Mihai Viteazu spre Turda) şi Autostrada Transilvania
în fundal.......................................................................................................................................................... 165
Fig. 120. Drumul naţional european E60 (vedere dinspre Tureni spre Feleacu) ............................................ 165
Fig. 121. Accesibilitatea rutieră a centrelor de comună faţă de municipiul Cluj-Napoca la nivelul ariei de
studiu .............................................................................................................................................................. 169
Fig. 122. Harta rutelor trenurilor care intersectează staţia Ciucea ................................................................. 171
Fig. 123. Harta zborurilor efectuate de pe Aeroportul Internaţional „Avram Iancu” Cluj ............................. 173
Fig. 124. Amenajări turistice pentru cazare şi agrement pe malul Lacului Fântânele (ponton plutitor şi
debarcader provizoriu) ................................................................................................................................... 175
Fig. 125. Lacul Fântânele a) barajul de acumulare; b) vara anului 2015(imagine de pe baraj); c) iarna anului
2015 (imagine de pe baraj) ............................................................................................................................. 175
Fig. 126. Zona Muntele Băişorii şi masivul Muntele Mare: a) intrarea în staţiune (vara anului 2016); b)
intrarea în staţiune (iarna anului 2015); c) peisaj de primăvară (2016); d) peisaj de iarnă (2015)................. 177
Fig. 127. Ciclism montan (mountain biking) pe trasee montane în Staţiunea Muntele Băişorii .................... 177
Fig. 128. Pârtia Băişoara (Pârtia Mare) şi teleschiul din dotare ..................................................................... 178
Fig. 129. Activităţi practicate în Staţiunea Muntele Băişorii: a) schi alpin; b) schi de tură; c) plimbări cu
ATV-ul ........................................................................................................................................................... 178
Fig. 130. Infrastructură conexă în Staţiunea Muntele Băişorii: a) şcoli de schi acreditate; b) centre de
închirieri echipamente pentru schi şi snowboard ........................................................................................... 178
Fig. 131. Domeniul schiabil Buscat Resort .................................................................................................... 179
Fig. 132. Zona Buscat – Muntele Băişorii (vedere panoramică de pe Vf. Buscat) ........................................ 179
Fig. 133. Domeniul schiabil Băişoara şi Pârtia Mare: a) profil transversal (declivitatea pârtiei); b) profil
longitudinal: culoarul pârtiei (stânga) şi culoarul teleschiului (dreapta); c) instalaţia de transport pe cablu de
tip teleschi cu dispozitive de tractare monopost ............................................................................................. 181
Fig. 134. Domeniul schiabil Buscat: a) instalaţia de transport pe cablu de tip telescaun şi pârtia neagră; b)
pârtia albastră (uşoară) ................................................................................................................................... 181
Fig. 135. Domeniul schiabil Vânători şi pârtia Codrii Vlăsinului .................................................................. 183
Fig. 136. Domeniul schiabil Copcea-Marişel şi Pârtia Copcea-Marişel ........................................................ 183
Fig. 137. Domeniul schiabil Dângău şi pârtiile Neagra şi Gemenii ............................................................... 183
Fig. 138. Domeniul schiabil Schi Arena Feleac şi echipamentele aferente: a) pârtia Schi Arena; b) tun de
zăpadă; c) baby lift (magic carpet); d) teleschi cu dispozitive de tractare mono-post.................................... 183
Fig. 139. Distribuţia teritorială şi tipologia elementelor infrastructurii sportive şi de agrement înscrise în aria
de studiu ......................................................................................................................................................... 185
Fig. 140. Centrul de echitaţie din Sălicea: a) exteriorul manejului; b) pregătirea calului pentru călărie
(laterale flancate de boxele cailor); c) călărie în interiorul manejului acoperit; d) hrănirea calului în boxă .. 187
Fig. 141. Parcul de aventură Gecko: trasee la înălţime pe a) butoaie suspendate; b) lanţuri şi cauciucuri
suspendate; c) butuci şi poduri suspendate ..................................................................................................... 187
9
Fig. 142. Facilităţi în incinta Parcului de agrement „Moara de Vânt”: a) loc de joacă, trambulină b) teren de
minigolf .......................................................................................................................................................... 187
Fig. 143. Spaţii de adăpost pentru păsări şi animale de tip: a) volieră şi coteţ; b) ţarc; c) grajd, şură ........... 188
Fig. 144. Păsări: a) găini moţate; b) raţe; c) papagali ..................................................................................... 188
Fig. 145. Rozătoare: a) dihor; b) porcuşori de Guineea; c) iepure cap de leu ................................................ 188
Fig. 146. Animale domestice comune (autohtone): a) oi şi miei; b) cai; c) măgari ....................................... 188
Fig. 147. Animale adaptate la condiţiile locale de mediu: a) porc vietnamez; b) vaci zebu; c) cerb carpatin188
Fig. 148. Infrastructura de agrement a parcului de distracţii Fun Park Cluj: a) perete de escaladă artificial; b)
minge de zorbing (stânga) în curs de pregătire şi stâlp de susţiere pentru traseul de tiroliană (dreapta); c)
trăsură pentru plimbări ecvestre (centru, plan apropiat) şi traseu pentru tubing (stânga, plan îndepărtat); d) loc
de joacă; e) carusel circular pentru rotondo ................................................................................................... 190
Fig. 149. Snowpark Feleacu (Domeniul schiabil Schi Arena) ....................................................................... 190
Fig. 150. Trasee în Buscat Bike Park ............................................................................................................. 190
Fig. 151. Panouri informative cu mesaje de „bun venit” la intrarea în anumite: a) comune (comuna Călăţele);
b) arii naturale protejate (Parcul Natural Apuseni) ........................................................................................ 192
Fig. 152. Panouri informative aferente ofertei turistice primare şi derivate a comunelor: a) oferta primară a
comunei Mărgău (atracţii turistice); b) oferta derivată a comunei Mărişel (cazare) ...................................... 192
Fig. 153. Panouri de informare şi orientare de tip hartă turistică: a) Parcul Natural Apuseni (comuna
Mărgău); b) Zona turistică Cheile Turzii (comuna Mihai Viteazu) ............................................................... 192
Fig. 154. Panouri de informare turistică aferente resurselor naturale şi antropice cu atractivitate turistică: a)
situri Natura 2000 (Cheile Turzii); b) monumente istorice (Biserica din Feleac) .......................................... 192
Fig. 155. Indicatoare de semnalizare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi/sau
alimentaţie: a) pe DJ107N în Someşul Rece, Gilău (Pensiunea Roata); b) pe DN1/E60 în Tureni (Han
Paprika) .......................................................................................................................................................... 193
Fig. 156. Indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor şi dotărilor pentru agrement
turistic: a) parcuri de aventură pe DJ107R în Sălicea, Ciurila (Parcul Geko şi Parcul Moara de Vânt); b)
centre de echitaţie pe DJ107R în Sălicea, Ciurila (Napoca Sport Horse) ...................................................... 193
Fig. 157. Indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor turistice complexe: a) pe DJ107R
în Muntele Băişorii (Staţiunea Buscat); b) pe DC108C în Răchiţele (Satul de vacanţă Ic Ponor)................. 193
Fig. 158. Alte tipuri de indicatoare: a) rutiere, de presemnalizare a unui obiectiv turistic (mănăstire
presemnalizată pe DN1/E60 în Gilău); b) informative, de semnalizare a apartenenţei la o structură/reţea
turistică (pensiune agroturistică în Sâncraiu); c) informative, de semnalizare a unor amenajări (pârtie de schi
în Feleacu); d) improvizate (minigolf în Ciurila) ........................................................................................... 193
Fig. 159. Centre de informare turistică: a) independente, finanţate prin fonduri europene (Băişoara); b)
integrate altor structuri (Agenţia de Turism Davincze Tours, administrată de acelaşi proprietar al Pensiunii
agroturistică Püspök din Sâncraiu) ................................................................................................................. 195
Fig. 160. Materiale complexe de promovare a elementelor ofertei turistice din aria de studiu: a) advertoriale;
b) albume; c) cataloage................................................................................................................................... 197
Fig. 161. Broşuri de promovare turistică a ofertelor comunelor din aria de studiu ........................................ 197
Fig. 162. Pliante informative şi de promovare (două plieri): a) oferta turistică a comunelor; b) obiective
turistice antropice (seria Cluj – Peisaj cultural) ............................................................................................. 197
Fig. 163. Pliante şi fluturaşe de promovare a unităţilor de cazare din aria de studiu ..................................... 197
Fig. 164. Evoluţia numărului de sosiri ale turiştilor în spaţiul clujean în perioada 2001-2015...................... 202
Fig. 165. Numărul de sosiri turistice în anii 2001, 2008 şi 2015 la nivelul comunelor din aria de studiu ..... 202
Fig. 166. Ponderea sosirilor turistice la nivelul categoriilor de cazare în aria de studiu, în anul 2015 .......... 204
Fig. 167. Evoluţia numărului de înnoptări turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015 ...................... 205
Fig. 168. Numărul de înnoptări turistice în anii 2001, 2008 şi 2015, la nivelul comunelor din aria de studiu
........................................................................................................................................................................ 205
Fig. 169. Ponderea înnoptărilor turistice la nivelul categoriilor de cazare în aria de studiu, în anul 2015 .... 206
Fig. 170. Evoluţia indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune în perioada 2001-2015 .... 207
Fig. 171. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune în anul 2015 .................................... 207
Fig. 172. Evoluţia intensităţii fluxurilor turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015 .......................... 209
Fig. 173. Intensitatea fluxurilor turistice la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015 .................... 209
Fig. 174. Evoluţia densităţii circulaţiei turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015 ........................... 210
10
Fig. 175. Densitatea circulaţiei turistice la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015 .................... 210
Fig. 176. Evoluţia duratei medii a sejurului în spaţiul clujean în perioada 2001-2015 .................................. 211
Fig. 177. Durata medie a sejurului la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015 ............................. 211
Fig. 178. Evoluţia duratei medii a sejurului la nivelul categoriilor de cazare din aria de studiu, în perioada
2010–2015 ...................................................................................................................................................... 213
Fig. 179. Sezonalitatea circulaţiei turistice (în funcţie de numărul de sosiri) în aria de studiu, în perioada
ianuarie 2010 – decembrie 2015 .................................................................................................................... 213
Fig. 180. Sezonalitatea circulaţiei turistice (în funcţie de numărul de înnoptări) în aria de studiu, în perioada
ianuarie 2010 – decembrie 2015 .................................................................................................................... 213
Fig. 181. Ponderea sosirilor (a) şi înnoptărilor (b) turiştilor străini după origine, în Staţiunea Fântânele, în
anul 2015 ........................................................................................................................................................ 215
Fig. 182. Durata medie a sejurului turiştilor români şi străini în Staţiunea Fântânele, în funcţie de ţara de
origine, în anul 2015....................................................................................................................................... 215
Fig. 183. Numărul sosirilor lunare ale turiştilor români şi străini în Staţiunea Fântânele, în anul 2015 ........ 215
Fig. 184. Venituri estimate din activităţile de cazare, în anul 2015 ............................................................... 217
Fig. 185. Venituri estimate înregistrate de categoriile de cazare, în anul 2015 .............................................. 217
Fig. 186. Categorii de potenţial turistic aferent fondului natural la nivelul comunelor din aria de studiu ..... 220
Fig. 187. Categorii de potenţial turistic aferent patrimoniului antropic la nivelul comunelor din aria de studiu
........................................................................................................................................................................ 220
Fig. 188. Categorii de potenţial turistic aferent bazei tehnico-materiale la nivelul comunelor din aria de
studiu .............................................................................................................................................................. 220
Fig. 189. Categorii de potenţial atractiv aferent ofertei turistice generale la nivelul comunelor din aria de
studiu .............................................................................................................................................................. 220
Fig. 190. Forme de turism şi amenajări (sau echipamente) specifice: a) cicloturism (Ciurila); b) căsuţe tip
camping în proximitatea Cabanei Cheile Turzii (Mihai Viteazu); c) sporturi de iarnă practicate pe pârtii
deservite de instalaţii de transport pe cablu (Feleacu); d) ciclism montan/mountainbiking (Băişoara); e)
pescuit sportiv pe lacul Filea (Ciurila); f) competiţii sportive pentru orientare în Sălicea (Ciurila); g) interior
şură introdusă în circuitul turistic - Pensiunea Casa Eden (Mărişel); h) cusături tradiţionale şi realizatoarea
lor (Căpuşu Mare); i) interior încăpere din Pensiunea agroturistică Golyafeszek (Sâncraiu); j) prispă redată
circuitului turistic - Pensiunea Püspök (Sâncraiu); k) detaliu decor din Restaurantul Pensiunii Casa Moţească
(Mihai Viteazu) .............................................................................................................................................. 227
Fig. 191. Ponderea contribuţiei turismului la nivelul dezvoltării economice a comunelor din aria de studiu
până în prezent (întrebarea 2) şi în perspectivă (întrebarea 3) ....................................................................... 230
Fig. 192. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la direcţiile prioritare de acţiune (întrebarea 6)....................... 231
Fig. 193. Nivelul de încredere în avantajele unei reţele de turism pentru dezvoltare economică (întrebarea 7)
şi de receptivitate faţă de specificul acesteia prin introducerea produselor turistice comune (întrebarea 9).. 232
Fig. 194. Tipuri şi forme de turism practicabile în limitele comunelor administrate din perspectiva
autorităţilor locale (întrebarea 10) .................................................................................................................. 234
Fig. 195. Media generală a punctajelor atribuite componentelor ofertei turistice (întrebarea 11) ................. 236
Fig. 196. Estimarea valorilor potenţialului turistic al comunelor administrate în viziunea autorităţilor locale
........................................................................................................................................................................ 237
Fig. 197. Frecvenţa de răspuns referitoare la elementele pretabile alcătuirii unui brand al comunei (întrebarea
12)................................................................................................................................................................... 238
Fig. 198. Frecvenţa răspunsurilor managerilor referitoare la elementele ofertei turistice cu impact asupra
cererii (întrebarea 2) ....................................................................................................................................... 239
Fig. 199. Frecvenţa răspunsurilor managerilor referitoare la caracteristicile unităţii de cazare cel mai des
apreciate de turişti (întrebarea 3) .................................................................................................................... 239
Fig. 200. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la durata medie a sejurului (întrebarea 4) ............................... 240
Fig. 201. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la perioada vârfurilor cererii turistice (întrebarea 5) ............... 240
Fig. 202. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la mijloacele de promovare utilizate (întrebarea 8) ................ 241
Fig. 203. Media punctajelor acordate de manageri propriei oferte de cazare (întrebarea 9) .......................... 241
Fig. 204. Facilităţi incluse în oferta de cazare (întrebarea 10) ....................................................................... 242
Fig. 205. Facilităţi incluse în oferta de cazare a unor structuri de primire turistică din aria de studiu: a) terasă
(Motel Gilău); b) parcare (Motel Gilău); c) loc amenajat de joacă (Pensiunea La Mesteceni); d) grătar
11
(Pensiunea Laura); e) foişor (Cabana Laura); f) piscină interioară, jacuzzi, saună (Pensiunea Mysterious
SPA); g) piscină exterioară (Pensiunea La Mesteceni); h) centru SPA (Pensiunea Domeniul Regilor); i) masă
de biliard şi masă de ping-pong (Pensiunea Laura)........................................................................................ 243
Fig. 206. Frecvenţa de răspuns referitoare la grupurile ţintă vizate de manageri (întrebarea 14) .................. 244
Fig. 207. Frecvenţa de răspuns referitoare la tipurile şi formele de turism vizate de manageri (întrebarea 15)
........................................................................................................................................................................ 244
Fig. 208. Rata de răspuns referitoare la motivele (re)venirii în zonă (întrebarea 4)....................................... 246
Fig. 209. Rata de răspuns referitoare la motivele (re)alegerii unităţii de cazare (întrebarea 5) ..................... 246
Fig. 210. Clasamentul elementelor ofertei de cazare în opinia turiştilor şi a managerilor ............................. 247
Fig. 211. Rata de răspuns a turiştilor privind tipurile şi formele de turism practicate în zonă (întrebarea 8) 248
Fig. 212. Rata de răspuns a turiştilor privind tipurile şi formele de turism practicate în zonă (întrebarea 9) 248
Fig. 213. Rata de răspuns a turiştilor referitoare la durata medie a sejurului (întrebarea 11) ........................ 249
Fig. 214. Rata de răspuns a turiştilor referitoare la sursa de informaţie prin care au aflat despre oferta de
cazare (întrebarea 12) ..................................................................................................................................... 249
Fig. 215. Densitatea generală a populaţiei la nivelul comunelor din aria de studiu ....................................... 252
Fig. 216. Piramida vârstelor la nivelul comunelor din aria de studiu ............................................................. 252
Fig. 217. Structura populaţiei pe cele trei grupe majore de vârstă la nivelul comunelor studiate .................. 254
Fig. 218. Structura etnică a populaţiei la nivelul comunelor studiate ............................................................ 254
Fig. 219. Structura confesională a populaţiei la nivelul comunelor studiate .................................................. 254
Fig. 220. Structura populaţiei după nivelul de educaţie în comunele studiate ............................................... 254
Fig. 221. Structura fondului locativ la nivelul comunelor studiate ................................................................ 256
Fig. 222. Harta racordării locuinţelor convenţionale din comunele studiate la reţelele tehnico-edilitare ...... 258
Fig. 223. Ponderea locuinţelor convenţionale dotate cu dependinţe la nivelul comunelor studiate ............... 258
Fig. 224. Valoarea indicelui de dezvoltare umană locală (IDUL) la nivelul comunelor din aria de studiu ... 259
Fig. 225. Efectele prognozate ale dezvoltării turismului la nivelul ariei de studiu ........................................ 281
Fig. 226. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic rural-montan propus .................................... 292
Fig. 227. Model de pliant pentru promovarea circuitului general: a) exterior; b) interior) ............................ 293
Fig. 228. Model de afiş de promovare pentru produsul agroturistic propus .................................................. 301
Fig. 229. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic hivernal propus............................................ 301
Fig. 230. Model de afiş de promovare pentru produsul ecoturistic propus .................................................... 302
Fig. 231. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic lacustru propus ............................................ 302
Fig. 232. Model de afiş de promovare pentru produsul piscicol propus ........................................................ 303
Fig. 233. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic de patrimoniu propus .................................. 303
12
Lista tabelelor
Tabelul 1. Unităţile administrativ-teritoriate cuprinse în aria de studiu (comune şi sate) ................................ 19

Tabelul 2. Lacurile de acumulare din aria de studiu şi caracteristicile acestora............................................... 58
Tabelul 3. Arii naturale protejate de interes naţional cuprinse în aria de studiu .............................................. 62
Tabelul 4. Arii naturale protejate de interes judeţean cuprinse în aria de studiu.............................................. 64
Tabelul 5. Punctajele acordate resurselor fondului turistic naturale ................................................................ 66
Tabelul 6. Evaluarea potenţialului turistic natural al ariei de studiu ................................................................ 68
Tabelul 7. Edificiile religioase din aria de studiu ............................................................................................. 77
Tabelul 8. Amenajările hidroenergetice din aria de studiu............................................................................... 81
Tabelul 9. Tipologia surselor de informaţie furnizoare de date în materie de evenimente .............................. 87
Tabelul 10. Calendarul popular al lucrărilor agricole ...................................................................................... 94
Tabelul 11. Zonele etnografice înscrise în aria de studiu şi portul popular aferent........................................ 104
Tabelul 12. Sărbători din Calendarul Popular* .............................................................................................. 108
Tabelul 13. Punctajele acordate resurselor patrimoniului turistic antropic .................................................... 111
Tabelul 14. Evaluarea potenţialului turistic antropic al ariei de studiu .......................................................... 112
Tabelul 15. Dimensiunea şi capacitatea bazei de cazare în anul 2015 (perspectiva oficială) ........................ 116
Tabelul 16. Dimensiunea infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate (număr unităţi de cazare). 117
Tabelul 17. Capacitatea de cazare la nivelul comunelor studiate (număr locuri în unităţi de cazare) ........... 117
Tabelul 18. Tipuri de structuri de alimentaţie publică recunoscute prin lege ................................................ 152
Tabelul 19. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de alimentaţie publică la nivelul comunelor studiate
........................................................................................................................................................................ 153
Tabelul 20. Distanţa rutieră dintre reşedintele de comună studiate şi reşedinţele de judeţ învecinate ........... 168
Tabelul 21. Rutele pentru trenuri şi staţiile aferente din aria de studiu .......................................................... 170
Tabelul 22. Distanţa rutieră dintre principalele staţii şi reşedintele de comună studiate ............................... 172
Tabelul 23. Caracteristicile domeniilor schiabile şi ale pârtiilor de schi din aria de studiu ........................... 184
Tabelul 24. Punctajele acordate structurilor bazei materiale turistice ............................................................ 198
Tabelul 25. Evaluarea potenţialului bazei materiale turistice al ariei de studiu ............................................. 200
Tabelul 26. Indicatorii oficiali şi estimaţi ai circulaţiei turistice în aria de studiu, în anul 2015 ................... 216
Tabelul 27. Evaluarea potenţialului turistic general al ariei de studiu ........................................................... 219
Tabelul 28. Tipuri şi forme de turism practicabile la nivelul comunelor din aria de studiu........................... 226
Tabelul 29. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la aprecierea importanţei elementelor ofertei turistice ........ 235
Tabelul 30. Structura populaţiei din spaţiul clujean, pe sexe şi pe cele trei grupe de vârstă.......................... 253
Tabelul 31. Grupurile de acţiune locală din judeţul Cluj şi comunele studiate înscrise ................................. 262
Tabelul 32. Arborele problemelor pentru aria de studiu ................................................................................ 267
Tabelul 33. Arborele obiectivelor pentru aria de studiu ................................................................................. 269
Tabelul 34. Diagrama Gantt – WBS .............................................................................................................. 271
Tabelul 35. Costurile salariale asociate funcţiilor membrilor echipei de proiect ........................................... 272
Tabelul 36. Propuneri de ateliere meşteşugăreşti propuse în teritoriul studiat ............................................... 273
Tabelul 37. Activităţi, resurse, costuri şi rezultate aferente Direcţiei (scopului) 1 ........................................ 274
Tabelul 40. Modele de logo-uri şi imagini de brand la nivelul comunelor din aria de studiu ........................ 283
Tabelul 41. Caracteristicile modelului de produs turistic rural-montan ......................................................... 289
Tabelul 42. Caracteristicile modelului de produs agroturistic ........................................................................ 294
Tabelul 43. Caracteristicile modelului de produs turistic hivernal ................................................................. 295
Tabelul 44. Caracteristicile modelului de produs ecoturistic ......................................................................... 296
Tabelul 45. Caracteristicile modelului de produs turistic lacustru ................................................................. 297
Tabelul 46. Caracteristicile modelului de produs turistic piscicol ................................................................. 299
Tabelul 47. Caracteristicile modelului de produs turistic de patrimoniu ....................................................... 300
13
Mai mult decât oricând, astăzi, doresc să-mi manifest recunoştinţa şi consideraţia faţă de cel pe
care am avut deosebita plăcere şi onoare de a-l avea alături în ipostaza de coordonator ştiinţific
pentru a doua oară, întâi al lucrării de disertaţie, iar acum al acestei teze de doctorat, dl. Prof. univ.
dr. Ciangă Nicolae – pentru încrederea şi încurajările oferite, sprijinul şi sfaturile acordate,
disponibilitatea, răbdarea şi empatia de care a dat dovadă, în general, pe parcursul anilor de studiu
derulaţi în cadrul Facultăţii Geografie şi Şcolii Doctorale de Geografie şi în special, în cadrul
nenumăratelor întrevederi academice pricinuite de elaborarea acestei cercetări.
Un profund respect şi sentimente de gratitudine se îndreptă înspre cei trei domni profesori, membri
ai comisiei de îndrumare, Prof. univ. dr. Dezsi Ştefan, Conf. univ. dr. Păcurar Alexandru, Şef lucrări
dr. Ipatiov Filip, ale căror cunoştinţe şi experienţă s-au reflectat deopotrivă în calitatea actului
predării (la nivelul studiilor de licenţă şi de masterat), a sugestiilor şi recomandărilor cu privire la
forma şi conţinutul studiului de faţă.
Le adresez mulţumiri distinşilor referenţi ştiinţifici, pentru timpul alocat citirii şi recenzării
prezentei lucrări, precum şi domnului Prof. univ. dr. Irimuş Ioan-Aurel pentru exprimarea acordului
de prezidare a comisiei de susţinere publică a tezei de doctorat.
Ţin să evidenţiez impactul major asupra elaborării lucrării al sprijinului financiar oferit de
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul
Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/132400, cu titlul „Tineri cercetători de
succes – dezvoltare profesională în context interdisciplinar şi internaţional” din intervalul
octombrie 2014 – octombrie 2015, care mi-a oferit totodată şi posibilitatea de a participa, în acelaşi
an, 2015, la Şcoala de primăvară din Austria şi la Conferinţa Internaţională de Turism din Londra.
Un gând de mulţumire aduc membrilor şi colegilor din cadrul Centrului de Aşezări şi Urbanism, cu
care am avut ocazia să colaborez şi să particip, în 2014, la Conferinţa Internaţională „Spaţiu Rural şi
Dezvoltare Rurală” din Cluj-Napoca, iar în 2013, la Conferinţa Turistică Internaţională din Belgrad.
Mai ţin să mulţumesc şi tuturor celor care, dând dovadă de generozitate şi solidaritate, au fost
dispuşi să coopereze în vederea furnizării datelor necesare prelucrării şi interpretării aflate la baza
rezultatelor şi concluziilor acestei teze: primarilor, viceprimarilor, prestatorilor de servicii de cazare,
alimentaţie publică, agrement, informare şi promovare turistică etc. din cele 26 de comune studiate.
Eternă apreciere va rămâne pentru cadrele didactice din Facultatea de Geografie, dar şi pentru cele
din Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Cluj-Napoca, a căror contribuţie la dobândirea şi
consolidarea cunoştinţelor şi competenţelor cu caracter geografic şi nu numai, este de netăgăduit.
Ţin să îi menţionez aici, în mod special, pe cei doi stimaţi profesori de geografie, dl. Bena Nicolae
şi d-na Dezsi Cristina care, mi-au insuflat dragostea faţă de acest domeniu de cunoaştere, Geografia,
încurajându-mă să particip anual la olimpiadele de profil şi continuând permanent să mă inspire.
Sincere şi călduroase mulţumiri colegilor de care mă leagă amintiri frumoase, aplicaţii de teren şi
conferinţe ştiinţifice memorabile şi celor care s-au transformat în prieteni; rudelor şi cunoştinţelor
vădit preocupate de etapele parcursului meu evolutiv în cadrul ciclului de studii doctorale.
Celor mai importante persoane din viaţa mea, părinţilor mei iubiţi (şi bunicii mele dragi) cu care
am fost binecuvântată, pentru toată dragostea necondiţionată, grija purtată şi sacrificiile făcute,
pentru şansa la o educaţie aleasă, pentru înţelegerea, susţinerea şi ajutorul fără de care nu aş fi ajuns
până aici.
… şi celor care au făcut parte doar până la un moment dat din călătoria mea…
Vă mulţumesc tuturor!
AUTOAREA
14
INTRODUCERE
Încă de la apariţia sa, turismul, manifestat ca fenomen şi desfăşurat în mod conştient ca

activitate, nu a încetat să îşi desăvârşească spectrul conţinutului şi al valenţelor sale, afectând într-o
măsură sau alta atât persoanele implicate, cât şi diferite aspecte ale realităţii socio-economice
circumscrise spaţiului geografic aferent derulării actului turistic.
Dacă primele decenii ale secolului trecut au fost cele în care turismul a fost atribuit
Geografiei ca subiect şi obiect de studiu1, determinându-l pe Chabot să constate, 30 de ani mai
târziu, imposibilitatea disocierii celor două noţiuni2, în zilele noastre, conceptul care îşi
demonstrează tot mai mult compatibilitatea cu turismul este cel de dezvoltare. O dezvoltare
multilaterală, cu efecte benefice atât pentru practicanţii săi, cât şi pentru prestatorii de servicii şi
comunităţile din arealele care se constituie în destinaţii turistice – atestate ca atare prin potenţialul
atractiv al resurselor naturale şi antropice şi prin calitatea amenajărilor existente – dezvoltare
costatată în egală măsură de către cercetătorii geografi şi economişti, actorii din turism şi factorii de
decizie din teritoriu responsabili pentru elaborarea şi implementarea politicilor şi acţiunilor de
dezvoltare, indiferent de natura acesteia.
România fiind un stat în care spaţiul rural reprezintă aproximativ 90% din suprafaţa sa,
dezvoltarea rurală s-a constituit de timpuriu în obiectiv strategic, însă ceea ce în trecut putea fi
obţinut doar prin intermediul producţiei agricole, acum, în mileniul al III-lea se poate realiza şi prin
turism. Stă mărturie în acest sens inclusiv viziunea promovată de Programul Naţional de Dezvoltare
Rurală pentru perioada 2014-2020 care, printre altele, subscrie avantajelor induse de turism. Făcând
trimiteri la turişti şi la populaţia rurală îndeosebi, acelaşi program recunoaşte meritele fenomenului
turistic capabil să contribuie, pe de-o parte la creşterea atractivităţii zonelor rurale, iar pe de altă
parte la intensificarea sentimentului de mândrie şi de identificare a comunităţilor locale cu zonele
în care trăiesc, diminuând astfel dorinţa şi tendinţa de părăsire a spaţiului rural în favoarea celui
urban. De asemenea, prin acţiuni de conservare şi protecţie a patrimoniului antropic local (resurse
culturale unice, etnofolclorice, tradiţii rurale, obiceiuri gastronomice etc.) şi a celui natural
(caracteristici locale de mediu, particularităţi ecologice), respectiv prin utilizarea sa în scopul
dezvoltării socio-economice, turismul îşi poate aduce aportul la crearea unor noi locuri de muncă şi
implicit la generarea de venituri (complementare activităţilor desfăşurate de populaţia rurală, fie ea
agricolă sau nu), impactul său pozitiv fiind resimţit inclusiv la nivelul unei organizări mai bune, prin
intermediul strategiilor de dezvoltare locală, de care satele româneşti, în special cele din zona
montană, au atât de multă nevoie în procesul de dezvoltare teritorială.3
În condiţiile în care, în contextul actual, demonstrarea pretabilităţii unei zonei pentru turism
înseamnă o şansă la relansare economică, socială şi environmentală în perspectiva dezvoltării
durabile, niciun alt scop nu putea fi servit mai bine de cercetările – documentări bibliografice,
descinderi în teren, prospectări, clasificări şi ierarhizări, respectiv analize şi anchete, soldate cu
proiecte şi propuneri subordonate unei strategii unitare de dezvoltare turistică – efectuate în sectorul
montan şi submontan din spaţiul rural înscris în limitele judeţului Cluj.
1
În anul 1934 se adoptă în mod oficial denumirea de „Geografia Turismului” în urma Congresului de Geografie de la
Varşovia (Ciangă, 1997, p. 34).
2
„Geografia şi turismul sunt doi termeni predestinaţi a fi alăturaţi, căci orice geograf trebuie să fie dublat, în mod
necesar, de calităţile turistului, iar in fiecare turist se află un geograf care se ignoră.” (Chabot, 1964 apud Conţiu,
2012, p. 14).
3
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 - versiunea a 2-a, disponibil la http://www.madr.ro/, ultima
accesare: 9 februarie 2016.
15
Introducere
Motivaţia alegerii temei şi arealului de cercetare
„Spaţiul rural montan este simultan viu şi vital, se creează şi se recreează permanent,
fără limite, pe lângă el trec lună, stele şi soare, până şi umbra sa este una naturală.”
(extras din Turism rural: tratat, 2010, Nistoreanu şi Ghereş coord., p. 53)
În contextul în care o teză de doctorat constituie „o lucrare originală de cercetare, cu care

candidatul trebuie să demonstreze că este un cercetător capabil să împingă înainte disciplina
căreia i se dedică” (Eco, 1977, tradus de Mincu, 2000, p. 13), elaborarea acesteia presupune, întâi
de toate, un act de înaltă responsabilitate, realizat în baza unei decizii voluntare, conştiente şi
mature. Oricât de mare ar fi doza de libertate avută la dispoziţie pentru respectarea şi îndeplinirea
criteriului originalităţii, procesul ştiinţific este condiţionat de parcurgerea unor etape, desfăşurate
într-o succesiune logică: introducerea în subiect, prezentarea contribuţiei literaturii de profil,
explicarea metodologiei întrebuinţate, expunerea studiului de caz, realizarea evaluării şi redarea
concluziilor rezultate (Grix, 2001). Fără a diminua importanţa pe care o are fiecare nivel al
cercetării, tema aleasă şi metodologia întrebuinţată îşi asumă şi îşi împart responsabilitatea orientării
întregului demers ştiinţific. Totuşi, trebuie avut în vedere faptul că selectarea unei problematici care
să justifice abordarea ei şi care să suscite suficient interes – atât la nivelul cercetătorului, cât şi la
nivelul beneficiarului, oricare ar fie el, de la simplul cititor până la persoana avizată care consultă
lucrarea cu un scop precis – respectiv rolului subiectului tratat rămâne „secundar în raport cu
metoda de lucru şi cu experienţa ce rezultă din aceasta” (Eco, 1977, tradus de Mincu, 2000, p. 13).
Mergând pe premisa conform căreia „o carte care debutează sub semnul lui <<de ce?>>
are toate atributele de a fi ea însăşi o încercare de-a răspunde unei întrebări” (Cocean şi Dezsi,
2005, p. 7) – fie ea şi indirectă precum cea a pretabilităţii turismului în spaţiul rural-montan şi de
contact marginal din judeţul Cluj – considerăm utilă redarea raţionamentelor care au orientat
direcţia şi specificul cercetării înspre arealul geografic în cauză şi tematica sus-menţionată. Aşadar:
De ce „turismul”?
În primul rând datorită interesului personal manifestat faţă de această activitate desfăşurată
cu pasiune de-a lungul vieţii şi pe care mi-am dorit să o abordez la un alt nivel decât acela al
turistului amator. Apoi, se impunea ca aprofundarea turismului în cadrul studiilor superioare şi
acumularea experienţei, respectiv dezvoltarea neîntreruptă în această direcţie de cercetare începută
cu lucrarea de licenţă şi continuată cu cea de disertaţie, să culmineze într-un final cu o teză de
doctorat care să aducă în prim plan acest fenomen socio-economic aflat în plină efervescenţă în
societatea contemporană. Practic acesta ar fi şi cel de-al treilea argument în favoarea turismului -
caracterul dinamic, avantajele şi implicaţiile sale multilaterale de la satisfacerea nevoilor umane
(care de altfel îl şi generează) şi până la susţinerea economiei naţionale, prin bunurile şi serviciile,
oferite spre consum persoanelor care se deplasează spre diferite destinaţii turistice. Toate acestea
constituie premise favorabile dezvoltării lui în teritoriu, cu şanse mari de reuşită în îmbunătăţirea
aspectelor de factură socială, economică şi environmentală, atât timp cât îi sunt recunoscute şi
consolidate efectele pozitive şi se acţionează în vederea diminuării sau eliminării celor negative.
De ce „(turismul în) spaţiul rural”?
Deoarece acest spaţiu rămâne cel mai bun păstrător al valorilor tradiţionale, materiale şi
spirituale, menţinute adesea în formele lor originale, spre care omul modern – care habitează şi
lucrează în mediul urban, în condiţii din ce în ce mai stresante şi poluante – tinde şi se îndreaptă
prin diverse căi şi metode (inclusiv prin turism), tot mai des, în tentativele sale (sub)conştiente de
reîntoarcere la natură şi la origini.
De ce „spaţiul montan”?
În principal din admiraţie faţă de aceiaşi munţi care, încă din zorii turismului, au exercitat o
puternică forţă de atracţie asupra omenirii (continuând să o facă şi în prezent), determinând
16
Introducere
explorarea lor din considerente curative, de recreere şi de cunoaştere. În secundar, datorită

caracteristicilor reliefului montan care prin intermediul funcţiilor estetice şi peisagistice, prin rolul
de fundal şi suport material pentru activităţile turistice, se constituie în motivaţie pentru constituirea
fluxurilor turistice şi cadru predilect pentru practicarea turismului.
De ce „şi de contact marginal”?
Din raţiuni practice justificate de prevalenţa criteriilor administrativ-teritoriale asupra celor
fizico-geografice în procesul de stabilire a limitelor arealului investigat. La rândul lor, cele dintâi au
fost selectate pe principiul unităţii administrativ-teritoriale indivizibile (în cazul de faţă, comuna din
mediul rural) pe care îl preferă şi îl promovează studiile cu caracter monografic şi sursele de date
statistice în detrimentul regionării geografice în funcţie de unităţi şi subunităţi de relief.
De ce „din judeţul Cluj”?
Graţie unei cunoaşteri concrete şi nemijlocite a realităţilor fizico-geografice, culturale şi
socio-economice aferente acestei unităţi administrativ-teritoriale comparativ cu restul judeţelor ţării,
atât ca urmare a propriei origini, cât şi studierii sale în diferite contexte şi deplasări în teren.
De ce acest subiect?
Fiindcă traiul în mediul urban şi posibilităţile relativ limitate de stabilire a unei conexiuni cu
natura, s-au reflectat într-un interes sporit faţă de universul rural şi, în egală măsură, faţă de spaţiul
montan. În aceste zone în care autenticul mai poate fi considerat nealterat, iar amprenta umană încă
respectă limitele unui raport optim sociogeosistem-ecosistem, turismul are toate şansele să se
constituie într-o alternativă economică ale cărei efecte privesc în cele din urmă bunăstarea
comunităţilor locale, conservarea mediului natural şi a patrimoniului cultural.
Finalmente, îşi spune cuvântul sentimentul de datorie morală resimţit de o persoană cu studii
în turism care – continuându-şi cercetarea asupra unor areale din judeţul Cluj – îşi poate aduce
contribuţia cel puţin la promovarea ofertei turistice, dacă nu şi chiar la dezvoltarea lor. Sunt vizate
în acest sens atât evidenţierea potenţialului atractiv (resurse naturale şi antropice) şi a posibilităţilor
de valorificare existente (de la elemente de infrastructură la forme de turism), cât şi indicarea
direcţiilor de acţiune şi a instrumentelor necesare în perspectiva unei strategii aferente sectorului
clujean al Munţilor Apuseni (care este încă într-un con de umbră raportat la ramificaţiile montane
de pe teritoriile judeţelor Alba şi Bihor).
De ce este un subiect de actualitate?
Deoarece derivă atât din interesul în continuă creştere al factorilor de decizie, prestatorilor
de servicii, turiştilor şi implicit al cercetătorilor faţă de spaţiul rural în general şi faţă de turismul
practicat în limitele sale în particular, cât şi din natura şi specificul datelor pentru care nu au fost
utilizate informaţii statistice mai vechi de 2015.
De ce prezintă aplicabilitate?
Pentru că expune rezultate concrete obţinute, începând cu cele trei baze de date aferente
resurselor atractive naturale, antropice şi elementelor de infrastructură turistică, indicatorii
circulaţiei turistice şi ai stării geodemografice şi terminând cu strategia de dezvoltare elaborată (cu
specificarea clară a proiectelor şi resurselor reclamate) şi produsele turistice concepute care
prezintă toate detaliile necesare implementării lor.
De ce are relevanţă ştiinţifică?
Datorită utilizării sale ca punct de referinţă (bibliografic, statistic, cartografic şi metodologic,
inclusiv prin metoda propusă de estimare a valorii potenţialului turistic) în iniţierea altor studii,
proiecte de amenajare şi strategii de dezvoltare şi poate fi adăugat cercetărilor de turism din sfera
celui rural, montan şi submontan, cât şi celor subordonate judeţului Cluj şi Regiunii de Nord-Vest.
De ce îi este caracteristic caracterul inovativ?
Fiindcă oferă o triplă perspectivă detaliată asupra infrastructurii de cazare, prin ancheta
desfăşurată pe trei niveluri, prin imaginile de brand realizate pentru fiecare comună din ansamblul
17
Introducere
celor 26 analizate şi prin produsele turistice personalizate însoţite de materiale promoţionale care pe
fondul creativităţii imprimă şi o notă de originalitate cercetării.
Aşezarea geografică, delimitarea teritorială şi configuraţia ariei de studiu
Situat în jumătatea nord-vestică a României, în perimetrul judeţului Cluj – învecinat la nord

cu judeţul Maramureş, la nord-est şi est cu judeţul Bistriţa-Năsăud, la est şi sud-est cu judeţul
Mureş, la sud cu judeţul Alba, la vest şi sud-vest cu judeţul Bihor, iar la nord-vest cu judeţul Sălaj –
arealul investigat ocupă o suprafaţă de aproximativ 2.686 km2 din total de 6.674 km2 ai judeţului.
Amplasarea în bazinul Someşului Mic, la contactul celor trei unităţi naturale: Munţii Apuseni,
Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei, respectiv dispunerea lor în interior judeţului îi conferă
acestuia o notă de particularitate, materializată în divizarea în trei sectoare relativ egale ca
extensiune, revendicate de fiecare din cele trei unităţi enumerate.
În condiţiile în care zona montană clujeană se desfăşoară pe circa o treime din suprafaţa
judeţului, iar arealul supus cercetării de faţă integrează 40% din acelaşi teritoriu, este evident faptul
că sfera de interes se extinde dincolo de limitele naturale ale spaţiului montan propriu-zis – un
teritoriu de circa 1.800 km2 (Molnar, 1972) – înglobând astfel şi o fâşie de contact marginal,
respectiv zona submontană. Explicaţia, destul de simplă, constă în asocierea criteriilor fizico-
geografice cu cele administrativ-teritoriale luate în calcul în procesul delimitării ariei examinate.
Cu toate că la nivelul acesteia, limitele naturale sunt surclasate de cele administrative, corelarea lor
generează o situaţie complexă, cel puţin în cazul fâşiei sus-menţionate – rezultată din aplicarea
simultană a celor două criterii, al cărei grad de flexibilitate este unul nuanţat (Cocean, 2002) –
individualizată printr-o extensiune variabilă şi o suprafaţă totală de circa 900 km2, rezultat al
distanţei dintre extremitatea nord-estică a Munţilor Apuseni pe teritoriul judeţului Cluj şi graniţa
comunelor ocupate de aceştia.
În consecinţă, după includerea întregului sector clujean al Munţilor Apuseni în sfera
cercetărilor, concomitent cu identificarea tuturor comunelor care au tangenţă cu acesta, s-au
înregistrat trei situaţii de interacţiune generate de grefarea diferenţiată a zonei montane pe suprafaţa
teritorială a comunelor clujene: cazuri de suprapunere integrală, parţială şi inexistentă. Cu toate că
studiul de faţă şi-a propus numai analizarea primelor două categorii, configuraţia finală a arealului
cercetat a inclus şi trei excepţii de la regulă, în care deşi nu poate fi invocată prezenţa unităţii
montane, raţionamentele de ordin funcţional, structural şi estetic au stat la baza deciziei introducerii
lor în sfera de acţiune a acestui demers ştiinţific, rezultând astfel un număr de 26 de comune
aparţinătoare spaţiului rural-montan şi de contact marginal clujean.
Excepţiile semnalate fac referite la comunele Feleacu, Aiton şi Ciurila, selectate datorită: a)
posibilităţilor de practicare a sporturilor de iarnă într-un cadru amenajat, datorat existenţei pârtiei de
schi, care întregeşte oferta turistică a zonei montane clujene în materie de turism alb (Feleacu); b)
aşezării geografice şi ocupării, împreună cu Feleacul, a masivului omonim ale cărui caracteristici au
permis valorificarea turistică (Aiton), iar secţionarea sa nu ar fi fost nici estetică, nici utilă acestui
studiu; c) considerentelor turistico-funcţionale, de diversificare a ofertei turismului de agrement şi
piscicol (Ciurila), însă în acest caz, au primat criteriile estetice care, pe fondul poziţionării acestei
comune în proximitatea celor deja propuse spre studiu, au reclamat înglobarea ei automată în raza
cercetării tocmai pentru a evita situaţia existenţei unui areal insular neacoperit la nivelul sistemului
teritorial conturat.
Revenind la problematica delimitării geografice a ariei de studiu, conform organizării
administrative, limitele nordice, vestice şi sudice coincid cu cele aferente graniţei judeţului Cluj –
având ca vecini Sălajul, Bihorul şi Alba – în timp ce în cazul limitelor nord-estice şi estice, cuprinse
18
Introducere
în interioriul judeţului, apare suprapunerea cu limitele următoarelor unităţi teritoriale: Huedin,

Izvorul Crişului, Aghireşu, Gârbău, Baciu, Floreşti, Cluj-Napoca, respectiv Apahida, Cojocna,
Ploscoş, Turda şi Călăraşi (latura estică). Din punct de vedere fizico-geografic, limitele naturale
care prezintă relevanţă sunt exclusiv cele înglobate în perimetrul judeţului: mai exact, latura nordică
suprapusă unei porţiuni din Depresiunea Huedinului, cea nord-estică marcată de vestul Dealurilor
Clujului şi Dejului înscrise Podişului Someşan, şi latura estică reprezentată de sud-vestul Dealurilor
Cojocna-Sic şi vestul Dealurilor Aiton-Viişoara, încadrate Câmpiei Transilvaniei.
În cele din urmă, având convingerea că „sistemul teritorial are la baza edificiului său
localitatea strict individualizată, care în majoritatea absolută a cazurilor îmbracă forma aşezării
rurale, a satului” (Cocean, 2014, p. 7), se impune prezentarea spaţiului rural din zona montană şi de
contact marginal aparţinând judeţului Cluj, şi din această perspectivă potrivit căreia aria de studiu
este alcătuită din 135 de sate, subordonate celor 26 de unităţi administrativ-teritoriale de tipul
comunelor, după cum urmează (Tabelul 1):
Tabelul 1. Unităţile administrativ-teritoriate cuprinse în aria de studiu (comune şi sate)

Nr.
Comuna Sate aflate în administraţie
crt.
1. Aiton Aiton, Rediu
Băişoara, Frăsinet, Moara de Pădure, Muntele Băişorii, Muntele Bocului, Muntele
2. Băişoara
Cacovei, Muntele Filii, Muntele Săcelului, Săcel
3. Beliş Beliş, Bălceşti, Dealu Boti, Giurcuţa de Sus, Poiana Horea, Smida
4. Călăţele Călăţele, Călata, Dealu Negru, Finciu, Văleni
Căpuşu Mare, Agârbiciu, Bălceşti, Căpuşu Mic, Dângău Mare, Dângău Mic,
5. Căpuşu Mare
Dumbrava, Păniceni, Straja
6. Ciucea Ciucea, Vânători
7. Ciurila Ciurila, Filea de Sus, Filea de Jos, Pădureni, Pruniş, Sălicea, Sălişte, Şutu
8. Feleacu Feleacu, Casele Miceşti, Gheorghieni, Sărădiş, Vâlcele
9. Gilău Gilău, Someşul Cald, Someşul Rece
Iara, Agriş, Borzeşti, Buru, Cacova Ierii, Făgetu Ierii, Lungeşti, Maşca, Măgura Ierii,
10. Iara
Ocolişel, Surduc, Valea Agrişului, Valea Vadului
11. Măguri-Răcătău Măguri-Răcătău, Măguri, Muntele Rece
12. Mănăstireni Mănăstireni, Ardeova, Bedeciu, Bica, Dretea, Mănăşturu Românesc
13. Mărgău Mărgău, Bociu, Buteni, Ciuleni, Răchiţele, Scrind-Frăsinet
14. Mărişel Mărişel
15. Mihai Viteazu Mihai Viteazu, Cheia, Corneşti
16. Moldoveneşti Moldoveneşti, Bădeni, Pietroasa, Plăieşti, Podeni, Stejeriş
17. Negreni Negreni, Bucea, Prelucele
18. Petreştii de Jos Petreştii de Jos, Crăeşti, Deleni, Livada, Petreştii de Mijloc, Petreştii de Sus, Plaiuri
19. Poieni Poieni, Bologa, Cerbeşti, Hodişu, Lunca Vişagului, Morlaca, Tranişu, Valea Drăganului
20. Râşca Râşca, Dealu Mare, Lăpuşteşti, Mărceşti
21. Săcuieu Săcuieu, Rogojel, Vişagu
22. Sănduleşti Sănduleşti, Copăceni
23. Săvădisla Săvădisla, Finişel, Hăşdate, Lita, Liteni, Stolna, Vălişoara, Vlaha
24. Sâncraiu Sâncraiu, Alunişu, Brăişoru, Domoşu, Horlacea
25. Tureni Tureni, Ceanu Mic, Comseşti, Mărtineşti, Miceşti
26. Valea Ierii Valea Ierii, Cerc, Plopi
19
Introducere
Fig. 1. Aria de studiu la nivel naţional şi judeţean

20
Introducere
Structura lucrării de cercetare
Respectând structura generală pe care lucrările de metodologie a cercetărilor şi studiile de

turism o recomandă şi o practică, această teză de doctorat este rezultatul unei serii complexe de
obiective cuprinse în nouă capitole şi 43 de subcapitole – precedate de introducere şi succedate de
concluzii – expuse în conjuncţie şi în aceeaşi succesiune logică cu ipotezele subordonate
convingerii că teritoriul examinat are toate coordonatele geografico-turistice, culturale şi socio-
economice pentru a-şi asigura dezvoltarea prin turism.
Pentru ilustrarea realităţii investigate şi a propunerilor formulate într-un mod cât mai
original şi sugestiv, când analitic, când sintetic, fie cu scopul facilitării unor comparaţii sau al
obţinerii unei viziuni de ansamblu, au fost: redactate 325 pagini (şi alte 39 incluse la Anexe);
inserate 233 figuri (dintre care aproximativ 60 de hărţi); realizate 47 de reprezentări tabelare;
consultate aproximativ 300 referinţe bibliografice şi 110 website-uri; adăugate 15 anexe (compuse
din 27 tabele şi 3 chestionare) şi 130 de note de subsol.
Conform procedurilor uzuale şi cutumiare, capitolul 1 reprezintă un preambul teoretic şi
metodologic în care prima parte este alocată definirii noţiunilor, conceptelor şi categoriilor turistice
cu care s-a operat la nivelul cercetării de faţă, fiind redate totodată şi principalele contribuţii
teoretice referitoare la tematica abordată şi la arealul de studiu. Cea de-a doua parte se axează pe
prezentarea ipotezelor şi etapelor cercetării, fiind trecute în revistă atât principalele surse de
informaţii din care au fost colectate datele, cât şi elementele de metodologie (principii, metode
cantitative şi calitative, tehnici şi instrumente) care au servit prelucrării şi interpretării acestora.
Următoarele trei capitole sunt dedicate unor acţiuni indispensabile orcărui demers de analiză
turistică – în primul rând prospectării ofertei turistice, pe baza documentării bibliografice şi a
observaţiilor din teren, iar în al doilea rând estimării valorii potenţialului atractiv al ariei de studiu,
în baza unui model propus, explicat şi aplicat la finele fiecărui capitol dintre cele menţionate. Toate
elementele identificate şi inventariate apar grupate pe componente în funcţie de categoria turistică
analizată – fond natural, patrimoniu antropic, bază tehnico-materială – şi atribuite comunelor care le
găzduiesc, cunoscându-se astfel în permanenţă configuraţia ofertei din ambele perspective.
Astfel, în timp ce, capitolul 2 aduce în prim plan oferta turistică primară, respectiv resursele
cu atractivitate turistică subordonate cadrului natural, circumscrise componentelor morfoturistică,
climatoturistică, hidrogeografică şi biogeografică, alături de care sunt tratate, într-un subcapitol
separat şi ariile naturale protejate, capitolul 3 prezintă edificiile şi obiectivele atractive de
provenienţă antropică precum cele istorice, religioase, culturale, edificiile economice cu funcţie
turistică, dar şi activităţile umane cu funcţie turistică şi resursele etnografice.
Cel mai consistent şi cuprinzător din economia lucrării, capitolul 4 se individualizează în
principal prin expunerea ofertei turistice derivate, mai exact a elementelor aferente infrastructurilor
de cazare, alimentaţie publică, transport, sportivă şi de agrement şi a elemente de informare
turistică şi promovare. În subsidiar se impune tripla perspectivă oferită asupra bazei de cazare
furnizată de cele trei surse de informaţie analizate (Institutul Naţional de Statistică, Autoritatea
Naţională pentru Turism şi baza de date rezultată în urma propriei investigaţii), respectiv aspectele
evolutive, cantitative şi calitative, împreună cu tipologia şi distribuţia teritorială a structurilor de
primire turistică.
În cadrul capitolului 5 sunt avute în vedere caracteristicile circulaţiei turistice în spaţiul
rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj. Este vorba în egală măsură despre sosirile şi
înnoptările turistice înregistrate, dar şi despre alţi indicatori, inclusiv durata medie a sejurului şi
sezonalitatea turistică existentă. În plus faţă de studiul de caz întreprins pentru determinarea
numărului şi originii turiştilor străini din teritoriul cercetat, nota de originalitate a capitolului este
conferită şi de estimarea valenţelor economice (veniturilor) derivate din circulaţia turistică.
21
Introducere
Specificitatea capitolului 6 constă în concluziile mediane pe care le enunţă prin reluarea

punctajelor obţinute de cele 26 de comune în materie de potenţial turistic natural, antropic şi bază
materială şi stabilirea valorii potenţialului ofertei turistice generale aferente unităţilor administrativ-
teritoriale analizate pe categorii de potenţial şi în ansamblu. Ulterior, acelaşi capitol aprofundează
tipurile şi formele de turism indicate ca fiind pretabile arealului studiat în secţiunile destinate
prospectării subcomponentelor fondului turistic natural şi patrimoniului antropic, terminându-se cu
realizarea unei corelaţii între formele de turism şi comune bazate pe criteriul reprezentativităţii lor.
Capitolul 7 sintetizează rezultatele celor trei anchete efectuate cu scopul evidenţierii
percepţiei asupra turismului (ca fenomen şi activitate) şi ofertei turistice, în realitate şi în
perspectivă, la nivelul reprezentanţilor autorităţilor locale, prestatorilor de servicii de cazare şi
turiştilor din aria de cercetare, conturându-se totodată şi profilul socio-demografic al turistului din
spaţiul rural-montan clujean.
Structurat în două părţi, capitolul 8 sumarizează întâi o serie de condiţii preliminare
dezvoltării turistice, făcând trimiteri atât la aspectele geodemografice caracteristice teritoriului
examinat, cât şi la oportunităţile de dezvoltare în contextul politico-economic din intervalul 2014-
2020. Apoi, în baza unei analize exhaustive a punctelor tari şi a celor slabe, a oportunităţilor şi
ameninţărilor (Analiza SWOT) care definesc situaţia actuală cu care se confruntă aria de studiu este
redată strategia de dezvoltare turistică a spaţiului rural-montan şi submontan clujean împreună cu
cele trei direcţii de acţiune asimilate unor proiecte considerate imperios necesare îndeplinirii
obiectivului său general, acela al valorificării eficiente a potenţialului turistic din zonă. În acest sens
sunt propuse obiective specifice şi activităţi care prin intermediul unui cumul de resurse financiare,
materiale, temporale şi umane – menţionate la rândul lor în detaliu – se estimează a avea impactul
dorit, aceala de îndeplinire a indicatorilor de performanţă şi implicit a scopului pentru care a fost
elaborată strategia.
Capitolul 9 se remarcă printr-o doză ridicată de creativitate şi personalizare turistică – am
îndrăzni să afirmăm – manifestată, în primă instanţă, la nivelul fiecărei comune cercetate prin cele
26 de imagini de brand concepute în sprijinul promovării lor ca destinaţii turistice independente.
Într-o etapă secundară, pornind de la aceleaşi elemente turistice, însă de această data selectându-le
pe cele mai reprezentative şi atractive din oferta mai multor unităţi administrativ-teritoriale, au
rezultat şapte tipuri de produse turistice tematice (cu caracter agroturistic, ecoturistic, lacustru etc.)
care pe lângă arealul în sine, evidenţiază avantajele colaborării turistice dintre comune, în speţă sub
forma reţelei de turism propuse în cadrul strategiei de dezvoltare a teritoriului investigat.
Ultima parte cuprinde concluziile tezei, etapă finală în care, datorită realizării obiectivelor
propuse, sunt validate cele patru ipoteze formulate în partea introductivă a acestui demers de
cercetare, prospectare, radiografiere şi proiectare a turismului în spaţiul rural-montan şi de contact
marginal din judeţul Cluj ale cărui note de originalitate confirmă relevanţa ştiinţifică, actualitatea şi
aplicabilitatea fiind şi ele demonstrate prin toate componentele sale (conceptual-teoretică, analitică
şi evaluativă, strategică şi creativă, tabelară, grafică şi cartografică).
22
1. REPERE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE
1.1. Precizări terminologice şi consideraţii teoretice generale
Derivat din latinescul „spatium”, conceptul de spaţiu reprezintă, sub raport filosofic, „forma
obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg
continuu tridimensional şi exprimă ordinea coexistenţei lumii reale” (Cândea şi Bran, 2001, p. 11).
Această ordine include poziţia, distanţa, mărimea, forma şi întinderea elementelor lumii reale,
atribute care, împreună cu maniera lor de materializare teritorială, nu numai că se regăsesc în
obiectul şi practicile geografice, dar sunt definitorii în procesul de ansamblare a realităţii geografice
(Mac, 2008). De aici şi până la întrebuinţarea la scară largă a noţiunii de spaţiu geografic nu a mai
fost decât un pas, căruia i-au urmat numeroase încercări de surprindere a esenţei şi a
particularităţilor sale.
În lucrarea sa, Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Donisă expune contribuţiile
în materie de definire a spaţiului geografic ale unor autori precum: S. Leszczycki, O. Dollfus, J.
Tricart, Jaqueline Beaujeau-Garnier şi G. Chabot (Donisă, 1977). Merită reţinută viziunea celui
dintâi, potrivit căreia „în timp ce geospaţiul îşi menţine limitele stabile, spaţiul social-economic se
lărgeşte treptat, se dezvoltă în cadrul geospaţiului” (Leszczycki, 1968 apud Donisă, 1977, p. 20).
Rezultă aşadar existenţa mai multor spaţii în interiorul celui universal (geospaţiu), pe care Ianoş îl
asimiliează unui hiperspaţiu „cuprinzând o mulţime de subspaţii caracteristice: geomorfologic,
climatic, geologic, biogeografic, social, economic etc., între care există multiple relaţii de
interacţiune şi integrare” (Ianoş, 1987, p. 9). Aceste subspaţii, se divid ulterior în holoni de ordin
inferior până la acel nivelul în care mai poate fi percepută o structură sistemică sau convertibilă în
obiect de studiu al ştiinţei geografice (Zotic, 2005).
În concordanţă cu această abordare, considerarea şi referirea la un spaţiu montan, un spaţiu
rural, un spaţiu turistic, este perfect validă, numărul însemnat de lucrări din literatura de profil
dedicate acestora, servind ca suport al aceastei convigeri.
Aşadar, sistemele spaţio-temporale care au la bază existenţa unui potenţial turistic natural
şi/sau antropic, completat de prezenţa unei baze materiale turistice şi a unor fluxuri turistice care
interrelaţionează şi se influenţează reciproc, pe fundalul unor factori economici, sociali şi culturali
specifici care la rândul lor condiţionează dezvoltarea acelor sisteme, constituie expresia şi esenţa
spaţiilor turistice (Cândea şi Bran, 2001). Acestea sunt înzestrate cu proprietatea de a evolua în
timp, de la forme punctuale, la forme complexe (Muntele şi Iaţu, 2003), pe care regionarea turistică
le denumeşte şi le clasifică după cum urmează:
 sit turistic – cea mai simplă formă care, în condiţiile unei amenajări minimale, poate suscita
fluxuri turistice, amplasarea în proximitatea unor căi de comunicaţii majore constituind un
real avantaj (Muntele şi Iaţu, 2003). Caracterul singular şi trăsătura dominantă de factură
naturală sau antropică, vizate în egală măsură de activitatea de vizitare şi amenajare (Pearce,
1991), coroborate cu arealul geografic restrâns, uşor delimitabil, dar care nu se confundă cu
destinaţia turistică în care este amplasat situl (Swarbrooke, 2002) instituie un raport de
echivalenţă între acesta şi conceptul de atracţie turistică;
 punct turistic – unitatea taxonomică evoluată din categoria anterioară, care desemnează o
resursă singulară înzestrată cu un minim de potenţial turistic, care poate să apară izolat sau
în perimetrul unei localităţi sau staţiuni turistice (Susan, 1980);
 centru turistic – grupare teritoriale a unor obiective turistice de acelaşi gen (naturale sau
antropice) care determină practicarea unui anumit tip de turism. Nota de particularitate
23
Repere teoretice, conceptuale şi metodologice
constă atât în infrastructura unică, menită să deservească toate obiectivele existente, cât şi în
proprietatea lor de a se afirma ca staţiuni turistice (angrenând 50% din populaţie) sau ca
localităţi turistice (turismul îndeplinind o funcţie complementară) (Susan, 1980);
 complex turistic – expresie a „începutului organizării unui sistem coerent de exploatare a
resurselor şi de desfăşurare multilaterală a procesului recreativ” (Cocean, 2007, p. 232).
Dată fiind confuzia cauzată de asemănarea semnificaţiei sale nu doar cu cea a noţiunii de
„punct”, ci şi cu cea de „areal”, utilizarea sa rămâne una restrictivă, raportându-se numai la
situaţii concrete (Nicoară şi Puşcaş, 2007);
 areal turistic – suprafaţă cu întinderi variabile, în perimetrul căreia coexistă un număr ridicat
de obiective turistice, alături de unul sau mai multe centre; pe lângă varietatea elementelor
de potenţial natural, se distinge şi o oarecare omogenitate a dotărilor, conturându-se astfel
forma predominantă de turism (Cândea şi Bran, 2001);
 zonă turistică – ansamblul punctelor şi centrelor turistice, ce pot apărea grupate sub forma
complexelor sau arealelor, caracterizate de relaţii de interdependenţă şi colaborare; se
deosebeşte de regiune prin consolidarea unui singur sistem funcţional cu un grad avansat de
specializare în care formele de turism sunt tributare unui anumit tip (Cocean, 2007);
 regiune turistică – taxon situat la nivelul cel mai înalt al regionării turistice din perspectiva
extensiunii, integrării, importanţei şi a potenţialului, în care turismul ca fenomen şi ca
activitate are „o însemnătate prioritară, având legături de <<interschimburi>> cu regiunile
caracterizate prin alte activităţi economice” (Berbecaru şi Botez, 1977, p. 38). Regiunile
sunt inferioare statelor din punct de vedere teritorial, în perimetrul lor individualizându-se
zone sau areale cu numeroase centre şi puncte turistice (Nicoară şi Puşcaş, 2007), la nivelul
cărora se conturează o serie întreagă de sisteme funcţionale, fiindu-le proprie definirea
tipului principal de turism practicat (Cocean, 2007).
Odată trecute în revistă formele pe care, cel puţin din perspectiva regionării, spaţiile turistice
le pot îmbrăca, trebuie avute în vedere cele două categorii de factori, intrinseci şi extrinseci, care au
condus la geneza şi evoluţia lor în forma actuală. Dacă în linii mari, acestea se confundă cu cererea
şi oferta turistică (în absenţa cărora turismul nu poate fi conceput), atunci automat particularităţile
lor sunt cele care determină dimensiunea şi specificul fenomenului şi activităţilor turistice.
Atât geografii cât şi economiştii înţeleg prin cerere turistică ansamblul persoanelor care
călătoresc sau îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii şi
a locului de muncă, pentru alte motive decât prestarea unei activităţi remunerate, motive care
implică utilizarea facilităţilor şi serviciilor turistice la destinaţie (Mathieson şi Wall, 1982;
Cristureanu, 1992; Snak et al., 2001; Gheorghilaş, 2014); în timp ce oferta turistică desemnează
cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentele de producţie a serviciilor turistice, bunurile
materiale, forţa de muncă specializată, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ,
facilităţi) care acţionează atât asupra consumului turistic, cât şi asupra fenomenului în ansamblul
său (Cristureanu, 1992; Minciu, 2004), elemente la care unii autori adaugă şi partea de informare
(Gunn, 1994; Neumeier şi Pollermann, 2014) şi promovare turistică (Gunn, 1994).
Complexitatea acestor două categorii turistice este evidenţiată şi prin prisma figurii
următoare (Fig. 2) care grefează bazinele cererii turistice (C.T.) şi ofertei turistice (O.T.) peste ceea
ce, din punct de vedere geografic, coincide cu zona emiţătoare (Z.e.) de turişti sau aria lor de
provenienţă (A.p.), respectiv zona receptoare (Z.r.), sinonimă ariei de destinaţie (A.d.), conectate
între ele prin zone de tranzit (Z.t.) sau culoare de deplasare (D.) care facilitează mobilitatea şi
circulaţia în ambele direcţii (Leiper, 1979). Existenţa unor arii de destinaţie secundare (A.d.1.,
A.d.2., A.d.3., A.d.4.) determină apariţia unor culoare adiacente care facilitează accesul înspre
acestea, procesul desfăşurându-se la fel de frecvent şi în sens invers, atunci când axele secundare
contribuie la amenajarea turistică a noilor arii descoperite astfel.
Schema relevă totodată şi caracterul dual al ofertei turistice care integrează atât resurse
aparţinând patrimoniului turistic (P.T.) natural şi antropic, cât şi elemente subordonate bazei
24
materiale turistice (B.M.T.). În acest context, oferta turistică primară (O.T.P.) devine factor
fundamental pentru existenţa şi specificul produsului turistic, în timp ce oferta turistică derivată
(O.T.D.) se constituie în factor decisiv al evoluţiei şi consumului acestuia.
Fig. 2. Chintesenţa fenomenului turistic

Sursa: Prelucrare după Ciangă (2007), Cocean (2007) şi Păcurar (2009)
Aşadar, în concepţia unor autori, la care subscrie şi lucrarea de faţă, oferta turistică primară
(Snack et al., 2001), fondul turistic şi patrimoniul turistic se referă la totalitatea componentelor
mediului natural (relief, structură geologică, climă, hidrografie, vegetaţie şi faună) şi antropic
(edificii şi obiective istorice şi arheologice, religioase, culturale şi sportive, obiective economice cu
funcţie turistică, activităţi umane cu funcţie turistică, elemente de etnografie şi folclor) care posedă
atribute specifice (calitative sau cantitative, recreative sau curative, cognitive, estetice etc.) pentru a
se constitui în „atracţii turistice” şi pentru a putea fi amenajate în scop turistic. Swarbrooke (2002)
nuanţează tipologia lor dihotomică (natural-antropic) grupându-le în patru categorii: atracţii turistice
naturale, antropice cu funcţie iniţială diferită de cea turistică (edificiile istorice, religioase etc.),
antropice cu funcţie turistică (edificii culturale – muzee, amenajări pentru agrement – parcuri
tematice etc.) şi evenimente speciale (sportive, culturale etc.). Nefiind singurul care propune modele
de clasificări ale obiectivelor turistice, în capitolele următoare vom reveni asupra acestora şi vom
selecta varianta optimă pentru specificul acestui studiu şi, în special, pentru cel al arealului analizat.
Perspectiva economică asupra turismului stabileşte faptul că echivalentul „materiei prime”
pentru formele şi produsele turistice (Bran et al., 1998), respectiv pentru întregul fenomen aflat în
discuţie este reprezentat de „resursele turistice”, aceste elemente atractive utilizate în industria
turistică, beneficiare ale valorificării turistice (Cocean şi Dezsi, 2009) atât timp cât nu sunt supuse
unui regim de protecţie integrală4 şi care „dau o anumită funcţionalitate teritoriului, având un rol
esenţial în dezvoltarea activităţilor de turism” (Cândea şi Simon, 2006, p. 7).
După cum am precizat, aceşti termeni se suprapun numai în opinia anumitor cercetători
întrucât alţii, făcând abstracţie de cele două diviziuni ale ofertei turistice (primară şi derivată), o
consideră pe aceasta din urmă, în toată complexitatea ei, sinonimă fie cu fondul turistic - „fondul
turistic poate include şi elemente ale infrastructurii” (Cocean, 1996, p. 43) – fie cu patrimoniul
turistic –„împreună cu celelalte componente ale ofertei, <<resursele turistice>> constituie ceea ce
4
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România.
25
se numeşte <<patrimoniul turistic>>” (Berbecaru şi Botez, 1977, p. 25) – această concepţie

potrivit căreia patrimoniul este alcătuit din atracţii turistice şi baza tehnico-materială (Minciu,
2004,; Păcurar, 2009; Cocean R., Moisescu şi Toader, 2014 etc.) fiind consemnată inclusiv în
legislaţia naţională de profil5, care preferă totuşi termenii de „resurse” şi „structuri” realizate în
scopul valorificării turistice.
Mai puţin controversat, sensul noţiunilor oferta turistică derivată (Berbecaru şi Botez,
1977) sau baza materială turistică / baza tehnico-materială / infrastructura turistică face referire la
totalitatea amenajărilor realizate de om, dotările tehnico-edilitare şi serviciile aferente, respectiv
structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare, cele cu funcţiuni de alimentaţie publică, căile
şi mijloacele de transport turistic, bazele pentru tratament şi agrement, precum şi dotările auxiliare,
al căror scop este acela de a mijloci exploatarea şi valorificarea potenţialului turistic şi de a satisface
cererea existentă (Cocean, 2007).
Asocierea spaţială a celor două categorii de elemente turistice subordonate fondului sau
patrimoniului şi infrastructurii sau bazei materiale constituie atât oferta turistică generală, cât şi
potenţialul turistic (Swizewski şi Oancea, 1976; Glăvan, 1996; Snak et al., 2001, Cocean, 2007)
care, potrivit acestei abordări, poate fi asociat atât ofertei privite în ansamblul ei, cât şi
componentelor sale care stau la baza apariţiei şi dezvoltării turismului.
În vederea determinării acestui potenţial, sunt necesare acţiuni de prospectarea turistică sau
cu alte cuvinte, acţiuni de identificare şi cuantificare a resurselor atractive, urmând ca, mai apoi, pe
baza atributelor calitative şi cantitative, valoarea lor să poată fi estimată şi evaluată corespunzător
(Cocean, 2006). Odată încheiată această etapă premergătoare procesului de punerea în valoare a
componentelor naturale şi antropice, intervine amenajarea turistică propriu-zisă, realizată în scopul
recreerii, amuzamentului, divertismentului şi al educării vizitatorilor (Middleton, 1994). Astfel, prin
intermediul dotărilor şi serviciilor specifice (Ciangă şi Dezsi, 2007) se asigură edificarea acelor
părţi ale infrastructurii responsabile pentru integrarea patrimoniului turistic în circuitele de profil,
formarea produsului turistic şi conturarea integrală a ofertei turistice (Cocean, 2007).
Măsură a activităţii turistice privite ca activitate economică, produsul turistic integrează
totalitatea bunurilor şi serviciilor esenţiale în stimularea consumului turistic (Snak et al., 2001),
specificitatea acestuia constând tocmai în faptul că nu poate fi separat de expresia financiară, pe
care o comportă, fiind nevoit, în acelaşi timp, să dea dovadă de originalitate, specificitate şi
capacitate de reciclare (Cocean şi Dezsi, 2009). Comercializarea produsului turistic se realizează
prin intermediul unui pachet care presupune existenţa unei combinaţii prestabilite de cel puţin două
elemente din sfera serviciilor turistice (cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement,
alte servicii), reprezentând o parte semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite
spre vânzare la un preţ global şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore 6. Produsul poate fi
perceput ca un mesaj adresat potenţialilor turişti care prin opţiunea lor de deplasare – în scopul
recreerii, culturalizării sau al refacerii fizice şi intelectuale – pentru un interval de timp nedefinit, în
afara domiciliului lor spre diverse destinaţii dau naştere fluxurilor turistice, adică acelor mişcări de
persoane, declanşate de existenţa unei motivaţii turistice (Muntele şi Iaţu, 2003).
Având la bază studiile lui Plog (1972), Cohen şi Taylor (1976), Crompton (1979),
Mathienson şi Wall (1982), Gheorghilaş (2014) sintetizează aceste motivaţii turistice de vacanţă în
zece categorii – dorinţa de evadare, dorinţa de relaxare, motivaţia ludică, motivaţia familială,
dorinţa de menţinere/creştere a prestigiului social, dorinţa de interacţiune socială, motivaţia
educaţională, dorinţa de autoregăsire, motivaţia de activare onirică şi dorinţa de achiziţionare de
bunuri – pe care turismul le traduce în nenumărate posibilităţi de practicare determinate de
particularităţile cererii turistice şi specificul ofertei turistice, reflectate în diferite tipuri şi forme de
turism. Individualizarea acestora nu a ţinut cont doar de modalitatea de concretizare, ci şi de
5
6
Idem.
26
impactul înregistrat la nivelul arealelor implicate, atât în organizarea teritorială generală, cât şi în
amenajarea turistică a spaţiului (Ciangă, 2007). Au ajuns astfel să se contureze spaţii turistice
montane („albe”), lacustre, termale, balneare, în paralel cu spaţiile turistice rurale („verzi”),
periurbane, urbane, de interes local, regional, naţional sau internaţional (Cândea şi Bran, 2001), în
care specializarea în formele de turism omonime tipologiei indicate (turism montan, balnear, rural,
urban etc.) serveşte la rândul său obiectivului principal al turismului, acela „de a vinde produsele
sale, de o manieră rezonabilă, în condiţii care favorizează în acelaşi timp promovarea sa şi cea a
imaginii regionale” (Bold et al., 2003, p. 959).
În concluzie, prin subsumarea a tot ceea ce ţine de „om şi obiectiv turistic circumscris unui
spaţiu geografic” (Mac, 1992, p. 16), respectiv prin costurile şi avantajele resimţite atât de turişti
cât şi de prestatorii de servicii, turismul reprezintă un fenomen binar geografico-economic
„generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică” (Cocean, 2007, p.
15), manifestat sub forma unei circulaţii permanente între zonele emiţătoare de turişti şi cele
receptoare, în anumite perioade şi la diferite intervale de timp, în care sejurul are caracter temporar
(Ciangă, 2003) şi neremunerat pe parcursul călătoriei, vizitelor şi duratei de consum al bunurilor şi
serviciilor, ansamblul acestora din urmă precum şi funcţiile sale complexe asigurând turismului
statutul de ramură a economiei naţionale7 şi mijloc „de valorificare superioară a tuturor
categoriilor de resurse” (Nistoreanu, 2005, p. 22).
1.2. Contribuţii teoretice cu privire la problematică şi arie de studiu
Tematica generală a lucrării de faţă o reprezintă turismul cu toate implicaţiile şi

manifestările sale, condiţionate de specificitatea cadrului natural (predominant montan) şi
administrativ-teritorial (în totalitate rural), influenţate de aspectele economice, politice,
demografice, sociale şi culturale din teritoriu.
Stabilirea, încă din primele rânduri ale acestei cercetări, a structurii complementare (de
fenomen socio-economic) a turismului studiat în egală măsură de către geografi şi economişti, a
impus consultarea ambelor categorii de lucrări în vederea fundamentării teoretice aferente acestui
demers ştiinţific. Se remarcă întâi cele din sfera geografiei turismului, avându-i ca autori pe
Swizewski şi Oancea (1976), Susan (1980), Mac (1992), Muntele şi Iaţu (2003), Neguţ (2003),
Dinu şi Peţan (2003), Ciangă (2001; 2003; 2006; 2007), Cocean (1996; 2007), Cocean şi Dezsi
(2009), Glăvan (2010), Ielenicz şi Comănescu (2013), Gheorghilaş (2014) etc.; iar apoi lucrările
tributare economiei turismului, scrise de Cristureanu (1992), Bran, Marin şi Simon (1998), Snak,
Baron şi Neacşu (2001), Minciu (2004), Nistoreanu (2005), Postelnicu (2007), Păcurar (2009),
Cocean, Moisescu şi Toader (2014) etc. În plus, merită menţionate studiile specializate pe partea de
prospectare turistică (Cocean şi Dezsi, 2005), valorificare turistică (Dezsi, 2006) şi amenajare
turistică (Berbecaru şi Botez, 1977; Erdeli şi Istrate, 1996; Erdeli şi Gheorghilaş, 2006; Ciangă şi
Dezsi, 2007; Ilieş, 2007 etc.), precum şi cele ai căror autori abordează turismul în România din
perspectiva patrimoniului şi a potenţialului atractiv (Glăvan, 2000; Cândea şi Simon, 2006; Ciangă,
2007; Ielenicz şi Comănescu, 2009; Cocean, 2010 etc.).
Urmărind succesiunea elementelor analizate pe parcursul tezei şi făcând abstracţie de
materialele bibliografice care tratează aspecte concrete (turismul rural, montan, unităţi
administrativ-teritoriale, subdiviziuni geografice) – cuprinse de altfel în următoarele secţiuni –
principalii autori care au fost citaţi în chestiuni generale sau punctuale, au fost: Ilie (1957), Posea,
Popescu, Ielenicz (1974), Badea, coord. (2006), Pop (2007), Irimuş (2010) la capitolul relief;
Ciangă (2007), Sandu, coord. (2008), Sorocovschi (2008), Moldovan (2012) pentru componenta
climatoturistică; Băloiu (1980), Pop (1996), Sofronie (2000), Şerban (2007), Bătinaş şi
7
27
Sorocovschi (2011) pentru hidrografie; Călinescu (1969), Simionescu (1983), Lista consolidată a
ariilor naturale protejate din România (2016) pentru componenta biogeografică. Dacă prospectarea
fondului turistic natural a reclamat în principal apelarea la materiale bibliografice şi cartografice, în
cazul patrimoniului antropic cele care au primat au fost bazele de date indicate în subcapitolul 1.4.
Analizarea resurselor etnografice a reinstituit prevalenţa lucrărilor scrise de cercetători de
renume precum Nagy (1958), Vlăduţiu (1973), Butură (1978), Bodiu şi Munteanu (2002), Olteanu
(2009), Puşcaş (2009), Dejeu (2010-2011), Toşa, Bucur şi Roşca (2012), Ghinoiu (2003; 2005;
2011) etc. acestuia din urmă revenindu-i totodată şi meritul de a fi coordonat volumele Atlasului
etnografic român consultate şi indicate în egală măsură în referinţele bibliografice finale dar şi în
câteva note de subsol acolo unde situaţia a impus-o.
În privinţa ofertei turistice derivate, respectiv a circulaţiei turistice, tot bazele de date
statistice oficiale, paginile de Internet specializate în diverse aspecte, precum şi descinderile în teren
au intermediat colectarea datelor specifice, în timp ce numai analizarea tipurilor şi formelor de
turism practicabile în aria de studiu a mai fost precedată de examinarea literaturii de profil pentru
identificarea clasificărilor propuse de Swizewski şi Oancea (1976), Susan (1980), Mac (1992),
Organizaţia Mondială a Turismului (1994), Cocean (1996), Ciangă (1997), Williams (1998),
Muntele şi Iaţu (2003), Cândea şi Simon (2006), Boniface şi Cooper (2009), Gheorghilaş (2014) şi
alţi autori citaţi de aceştia: Poser, 1939 şi Hunziker şi Krapf, 1941 (apud Cocean, 1996; 2007); Julg,
1965 şi Ruppert şi Maier, 1970 (apud Susan, 1980); Velcea şi Ungureanu, 1993 (apud Gheorghilaş,
2014) etc.
Utimele capitole au făcut mai puţin uz de material bibliografic clasic, acestea fiind axate pe
anchetă, diagnoză, strategie şi proiecţie, procese în care observaţia directă, interacţiunea cu
persoanele chestionate, analiza aspectelor contextuale şi colaterale turismului, propunerile aferente
dezvoltării sale şi contribuţia personală în materie de produse turistice personalizate au surclasat
contribuţiile teoretice suplimentare. Totuşi, să nu omitem din vedere importanţa acestora din urmă
care au consemnat atât modificările survenite de-a lungul timpului la nivelul interesului, atitudinii şi
motivaţiilor cererii turistice, cât şi efectele mutaţiei din a doua jumătate a secolului al XX-lea,
manifestate atât la nivelul turiştilor – care au început să se orienteze tot mai mult spre un turism
individual în detrimentul celui de masa – cât şi în rândul prestatorilor de servicii turistice care,
înţelegând noile tendinţe, s-au adaptat nevoilor unei cereri dornice de petrecerea vacanţelor în
mijlocul naturii (Dezsi, 2006), fie ele în cadrul spaţiului rural, fie în zona montană.
1.2.1. Turismul în spaţiul rural
Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, „orice activitate turistică organizată şi

condusă în spaţiul rural de către populaţia rurală, valorificând resursele turistice locale (naturale,
cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele
agroturistice” (OMT apud Nistoreanu, 2003, p. 190) defineşte conceptul de turismul rural.
Interesul pentru acest fenomen dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a
propagat atât în rândul practicanţilor cât şi al teoreticienilor care, în ultimul sfert de secol şi-au adus
tot mai mult aportul la studierea caracteristicilor şi valenţelor sale. În acest sens merită consemnate
cel puţin contribuţiile autorilor din literatura turistică naţională, după cum urmează: Csősz (1997;
2012), Bran, Marin şi Simon (1997), Ciangă (1998; 2001), Albu (1999), Ghereş şi Culda (2000),
Petrea şi Petrea (2001), Tacu coord. (1999; 2001; 2003), Petrea (2004), Ciangă şi Dezsi (2005),
Matei (2005), Benedek şi Dezsi (2006), Pastor (2006), Talabă coord. (2006; 2007), Miu (2008),
Trufaş, Bran şi Martinescu (2009), Rusu şi Isac (2009), Statie (2009), Boiţă (2010), Mureşianu,
2010), Nistoreanu coord. (2006; 2010) etc. în paralel cu lucrările şi comunicările ştiinţifice
prezentate în cadrul unor simpozioane şi al volumelor conferinţelor precum cele sub egida Turismul
rural românesc – actualitate şi perspectivă (aflată la a XVII-a ediţie în 2015).
28
Premisele apariţiei şi dezvoltării turismului în spaţiul rural au vizat o serie de factori general
valabili pentru răspândirea fenomenului în sine, începând cu preponderenţa populaţiei urbane şi
creşterea continuă a acesteia pe fondul industrializării care, de la 1800 încoace, a impregnat în
conştiinţa turiştilor asocierea tot mai frecventă a acestui spaţiu cu un „refugiu de la modernitate”
(Short, 1991, p. 34). Ulterior, acestor factori li s-au adăugat, pe de-o parte, intensificarea condiţiilor
de stres dintr-un mediu de lucru mai mult sau mai puţin poluat, iar pe de altă parte, reducerea
săptămânii de lucru şi dispunerea de un timp liber mai îndelungat coroborat cu sporirea venitului
real al populaţiei şi a puterii de cumpărare ca urmare a dezvoltării socio-economice. În plus, s-au
manifestat o serie de premise speciale (pentru dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului ca
forme ce nu pot fi disociate de spaţiul rural şi de exploataţia agricolă) ce au coincis în principal cu
lipsa de elasticitate a ofertei turismului clasic care, prin depăşirea de către cererea turistică, a condus
la scumpirea produsului turistic clasic şi la orientarea unei părţi importante din masa turiştilor înspre
un „turism verde” – graţie mobilităţii şi independenţei de mişcare dobândite prin procesul de
motorizare a familiilor (Bold et al., 2003) – înţeles ca activitate de profil desfăşurată în afara
zonelor dedicate sporturilor de iarnă (turism alb), sejururilor la mare (turism albastru) sau turismului
urban (turismul luminilor) (Nistoreanu et al., 2010). Se conturează astfel ideea practicării unui
turism responsabil, în armonie cu exigenţele protejării mediului şi dezvoltării durabile (Minciu,
2004), care adeseori îmbracă forma ecoturismului dependent de spaţiul rural şi subordonat
turismului rural – în care „principala motivaţie este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor
locale” (OMT apud Rusu şi Isac, 2009, p. 81) – prin beneficiile aduse în egală măsură comunităţilor
locale şi culturii lor, dar şi turiştilor, prin experienţele pozitive, educative furnizate (Sharpley şi
Sharpley, 1997) şi, după cum s-a demonstrat în ultimii ani, prin experienţa spirituală asigurată de
practicarea turismului în general, şi a celui rural în particular (Sharpley şi Jepson, 2011).
Cert este că, în România, ceea ce începuse în perioada interbelică (anii ’30) ca o activitate
turistică derulată în mod spontan şi empiric, legată iniţial de resursele balneare şi zona montană din
zonele rurale şi care până în 1970 nu reprezenta altceva decât o alternativă „ieftină” a turismului
maritim estival, se constituie treptat într-o veritabilă „şansă pentru satul românesc în perspectiva
dezvoltării durabile, oferind acestuia noi idealuri şi posibilităţi” (Cândea şi Bran, 2001, p. 288) de
relansare economică şi culturală a aşezărilor rurale, de revigorare a tradiţiilor, obiceiurilor şi a
meşteşugurilor. Pe fondul acestor constatări, la începutul anilor ’70 au apărut primele iniţiative de
sistematizare a turismului rural când, sub egida Ministerului Turismului de la acea vreme, 14
localităţi – din totalul celor 118 selectate de către Centrul de Cercetare pentru Promovare Turistică
Internaţională, cu un an în urmă (1972), pe baza gradului lor ridicat de reprezentativitate pentru
România – au fost declarate „sate turistice” (Cândea şi Bran, 2001). Succesul a întârziat să apară
întrucât în 1974, cazarea turiştilor străini în locuinţe particulare a fost interzisă prin decretul
225/1974, compromiţând astfel atât funcţionalitatea acestor localităţi pentru turismul internaţional
(Nistoreanu, 2003), cât şi şansele de dezvoltare complex şi integrată ale turismului rural timp de 15
ani. Abia după anul 1990, această formă de turism intră din nou în vizorul unor asociaţii şi
organisme – înfiinţate cu scopul afirmării şi promovării turismului în zonele rurale – precum:
Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990) care din 1995 poartă denumirea de Federaţia
Română pentru Dezvoltare Montană şi Rurală (F.R.D.M.R.)8, al cărei ţel este reprezentat de
sprijinirea locuitorilor zonei montane, sub toate formele, în vederea realizării unor activităţi
specifice zonelor rurale, în scopul valorificării materiilor prime locale, în special prin promovarea,
organizarea şi dezvoltarea agroturismului şi turismului rural; Opération Villages Roumains sau
Operaţiunea Satele Româneşti (O.V.R.)9 devenită activă în anul 1990 ca parte a unei cooperaţii
internaţionale care grupează peste 800 de comune şi comitete locale din Europa, al cărei obiectiv
constă în sprijinirea dezvoltării rurale, promovarea şi susţinerea proiectelor de dezvoltare durabilă
8
Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană şi Rurală, http://www.frdmr.ro/, accesat în 29 august, 2014.
9
Opération Villages Roumains, http://www.ovr.ro/OVR%20Romanian.html, accesat în 29 august, 2014.
29
din România; Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.)10
funcţională încă din anul 1994, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES), al
cărei scop este acela de a identifica, dezvolta şi promova ospitalitatea şi turismul rural românesc,
susţinând totodată interesele membrilor săi. În prezent, structura acesteia din urmă include peste
2500 de membri, proprietari ai pensiunilor turistice şi agroturistice din peste 800 de localităţi de pe
raza a 32 de judeţe, care împărtăşesc o viziune comună, aceea de dezvoltare a turismului rural
românesc, de încurajare a conservării ecologice şi păstrare a culturii tradiţionale.
În paralel cu evoluţia turismului rural merită consemnată şi dezvoltarea posterioară anului
1989 a spaţiului rural din România care, în opinia lui Benedek (2004), ar putea fi divizată în două
etape: intervalul cuprins între 1989 şi 1998, marcat de rezultatele implementării Legii agrare din
1991 după schimbarea sistemului politic, care odată cu repunerea în drepturi a proprietarilor de
teren a determinat fragmentarea excesivă a suprafeţelor agricole şi imposibilitatea formării unor
unităţi agricole extinse şi productive, cu efecte economice negative evidente; şi perioada care a
urmat anului 1998 şi până în prezent, caracterizată de restructurarea agriculturii, privatizarea
fermelor de stat şi modificarea condiţiilor de proprietate în vederea creării unor unităţi agricole
productive, la care se adaugă posibilităţile de implementare şi dezvoltare a unor activităţi
extraagricole – puternic subvenţionate în ţările Uniunii Europene printre care se află şi România
începând din anul 2007 – esenţiale pentru menţinerea unei economii rurale diversificate.
În acest context a reapărut interesul pentru turismul rural, „oficializat” şi instituţionalizat în
prima decadă inclusiv prin intermediul legilor privind stabilirea unor facilităţi privind dezvoltarea
sistemului de turism rural din zona montană (O.G. nr. 62/1994) sau prin stabilirea criteriilor de
clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice (O.M.T. nr. 20/1995) (Nistoreanu, 2003), urmând
ca în proxima decadă să fie tot mai mult vehiculate implicaţiile turismului rural la nivelul vieţii
socio-economice. Astfel, o valorificare optimă a potenţialului atractiv rural, ar atrage după sine
promovarea şi susţinerea culturii, a artei populare şi a industriei locale de artizanat, promovarea şi
dezvoltarea serviciilor, stabilizarea populaţiei prin fixarea forţei de muncă, crearea de noi locuri de
muncă, manifestarea pluriactivităţii, diversificarea modului de utilizare a forţei de muncă, susţinerea
economică a agricultorilor, ameliorarea gradului de utilizare a forţei de muncă feminine, creşterea
veniturilor, atragerea de noi investiţii şi reabilitarea patrimoniului edilitar, promovarea unei imagini
pozitive, „prietenoase” cu mediul (Broom, 1992; Gannon, 1994; Shaw şi Williams, 1994; Sharpley
şi Sharpley, 1997; Petrea şi Petrea, 2001; Hall, 2004; George et al., 2009).
Cumulul de avantaje menţionate a condus treptat la schimbarea opticii potrivit căreia
dezvoltarea rurală poate fi obţinută numai prin intermediul unei producţii agricole susţinute, noile
circumstanţe care aduc în prim plan turismul rural fiind tot mai des îmbrăţişate ca alternative de
revitalizare a calităţii vieţii comunităţilor rurale (Ghereş, 2006), respectiv de restructurare
econimică, socială şi identitară (Hall, 2004).
Preocupările pentru păstrarea valorilor spaţiului rural privit pe de-o parte ca izvor nesecat de
spiritualitate şi perenitate istorică (Neagu şi Stanciu, 1996), patrimoniu al culturii şi civilizaţiei
naţionale, iar pe de altă parte ca spaţiu destinat să asigure dezvoltarea şi coexistenţa întregii
populaţii (agricolă şi neagricolă) au condus la apariţia unui document juridic-cadru de conservare a
ruralităţii europene. Intitulat drept Charta Europeană a Spaţiului Rural, documentul adoptat de
Consiliul Europei în 1995, sintetiza încă de pe atunci funcţiile spaţiului rural în trei mari grupe
(Baltălungă, 2008): funcţia economică (de producţie), funcţia ecologică (de protejare şi conservare)
şi funcţia social-economică (de favorizare a dezvoltării unor relaţii sociale speciale).
Conştientizarea faptului că pe lângă existenţa unei agriculturi prospere, este necesară
stimularea activităţilor complementare ale economiei rurale, inclusiv pe linia de dezvoltare a
turismului rural care – prin locurile de muncă create şi noile surse de venituri oferite – ar contribui
la diminuarea migrării populaţiei din mediul rural şi încurajarea stabilităţii acesteia (Neagu şi
10
Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural, http://www.antrec.ro/, accesat în 29 august, 2014.
30
Stanciu, 1996), i-a determinat pe anumiţi autori să extindă numărul funcţiilor spaţiului rural. Astfel,
Bold et al. (2003) menţionează funcţia rezidenţială, rezultată din cadrul de viaţă pe care spaţiul
rural îl constituie pentru rezidenţii rurali sau secundari, funcţia recreativă, derivată din utilizarea
spaţiului rural, în scopuri recreative, de către cei care (fără să deţină reşedinţe principale sau
secundare) îl frecventează, respectiv funcţia turistică, relaţionată cu cea recreativă însă nu şi
sinonimă cu ea. Acestea din urmă contribuie la renaşterea spaţiului rural prin organizarea activităţii
turistice în interiorul său şi al comunităţii rurale – ca marcă a turismului rural – respectiv în cadrul
exploataţiei agricole (gospodăria ţărănească sau ferma agroturistică), ca simbol al agroturismului.
Concept cu o arie de cuprindere mai restrânsă comparativ cu cea a turismului rural dar cu
multiple zone de suprapunere din punct de vedere spaţial, structural şi funcţional, agroturismul a
fost definit de către Comisia Zonei Montane din România ca o formă particulară de turism care
integrează deopotrivă activitatea turistică propriu-zisă (serviciile de bază şi cele suplimentare,
circulaţia turistică etc.), activitatea economică (producţia, prelucrarea şi comercializarea produselor
agricole în gospodărie de către gazde turiştilor) şi modul de petrecere a timpului liber (C.Z.M.R.,
1991 apud Pastor, 1996, p. 20). La rândul său, acesta se constituie într-un factor activ al dezvoltării
rurale, cu avantaje certe pentru (Buciuman, 1999; Bold et al., 2003; Baltălungă, 2008): turişti (prin
preţuri accesibile, grad relativ ridicat de acoperire teritorială şi confort variat care favorizează
deplasarea pe distanţe convenabile, familiarizarea orăşenilor cu viaţa locuitorilor de la ţară);
exploataţiile agricole (prin modernizarea acestora şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit pe fondul
veniturilor obţinute din turism, dobândirea unei noi competenţe profesionale în domeniul prestaţiei
de servicii şi sporirea ocupării forţei de muncă rurale); comunitatea locală (prin veniturile generate,
dezvoltarea infrastructurilor, protejarea mediului înconjurător); regiune (prin păstrarea veniturilor
intraregionale, încurajarea cooperării interregionale şi reducerea diferenţelor de dezvoltare dintre
regiuni).
Pornind de la aceste avantaje, Mureşianu (2010) identifică zece dimensiuni fundamentale ale
turismului rural care îi conferă acestuia o identitate aparte din perspectivă geografică (spaţiul în
care se desfăşoară activităţile de profil); psiho-comportamentală (ospitalitatea gazdelor şi respectul
turiştilor, ambele generatoare de relaţii de prietenie); politico-administrativă (rolul administraţiilor
publice locale în dezvoltarea satelor); socio-economică (forţa de muncă ocupată şi veniturile
obţinute din turism); sociologică (elementele de civilizaţie specific societăţii rurale); culturală
(conservarea şi promovarea obiceiurilor, tradiţiilor, folclorului local); ecologică (responsabilitatea
faţă de natura spaţiului rural); strategico-istorică (strategiile şi proiectele pe termen mediu şi lung
pentru dezvoltarea durabilă a satului); informaţională (bazele de date alcătuite din oportunităţile
turistice ale satelor); ştiinţifică (obiect şi subiect de studiu şi cercetare a spaţiului rural).
Chestiunea specificităţii turismului rural a fost abordată de mai mulţi autori, atât la nivelul
cauzelor generatoare şi caracteristicilor sale, cât şi în privinţa sintetizării fenomenului şi
manifestării sale. Astfel, pe fondul valorificării resurselor culturii populare (obiceiuri şi tradiţii,
ocupaţii şi meşteşuguri, port, jocuri şi cântec popular, arhitectură şi instalaţii tradiţionale etc.),
turismul rural a început să se manifeste printr-un grad înalt de specificitate indusă de difuzia în
teritoriu (concentrarea în anumite localităţi), de varietatea ofertei (de la elementele civilizaţiei
materiale şi a culturii tradiţionale la diversitatea formelor de manifestare), elasticitatea serviciilor
turistice şi de adaptabilitatea sa accentuată în funcţie de nevoile şi preferinţele turiştilor dornici de
evadare într-un mediu mai puţin modificat, unde nivelul preţurilor este unul modic (Ciangă, 1998;
Ciangă, 2001; Ciangă şi Dezsi, 2005).
În acest sens, Organizaţia Mondială a Turismului a conturat profilul standard al turistului
interesat de practicarea turismului rural, făcând referire la trei tipologii: familiile cu copii cu vârste
cuprinse între 5 şi 11 ani, părinţii fără copii şi cuplurile cu vârste între 50 şi 65 ani, având ca primă
trăsătură comună apartenenţa la clasa social-economică medie sau înstărită (Păcurar, 2009); la care
se adaugă apetenţa pentru apropierea de natură, absenţa aglomeraţiei, linişte, mediul nepoluat,
relaţiile sociale instituite într-un cadru specific, sentimentul de apartenenţă, integrarea în
31
comunitate, cunoaşterea valorilor ancestrale, contactul cu activităţile specifice zonei sau

posibilitatea participării şi imortalizării unor momente şi evenimente legate de identitatea populaţiei
locale (Nistoreanu, 2010).
După cum s-a precizat în rândurile anterioare, toate aceste particularităţi esenţiale ale
turismului rural au condus la tentative de surprindere a esenţei sale, exprimate prin intermediul unor
coordonate majore care privesc spaţiul, oamenii şi produsul (Bran et al., 1997). În viziunea
aceloraşi autori acest produs rural beneficiază de o ecuaţie proprie în care „cazarea la fermă =
vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural” (Bran et al., 1997, p. 8;
Ghereş şi Culda, 2000, p. 41), termenii săi constituindu-se cu uşurinţă în motivaţii turistice, mai
importante fiind cadrul natural nealterat, obiceiurile şi tradiţiile, respectiv activităţile practicate în
aceste areale.
Împărtăşind oarecum percepţia anterioară asupra trilogiei fundamentale a turismului rural,
Bold et al. (2003) şi Csősz (2007) indică societatea rurală (comunitatea), patrimoniul şi mediul
înconjurător, ca piloni de bază, în timp ce produsul se detaşează ca element ce trebuie organizat în
jurul celor trei, rezultând astfel tot atâtea abordări care merită promovate: istoria şi legendele
locurilor, viaţa de zi cu zi a localnicilor, respectiv jocurile colective şi sporturile practicabile în zonă
(Bold et al., 2003; Matei, 2005).
În consonanţă cu principalele motivaţii enumerate de Krippendorf în alegerea unei destinaţii,
Nistoreanu (2010) extinde lista elementelor pe care ar trebui să mizeze produsul turistic rural
românesc în conceperea şi promovarea sa, acestea constând în: curiozităţile regiunii, contactele de
simpatie cu populaţia, folclorul local, calitatea mesei, calitatea climatului, atracţiile culturale,
atracţia peisajului, atmosfera generală, preţul avantajos, posibilităţile de cumpărare, odihna şi
destinderea, itinerariul, cazarea etc.; la care se pot adăuga numeroasele posibilităţi de practicare a
formelor de turism compatibile cu turismul rural, şi anume ecoturismul, drumeţia (turismul
itinerant), alpinismul sau escalada, echitaţia, turismul sportiv şi de aventură, turismul curativ,
turismul cinegetic şi pescuitul sportiv, turismul educaţional şi de patrimoniu (Lane, 1994).
Nu în ultimul rând, se impune menţionarea unui veritabil simbol al produsului turistic rural
şi anume satul ca proiecţie în spaţiu a procesului constant de umanizare a teritoriului şi adaptare la
modul de utilizare a resurselor solului şi subsolului pe fondul unor relaţii economice, sociale şi
istorice determinante (Rusu et al., 2011) dublat de calitatea de posesor al unui cadru natural pitoresc
şi păstrător ale unor datini şi obiceiuri străvechi, ale unor elemente originale de arhitectură
tradiţională, de etnografie şi folclor. Valorificând acest patrimoniu considerabil, prin oferirea unor
vacanţe de calitate, satul românesc se poate constitui într-un produs inedit pe piaţă care poate
contribui la descoperirea României ca destinaţie turistică, diversificând relaţiile economice
internaţionale şi fiind prin sine însuşi un factor de creştere socio-economică prin medierea
schimbului mondial de valori şi oportunităţile de afaceri oferite (Ghereş şi Culda, 2000, p. 54).
Pe o scară imaginară a universului rural, satul ar ocupa un loc central, surclasând gospodăria
tradiţională (la microscară) şi subordonându-se spaţiului rural (la macroscară) căruia turismul îi
poate asigura perenitatea prin intermediul unei gestionări corespunzătoare şi prin „convergenţa
intereselor economice şi spirituale ale ofertanţilor şi respectiv clientelei, ce relaţionează prin
mijlocirea produsului turistic” (Petrea şi Petrea, 2001, p. 25).
1.2.2. Turismul în spaţiul montan
Pentru spaţiul montan, perioada extinsă până la jumătatea secolului XX a fost asociată unui
turism generat de dorinţa de contemplare, cunoaştere şi practicare a climatismului şi termalismului
(pentru odihnă, agrement şi tratament), respectiv a drumeţiilor şi alpinismul, desfăşurate cu
precădere în sezonul cald (Buciuman, 1999), întregind astfel sfera activităţilor de până atunci,
32
reflectată în caracteristicile amenajării turistice a zonei montane care, cel puţin la nivelul regiunii
alpine, a parcurs trei etape esenţiale (Păcurar, 2009):
 faza iniţială (a doua parte a secolului al XIX-lea – 1920): în care categorii sociale înstărite şi
educate frecventau noile staţiuni montane pentru alpinism şi/sau pentru valorificarea
calităţilor terapeutice ale apelor termominerale şi ale aerului montan;
 faza de tranziţie (1920 – 1950): asociată diversificării clientelei care începea să practice pe
scară tot mai mare diferite sporturi de iarnă; apariţiei unor asociaţii sportive şi de turism
montan şi dezvoltării unor noi staţiuni turistice, unele dintre ele strict pentru familii, de
dimensiuni mai reduse;
 faza de expansiune (1950 – prezent): individualizată prin intermediul creşterii semnificative
a solicitărilor pentru turismul montan, a cărei consecinţă s-a tradus în edificarea unui număr
impresionant de staţiuni la nivelul unor unităţi montane variate.
Începutul acestei expansiuni a turismului s-a datorat în mare parte dezvoltării sporturilor de
iarnă pe care cererea turistică a început să le agreeze din ce în ce mai mult. Astfel, dacă în anii ’70
aceasta însuma cca. 40 milionane de turiştii, un deceniu mai târziu valoarea ei s-a dublat, iar până la
orizontul anilor ’90, a ajuns să înglobeze, anual, 250 milioane de turişti (Buciuman, 1999; Dezsi,
2006). Prin urmare, măsura valorificării turistice a potenţialului zonei montane a fost direct
proporţională cu dimensiunea fenomenul turistic înregistrat într-un interval de timp relativ scurt. În
acest context, sporturile de iarnă, neglijate până după cel de-al doilea război mondial, devin
motivaţie majoră a circulaţiei turistice montane, efectele sale fiind vizibile nu doar la nivelul
modificării activităţilor aferente sejurului în cele două sezoane de vârf (iarna: 80% din turişti
preferând schiul şi 10% drumeţia, alpinismul sau odihna; vara: 63% din turişti orientându-se spre
drumeţie, alpinism sau odihna în staţiune, iar 35% spre alte sporturi: tir, călărie, golf, tenis etc.), ci
şi la nivelul amenajării turistice a zonei montane, în care atenţia se îndreaptă acum spre domeniile
schiabile indispensabile edificării staţiunilor turistice destinate practicării sporturilor de iarnă.
Fragilitatea mediului reprezentat de spaţiul montan nu a constituit o piedică în procesul de
amenajare care, a continuat cu implementarea mijloacelor mecanice de transport pe cablu,
valorificate ca element de legătură între capacitatea pârtiilor de schi şi capacitatea de cazare aferentă
staţiunilor (Dezsi, 2006). Coroborarea acestor componente aferente bazei materiale turistice cu alte
aspecte relevante ale cadrului natural şi ale patrimoniului cultural au generat concretizarea unor
modele eterogene de amenajare turistică, inclusiv în sfera turismului rural şi agroturismului
montan – ca parte a agroturismului organizat şi desfăşurat de către gospodăriile ţărăneşti în zonele
de deal şi de munte, ca activitate complementară (Csősz, 1996), generată de nevoia obţnerii unor
venituri complementare celor agricole.
Cu toate că se consideră mult mai uşoară dezvoltarea şi menţinerea unei agriculturi eficiente
în lipsa agroturismului comparativ cu organizarea eficientă a turismului în spaţiul montan în lipsa
agriculturii, fără îndoială că agroturismul montan poate contribui la sporirea calităţii vieţii
economico-sociale şi menţinerea populaţiei în satele de munte, impactul pozitiv al acestei activităţi
fiind cu atât mai mare cu cât zona montană dispune de mai multe condiţii favorabile (Rey, 1985). În
acest sens se disting parametri morfoclimatici exploatabili în susţinerea sporturilor de iarnă,
elemente hidrografice şi biogeografice cu valenţe peisagistice şi agrementale (cu accent pe ape
curgătoare, lacuri păduri şi rezervaţii naturale), monumente istorice, elemente de infrastructură
generală (drumuri, electricitate etc.) şi posibilităţi de acces, respectiv un grad de umanizare suficient
de ridicat cât să se menţină echilibrul dintre densitatea gospodăriilor (numărul de locuitori şi cel de
animale) şi avantajul unui mediu cât mai puţin poluat, în care „atracţia pentru practicarea
agroturismului este mai mult afectivă decât economică” (Csősz, 1996, p. 10).
Sistemul carpatic românesc: Munţii Apuseni
33
Caracterizat de o diversitate nuanţată a aspectelor peisagistice – al căror mod de îmbinare în

spaţiu conferă atractivitate turistică munţilor, care devin astfel căutaţi în orice anotimp – de
complexitatea potenţialului turistic, a cărui structură înglobează importante resurse atractive
generatoare de turism şi de posibilitatea practicării unui număr semnificativ de forme de turism, pe
tot parcursul unui an (Glăvan, 2000) sistemului carpatic românesc a determinat o amenajare
specifică a unităţilor montane integrate.
Astfel, deşi această acţiune de valorificare a componentelor spaţiului montan a inclus acelaşi
număr de etape ca în cazul regiunii alpine, câteva diferenţe au fost sesizate la nivelul amenajării,
după cum urmează (Ciangă şi Dezsi, 2007):
 perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului XIX şi începutul primului război
mondial, când au fost iniţiate primele nuclee ale unor staţiuni turistice montane;
 perioada interbelică, în care turismul montan şi amenajările caracteristice acestuia se
intensifică şi se extind asupra întregului areal carpatic;
 perioada cuprinsă între finele celui de-al doilea război mondial şi până în prezent, în care,
după reculul şi stagnarea înregistrate până în anii ’50, a început o etapă de revigorare,
concretizată, pe de-o parte, în dotarea staţiunilor montane consacrate cu unităţi hoteliere şi
cu infrastructură de profil pentru practicarea sporturilor de iarnă şi a drumeţiilor montane,
iar pe de altă parte în apariţia unor staţiuni noi (Băişoara), respectiv a unor nuclee de dotări
pentru viitoare staţiuni montane (Arieşeni), reabilitarea infrastructurii de comunicaţie rutieră
(Stâna de Vale – Depresiunea Beiuş), dotarea cu mijloace de transport pe cablu sau
stimularea amenajărilor turistice în arealul lacurilor de acumulare care a generat crearea de
noi staţiuni (Fântânele pe Someşul Cald).
Parte componentă a Carpaţilor româneşti, Munţii Apuseni constituie cea mai bine
individualizată unitate montană a Carpaţilor Occidentali, fiind situaţi între valea Someşului şi a
Barcăului la nord, cea a Mureşului la sud, Dealurile de Vest la vest şi Podişul Transilvaniei la est.
Ocupă o suprafaţă de aproximativ 16.000 km2, echivalentul a 20% din suprafaţa montană a
României şi deţin o populaţie de 600.000 locuitori, ceea ce le asigură cea mai mare densitate a
populaţiei din totalul zonelor montane naţionale.
Profesorul Surd, în lucrarea sa Monografia turistică a Carpaţilor Româneşti, citându-l pe
Al. Borza, cataloghează această unitatea geografică drept o „zonă clasică de turism internaţional” –
căreia, în urmă cu opt decenii, Puşcariu îi prevedea „nebănuite perspective de dezvoltare îndată ce
amenajările turistice începute se vor intensifica [...] care vor deveni un important izvor de câştig”
(Puşcariu, 1937, p. 20) prin valorificarea resurselor turstice existente – recunoscându-i totodată şi
statutul de unitate montană cu „cel mai ridicat potenţial turistic speologic din România” (Surd,
2008). Acest statut a rezultat din mozaicul petrografic caracteristic Munţilor Apuseni, în care rocile
sedimentare asociate cu cele vulcanice şi metamorfice au generat totalitatea tipurilor de relief, la
nivelul cărora, se afirmă cel carstic prin varietatea şi amploarea formelor. Se supun atenţiei, în
special (Ciangă, 1985):
- cheile şi defileele, caracteristice zonelor calcaroase, concentrate în special în Munţii
Trascăului (cu peste 20 de sectoare de chei precum cele de la Râmeţ, Buru-Moldoveneşti sau
Runcu), în Pădurea Craiului (Defileul Crişului Repede), în Munţii Bihorului (Cheile Galbenei,
Sighiştelului, Cetăţile Rădesei etc.) şi în Metaliferi (Cheile Cibului);
- crestele şi abrupturile carstice (abruptul Bedeleului, Piatra Râmeţului, Piatra Cetii, Piatra
Craivii, Colţii Trascăului, Scăriţa-Belioara, Pietrele Ampoiţei, Piatra Bulzului etc.);
- cascadele (Săritoarea Bohodeiului, Săritoarea Ieduţului);
- peşterile cu potenţial turistic cert conferit de: varietatea speleotemelor (Gheţarul de la
Scărişoara, Gheţarul de la Vârtop, Peştera Urşilor, Pojarul Poliţei, Huda lui Papară);
monumentalitatea peisajelor şi înălţimea galeriilor (Cetăţile Ponorului, Avenul din Şesuri, Peştera
Vântului, Peştera Meziad); acumulările masive de gheaţă (Gheţarul de la Scărişoara, Gheţarul Focul
34
Viu, Gheţarul de la Barsa, Avenul de la Borţig); vestigiile paleontologice conservate (Peştera

Urşilor, Peştera Zmeilor, Peştera Măgura, Peştera Ciur-Izbuc etc.);
- apele subterane individualizate fie prin apariţiile sub forma izbucurilor carstice –
fenomene geologice rare – cum sunt cele de la Călugări (în Munţii Codru Moma), Remeţi, Izbândiş
(în Pădurea Craiului), Izbucul Galbenei, Poiana Ponor, Rădeasa, Coiba Mare (în Munţii Bihorului),
Colţeşti (în Munţii Trascăului); fie prin peisaje subterane cu lacuri şi posibilităţi de valorificare în
navigaţia de agrement (în Cetăţile Ponorului, Huda lui Papară, Coiba Mare, Peştera cu apă de la
Bulz).
La capitolul forme de relief cristaline şi vulcanice se remarcă atât întinsele platouri din
Masivele Vlădeasa sau Gilău-Muntele Mare, acoperite cu păduri de conifere sau păşuni, cât şi
stâncile bizare, precum coloanele de bazalt din Munţii Metaliferi (Detunata Goală).
Potenţialul turistic natural al Munţilor Apuseni este completat de prezenţa apelor minerale şi
termominerale de la Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos şi Monesa şi de existenţa lacurilor de interes
hidroenergetic de pe Someşul Mic (Tarniţa, Beliş, Gilău, Mărişel), de pe Valea Drăganului (Leşu),
unele dintre acestea dispunând de baze pentru agrement nautic şi pescuit sportiv (Beliş Fântânele,
Valea Drăganului, Leşu) (Glăvan, 2000).
Pe lângă rezervaţiile naturale şi monumente ale naturii declarate zone protejate de interes
naţional sau judeţean, aceiaşi Munţi Apuseni găzduiesc importante domenii pentru practicarea
sporturilor de iarnă (Munţii Vlădeasa, Valea Iadului şi Valea Drăganului, Băişoara şi Padiş) sau
pentru alpinism (Munţii Bihor, Cheile Turzii, Munţii Trascăului).
Patrimoniul turistic antropic este alcătuit din vestigii istorice de valoare naţională precum
cele romane cu minele aurifere (Roşia Montană, Brad, Baia de Criş), Cetatea Alba Iulia, urmele
termelor romane, zidurile cetăţilor feudale ridicate între secolele XIII – XIV (Şoimuş, Dezna,
Hălmagiu); locuri şi monumente istorice legate de evenimentele răscoalelor din 1784 şi ale
revoluţiei din 1848 (Câmpeni, Abrud, Albac, Ţebea, Bistra etc.); elemente etnofolclorice de mare
originalitate precum arhitectura tradiţională cu casele ţuguiate, bârnele din lemn de pe văile
Arieşului şi Ampoiului sau din Zarand, monumentele istorice şi de arhitectură populară cu funcţie
religioasă (Almaş, Sălişte, Curechiu etc.), meşteşuguri ca butinăritul sau olăritul (Arieş, Crişuri),
portul popular, ţesăturile şi broderiile (Zarand, Ţara Moţilor, Beiuş, Huedin); manifestări folclorice
sau muzee etnofolclorice care conservă acestea elemente etnografice (Beiuş, Huedin, Râmeţ, Lupşa)
(Glăvan, 2000).
Toate aceste aspecte de interes turistic s-au soldat cu dezvoltarea turismului în regiunea
Munţilor Apuseni, turism care în prezent valorifică numai o parte a fondului atractiv prin
intermediul amenajărilor de tip staţiune turistică (Moneasa, Geoagiu, Vaţa de Jos, Stâna de Vale,
Arieşeni, Băişoara, Beliş-Fântânele) sau a cabanelor şi popasurilor turistice (Padiş, Leşu, Vadu
Crişului, Râmeţ, Cerbul, Meziad). Cu toate acestea, în ultimul timp s-a impus o nouă direcţie de
valorificare a potenţialului zonei montane şi anume turismul rural, care a luat avânt în areale
precum bazinul Arieşului Mare (Albac, Scărişoara, Gârda de Sus, Arieşeni), depresiunea Beiuş
(Meziad, Pietroasa, Chişcău) sau depresiunea Huedin (Sâncraiu, Izvoru Crişului), care prin
intermediul pensiunilor lor au devenit ţinte ale unui număr de vizitatori aflat în continuă creştere
(Cocean şi Filip, 2008).
Dependent de unitatea montană în care se desfăşoară, teoretizarea turismului montan de sine
stătător, este mai puţin frecventă, motiv pentru care acest segment al literaturii de profil este unul
mai modest raportat la cel al turismului rural. Se remarcă în acest sens o serie de lucrări cu caracter
academic precum Studii de turism. Vol. 2: Turism montan (Glăvan, 1978), Agroturism montan
(Csősz, 1996), dar şi unele cu caracter de orientare şi recomandare precum ABC turistic montan
(Maftei, 2003) etc., restul contribuţiilor fiind cuprinse fie în tratatele de turism, de amenajare
turistică sau în cele care prezintă punctual unităţile montane (cele aparţinătoare ariei de studiu fiind
enumerate în rândurile următoare, într-o secţiune special destinată).
35
1.2.3. Turismul în spaţiul clujean
Pentru Conform criteriile administrativ-teritoriale, aria de studiu este inclusă în totalitate în

limitele judeţului Cluj, materialele bibliografice editate în acest sens, fiind printre primele
consultate în etapa de documentare. Fără intenţia de a epuiza numărul autorilor care şi-au adus
contribuţia la cercetarea şi prezentarea judeţului Cluj prin studii monografice sau turistice, merită
menţionaţi Morariu şi Savu (1970), Simedrea (1972), Anton, Cosma, Popa şi Voişanu, (1973),
Buta, Idu şi Edroiu (1980), Negucioiu, Teodor şi Edroiu (1980), Pop (2007), Pop, Danciu, Cocean
şi Luţaş (2008) etc. Acestora li se adaugă alţi autori care au abordat în lucrările lor subiecte
specializate pe anumite aspecte ale realităţii geografico-istorice (Molnar, 1972; Simon, 2003;
Stoica, 2008; Ursuţ, 2008), socio-culturale (Bodiu, 2002-2003; Bendea, 2009; Toşa, Bucur şi
Roşca, 2009; Dejeu, 2010-2011) şi turistico-economice aferente judeţului Cluj.
În consonanţă cu criteriile fizico-geografice, aria de studiu se confundă, în mare parte, cu
spaţiul montan, ocupat de Munţii Apuseni, motiv pentru care, lista materialelor bibliografice nu
putea să nu-i includă pe autorii care au studiat zona montană examinată în ansamblul ei: Puşcariu
(1937), Ilie (1957), Badea (2006), Pop şi Porumb coord. (2006), Popa (2009) etc. Abordările din
ultimii ani relevă predispoziţia pentru componenta de patrimoniu natural şi cultural, ca parte a
produsului turistic, spre deosebire de cele din secolul trecut, în care tendinţa era aceea de a trata
subiectul din punct de vedere geografic, cu accent pe descrieri şi caracterizări ale unităţilor de relief.
În acelaşi registru, dar orientate spre compartimentele Apusenilor, mai exact spre
ramificaţiile montane desfăşurate pe cuprinsul judeţului Cluj şi implicit pe cel al ariei de
studiu, se remarcă studiile turistice şi contribuţiile cartografice ale lui Bleahu (1967; 1974) şi Farkas
(2008) pentru Munţii Bihor-Vlădeasa; Mititean şi Kadar (1996) pentru zona turistică Băişoara şi
masivul Muntele Mare; Cocean (1988), Măhară (1993), Cocean G. (2011) pentru Munţii Trascău;
Cocean (1992) pentru Masivul Gilău - Muntele Mare etc.
Restrângerea sferei de interes la nivelul comunelor integrate în teritoriul cercetat coroborată
cu cercetarea materialelor bibliografice aferente unităţilor administrativ-teritoriale componente, au
condus la constatarea faptului că studiile monografice beneficiază de cea mai largă răspândire,
afirmându-se în acest sens Beliş, ca posesoare a celor mai multe lucrări scrise – Beliş - vatră
străbună: studiu monografic (Şteiu, 2002); Belişul de sub ape: credinţele legate de viaţa omului în
satul Beliş: schiţa monografică a vieţii spirituale (Tripon, 2003); Comuna Beliş: judeţul Cluj: scurt
ghid de prezentare (Diaconescu şi Sălăgean, 2009); Beliş, frumuseţea Apusenilor: istorie şi tradiţie
(Filip, 2013) – în timp ce, la polul opus se evidenţiază comunele Măguri-Răcătău, Săvădisla,
Sâncraiu şi Valea Ierii pentru care încă nu au fost elaborate astfel de materiale.
Pentru celelalte 21 de unităţi administrativ-teritoriale analizate, se impune indicarea
materialelor examinate care şi-au adus aportul la realizarea bazei de date aferente ofertei turistice a
spaţiului rural-montan şi de contact marginal, după cum urmează: Aiton - Cluj: istorie şi tradiţie
(Lazăr, 2007); Strategia de dezvoltare a comunei Aiton: 2014-2050 (Cocean, 2014); Băişoara -
locul sufletului nostru (Luca, 2007); Zona turistică Băişoara şi masivul Muntele Mare: ghid turistic
(Mititean şi Kadar, 1996); Călăţele: studiu monografic (Lechinţan, 2006); Comuna Căpuşu Mare la
ceas aniversar: 1391-2011 (Perţa, 2011); Ciucea lui Octavian Goga (2003); Ciurila - microunivers
transilvan (Cinezan, 2011); Feleacu şi împrejurimile lui: potenţial turistic şi valorificarea lui
(Tritean, 2012); Gilău: judeţul Cluj - România (Sălăgean şi Simon, 2011); Iara (Copilu Cheatra,
1989); Iara: studiu monografic (Gergely şi Luca, 2004); Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc: satul
sufletului meu (Pop, 2005); Monografia folclorică a comunei Mănăstireni (Marţian, 2007);
Mărgău: pagini de istorie (Braica, 2010); Mărişel: file de geografie, istorie şi folclor (Şteiu şi
Mariş, 2000); Comuna Mihai Viteazu: istorie şi civilizaţie (Gergely, 2007); Comuna Moldoveneşti:
ghid de prezentare (Diaconescu şi Sălăgean, 2010); Negreni: istorie, tradiţii şi legende: studiu
monografic (Filip şi Nistor, 2010); Petreştii de Jos: studiu monografic (Vişinescu şi Lechinţan,
2002); Petreştii de Jos: un colţ de ţară românească: vatra folclorică şi spaţiul păstrării fiinţei
36
naţionale (Vişinescu şi Bujor, 2013); Poieni: spaţiu, istorie şi spiritualitate (Şteiu şi Negru, 2003);
Comuna Râşca: studiu monografic (Vâtca, 2010); Săcuieu: dăinuire şi trăinicie peste veacuri (Vac,
2009); Săcuieu: scurtă monografie (Fort, 2010); Săcuieu: casa de sub muntele Vlădeasa (Cinezan,
2013); Sănduleşti: studiu monografic (Vişinescu, 2003); Tureni: studiu monografic (Gergely,
2002).
Finalmente, au fost avute în vizor unităţile taxonomice de rang inferior în ierarhia
administrativ-teritorială a judeţului Cluj, şi anume satele înglobate în comunele investigate, în cazul
cărora au fost depistate trei situaţii. În prima dintre ele, nu există materiale bibliografice despre
acestea, localităţile aparţinătoare celor patru comune care nu dispun de monografii fiind cele mai
defavorizate. A doua situaţie, le prezintă în cadrul unor secţiuni sau, pur şi simplu, le enumeră în
monografiile comunelor în limitele cărora se află, monografii care de cele mai multe ori preferă
abordările de ansamblu ale aspectelor economice, sociale, culturale, spirituale etc. În cea de-a treia
situaţie, mai puţin frecventă deşi cea mai fericită dintre toate, valabilă numai pentru 11 sate din
totalul celor 135 supuse atenţiei acestui studiu, satele deţin propriile lor monografii. Este vorba
despre: Podeni: străveche vatră românească (Rus, 2001); Cacova Ierii: studiu monografic (Vana,
2003); Vâlcele: studiu monografic (Vişinescu, 2003); Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc: satul
sufletului meu (Pop, 2005); Mărtineşti, vechiul meu sat transilvan (Lăzărescu, 2006); Bedeciu: satul
nostru de suflet (Şteiu, 2007); Hăşdate: studiu monografic (Bodea, 2009); Morlaca: satul de la
poala Măgurii (Şteiu, 2009); Alunişu: satul de sub Horaiţa Vlădesei (Şteiu, 2013); Miceşti (Micuş)
un sat transilvănean (Surd, 2013); Satul Copăceni (jud. Cluj): analiză microteritorială (Puşcaşu,
2014) – aşadar lucrări mai recente, elaborate după anul 2000, pentru cele 11 sate situate pe raza a nu
mai mult de nouă comune (Iara, Feleacu, Mănăstireni, Moldoveneşti, Poieni, Sănduleşti, Săvădisla,
Sâncraiu şi Tureni).
1.3. Ipoteze şi obiective ale cercetării
După cum s-a demonstrat în subcapitolul anterior, literatura de specialitate înglobează

numeroase dovezi ale preocupărilor diverşilor autori referitoare la studierea ipostazelor eminamente
fizico-geografice caracteristice Munţilor Apuseni (şi subdiviziunilor acestora) sau referitoare la
surprinderea şi redarea aspectelor socio-economice, istorice, religioase, politice, culturale şi turistice
proprii judeţului Cluj şi unităţilor administrativ-teritoriale subordonate acestuia. S-a constatat faptul
că majoritatea lucrărilor menţionate (fără a mai pune la socoteală articolele scrise pe diferite teme
conexe) fie oferă o perspectivă generală asupra subiectelor tratate, fie prezintă fragmente ale
realităţii caracterizate de un grad de specializare atât de ridicat încât încadrarea într-un context
general devine anevoioasă.
În aceste condiţii, lucrarea de faţă îşi propune o abordare originală a tematicii sub aspectul
radiografierii turismului în spaţiului rural-montan clujean şi de contact marginal din judeţul Cluj, în
care rezultatele şi concluziile generale aferente ariei de studiu în ansamblul ei constituie sinteza
unor raportări constante la diferitele analize individuale efectuate la nivelul celor 26 de unităţi
administrativ-teritoriale examinate. Avem de-a face aşadar cu un veritabil puzzle, alcătuit din 26 de
piese (echivalentul numărului comunelor), a cărui configuraţie holistică este rezultatul stabilirii
locului şi rolului acestora – prin analize, comparaţii şi ierarhizări – în sistemul geografico-turistic al
arealului cercetat.
Concret, acest demers ştiinţific a fost construit pornind de la patru ipoteze – cărora li s-a
subordonat ulterior întreaga metodologie utilizată pentru confirmarea lor – pe baza cărora au fost
formulate cele nouă obiective ale cercetării, în consonanţă cu structura clasică a unui studiu de
turism care debutează cu prospectarea ofertei turistice şi se încheie cu propuneri şi proiecţii care au
ca scop valorificarea şi promovarea potenţialului atractiv al zonei.
37
În aceeaşi manieră în care conţinutul capitolelor lucrării de faţă se corelează cu obiectivele

sale, fapt ilustrat în următoarea reprezentare schematică (Fig. 3), tot la fel şi subcapitolele acesteia
pot fi asimilate obiectivelor specifice, însă asupra acestora nu vom mai insista întrucât ele pot fi
deduse în primul rând din cuprins, iar apoi din structura detaliată a cercetării.
Fig. 3. Corelaţia ipotezelor cercetării cu obiectivele generale şi cu capitolele aferente
Rând pe rând, toate acestea anticipează şi servesc obiectivului general al cercetării şi

anume, demonstrarea faptului că teritoriul examinat dispune de o ofertă complexă şi diversificată,
care poate transforma turismul într-o alternativă economică viabilă atât timp cât există
posibilitatea exploatării resursei turistice (de regulă, prin intermediul practicării formelor de
turism, susţinute de amenajări turistice de profil, integrate în produse turistice coerente), pe fondul
38
unei valorificări corespunzătoare, active şi durabile, dublate de o promovare eficientă, aptă să

canalizeze diverse segmente ale cererii, acţiuni soldate cu intensificarea fluxurilor turistice şi
maximizarea veniturilor obţinute din turism care ar reuşi astfel să acţioneze ca un catalizator
economic în dezvoltarea spaţiului rural-montan şi de contact marginal clujean şi implicit a
judeţului.
1.4. Etapele cercetării. Surse de date şi informaţii
Deţinerea unui plan coerent al lucrării coroborat cu accesul la informaţii specializate

privitoare la aspectele turistice analizate, reprezintă factori la fel de importanţi ca stabilirea
ipotezelor şi a obiectivelor pentru acest demers ştiinţific care aduce în prim plan problematica
turismului în spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj. Dat fiind volumul mare
de informaţii colectate şi prelucrate, cea mai eficientă manieră de prezentare a acestor surse ar fi în
corelaţie directă cu etapele cercetării de faţă, după cum urmează:
a) etapa de documentare căreia i s-au subordonat alte trei faze de:
 analiză a materialului bibliografic şi a bazelor de date care a presupus:
- consultarea acelor lucrări şi studii relevante pentru tematica abordată şi teritoriul investigat, lucrări
teoretice şi metodologice, lucrări şi reviste cu conţinut predominant geografic, studii şi articole cu
un caracter turistic pronunţat, ghiduri turistice şi monografii ale judeţului, respectiv ale comunelor
examinate (expuse parţial în subcapitolul 1.2);
- accesarea paginilor oficiale de internet ale unor organisme, instituţii, organizaţii sau asociaţii
(Consiliul Judeţean Cluj, Ghidul Primăriilor, Asociaţia Comunelor din România, Institutul Naţional
al Patrimoniului, Institutul de Memorie Culturală, Centrul Naţional de Informare şi Promovare
Turistică Cluj, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale etc.), utilizate în vederea completării şi
actualizării informaţiilor extrase din materialele tipărite;
- examinarea unor baze de date online în vederea cuantificării edificiilor şi obiectivelor istorice,
religioase şi culturale precum Repertoriul Arheologic Naţional (2017), Lista Monumentelor Istorice
(2015), Lăcaşuri de cult din România - Baza de date online (2017), Catalogul Bisericilor din
România (2017) etc.;
- consultarea site-urilor web axate pe informaţii specializate precum cele din domeniul legislaţiei
(www.lege-online.ro), transporturilor şi căilor de comunicaţie, atât unele site-uri (www.distanta.net,
www.cfr.ro, www.infofer.net, www.airportcluj.ro etc.), evenimentelor (articole de presă online,
www.traditiiclujene.ro etc.), ofertelor de cazare generale (www.infopensiuni.ro, www.lapensiuni.ro
etc.) sau dedicate unor unităţi de cazare şi amenajări turistice cu profil sportiv şi de agrement
complex precum staţiunile sau singular precum pârtii de schi, parcuri de aventură
(www.baisoara.ro, www.buscat.ro, www.romaniaturistica.ro, www.ski-si-snowboard.ro,
www.napocasporthorse.ro, www.zooparccluj.ro, www.geckoparc.ro, www.funparkcluj.ro etc.) care
posedă site-uri proprii de promovare care au permis conturarea ofertei turistice a comunelor
cercetate şi stabilirea tipurilor şi formelor de turism practicabile în aria de studiu;
 analiză a materialului statistic care a coincis cu:
- selectarea şi sistematizarea informaţiilor referitoare la infrastructura de cazare (dimensiune,
capacitate, tipologie, confort, tipul operatorului economic etc.) şi la circulaţia turistică (sosiri,
înnoptări etc.) extrase din baze de date statistice oficiale precum cele oferite de Institutul Naţional
de Statistică (www.insse.ro) cu trimiteri spre Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor, Direcţia
Judeţeană de Statistică Cluj şi Baza de date TEMPO Online; sau cele furnizate de Autoritatea
Naţională pentru Turism (www.turism.gov.ro) în principal, şi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice (www.mdrap.ro) în subsidiar.
 analiză a materialului cartografic care a implicat:
39
- raportarea constantă la elementele fizico-geografice (hărţi ale Munţilor Apuseni şi ale

subdiviziunilor acestora) şi la cele administrativ-teritoriale (hărţi ale judeţului Cluj şi ale comunelor
studiate) atât în situaţia delimitării arealului cercetat, cât şi în cazul localizării şi evidenţierii
resurselor atractive naturale şi antropice, structurilor de primire turistică, arealelor pretabile
desfăşurării anumitor tipuri şi forme de turism practicate etc.
- consultarea hărţilor tematice în vederea identificării unor aspecte punctuale, cum ar fi cele
relaţionate etnografiei (în Atlasul Etnografic Român), transportului şi căilor de comunicaţie rutiere
(în serviciul Google Maps, pe baza hărţilor digitale şi a imaginilor satelitare), evaluării potenţialului
turistic (hărţile din Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional, Secţiunea a VI-a - Zone Turistice)
şi corelarea cu valoare estimată în urma propriei cercetări etc.
b) etapa de colectare a datelor din teren prin observaţii directe asupra orizontului local
(elemente de potenţial turistic şi de infrastructură de profil) şi prin colaborări cu reprezentanţii
autorităţilor locale, cu prestatorii de servicii turistice din comunele studiate şi cu turiştii acestora.
Aceasta etapă şi-a dovedit eficienţa în mai multe rânduri, prin: verificarea şi completarea
informaţiilor din cercetarea bibliografică, constituirea propriei baze de date referitoare la
infrastructura de cazare, obţinerea unor date suplimentare referitoare la circulaţia turistică în zona
montană, realizarea unei arhive fotografice personale in situ şi la Muzeul Etnografic al
Transilvaniei, prelevarea materialelor informative şi de promovare de la centrele de informare
turistică, desfăşurarea anchetei pe bază de chestionar şi interviu structurat, cu scopul determinării
percepţiilor şi atitudinilor actorilor locali din turism etc.
c) etapa de prelucrare a informaţiilor şi interpretare a datelor obţinute în etapele
anterioare, constând în inserarea rezultatelor propriei investigaţii şi compararea cu cele provenite
din sursele oficiale (INS şi ANT), efectuarea ultimelor analize în materie de cazare, promovare şi
circulaţie turistică, introducerea fotografiilor realizate la faţa locului, elaborarea strategiei de
dezvoltare turistică a spaţiului rural-montan clujean şi conceperea produselor turistice tematice din
sfera turismului personalizat. Referitor la sursele de informaţii utilizate în această ultimă fază –
exceptându-le pe cele care sunt apanajul etapei de teren – se detaşează în principal site-urile web ale
Grupurilor de Acţiune Locală din aria de studiu, documentele disponibile în mediul online, de tipul
şi programelor şi al planurilor de dezvoltare cu valoare de strategie (Programul Naţional de
Dezvoltare Rurală, Programul Operaţional Regional, Master Planul pentru turismul naţional al
României 2007-2026, Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional etc.) ca material de referinţă
pentru direcţiile de acţiune şi propunerile formulate; respectiv acele site-uri care au mijlocit trecerea
în revistă a ultimelor detalii necesare în crearea produsului turistic (www.distanta.net - calcularea
distanţei dintre localităţi sau dintre obiective; www.turistinfo.ro - stabilirea facilităţilor şi tarifelor
de cazare; www.editphotosforfree.com – editarea şi prelucrarea imaginilor utilizate pentru
materialele de promovare concepute etc.).
1.5. Elemente de metodologie a cercetării
Reiterând ideea potrivit căreia metodologia se subordonează ipotezelor, făcând parte din
categoria factorilor cu rol decisiv în succesul şi eficacitatea unei investigaţii ştiinţifice (Miftode,
1995), se impune decelarea acelor componente indispensabile oricărui demers de cercetare,
identificabile inclusiv în lucrarea de faţă. În ordinea descrescătoare a gradului de generalitate, se
remarcă următoarele patru clase de elemente (Vlăsceanu, 1982):
 principii teoretice referenţiale (expresie a concepţiei teoretice)
 metode şi tehnici de colectare a datelor empirice (operaţii sau programe operaţionale)
 tehnici şi procedee de prelucrare a datelor empirice (ordonare, sistematizare, corelare)
 procedee logice de analiză, construcţie şi reconstrucţie (descrieri, tipologii, explicaţii).
40
Ansamblul acestor componente constituie aşadar metodologia cercetării, „menită să

orienteze căile (cele mai) bune de raportare a cercetătorului la realitatea socială (n.a. geografică),
pentru a ajunge la formularea de propoziţii ipotetice, testabile empiric şi integrabile în teorii
coerente” (Vlăsceanu, 1982, p. 15).
Aflată în strânsă corelaţie cu teoria, metodologia este tributară epistemologiei (teoria
cunoaşterii), care la rândul său este supusă ierarhic ontologiei (teoria existenţei), specificul acesteia
din urmă fiind practic cel dintâi determinant al afirmării direcţiei de cercetare.
Consultarea literaturii de specialitate cu privire la încadrarea acestui studiu în una dintre cele
două strategii majore de cercetare – una „obiectivă” (pozitivă), de tip cauzal care are la bază
abordare cantitativă şi una interpretativă, de tip comprehensivist, care are la bază abordare
calitativă (Rotariu şi Iluţ, 1997) – s-a soldat cu întărirea convingerii subscrierii obiectivismul de tip
pozitivist în principal, asociat unei realităţi exterioare care poate fi cunoscută şi explicată
preponderent prin intermediul metodelor cantitative şi al tehnicilor structurate (Fig. 4).
Fig. 4. Elemente de metodologie a cercetărilor
Optarea pentru expunerea particularităţilor ambelor strategii de cercetare se justifică atât în

contextul facilitării înţelegerii modelului pozitivist (realist) propriu acestui studiu, cât şi în condiţiile
în care permite asimilarea principiului triangulaţiei metodologice. Este vorba despre corelarea
metodelor aferente celor două strategii, într-un raport de 2:1 (două metode cantitative şi una
calitativă în cazul de faţă), cu scopul creşterii gradului de validitate al datelor şi al obţinerii unei
perspective complexe asupra realităţii studiate (Iluţ, 1997).
Revenind la expresia concepţiei teoretice asupra proceselor şi fenomenelor, şi anume la
principiile care se constituie în modalitatea de abordare a realităţii (Vlăsceanu, 1982), se impune
prezentarea celor mai semnificative pentru această lucrare. Astfel, din ansamblul celor opt principii
identificate de Donisă (1977) şi atribuite geografiei (principiul repartiţiei spaţiale, cel al cauzalităţii,
41
principiul integrării geografice, cel al istorismului, principiul regionalismului, cel ecologic,

principiul sociologic şi cel antropic) le vom reţine pe primele trei. Astfel:
 principiul repartiţiei spaţiale se individualizează ca reclamant al precizării poziţiei
geografice, a extinderii şi delimitării teritoriului cercetat, cu atât mai mult cu cât orice
element geografic poate fi reperat spaţial (Mac, 2008). Omniprezenţa acestui principiu este
confirmată în toate etapele elaborării tezei, începând cu localizarea ariei de studiu, a
resurselor atractive şi a elementelor infrastructurii turistice şi terminând cu specificitatea
categoriilor de produse turistice propuse, condiţionată la rândul său de amplasarea
geografică a factorilor de atracţie. Importanţa şi caracterul indispensabil al principiului
repartiţiei spaţiale rezultă inclusiv din influenţa pe care poziţia spaţială o are asupra
legăturilor dintre anumite elemente (Donisă, 1977), exemplul cel mai concludent fiind
reprezentat de edificarea bazei tehnico-materiale în proximitatea obiectivelor turistice,
respectiv de vocaţia turistică a unui areal.
 principiul cauzalităţii se distinge ca susţinător al evidenţierii modului în care s-au format şi
au evoluat fenomenele, procesele analizate şi efectele lor (Coteţ şi Nedelcu, 1976), aşadar al
reliefării relaţiilor de tip cauză-efect existente între procesele geografice şi al explicării lor
prin determinare cauzală (Mac, 2008). În cazul de faţă, cea mai relevantă evoluţie poate fi
observată la nivelul analizei infrastructurii de cazare (subcapitolul 4.1.) şi a circulaţiei
turistice (capitolul 5), în timp ce corelaţiile de tip cauză-efect pot fi surprinse între: resursele
turistice şi formele de turism asociate; potenţialul atractiv, dimensiunea şi tipologia
amenajărilor turistice; caracteristicile ofertelor turistice ale comunelor şi categoria
produselor turistice concepute, respectiv între acestea şi segmentele cererii vizate etc.
 principiul integrării se afirmă ca promotor al ideii existenţei unei ordini ierarhice în
interiorul oricărui sistem (fie el teritorial, geografic, turistic, economic, social, cultural) şi al
urmăririi acestor conexiuni dintre elementele complexului, a locului şi rolului pe care îl are
fiecare în complex şi toate împreună (Mac, 2008). Această subordonare, semnificaţiile şi
implicaţiile pot fi înţelese numai prin „considerarea ansamblului, pentru cunoaşterea căruia
este necesară cunoaşterea tuturor elementelor dispersate” (Swizewski şi Oancea, 1976, p.
11), cele mai relevante exemple fiind sinonime cu tehnicile de clasificare întrebuinţate pe
parcursul studiului, aplicate cu preponderenţă la nivelul ofertei turistice (exemplu: castrul
roman → încadrat clasei vestigiilor arheologice → subordonate grupei edificiilor istorice →
incluse în categoria resurselor atractive antropice → înglobate în oferta turistică primară →
integrată ofertei turistice şi produsului turistic aferent spaţiului investigat).
Acestor principii li se adaugă metode şi tehnici menite să mijlocească procesul cunoaşterii
realităţii investigate, conferindu-i acestuia o doză mai mare de siguranţă în stabilirea corelaţiilor şi
în formularea prognozelor (Coteţ şi Nedelcu, 1976). Se detaşează metodele de cercetare, care ajung
să se confunde cu „modul sistematic, controlat, empiric şi critic de raportare a cercetătorului la
realitatea investigată, conducând la obţinerea unor tipuri distincte de date empirice” (Vlăsceanu,
1982, p. 34). După cum s-a precizat în rândurile anterioare, metodele utilizate în acest studiu sunt
preponderent cantitative, accentul punându-se pe identificarea şi atribuirea unor variabile
conceptelor întrebuinţate, respectiv pe operaţionalizarea şi măsurarea acestora. Concret, acest
procedeu a fost cel care a stat la baza estimării potenţialului turistic al spaţiului rural-montan şi de
contact marginal din judeţul Cluj, tratat şi explicat pe larg în cadrul subcapitolelor 2.6, 3.7, 4.6 şi
6.1. Merită menţionat faptul că totul a debutat cu stabilirea conceptelor subordonate categoriilor de
potenţial natural (resursă morfoturistică, resursă hidrogeografică etc.), antropic (edificiu istoric,
edificiu cultural etc.), respectiv bazei materiale (structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare,
de alimentaţie publică etc.) şi a continuat cu transformarea lor în variabile – în puncte cuprinse între
1 şi 10 – tocmai în vederea facilitării operării cu ele. Ulterior, în urma cuantificării acestora, a fost
apreciată valoarea potenţialului ofertei turistice a ariei de studiu rezultată prin însumarea valorii
42
aferente fiecărei componente a ofertei turistice la nivelul fiecărei comune, iar ulterior prin
totalizarea punctajelor obţinute de toate unităţile administrativ-teritoriale investigate.
La modul general, literatura de profil identifică cinci metode de investigare a universului
empiric: observaţia, analiza documentelor, ancheta, interviul şi experimentul (Rotariu şi Iluţ,
1997), dintre care merită consemnate cele care au stat la baza acestui studiu:
 observaţia – cea mai eficientă şi utilizată formă de investigaţie la nivelul geografiei – constă
în surprinderea trăsăturilor fenomenelor şi proceselor în ansamblul lor, ţinând cont de toate
elementele componente pentru a se putea obţine o viziune complexă şi obiectivă asupra
realităţii studiate. Cu toate că literatura de specialitate face distincţia între observaţia
structurată (nonparticipativă) tributară modelului cantitativ şi observaţia nestructurată
(participativă) atribuită abordării calitative (Iluţ, 1997), lucrarea de faţă asociază ambele
tipuri, chiar şi în contextul în care cercetarea este una predominant cantitativă. Acest fapt se
datorează în primul rând multiplelor descinderi în teren (unde natura observaţiei nu putea fi
decât directă), care au culminat cu participarea „din interior” la evenimentele studiate (în
speţă în cadrul anchetei de teren), la care se adaugă aportul considerabil al sistematizării
materialului turistic (bibliografic, cartografic, statistic etc.) observat „din exterior”.
 analiza presupune divizarea întregului în părţile sale componente în vederea stabilirii
particularităţilor acestora, a funcţiei fiecărui element în cadrul sistemului şi a relaţiilor
existente între ele (Donisă, 1977). Centrată în principal asupra documentelor – scrise (texte)
sau nescrise (obiecte, imagini, simboluri), cifrice sau necifrice, personale sau publice,
oficiale sau neoficiale – analiza poate să aparţină tipului calitativ sau celui cantitativ,
cunoscută şi sub denumirea de analiză de conţinut (Iluţ, 1997). Cea din urmă este şi cea care
se afirmă la nivelul studiului de faţă, urmărind pe tot parcursul său evidenţierea unor teme
cu rezonanţă turistică (prospectare, valorificare, promovare etc.), a unor valori cantitative şi
tendinţe subordonate (în materie de infrastructură de cazare şi de agrement, de circulaţie
turistică, de produs turistic) sau asocierea unor teme şi evaluări (surprinse în cadrul strategiei
de dezvoltare turistică).
 analiza clusterială ierarhică care a avut la bază formarea unor grupuri sau clustere ale căror
componente împărtăşesc trăsături comune (Ilieş, 2014). S-a aplicat în special la nivelul
comunelor care în funcţie de anumite criterii precum potenţialul turistic, mărimea medie a
infrastructurii de cazare, funcţia turistică etc., au fost grupate în categorii ierarhice cu valori
foarte ridicate, ridicate, medii, scăzute, foarte scăzute.
 ancheta pe bază de chestionar care în cazul de faţă a inclus în principal întrebări închise şi
scalate, din considerentul facilitării selectării variantei potrivite de răspuns, al consemnării
răspunsurilor şi al prelucrării rezultatelor (subcapitolul 7.3), cu atât mai mult cu cât
eşantionul în cazul turiştilor care au completat chestionarul a fost destul de consistent, iar
datele obţinute au necesitat codificare înaintea operaţiilor statistico-matematice.
 interviul structurat, de tip cantitativ – din perspectiva scopului vizat şi a gradului de libertate
în formularea întrebărilor – reprezintă o formă de anchetă, întrucât presupune aplicarea unui
chestionar standardizat în care întrebările, ordinea lor şi de cele mai multe ori şi variantele
de răspuns sunt prestabilite (Iluţ, 1997). Pentru acest studiu s-a recurs la interviul structurat
în momentul în care s-a urmărit determinarea opiniilor şi a atitudinilor reprezentaţilor
autorităţilor locale (subcapitolul 7.1) şi prestatorilor de servicii turistice de cazare
(subcapitolul 7.2), cu privire la fenomenul turistic în spaţiul rural-montan clujean.
Taxon de rang inferior în ierarhia metodologiei, tehnica vizează modalitatea prin care o
metodă se concretizează în „operaţii integrate de identificare, colectare şi prelucrare a datelor
empirice” (Vlăsceanu, 1982, p. 35). În acest sens au fost utilizate:
o tehnici statistico-matematice care coincid cu utilizarea aparatului matematic ca mijloc de
calculare şi prelucrare a datelor statistice în vederea evidenţierii unor aspecte cantitative
proprii fenomenelor şi proceselor cercetate (Donisă, 1977, p. 119). Apelarea la informaţia
43
statistică s-a efectuat cu precădere în cadrul prospectării bazei de cazare şi a celei de

alimentaţie publică, respectiv în analiza circulaţiei turistice şi a stării geodemografice, având
ca instrument principal de calcul programul Microsoft Excel 2007.
o tehnici de reprezentare tabelară, grafică şi cartografică care vizează redarea unei imagini
sintetice a realităţii spaţiale studiate prin intermediul reprezentărilor tabelare, grafice
(diagrame, grafice etc.) şi cartografice. Utilitatea acestora constă în expunerea rezultatelor
cercetării într-o formă care păstrează doar elementele esenţiale, furnizând o viziune de
ansamblu simplificată asupra distribuţiei, dinamicii, interacţiunii şi caracteristicilor acestora
(Donisă, 1977) pentru care, în plus faţă de Microsoft Excel 2007, s-a apelat la programul-
instrument: QGIS Versiunea 2.18.3.
Totodată se remarcă şi o serie de modalităţi de organizare a datelor şi prezentare a
rezultatelor cercetării precum: descrierea, explicaţia, clasificarea, ierarhizarea, comparaţia şi
sinteza, ultimele două fiind considerate de unii autori metode de sine stătătoare, astfel:
 comparaţia – întrebuinţată cu scopul identificării asemănărilor şi deosebirilor dintre
elementele comparate şi eventual, al depistării unor conexiuni între ele (Donisă, 1977); îşi
demonstrează eficienţa, la nivelul acestei cercetări în momentul comparării valorilor
atribuite elementelor analizate, facilitându-se astfel stabilirea unor rapoarte ierarhice între
aspectele turistice comparate şi între comunele cărora le aparţin.
 sinteza – (care împreună cu analiza, constituie o unitate dialectică), tratează întregul ca pe un
sistem pe care îl studiază în complexitatea sa, valorificând informaţiile obţinute prin
intermediul analizei, redate ulterior într-o formă unitară (Donisă, 1977). Datorită
condiţionării reciproce dintre ele, sinteza însoţeşte analiza, pe parcursul întregului studiu de
faţă, aceasta fiind raţiunea frecventelor reprezentări grafice, cartografice şi tabelare, şi
totodată principiul care a stat la baza conceperii modelelor aferente imaginii de brand a
comunelor investigate, ca esenţă a ofertei lor turistice.
În cele din urmă, trebuie avut în vedere şi rolul pe care îl are studiul de caz, ca strategie de
organizare a cercetării. În situaţia de faţă se pune în discuţie varianta sa multiplă, dacă e să
considerăm cele 26 de unităţi administrativ-teritoriale drept studii de caz la nivelul cărora se
urmăreşte măsurarea unor variabile în urma cărora să rezulte similarităţi şi diferenţe de ordin
turistic, în principal. Astfel, natura acestor studii va fi una explicativă, rezultatele obţinute putând fi
extrapolate la nivel regional sau chiar naţional în contexte asemănătoare.
44
2. FONDUL TURISTIC NATURAL (OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ)
Categorie turistică alcătuită din ansamblul componentelor fizico-geografice ale unui

teritoriu, fondul turistic natural şi potenţialul său reprezintă de cele mai multe ori o condiţie
esenţială pentru dezvoltarea turismului, constituind suportul oricărei amenajări turistice (Muntele şi
Iaţu, 2003). În vederea realizării unei prospectări eficiente – care ulterior va servi estimării valorii
potenţialului atractiv – resursele turistice aparţinătoare cadrului natural vor fi grupate în patru clase
(după cum se obişnuieşte în lucrări de specialitate mai recente), ale căror denumiri au fost de
asemenea împrumutate din literatura de profil. În consecinţă, şi în cadrul acestui studiu se va opera
cu concepte precum morfoturistic, climatoturistic, hidrogeografic şi biogeografic, cu menţiunea că
acestea nu vor fi alăturate unor termeni precum fond (Ciangă, 1991; Ciangă, 1997) sau factor
(Păcurar, 2009), ci noţiunii de componentă (Răcăşan, 2014b; Răcăşan et al., 2016) din considerentul
integrării acesteia în oferta turistică a ariei de studiu.
2.1. Componenta morfoturistică
Produs al interacţiunii forţelor endogene şi exogene, la nivelul interfeţei dintre geosferele

Pământului, mai exact dintre scoarţa terestră şi mediul hidro-atmosferic (Irimuş, 2010), relieful se
confundă cu componenta morfoturistică din perspectiva categoriilor de potenţial atractiv,
impunându-se în cadrul fondului turistic natural, în principal, prin intermediul valenţelor estetice ale
cadrului oferit activităţilor turistice. Rezultă astfel triplul rol al componentei morfoturistice, acela de
„resursă atractivă, fundal peisagistic şi suport fizic” (Cocean şi Dezsi, 2005, p. 13) manifestat mult
mai pregnant la nivelul reliefului montan caracterizat printr-o „varietate de forme determinate de
structura petrografică, de energia şi fragmentarea reliefului” (Păcurar, 2009, p. 56). Se remarcă în
acest sens vârfuri şi culmi, abrupturi şi creste, chei şi defilee, pasuri şi trecători, culoare de vale şi
depresiuni, forme de relief carstic, vulcanic etc. a căror atractivitate este legată de fizionomie,
dimensiuni, varietatea alcătuirii şi genezei, gradul de individualizare şi spectaculozitatea evoluţiei
(Ielenicz şi Comănescu, 2009, p. 38).
În cazul ariei de studiu, extinse pe cuprinsul a 26 de comune clujene, potenţialul
morfoturistic este asigurat de: zona montană, mai precis de extremitatea nord-estică a Munţilor
Apuseni care ocupă partea sud-vestică a judeţului Cluj şi zona de contact marginal, reprezentată de
culoare, depresiuni şi masive deluroase la întâlnirea cu subdiviziunile Depresiunii Colinare a
Transilvaniei (Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei). Prin urmare, în cele ce urmează, vor fi
trecute în revistă principalele particularităţi ale unităţilor de relief din cadrul teritoriului investigat,
cu atât mai mult cu cât acestea sunt cele care determină valoarea potenţialului morfoturistic al
fiecărei comune cercetate, iar profilul lor este cel care determină tipurile şi formele de turism
susţinute de resursele turistice aferente: turismul de drumeţie, cicloturismul, turismul de aventură
(extrem), alpinismul/escalada, speoturismul, turismul pentru sporturi de iarnă, campingul, turismul
pentru odihnă, ecoturismul (Răcăşan, 2014b).
2.1.1. Zona montană
a) Masivul Vlădeasa
45
Fondul turistic natural
Situat în partea central-nordică a Munţilor Apuseni, masivul Vlădeasa este dispus între râul
Crişul Repede la nord, Depresiunea Huedin la nord-est, văile Călatei la est şi Someşului Cald la sud
(care împreună îl despart de Munţii Gilăului) şi graniţa cu judeţul Bihor la vest (unde se extinde
până la valea Iadei, în vest). Masivul se desfăşoară aproape în întregime pe raza judeţului Cluj,
ocupând în proporţii diferite suprafaţa comunelor Beliş, Călăţele, Ciucea, Mărgău, Mărişel,
Negreni, Poieni, Râşca, Săcuieu şi Sâncraiu. Din punct de vedere geologic, Munţii Vlădeasa (Fig. 5)
reprezintă un mozaic petrografic, alcătuit în principal din roci vulcanice, roci sedimentare mezozoic
(gresii şi conglomerate cretacice în care s-a format cascada Răchiţele - Fig. 6a) şi pe alocuri calcare
(favorabile dezvoltării abrupturilor şi unor areale cu valoare peisagistică ridicată precum Pietrele
Albe şi Cheile Văii Stanciului - Fig. 6b), care au stat la baza dezvoltării unui relief cu forme groaie,
masive, cu pante înclinate dar uniforme (Bleahu şi Bordea, 1981). Contextul petrografic coroborat
cu dispunerea reţelei hidrografice la care s-au adăugat aşadar şi suprafeţele de nivelare caracteristice
Munţilor Apuseni, s-au dovedit a fi propice înşeuărilor din lungul celor trei culmi ale Vlădesei:
vestică, între văile Iada şi Drăgan, cu altitudini de sub 1.500 m; centrală, între văile Drăgan şi
Săcuieu, cea mai reprezentativă pentru masivului Vlădeasa, cu altitudini cuprinse între 1.836 m (alt.
maximă în Vf. Vlădeasa) şi 600 m, unde este amplasată vatra satului Vişagu (comuna Săcuieu);
estică, între valea Săcuieului şi Depresiunea Huedin, cu altitudinale sub 1.000 m (Pop, 2007).
Impactul reţelei hidrografice asupra reliefului pe fondul existenţei unor formaţiuni geologice
(dure) cu rezistenţă diferită a generat totodată şi dezvoltarea unui sector de defileu impresionant,
Defileul Crişului Repede, care desparte extremitatea nordică a Masivului Vlădeasa de ramificaţiile
sudice ale Munţilor Plopiş şi Meseş, acesta fiind desfăşurat între Bologa (comuna Poieni) şi Bucea
(comuna Negreni) pe teritoriul judeţului Cluj. De asemenea, se supun atenţiei exponentele reliefului
carstic din bazinul superior al Someşului Cald (peşterile Onceasa, Alunu şi Humpleu de pe văile
Ponorului şi Firei) şi al Săcuieului (Peştera Vârfuraşu de pe Valea Stanciului) – situate în comuna
Mărgău, în incinta Parcului Natural Apuseni – chiar dacă acestea ocupă o fâşie îngustă la contactul
judeţelor Cluj şi Bihor, acesta din urmă fiind realmente privilegiat la acest capitol.
b) Munţii Gilăului
Ramificaţie nord-estică a Munţilor Apuseni, Munţii Gilăului se remarcă în primul rând prin
intermediul ponderii ridicate care le revine din suprafaţa teritoriului clujean, consecinţă directă a
integrării lor totale în limitele administrative ale judeţului unde se desfăşoară în perimetrul a opt
comune, cuprinse în aria de studiu, după cum urmează: Beliş, Călăţele, Căpuşu Mare, Gilău,
Măguri-Răcătău, Mănăstireni, Mărişel şi Râşca. Munţii Gilăului se învecinează la nord cu
Depresiunea Huedin şi Culoarul Căpuşului, la est cu Depresiunea Vlaha–Săvădisla, la sud şi sud-est
cu Muntele Mare (convenţional separat de Munţii Gilăului prin Someşul Rece până la Valea Ierii)
iar la sud-vest, vest şi nord-vest cu Masivul Vlădeasa (fiind despărţiţi de acesta prin văile Someşului
Cald şi Călatei). Din perspectivă petrografică, Munţii Gilăului se constituie într-o „regiune
cristalină cu intruziuni granitice ce nu depăşesc altitudinea medie de 1.200 m” (Buta et al., 1980, p.
8) şi nici cea maximă de 1.500 m, înregistrând aşadar 1.497 m în Vf. Chicera Negrului.
Caracteristica principală este conferită de relieful aplatizat (Fig. 8), slab metamorfozat, care pe
fondul unor procese modelatoare subaeriene a dat naştere unor suprafeţe de nivelare sau platforme
de eroziune, dispuse oarecum simetric, în ordinea vechimii şi altitudinii: Fărcaşa (1.600 – 1.400 m),
Măguri–Mărişel (1.300 – 1.100 m), Feneş (600 – 400 m), alături de care au mai fost identificate
peste 20 de niveluri de eroziune (Ilie, 1957; Morariu şi Savu, 1970). În cadrul acestora,
reprezentanţii reţelei hidrografice (Someşul Rece, Răcătău, Someşul Cald, Beliş, Râşca, cursul
superior al Călatei, Căpuş) au sculptat o serie de defilee precum Defileul Someşului Rece sau
Defileul Răcătăului, însă de departe, cel mai spectaculos este Defileul Someşului Cald (desfăşurat
pe o circa 25 km între amenajările hidroenergetice Fântânele şi Tarniţa).
c) Masivul Muntele Mare
Masiv muntos amplasat în estul Apusenilor, Muntele Mare este mărginit la vest, nord-vest şi
nord de Someşul Rece (care îl separă de Munţii Gilăului), la est de aliniamentul văilor Feneş – Iara
46
(Depresiunea Iara–Hăşdate), la sud de râul Arieş (pe teritoriul judeţului Alba, limita sudică în
interiorul ariei de studiu fiind practic graniţa cu acesta). În cadrul spaţiului clujean, Muntele Mare
este prezent prin intermediul jumătăţii sale nordice, ocupând suprafaţa comunelor: Băişoara,
Măguri-Răcătău, Valea Ierii, Iara şi Săvădisla (ultimele două fiind mai puţin competitive sub
aspectul potenţialului morfoturistic deţinut). Denumirea acestei unităţi montane se datorează
structurii sale petrografice, constând într-un nucleu granitic flancat la est şi la vest de micaşisturi
(Ilie, 1957), concretizate în existenţa unui relief caracterizat prin masivitate şi forme greoaie, cu
interfluvii largi (Fig. 7), separate de văi adânci şi înguste. Valorile altitudinale ridicate precum şi
maximul atins, 1.826 m în Vf. Muntele Mare, situează masivul pe locul al treilea în cadrul Carpaţilor
Occidentali, iar coroborarea lor cu suprafeţele de nivelare menţionate în cazul Munţilor Gilăului, au
impregnat arealului un grad sporit de populare (chiar şi de împădurire) reflectat în specificul
aşezărilor umane dezvoltate în zonă (satele Muntele Filii, Muntele Bocului, Muntele Cacovei din
comuna Băişoara). Aceleaşi avantaje fizico-geografice au stat şi la baza constituirii nucleului
staţiunilor Muntele Băişorii şi Buscat, amenajate pe culmile ce pornesc din Vf. Buscat (1.676 m).
d) Munţii Trascăului
Poziţionaţi în sud-estul Munţilor Apuseni, Munţii Trascăului etalează pe suprafaţa judeţului
Cluj numai o porţiune îngustă din compartimentul nordic, suprapunându-se parţial pe teritoriul
comunelor: Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti şi Tureni. Sectorul
montan cuprins în arealul de cercetare apare flancat de Depresiunea Iara – Hăşdate în vest şi nord-
vest, Valea Racilor în nord, Culoarul Arieşului Inferior în est şi Valea Arieşului în sud, respectiv
graniţa cu judeţul Alba (în perimetrul căruia continuă până la contactul cu văile râurilor Ampoi în
sud şi sud-vest şi Abrud în vest).
Extensiunea redusă a Munţilor Trascăului şi altitudinile reduse (majoritatea sub 1.000 m)
care îi încadrează în categoria munţilor joşi, sunt compensate de complexitatea lor structural-
petrografică materializată în prezenţa şisturilor cristaline, gresiilor cuarţitice, ofiolitelor jurasice,
rocilor sedimentare şi calcarelor mezozoice (Măhară şi Popescu-Argeşel, 1993) pe care s-a
dezvoltat un relief caracterizat de forme rotunjite şi greoaie (Fig. 9), care în urma ferestruirii de
către reţeaua hidrografică, s-au constituit în veritabile defilee (Buta et al., 1980). Indiscutabil, cel
mai cunoscut este Defileul Arieşului, din sectorul Lungeşti – Moldoveneşti, însă merită menţionate
şi Defileul Surduc din sectorul Borzeşti–Buru (pe râul Iara), căruia i se asociază Cheile Borzeşti
(Fig. 10a), sau Defileul Hăşdatelor din sectorul Cheia–Corneşti. La acestea se adaugă Cheile Turzii
(Fig. 10b) de pe Valea Hăşdate şi Cheile Turenilor de pe Valea Racilor – sculptate în culmea
calcaroasă a Petreştilor (Petridului) – emblematice pentru relieful carstic al sectorului clujean
aferent Munţilor Trascăului căruia nu îi lipsesc nici exponentele de detaliu (Cocean, 2000):
câmpurile de lapiezuri (în Cheile Turului, Culmea Petreşti), dolinele izolate (Culmea Petreşti),
galeriile de peşteră şi speleotemele aferente (formaţiuni prin picurare, prin prelingere etc.), respectiv
formele rezultate în urma proceselor fizice de acumulare de tipul trenelor de grohotiş.
e) Munţii Plopişului (Muntele Şes)
Recunoscută ca fiind „peninsula” nord-vestică a Munţilor Apuseni, această unitate montană
se înscrie în cuprinsul ariei de studiu, numai prin extremitatea sud-estică, desfăşurată pe raza
comunei Negreni. Arealul restrâns pe care îl ocupă Munţii Plopişului în cadrul teritoriului clujean
este delimitat la vest şi nord-vest de graniţa cu judeţul Bihor, la nord şi nord-est de cea cu judeţul
Sălaj (unde se prelungeşte până la valea Barcăului), la est de Podişul Ponorul Negrenilor (Oşteana)
– situat între Munţii Plopişului şi Meseşului – iar la sud de râul Crişul Repede (care se interpune
între aceştia şi Masivul Vlădeasa). Petrografia preponderant alcătuită din şisturi cristaline – aceşti
munţi fiind de fapt flancul nordic al unităţii geologice cristaline a Pădurii Craiului (Ilie, 1957) –
mărginite de roci calcaroase în partea sud-estică (Pop, 2007), coroborată cu specificul peisagistic,
conferă le conferă aspectul de horst cristalin, a cărui valoare altitudinală maximă de 917 m în Vf.
Măgura Mare, se impune printr-o energie de relief de aproximativ 500 m în sectorul Defileului
Crişului Repede (Badea et al., 2006).
47
Fig. 5. Peisaj în Masivul Vlădeasa (vedere de la intrarea în comuna Mărgău)
a) b)
Fig. 6. Obiective turistice naturale în Masivul Vlădeasa: Fig. 7. Peisaj în Masivul Muntele Mare
a) Cascada Vălul Miresei (Răchiţele); b) Cheile Văii Stanciului
Fig. 8. Peisaj în Munţii Gilăului (vedere de pe malul lacului de acumulare Gilău)
Fig. 9. Peisaj în Munţii Trascăului (vedere panoramică surprinsă din Culoarul Arieşului Inferior)
a) b)
Fig. 10. Obiective turistice naturale în Munţii Trascăului: a) Cheile Borzeşti; b) Cheile Turzii
Sursa: Arhivă personală
48
f) Munţii Meseşului
Cea de-a doua ramificaţie nordică a Carpaţilor Occidentali sau cu alte cuvinte „peninsula”
nord-estică a Apusenilor se confundă cu Munţii Meseşului, reprezentaţi la nivelul judeţului Cluj
prin componenta terminală sud-vestică extinsă pe teritoriul comunelor Ciucea şi Poieni. La rândul
lor, în interiorul arealului investigat, aceştia se învecinează la nord şi la est cu judeţul Sălaj (în care
limita vestică se suprapune vestului văii Agrijului), cu Depresiunea Huedin la sud-est, cu valea
Crişului Repede la sud şi sud-vest, respectiv cu Podişul Ponorul Negrenilor (Oşteana) la vest, care îi
separă de Munţii Plopişului. În acelaşi registru al similarităţilor parţiale, se încadrează şi structura
lor geologică, a cărei compoziţie alătură de această dată rocile eruptive (din fâşia sudică a
Meseşului), sedimentarului mezozoic (calcare, dolomite, conglomerate etc.) suprapus şisturilor
cristaline (Badea et al., 2006) – tăiate şi ele în sectorul Defileului Crişului Repede de râul cu acelaşi
nume – care reconstituie aspectul de horst (propriu şi Munţilor Plopişului), caracterizat de altitudini
uşor mai ridicate cu valori altitudinale maxime de 970 m în Vf. Grebeni (Pop, 2007).
2.1.2. Zona de contact marginal (dealuri, depresiuni submontane şi culoare)
a) Masivul Feleacului se impune în peisajului spaţiului clujean prin localizarea sa

privilegiată, la contactul Dealurilor Clujului şi Dejului (aparţinătoare Podişului Someşan) cu
Câmpia Transilvaniei şi Munţii Apuseni din care se consideră de altfel că s-a desprins această
culme înaltă, bine individualizată şi datorită ariilor depresionare care o înconjoară. Dominată de
vârfurile Feleac (756 m), Peana (833 m) şi Măgura Sălicii (872 m), aceasta este alcătuită
preponderent din depozite sarmaţiene, nisipuri şi gresii, roci semipermeabile şi marne impermeabile
responsabile pentru procesele de alunecări (Morariu şi Savu, 1970).
Mărginit la nord de Culoarul Someşului Mic, la est de Pârâul Zapodie (afluent al Someşului
Mic) şi Valea Caldă Mare (afluent al Arieşului) pe aliniamentul Dezmir–Aiton–Tureni, la sud de
Culmea Sândului şi Depresiunea Iara–Hăşdate, iar la vest de Culoarul Căpuşului şi Depresiunea
Vlaha–Săvădisla, Masivul Feleacului ocupă suprafaţa a cinci comune din aria de studiu astfel:
Feleacu, Aiton, Ciurila, Tureni şi Săvădisla. Cu toate că unii autori se referă la această unitate
utilizând sintagma Dealurile Feleacului, în care masivul deluros nu este disociat de culoarul
depresionar de la contactul cu muntele (Mărtineşti – Hăşdate – Iara – Vlaha – Săvădisla) (Ielenicz şi
Săndulache, 2008), în cadrul acestui studiu, ele sunt tratate separat, din raţiuni ce ţin de
valorificarea potenţialului turistic.
b) Depresiunea Huedin, desfăşurată în extremitatea estică a Defileului Crişului Repede, în
proporţii diferite pe teritoriul comunelor Călăţele, Căpuşu Mare, Mănăstireni, Poieni şi Sâncraiu
(din ansamblul celor 26 analizate), este flancată de Masivul Vlădeasa în vest, Munţii Gilăului în sud
şi de Culoarul Căpuşului în est. Posea şi alţi autori (Badea et al., 2006) consideră această depresiune
sinonimă cu compartimentul vestic al Podişului Huedinului – căruia îi revine 11% din suprafaţa
Podişului Someşan – care continuă cu Podişul Păniceni (compartimentul central) şi Dealurile
Căpuşului (compartimentul estic), detaşat de munte prin Culoarul Căpuşului. Din punct de vedere
geomorfologic este format din argile, nisipuri şi calcare, care au conferit reliefului aspectul de
dealuri domoale (Fig. 11), despărţite prin văile largi cu lunci înmlăştinite ale Crişului Repede şi în
special ale Călatei, ale căror terase urcă de la circa 600 m până la altitudini de 800 m, la contactul
cu zona montană învecinată (Buta et al., 1980; Pop, 2007).
c) Culoarul Căpuşului se suprapune cursului Văii Căpuşului de la izvoare (Munţii Gilăului)
şi până la confluenţa cu Someşul Mic, extinzându-se în perimetrul comunelor Căpuşu Mare şi
Gilău, între Dealurile Clujului şi Dejului la nord, Masivul Feleacului la est, Munţii Gilăului la sud şi
Depresiunea Huedin la vest. Petrografia diferenţiată s-a reflectat în asimetria versanţilor, cel drept
dezvoltat în argile fiind mai prelung, în timp ce versantul stâng reprezentat printr-o dublă cuestă,
indică prezenţa a două orizonturi de calcare, identificabile şi la nivelul Cheilor Păniceni, din vestul
Culoarului Căpuşului (Pop, 2007).
49
d) Depresiunea Vlaha–Săvădisla, delimitată la nord de Culoarul Someşului Mic, la est de

Masivul Feleacului, la sud de Depresiunea Iara–Hăşdate, iar la vest de Muntele Mare şi Munţii
Gilăului, ocupă porţiuni din teritoriul comunele Săvădisla (Fig. 12) şi Ciurila, constituind rezultatul
modelării argilelor din depozitele sedimentare de către Valea Feneşului.
Fig. 11. Peisaj în Depresiunea Huedin Fig. 12. Peisaj în Depresiunea Vlaha–Săvădisla
e) Depresiunea Iara–Hăşdate, situată în bazinul mijlociu al râului Iara (pe raza comunelor
Băişoara, Ciurila, Iara şi Petreştii de Jos), se învecinează cu Depresiunea Vlaha– Săvădisla şi
Masivul Feleacului la nord, Culmea Sândului şi Culmea Petridului la est, respectiv cu Munţii
Trascăului în sud-est şi sud, iar cu Muntele Mare în vest. Se constituie într-un „golf geologic”
format din argile, gresii, calcare, conglomerate, nisipuri şi pietrişuri, în care văile Iara şi Hăşdate au
sculptat compartimentele depresionare care le poartă numele, afluenţii acestora realizând, la rândul
lor, bazinete secundare care găzduiesc sate precum Pădureni, Şutu, Filea de Sus, Hăşdate, Petreştii
de Mijloc, Petreştii de Sus, Borzeşti etc. (Pop, 2007).
f) Culoarul Arieşului Inferior se grefează pe cursul râului omonim, care la nivelul ariei de
studiu drenează teritoriul comunelor Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti şi Sănduleşti, fiind dispus
între Munţii Trascăului şi Culoarul Mureşului (în judeţul Alba). Se caracterizează prin existenţa
unui relief complex de dealuri, cu terase pe versanţi şi o zonă de luncă asimetrică, cu lăţimi de 1-1,5
km (Buta et al., 1980), mai bine dezvoltată pe dreapta Arieşului, consecinţă a menţinerii unora
dintre particularităţile de munte, şi anume viteză ridicată a apei şi albie adâncită (Pop, 2007).
g) Dealurile Aiton – Viişoara, incluse în sfera cercetării strict din considerentul epuizării
unităţilor de relief care intră în componenţa comunelor cercetate, în cazul de faţă fiind vorba despre
Aiton. Aparţinând de Câmpia Mureşană, acestea dealuri cu aspect de coline domoale sunt situate la
contactul cu Masivul Feleacului, unde ajung să înregistreze altitudini de circa 600 m care scad
treptat la 400 m în văile care le drenează (Valea Racilor şi Valea Mare Caldă) pe cursul cărora s-au
dezvoltat o serie de amenajări piscicole (Pop, 2007).
h) Alte bazinete depresionare secundare de contact sculptate de reţeaua hidrografică într-un
substrat petrografic alcătuit din conglomerate, gresii, nisipuri şi pietrişuri, a căror importanţă şi
extindere nu depăşesc limitele unităţilor administrativ-teritoriale care le poartă numele altfel:
Depresiunea Ciucea şi Depresiunea Negreni (în extremitatea nord-vestică a arealului analizat)
Depresiunea Petreşti, Depresiunea Sănduleşti, Depresiunea Tureni (în sud-estul ariei de studiu).
50
Fig. 13. Unităţile de relief înscrise în aria de studiu
51
2.2. Componenta climatoturistică
Influenţa climei asupra turismului, chiar şi în lipsa unei concretizări palpabile, „constituie
prin manifestarea elementelor sale fie un factor de favorabilitate, fie de restrictivitate pentru
activităţile turistice” (Ielenicz, 2007, p. 60) a căror desfăşurare este condiţionată astfel de un „timp
frumos” indispensabil agrementului (Cocean şi Dezsi, 2005). Dat fiind faptul că la definirea
acestuia participă o serie de parametri meteorologici (temperatura aerului, precipitaţiile, vântul etc.)
este esenţială atât cunoaşterea lor la scară locală, cât şi înţelegerea contextului care i-a generat.
În cazul teritoriului supus cercetării, localizarea sa în perimetrul judeţului Cluj, îl plasează
sub acţiunea directă a climatului temperat-continental moderat, respectiv a circulaţiei atmosferice
predominant vestice, atlantice – cu pătrunderi temporare de aer polar maritim, în timpul iernii sau
de aer cald, din sud-vest, cauzat de activitatea ciclonală nord-mediteraneană (Buta et al., 1980) – în
cadrul căruia apar diferenţieri determinate de configuraţia generală şi de detaliu a reliefului şi
parţial, de specificitatea învelişului vegetal – în special în cazul pădurilor, fie ele de conifere sau de
foioase, prin asigurarea unor valori mai scăzute ale amplitudinilor termice şi mai ridicate ale
umezelii ca urmare a înmagazinării apei în sol şi a evapotranspiraţiei (Moldovan, 2012). Fără
discuţie, cea mai intensă influenţă este exercitată de munţi, care prin variaţia de altitudine,
configuraţia, expoziţia şi înclinarea versanţilor, introduc o etajare climatică ale cărei repercusiuni se
răsfrâng la nivelul tuturor elementelor climatice asociate (Sorocovschi, 2008). Pe acest fond, în
Carpaţii Occidentali se individualizează două topoclimate identificabile cu uşurinţă la nivelul
Munţilor Apuseni şi al ariei de studiu (Ielenicz, 2007):
o topoclimatul masivelor (moderat termic, cu precipitaţii bogate) asimilat bioclimatului tonic-
stimulent de munte (Nistoreanu, 2005; Cândea şi Simon, 2006; Ciangă (2007);
o topoclimatul depresiunilor (cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai puţine),
corespondentul bioclimatului sedativ-indiferent (de cruţare) a regiunilor de dealuri şi
depresiuni submontane (Nistoreanu, 2005; Cândea şi Simon, 2006; Ciangă (2007).
Stabilirea tipului de bioclimat – abordare considerată compatibilă cu perspectiva propusă de
studiul de faţă – manifestat la nivelul comunelor analizate îşi găseşte relevanţa în contextul
valorificării turistice, mai exact în determinarea tipurilor şi formelor de turism practicabile care, în
funcţie de categoria căreia i se asociază, – tipul curativ (turism climateric montan) sau tipul
recreativ (turismul pentru odihnă) (Răcăşan, 2014b) – contribuie la estimarea corectă a valorii
potenţialului atractiv şi la promovarea sa eficientă.
2.2.1. Bioclimatul tonic-stimulent de munte al munţilor mijlocii şi mici
Desfăşurat între 700 şi 1.836 m (Vf. Vlădeasa), acest bioclimat este unul rece şi umed, deşi
mai puţin aspru comparativ cu cel al munţilor înalţi. Astfel, în timp ce temperaturile înregistreză
valori medii anuale de 1,5°C (Masivul Vlădeasa), 2,5°C (Muntele Mare), respectiv 3° – 6°C spre
periferia zonei înalte (Măguri-Răcătău, Băişoara), cantitatea medie anuală de precipitaţii ajunge
până la 1.200 mm în Muntele Mare şi 1.400 mm în Masivul Vlădeasa, remarcându-se în acest sens
lunile: iunie – cea mai bogată în precipitaţii, cu o medie de 155 mm; august – cea mai călduroasă,
cu valori care ajung până la 12°C; februarie – recunoscută pentru minimele înregistrate, atât în
cazul temperaturilor cuprinse între - 4° – - 8°C, cât şi al precipitaţiilor care nu depăşesc valoarea de
18 – 35 mm (Buta et al., 1980).
De asemenea, se supune atenţiei numărul zilelor cu temperaturi caracteristice unităţii
montane, precum media anuală a zilelor cu îngheţ (temperatura minimă ≤ 0°C)11, care ajunge la
11
Clima României (Sandu et al., 2008).
52
140-160 zile în zona montană, respectiv media zilelor de vară (temperatura maximă ≥ 25°C)12, care
în acelaşi sector variază între 20 şi 50 zile/an (Anton et al., 1973). În general, frecvenţa intervalului
cu precipitaţii ajunge la 140-170 zile, din care 40-80 zile cu ninsoare, acesta dictând totodată şi
durata medie anuală a stratului de zăpadă, care atinge 110-160 zile, precipitaţiile sub formă solidă
începând din luna octombrie şi continuând până la jumătatea lunii aprilie, în Vlădeasa şi Muntele
Mare (Pop, 2007).
Graţie duratei de stralucire a soarelui mai ridicate, perioadele de însorire sunt mai mari
raportat la sectorul munţilor înalţi, însă nebulozitatea se păstrează destul de accentuată. Aceasta
prezintă valori medii de 80 zile senine/an (cu minime în intervalul august – septembrie şi martie, şi
maxime în mai şi iunie), media numărului anual al celor noroase ajungând la 160-190 zile, în timp
ce, la capitolul umezeală relativă a aerului, mediile anuale ajung la 80% în spaţiul montan (Anton
et al., 1973).
Un alt element climatic care îşi pune amprenta asupra pretabilităţii turismului – intervenind
inclusiv la nivelul indicelui de confort termic – este vântul, a cărui valoare procentuală maximă
corespunde lunii februarie. Înscrisă în circulaţia generală a maselor de aer din vest şi nord-vest,
zona montană clujeană rămâne cea în care viteza vântului atinge cele mai ridicate valori din
cuprinsul judeţului, şi anume 4,3 m/s (Buta et al., 1980).
Per ansamblu, acest sector al munţilor mici şi mijlocii, au un bioclimat favorabil, în care
perioadele reci alternează cu cele calde şi uscate, fiind ideal sub aspectul potenţialului turistic. Stă
mărturie valorificarea sa prin intermediul staţiunilor climaterice montane (Beliş-Fântânele, Muntele
Băişorii, Buscat), respectiv diferitele forme ale turismului de recreere, orientate în principal spre
turismul rural şi cel al sporturilor de iarnă. În sprijinul acestei afirmaţii vin tocmai particularităţile
anotimpurilor specifice ariei de studiu, caracterizată de ierni însorite, cu strat bogat şi persistent de
zăpadă, primăveri reci, veri răcoroase şi toamne stabile, în general, moderate termic, remarcându-se
în acest sens septembrie, propice drumeţiilor montane. Aceeaşi lună, septembrie, alături de cele de
vară reprezintă apogeul confortului termic instalat la altitudini între 800 şi 1.400 m, sau chiar peste
această valoare în cazul versanţilor adăpostiţi de vânt, cu expoziţie sudică (Ciangă, 2007).
Dacă limita inferioară a acestui etaj (800 m) este căutată pentru valenţele sale terapeutice
generate de prezenţa ionilor negativi, odată cu creşterea altitudinii intervine caracterul solicitant al
bioclimatului, acesta fiind indicat numai acelor persoane, tinere, care nu prezintă probleme de
sănătate, al căror scop vizează „cura rece”, de antrenare şi călire a organismului. Totuşi, trebuie
ţinut cont că abia de la valori de peste 1.000 m se constată absenţa noxelor poluante, ceea ce
contribuie la efectele benefice ale climatoterapiei din acest etaj, responsabil pentru tratarea unor
afecţiuni de tipul anemiilor, nevrozelor, convalescenţelor, bolilor endocrine şi afecţiunilor
pulmonare evolutive (Ciangă, 2007).
Din perspectivă administrativ-teritorială, bioclimatul tonic-stimulent de munte se manifestă
pregnant în circa o treime din comunele studiate, remarcându-se în acest sens (Fig. 14): Băişoara,
Beliş, Călăţele, Măguri-Răcătău, Mănăstireni Mărgău, Mărişel, Poieni, Râşca, Săcuieu, Valea Ierii.
2.2.2. Bioclimatul sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni submontane
În cazul acestui bioclimat, manifestat în intervalul altitudinal 300 – 700 m, contraindicaţiile

terapeutice lipsesc datorită caracterului moderat al stimulilor climatogeni manifestaţi (Cocean,
2010). În această unitate de dealuri şi depresiuni submontane, temperaturile medii anuale se
situează în jurul valorii de 7° – 8°C, cu minime în luna februarie (-2° – -4°C) şi maxime în iulie
(până la 20°C), în timp ce în cazul precipitaţiilor, reprezentative sunt valorile anuale de 600 – 700
mm, care cad circa 120 zile/an (sub 100 zile în Culoarul Arieşului Inferior), din care 25-40 cu
12
53
ninsoare, stratul de zăpadă, menţinându-se aproximativ 70 zile, în contextul în care precipitaţiile

solide cad de la finele lui noiembrie până la sfârşitul lunii martie (Pop, 2007).
La capitolul număr de zile în care se manifestă anumite fenomene, se detaşează cel al zilelor
cu îngheţ (temperatura minimă ≤ 0°C), situat în jurul valorii de 130 (110 zile în Culoarul Arieşului
Inferior), mai mic aşadar decât cel din spaţiul montan, în timp ce în cazul zilelor de vară
(temperatura maximă ≥ 25°C), numărul creşte până la aproximativ 70, 10-20 zile revenind celor
tropicale (temperatura maximă ≥ 30°C)13 (Morariu şi Savu, 1970). Pentru aceeaşi zonă de dealuri,
depresiuni şi culoare, media indicelui de nebulozitate este de 5,5 zecimi pe parcursul unui an, cu
praguri minime în intervalul august – septembrie şi martie şi maxime în luna decembrie. Rezultă
astfel o medie anuală de 110 zile senine şi 140-150 noroase, când valorile medii anuale
corespunzătoare umezelii relative înregistrează valori de 75% sub aspectul gradului de saturare a
aerului cu vapori de apă (Anton et al., 1973).
În concluzie, valorile elementelor prezentate nu fac altceva decât să susţină ideea potrivit
căreia bioclimatul sedativ este unul moderat sub aspectul stresului factorilor climatici, fiind
recomandat tuturor grupelor de vârstă şi în majoritatea absolută a afecţiunilor (Cocean, 2010),
inclusiv în cazurile în care contrastele climatice nu sunt suportate şi orice fel de aclimatizare s-ar
solda cu eforturi semnificative. Aşadar, de la persoane în vârstă, suferinde de afecţiuni
cardiovasculare avansate, persoanele convalescente, şi până la copii cu stări de nervozitate, efectele
acestui bioclimat, tipic pentru odihnă, se confundă cu cele ale unei climatoterapii (Ciangă, 2007).
La nivel de comună, bioclimatul sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni submontane este
resimţit în jumătate din unităţile administrativ-teritoriale studiate, afirmându-se cu precădere în
Aiton, Ciucea, Ciurila, Feleacu, Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Negreni, Petreştii de Jos,
Sănduleşti, Săvădisla, Sâncraiu, Tureni (Fig. 14).
Fig. 14. Bioclimate manifestate în aria de studiu
13
54
2.3. Componenta turistică hidrogeografică
Cea de-a treia componentă a fondului turistic natural care joacă un rol la fel de important ca
factorul morfoturistic – ajungând uneori chiar să îl şi depăşească – la nivelul ofertei turistice
generale aferente unei destinaţii, coincide cu potenţialul hidrogeografic, reprezentat în interiorul
ariei de studiu prin intermediul a peste 80 de resurse înzestrate cu atractivitate turistică
valorificabile prin forme de turism precum cel piscicol sau turismul pentru sporturi nautice
(Răcăşan, 2014b).
2.3.1. Cursurile de apă permanente
Indiferent de caracteristicile hidrologice ale râurilor, prin „geneza efectului de margine,

posibilităţile oferite agrementului prin înot sau pescuit, diversificarea valenţelor peisagistice”
(Cocean, 2007, p. 72) acestea se constituie în resurse turistice de prim rang, cu funcţii turistice
multiple. În opinia lui Bătinaş şi Sorocovschi (2011) aceste sunt reprezentate diferit în cele trei
sectoare ale cursului unui râu (superior, mijlociu şi inerior) tocmai datorită aspectelor morfologice,
morfometrice (lungime, lăţime, adâncime, pantă, sinuozitate) şi hidrice, responsabile atât pentru
prezenţa cascadelor, văilor în chei, defileelor etc., cât şi pentru specificul activităţilor turistice
recreative sportive tradiţionale (înot, balneaţie, pescuit) sau extreme (rafting, canyoning, kayaking).
Specificitatea fizico-geografică a spaţiului rural-montan şi de contact marginal clujean s-a
dovedit a fi favorabilă existenţei unui potenţial turistic hidrogeografic destul de bogat, asigurat de
râurile care traversează teritoriul judeţului şi al ariei de studiu. Înscrise în sistemul hidrografic vestic
– mai precis în grupa someşano-mureşană (Ielenicz, 2007) – aceste râuri aparţin în totalitate
bazinelor Someşul Mic (afluent al Someşului), căruia îi corespunde un bazin mai dezvoltat în cursul
superior, Arieşului (afluent al Mureşului) şi Crişului Repede, acestea din urmă având bazinul
hidrografic dezvoltat relativ uniform pe toată lungimea lor. Râuri complexe de munte-deal, aceşti
trei colectori ai arealului investigat, fac parte din categoria râurilor cu regim permanent,
caracterizate de un profil longitudinal în trepte şi un profil transversal fie în formă de V, fie sub
formă de chei, defilee (în zonele montane) sau culoare, cu profil tipic trapezoidal (în cele deluroase)
(Băloiu, 1980), având ca recipient natural râul Tisa, care se varsă în Dunăre pe teritoriul Ungariei.
Din perspectiva surselor de alimentare, se remarcă prevalenţa ploilor şi zăpezilor (64 –
77%), completate de aportul ridicat al apelor subterane din zona montană (34% – Someşul Rece şi
Drăganul; 33% – Someşul Cald; 29% – Săcuieul) care asigură o scurgere medie anuală cuprinsă
între 20 – 25 l/s/km2, cu maxime tributare lunii aprilie (ca urmare a topirii zăpezilor) şi valori
minime ale volumului de scurgere asociate lunii septembrie (Negucioiu et al., 1980). Din volumul
de apă al regiunii înalte, cea mai importantă cantitate este adusă de Someşul Mic (13 m3/s) şi de
Crişul Repede (11 m3/s) prin afluenţi – debitele acestora fiind responsabile pentru acumulările de
pe Someşul Cald şi Drăgan – afluenţi care pe fondul cantităţii de precipitaţii, caracteristicilor
orografiei şi structurii geologice, au determinat înregistrarea unor valori ale densităţii reţelei
hidrografice, de 0,70 – 0,90 km/km2 (maxime în bazinele Someşului Rece şi Drăganului) în
sectorul montan clujean, superioare celor din regiunea de dealuri unde densitatea variază între 0,50
– 0,70 km/km2 (Morariu şi Savu, 1970).
La modul concret, configuraţia acestei reţele de ape curgătoare (râuri colectoare, afluenţi şi
pârâuri) care drenează suprafaţa arealului cercetat, se prezintă astfel (Fig. 16):
 Someşul Mic – format din confluenţa Someşului Cald cu Someşul Rece, la intrarea în lacul
de acumulare Gilău (Buta et al., 1980) care după ieşirea din munte, mai primeşte: pe stânga
apele Căpuşului ce drenează teritoriul comunelor Mănăstireni (împreună cu afluentul său
Valea Mare), Căpuşu Mare şi Gilău; iar pe dreapta apele Feneşului cu izvoarele sale în
55
limitele comunei Valea Ierii, şi proprii săi afluenţii (Stolna şi Racoş) din Săvădisla.
Revenind la cele două braţe care organizează principalul curs de apă, se individualizează:
 Someşul Cald (Fig. 15a) şi afluenţii săi de pe partea stângă: Valea/Pârâul Firei
(comuna Mărgău), Râşca (pe teritoriul comunelor Râşca şi Căpuşu Mare),
Agârbiciul (în comunele Căpuşu Mare şi Gilău); şi cei de pe partea dreaptă:
Giurcuţa, Belişul (cu afluenţii Ţiclăul, Apa Caldă, Petreasa), Moara în Beliş;
 Someşul Rece şi afluentul său stâng, Răcătăul în comunele Mărişel şi Măguri-
Răcătău (însoţit de Dobruş); respectiv afluenţii mai mici de pe partea dreaptă: Fieş,
Valea Ursului, Irişoara, Săteanul, Dumitreasa, Negruţa, Râşca Mare (pe raza
comunei Măguri-Răcătău), cea din urmă continuându-şi traseul pe suprafaţa comunei
Gilău, alături de Brădet (ultimul afluent al Someşului Rece înainte de confluenţa cu
Someşul Cald).
 Arieşul – de-a lungul cursului său inferior (Fig. 15b), devine colector pentru afluenţii:
 de pe partea stângă: Valea Vadului/Ocolişelul (în comunele Băişoara şi Iara), Valea
Ierii/Iara (cu afluenţii săi Pârâul Galbena, Măruţul, Şoimul, Valea Calului – toate în
comuna Valea Ierii; la care se adaugă afluenţii Valea Sălaşelor, Săvuleşti şi Valea
Ierţa în comuna Băişoara şi Valea Agrişului în comuna Iara), Valea Hăşdatelor (cu
afluenţii săi: Dumbrava Filei, Ciurila, Sălicea, Sălişte, Filea în comuna Ciurila;
Livada, Valea Mare, Petridul, Negoteasa, în comuna Petreştii de Jos, respectiv valea
Miceştilor pe teritoriul comunelor Ciurila, Petreştii de Jos, Tureni), Pârâul
Sănduleşti în comuna omonimă, Valea Racilor (cu afluenţii săi Valea Caldă Mare în
comuna Aiton şi Valea Căprioarelor în Feleacu) în comunele Tureni şi Sănduleşti.
 de pe partea dreaptă: Văleni (în Moldoveneşti), Plăieşti şi Bădeni (în comunele
Moldoveneşti şi Mihai Viteazu)
 Crişul Repede – cu izvoare în Depresiunea Huedin, îşi adună principalii afluenţi:
 pe partea stângă: Domoşu (în Călăţele şi Sâncraiu), Călata în comunele Călăţele
(inclusiv prin afluenţi: Călăţele şi Coca), Mărgău, Sâncraiu (chiar şi prin afluenţii săi
Valea lui Băl şi Alunişul) şi Poieni; Săcuieul/Henţul în Mărgău (cu afluenţii săi:
Corbul, Răchiţele, Mărgăuţa, Valea Stanciului, Valea Cetăţii, Răcadul), în Săcuieu
(Răcadul şi Vişagul) şi în Poieni; Drăganul în comuna Săcuieu (prin afluentul Zerna
şi Dara) şi în Poieni (cu afluenţii Zerna, Sebeşel, Valea Lungă); Surducul în comuna
Ciucea; Neportocul în Negreni.
 pe partea dreaptă: Poicu şi Semeni în Ciucea; Valea Negrii în perimetrul comunei
Negreni.
a) b)
Fig. 15. Râuri din aria de studiu: a) Cursul superior al Someşului Cald; b) Cursul inferior al Arieşului
56
Fig. 16. Reţeaua hidrografică înscrisă în aria de studiu
57
2.3.2. Suprafeţele lacustre
Elemente hidrogeografice cu funcţie peisagistică şi de agrement (destinate turismului

recreativ), lacurile se pot constitui în resurse atractive de sine stătătoare sau, dimpotrivă, în
obiective auxiliare, „de diversificare a peisajului, fără o conotaţie turistică expresă” (Cocean şi
Dezsi, 2005, p. 25), diferenţa dintre cele două fiind impusă de caracteristicile morfometrice şi de
tipul genetic al unităţilor lacustre analizate. Din acest punct de vedere, lacurile existente în zona
montană şi de contact marginal din perimetrul judeţului Cluj sunt de origine antropică, fiind create
pentru a reţine şi valorifica apa în interes hidroenergetic sau piscicol (Fig. 16).
Aşadar, în primul rând avem de-a face cu categoria lacurilor de acumulare edificate în mod
artificial în vederea producerii energiei electrice, alimentării cu apă şi atenuării undelor de viitură,
scopuri în completarea cărora vine intermedierea pisciculturii, agrementului şi irigaţiilor (Sofronie,
2000). În acest sens se remarcă (Tabelul 2):
Tabelul 2. Lacurile de acumulare din aria de studiu şi caracteristicile acestora

Anul Realizat pe
Lacul de Supra- Lun- Adân-
reali- cursul Volum Populat cu peşte Comuna
acumulare faţă gime cime
zării râului
clean, mreană, păstrăv
Drăgan 110
1985 Drăgan 290 ha ? km 80 m auriu, păstrăv curcubeu, Poieni
(Floroiu) mil. m3 păstrăv indigen
babuşcă, biban, clean,
Someşul 13,5 220 Beliş, Mărişel,
Fântânele 1976 815 ha 90 m lipan, păstrăv curcubeu,
Cald km mil. m3 păstrăv de lac
Râşca
Gilău, Râşca,
Someşul 71 biban, clean, mreană,
Tarniţa 1973 230 ha 9 km 70 m Mărişel,
Cald mil. m3 scobar, şalău, ştiucă
Căpuşu Mare
Someşul Someşul 7,5 biban, clean, oblete,
1983 85 ha 3,5 km ?m Gilău
Cald Cald mil. m3 păstrăv indigen, ştiucă
Someşul 4 babuşcă, biban, caras,
Gilău 1974 82 ha 1,8 km 9m Gilău
Mic mil. m3 clean, şalău
Sursa datelor: prelucrare după Pop, 1996; Şerban, 2007; Horváth, 2008 (cu completări)
Pentru suplimentarea aportului de apă în lacurile de pe Someşul Cald, pentru sporirea

debitului necesar acestora şi funcţionarea optimă a centralelor hidroenergetice Mărişel, Tarniţa,
Someşul Cald şi Gilău, au fost construite şi alte captări (Fig. 17). Având dimensiuni mai reduse, cu
rol de preluare şi transfer al apei prin sistemul de aducţiuni subterane, acestea se confundă cu cele
cinci din bazinul Someşului Rece, de pe teritoriul comunelor Măguri-Răcătău şi Gilău: Someşul
Rece I şi Someşul Rece II pe Someşul Rece, Dumitreasa pe Dumitreasa, Negruţa pe Pârâul Negru,
Răcătău pe Răcătău; la care se adaugă cele patru din bazinul Iarei superioare, din comuna Valea
Ierii: Iara pe râul Iara, Lindru pe Valea Lindrului, Şoimul pe Valea Şoimului, Calul pe Valea
Calului (Şerban, 2007). În mod evident, funcţia turistică aferentă acestor acumulări este determinată
de prezenţa şi calitatea infrastructurii turistice, astfel că se poate pune problema unei funcţii
complexe în principal în cazul lacurilor Fântânele, Gilău (Fig. 18a) şi Drăgan (graţie funcţionării
unei baze de cazare omologate), şi mai puţin în cazul lacurilor Tarniţa (Fig. 18b) şi Someşul Cald
(din considerentul practicării unui turism neorganizat pe fondul proliferării cabanelor şi caselor de
vacanţă particulare). În aceste circumstanţe, în situaţia captărilor enumerate, la care se adaugă şi
aducţiunea secundară Săcuieu - Drăgan – împreună cu alte 8 captări secundare (Horváth, 2008),
dintre care Lacul Scrind-Frăsinet este cel mai însemnat sub aspectul pompării apei în L. Drăgan –
poate fi invocată cel mult o funcţie turistică simplă, în condiţiile practicării unor activităţi de profil.
58
Fig. 17. Schiţa amenajărilor hidroenergetice din bazinul Someşului Mic şi al Ierii
Sursa: prelucrare după Proiectul de Amenajare a râului Someşul Mic, disponibil la: www.hidroconstructia.com
(ultima accesare: 4 decembrie, 2016)
În cele din urmă se afirmă lacurile de interes piscicol – unde se poate pescui în baza unei
taxe şi/sau a permisului de pescuit – situate în unitatea marginală zonei montane, în comunele:
 Aiton – balta Rediu, pe Valea Caldă Mare (caras, crap, fitofag, roşioară, şalău);
 Ciurila – complexul lacustru de pe Valea Hăşdatelor format din mai multe lacuri (Fig. 19a),
dintre care mai importante: Filea sau Ciurila I (babuşcă, caras, clean, crap, fitofag, novac,
păstrăv de lac, plătică, roşioară, somn), Şutu sau Ciurila II şi Pădureni sau Ciurila III (biban,
caras, crap, fitofag, oblete, roşioară, şalău).
 Moldoveneşti – Lacul Stejeriş (baltă privată: caras, crap, cteno, fitofag, şalău, somn, ştiucă)
şi Tăul Bădenilor (caras şi crap);
 Sănduleşti – Tăul Mare sau Lacul Sănduleşti (baltă privată: caras şi crap);
 Sâncraiu – acumulările piscicole Sâncraiu (2 bălţi de 5 ha şi 3 ha: crap caras, şalau);
 Tureni – complexul lacustru de pe Valea Racilor, lacurile de la Tureni (4 bălţi dispuse pe o
suprafaţă de 7 ha; 2 m adâncimea maximă: caras, crap, roşioară, ştiucă), Mărtineşti (6 bălţi,
dar se pescuieşte numai pe două, Lacul nr.1/Casa Părăsită şi Lacul nr.2 (Fig. 19b): biban,
caras, crap, cteno, şalău) şi Miceşti (baltă privată: caras, crap, cteno, şalău).
a) b)
Fig. 18. Acumulări hidroenergetice pe Someşul Cald: a) Lacul Gilău; b) Lacul Tarniţa
a) b)
Fig. 19. Amenajări piscicole: a) Lacurile de la Ciurila (Filea şi Şutu); b) Lacurile de la Mărtineşti
59
2.4. Componenta turistică biogeografică
Rezultantă a asocierii învelişului fitogeografic cu cel zoogeografic, componenta turistică

biogeografică îşi aduce aportul la definirea potenţialului atractiv al ofertei turistice a teritoriului
investigat într-o manieră unică, determinată de caracteristicile funcţionale ale biotopului şi
biocenozei care alcătuiesc ecosistemul zonei montane şi submontane clujene şi care se constituie
într-un veritabil rezervor de resurse atractive pentru ecoturism, turismul cinegetic şi cel piscicol.
2.4.1. Vegetaţia
În contextul în care vegetaţia reprezintă „elementul cel mai reprezentativ în definirea

peisajului românesc, fiind condiţionată nemijlocit de climă, apă şi sol” (Irimuş, 2003, p. 200),
prezentarea acesteia nu poate fi disociată de zona latitudinală în care se află din punct de vedere
climatic şi cu atât mai puţin de zonele altitudinale – cel mai bine evidenţiate în cadrul unităţii
montane şi în continuarea acesteia – pe fondul cărora s-au format inclusiv etajele de vegetaţie
specifice ariei de studiu (Călinescu, 1969):
a) etajul subalpin – situat la altitudini superioare valorii de 1.550 m, în Masivul Vlădeasa şi
Muntele Mare, este reprezentat prin pajişti subalpine (iarba vântului, păruşca în combinaţie cu alte
graminee ca păiuşul pestriţ, ţepoşica, firuţa), care alternează cu rărişti şi tufărişuri de ienupăr,
jneapăn, anin de munte, smirdar, afin şi merişor;
b) etajul forestier – cel mai complex ecosistem natural polifuncţional care îmbină funcţia
sanitară (moderator climatic şi igienic) cu cea turistică, recreativă şi de agrement cu funcţia
estetică prin rolul peisagistic şi de fundal (Ciangă, 2007) – prezintă cea mai mare extensiune
spaţială la nivelul ariei de studiu (şi în speţă a comunelor Măguri-Răcătău, Mărgău, Valea Ierii)
graţie dezvoltării structurale pe verticală care integrează:
 etajul boreal (pădurile de conifere boreale) – între 1.550 m şi 1.400 m, alcătuit din molidişuri
pure sau în amestec cu bradul şi în anumite cazuri cu fagul, spre limita inferioară a etajului, în
special în Masivul Vlădeasa, Muntele Mare şi Munţii Gilăului;
 etajul boreonemoral (pădurile de amestec) – între 1.400 m şi 1.200 m, coborând până la 1.000
m, compus din fag în asociaţie cu brad şi molid, completat de stratul arbustiv (alun, zmeură, soc
etc.) care în urma îndepărtării prin intervenţie antropică a generat apariţia pajiştilor secundare;
 etajul nemoral (pădurile de foioase) – între 1.200 m şi 500 m, format din:
 subetajul fagului (1.200 – 800 m) amestecat cu carpen şi gorun în partea inferioară, şi pe
alocuri, cu alte foioase (paltin, ulm, frasin, mesteacăn, plop), arbuşti şi pajişti secundare;
ocupă sectoarele inferioare ale Masivului Vlădeasa, Muntelui Mare şi Munţilor Gilăului,
precum şi compartimentele montane ale Munţilor Trascăului, Plopişului şi Meseşului;
 subetajul gorunului (800 – 500 m) căruia i se asociază în areale restrânse fagul, ulmul,
paltinul, plopul, frasinul, teiul, salcia, cireşul, părul şi mărul sălbatic, diverşi arbuşti
(alun, corn, păducel, măcieş etc.) şi pajişti secundare; se desfăşoară în fâşia de contact
marginal, în Depresiunea Huedin, Culoarul Căpuşului, depresiunile Vlaha–Săvădisla şi
Iara–Hăşdate şi în celelalte bazinete secundare;
c) etajul silvostepei – între 500 m şi 250 m, întâlnit în Dealurile Aiton–Viişoara, dominat de
manifestări areale ale pădurilor de cvercinee – constituite din stejar pedunculat şi gorun (pe
versanţii nordici şi vestici) – la care se adaugă carpenul, jugastrul, arţarul, ulmul etc., şi restul
arbuştilor menţionaţi în subetajul gorunului; intercalate de pajişti cu plante xerofile (colilie, firuţă,
păiuş etc.), completate de vegetaţia de luncă (stufărişuri, sălcişuri şi aninişuri) dezvoltată în preajma
lacurilor şi în lungul albiilor râurilor (în Depresiunea Iara–Hăşdate şi în Culoarul Arieşului Inferior,
în Depresiunea Huedin pe cursul Crişului Repede).
60
a) b) c)
Fig. 20. Etaje de vegetaţie a) conifere (Beliş); b) pădure de foioase (Ciurila); c) silvostepă (Iara)
2.4.2. Fauna
Dat fiind faptul că principala caracteristică a faunei coincide cu mobilitatea accentuată a

fondului zoogeografic, care ajunge să se reflecte în caracterul anevoios al estimării potenţialului său
atractiv atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ (Cocean şi Dezsi, 2005), aceasta va fi trată în
consonanţă cu etajele de vegetaţie, astfel (Simionescu, 1983; Pop, 2007):
a) zona montană, cu altitudini superioare valorii de 800 m, corespunzătoare etajului
subalpin şi celui forestier (exceptând subetajului gorunului), este populată cu diferite specii precum
mamifere (ursul brun, râsul, lupul, vulpea, căpriorul, mistreţul, jderul, viezurele), rozătoare
(iepurele, veveriţa, şoarecele de zăpadă), reptile (vipera comună, şarpele de pădure, şopârla de
munte, guşterul), păsări (cocoşul de munte, fâsa de pădure, brumăriţa, gaiţa, grangurul, buha,
ciocănitoarea, corbul, mierla, acvila de stâncă – o raritate prezentă în Cheile Turzii) şi peşti care
vieţuiesc în râuri de munte ca Iara, Someşul Cald, Someşul Rece, Drăganul, Săcuieul, Crişul
Repede, (păstrăvul pe cursurile lor superioare, iar lipanul, mreana de munte, zglăvoaca, boişteanul,
cleanul, porcuşorul de vad, pe cele inferioare) sau în acumulările de pe cursurile acestor râuri,
respectiv în lacurile Fântânele, Tarniţa, Someşul Cald, Gilău şi Floroiu (cu dominarea cleanulului,
iar în secundar a păstrăvului, scobarului, carasului, bibanului şi a altor peşti de talie mică);
b) zona de contact marginal, sinonimă cu unitatea de dealuri şi depresiuni submontane cu
valori altitudinale situate sub pragul de 800 m, asociată treptei inferioare a etajului forestier, mai
exact subetajului gorunului şi zonei silvostepei, se caracterizează prin existenţa unei faune
diversificate alcătuite din specii de interes cinegetic ca lupul, vulpea, pisica sălbatică, viezurele,
mistreţul, căpriorul, iepurele etc., la care se adaugă cele din categoria rozătoarelor (hârciogul,
veveriţa, şoarecele de câmp), reptilelor şi păsărilor (fazanul, turturica, mierla neagră, piţigoiul
mare, privighetoarea, ciocănitoarea verde, şoimul, cucuveaua pitică, prepeliţa, potârnichea, ciocârlia
etc.), în completarea cărora vine fondul piscicol cu speciile care vieţuiesc în râurile Someşul Mic,
Iara şi Arieş (scobarul, cleanul, mreana, porcuşorul de vad şi cel de nisip) şi în lacurile antropice de
tipul iazurilor şi heleşteielor (cu prevalarea crapului, şi mai puţin a ştiucii şi bibanului).
În mod organizat, turismul cinegetic şi piscicol se practică îndeosebi în cadrul fondurilor
subordonate Ocolului Silvic Huedin (Răchiţele – Mărgău), O.S. Turda (Băişoara, Feleac,
Moldoveneşti, Lita – Săvădisla, Valea Ierii) O.S. Cluj-Napoca (Stolna – Săvădisla), O.S. Someşul
Rece (Valea Răcătăului şi Someşul Rece), O.S. Beliş (Valea Belişului şi Giurcuţa) pentru
vânătoare; respectiv O.S. Beliş (V. Belişului, Someşul Cald, L. Fântânele), O.S. Someşul Rece (V.
Răcătăului, Someşul Rece), O.S. Huedin (Crişul Repede, Săcuieul, V. Drăganului, L. Scrind, L.
Drăgan), O.S. Turda (V. Ierii, V. Vadului, Bondureasa, V. Calului), O.S. Gilău (Someşul Cald, L.
Tarniţa, L. Gilău) pentru pescuit.
61
2.5. Arii naturale protejate
Potrivit Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, o arie protejată reprezintă un

spaţiu geografic bine definit, recunoscut, dedicat şi administrat legal sau prin alte mijloace, în
scopul asigurării unei conservări eficiente pe termen lung a naturii, respectiv a ecosistemului,
serviciilor şi valorilor culturale asociate (UICN, 2008). Din perspectivă turistică şi în accepţiune
restrânsă se constituie în „<<materie primă>> sau destinaţie de consum turistic” (Miu, 2008, p. 27)
a ecoturismului, fiind o garanţie suplimentară a atractivităţii ofertei turistice a unităţilor
administrativ-teritoriale care deţin astfel de zone protejate.
2.5.1. Arii naturale protejate de interes naţional
În conformitate cu Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România14, la nivelul

teritoriului cercetat au fost identificate 11 arii naturale protejate de interes naţional (din totalul
celor 23 înscrise în judeţul Cluj), dispuse pe raza a 13 comune astfel (Tabelul 3):
Tabelul 3. Arii naturale protejate de interes naţional cuprinse în aria de studiu

Interes Denumire Categorie Valoare Localizare/Comuna
Beliş, Călăţele, Mărgău,
Parcul Natural Apuseni parc natural mixtă
Mărişel, Râşca, Săcuieu
Cariera Corabia monument al naturii geologică Gilău
Complexul Carstic din Valea
rezervaţie naturală speologică Mărgău
Ponorului
Peştera Vârfuraşu monument al naturii speologică Mărgău, Săcuieu
Naţional
Valea Morilor rezervaţie naturală botanică Feleacu

Pârâul Dumbrava rezervaţie naturală botanică Ciurila
Mihai Viteazu, Petreştii
Cheile Turzii rezervaţie naturală mixtă
de Jos, Sănduleşti
Făgetul Clujului rezervaţie naturală mixtă Ciurila şi (Cluj-Napoca)
Peştera Mare din Valea Firei monument al naturii speologică Mărgău
Peştera din Piatra Ponorului monument al naturii speologică Mărgău
Cheile Turenilor rezervaţie naturală mixtă Tureni şi Sănduleşti
Sursa datelor: prelucrare după Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România15,
disponibilă la http://www.mmediu.ro/ (ultima accesare: 21 noiembrie, 2016)
De departe, Parcul Natural

Apuseni (Fig. 21) este cel mai
important reprezentant al acestei
categorii, datorită statutului său –
singurul din ansamblul rezervaţiilor
naturale şi al monumentelor ale
naturii din spaţiul clujean – cât şi
extensiunii sale (75.786 ha, respectiv
76.064 ha potrivit determinării
analitice GIS) desfăşurându-se pe
teritoriul judeţelor: Cluj (30.545 ha Fig. 21. Peisaj din Parcul Natural Munţii Apuseni (Beliş)
– 40,15%), Bihor (24.280 ha –
14
Anexa nr. 1 din OUG nr. 49/2016 pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.
15
Idem.
62
31,92%) şi Alba (21.239 ha – 27,92%)16. Graţiei acestui parc, el însuşi constituind un garant al
valorii ridicate a potenţialului natural care astfel se doreşte a fi protejat, curba atractivităţii turistice
a zonei montane studiate (şi a celor şase comune ocupate) creşte considerabil în perimetrul acestuia,
şi cu atât mai mult în zonele de conservare specială (Cheile Someşului Cald, Cheile Văii Stanciului,
Pietrele Albe etc.), în zona de dezvoltare durabilă socio-economică (Staţiunea turistică Fântânele),
în arealul peşterilor (Peştera Vârfuraşu, Peştera Mare, Avenul Poieniţa), traseelor turistice
(Vlădeasa, Răchiţele), pârtiilor de schi (Mărişel)17 etc.
În topul celor mai cunoscute şi vizitate obiective turistice naturale din aria de studiu se
plasează şi Rezervaţia Naturală Cheile Turzii, desfăşurată pe o suprafaţă de 324 ha, pe o lungime de
1.300 m, pe Valea Hăşdatelor care a sculptat în calcarele Trascăului aceste chei cu o înălţime a
pereţilor de 500 m. Se individualizată prin cele 997 de specii vegetale, 67 de specii de păsări,
insecte şi peşti (Măhară şi Popescu-Argeşel, 1993), circa 60 de peşteri – dintre care mai importante
rămân P. Ungurească, P. Anton, P. Erasmus, P. Călăştur, P. Morarilor, P. Cetăţeaua Mică, P.
Cetăţeaua Mare, P. Liliecilor, P. Hoinarilor, P. Binder, P. Filimon (Vasile şi Barbelian, 1986) – şi
peste 200 de trasee de alpinism – atât pe versantul stâng, pe Hornul Mare, Fisura Mare, Peretele
Porumbarilor, Creasta Frumoasă, Peretele Scoruşului, cât şi pe versantul drept, în Colţul Lat,
Peretele Suurimei, Creasta Colţului Crăpat şi Peretele Colţului Crăpat (Pop şi Bartha, 1973) – şi
nenumărate posibilităţi de drumeţie. În aceeaşi categorie a rezervaţiilor naturale cu valoare mixtă
sunt incluse şi Cheile Turenilor, rezultatul modelării carstice a Văii Racilor, pe o suprafaţă de 25 ha,
remarcându-se prin intermediul celor 1.850 m lungime şi 100-150 m înălţime a pereţilor, în care au
fost inventariate 29 peşteri, diverse specii floristice şi faunistice şi aproximativ 53 de complexe de
locuire, datate din neoliticul mijlociu şi descoperite la finele secolului trecut (Gergely, 2002).
2.5.2. Arii naturale protejate de importanţă comunitară (siturile Natura 2000)
În sprijinul conservării biodiversităţii fondului natural, la nivel european a fost instituită

Reţeaua Ecologică Natura 2000 prin care s-a impus tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene
(inclusiv României, începând cu 2007) identificarea şi raportarea tuturor siturilor în vederea evitării
deteriorării habitatelor naturale şi pertubării speciilor sălbatice (Smaranda, 2008), care începând cu
anul 2007 au fost incluse în cele trei categorii cu care aceasta operează: SAC, SCI şi SPA. Doar
ultimele două deţin reprezentante în cadrul judeţului Cluj, 35 mai exact, 19 situri dintre acestea
fiind integrate în 23 din comunele spaţiul rural-montan şi de contact marginal, după cum urmează18:
a) 16 SCI-uri – situri de importanţă comunitară (din totalul celor 30 din judeţul Cluj):
 SCI Apuseni în Beliş, Călăţele, Mărgău, Mărişel, Râşca şi Săcuieu;
 SCI Cheile Turenilor în Sănduleşti şi Tureni;
 SCI Cheile Turzii în Mihai Viteazu, Petreştii de Jos şi Sănduleşti;
 SCI Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului în Poieni;
 SCI Făgetul Clujului - Valea Morii în Ciurila, Feleacu şi Tureni (extins în Cluj-Napoca, Floreşti);
 SCI Molhaşurile Căpăţânei în Măguri-Răcătău;
 SCI Muntele Mare în Băişoara şi Valea Ierii;
 SCI Someşul Rece în Măguri-Răcătău şi Valea Ierii;
 SCI Suatu - Cojocna - Crairât în Aiton, Feleacu (Turda şi alte şase comune în afara ariei de studiu);
 SCI Trascău în Iara şi Moldoveneşti;
 SCI Valea Ierii în Băişoara şi Valea Ierii;
 SCI Agârbiciu în Căpuşu Mare;
16
Parcul Natural Apuseni: http://www.parcapuseni.ro/, ultima accesare: 25 noiembrie, 2016.
17
Planul de Management al Parcului Natural Apuseni (2006).
18
Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România, Anexa nr. 1 din OUG nr. 49/2016 pentru modificarea
Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.
63
 SCI Fânaţele Pietroasa - Podeni în Moldoveneşti;

 SCI Bogata în Moldoveneşti (şi Călăraşi – în afara ariei de studiu);
 SCI Muntele Şes în Negreni;
 SCI Pajiştile de la Liteni - Săvădisla în Băişoara, Ciurila şi Săvădisla.
b) 3 SPA-uri – arii de protecţie specială avifaunistică – (din cele 5 prezente în judeţul Cluj):
 SPA Munţii Apuseni – Vlădeasa în comunele Beliş, Călăţele, Mărgău, Mărişel, Poieni, Râşca şi Săcuieu;
 SPA Munţii Trascăului în Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti şi Tureni;
 SPA Defileul Crişului Repede - Valea Iadului pe teritoriul comunei Poieni.
2.5.3. Arii naturale protejate de interes judeţean
Finalmente se supun atenţiei ariile de interes judeţean declarate prin Decizia 147 / 1994 a
Consiliului Judeţean Cluj, care a stabilit existenţa a 34 de astfel de zone, dintre care 27 de arii
naturale protejate de interes judeţean – resurse morfoturistice şi hidrogeografice, cu valoare
peisagistică sau mixtă – în cadrul teritoriului analizat, pe raza a 14 comune, astfel (Tabelul 4):
Tabelul 4. Arii naturale protejate de interes judeţean cuprinse în aria de studiu

Interes Denumire Categorie Valoare Localizare/Comuna
Acumularea Bondureasa zonă protejată peisagistică Valea Ierii
Acumularea Drăgan zonă protejată peisagistică Poieni
Acumularea Fântânele zonă protejată peisagistică Râşca şi Beliş
Acumulările Gilău, Someşul Cald zonă protejată peisagistică Gilău
Acumularea Tarniţa zonă protejată peisagistică Gilău
Cheile Borzeşti zonă protejată peisagistică Iara
Cheile Dumitresei zonă protejată peisagistică Măguri-Răcătău
Cheile Ocolişelului zonă protejată peisagistică Iara
Cheile Păniceni zonă protejată peisagistică Căpuşu Mare
Cheile Văii Stanciului şi Cascada
zonă protejată peisagistică Mărgău
Răchiţele
Defileul Arieşului zonă protejată mixtă Iara
Defileul Hăşdatelor zonă protejată mixtă Mihai Viteazu
Judeţean
Defileul Răcătăului zonă protejată mixtă Măguri-Răcătău şi Mărişel

Defileul Someşul Cald zonă protejată mixtă Râşca şi Mărişel
Defileul Someşul Rece zonă protejată mixtă Măguri-Răcătău
Defieul Surduc zonă protejată mixtă Iara
Lunca Vişagului – V. Drăganului zonă protejată cinegetică Poieni
Muntele Băişorii zonă protejată mixtă Băişoara
Obârşia Someşului Rece şi V. Răcătăului zonă protejată cinegetică Măguri-Răcătău
Piatra Bănişorului zonă protejată peisagistică Săcuieu
Pietrele Albe zonă protejată peisagistică Mărgău
Valea Căprioarelor zonă protejată peisagistică Feleacu
Valea Căpuşului zonă protejată peisagistică Căpuşu Mare
Valea Ierii zonă protejată peisagistică Valea Ierii
Valea Someşului Rece zonă protejată peisagistică Gilău, Râşca, Mărişel
Valea Şoimului zonă protejată cinegetică Valea Ierii
Vlădeasa zonă protejată mixtă Săcuieu şi Mărgău
Sursa datelor: Lista ariilor naturale de interes judeţean în Cluj,
disponibilă la http://acorcluj.ro/ (ultima accesare: 21 noiembrie, 2016)
64
Fig. 22. Distribuţia şi tipologia ariillor naturale protejate înscrise în aria de studiu
65
Motivele pentru care nu s-a insistat asupra descrierilor referitoare la specificul ariilor
naturale protejate expuse în secţiunile anterioare, ţin în primul rând de economia lucrării, iar apoi de
scopul său general, pentru care enumerarea şi clasificarea acestor resurse turistice, în funcţie de
importanţă sau interes, constituie acţiuni suficiente pentru atingerea obiectivelor propuse, şi anume
identificarea, inventarierea şi, în cele ce urmează, estimarea valorii potenţialului turistic pe care îl
asigură comunelor care le deţin prin simpla lor existenţă.
2.6. Estimarea valorii potenţialului atractiv al fondului turistic natural
2.6.1. Sistemul de bonitare aferent potenţialului turistic natural
Resursele cu atractivitate turistică aparţinătoare cadrului natural, prezentate în amănunt în

cadrul subcapitolelor anterioare, etalează acelaşi sistem de grupare, în cinci componente
(morfoturistică, climatoturistică, hidrogeografică, biogeografică şi arii naturale protejate), inclusiv
la nivelul demersului de estimare a valorii potenţialului atractiv asociat ofertei turistice primare a
spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj.
Particularităţile fizico-geografice ale ariei de studiu care continuă să facă obiectul acestei
cercetări, au impus investirea reliefului cu cel mai mare punctaj atât datorită funcţiei de suport şi
fundal, proprie componentei morfologice, cât şi atractivităţii sale, situate în general la cote înalte în
interiorul oricărui areal montan. Astfel, în conformitate cu acest principiu, punctajul pentru fiecare
treaptă de relief s-a acordat direct proporţional cu altitudinea medie, de la cele 10 puncte, în cazul
munţilor mijlocii cu altitudini cuprinse între 1.000 şi 2.000 m, respectiv 8 puncte pentru cei scunzi
situaţi sub pragul altitudinal de 1.000 m (Plopiş şi Meseş), până la cele 4 puncte în cazul
depresiunilor şi cele 2 puncte atribuite culoarelor (Tabelul 5). Astfel, odată identificate tipologia
treptelor de relief şi punctajele corespunzătoare, s-a procedat la calcularea mediei aritmetice a
acestora şi, unde situaţia a cerut-o, rotunjirea acesteia spre valoarea superioară. Spre exemplu, în
comunele tipic montane, indiferent de numărul munţilor şi al masivelor, media va fi mereu cea de
10 puncte, în timp ce în comunele din arealul de contact marginal, aceasta oscilează în funcţie de
specificul treptelor, de la 8 puncte (media aritmetică dintre valoarea numerică a două masive
muntoase şi a unei depresiuni submontane) până la 5 puncte (media dintre scorurile a două
depresiuni şi o unitate de dealuri în care inclusiv Masivul Feleacului este încadrat).
Tabelul 5. Punctajele acordate resurselor fondului turistic naturale

Resurse Resurse Resurse Resurse Resurse Arii naturale
turistice morfoturistice climatoturistice hidrogeografice biogeografice protejate
unităţi relief:
bioclimat: vegetaţie +
munţi mijlocii râuri colectoare şi ...de interes:
tonic-stimulent de faună în etaj:
(1.000 – 2.000 lacuri: 3p. naţional: 4p.
munte: 3p. subalpin: 6p.
m): 10p. afluenţi principali, comunitar SCI:
Punctaj intermediar: 2p. conifere: 5p.
munţi scunzi (sub cascade şi 3p.
acordat sedativ-indiferent păduri de
1.000 m): 8p. captări: 2p. judeţean: 2p.
de dealuri şi amestec: 4p.
dealuri: 6p. afluenţi avifaunistic
depresiuni foioase: 3p.
depresiuni: 4p. secundari: 1p. SPA: 1p.
submontane: 1p. silvostepă: 2p.
culoare: 2p.
Sursa: Răcăşan et al., 2016 (cu modificări şi completări)
Aprecierea valenţelor turistice ale factorului climatic, a avut la bază, în primul rând, latura
terapeutică şi beneficiile asupra sănătăţii, motiv pentru care bioclimatul tonic-stimulent de munte a
primit scorul maxim (3 puncte) în timp ce, bioclimatului sedativ-indiferent specific dealurilor şi
depresiunilor submontane i-a revenit numai 1 punct. Având ca limită de demarcaţie izohipsa de 700
m, situaţiile în care aceasta nu a conturat predominanţa unui bioclimat sau a altuia, s-a considerat
66
oportună raportarea la o categorie intermediară, notată ca atare (2 puncte) şi care, la fel ca în cazul
celorlalte două, a constituit maximul ce poate fi obţinut de o unitatea administrativă în care se
manifestă (fără alte operaţii matematice).
Pentru componenta hidrogeografică s-au avut în vedere posibilităţile de valorificare prin
intermediul unor forme de turism specifice, motiv pentru care râurile colectoare (de ordinul I:
Someşul Mic, Arieşul şi Crişul Repede) împreună cu acumulările piscicole sau hidroenergetice au
primit câte 3 puncte fiecare, în timp ce afluenţilor secundari, caracterizaţi de un impact redus asupra
activităţilor recreaţionale le-a fost atribuit numai câte 1 punct.
Cu toate că, la o primă vedere aceste scoruri pot apărea mult prea reduse pentru importanţa
unei componente de talia celei hidrogeografice pe care până şi grupa resurselor biogeografice pare
că o depăşeşte în privinţa valorilor acordate elementelor constituente, nu trebuie ignorate două
aspecte esenţiale: a) în cazul componentei biogeografice este vorba despre un etaj de vegetaţie
căruia i se asociază fauna specifică (aşadar două elemente în unul singur, cuplate din cauza
imposibilităţii cuantificării elementelor faunistice, unde cele 6 puncte din etajul subalpin, de pildă,
derivă din contribuţia speciilor de animale şi plante subalpine existente); b) valoarea ambelor
categorii de potenţial, hidrogeografic şi biogeografic, rezultă din însumarea tuturor resurselor
inventariate, plasând multe comune în topul potenţialului atractiv aferent fondului turistic natural.
Dacă în alte situaţii diferenţa de notare a impus-o varietatea formelor de turism practicabile,
pentru resursele biogeografice, a contat răspândirea în teritoriu, aflată într-un raport de
proporţionalitate inversă cu gradul de atractivitate turistică, criteriu utilizat, printre altele, inclusiv la
decelarea ariilor naturale protejate cu statut ocrotit prin lege19. După cum era de aşteptat, cele de
interes naţional au primit un punctaj dublu (4 puncte) în raport cu cele de importanţă judeţeană din
raţiuni lesne de înţeles, tot la fel cum siturile de interes comunitar s-au detaşat de cele avifaunistice
(1 punct) graţie complexităţii habitatelor celor dintâi.
2.6.2. Estimarea potenţialului turistic natural
În urma aplicării sistemului de bonitare, la nivelul resurselor atractive care alcătuiesc fondul
turistic natural al spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj (expuse sintetic în
Anexa 1), a rezultat o valoare medie a teritoriului investigat de 41,3 puncte, încadrându-l pe acesta
în categoria potenţialului turistic natural mediu. Fără pretenţia de a expune ceva mai mult decât o
valoare relativă, semnificaţia acesteia prinde contur în momentul comparării aportului fiecărei
componente la scorul final, oferta turistică primară de sorginte naturală a ariei de studiu desemnând
practic media aritmetică a punctajelor corespunzătoare celor cinci categorii de resurse atractive
obţinute de fiecare unitate administrativ-teritorială analizată individual (Tabelul 6).
De departe, cele care s-au impus la nivelul potenţialului natural au fost elementele
hidrogeografice (cu o medie de 12,2 puncte la nivel de areal), iar în cadrul lor, s-au detaşat comune
precum Gilău, Valea Ierii şi Ciurila, unde densitatea reţelei hidrografice înregistrează valori
superioare mediei, iar numărul acumulărilor hidroenergetice în primul caz, respectiv piscicole în
ultimul exemplu, este cel mai ridicat din cuprinsul teritoriului investigat. De asemenea, s-a observat
faptul că în jumătate dintre cazuri, aşadar în 13 comune, aceastei componente i-au revenit
punctajele maxime acumulate la capitolul potenţial turistic natural.
Ariile naturale protejate şi resursele biogeografice s-au individualizat la rândul lor prin
valori generale sensibil egale derivate din complexitatea factorilor de atracţie care au consacrat
comuna Mărgău (maximul de puncte din aria de studiu) graţie Parcului Natural Apuseni şi celui mai
19
Legea privind Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea III (Arii protejate), apărută în Monitorul
Oficial în 12 aprilie 2000.
67
ridicat număr de arii naturale de interes naţional, respectiv Poieni pentru reprezentativitatea crescută
a etajelor de vegetaţie şi a speciilor faunistice asociate.
Componenta morfologică s-a remarcat abia ulterior, printr-o medie generală de 7,5 puncte,
datorată în principal acelei treimi a unităţilor administrativ-teritoriale care prin revendicarea zonei
montane precum sectorul Gilău-Muntele Mare (în Beliş, Măguri-Răcătău, Mărişel, Râşca, Valea
Ierii) sau Masivul Vlădeasa (în Mărgău, Săcuieu) şi-au asigurat valori ridicate ale potenţialului
morfoturistic. Relaţia instituită între relief şi climă, i-a garantat şi celei din urmă tot atâtea
reprezentante ale bioclimatul tonic-stimulent de munte (27%) în rândul comunelor studiate, în timp
ce restul au intrat în aria de influenţă a bioclimatului sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni.
Tabelul 6. Evaluarea potenţialului turistic natural al ariei de studiu

Potenţial Resurse Resurse Resurse Resurse
Arii naturale
turistic Comuna morfo- climato- hidrogeo- biogeo- TOTAL
protejate
natural turistice turistice grafice grafice
Mărgău 10 p. 3 p. 18 p. 18 p. 32 p. 81 p. ↑
foarte Valea Ierii 10 p. 3 p. 20 p. 18 p. 15 p. 66 p. ↑
ridicat Măguri-Răcătău 10 p. 3 p. 19 p. 18 p. 14 p. 64 p. ↑
(55 – 81 p.) Poieni 7 p. 3 p. 19 p. 20 p. 9 p. 58 p. ↑
Tureni 7 p. 1 p. 31 p. 5 p. 11 p. 55 p. ↑
Gilău 6 p. 2 p. 25 p. 9 p. 12 p. 54 p. ↑
Mărişel 10 p. 3 p. 14 p. 12 p. 14 p. 53 p. ↑
ridicat Săcuieu 10 p. 3 p. 6 p. 18 p. 16 p. 53 p. ↑
(45 – 54 p.) Beliş 10 p. 3 p. 11 p. 15 p. 10 p. 49 p. ↑
Băişoara 7 p. 3 p. 6 p. 18 p. 11 p. 45 p. ↑
Ciurila 5 p. 1 p. 20 p. 5 p. 14 p. 45 p. ↑
Râşca 10 p. 3 p. 9 p. 7 p. 14 p. 43 p. ↑
Iara 7 p. 1 p. 8 p. 9 p. 12 p. 37 p. ↓
mediu
Moldoveneşti 6 p. 1 p. 15 p. 5 p. 10 p. 37 p. ↓
(35 – 44 p.)
Mihai Viteazu 6 p. 1 p. 14 p. 5 p. 10 p. 36 p. ↓
Călăţele 8 p. 3 p. 8 p. 9 p. 8 p. 36 p. ↓
Sănduleşti 6 p. 1 p. 7 p. 5 p. 15 p. 34 p. ↓
Căpuşu Mare 6 p. 2 p. 9 p. 9 p. 7 p. 33 p. ↓
scăzut
Petreştii de Jos 6 p. 1 p. 8 p. 5 p. 8 p. 28 p. ↓
(25 – 34 p.)
Sâncraiu 7 p. 1 p. 15 p. 5 p. - 28 p. ↓
Feleacu 6 p. 1 p. 3 p. 5 p. 12 p. 27 p. ↓
Negreni 7 p. 1 p. 7 p. 5 p. 3 p. 23 p. ↓
foarte Ciucea 7 p. 1 p. 9 p. 5 p. - 22 p. ↓
scăzut Săvădisla 7 p. 1 p. 6 p. 5 p. 3 p. 22 p. ↓
(sub 25 p.) Mănăstireni 7 p. 3 p. 5 p. 7 p. - 22 p. ↓
Aiton 6 p. 1 p. 6 p. 5 p. 3 p. 21 p. ↓
Media ariei de studiu 7,5 p. 1,9 p. 12,2 p. 9,5 p. 10,1 p. 41,3 p.
Estimarea valorilor aferente potenţialului turistic natural al celor 26 de comune din arealul
cercetat a servit şi organizării acestora în ordinea ierarhică a gradului de atractivitate al ofertei
turistice primare (redată în tabelul de mai sus), facilitând totodată şi gruparea acestora în cinci
categorii de potenţial, de la foarte ridicat (Mărgău) la foarte scăzut (Aiton şi Mănăstireni). Astfel,
graţie caracteristicilor calitative şi cantitative ale resurselor turistice luate în calcul, s-a stabilit că
aproximativ jumătate din numărul unităţilor administrativ-teritoriale analizate, 11 mai exact, sunt
înzestrate cu un potenţial natural peste medie (au însumat cel puţin 45 puncte), capabil să susţină
forme de turism variate şi să stea la baza unor produse turistice autentice şi originale care să le
valorifice în mod complex şi eficient.
68
3. PATRIMONIUL TURISTIC ANTROPIC (OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ)
Complementar fondului turistic natural, patrimoniul antropic se constituie la rândul său în

parte integrantă a ofertei turistice primare, fiind rezultatul unui proces continuu de multiplicare şi
diversificare ca efect al creşterii populaţiei care a stimulat evoluţia civilizaţiei materiale şi a culturii
spirituale (Cocean şi Dezsi, 2005). Citându-l pe Cazes (1992), Muntele şi Iaţu concordă în privinţa
faptului că „potenţialul antropic este cel care stă la baza sistemului funcţional al turismului”
(Muntele şi Iaţu, 2003, p. 89), înţelegând însă prin aceşti factori antropici atât elementele primare
sinonime cu patrimoniul cultural-artistic, cât şi cele create în scopul agrementului, respectiv
elementele secundare generate de exploatarea turistică, asupra cărora ne-am pronunţat în privinţa
apartenenţei încă din partea introductivă a lucrării, şi care în continuare vor fi tratate ca elemente ale
infrastructurii turistice (bazei tehnico-materiale), într-un capitol separat.
Revenind la tentativele de surprindere a structurii potenţialului turistic antropic, Glăvan
(2000) realizează o clasificare extrem de complexă a elementelor acestora pe care le grupează în trei
categorii de potenţial – cultural-istoric, tehnico-economic şi socio-demografic – alcătuite la rândul
lor din 18 subcomponente (de la monumente istorice şi manifestări populare, până la sate turistice,
unităţi economice, instituţii sociale şi populaţie), comlexitate surprinsă şi la Minciu (2004) care
subordonează 12 subcategorii de atracţii antropice unor grupe omogene de potenţial socio-
demogafic, tehnico-economic, instituţii şi evenimente, respectiv atracţii cultural-artistice. Dintre
acestea, cele mai puţin relevante sub aspectul atractivităţii nu se mai regăsesc în exemplificările
consemnate în literatura turistică a ultimului deceniu, astfel că autori precum Cândea şi Şimon
(2006) se rezumă la asimilarea acestui patrimoniu unui ansamblu al componentelor culturale şi
socio-economice ale mediului antropizat, în timp ce alţii se raportează strict la valenţele cultural-
istorice ale potenţialul antropic, abordându-le într-o manieră organizată în categorii şi subcategorii,
precum cea a profesorului Ciangă (2007) sau mai succintă, preferată de Păcurar (2009), ori le
grupează în funcţie de caracterul istoric, însemnătatea arhitectonică, artistică şi de cult religios,
caracterul etno-folcloric, economic, artistic sau comemorativ (Ielenicz şi Comănescu, 2013).
Pentru deservirea scopului acestei etape a investigaţiilor care vizează prospectarea ofertei
turistice şi care ulterior va facilita estimarea potenţialului turistic, cea mai eficientă formulă de
prezentare a resurselor atractive de provenienţă antropică s-a dovedit a fi cea propusă de Mac
(1992) şi utilizată de Cocean (1996) – regăsită parţial şi la Neguţ (2003), cu excepţia componentei
de patrimoniu imaterial – în varianta adaptată particularităţilor spaţiului rural-montan şi de contact
marginal clujean. Astfel, excluzând din totalul celor nouă clase de resurse elementele inexistente în
aria de studiu şi subordonând categoria de monumente celei de obiective culturale, configuraţia
patrimoniului antropic aferent este redată printr-o combinaţie unică de edificii istorice, edificii
religioase, edificii culturale, edificii economice cu funcţie turistică (Răcăşan, 2014b; Răcăşan et al.,
2016), activităţi umane cu funcţie turistică (Răcăşan, 2015) şi resurse turistice etnografice.
Acestea fiind clarificate, rămâne să ilustrăm rezultatele prospectării turistice a patrimoniului
antropic, obţinute prin intermediul unei metodologii de cercetare care a inclus deopotrivă
consultarea materialelor bibliografice (cu accent pe monografiile comunelor analizate şi
Enciclopedia României) şi cartografice (Atlasul Etnografic Român), informaţiilor disponibile pe
site-urile instituţiilor de profil (Institutul Naţional al Patrimoniului, Institutul de Memorie Culturală,
Consiliul Judeţean Cluj etc.) precum şi alte website-uri utile – enumerate în secţiunea referinţelor
bibliografice utilizate în acest studiu – care au mediat definitivarea propriilor observaţii în teren şi a
bazei de date detaliate în Anexe (în cazul de faţă, în Anexa 2) şi sintetizate în lucrarea de faţă.
69
Patrimoniul turistic antropic
3.1. Edificiile şi obiectivele istorice
Construcţii şi reminiscenţe materiale, arhitecturale sau arheologice, care au supravieţuit

civilizaţiilor mileniilor şi secolelor trecute (Burton, 1995), având rol de apărare sau de habitat,
edificiile istorice sunt răspândite în toate arealele în care s-a manifestat prezenţa umană,
constituindu-se în dovezi ale continuităţii şi creativităţii spiritului omenesc (Cocean, 2006). A nu se
confunda totuşi cu conceptul de monument istoric (M.I.) care desemnează mai degrabă un statut
protejat prin lege care se aplică în cazul acelor „bunuri imobile, construcţii şi terenuri […]
semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală”20, statut pe care nu doar
edificiile istorice îl pot avea, ci şi cele religioase sau culturale. În acest sens, Ministerul Culturii a
elaborat o Listă a Monumentelor Istorice (LMI) care, în anul 2015 integra, numai la nivelul
judeţului Cluj, 1.791 de monumente de arheologie (I), de arhitectură (II), de for public (III),
respectiv monumente memoriale şi funerare (IV). În urma consultării acesteia, s-a observat că
spaţiul rural-montan şi de contact marginal concentrează un număr variabil de reprezentante ale
fiecărei clase, mai puţin ale monumentelor de for public, excelând la capitolul vestigii arheologice –
singurele obiective, alături de cele habitaţionale cu valoare arhitecturală, încadrabile în clasa
edificiilor istorice, susţinătoare ale turismului cultural-istoric şi de patrimoniu (Răcăşan, 2014b).
3.1.1. Vestigii arheologice
Multitudinea vestigiilor arheologice coroborată cu spectaculozitatea redusă a ceea ce

constituie doar urme de locuire ale unei aşezări sau descoperirile izolate ale unor obiecte care nu
prezintă un interes deosebit în rândul turiştilor, au determinat limitarea prospectării acestor resurse
numai la nivelul celor clasate ca monumente istorice, cu toate că Repertoriul Arheologic Naţional le
cuprinde şi pe cele care nu deţin acest statut. În consecinţă şi în consonanţă cu Lista Monumentelor
Istorice (LMI), actualizată în 2015, în limitele arealului investigat, mai exact pe raza a 19 unităţi
administrativ-teritoriale, au fost inventariate 207 vestigii arheologice21 atribuite diferitelor perioade
istorice – preistorie (paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca fierului), epoca romană, perioada
migraţiilor, epoca medievală – care din
punct de vedere tipologic au fost împărţite
în 17 grupe (Fig. 23). De departe, cea mai
consistentă acumulare de vestigii
arheologice a revenit aşezărilor,
repartizate în perimetrul a 15 comune,
remarcându-se în acest sens satele
comunelor: Moldoveneşti (22 aşezări),
Tureni (18), Petreştii de Jos (11 aşezări),
Aiton (9), Sănduleşti (9) şi Mihai Viteazu
(8 aşezări). Totodată, acestea şase s-au
individualizat şi prin cea mai ridicată
concentrare a siturilor arheologice (între
3 şi 5 situri), al doilea cel mai răspândit
tip de vestigii atât cantitativ (total: 34
situri), cât şi spaţial (acoperire: 11 unităţi Fig. 23. Numărul şi tipologia vestigiilor arheologice
administrativ-teritoriale). în anul 2015 la nivelul ariei de studiu
Sursa datelor: prelucrare după LMI 2015
20
Institutul de Memorie Culturală: http://cimec.ro/Resurse/Patrimoniu/doc/istorice.htm#1 (ultima accesare: 14 ianuarie,
2017).
21
Lista Monumentelor Istorice 2015. Judeţul Cluj, disponibilă la http://patrimoniu.gov.ro/ro/, ultima accesare: 14
ianuarie, 2017.
70
Cu excepţia a şase situri – trei de epocă romană descoperite în Sănduleşti şi alte trei din
preistorie (două în Sănduleşti şi unul în Ciurila) – în cazul celorlalte nu este specificată perioada de
datare. Făcând abstracţie de categoria aşezărilor, extrem de eterogenă sub acest aspect, o tentativă
de clasificare a vestigiilor din perspectiva vechimii lor plasează epoca romană în fruntea ierarhiei în
primul rând datorită construcţiilor cu rol strategic şi funcţii de apărare precum cele 19 turnuri de
supraveghere a limesului Daciei din comunele Ciucea (6 turnuri) şi Poieni (6 în Bologa şi câte 3 în
Poieni şi Hodişu), cele 3 castre romane (unul în Mihai Viteazu şi alte două de trupe auxiliare în
Gilău şi Bologa), 2 vicus-uri militare care însoţesc castrele de trupe auxiliare, cel de la Bologa fiind
parte a sistemului de apărare (a limesului22 Daciei), al cărui avanpost coincidea cu fortificaţia
militară romană de la Negreni şi continua cu valul roman din Poieni şi castellum-ul din Liteni
(Săvădisla). În ultimul instanţă, se individualizează şi două reprezentante ale geniului roman,
simboluri ale culturii şi civilizaţiei sale: drumul antic roman imperial (Turda – Copăceni – Tureni -
Ceanu Mic – Aiton – Gheorghieni – Cluj-Napoca) şi apeductul roman din satul Copăceni (comuna
Sănduleşti) ale căror funcţii iniţiale le-ar încadra mai repede în categoria edificiilor economice la
vremea construcţiei lor. În prezent, funcţia lor s-a transformat în una preponderent turistică, ale
cărei şanse de afirmare ar creşte exponenţial în contextul includerii lor într-un circuit turistic local
sau regional, lucru valabil în cazul tuturor edificiilor istorice.
Revenind la datarea şi tipologia acestora, preistoria este cea care se afirmă în continuare
graţie tumulilor şi aşezărilor fortificate (10 din 12 aparţin preistoriei, iar celelalte două epocii
medievale) distribuite la nivelul unei treimi din numărul de comune din aria de studiu. Acestora li
se mai adaugă şi cele 6 necropole (2 datând din preistorie, 3 din epoca romană şi una din perioada
medievală), care împreună cu cele două cimitire din perimetrul satelor Gheorghieni (comuna
Feleacu) şi Miceşti (comuna Tureni), definitivează seria obiectivelor cu caracter funerar şi o
completează pe cea a edificiilor medievale.
De asemenea, perioada medievală se mai remarcă şi prin intermediul obiectivelor cu caracter
strategic (Fig. 24), ale căror ruine pot fi vizitate şi astăzi în satele Săcel (ruinele cetăţii Lita, secolele
XIII-XV, comuna Băişoara), Mănăstireni şi Bedeciu (ruinele mănăstirii medievale Căpâlna şi
ruinele cetăţii Bedeciu, comuna Mănăstireni), Moldoveneşti (ruinele cetăţii Moldoveneşti, comuna
Moldoveneşti), Bologa (ruinele cetăţii Bologa, secolele XIII-XV, comuna Poieni), Săvădisla
(ruinele cetăţii Liteni, comuna Săvădisla).
În vederea unei viziuni de ansamblu asupra distribuţiei spaţiale a celor 17 categorii de
vestigii arheologice, punem la dispoziţie următoarea reprezentare cartografică a situaţiei existente în
2015 la nivelul arealului cercetat (Fig. 25). Se observă astfel predilecţia pentru construirea acestora
în fâşia de contact marginal a zonei montane clujene, datorită particularităţilor cadrului natural,
respectiv a condiţiilor favorabile de trai şi accesibilitate superioară în raport cu spaţiul montan. Din
aceste considerente, unităţi administrativ-teritoriale precum Beliş, Măguri-Răcătău, Mărgău,
Mărişel, Râşca, Săcuieu şi Valea Ierii nu apar pe harta edificiilor istorice din limitele judeţului, în
timp ce Moldoveneşti (31) şi Tureni (30) îşi dispută titlul pentru cea mai mare concentrare de
vestigii arheologice din arealul examinat, înglobând în oferta lor turistică şi cea mai mare varietatea
tipologică de vestigii (6 categorii), similară cu cea a comunelor Sănduleşti, Mihai Viteazu şi
Feleacu. O eterogenitate ridicată a acestor resurse turistice se remarcă şi în Poieni, Petreştii de Jos,
Gilău şi Săvădisla – acestea din urmă însumând totodată cel mai mare număr de aşezări fortificate
atât din propria ofertă, cât şi la nivelul ariei de studiu (8 din 12) – în opoziţie cu cele şase comune
(Băişoara, Călăţele, Ciucea, Iara, Negreni, Sâncraiu) al căror număr redus de aşezări arheologice
şi/sau specializare în anumite obiective strategice le-au asigurat omogenitatea în materie de
categorii de vestigii existente.
22
Drum principal sau reţea de drumuri cu rol militar-strategic care asigura legătura dintre unităţile şi subunităţile
garnizoanei romane plasate dincolo de graniţă în scopul supravegherii şi semnalizării mişcărilor inamice (Ursuţ, 2008).
71
a) b)
Fig. 24. Vestigii arheologice din aria de studiu: a) Ruinele Cetăţii Liteni (comuna Săvădisla);
b) Ruinele Cetăţii Bologa (comuna Poieni)
Fig. 25. Distribuţia teritorială şi tipologia vestigiilor arheologice înscrise în aria de studiu
3.1.2. Obiective habitaţionale cu valoare arhitecturală
După cum am menţionat în rândurile anterioare, Lista Monumentelor Istorice – principala

sursă de informaţie utilizată în acest punct al cercetării – alocă monumentelor de arhitectură o
categorie separată faţă de obiectivele arheologice şi cele funerare, în cadrul căreia Ministerul
Culturii include însă atât ruinele unor cetăţi (pe care le-am tratat deja în secţiunea precedentă),
construcţiile religioase şi clădirile unor instituţii economice, culturale etc. care la nivelul acestui
studiu sunt abordate independent. Eliminând aşadar aceste elemente din ecuaţie, cele care rămân
72
sunt obiectivele habitaţionale cu valoare arhitecturală, care în cazul spaţiului rural-montan şi

submontan clujean se confundă cu cele 18 castele, conace şi case clasate ca monumente istorice23
cuprinse în limitele a 10 comune din ansamblul celor 26 analizate. Propriile investigaţii au mai
relevat existenţa unui palat în Mihai Viteazu, care deşi nu are statut protejat (M.I.) ca în cazul
celorlate, a ridicat numărul total de obiectivele habitaţionale la 19 edificii, numărul variantelor
tipologice la 4 grupe şi numărul unităţilor administrativ-teritoriale care le găzduiesc la 11 (Fig. 26).
Harta de mai jos ilustrează prevalenţa conacelor (7) ridicate de nobilii maghiari ai secolului
al XIX-lea (Gallusz, Teleki, Beldi, Kemény, Kornis, Vitéz şi Boncza, cunoscut ca fiind Conacul
Goga)24 şi a caselor declarate monumente istorice (7), construite între sfârşitul secolului al XIX-lea
şi începutul secolului XX. Trebuie menţionat că numai jumătate dintre acestea din urmă sunt
Fig. 26. Distribuţia teritorială şi tipologia obiectivelor habitaţionale cu

valoare arhitecturală înscrise în aria de studiu
a) b) c)
Fig. 27. Obiective habitaţionale cu valoare arhitecturală: a) Conacul Kornis (Mănăstireni); b) „Casa de pe
stâncă” (Ansamblul muzeal O. Goga, Ciucea); c) Palatul Wolf (Mihai Viteazu)
23
ianuarie, 2017.
24
http://monumenteuitate.org/ro/monuments, ultima accesare: 16 ianuarie, 2017.
73
locuinţe propriu-zise (Casa de la nr. 107 din satul Căpuşu Mic, Casa de la nr. 83 din Dângău Mic şi
Casa de la nr. 16 din satul Rogojelu) în timp ce clădirile denumite generic Casa Ady Endre, Casa
Albă şi „Casa de pe stâncă” (Fig. 27b) se află în administrarea Muzeului Octavian Goga.
În cele din urmă, se distinge categoria castelelor care prin cele patru reprezentante readuc în
prim plan contribuţiile grofilor maghiari (Veres, Wass-Bánffy, Jósika şi Mikes) la configuraţia
actuală a ofertei turistice a ariei de studiu, ale cărei baze au fost puse, în această situaţie, încă din
secolele XV-XVI (Gilău şi Moldoveneşti), respectiv din secolele XVIII-XIX (Ciurila şi Săvădisla).
În pofida celui mai redus grad de diversificare la nivelul resurselor atractive de provenienţă
antropică, aceste edificii se impun printr-o stare de conservare superioră primei categorii prezentate
– cu toate că în ideea unei introduceri în circuitul turistic ar fi absolut necesare lucrări de restaurare
şi renovare – datorită perioadei de construcţie şi funcţiei pe care cele mai multe dintre ele încă o
îndeplinesc, de la cea de muzeu (ansamblul de la Ciucea) şi cămin cultural (palatul din Mihai
Viteazu), la cea de sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză (castelul din Săvădisla) şi locuinţă
(edificiile din Iara, Sănduleşti şi Moldoveneşti).
3.2. Edificiile religioase
Obiective cu valoare simbolică, dublată de cea arhitectonică, edificiile religioase s-au

constituit de timpuriu în veritabile focare de cultură (Ciangă, 2007) şi de conservare a unor idealuri
promovate de biserică, în sensul social al instituţiei pe care aceasta îl desemnează. Influenţate
aşadar de tendinţele perioadei în care au fost edificate, construcţiile religioase continuă să se
impună prin funcţiile şi particularităţile stilurilor arhitecturale adoptate care, împreună cu criteriul
vechimii, le-au asigurat acestora recunoaşterea şi protejarea prin lege, recomandându-le în egală
măsură turismului de patrimoniu şi celui religios (Răcăşan, 2014b).
În limitele spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, în 2015, statutul de
monument istoric a fost acordat unui număr de 54 de biserici, ridicate între secolele XII şi XIX pe
raza a 19 comune25. Din punct de vedere confesional, acestea se află în custodia a patru culte, dintre
care cel creştin ortodox însumează cele mai multe reprezentante (32 - majoritatea datând din secolul
al XVIII-lea, iar cea mai veche, din secolul XV, în Feleacu (Fig. 29a), ctitorie a lui Ştefan cel
Mare), fiind succedat de cel reformat care, în rândul celor 11 biserici deţinute, integrează de altfel şi
cele mai vechi edificii religioase din aria de studiu (Fig. 28). Este vorba despre biserica de secol XII
din comuna Călăţele, satul Văleni
(Fig. 29b) şi cele de secol XIII din
Mănăstireni şi Sâncraiu (Fig. 29c).
Tot în aceeaşi perioadă, a fost
construită prima biserică unitariană –
situată în Iara (Fig. 29d) – din seria
celor şapte clasate monumente
istorice, numai cu un secol mai
devreme faţă de cel mai vechi edificiu
(dintre cele patru) din custodia
Bisericii Romano-Catolice, aflate în
arealul de cercetare, şi anume, Fig. 28. Numărul şi tipologia edificiilor religioase în
biserica de secol XIV din satul Vlaha funcţie de confesiune şi datare la nivelul ariei de studiu
(Săvădisla). Sursa datelor: prelucrare după LMI 2015
25
ianuarie, 2017.
74
a) b) c) d)
e) f) g) h)
Fig. 29. Edificii religioase din aria de studiu: a) M.I. Biserica ortodoxă din Feleacu; b) M.I. Biserica reformată din
Văleni (comuna Călăţele); c) M.I. Biserica reformată din Sâncraiu; d) M.I. Biserica unitariană din Iara; e) M.I.
Biserica unitariană din Moldoveneşti; f) M.I. Biserica de lemn din Straja (comuna Căpuşu Mare);
g) Mănăstirea Băişoara; h) Mănăstirea Râşca Transilvană
Fig. 30. Distribuţia teritorială şi tipologia edificiilor religioase (în funcţie de apartenenţa la
diferite culte) din aria de studiu, înscrise pe Lista Monumentelor Istorice 2015
75
În aceeaşi măsură în care criteriul vechimii suscită interesul turistic, tot la fel stilul
arhitectonic şi materialele de construcţie întrebuinţate pentru ridicarea edificiilor secolelor trecute
contribuie la creşterea potenţialului atractiv al acestora. Astfel se explică şi faptul că din ansamblul
monumentelor istorice religioase din aria de studiu, 24 sunt biserici de lemn M.I. (Fig. 29f) –
echivalentul unui procent de 44% din totalul de 54 M.I., respectiv 75% din cele 32 ortodoxe – fiind
dispersate pe raza a 14 unităţi administrative-teritoriale. Valori de ordin artistic şi istoric, aceste
construcţii impresionează atât prin decorul sculptat în lemn cât şi prin pictura murală suficient
păstrată în unele cazuri (Bica, Buces, Stolna, Dretea, Măgura Ierii) încât să permită conturarea unei
imagini referitoare la arta religioasă românească din secolele XVII-XIX (Bendea, 2009).
Cu toate acestea privarea de statutul de monument istoric nu ar trebui să influenţeze
potenţialul atractiv al ofertei turistice religioase, cel puţin nu în cazul acelor comune în care există şi
alte obiective de profil care pot orienta cu acelaşi succes fluxuri turistice însemnate.
În primul rând, ne referim la mănăstiri, în care funcţia ecumenică se îmbină cu cea de
producţie, având în componenţa lor pe lângă lăcaşul de cult propriu-zis, şi alte clădiri anexe de tipul
chiliilor, atelierelor, spaţiilor de cazare pentru oaspeţi etc. (Surd et al., 2005). La nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale investigate, au fost inventariate şapte aşezăminte monahale de acest fel,
atât în arealul de contact marginal (Negreni, Ciucea, Feleacu, Petreştii de Jos) cât şi în zona
montană unde prezenţa acestora în comune precum Băişoara (Fig. 29g), Măguri-Răcătău şi Râşca
(Fig. 29h), compensează lipsa altor categorii de monumente istorice (arheologice, habitaţionale,
religioase sau, după cum va fi demonstrat în secţiunea următoare, culturale), aceasta fiind cu atât
mai apreciată în zilele de sărbătoare a hramului acestor mănăstiri.
Fig. 31. Distribuţia teritorială şi tipologia edificiilor religioase fără statut de

monument istoric înscrise în aria de studiu
Sursa datelor: prelucrare după www.cimec.ro, www.biserici.org, www.crestinortodox.ro, www.crestinul.ro
(ultima accesare: 19 ianuarie, 2017)
76
În al doilea rând – pe poziţie de egalitate cu mănăstirile din perspectiva valorii potenţialului

turistic – se plasează bisericile de lemn care deşi nu beneficiază de statutul ocrotit prin lege al celor
din Lista Monumentelor Istorice, posedă suficiente calităţi pentru a susţine turismul religios, chiar
dacă nu la aceeaşi scară. Examinarea bazelor de date aferente lăcaşelor de cult din România, a
dezvăluit existenţa a 17 biserici de lemn (fără statut de M.I.) înscrise în limitele a 10 comune dintre
care mai privilegiate în acest sens s-au dovedit a fi Iara, Ciurila şi Beliş, singurele care găzduiesc
mai mult de o astfel de construcţie.
Finalmente, prospectarea patrimoniului antropic religios s-a soldat cu identificarea unui
număr suplimentar de 172 biserici – exceptându-le atât pe cele clasate ca monument istoric, cât şi
pe cele de lemn – apartenente ale nouă confesiuni de la cea ortodoxă (cu un cuantum de 93 de
edificii ecumenice în 25 de comune) până la cea adventistă (având numai o reprezentantă în
Mărgău) care deşi prezintă un interes scăzut sub aspect turistic, completează oferta unităţilor
administrativ-teritoriale în care sunt amplasate. Se evidenţiază în acest sens în special comuna
Tureni, atât din punct de vedere tipologic cât şi cantitativ, reunind în perimetrul său nu mai puţin de
şapte culte cu un total de 12 obiective religioase, la fel de numeroase ca în Iara (posesoare a celor
mai multe biserici baptiste: 3; şi a doua în ierarhia celor ortodoxe: 6 – datorită numărului ridicat de
sate aflate în componenţa sa), şi Poieni (individualizat prin cele mai multe biserici ortodoxe: 7; şi
penticostale: 3), succedate de Gilău şi Moldoveneşti, graţie celor 11 edificii tributare ale şase culte
diferite fiecare.
Luând în considerare toate cele expuse mai sus, rezultă un număr total de 250 construcţii
religioase – cu grade variate de interes prin prisma potenţialului atractiv înmagazinat, de la cel
ridicat (54 obiective) până la cel scăzut (172) – răspândite în 25 dintre unităţile administrativ-
teritoriale ale spaţiului rural-montan şi submontan clujean (mai puţin în Valea Ierii). Cuantificarea
lor reflectă încă o dată proporţia covârşitoare a bisericilor ortodoxe (60% din ansamblul edificiilor
religioase), mai numeroase în Iara şi Căpuşu Mare (cu câte 10 lăcaşuri de cult fiecare în parte), cea
dintâi afirmându-se totodată şi prin cea mai mare concentrare de obiective religioase (22), căreia îi
urmează comunele Moldoveneşti (19 biserici), Căpuşu Mare (15), Săvădisla şi Tureni (14).
Considerabil mai reduse sub aspect numeric, bisericile baptiste, reformate şi penticostale, au reuşit
totuşi să ocupe poziţiile secundare în clasamentul obiectivelor religioase, datorită celor peste 20 de
reprezentante, impunându-se în faţa celor greco-catolice şi romano-catolice, treptele ierarhice
inferioare revenind edificiilor aferente confesiunilor „Martorii lui Iehova” şi adventistă (Tabelul 7).
Tabelul 7. Edificiile religioase din aria de studiu

Edificii religioase aflate în custodia:
Organizaţiei
Bisericii: Cultului creştin:
Potenţial religioase
Statut
atractiv Ortodoxe TOTAL
Refor- Uni- Greco- Romano- Adven- Penti- „Martorii
Biserici Baptist
Mănăstiri Biserici mate triene catolice catolice tiste costal lui Iehova”
de lemn
ridicat M.I. - 24 8 11 7 - 4 - - - - 54
mediu - 7 17 - - - - - - - - - 24
scăzut - - - 93 14 6 6 2 1 26 22 2 172
TOTAL 7 41 101 25 13 6 6 1 26 22 2 250
3.3. Edificiile şi obiectivele culturale
Resurse turistice antropice, mai puţin diversificate din perspectivă numerică şi tipologică în
comparaţie cu edificiile istorice şi religioase, obiectivele culturale se disting prin păstrarea funcţiei
iniţiale care, prin însăşi natura sa, se constituie în atribut atractiv (Cocean, 2006), deci sursă a
interesului turistic speculată de turismul cultural (Răcăşan, 2014b) şi resursă comercială odată ce
turismul interrelaţionează cu cultura (Burns, 1999).
77
Din ansamblul celor zece clase de obiective pe care profesorul Mac (1992) le atribuie
categoriei edificiilor culturale şi sportive, le vom reţine numai pe acelea care se regăsesc în teritoriul
studiat, la care, din considerente practice, vom adăuga şi reprezentantele categoriei intitulate
monumente, statui şi plăci comemorative. Astfel, în cadrul acestei lucrări care se axează pe
cercetarea spaţiului rural-montan clujean, seria edificiilor culturale în număr de 66, se reduce la trei
grupe de obiective: muzee, colecţii şi monumente, unele dintre ele beneficiare ale statutului de
monument istoric. Acesta este şi cazul celui mai important muzeu din aria de studiu, dintre cele şase
muzee identificate – de altfel şi singurul de interes naţional – Muzeul Memorial „Octavian Goga” de
la Ciucea (Fig. 32a). Înfiinţat în 1967, muzeul în sine se încadrează mai degrabă în categoria caselor
memoriale, obiectele personale, mărturiile despre viaţa, personalitatea şi opera poetului român
Octavian Goga constituind argumente solide în acest sens. Totuşi, specificul clădirilor din
patrimoniul instituţiei muzeale şi valoarea cultural-istorică şi arhitecturală acestui ansamblu de
secol XIX-XX, au ridicat întreg domeniul de la Ciucea la rangul de monument istoric.
Mai puţin privilegiate sub aspectul statutului protejat şi al importanţei, care nu depăşeşte
sfera locală, celelalte muzee din arealul investigat apar clasificate drept muzeu al satului, care nu
este altceva decât rezultatul iniţiativelor unor localnici care şi-au amenajat un astfel de spaţiu unde
şi-au expus colecţiile etnografice şi la cererea turiştilor, le prezintă de câte ori este nevoie.
Cunoscute în acest sens au devenit micile muzee sau puncte muzeale din localităţile Feleacu
(„Poarta de su’ Feleac”, inaugurat în 2014), Mărişel, Copăceni (comuna Sănduleşti) şi Sâncraiu
(„Vincze-Kecskés” (Fig. 32b), din incinta Pensiunii Püspök), respectiv muzeul de artă din Săvădisla
(Fig. 32c), cu toate că, în opinia noastră şi acesta din urmă ar trebui inclus tot în subcategoria celor
etnografice, cu specific maghiar.
Deşi nu iese în evidenţă la capitolul colecţii, aria de studiu deţine o astfel de resursă cu
atractivitate turistică tocmai datorită Muzeului Memorial „Octavian Goga” (Ciucea) care
adăposteşte o astfel de colecţie etnografică alcătuită din costume populare, covoare şi icoane,
expuse în Casa albă (sau casa de oaspeţi) a ansamblului muzeal.
În cele din urmă cea care se afirmă este categoria monumentelor, printr-un total de 59 de
reprezentante distribuite în 24 unităţi administrativ-teritoriale dintre cele 26 prospectate (mai puţin
în Căpuşu Mare şi Moldoveneşti), cu statut diferenţiat în privinţa importanţei lor. Se remarcă
aşadar, într-o primă etapă, cele patru obiective memoriale şi funerare consemnate în Lista
Monumentelor Istorice 2015 – cu toate că până şi în cazul acestora interesul este strict local –
începând cu: Mausoleul Octavian Goga, amplasat în incinta aceluiaşi ansamblu de la Ciucea
(realizat de soţia poetului, Veturia Goga, la moartea acestuia, în 1938); Crucea lui Avram Iancu din
Mărişel (Fig. 32d) realizată în 1930 în onoarea conducătorului românilor transilvăneni (moţilor) în
Revoluţia de la 1848 din Transilvania; Mormântul Pelaghiei Roşu din Mărişel (edificat la sfârşitul
secolului al XIX-lea în cinstea luptătoarei paşoptiste din aceeaşi revoluţie); Troiţa ţăranilor martiri
împuşcaţi în toamna anului 1918 (Beliş). În completarea acestora, însă mult mai neînsemnate sub
raport turistic, se deosebesc şi celelalte 15 monumente dedicate unor personalităţi istorice (Fig. 32e)
şi culturale, precum cele din Aiton, Beliş, Feleac, Gilău, Iara, Mănăstireni, Mărişel, Mihai Viteazu,
Râşca, Sâncraiu; alături de cele 40 monumente ale eroilor, răspândite pe raza a 19 comune din
arealul examinat, cu o concentrare maximă în Ciurila unde, în fiecare dintre cele opt sate aflate în
administraţie, există un exponent al acestei categorii.
78
a) b)
c) d) e)
Fig. 32. Obiective culturale din aria de studiu: a) Conacul O. Goga din Ciucea;
b) Punctul muzeal „Vincze-Kecskés” din Sâncraiu; c) Muzeul de artă din Săvădisla;
d) Crucea lui Avram Iancu din Mărişel; e) Bustul voievodului Gelu din Gilău
Fig. 33. Distribuţia teritorială şi tipologia obiectivelor culturale înscrise în aria de studiu
79
3.4. Edificiile economice cu funcţie turistică
Respectând acelaşi principiu de valorificare în care deşi destinaţia iniţială a obiectivelor

realizate în scopuri pragmatice nu viza turismul, acesta a reuşit să demonstreze compatibilitatea cu
valenţele estetice asociate, edificiile economice cu funcţie atractivă au dobândit acest statut fie în
urma caracteristicilor calitative sau cantitative deosebite ale infrastructurilor în sine, fie din
coroborarea cu atributele peisagistice ale cadrului natural.
Remarcabile din ambele perspective, barajele şi lacurile de acumulare – singurele
reprezentante ale acestei categorii la nivelul ariei de studiu – s-au impus cu succes în zona montană
a judeţului Cluj, mai exact în Munţii Gilăului şi în Masivul Vlădeasa, exploatând potenţialul
hidroenergetic al unor cursuri de apă precum Someşul Cald, Someşul Mic şi Drăgan (afluent al
Crişului Repede). Fără a mai reveni asupra detaliilor referitoare la aceste lacuri antropice (care au
făcut obiectul unei secţiuni din cadrul analizei componentei turistice hidrogeografice), se impune o
trecere în revistă a celorlalte două elemente constituente ale amenajării hidroenergetice: barajele şi
centralele hidroelectrice (C.HE).
Astfel, în cazul Someşului Mic a cărui amenajare s-a desfăşurat în intervalul 1968 şi 1988,
construcţiile hidroenergetice au presupus edificarea unui număr de opt centrale hidroelectrice –
dintre care cinci în arealul investigat (Fig. 34) – în sistem cascadă, cu tot atâtea trepte; cinci
acumulări cu barajele omonime: Fântânele, Tarniţa, Someşul Cald, Gilău I şi, în afara ariei de
studiu, Floreşti II; cu peste 30 km de aducţiuni principale şi secundare26.
În bazinul hidrografic al Crişului Repede, lucrările au debutat în anul 1973, finalizându-se
cu şase centrale hidroelectrice, şase microhidrocentrale, toate pe teritoriul judeţului Bihor, o staţie
de pompare (Săcuieu) şi trei acumulări cu barajele asociate27, dintre care Drăgan (Floroiu) şi
Săcuieu (Scrind-Frăsinet) în interiorul ariei de studiu.
Rezultă aşadar un total de şase baraje şi cinci centrale hidroelectrice în spaţiul rural-montan
clujean (Tabelul 8), mai deosebite fiind: cel aferent acumulării Tarniţa, cel mai suplu baraj de beton
în arc cu dublă curbură din ţară; barajul Drăgan, recunoscut pentru cea mai mare deschidere pe
râurile interioare din România (442 m lungimea coronamentului şi 120 m înălţime) şi a doua
structură ca supleţe din ţară (Pop, 1996); respectiv C.HE. Mărişelu, cea mai importantă din judeţ
sub aspectul puterii instalate (220MW).
Odată cu realizarea acestor construcţii hidroenergetice, cu accent pe lacurile de acumulare –
favorabile practicării diferitelor sporturi nautice, pescuitului sportiv şi turismului de agrement în
general – încorporate automat în oferta turistică a comunelor pe teritoriul cărora se extind,
potenţialul atractiv al acestora a crescut considerabil (Răcăşan, 2014b). Fără îndoială, cele mai
privilegiate în acest sens au fost Gilău (trei lacuri de acumulare şi trei baraje), Beliş şi Râşca graţie
vecinătăţii teritoriale şi a acumulării Fântânele care în zona barajului aferent face graniţă comună cu
ambele şi chiar şi cu Mărişel (care similar unităţii administrative Râşca, are ieşire atât la Fântânele,
cât şi la Tarniţa); şi, desigur, Poieni datorită insularităţii lacului de acumulare, singurul din Masivul
Vlădeasa, şi spectaculozităţii barajului. Cu toate că şi comuna Mărgău deţine o amenajare
hidroenergetică destul de complexă (acumularea şi barajul Săcuieu/Scrind-Frăsinet), aceasta s-a
afirmat sub raport turistic prin alte resurse decât cele economice cu funcţie atractivă, situaţie relativ
similară şi în cazul comunelor Mărişel şi Căpuşu Mare, unde suprapunerea malului lacului de
acumulare Tarniţa pe o porţiune din limita administrativ-teritorială, chiar şi redusă, nu este încă
valorificată.
26
Sucursala Hidrocentrale Cluj, disponibilă la http://www.hidroelectrica.ro/, ultima accesare: 26 ianuarie, 2017.
27
Idem.
80
Tabelul 8. Amenajările hidroenergetice din aria de studiu

A.HE Someş- A.HE Someş- A.HE Someşul
Amenajarea HE A.HE Someşul Mic A.HE Crişul Repede
Mărişelu Tarniţa Cald
Săcuieu
Lacul de Drăgan
Fântânele Tarniţa Someşul Cald Gilău (Scrind-
acumulare (Floroiu)
Frăsinet)
Fântânele Tarniţa Drăgan Săcuieu
BARAJUL (baraj de tip (baraj în arc cu Someşul Cald Gilău I (baraj în arc cu (Scrind-
rambleu) dublă curbură) dublă curbură) Frăsinet)
Râu Someşul Cald Someşul Cald Someşul Cald Someşul Mic Drăgan Săcuieu
Înălţime baraj 92 m 97 m 33,5 m 23 m 120 m 20 m
Lungime baraj 410 m 232 m 130 m 113 m 447 m 150 m
C.HE.
C.HE. - Centrala C.HE. Someşul C.HE. C.HE. (nu în judeţul *Staţie de
Mărişelu C.HE. Tarniţa
hidroelectrică Cald Gilău I Gilău II Cluj) pompe
(subterană)
În funcţiune din: 1977 1974 1983 1974 1986 - 1991
5,4 MW 5,4 MW 5 MW
(1 turbină (1 turbină (2 pompe
220 MW
verticală) verticală) cu 2
(3 hidro-
12 MW 1,2 MW 1,5 MW - motoare
Putere agregate 45 MW
(1 turbină (2 micro- (2 micro- (nu în judeţul sincrone de
instalată verticale cu o (2 turbine)
verticală) turbine cu o turbine cu o Cluj) 5 MW, care
putere unitară
putere de putere de pompează
de 75 MW)
0,62 MW 0,75 MW apa la 190
fiecare) fiecare) m înălţime)
producere de regularizare debite, producere de producere de
energie producere de energie producere de energie energie
aducţiune
Scop electrică, energie electrică, electrică, electrică, alimentare cu electrică,
secundară
atenuare atenuare viituri, rezervă pentru apă, piscicultură, recreere atenuare
viituri alimentare cu apă alimentare apă viituri, irigaţii
Sursa datelor: prelucrare după Pop, 1996 şi http://www.hidroelectrica.ro/ (ultima accesare: 26 ianuarie, 2017)
Fig. 34. Schema amenajării hidroenergetice a bazinelor hidrografice ale Someşului Mic
(Someşul Cald) şi Crişului Repede (Drăgan şi Săcuieu)
Sursa: prelucrare după Proiectul de Amenajare Someş şi Drăgan – Iad
disponibil la: www.hidroconstructia.com (ultima accesare: 4 decembrie, 2016)
81
Alături de edificiile economice sus-menţionate, pentru aria de studiu, am hotărât includerea

în categoria în cauză şi a unor obiective tehnice precum Staţia de pompe Săcuieu/Scrind-Frăsinet
din Mărgău, Staţia de tratare a apei din Gilău, din aceleaşi raţionamente de epuizare a resurselor,
deşi atractivitatea acestora este îndoielnică; precum şi alte obiective ca Păstrăvăria din Gilău, moara
lui Biro din Căpuşu Mic (declarată monument istoric de secol XVI) şi moara de apă din Bologa
(singura funcţională din comună), vâltoarea din Băişoara, obiective care deşi la prima vedere nu
beneficiază de funcţii turistice, ar putea fi valorificate cu succes în cadrul unor produse turistice
personalizate.
3.5. Activităţile umane cu funcţie turistică (evenimentele)
Diversitatea resurselor atractive integrate conceptului de ofertă turistică, implică, în egală

măsură, manifestările nematerializate spaţial şi activităţile umane înzestrate cu funcţie turistică,
aparţinând potenţialului atractiv de origine antropică, de tipul: nedeilor, carnavalurilor, târgurilor şi
expoziţiilor, hramurilor şi pelerinajelor religioase, festivalurilor artistice, competiţiilor sportive etc.
(Mac, 1992), care pot asigura suportul unor aranjamente turistice care implică măsuri organizatorice
şi categorii de prestaţii ce fac mai atractiv pachetul de servicii (Câmpeanu-Sonea, 2006).
Denumite în mod generic „evenimente” în contextul în care desemnează o întâmplare
deosebită generatoare de emoţii pozitive sau o manifestare importantă cu tentă culturală, socială,
sportivă, de tip olimpiadă, festival, reuniune sau congres (Stănciulescu, 2010), acestea îndeplinesc
în acelaşi timp rolul de factori de atracţie şi de elemente formatoare ale imaginii turistice aferente
destinaţiei în care se desfăşoară (Getz, 2008).
Însă pentru a avea garanţia notorietăţii, organizatorii nu pot face abstracţie de strategiile de
marketing menite să informeze şi să convingă potenţialii turişti să participe la aceste evenimente
(Kolb, 2006), proces în care mijloacele de promovare trebuie selectate cu atenţie şi exploatate la
maximum. În sprijinul acestora, în ultimii ani, s-a impus tot mai accentuat Internetul – anihilând tot
mai mult distanţa dintre cererea şi oferta turistică (Rotar et al., 2006) – utilizat în cazul de faţă în
triplu sens: ca instrument de comunicare pentru prestatorii de servicii turstice, ca sursă de
informaţie pentru turişti şi ca bază de date pentru identificarea şi inventarierea manifestărilor
culturale, sportive şi recreaţionale petrecute în aria de studiu şi promovate în mediul online, în
scopul continuării prospectării potenţialului atractiv vizat de această parte a cercetării.
Aşadar, condiţiile fizico-geografice coroborate cu cele socio-culturale proprii spaţiului rural-
montan şi de contact marginal din judeţul Cluj au constituit premise esenţiale în apariţia şi
dezvoltarea, pe teritoriul a 18 comune (din totalul celor 26 analizate), a nu mai puţin de 45 de
evenimente care la orizontul anului 2014 aveau statutul de manifestări curente, majoritatea
culturale, preponderent de interes naţional, organizate predominant în timpul verii şi însumând în
principal mai puţin de zece ediţii fiecare (Răcăşan, 2015).
Cele mai recente rezultate ale investigaţiei întreprinse au ilustrat tendinţa de evoluţie a
turismului de evenimente pe fondul înmulţirii, diversificării şi al repartizării acestora, ajungând la
73 de manifestări înregistrate la începutul anului 2017, în cuprinsul a 22 de unităţi administrativ-
teritoriale din arealul cercetat (Anexa 3). Aşadar, nu doar media la nivel de comună a crescut – de la
2,5 la 3,3 evenimente/comună în ultimii trei ani – ci şi aria de desfăşurare a acestora, la care s-au
adăugat comunele Ciurila, Iara, Râşca, Tureni şi Valea Ierii, în timp ce Săvădisla, mai nou, s-a
alăturat unităţilor administrativ-teritoriale (Căpuşu Mare, Mănăstireni şi Sănduleşti) care în ultimii
ani nu au găzduit niciun eveniment.
82
După cum o ilustrează reprezentarea cartografică de mai jos (Fig. 35), comunele Băişoara,
Beliş şi Gilău şi-au păstrat locurile privilegiate în fruntea ierarhiei prin cele 13, 10, respectiv şase
manifestări, contribuind astfel cu 40% la amploarea turismului de evenimente din cadrul ariei de
studiu. Graţie unui potenţial natural deosebit şi patrimoniului cultural deţinut, acestea s-au remarcat
totodată şi printr-o mare varietate a evenimentelor care pentru arealul examinat a culminat cu cel
mai mare număr de competiţii organizate (12 în Băişoara), cea mai mare diversitate tipologică a
acestora (6 tipuri în Beliş) şi cele mai multe evenimente culturale (4 în Gilău). Per ansamblu,
acestea din urmă s-au dovedit a fi cele mai răspândite tipuri de evenimente, cu cel puţin un
reprezentant în 20 dintre comune, asigurând supremaţia turismului cultural căruia îi sunt tributare.
Fig. 35. Distribuţia teritorială şi tipologia evenimentelor turistice din aria de studiu
în funcţie de tipul şi forma de turism cărora li se subordonează
Fig. 36. Tipologia evenimentelor din aria de studiu în funcţie de formele de turism şi
activităţile desfăşurate
83
Dacă ar fi să mergem pe premisa conform căreia fiecărei categorii de manifestări i-ar

corespunde o formă de turism, la nivelul spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul
Cluj, acestea ar interacţiona cu trei dintre cele 10 forme considerate de către Organizaţia Mondială
de Turism ca fiind cele mai dinamice până la orizontul anilor 2020 (Păcurar, 2007) şi anume
turismul cultural, sportiv şi de aventură, rezultând astfel o garanţie suplimentară asupra traiectoriei
ascendente a turismului de evenimente ca fenomen şi activitate. Pentru aria de studiu, acest scenariu
ar cuprinde (Răcăşan, 2015, cu modificări):
 turismul cultural: serbări de tip sărbătoare locală (Ziua comunei Aiton, Serbare
Câmpenească la Feleacu, Zilele Gilăului, Sărbătoarea Populară de la Crucea Iancului, Fiii
Satului Bologa şi Zilele Cetăţii Bologa etc.); festivaluri (Festivalul-concurs „Ţara Călatei”,
Festivalul-concurs naţional „Dumitru Sopon”, Festivalul Várkert la Castelul din Gilău,
Festivalul Internaţional de Folclor „Mugurel de Cântec şi de Joc”, Balul Strugurilor,
Festivalul Cepei, Festival Folcloric Internaţional „Sfântul Ştefan”, Festivalul Măceşelor
etc.); spectacole folclorice (Spectacol folcloric „Zestrea Apusenilor”, Sărbătoarea de pe
Muntele Dobrin etc.); concerte (Green Sensation Festival, „Back to the Wild” în Cheile
Turzii, Music Outdoor Experience (MOX) etc.); târguri (Târgul Cepei, Târgul coaselor şi
Târgul de toamnă de la Negreni);
 turismul sportiv: competiţii pentru sporturi de iarnă (schi: Buscat Winter Fest, Cupa
Muntele Mare (schi de tură), Cupa Telemark (schi în stil telemark), Feleacu Winter Games;
sănii trase de câini: Cupa Beliş – Concurs de atelaje canine; escaladă pe gheaţă: Cupa
Răchiţele – Festivalul Pereţilor de Gheaţă); competiţii pentru alergare montană (Maraton
Apuseni, Cluj Trail Running Challenge, Competiţia Runsilvania Wild Race, Vlădeasa X-
Trail; orientare în alergare: Cupa Busola de Aur); competiţii pentru pescuit sportiv
(Campionatul Naţional de Pescuit – Open „Păstrăvul de Aur”, OPEN „Cupa celor 3 Lacuri”,
Cupa Sunfish Mărtineşti); competiţii pentru sporturi complexe (Triatlon Beliş, Olimpiada
Feleacu Summer Games, Triatlon Cheile Turzii Race etc.); competiţii pentru înot
(Traversarea Lacului Beliş, Traversarea Tarniţei);
 turismul de aventură: competiţii pentru mountain bike/ciclism (Cluj Mountain Bike
Challenge, Cupa Naţională Downhill Buscat, Festivalul „Descoperă Valea Ierii” şi Cupa
Vlădeasa MTB); competiţii pentru off-road (Cupa CFMOTO-Hunt-the-Wolf, Băişoara
Enduro, Campionatul Naţional de Enduro Clasic, Transilvania Bikers Enduro Tour);
competiţii pentru alpinism (Alpiniada „Memorial Misi Szalma”).
Prospectarea mai amănunţită a acestor evenimente a evidenţiat un clasament cât se poate de

clar în privinţa celor mai des organizate manifestări (Fig. 36) – eminamente influenţat de
particularităţile spaţiului rural grefat pe zona montană – în care primele două poziţii revin celor cu
specific cultural, mai exact serbărilor de tip sărbătoare locală (23%) şi festivalurilor (15%). Acestea
sunt succedate de evenimentele sportive – la care participarea este condiţionată de dorinţa de
recreere sau de competiţie, de observare a evenimentului sau de vizitare a amenajărilor sportive
(Hudson, 2008) – preponderent din sfera sporturilor de iarnă (14%), în timp ce reprezentantelor
turismului de aventură în materie de evenimente nu le-au revenit mai mult de 5% nici măcar în
cazul competiţiilor de mountain bike sau off-road (la fel de numeroase în teritoriu).
În ceea ce priveşte perioada de desfăşurare a acestora (Fig. 37), s-a constatat o predilecţie
pentru ultimele două luni de vară, favorabile desfăşurării a 34 de evenimente din totalul celor 73
identificate. Extinsă inclusiv la nivelul toamnei, această preferinţă a organizatorilor pentru
manifestările din a doua jumătate a anului calendaristic, s-a reflectat într-o activitate turistică mai
scăzută pe parcursul celorlalte două anotimpuri, chiar şi în contextul în care turismul pentru sporturi
de iarnă şi evenimentele asociate beneficiază de condiţii prielnice de manifestare şi de o
reprezentare foarte bună în cadrul ariei de studiu.
84
Fig. 37. Distribuţia temporală a numărului de evenimente din aria de studiu
Un aspect la fel de important al procesului de analiză al evenimentelor precum clasificarea

după forma de turism relaţionată, l-a constituit şi determinarea impactului acestora în consonanţă cu
scara şi nivelul de interes exercitat (Fig. 38). În acest demers au fost luate în calcul atât denumirile
evidente a unor manifestări (Festivalul Internaţional de Folclor, Campionatul Naţional etc.) sau
segmentele-ţintă mai mult decât sugestive pentru aria de interes (Fiii satului, Zilele comunei etc.),
cât şi provenienţa participanţilor, cu precădere a concurenţilor în detrimentul spectatorilor, acolo
unde a fost posibilă consultarea listelor de înscriere sau de anunţare a câştigătorilor. A rezultat astfel
o pondere identică a evenimentelor de importanţă locală şi regională (33%) – acestea din urmă
înregistrând cea mai spectaculoasă creştere în comparaţie cu anii 2013-2014 când numărul lor era
jumătate din cel actual (2016-2017) – sensibil egală cu cea a manifestărilor de interes naţional (30%
din totalul inventariat).
Fig. 38. Tipologia evenimentelor desfăşurate în aria de studiu

în funcţie de importanţă şi modalitate de promovare
Corelând criteriul impactului cu cel al modalităţii de promovare în mediul online, s-a

observat faptul că majoritatea evenimentelor (44 – echivalentul unui procent de 60%) desfăşurate în
spaţiul rural-montan clujean a avut parte de suport grafic de tipul afişului de prezentare (Fig. 39).
Singura excepţie a fost sesizată în cazul evenimentelor locale unde numărul celor fără materiale
informaţionale l-a depăşit pe cel al manifestărilor însoţite de un afiş, în speţă din cauza unei politici
de promovare mai puţin consolidate şi a unui buget inferior celorlalte categorii de evenimente.
85
Fig. 39. Colajul afişelor de promovare aparţinând unor evenimente

desfăşurate în aria de studiu şi promovate în mediul online
86
Tot în sfera promovării, însă de această dată din perspectiva tipologiei surselor prin
intermediul cărora s-a realizat informarea cu privire la evenimentele din arealul cercetat, au fost
identificate şapte tipuri de pagini de internet (Tabelul 9) dintre care cel mai des invocate au fost cele
aferente mass-mediei (26% din totalul evenimentelor), ca urmare a accesibilităţii crescute, şi cele cu
conţinut sportiv (23%), graţie numărului ridicat de competiţii organizat în zona montană şi
submontană clujeană.
Tabelul 9. Tipologia surselor de informaţie furnizoare de date în materie de evenimente

Natura
Nr. evenimente Observaţii Exemple
site-ului
- informaţii complexe, actualizate www.maratonapuseni.ro
Specializat 9 - informaţii specifice evenimentului www.vaneaza-lupul.ro
- evenimente internaţionale şi naţionale www.cuparachitele.ro
- grad relativ de complexitate, actualizare www.cluj.com
Evenimente 10 - informaţii despre evenimente eterogene www.clujlife.com
- evenimente naţionale şi regionale www.dordeduca.ro
- necesită actualizări periodice
www.traditiiclujene.ro
Cultural 13 - informaţii despre evenimente culturale
www.viatasatului.ro
- evenimente locale
- promovare consistentă şi corespunzătoare www.insport.ro
Sportiv 17 - informaţii şi evenimente sportive www.club-orca.ro
- evenimente naţionale www.agvps.ro
- diversificare redusă
www.funparkcluj.ro
Turistic 3 - informaţii de interes turistic
www.taracalatei.ro
- evenimente naţionale şi regionale
- expunere succintă a informaţiilor www.primariaaiton.ro
Politic-
2 - informaţii de interes local www.primariamihai-
administrativ
- evenimente locale viteazu.ro
- cea mai consistentă sursă de informaţie www.ziare.com
Presă online 19 - informaţii de interes general www.stiridecluj.ro
- evenimente regionale şi locale www.ziarul21.ro
Sursa datelor: Răcăşan, 2015 (cu modificări)
Finalmente, elementele componente ale ofertei turistice recreaţionale şi culturale au fost

analizate şi prin prisma stadiului ciclului de viaţă turistic în care se află prin numărul de ediţii
acumulate până în prezent (Fig. 40). Practic s-a încercat o adaptare a modelului lui Butler (1980)
asupra ciclului de viaţă a unei destinaţii turistice, în care etapa de declin a fost eliminată, cea de
lansare a fost atribuită evenimentelor aflate la prima ediţie în 2016, faza de creştere celor care au
acumulat mai puţin de 10 ediţii până în anul 2017, iar cea de maturitate a fost asociată
evenimentelor cu peste 10 ediţii la activ. Prelucrarea datelor a relevat o proporţie covârşitoare în
cazul manifestărilor aflate în etapa de
creştere (49), cărora le-au urmat cele 16
integrate fazei de maturitate,
caracteristică unor evenimente eterogene,
de interes diferit precum Târgurile de la
Negreni, Alpiniada din Petreştii de Jos,
Cupa Busola de Aur din Gilău,
Sărbătoarea de la Crucea Iancului din
Mărişel, Festivalul Naţional de Poezie
„Octavian Goga” de la Ciucea, cele mai
longevive evenimente, posesoare a peste Fig. 40. Tipologia evenimentelor din aria de studiu
30 de ediţii fiecare (Anexa 3). în funcţie de numărul ediţiilor acumulate
87
3.6. Resursele turistice etnografice
Patrimoniul etnografic, ca parte intrinsecă a ofertei turistice primare de provenienţă

antropică, se individualizează printr-o combinaţie nedisociată a resurselor atractive cu manifestările
şi activităţile umane cu funcţie turistică, respectiv printr-o simbioză a materialului cu spiritualul,
rezultată „din evoluţia conştiinţei sale în timp şi a răspândirii populaţiei în spaţiu” (Cocean, 2007,
p. 143). Avem de-a face, aşadar, cu o serie de repere identitare care diferenţiază o comunitate
tradiţională în raport cu altele prin prisma unor aspecte care ţin de „condiţii de trai, mentalităţi,
activităţi practice, obiceiuri, deprinderi, credinţe, superstiţii, ritualuri, gastronomie, vestimentaţie,
modalităţi şi/sau modele de organizare a habitatelor” (Puşcaş, 2009, p. 7).
Dată fiind complexitatea acestor dimensiuni ale vieţii care fac obiectul ştiinţei etnografiei –
aflată la rândul său în complementaritate şi interrelaţie cu alte domenii precum paleontologiale,
geografia şi antropologia etnică, etnografia istorică, socială şi religioasă, folcloristica etc. – în cele
ce urmează vom efectua o trecere în revistă a principalelor particularităţi ce definesc fenomenul
culturii populare şi al civilizaţiei rurale din zona montană şi submontană clujeană.
Consecinţă directă a unei istorii milenare efervescente caracterizate de „o stratigrafie
socială, cu orizonturi etnice nuanţate, sedimentate pe un fond uman cu ridicate capacităţi de
asimilare” (Puşcaş, 2009, p. 14), configuraţia actuală a poporului cantonat în spaţiul carpato-
danubiano-pontic reprezintă un veritabil mozaic etnografic care din punct de vedere structural
transcede organizarea administrativ-teritorială actuală şi împărţirea pe regiuni geografico-istorice.
Astfel, unităţile administrativ-teritoriale îşi pierd relevanţa în favoarea unităţilor teritoriale
etnoculturale sinonime cu zonele etnografice (Dunăre, 1984), care pot avea la rândul lor subzone,
subordonate în unanimitate regiunilor etnografice (Butură, 1978). Potrivit modelului taxonomic
propus de Butură (1978), la nivelul României există 49 de zone etnografice distribuite astfel: 24 în
Transilvania, şase în Oltenia, opt zone în Muntenia, nouă în Moldova şi două zone în Dobrogea.
Vlăduţiu (1973) mai adăugă cinci zone pe care le atribuie interiorului arcului carpatic, rezultând
astfel 54 de zone etnografice, trei dintre ele suprapunându-se într-o oarecare măsură peste arealul
studiat care ajunge astfel să împrumute eterogenitatea constatată la scară naţională.
Revenind la unităţile teritorial-etnografice – dacă le putem numi aşa – care acoperă spaţiul
clujean, Bodiu şi Munteanu (2002) indică o structură alcătuită din trei subzone şi două zone
specifice, astfel: subzona Mocănimii Gilăului (Măgureni), subzona Mocănimii Hăşdatelor (tributare
zonei etnografice a Munţilor Apuseni), zona Călatei cu satele din Depresiunea Huedinului şi văii
Căpuşului, subzona Dealurilor Clujului şi zona Câmpiei Transilvaniei. Dintre acestea, 42 localităţi
dispersate în zona submontană (aria superioară), deluroasă (aria inferioară) şi cursul Nadăşului ar
cuprinde populaţie maghiară majoritară sau mixtă, în următoarele sate (Nagy, 1958): Sâncraiu,
Aluniş, Domoşu, Horlacea (Sâncraiu) Văleni (Călăţele), Mănăstireni, Căpuşu Mare, Căpuşu Mic,
Dumbrava (Căpuşu Mare), Gilău, Săvădisla, Vlaha (Săvădisla), Gheorgheni (Feleacu), Aiton.
Dejeu (2010a, 2010b, 2011) propune o regionare etnologică mai simplificată a judeţului
Cluj, pentru care distinge doar trei zone: Dealurile Gilăului, Clujului şi Dejului, grefată pe Valea
Someşului Mic şi pe culoarul Valea Călatei, Crişului Repede şi nord-estul Dealurilor Gilăului; zona
Huedin, alcătuită din oraşul omonim şi alte 15 comune dintre care 13 în teritoriul investigat: Beliş,
Călăţele, Căpuşu Mare, Ciucea, Măguri-Răcătău, Mănăstireni, Mărgău, Mărişel, Negreni, Poieni,
Râşca, Săcuieu, Sâncraiu; zona Câmpia Transilvania, compusă din localiăţile de pe valea
Hăşdatelor, Valea Arieşului Inferior şi cele situate între Dealul Feleacului şi Dealul Mociului.
Indiferent de varianta preferată, cert este că ne confruntăm cu un spaţiu locuit încă din cele
mai vechi timpuri de către o populaţie sedentară cu îndeletniciri pastoral-agrare, devenită
străromânească după romanizarea dacilor autohtoni în secolul al II-lea d.Hr. şi continuând să fie
predominant românească sub raport etnic atât ulterior secolului al XI-lea, când o populaţie maghiară
a pătruns în Depresiunea Huedinului şi zona submontană, cât şi după dezvoltarea comerţului şi apoi
a industriei, când în câteva localităţi s-au instalat şi romi (Dejeu, 2010a, 2010b, 2011). Contactele
88
dintre aceste comunităţi entice conlocuitoare s-au soldat cu desăvârşirea unui bogat patrimoniu
etnografic care argumentează „durabilitatea şi vigoarea unei culturi, reprezentativă pentru satul
tradiţional” (Bodiu şi Munteanu, 2003, p. 8), îmbinând elemente din fondul cultural autohton de
origine dacă (toponime şi hidronime, ocupaţii tradiţionale şi meşteşuguri, îmbrăcăminte, obiceiuri
din ciclul familial etc.) cu o serie de influenţe folclorice evidente mai mult în limba vorbită şi în
port şi mai puţin în cântecele şi jocurile populare (Dejeu, 2010b).
3.6.1. Gospodăria tradiţională – componentă reprezentativă a satului
Evoluţia milenară a omenirii la macro scară şi a poporului roman la micro scară, a

determinat o reconsiderare permanentă a filosofiei asupra habitatului la nivelului căreia – prin
interpretarea unor concepte esenţiale precum utilul şi frumosul, în termenii particularităţilor
regionale – arhitectura populară a constituit „o subtilă adaptare la timp, spaţiu şi eternitate”
(Cocean, 2007, p. 150). Celula de bază a satului, amplasată în vatra sau în moşia aşezării rurale,
gospodăria tradiţională, sinonimă cu terenul ocupat de casă, anexe, curţi şi grădini, a fost cea care
de-a lungul secolelor a influenţat estetica şi funcţionalitatea universului rural, fiind sursa unor
numeroase tentative de clasificare. Pornind de la caracteristicile arhitectonice, ele însele produs al
unui cumul de factori dintre care mai importanţi rămân cei socio-economici (profilul ocupaţional al
locuitorilor) şi fizico-geografici (forma de relief dominantă), gospodăriile au fost divizate în două
categorii (Puşcaş, 2009): gospodării agricole propriu-zise (în regiunile de câmpie şi colinare) şi
gospodării pastorale (în zonele montane şi de dealuri înalte).
În consonanţă cu specificitatea spaţiului rural-montan şi submontan clujean, modelul mixt,
al gospodăriilor pastoral-agrare, s-a dovedit a fi cel mai aproape de realitatea studiată în care, în
majoritatea cazurilor, este manifestat un dublu ataşament faţă de plantele de cultură şi creşterea
animalelor, chiar dacă în proporţii diferite dictate de morfologia teritoriului.
Considerabil mai puternică în comparaţie cu situaţia actuală, această amprentă locală era
încă resimţită la începutul secolului al XX-lea când, din punct de vedere arhitectural, peisajul
etnografic clujean era rezultatul utilizării unor materiale de construcţie provenite exclusiv din surse
locale de aprovizionare – lemn, piatră (pentru fundaţie), paie (pentru acoperişuri) şi lut – coroborate
cu tehnici de construcţie autohtone şi modele tradiţionale de amenajare interioară şi exterioară.
Concret, în acea perioadă, locuinţa se afla într-o etapă evolutivă marcată de existenţa unei singure
încăperi polifuncţionale, executate din lemn (bârne masive de stejar, fag, conifere) şi lipite cu lut,
ridicate la nivelul solului, pe temelie din piatră în plan dreptunghiular, având acoperiş în patru ape
din lemn (şindrilă) sau din paie (Fig. 41).
Dimensiunile relativ reduse ale caselor tradiţionale s-au extins, în primul rând, pe fondul
adăugării unei noi încăperi (tindă) destinate preparării hranei şi cu rol de trecere în odaia de dormit,
funcţii pe care aceasta le-a păstrat şi în cazul planului cu trei încăperi (două camere separate de o
tindă) sau mai multe, dintre care una era cămara pentru alimente, ţesături şi haine28. Dacă statutul
socio-economic al gospodarului era determinant pentru numărul de camere, acesta îşi pierdea
relevanţă în ceea ce priveşte prispa (târnaţ) – acea terasă îngustă utilizată fie pentru anumite
activităţi casnice sau odihnă (timpul verii), fie pentru depozitarea unor obiecte şi unelte sau pentru
păstrarea unor produse – dominând poziţia faţadelor şi protejându-le de intemperii (Fig. 41 b).
Schimbările survenite în dinamica arhitecturii locuinţei au afectat inclusiv planul vertical,
dezvoltat din aceleaşi raţiuni de depozitare a produselor alimentare şi alcoolice (de la fructe la
butoaie de ţuică şi vin) şi valorificare eficientă a denivelărilor de teren, în regiunile deluroase şi în
cele montane. Astfel, îşi fac apariţia tot mai mult casele cu două niveluri care, fără să modifice
28
Atlasul etnografic român, Volumul I: Habitatul (2003).
89
planul iniţial al celor construite din lemn la nivelul solului, includ de acum şi pivniţe din piatră, la
parter, a căror utilitate poate fi sinonimă cu crama sau cu bucătăria (Fig. 42).
Ultimele decenii au consemnat o creştere deosebită faţă de noile soluţii şi materiale de
construcţie (cărămidă, ciment, beton, ţiglă) care s-au afirmat tot mai mult în detrimentul celor
tradiţionale (lemnul, piatra şi pământul). Vizibile la nivelul fiecărui element al construcţiei
(fundaţie, acoperiş, pereţi, uşi, geamuri, cromatică), acestea au provocat o serie de modificări în
peisajul etnografic care nu întotdeauna corespund normelor esteticii amenajărilor specifice
arhitecturii autohtone (Fig. 43). Totuşi, indiferent de motivaţie, nu trebuie ignorat efortul anumitor
proprietari de reşedinţe secundare şi pensiuni care, în demersul lor de ridicare a unei noi construcţii,
au încercat pe cât posibil să respecte principiul integrării în peisaj (Fig. 44).
a) b) c)
Fig. 41. Case tradiţionale din aria de studiu expuse în incinta Parcului Etnografic „Romulus Vuia” din
subordinea Muzeului Etnografic al Transilvaniei: a) Bedeciu (Mănăstireni); b) Mărgău; c) Mărişel
a) b) c)
Fig. 42. Case cu două niveluri având la bază planul locuinţei tradiţionale (Băişoara)
a) b)
Fig. 43. Construcţii care contravin principiilor estetice de integrare în peisaj: a) Ciurila; b) Mărişel
a) b) c)
Fig. 44. Cabane şi reşedinţe secundare integrate armonios în peisaj (exemple):
a) Gilău (sat Someşul Rece); b) Mărişel; c) Beliş (staţiunea Fântânele)
90
a) Interiorul locuinţei
Odată cu dezvoltarea locuinţei în plan orizontal şi vertical, interiorul acesteia a trecut printr-
o serie de etape evolutive distincte şi în materie de forme de organizare a elementelor de decor
casnic. Astfel, dacă în cazul modelului arhaic monocelular unitatea arhitecturală era conferită de
cinci „subansambluri cheie: colţul cu vatra; colţul cu patul; partea de dinainte cu masa şi lădoiul;
colţul cu laviţa şi lada de zestre; respectiv colţul cu blidarul” (Puşcaş, 2009, p. 75), trecerea la
locuinţa cu mai multe încăperi a introdus o notă de varietate în stilul de amenajare interioară devenit
tributar rolului acestora (tinda, casa de locuit, odaia curată).
Fig. 45. Interior tradiţional al unei locuinţe de morar din Mărişel (în incinta Parcului Etnografic
„Romulus Vuia” din subordinea Muzeului Etnografic al Transilvaniei)
În planul tipului clasic, casa era alcătuită din două camere denumite sugestiv la foc şi soba,
prima dintre ele (tinda) dominată de vatra liberă şi accesoriile de referinţă (ceaunul, pirostriile de
fier şi ţestul pentru copt) şi mobilierul specific (măsuţă rotundă şi scăunele joase); diferit faţă de cel
din cea de-a doua cameră (odaia de dormit), unde acesta era compus din două paturi la capătul
cărora erau amplasate lăzile de zestre pe care erau aşezate diverse ţesături groase şi perne, laviţe cu
spătar, o masă înaltă şi scaune cu spătar, completate de un element ingenios folosit pentru încălzire,
soba oarbă care avea gura la vatră (Vlăduţiu, 1973).
Apariţia celei de-a treia încăperi s-a soldat cu o dublă funcţionalitate pentru noua casă
dinainte (odaia frumoasă), şi anume aceea de a păstra cele mai valoroase piese de mobilier (pentru
dormit, odihnă, depozitat, mâncat, iluminat etc.) şi de a primi oaspeţii în timpul evenimentelor
organizate în familie (nunţi, botezuri, mese festive). Practic aceasta a fost perspectiva care a stat la
baza implementării conceptului de găzduire a turiştilor (în regim comercial) în cadrul pensiunilor
agroturistice care încearcă să redea într-o manieră cât mai fidelă traiului din mediul rural (Fig. 46).
Fig. 46. Interioare ale unor case tradiţionale din zona Călatei introduse în cicuitul turistic (Sâncraiu)
91
Având aşadar ca sursă de inspiraţie căldura şi intimitatea interiorului tradiţional, aceleaşi

decoraţiuni care înfrumuseţau încăperile ţăranilor pe vremuri (mobilier şi ceramică, ţesături şi
broderii, elemente din portul popular, picturi pe lemn sau sticlă, grinzile sculptate ale tavanelor
etc.), continuă să fie valorificate şi în prezent în spiritul asigurării unei atmosfere autentice şi
primitoare.
Totuşi, excesul de zel în privinţa perfecţionării amenajării locuinţei, coroborat cu
posibilităţile materiale superioare ale anumitor locuitori din mediul rural, au condus la o serie de
modificări în interiorul tradiţional ţărănesc – mobilier modern confecţionat în fabrică, aparatură şi
produse electrocasnice performante, elemente de decor specifice altor culturi – care l-au îndepărtat
de conceptele promovate de agroturism (rusticul şi autenticul), limitându-i acestuia puterea de
penetrare în areale în care prezenţa lui ar trebui să fie una generalizată prin însuşi statutul conferit
de organizarea administrativ-teritorială (comuna şi satul).
b) Anexele gospodăreşti
După cum s-a specificat în
rândurile anterioare, în sistemul
gospodăriei tradiţionale intră, pe lângă
casa ţărănească, şi celelalte construcţii
anexe ale căror funcţionalitate şi
înfăţişare reprezintă amprenta unui
cumul de factori precum cel geografic
prin configuraţia terenului, socio-
economic prin ocupaţiile principale şi
cultural prin tradiţia locală manifestată
a)
la nivelul materialelor şi al tehnicilor de
construcţie (Vlăduţiu, 1973).
Pornind de la aceste principii, se
conturează profilul anexelor
gospodăreşti din spaţiul rural-montan şi
de contact marginal din judeţul Cluj, în
care particularităţile gospodăriei agro-
pastorale sunt redate fidel în estetica şi
structura acareturilor care păstrează ca
element dominant lemnul. În primă
instanţă se detaşează anexele destinate b)
preparării hranei şi depozitării
alimentelor, reprezentate de bucătăria
de vară şi cămara care de multe ori se
pot constitui în construcţii independente
de restul casei (Fig. 47a), cea din urmă
venind atât în completarea pivniţelor, în
care se păstrează diferite alimente, cât şi
a odăilor prin adăpostirea unor obiecte
de uz casnic, ţesături şi piese de
îmbrăcăminte. În al doilea rând, se
impun construcţiile realizate în scopul
c)
depozitării uneltelor agricole şi Fig. 47. Gospodării din aria de studiu – case şi anexe:
mijloacelor de transport tradiţionale, a) cămară (Mărgău); b) şură cu grajd (Mărişel);
ţinute în şopron sau în şură (Fig. 47b) c) coteţ şi târlă (Mărişel)
locul în care se obişnuieşte să se Sursa: Arhivă personală
92
păstreze şi fânul pentru animale. În vederea asigurării unor condiţii optime de creştere a acestora, s-
a recurs la diferite adăposturi în funcţie de talia şi de numărul lor: grajduri pentru vite şi cai, târle
pentru oi, coteţe pentru porci şi păsări (Fig. 47c). În cele din urmă merită consemnate şi acele
acareturi cu o răspândire neomogenă, cauzată de inutilitatea ridicării lor pe fondul inexistenţei
materiei prime, cum se întâmplă cu anexele pentru păstrarea cerealelor şi porumbului de tipul
hambarelor, magaziilor şi pătulelor – mai puţin caracteristice pentru zona montană, însă tot mai
prezente în peisajul etnografic al arealului cercetat la contactul cu Câmpia Transilvaniei – şi cu
afumătoarele pentru uscarea şi afumarea fructelor; sau ca efect al modernizării prin racordarea la
reţelele tehnico-edilitare sau prin recurgerea la achiziţionarea produselor în detrimentul preparării
lor în interiorul gospodăriei, care ajung să scoată din uz fântânile şi puţurile pentru captarea şi
scoaterea apei freatice, pe de-o parte, iar instalaţiile tehnice populare întrebuinţate în alimentaţie şi
în industria casnică textilă, pe de altă parte.
3.6.2. Ocupaţii tradiţionale şi meşteşuguri
În vederea asigurării existenţei sale, societatea tradiţională rurală a exersat şi a dezvoltat o

serie de deprinderi productive – condiţionate de specificitatea cadrului natural şi în armonie cu
acesta – la nivelul cărora cultura plantelor şi creşterea animalelor s-au constituit în activităţi de
bază ale economiei agricole. Modul de utilizare a terenului (în spaţiul rural), fie el agricol (arabil,
vii, livezi, păşuni, fâneţe) sau neagricol (păduri şi ape) a generat mai multe tipuri de peisaje
etnografice congruente cu modul de viaţă al (Ghinoiu, 2005a):
 civilizaţiei agrare în peisajul agrar (dezvoltat prin desţeleniri, defrişări şi asanări) care la
rândul său poate fi: agrar propriu-zis (cultivat numai cu cereale), agro-pastoral (cu plante
furajere), agro-viticol (cu vii) sau agro-pomicol (cu livezi);
 civilizaţiei pastorale în peisajul pastoral (dominat de păşuni şi fâneţe naturale);
 civilizaţiei lemnului în peisajul forestier (marcat de prezenţa pădurilor);
 civilizaţiei piscicole în peisajul piscicol (generat de existenţa resurselor hidrografice).
Toate aceste moduri de viaţă – regăsite în ponderi variabile inclusiv la nivelul spaţiului
rural-montan şi submontan clujean – s-au tradus în forme deosebite de organizare a locuinţei şi a
gospodăriei, a sistemului de alimentaţie, de manifestare a obiceiurilor şi sărbătorilor, a folclorului,
portului şi artei populare, care au reuşit să păstreze în structura lor caracteristici arhaice, de
străveche tradiţie, perpetuate până în secolul al XX-lea29. Ulterior, progresul tehnologic soldat cu
pierderi însemnate în materie de instalaţii tehnice ţărăneşti, mijloace de tracţiune, instrumente şi
unelte specifice, a scos din uz importante elemente de cultură materială aparţinând inventarului
agricol, viticol, piscicol, apicol, meşteşugăresc etc., care pentru standardele actuale s-au dovedit a fi
desuete şi noneficiente (Puşcaş, 2009). Astfel, desfăşurarea activităţilor producătoare de hrană a
ajuns să constituie un complex de mijloace şi tehnici tradiţionale şi mecanizate în care proporţia
utilizării lor încă depinde de condiţiile locale şi de nivelul dezvoltării economice a populaţiei rurale.
a) Cultura plantelor
Premisele naturale favorabile conferite de amplasarea geografică a spaţiului carpato-
danubiano-pontic, în plină zonă temperată, au influenţat pozitiv această ramură exponenţială a
agriculturii care s-a constituit în ocupaţie principală a poporului român, practicându-se în strânsă
legătură cu creşterea animalelor încă din antichitate. Acest fapt s-a datorat sistemelor de lucrare a
pământului în care alternarea suprafeţei cultivabile cu cea de păşune era des întâlnită în regiunile de
deal şi de munte, care în Munţii Apuseni cel puţin, au favorizat semănături până la 1.200 m
29
Atlasul etnografic român, Volumul II: Ocupaţiile (2005).
93
altitudine, în apropierea locuinţelor oamenilor, unde s-au împământenit mici câmpuri cultivate cu
diverse plante pentru subzistenţă (Vlăduţiu, 1973).
În consecinţă, teritoriul supus cercetării de faţă a beneficiat de condiţii prielnice pentru
cultivarea unor sortimente de cereale (grâu, porumb, orz, ovăz, secară), plante textile (cânepă şi in),
oleaginoase (dovleac şi floarea soarelui), nutreţuri (trifoi, lucernă; sfeclă furajeră în zona de contact
marginal: Petreştii de Jos, Feleacu) care s-au asociat plantelor din flora spontană şi care în secolul
XX încă apăreau în culturi combinate (porumb cu dovleac, porumb cu cartofi, porumb cu fasole,
porumb cu legume, cereale cu nutreţuri etc.)30.
În vederea obţinerii terenurilor de cultură, de-a lungul timpului, cele mai comune practici
au inclus tăierea copacilor şi a tufişurlor, desţelenirea terenului odihnit prin arătură cu plugul sau
provocarea uscării copacilor prin diverse tehnici (în speţă în zona Mărgăului).
Odată devenit prelucrabil, terenul se alinia fazelor majore ale ciclului agricol – fertilizatul
(prin odihna pământului, prin îngrăşăminte şi prin alternarea culturilor), aratul (cu plugul),
semănatul (cu mâna, cu sapa sau hârleţul, cu parul), plivitul şi prăşitul buruienilor (prin smulgere şi
săpare), recoltatul (cu secera sau cu coasa), uscatul cerealelor (spice legate în snopi clădiţi în cruce
sau în stog, direct pe pământ), uscatul fânului şi păstratul său în clăi pe pământ, treieratul,
vânturatul cerealelor, curăţatul porumbului, păstratul şi depozitatul produselor agricole (în lăzi,
coşuri, poduri, pivniţe şi hambare)31 – faze a căror derulare continuă să se desfăşoare, dacă nu prin
intermediul aceluiaşi uneltar al secolului trecut (Fig. 48), atunci cel puţin sub impactul unor timpi
consacraţi de execuţie (Tabelul 10).
Tabelul 10. Calendarul popular al lucrărilor agricole

Luna Activităţi specifice
- repararea gardurilor şi a uneltelor; - verificarea poamelor şi a zarzavaturilor din pivniţe;
Ianuarie - îngunoierea straturilor; - îngrijirea şi hrănirea corespunzătoare a vitelor (cu sare, nutreţ);
- curăţarea pomilor de muşchi şi uscături.
- îngrijirea livezilor; - îngrăşarea pământului din grădini; - începerea aratului; - pregătirea altoaielor
Februarie
şi sădirea pomilor; - pregătirea răsadniţelor şi semănarea ţelinei, cepei, salatei, castraveţilor etc.
- semănarea cerealelor (grâu de primăvară, orz, ovăz, secară), a unor legume (mazăre), a trifoiului
Martie
şi a lucernei; - îngrijirea livezilor şi altoirea pomilor; - pregătirea straturilor pentru legume.
- semănarea legumelor (fasole, cartofi), a trifoiului, lucernei, inului, ovăzului şi porumbului;
Aprilie
- îngrijirea pomilor şi a puieţilor; - introducerea treptată a nutreţului verde în hrana vitelor.
- semănarea inului şi a cânepii (după 13 mai) alături de hrişcă (după 19 mai), mei, ridichi,
Mai
castraveţi, fasole; - îngrijirea pomilor şi curăţarea lor de gândaci; - cosirea lucernei.
- semănarea rapiţei, a ridichilor de toamnă, a guliilor şi a conopidei pe iarnă; - cosirea ierbii în
Iunie
floare; - săparea viilor a doua oară; - uscarea cireşelor, a vişinelor şi a strugureilor pentru iarnă.
- semănarea spanacului şi a verzei a doua oară; - săparea porumbului a doua oară;
Iulie
- plivirea viilor; curăţarea şurii şi a podurilor; - începerea secerişului.
- desfăşurarea arăturilor pentru semănăturile de iarnă (pătrunjel, spanac, ţelină); - îngunoierea
August câmpului; - semănarea salatei şi a rapiţei; - îngrijirea pomilor; - adunarea seminţelor; - secerarea
ovăzului; - uscarea fasolei şi a poamelor pe iarnă; - îngrijirea stupilor; - despărţirea oilor de miei.
- derularea aratului şi a semănăturilor de toamnă (până în 13); - culegerea poamelor; - semănarea
Septembrie
bucatelor tomnatice (varză, spanac, morcovi, salata de iarnă); - strângerea mierii la sfârşitul lunii.
- culegerea poamelor, strângerea porumbului, cartofilor, napilor; - curăţarea pomilor; - îngunoierea
Octombrie livezilor, a câmpurilor şi a grădinilor; - desfăşurarea arăturilor de toamnă spre a fi semănat în
primăvară; - răsădirea zmeurei, căpşunilor şi a salatei iernatice; - sortarea strugurilor.
- îngrijirea pomilor tineri şi săparea gropilor pentru puieţii din primăvara; - îngunoierea pomilor şi
Noiembrie
spoirea lor cu var; - curăţarea gardurilor şi a grădinilor; - adunarea gunoiului; - fierberea mustului.
Decembrie - îngrijirea vitelor şi a păsărilor, a proviziilor din pivniţe, a grădinilor, livezilor şi a câmpurilor.
Sursa: prelucrare după Olteanu (2009)
30
31
Idem.
94
a) b) c)
Fig. 48. Uneltar agricol (expus în Muzeul Etnografic al Transilvaniei) folosit pentru: a) arat, grăpat, săpat, plantat;
b) plivirea, recoltarea păioaselor şi obţinerea fânului; c) baterea spicelor, separarea plevei şi vânturarea boabelor
a) b) c)
Fig. 49. Produse obţinute din grădinărit, comercializate în cadrul evenimentului „Zilele Recoltei”
(septembrie, 2016): a) cartofi de Râşca; b) ceapă de Mihai Viteazu; c) legume de Moldoveneşti
a) b)
Fig. 50. Inventar pastoral (expus în Muzeul Etnografic al Transilvaniei) folosit pentru:
a) prelucrarea laptelui; b) obţinerea şi păstrarea produselor lactate la stână
a) b)
Fig.51. Coşniţe pentru albine Fig. 52. Produse apicole intens comercializate (miere polifloră,
de salcâm, de tei, de brad; polen, lăptişor de matcă, fagure de miere etc.)
95
b) Legumicultura, pomicultura şi viticultura

Pe lângă culturile de câmp, tabelul anterior cuprinde şi anticipează activităţi şi subramuri ale
agriculturii care la rândul lor prezintă perioade optime de desfăşurare, indiferent dacă este vorba
despre grădinărit, viticultură, cultivarea pomilor fructiferi, creşterea animalelor sau albinărit,
contribuind fiecare în parte la conservarea şi perpetuarea stilului de viaţă tradiţional montan şi
submontan clujean grefat pe ruralul specific românesc.
Se detaşează aşadar legumicultura ale cărei produse – devenite al doilea cel mai consumat
tip de alimente după cereale – sunt nelipsite din cadrul gospodăriilor rurale care le cultivă pe
terenuri mici fie pentru rădăcini (morcovi, ridichi, ţelină) şi frunze (varză, salată, pătrunjel), fie
pentru fructe şi legume (roşii, castraveţi, ardei, fasole etc.); leguminoasele astfel obţinute fiind
destinate de regulă consumului familial (în stare proaspătă sau conservată), iar în anumite cazuri
ajungând chiar să fie comercializate (Ilinca et al., 2012). În acest sens se individualizează areale
specializate în culturi omogene precum cele ale cartofului (comuna Râşca), cepei (comuna Mihai
Viteazu) sau eterogene (Moldoveneşti, Feleacu, Iara, Căpuşu Mare etc.) pe care producătorii locali
obişnuiesc să le vândă în felurite contexte, de la cel din faţa porţii, până la pieţe agroalimentare şi
târguri de profil (Fig. 49).
Varietatea şi calitatea produselor obţinute prin intermediul pomiculturii a condus la
afirmarea acestei ramuri a agriculturii graţie unor motive similare celor anterioare, concretizate în
posibilităţile de consum propriu şi/sau comercializare a fructelor crude sau confiate, respectiv a
dulceţurilor (gem, magiun, silvoiţă), compoturilor şi a diverselor sortimente de alcool obţinute din
fructe (mere, prune, pere, cireşe, vişine, nuci etc.).
În cele din urmă, viticultura îşi face simţită prezenţa, însă exploataţia sa sporadică în
peisajul clujean o califică drept cvasi-inexistentă la nivelul României, fapt confirmat de suprafaţa
restrânsă a plantaţiilor cu viţă de vie pe rod care, potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul
2014 a fost cea mai redusă dintre toate judeţele ţării. Nici în trecut producţia de struguri şi de vin
aferentă ariei de studiu nu era diferită faţă de situaţia actuală, ba mai mult, Atlasul Etnografic
Român nici măcar nu include această zonă în secţiunea alocată hărţilor viticole de la începutul
secolului al XX-lea.
c) Creşterea animalelor
Nevoia asigurării resurselor de hrană – care în primă fază s-a realizat exclusiv din cules,
vânătoare şi pescuit – nu s-a limitat doar la cultura plantelor după ce această acţiune a devenit un act
practicat conştient în scopul supravieţuirii, ci a continuat cu ceea ce avea să devină a doua cea mai
importantă ramură a agricultuii, şi anume creşterea animalelor. Dezvoltarea sa timpurie, instituită
pe fondul domesticirii animalelor vânate, s-a datorat în egală măsură beneficiilor conferite de sursa
permanentă de hrană avută la dispoziţie şi necesitatea diversificării regimului alimentar,
posibilitatea întrebuinţării acestor animale ca mijloace de tracţiune şi povară, respectiv modul de
valorificare a blănurilor şi pieilor în confecţionarea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte.
De asemenea, prin raportare la cultivarea pământului, creşterea animalelor prezintă avantajul
unei influenţe mai reduse din partea factorilor cosmico-atmosferici (temperatură, lumină,
precipitaţii, vânturi etc.) şi a celor telurico-edafici (sol, apă şi organism din sol) – de altfel
determinanţi în cazul culturii plantelor – chiar şi în contextul existenţei unei oarecare corelaţii între
talia animalelor crescute şi relief (ovine şi caprine în zonele montane mai înalte şi bovine şi cabaline
în munţii joşi şi în arealele deluroase) (Ilinca et al., 2012). Cert este că acesta din urmă, coroborat
cu condiţiile climatice au determinat o fertilitate redusă a solurilor din regiunile montane unde
terenurile arabile au fost substituite de păşuni şi fâneţe naturale care au stimulat creşterea
animalelor.
Particularităţile fizico-geografice ale ariei de studiu s-au dovedit a fi propice pentru
afirmarea unui sistem ocupaţional mixt în care posibilităţile economice ale locuitorilor din spaţiul
96
rural au dictat numărul de animale (cornute mari, ovine, caprine, porcine şi cabaline) şi păsări,
crescute în gospodărie sau în regim supravegheat. În funcţie de sezon, locul de creştere a anumitor
animale a continuat să se schimbe de la munte (văratul) la sat (iernatul) şi/sau de pe moşia satului
(văratul) la fâneaţă (tomnatul, iernatul şi, uneori, primăvăratul)32.
A luat naştere, astfel, păstoritul şi odată cu el ansamblul amenajărilor şi al inventarului
pastoral (Fig. 50), care încă păstrează „acea valoare a unicităţii şi originalităţii generată de
cumularea unor rânduieli arhaice” (Puşcaş, 2009, p. 88). În acest sens se remarcă stâna de oi, ca
formă elementară tradiţională de habitat (Tofan, 2013), care în zona montană şi submontană
clujeană, este alcătuită din construcţia utilizată ca adăpost pentru cioban şi loc pentru prepararea
produselor lactate (brânză, caş, zer, lapte prins, jântuit, jintiţă, urdă) şi păstrarea lor (Fig. 50b) –
înainte ca acestea să fie transportate împreună cu restul laptelui pentru a fi prelucrat la gospodăria
din sat – coliba mutătoare, ţarcul la strungă, comarnicul pentru muls (numit şi şopru, în Petreştii de
Jos, sau acoperiş, în Mărgău), ţarcul mutător şi coteţul pentru celelalte animale (păsări, porci etc.) 33.
Pe lângă componentele materiale, universul pastoral mai are la bază o sumă de relaţii, practici şi
cutume de natură: organizatorică (păşunatul temporar dinaintea măsurişului; alesul oilor de miei
din ajunul formării stânii; împreunatul oilor cunoscut şi sub denumirea de „măsuriş” sau formarea
stânii; mulsul oilor şi măsuratul laptelui din aceeaşi zi cu împreunatul), juridică (determinarea raţiei
de lapte şi a ordinii de mers după lapte; stabilirea personalului stânii; indicarea drepturilor şi a
obligaţiilor păstorilor şi a sâmbraşilor), comercială (vândutul şi cumpăratul laptelui), apotropaică
(ritualuri şi obiceiuri asociate diverselor evenimente), al căror scop comun viza buna desfăşurare a
activităţilor pe parcursul întregului an pastoral, derulat între cele două sărbători religioase cu dată
fixă, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dumitru, prăznuiţi de către creştinii ortodocşi în 23 aprilie,
respectiv în 26 octombrie (Puşcaş, 2009).
d) Apicultura
O altă ramură a zootehniei care s-a afirmat de timpuriu datorită valenţelor multiple ale
produselor stupului precum şi ale celor derivate – utilizate la începuturi în alimentaţie (mierea) şi
iluminat (ceara lumânărilor), iar mai târziu în medicină şi în export – a fost apicultura, denumirea şi
varianta modernă a albinăritului tradiţional. Această ocupaţie străveche a debutat cu vânătoarea
stupilor sălbatici (bărcuitul) în vederea obţinerii mierii, iar mai târziu, în scopul strămutării
coloniilor în prisăci confecţionate din coşniţe de nuiele lipite cu lut (Fig. 51) pentru creşterea
efectivă a albinelor şi, implicit, pentru un acces sporit la produsele apicole asociate. Pe lângă miere
şi ceară, la începutul secolului XX, apicultorii din zona montană clujeană – sau cel puţin din
Mărgău, potrivit surselor bibliografice şi cartografice consultate34 – erau specializaţi şi în prepararea
boştinei, mursei, miedului şi oţetului, mai puţin populare decât polenul, lăptişorul de matcă şi
propolisul. În pofida faptului că la nivel de activitate şi procedee de recoltare stupăritul modern şi-a
redus din spectaculozitate, acesta este la fel de apreciat pentru produsele sale (Fig. 52) – care au
etalat calităţi terapeutice reale, confirmate de valorificarea lor în industria farmaceutică şi în
cosmetică – la fel ca în vremurile în care mierea era singura sursă de zahăr pentru om.
e) Culesul din natură, vânătoarea şi pescuitul

Ocupaţii primordiale, practicate vreme de mii de ani într-o etapă premergătoare apariţiei
agriculturii – pe când condiţia omului era aceea de simplu culegător-vânător – iar ulterior, în paralel
cu afirmarea acesteia, culesul din natură, vânătoarea şi pescuitul au fost cele care au asigurat şi
diversificat hrana oamenilor din preistorie şi până în zilele noastre. Secole la rând, acestea au
constituit activităţi economice de bază, axate pe exploatarea şi valorificarea resurselor vegetale,
32
33
Idem.
34
Idem.
97
faunistice şi piscicole din păduri, în speţă, respectiv din apele curgătoare sau stătătoare din mediul
habitual al colectivităţilor umane.
Graţie proprietăţilor nutritive şi curative ale diverselor plante şi fructe al căror consum a
avut numai efecte pozitive asupra organismului uman, culesul lor din natură a continuat să se
desfăşoare cu aceeaşi regularitate caracteristică alternării anotimpurilor. Cu toate că şi-a pierdut
statutul de principal mijloc de existenţă pentru om, activitatea în sine reprezintă o latură importantă
a modului tradiţional de viaţă, dar şi a alimentaţiei cotidiene prin preparatele culinare mediate,
ciorbe, dulceţuri, murături, siropuri, ceaiuri etc. Se remarcă în acest sens fructele comestibile (afine,
merişoare, zmeură, fragi, măceşe, alune, coacăze, mure, coarne, porumbe, mere pădureţe), plantele
comestibile (macriş, lobodă, urzici) şi ciupercile care întâlnesc condiţii propice de dezvoltare în
zona montană şi submontană studiată; la care se adaugă plantele medicinale din flora spontană
(chimen, iarba tăieturii, iarba lui tatin, muşeţel, coada calului, ciuboţica cucului, urzică, sunătoare)
împreună cu alţi arbori şi arbuşti (tei, soc, afin, brad, măceş, mur, păducel, zmeur) ce se regăsesc în
cuprinsul judeţului Cluj35.
Spre deosebire de cules, vânătoarea s-a impus ca o activitate mult mai complexă care a
suportat o perfecţionare continuă în materie de mijloace şi tehnici de obţinere a hranei. În mod
evident, aceasta a intrat într-un con de umbră odată cu transformarea profilului comunităţilor umane
din consumatoare în producătoare, însă faptul că au devenit crescători de animale şi cultivatori, nu
i-a determinat pe oameni să renunţe la vânat. Astfel, cel puţin până în secolul al XX-lea, această
activitate s-a practicat în mod sistematic, fiind vizate diferite specii de animale reprezentate de
iepuri, căprioare, porci mistreţi, lupi, vulpi şi jderi în aria de studiu36. Capturarea acestora se realiza
fie prin participarea activă a vânătorilor (prin hăituială înspre locuri periculoase sau prin atragerea
animalelor prin imitare, care deveneau astfel ţinte sigure), fie prin metoda pasivă în care erau
instalate curse şi capcane care imobilizau vânatul (Vlăduţiu, 1973). Animalul astfel prins era
valorificat economic (de multe ori de către braconieri) pentru carne şi blănuri sau era pur şi simplu
trecut în palmaresul vânătorului aflat în căutarea trofeelor şi a agrementului specific acestui tip de
întreceri sportive care au câştigat tot mai mult în popularitate în ultimele decenii.
În mod similar, nici pescuitul nu a fost abandonat, practicându-se în aceleaşi scopuri ca
vânătoarea însă pe o scară mult mai largă, în special datorită accesibilităţii instituite de uneltele
folosite mai mult sau mai puţin tradiţionale (undiţe, cârlige, coşuri şi plase de pescuit etc.) şi de
bogăţia fondului piscicol (râuri, iazuri şi heleştee, lacuri). Apetenţa pentru pescuit a condus la
realizarea unor amenajări piscicole precum cele de la Ciurila, Tureni şi Moldoveneşti care au
completat peisajul lacustru susţinut inclusiv de amenajările hidroenergetice de pe Someşul Cald –
care la rândul lor se pretează pescuitului sportiv – şi care s-au adăugat posibilităţilor furnizate de
cursurile râurilor Someş, Arieş şi Crişul Repede, alături de afluenţi.
f) Exploatarea şi prelucrarea lemnului – ocupaţie şi meşteşug

Preocuparea, talentul şi îndemânarea membrilor comunităţilor săteşti, care îşi asumaseră
deja agricultura (cultivarea pământului şi creşterea animalelor) ca activitate economică de bază, au
condus la apariţia unor ocupaţii secundare profilate pe valorificarea diferitelor resurse naturale. În
cazul regiunilor montane şi implicit în Munţii Apuseni, acestea au coincis cu masa lemnoasă
asigurată de fondul forestier care odată exploatată a fost supusă prelucrării artizanale, rezultând
astfel un număr considerabil de produse de uz casnic sau decorative (Mac, 1992), în funcţie de
solicitări şi de specializarea lucrătorilor în lemn. Astfel, după dezvoltarea meşteşugurilor din
perioada feudală, în spaţiul clujean au început să îşi desfăşoare activitatea atât meşteşugarii cu carte
(în oraşe şi în târguri), cât şi cei fără carte care puteau fi găsiţi în special la sate (mai cu seamă în
zona montană şi submontană a judeţului). Aceştia au fost cei care au contribuit la apariţia industriei
35
36
Idem.
98
casnice a lemnului, material ieftin şi uşor de procurat care pe lângă rolul de combustibil l-a
îndeplinit cu succes şi pe cel de materie primă utilizată în confecţionarea (Toşa et al., 2012):
gardurilor, coşurilor (lemnul de alun), cozilor de unelte (alun, carpen, salcâm, ulm), colacilor şi
coşurilor de la fântână, a scaunelor roţilor de apă de la moară (lemnul de arin); a materialelor de
construcţie (lemnul de brad, fag, salcâm, stejar); a pieselor de mobilier de tipul meselor, paturilor,
laviţelor, scaunelor (lemnul de brad, cireş, fag, frasin, nuc, paltin), uneltelor casnice şi obiectelor
gospodăreşti (lemnul de fag, frasin, mesteacăn, paltin, plop, salcie); a mijloacelor de transport şi a
elementelor componente, jugurilor, instrumentelor muzicale (lemnul de frasin, paltin); a
mobilierului bisericesc (lemnul de tei) etc.
Instrumentarul şi tehnicile particulare de prelucrare a lemnului (tăiatul, cioplitul,
încovoierea, împletirea, cojirea, înfăşarea, incizia ) care au favorizat existenţa unei game atât de
diversificate a produselor din lemn, au consacrat totodată şi cele mai importante meşteşuguri săteşti
ale secolului trecut, dintre care merită menţionate (Toşa et al., 2012):
o bocşeritul – responsabil cu producerea mangalului (cărbune utilizat de fierari pentru
întreţinerea focului) obţinut prin arderea îndelungată şi înăbuşită a lemnelor în cuptoare
improvizate de pământ;
o dulgheritul – dezvoltat datorită afirmării şi răspândirii construcţiilor din lemn,
preponderente în spaţiul rural la jumătatea secolului al XIX-lea; limitat la realizarea uşilor,
ferestrelor şi mobilierului ţărănesc masiv pentru care încă exista cerere la mijlocul secolului
XX; pierdut în decursul timpului pe fondul proliferării construcţiilor din piatră sau cărămidă
(ridicate de zidari) şi al modernizării pieselor de mobilier (executate fie din scânduri finisate
de tâmplari, fie în fabricile de profil);
o tâmplăritul – derivat din dulgherit ca urmare a evoluţiei arhitecturii de interior şi a
instrumentarului de lucru care nu mai era transportat de foştii dulgheri, ci era amplasat în
atelierele noilor tâmplari specializaţi în piese de mobilier tradiţional (ferestre, uşi, mese,
paturi, laviţe, scaune, lăzi), care în perioada interbelică au ajuns să fie vopsite şi lăcuite –
unele dintre ele chiar şi pictate cu diverse motive florale la cererea unor familii înstărite din
localităţile maghiare de pe valea Crişului Repede, Căpuşului, şi a Călatei (Fig. 53) –
înlocuite toate, pe rând, cu seturi şi garnituri realizate în fabrici de mobilă, fapt ce a cauzat
restrângerea şi în final, încetarea activităţii tâmplarilor locali;
o rotăritul (căruţărit) – apărut din necesitatea executării şi reparării mijloacelor de transport
de la carele pentru boi, căruţe pentru cai, roabe şi sănii până la juguri, roţi şi schiuri. Pe
măsură ce acestea au fost înlocuite cu cadrele din fier şi roţile de cauciuc, centrele de rotărit
precum cel de la Gilău au dispărut, iar odată cu ele şi meşteşugul;
o dogăritul (butnărit) – specializat în confecţionarea vaselor de lemn de mare capacitate din
doage de dud sau de stejar, destinate păstrării legumelor, fructelor şi alcoolului;
o văsăritul – antecesorul dogăritului, acest meşteşug este totodată şi cel mai vechi în ceea ce
priveşte prelucrarea lemnului, fiind practic promotorul acestei industrii casnice prin
varietatea produselor create (recipiente de tip cofe, şiştare, ciubăre etc.).
În concluzie, cei mai mulţi meşteri lemnari au dispărut, de la şindrilarii din Bedeciu, Măguri,
Mărişel şi Râşca, până la lădarii din Dângău şi Mănăstireni, dulgheri, tâmplari şi rotari, singurele
evidenţe ale acestor meşteşuguri fiind atribuite în prezent celor câţiva dogari care încă îşi mai
desfăşoară activitatea în localităţile Bedeciu (Mănăstireni), Călata (Călăţele), Măguri (Măguri-
Răcătău), Răchiţele (Mărgău) şi Rogojel (Săcuieu).
99
Fig. 53. Mobilier pictat din Sâncraiu

Fig. 54. Cusături populare de interior (ştergare cu motive florale) din comunele Mărişel şi Râşca
a) b)
Fig. 55. Produse de ceramică smălţuită (expuse în Muzeul Etnografic al Transilvaniei):
a) uzuală, din toată Transilvania; b) decorativă, din centrele breslaşe Turda şi Iara
Fig. 56. Produse de ceramică achiziţionate din cadrul Târgului de la Negreni,

expuse în pensiuni agroturistice din Sâncraiu
100
g) Alte meşteşuguri
Alături de industria casnică a lemnului, un alt tip de meşteşug – prezent în cadrul fiecărei
gospodării din spaţiul rural clujean până în a doua jumătate a secolului al XX-lea – care la rândul
său s-a afirmat de timpuriu, a fost cel al prelucrării fibrelor textile, de care a depins soarta portului
cotidian şi a ţesăturilor de interior (Toşa et al., 2012).
În acest sens, într-o primă etapă, s-a individualizat torsul, operaţiune complexă precedată de
topitul, meliţatul şi pieptănatul materiilor prime de bază (cânepa, inul şi lâna) prin care se obţinea
un fuior care prin toarcerea propriu-zisă – la începuturi cu fusul, apoi cu roata de tors (sec. XIX),
mai târziu cu dreve mecanice şi maşini de tors (după primul război mondial) – se transforma în fire
de aceeaşi grosime pe toată lungimea lor, care ulterior, erau supuse răşchiatului (erau numărate,
spălate şi depănate) şi urzitului (în funcţie de dimensiunea pânzei), pentru ca în ultimă fază să fie
puse în războiul de ţesut.
Intervine astfel cea de-a doua specializare reclamată de industria casnică textilă, şi anume
ţesutul pânzei (mai simplă sau deasă), cu sau fără motive decorative, numai cu suveică la pânza
obişnuită, iar „la cea cu alesături, alături de suveică, băteala era introdusă cu mâna” (Toşa et al.,
2012, p. 6), rezultând astfel o gamă largă de ţesături şi textile de interior de tipul păretarelor,
ştergarelor (Fig. 54), feţelor de pernă şi acoperitoarelor de pat la care s-au adăugat articolele
vestimentare recognoscibile în portul popular românesc.
Cu toate că odată cu apariţia industriei textile, a pânzelor şi a stofelor industriale, ţesutul ca
meşteşug a încetat să fie practicat, acesta a fost înlocuit cu croitoria – dezvoltată şi pe fondul
inventării şi comercializării maşinilor de cusut – meserie căreia i se datorează confecţionarea unor
piese noi de îmbrăcăminte inserate în portul popular de sărbătoare. S-au înfiinţat astfel numeroase
centre în care croitoresele şi-au putut desfăşura activitatea şi care continuă să funcţioneze şi în
prezent în localităţi precum Dângău (Căpuşu Mare), Făgetu Ierii (Iara), Mănăstireni şi Bedeciu
(Mănăstireni), Râşca (satul reşedinţă de comună).
În condiţiile în care nevoia a impus-o, iar materia primă s-a aflat la dispoziţia lor, locuitorii
din zonele în care se practica creşterea animalelor s-au specializat şi în prelucrarea pieilor de ovine,
caprine şi bovine. Cu timpul, meşteşugul a intrat în atribuţiunile tăbăcarilor, responsabili cu
prelucrarea primară a pieilor (desfăşurată în mod obişnuit în Iara în perioada interbelică), pentru ca
mai apoi acestea să fie transformate în opinci şi traiste de piele (în carul gospodăriilor oamenilor)
sau în alte obiecte cu un grad de finisare mai ridicat propriu meşterilor cizmari, curelari şi în special
cojocari. În pofida perioadei înfloritoare pe care au cunoscut-o în intervalul cuprins între începutul
secolului al XIX-lea şi mijlocul secolului XX, cojocăria şi opincăria au intrat într-un con de umbră
pe fondul influenţelor modei urbane, iar din totalitatea meşterilor specializaţi în aceste meserii
(Gilău, Măguri-Răcătău, Iara etc.), în aria de studiu, au mai rămas în prezent doar câţiva în Negreni,
în Râşca (recunoscuţi pentru opincile cu muchii petrecute) şi în centrul de cojocărit din Aiton, care
realizează astfel de obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte numai pentru formaţiile artistice şi
ansamblurile populare sau pentru colecţionari (Toşa et al., 2012).
O altă categorie de meşteşuguri care şi-a adus aportul la nivelul activităţilor productive din
mediul rural este fierăritul, a cărui indispensabilitate este dovedită de componenţa inventarului
agricol (plug, sapă, coasă, seceră etc.), a mijloacelor de transport (bucşe pentru osiile căruţelor,
rafuri pentru roţi, mâţe pentru gheaţă, potcoave pentru animalele de tracţiune etc.), şi a
instrumentarului utilizat de meşterii fierari. Deşi în preajma secolului al XX-lea prelucrarea acestui
metal se desfăşura în ateliere de fierărit precum cele din Băişoara, Mărişel, Iara, Lunca Vişagului
(comuna Poieni) sau în centre de fierărit, cum a fost cazul celui din Gilău în perioada interbelică, în
prezent, acestea s-au desfiinţat, iar activitatea fierarilor care încă mai practică meşteşugul (Hăşdate,
Valea Drăganului, Iara) se limitează la potcovit şi la repararea şi ascuţirea uneltelor de fier.
Nu mai puţin important, olăritul a întâlnit un cadru propice dezvoltării în spaţiul rural-
montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, tocmai în Iara, unde accesul facil la materia primă,
respectiv exploatarea lutului obţinut prin frământare în interiorul gospodăriei şi proximitatea fabricii
101
de ceramică de la Turda, în care s-au specializat meşterii olari, au constituit fundamentul pentru
înflorirea meşteşugului. Totuşi, în pofida faimei localităţii „unde la începutul secolului XX se
spunea că <<în Iara şi popa-i olar>> […] în 1972 mai trăiau 20 de olari” (Toşa et al., 2012, p.
15), dintre care în prezent a mai rămas unul singur, ceea ce face extrem de previzibilă soarta acestui
meşteşug ale cărui produse ceramice – cu funcţie uzuală sau decorativă (Fig. 55) – au fost treptat
înlocuite cu cele produse în fabrică, mai mult sau mai puţin capabile să redea spiritul rural autentic
al interioarelor ţărăneşti de altă dată (Fig. 56).
Finalmente s-au impus meşteşugurile din sfera construcţiilor care, din motive evidente, s-au
extins cu repeziciune în toate localităţile rurale din spaţiul clujean. În cazul vărăritului însă,
necesitatea îndeplinirii condiţiei sinonimă cu existenţa pietrei de var în hotar, tăiată din stânca de
calcar şi arsă în cuptoare speciale până la obţinerea varului (Vlăduţiu, 1973), l-a făcut mai puţin
popular decât zidăritul. Mai puţin dependent de provenienţa şi prelucrarea materiei prime acesta a
devenit în scurt timp cel mai solicitat serviciu pentru ridicarea construcţiilor cu pereţi din pământ în
primă fază, iar ulterior din zid de piatră sau de cărămidă (iniţial din pământ, apoi de fabrică)
continuând să aibă acelaşi succes în rândul meşterilor zidari şi în zilele noastre. În vederea
definitivării procesului de edificare a caselor, tencuitul pereţilor reprezenta ultima etapă realizată,
care la rândul său era dictată de materialul din care erau făcuţi aceştia (lut cu bălegar pentru pereţii
de lemn şi nisip cu var pentru cei din zid), pentru ca la final să fie aplicat un strat de văruială albă
sau albastră, regăsit în estetica amenajărilor interioare tradiţionale chiar şi în prezent.
3.6.3. Instalaţii tehnice tradiţionale
Elemente de cultură materială, instalaţiile tehnice tradiţionale constituie dovada

ingeniozităţii, priceperii şi măiestriei ţăranului român din trecut care, în tentativele sale de a-şi uşura
munca, a fost nevoit să găsească soluţii la problemele cotidiene cu ajutorul resurselor aflate la
îndemână. În acest sens a apelat în special la duritatea şi rezistenţa pietrei şi a lemnului, la
capacitatea dinamică a apei şi viteza vântului care, coroborate cu principiul roţii, au stat la baza
complexelor industriei ţărăneşti (Puşcaş, 2009). S-au individualizat astfel acele tipuri de instalaţii
destinate prelucrării produselor animale şi vegetale în scop alimentar, prin intermediul râşniţelor
din piatră şi morilor manuale sau hidraulice pentru măcinat (Fig. 57a), care prin forţa frecării
transformau boabele cerealelor în păsat şi făină; al pivelor sau preselor de ulei (Fig. 57b) – utilizate
inclusiv în obţinerea cidrului, mustului sau oţetului din fructe – care funcţionau pe principiul
zdrobirii seminţelor oleaginoase (cânepă, rapiţă, floarea soarelui). Dat fiind efortul fizic depus
pentru prepararea uleiului în special, aceste instalaţii au ieşit destul de repede din
uz odată ce produsul finit a devenit accesibil prin achiziţionare din cadrul magazinelor săteşti, lucru
valabil şi în cazul făinii. De asemenea, s-au afirmat şi instalaţiile tehnice ţărăneşti pentru prelucrarea
textilelor întrucât utilizarea ţesăturilor groase de lână în confecţionarea pieselor de îmbrăcăminte şi
a celor de interior, presupunea un anumit tip de finisare, care avea la bază îngroşarea, îndesarea şi
întărirea materialelor, ce puteau fi obţinute numai în pive şi vâltori (Fig. 57c); construite adesea
împreună, numai în zonele montane datorită calităţilor apei, spre deosebire de morile de apă care fie
se asociau celor dintâi, fie funcţionau separat (Vlăduţiu, 1973).
Dacă în secolul trecut acestea erau prezente pe toate cursurile de apă din judeţul Cluj (pe
Valea Hăşdatelor, în zona Someşului Mic, în Măguri-Răcătău, Someşul Rece, Gilău, Dângău) în
prezent, instalaţii tehnice pentru finisarea ţesăturilor de lână ar mai exista doar în localităţile
Mărişel, Răchiţele, Mărgău, Măguri-Răcătău, Bologa, Poieni, Someşul Rece (Toşa et al., 2012),
însă şi acestea au pierdut mult din popularitate şi însemnătate pe fondul pătrunderii în
îmbrăcămintea cotidiană a produselor textile realizate în fabrică, mai mult sau mai puţin tradiţionale
în funcţie de necesităţile şi preferinţele cumpărătorului.
102
a) b) c)
Fig. 57. Instalaţii tehnice tradiţionale din aria de studiu, expuse în incinta:
Complexului Muzeal Naţional „ASTRA” Sibiu: a) moară hidraulică (Săcuieu)
Sursa: http://monumente-etnografice.cimec.ro/ (ultima accesare: 9 septembrie, 2016)
Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Parcul Etnografic „Romulus Vuia” Cluj-Napoca:
b) presă pentru ulei acţionată prin forţa umană sau animală (Mărişel); c) vâltoare hidraulică (Mărişel)
3.6.4. Portul popular aferent zonelor etnografice
Cele peste 60 de referinţe bibliografice care au mediat procesul de inventariere a celor 112
modele de costume populare din spaţiul românesc realizat de către Jurca Floare, recomandă albumul
România: Costume Populare din Bătrâni şi website-ul dedicat acestuia37 ca sursă viabilă de
informaţie în analizarea portului popular. Element de identitate naţională şi locală aferentă arealului
analizat – chiar şi în contextul discrepanţelor între zonarea etnografică promovată de Vlăduţiu şi cea
înfăţişată de autoare – acesta care aduce în prim plan coexistenţa a şapte regiuni folclorice (6 în
România) formate la rândul lor din 97 de zone etnografice, după cum le prezintă baza de date
întocmită de Jurca.
Din perspectiva acestei cercetări, din totalul celor 16 subregiuni întrebuinţate de autoare în
procesul de grupare şi evidenţiere a stilurilor vestimentare tradiţionale, cele care interesează în mod
deosebit sunt subregiunile Apuseni şi Someş (Tabelul 11). Mai exact, este vorba despre aşa-numita
„mocănime” – termen care desemna iniţial doar ciobanii ardeleni şi care astăzi este valabil în cazul
tuturor locuitorilor din regiunile muntoase ale Transilvaniei – care deşi face diferenţa între mocanii
de Turda, mocanii măgureni (Măguri-Răcătău, Beliş, Mărişel, Valea Ierii), mocănimea Gilăului sau
cea a Hăşdatelor, sub raportului portului popular, deosebirile sunt aproape inexistente. Totodată, nu
trebuie ignorată influenţa minorităţii maghiare din zona Torocko care îşi face resimţită prezenţa în
partea sud-estică a spaţiului rural-montan clujean examinat, în comunele Moldoveneşti şi Iara (Fig.
58).
La nord de ţinutul mocanilor măgureni, se individualizează Depresiunea Călata şi zona
etnografică omonimă care înglobează parţial sau total comunele Călăţele, Sâncraiu, Mărgău,
Mănăstireni şi Râşca (Fig. 59), deosebite prin bogăţia ornamentală a costumului tradiţional, atât în
cazul femeilor cât şi în cazul bărbaţilor.
După cum reiese din figurile inserate în tabelul de mai jos, nord-estul şi estul mocănimii este
flancat de celelalte două zone aparţinătoare subregiunii Someş, şi anume Dealurile Clujului,
respectiv Câmpia Transilvaniei (Fig. 60), care încorporează extremitatea estică a teritoriului studiat,
respectiv arealul de contact marginal propriu-zis, reprezentat de Feleacu şi Aiton.
37
http://www.romanianmuseum.com/, ultima accesare: 11 septembrie, 2016.
103
Tabelul 11. Zonele etnografice înscrise în aria de studiu şi portul popular aferent
Regiunea (arealul geografic) Transilvania
Subregiunea (subarealul geografic) APUSENI Subregiunea (subarealul geografic) SOMEŞ
“Mocănimea” Călata Dealurile Clujului Câmpia Transilvaniei
Fig. 58. Localizarea zonei etnografice aferente „Mocănimii” Fig. 59. Localizarea zonei etnografice Călata
Fig. 60. Localizarea zonelor etnografice Dealurile Clujului şi Câmpia Transilvaniei
a) b) a) b) a) b)
a) b)
Fig. 62. Port popular specific Călatei Fig. 63. Port popular specific Dealurilor Clujului Fig. 64. Port popular specific Câmpiei Transilvaniei
Fig. 61. Port popular specific mocănimii
a) bărbătesc; b) femeiesc a) bărbătesc; b) femeiesc a) bărbătesc; b) femeiesc
a) bărbătesc; b) femeiesc
N.B. Valea Arieşului prezintă costume populare asemănătoare cu cele ale
N.B. Mărgău - N.B. între Cluj şi Câmpia Turzii
Măgurenilor, Mocănimii Hăşdatelor şi Mocănimii Gilăului.
Sursa: http://www.romanianmuseum.com/ (ultima accesare: 11 septembrie, 2016)
104
Cu toate că de-a lungul secolelor, portul popular a fost supus unei evoluţii permanente
generate atât de factorul economic, manifestat prin posibilităţile de achiziţionare a materiilor prime,
evoluţia tehnicii şi introducerea unor materii prime noi (bumbacul care a înlocuit inul), cât şi de cel
social exprimat la macroscară (migraţiile) sau la microscară prin
străduinţa de a realiza modele cât mai originale în deplină consonanţă
cu datina şi obiceiurile existente (Vlăduţiu, 1973), acesta şi-a păstrat
elementele structurale esenţiale.
Astfel, acest element de bază al culturii populare caracterizat de
o dublă funcţionalitate prin simpla îmbinare a utilului cu frumosul
(Vlăduţiu, 1973) continuă să graviteze în jurul unui articol vestimentar
nelipsit din portul femeiesc şi cel bărbătesc: cămaşa tradiţională.
Confecţionată iniţial din materiale precum cânepa, inul şi mai tâziu
(începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea) din bumbac sau
cânepă cu bumbac, fiind realizată exclusiv în gospodăria proprie de
către femei – ca de altfel toate celelalte piese care acoperă direct corpul
şi capul, restul elementelor (cojoace, sumane etc.) intrând în atribuţiile
meşteşugarilor satului – cămaşa îşi păstrează culoarea albă, indiferent
de zonă sau regiune etnografică. Cele care fac diferenţa sunt practic
modelele, croiul, cromatica şi ornamentica (decorarea cu broderii şi
cusături, în general de inspiraţie florală şi alte modele geometrice) care
împreună cu restul pieselor specifice ale portului se constituie în
indicatori reali ai localizării geografice, posibilităţilor economice,
anotimpului, sexului, vârstei, stării civile, statutului social, ocupaţiei a)
purtătorului şi evenimentului desfăşurat.
Practic, avem de-a face cu o varietate zonală de costume
populare, de la cele mai simple şi sobre din timpul muncilor agricole, la
cele foarte bogate în ornamente şi ţesături, purtate la nunţi, al căror scop
iniţial, pe lângă cel estetic şi practic, consta şi în protejarea de spiritele
rele a celor care le purta.
Se remarcă aşadar portul popular bărbătesc, specific zonei
montane şi submontane cercetate, compus din: cămaşă albă scurtă, cu
clini laterali (Fig. 62a) sau lungă, dreaptă, până la genunchi, de tip
tunică (Fig. 63a), care în cazul celei purtate de sărbători se distinge prin
decorul brodat al gulerului, piepţilor, mânecilor, poalelor (la cămăşile
lungi); cingătoare de tip chimir (curea lată), curea îngustă sau brâu în
funcţie de subzona etnografică; pantaloni albi, purtaţi ca atare vara
(izmene sau gaci) sau ca lenjerie de corp în anotimpul rece, sub
pantalonii strâmţi de iarnă (nădragi), când se poartă şi restul hainelor
groase (Fig. 65a), în general de lână, fie ele pieptare sau cojoace, drepte
sau evazate (Mărgău)38. În completarea portului vin opincile încreţite b)
(Fig. 61a) sau cizmele cu tureac drept (Fig. 62a) – ambele confecţionate Fig. 65. Port popular de
din piele de bovine – şi, în funcţie de anotimp, pălăria din paie sau din iarnă, din zona Călatei:
postav (Fig. 63a), purtată conform tradiţiei între Sângiorz (23 aprilie) şi a) bărbătesc;
Sântămărie Mare (15 august), respectiv căciula de miel, purtată între b) femeiesc
Sântămărie Mare şi Sângiorz (Ghinoiu, 2011). Sursa:
http://www.romanianmuse
Un loc aparte în vestimentaţia tradiţională îl ocupă cămaşa mirelui, um.com/
cusută de mireasă în majoritatea situaţiilor – mai puţin în zona Călatei şi (ultima accesare: 11
septembrie, 2016)
38
Atlasul etnografic român, Volumul IV: Portul şi arta populară (2011).
105
în mocănimea Hăşdatelor, unde mama mirelui, respectiv surorile lui erau cele care se ocupau de
pregătirea ei – care nu se limitează la a fi purtată numai la nuntă, ci şi la sărbători şi la
înmormântare. Mai mult, aceasta se asociază unor piese specifice precum haina de dimie (pănură),
pieptarul, cojocul (Petreştii de Jos) sau ţundra (Feleacu) care împreună cu alte însemne distincte
precum batista brodată purtată la piept (în mocănimea Hăşdatelor), florile naturale, struţul (vrâstă,
peană, cunună), spicele de grâu şi orz (în Călata) de pe capul mirelui, reprezintă tot atâtea valori
identitare şi simbolice, devenite „recuzită rituală în desfăşurarea unor obiceiuri, acte rituale şi
practici magice din ciclul calendaristic şi din cel familial” (Ghinoiu, 2011, p. 9). În ceea ce priveşte
costumul popular femeiesc din aria de studiu, elementele principale se confundă cu: găteala
capului de tip basma/năframă cusută; cămaşa albă cu stanii drepţi şi mânecile prinse de umăr (tip
poncho) sau cu stanii şi mânecile încreţite la gât, confecţionată din aceleaşi materii prime (fie
cânepă, bumbac sau o combinaţie între cele două, fie pânză de târg, în zona măgurenilor), decorată
la guler, piepţi, umeri, poale şi mâneci (Fig. 62b), cu broderii şi izolat cu dantelă (în Mărgău);
cingătoarea ţesută, de tip brâu sau cea împletită (baieră), ori cordonul realizat din mărgele (Călata);
poalele albe şi acoperitorile negre, în combinaţie cu roşu (decorate cu dungi orizontale), fie de tip
fustă cu şorţ (în Someşul Rece), fie tip fustă prinsă de laibăr cu catrinţă sau şorţ (zadie), fie numai
catrinţă cu şorţ sau două catrinţe (purtate de la brâu în jos, în faţă şi în spate) 39. Caracteristică pentru
teritoriul investigat este catrinţa „cu trup vânăt”, ţesută din lână pe fond roşu la poale, ornamentată
cu alesături care, cu timpul, au ajuns să ocupe trei sferturi din catrinţă40 (Fig. 64b) sau întregul său
câmp (învărgat orizontal), în Someşul Rece.
Pentru încălţăminte, de bază erau fie ciorapii din pănură simpli sau ciorapii împletiţi, fie
obielele (din pânză sau pănură) peste care erau purtate vara opinci şi iarna cizme sau ghete, când pe
deasupra, femeile îmbrăcau şi ele pieptare policrome şi cojoace cu mâneci (Fig. 65b), decorate pe
piept, pe margini şi la spate, cu diferite cusături din lână, bumbac sau mătase, respectiv cu aplicaţii
din blană, meşină (piele tăbăcită) şi ciucuri.
La capitolul podoabe, cele mai populare şi intens purtate au rămas mărgelele realizate din
sticlă sau din piatră, salbele de argint, inelele şi cerceii de aur, argint şi alte metale mai puţin
preţioase, nelipsite din portul tradiţional de sărbătoare care împreună cu hainele din pănură (dimie)
precum sumanul sau ţundra albă şi alte piese textile ca ştergarul (de mână sau pus la brâu) şi voalul,
împodobit cu cunună de flori, constituiau elementele obligatorii ale portului de mireasă41 din
spaţiul rural studiat şi din cel românesc în general.
Ultimele decenii în care influenţa urbanului s-a manifestat tot mai mult, fiind intens
îmbrăţişată şi acceptată de cea mai mare parte a populaţiei din mediul rural, în special cea tânără şi
adultă, s-a reflectat inclusiv la nivelul frecvenţei de purtare a costumului popular care a ajuns să fie
apanajul zilelor de sărbătoare şi al vârstnicilor care încă ţin la tradiţie.
3.6.5. Sărbători şi obiceiuri
Ciclurile lunare şi solare alături de cele agricole (şi pastorale) au guvernat dintotdeauna
spiritul universal al omenirii care, pe fondul legăturii sale puternice cu natura – mai întâi într-un
context precreştin, iar ulterior în unul grefat pe un substrat autohton geto-dac şi daco-roman
îmbogăţit cu elemente orientale şi occidentale (Bocşe, 2006) – a transmis din generaţie în generaţie
o serie de credinţe, practici şi obiceiuri care au continuat să existe în paralel cu afirmarea
creştinismului. În consecinţă, Biserica Ortodoxă Română şi-a suprapus marile sărbători şi praznice
peste cele mai importante manifestări din cultura populară în care calendarul religios (oficial,
39
40
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Portul_popular_din_Transilvania, ultima accesare: 13 septembrie, 2016.
41
106
recunoscut şi de stat) era parte integrantă a calendarului popular (neoficial) „aşezat sub semnul
sincretismului între tradiţie şi religie, valori deopotrivă asumate şi respectate” (Puşcaş, 2009, p.
122). Pe lângă sărbătorile cu dată fixă (Crăciunul, Anul Nou, Mărţişorul, Sânzienele etc.) şi cele cu
dată mobilă (Paştele, Rusaliile etc.) dedicate Sfintei Treimi şi Fecioarei Maria, alături de alte câteva
mii de personaje canonizate, calendarul popular indică totodată şi timpul optim pentru activităţile
umane din sfera agro-pastorală (aratul, semănatul, culesul viilor, formarea şi desfacerea turmelor
etc. – redate în linii mari în calendarul lucrărilor agricole din secţiunea alocată Ocupaţiilor
tradiţionale). De asemenea, sunt făcute trimiteri la evenimente din viaţa personală a individului
(peţit şi logodit, vrăji şi farmece etc.) şi din viaţa comunitară (şezătoarea, claca, întovărăşirile la
muncă, strigarea peste sat, hora satului, nedeia) care, împreună cu obiceiurile asociate, se desfăşurau
în momente bine stabilite sub raport temporal (Ghinoiu, 2003b).
Revenind la evenimentele sacralizate prin sărbătorile creştine, trebuie menţionat faptul că, în
spaţiul rural, acestea nu se limitează numai la întreruperea activităţilor obişnuite, caracterul festiv al
zilei şi/sau deplasarea la biserică în vederea cinstirii sfinţilor, ci presupun manifestarea unor
obiceiuri populare şi practici magico-rituale săvârşite de oamenii societăţii tradiţionale menite să
asigure bunăstarea lor şi a gospodăriei (animale, munci agricole, recolte), să influenţeze viitorul
(soarta recoltelor, destinele individuale) sau să îl afle (starea vremii, ursitul, caracterul fast sau
nefast al anului următor). Respectarea sau nerespectarea acestor tradiţii – multe dintre ele convertite
în superstiţii – era soldată cu efecte sigure pentru care oamenii se supuneau anumitor reguli nescrise
dar transmise prin canale folclorice şi viu grai. Astfel era cunoscut că dacă se ţinea post pentru
sfinţii consemnaţi în calendarul bisericesc (în cinstea şi de teama acestora) şi dacă era îndeplinită
rânduiala din registrul religios sau laic, cu prescripţiile (abstinenţă, rugăciune, pomană, ofrande,
sfinţire) şi restricţiile aferente (cu activităţile casnice, muncile câmpului, alimentele consumate),
aceste fapte vor fi răsplătite întocmai. În acest sens îşi făceau simţită prezenţa forţele supranaturale,
prin acţiuni relaţionate cu: sănătatea oamenilor (Sf. Cosma şi Damian; Sf. Spiridon) şi a animalelor
(Sf. Haralambie), puterea de muncă (Sângiorz), fericire (Sf. Trei Ierarhi), ajutor, protecţie şi sprijin
din partea sfinţilor (Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Nicolae), dragoste (Mucenicii), noroc în
căsătorie (Sf. Varvara), prosperitate (Sf. Parascheva), starea bună a vremii (Sântandrei), fertilitate
(Ignatul), recolte bogate (Vartolomeul Grâului), protecţia împotriva puterii distructive a naturii
(viscole, fulgere şi trăsnete - Circovii de Iarnă; grindină - Eliseiul Grâului), împotriva animalelor
sălbatice (lupi - Sânpetru de Iarnă/Vară; urşi - Macaveii; şerpi - Alexiile), păsărilor (Costandinul
puilor), şoarecilor (Sf. Onufrie) şi a insectelor (Sf. Trifon) care provoacă pagube. Astfel, oamenii se
protejau de ceea ce s-ar fi putut întâmpla în caz contrar, dacă erau ignorate evenimentele şi dacă ar
fi riscat să fie pedepsiţi prin boli (orbire şi surzire – Sf. Vlasie; paralizie - Sf. Simion Stâlpnicul;
nebunie - Pârliile; fracturi - Sântilie etc.), necazuri şi pagube în gospodărie (incendii - Sf. Pricopie;
secetă - Ana-Foca; cutremure - Cuv. Teodosie; înec - Dochia) şi chiar şi prin moartea lor
(Sânzienele), a fiinţelor dragi (Sf. Sava) sau a animalelor (Sf. Modest).
În vederea obţinerii unei imagini de ansamblu asupra complexităţii ciclului calendaristic, în
cele ce urmează vor fi trecute în revistă cele mai însemnate evenimente laice şi religioase din
cultura populară şi principalele sărbători de peste an, cu scopul asigurării unei contextualizări
relative a celor prezentate în rândurile anterioare (Tabelul 12).
Totuşi, trebuie specificat faptul că Anul Nou sărbătorit la 1 ianuarie, nu se suprapune cu cel
agrar sau pastoral, care în universal rural debutează primăvara: cel dintâi în 9 martie (la Sf.
Mucenici), iar cel de-al doilea în 23 aprilie (de Sf. Gheorghe sau Sângiorz), când începe vara
pastorală, care durează până în 26 octombrie (la Sf. Dumitru sau Sâmedru) fiind succedată tot
atunci de iarna pastorală. Totodată, ţinând cont de faptul că organizarea temporală oficială
scindează oarecum principalele sărbători de iarnă prin plasarea lor la extremităţile calendarului
clasic (decembrie-ianuarie), optarea pentru o expunere a obiceiurilor în conformitate cu calendarul
107
astronomic (împărţit pe anotimpuri), începând cu primăvara, este mai mult decât justificată într-un
demers al cercetării axat pe specificul rural.
Tabelul 12. Sărbători din Calendarul Popular*

Luna Data şi denumirea sărbătorii
(1) Baba Dochia, Mărţişorul, Intrarea în Zilele Babei; (2) Joia Nemaipomenită; (4) Sâmbăta
Morţilor; (5) Lăsatul Secului de Brânză; (6) Începutul Postului Mare, Spolocania, Lunea Curată,
Sărbătorile de primăvară
Ziua Cucilor; (7) Intrarea în săptămâna Caii lui Sântoader; (9) Mucenicii, Ieşirea din Zilele Babei,
Martie
Sâmbra Plugului, Anul Nou Agrar; (10) Intrarea în Zilele Moşilor, Vinerea Sântoaderului; (11)
(Mărţişor)
Sâmbăta Sântoaderului, Sâmbăta morţilor; (14) Ieşirea din săptămâna Caii lui Sântoader; (17)
Alexiile, Ziua Şarpelui, Ziua Peştelui; (18) Ieşirea din Zilele Moşilor; (25), Bunavestire
(Blagoveştenia), Ziua Cucului; (26) Stoborul Blagoveşteniilor.
(15) Lăzărelul; (16) Floriile; (20) Joimari, Joimăriţa, Focurile de Joimari; (21) Vinerea Seacă; (22)
Aprilie
Sângiorzul Vacilor; (23) Sf. Paşti, Învierea Domnului, Sf. Gheorghe (Sângiorzul), Anul Nou
(Prier)
Pastoral; (24) A doua zi de Paşte; (25) A treia zi de Paşte; (27) Joia Verde; (30) Duminica Tomii.
(1) Paştele Blajinilor, Armindeni (începătorul verii); (2) Mătcălăul, Ropotinul (Marţea) Ţestelor; (4)
Mai Joia Verde; (9) Ropotinul (Marţea) Ţestelor; (11) Joia Verde; (16) Ropotinul (Marţea) Ţestelor; (18)
(Florar) Joia Verde; (21) Costandinul Puilor, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena; (23) Ropotinul (Marţea)
Ţestelor; (25) Ioan Fierbe-Piatră, Joia Verde; (30) Ropotinul (Marţea) Ţestelor; (31) Moşii de Ispas.
(1) Ispasul, Înălţarea, Paştele Cailor, Joia Iepelor, Joia Verde; (8) Joia Verde; (10) Timoftei, Moşii
de Vară, Naşterea Căluşului; (11) Vartolomeul grâului, Duminica Mare, Rusaliile, Căluşul; (12) Sf.
Sărbătorile de vară
Iunie
Onufrie, Nunta Şoarecilor; (14) Eliseiul Grâului; (15) Joia Nemaipomenită; (18) Lăsatul Secului de
(Cireşar)
Sânpetru; (20) Marţea Ciocului; (24) Sânziene (Drăgaica), Amuţitul Cucului, Sântion de Vară,
Miezul verii agrare; (29) Sânpetru de Vară, Sf. Apostoli Petru şi Pavel; (30) Stoborul Sânpetrului.
(1) Cosmandinul, Ana-Foca; (8) Sf. Pricopie; (13) Panteliile (surorile lui Sf. Ilie); (15) Ciurica (Ziua
Iulie Femeilor); (16) Circovii de Vară, Miezul Verii; (17) Circovii de Vară, Păliile; (18) Circovii de Vară;
(Cuptor) (20) Sf. Ilie (Sântilie), Pârliile; (21) Ilie Pălie, Pârliile; (22) Foca, Ieşirea Pârliilor; (23) Opârlia; (25)
Sf. Ana; (27) Pantelimon, Pintilie Călătorul, Panteliile; (31) Lăsatul Secului de Sântămărie.
August (1) Macaveii, Împuiatul Urşilor, Intrarea în Postul Sântămăriei; (6) Pobrejenia, Moşii Schimbării la
(Gustar) Faţă; (15) Sântămăria Mare, Adormirea Maicii Domnului; (23) Martirul Lup; (29) Sântion de Vară.
(1) Sf. Simion Stâlpnicul, Ciricul Păsărilor, Anul Nou Biblic; (4) Vavila; (8) Sântămăria Mică,
Septembrie
Sărbătorile de toamnă
Naşterea Maicii Domnului; (14) Ziua Crucii, Cârstovul Viilor, Ziua Şarpelui; (24) Teclele; (26)
(Răpciune)
Berbecarii (Filipii); (27) Berbecarii (Filipii); (28) Berbecarii (Filipii); (29) Începutul Verii lui Mioi.
(1) Sf. Pocroavă, Acoperământul Maicii Domnului; (11) Sf. Filip; (14) Sf. Parascheva, Vinerea
Octombrie
Mare, Nunta Oilor, Sfârşitul Verii lui Mioi; (19) Osie; (20) Moşii de Sâmburi, Lucinul; (25) Moşii de
(Brumărel)
Toamnă; (26) Sf. Dumitru (Sâmedru), Ziua Soroacelor, Vara Sâmedrului; (27) Sf. Dumitru cel Nou.
(1) Sf. Cosma şi Damian; (8) Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, Năpustitul Arieţilor; (11) Ziua
Tâlharilor, Sf. Mina; (12) Martinii de Toamnă; (13) Martinul cel Mare, Ziua Lupului; (14) Martinii
Noiembrie
de Toamnă, Lăsatul Secului de Crăciun, Intrarea în Filipii de Toamnă; (15) Spolocania; (21)
(Brumar)
Ovidenia, Filipul cel Şchiop (Mare); (25) Sf. Ecaterina; (30) Sf. Andrei (Sântandrei), Noaptea
Strigoilor, Ieşirea Filipilor de Toamnă, Anul Nou Dacic.
(4) Bubatul, Sf. Varvara; (5) Bubatul, Sf. Sava; (6) St. Nicolae (Sânnicoară); (9) Ana Zacetenia,
Zămislirea Sf. Fecioare Maria de către Sf. Ana; (12) Sf. Spiridon; (18) Sf. Modest; (20) Ignatul
Decembrie
Porcilor, Inătoarea; (24) Ajunul Crăciunului, Moş Ajun; (25) Crăciunul, Naşterea Domnului; (26) A
(Undrea)
Sărbătorile de iarnă
doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului; (27) A treia zi de Crăciun, Sf. Ştefan; (28) Îngroparea
Crăciunului; (31) Îngroparea Anului Vechi şi Naşterea Anului Nou, Revelionul
(1) Anul Nou, Crăciunul Mic, Sf. Vasile (Sânvăsâi), Siva; (5) Ajunul Bobotezei; (6) Boboteaza,
Iordanul, Botezul Domnului; (7) Sf. Ion (Sântion), Iordănitul femeilor; (11) Cuv. Teodosie; (16)
Ianuarie
Circovii de iarnă, Antanasiile, Sf. Petru de iarnă (Sânpetrul Lupilor), Miezul iernii pastorale; (17)
(Gerar)
Circovii de iarnă, Atanasiile; (18) Circovii de iarnă, Tănase de Ciumă; (20) Cuv. Eftimie; (29) Filipii
de Iarnă; (30) Filipii de Iarnă, Teclele, Sf. Trei Ierarhi (Trisfetitele); (31) Filipii de Iarnă.
(1) Martinii de Iarnă, Sf. Trifon, Ziua Omizilor; (2) Martinii de Iarnă, Ziua Ursului, Stretenia,
Februarie Întâmpinarea Domnului, Arezanul Viilor, Anul Nou Pomiviticol; (3) Martinii de Iarnă; (10) Sf.
(Făurar) Haralambie; (11) Sf. Vlasie, Vracii; (24) Dragobetele, Cap de Primăvară, Sântion de Primăvară; (25)
Moşii de Iarnă, Sâmbăta Morţilor; (26) Lăsatul Secului de Carne (de clisă).
*sărbătorile cu dată mobilă de peste an (în italic) au impus ghidarea după un calendar real, motiv pentru care s-a ales ca punct de referinţă anul 2006,
cu data Paştelui în 23 aprilie şi cu Anul Nou într-o zi de duminică.
Sursa: prelucrare după Ghinoiu (2005b) şi Olteanu (2009)
108
Se conturează aşadar un panteon bogat în divinăţi protectoare ale căror legende au generat
obiceiuri pitoreşti fundamentate pe o serie de prescripţii şi interdincţii menite să asigure restabilirea
echilibrului şi să păstreze armonia. Mai mult sau mai puţin cunoscute în prezent, aceste substraturi
mitologice de factură precreştină sau religioasă s-au perpetuat sub forma practicilor străvechi şi a
credinţelor populare cu conotaţii economice, sociale sau culturale care desăvârşesc unicitatea
patrimoniului spiritual al universului rural din spaţiul carpatic. Extrem de valoroasă pentru industria
turistică, atractivitatea acestui patrimoniu – insuficient promovat – ar trebui valorificată într-o
manieră mai sistematică şi mai intensă, cu atât mai mult cu cât deţine toate premisele necesare, de la
rădăcinile adânci ale unor sărbători şi obiceiuri în viaţa comunităţilor rurale şi până la fenomenul de
desacralizare şi destructurare a riturilor tradiţionale. Acesta din urmă ar trebui în egală măsură
exploatat, fiind vizaţi în acest sens în special turiştii care habitează în mediul urban, care cunosc mai
puţin semnificaţia şi simbolistica unor practici şi gesturi deloc întâmplătoare pentru oamenii
socităţilor tradiţionale şi pentru care fascinaţia faţă de evenimentele şi manifestările populare este
de cele mai multe ori superioară.
Sărbătorile şi obiceiurile din ciclul familial

Reluând ideea interesului crescut al turiştilor din mediul urban sau din alte spaţii culturale
faţă de tradiţiile populare bine conservate în universal rural românesc, trebuie avută în vedere atât
disponibilitatea membrilor comunităţilor rurale de a împărtăşi unor străini momente din existenţa
lor cotidiană, cât şi posibilitatea de a le organiza – în pachete şi produse turistice de pildă – astfel
încât acestea să îşi păstreze autenticitatea. Dacă în cazul sărbătorilor din ciclul calendaristic aceste
lucruri sunt mai uşor de realizat, făcând practic parte din viaţa comunitară, când vine vorba despre
obiceiurile din ciclul familial situaţia se schimbă considerabil. Explicaţia constă în cele două
coordonate majore ale evenimentelor: imprevizibilul (cel mai bine ilustrat în cazul trecerii în
nefiinţă) şi caracterul intim al momentului (cel mai bine redat în momentul aducerii pe lume a unui
copil). Astfel, oricât de pitoreşti ar fi unele practici rituale (precum cele asociate căsătoriei),
imposibilitatea asistării la ele constituie argumentul pentru care, prezentarea datinilor, a gesturilor
ceremoniale şi a elementelor tradiţionale nelipsite din viaţa individului în cele trei momente
esenţiale ale existenţei, se limitează la enumerarea lor în consonanţă cu viziunea lui Ghinoiu42:
 naşterea (naşterea copilului, moaşa, prima scaldă, masa cu ocazia naşterii copilului, lăuzia,
ursitoarele, naşii de botez, petrecerea după botez, schimbarea numelui: “vânzarea” copilului);
 nunta (peţitul, logodna, zestrea, chemarea la nuntă, costumul ceremonial de nuntă, persoane
cu rol ceremonial şi ritual, recuzita ritual şi ceremonial, obiceiuri în sâmbăta dinaintea nunţii,
alaiurile de nuntă, masa mare, obiceiuri după nuntă);
 înmormântarea (agonia şi moartea, pregătirea mortului de drum, strigoii şi moroii, măsurile
mortului, priveghiul, iniţierea mortului pentru lumea de dincolo, bradul la înmormântare,
plecarea în lumea de dincolo, iniţierea mortului pe ultimul drum, ofrande la plecarea mortului,
ofrande date la înmormântare, semne funerare, monumente funerare).
Privite în ansamblu, toate zonele etnografice circumscrise spaţiului clujean prezintă asemănări
şi deosebiri între ele pe care şi alţi cercetători, mult mai avizaţi, le-au observat şi le-au consemnat în
studiile lor etnologice şi de folclor. Dejeu43 fiind unul dintre cei cărora le împărtăşim părerile asupra
specificităţilor fiecărei zone, încheiem acest subcapitol cu concluziile sale despre:
o zona Dealurile Gilăului, Clujului şi Dejului – care se individualizează prin preponderenţa
tradiţiilor şi obiceiurile asociate sărbătorilor de primăvară şi de vară care se desfăşoară cu
mare fast, respectiv prin dansurile şi jocurile populare specifice, (Dejeu, 2010a);
42
Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la Chestionarele Atlasului Etnografic Român, Vol. III, Transilvania.
43
Monografia etnologică a judeţului Cluj, Vol. 1-3.
109
o zona Huedin – care se remarcă prin frumuseţea obiceiurilor aferente sărbătorilor de toamnă şi
de iarnă, prin cântecele rituale, colindele interpretate într-un stil original, dar şi prin dansurile
precum Fecioresc des jucate în localităţile mai apropiate de Someşul Mic (Dângău, comuna
Căpuşu Mare) sau în cele de munte (Măguri, comuna Măguri-Răcătău sau Poiana Horea,
comuna Beliş) dansurile în coloană (Dejeu, 2010b);
o zona Câmpia Transilvania – care se afirmă prin dansurile populare de factură complexă,
extrem de interesante, „cu desfăşurare pe orizontală” (Dejeu, 2011, p. 84).
3.7. Estimarea valorii potenţialului atractiv al patrimoniului turistic antropic
3.7.1. Sistemul de bonitare aferent potenţialului turistic antropic
Prospectarea resursele turistice de provenienţă antropică, efectuată pe întreg parcursul

acestui capitol, s-a realizat în conformitate cu configuraţia patrimoniului aferent spaţiului rural-
montan clujean, a cărui structură a coincis cu şase tipuri de obiective – analizate fiecare în parte în
subcapitole separate – după cum urmează: edificii istorice, religioase, culturale, edificii economice
cu funcţie turistică, activităţi umane cu funcţie turistică şi resurse turistice etnografice. Dată fiind
imposibilitatea unor cuantificări exhaustive ale acestora din urmă, coroborată cu omniprezenţa
elementelor de cultură populară (de la arhitectură la port tradiţional), trebuie precizat că resursele
etnografice nu au fost supuse sistemului de bonitare care a mediat estimarea valorii potenţialului
turistic, din raţiuni care au ţinut de păstrarea obiectivităţii în evaluare, susţinute de formularea unor
criterii clare de notare, care în cazul etnografiei ar fi fost greu de stabilit şi uşor de combătut.
În consecinţă, doar în cazul primelor cinci grupe de obiective turistice s-au acordat punctaje
elementelor constituente, de regulă cuprinse între 0,1 şi 5 puncte, în conformitate cu potenţialul
atractiv şi posibilitatea valorificării acestuia în cadrul unor forme de turism bine definite. De
asemenea, trebuie precizat faptul că, indiferent de categoria implicată, edificiile cu statut de
monument istoric (M.I.) – consemnate, aşadar, în Lista Monumentelor Istorice (2015) – au
beneficiat, în majoritatea cazurilor, de punctajul maxim întrucât, acest regim ocrotit prin lege, s-a
considerat a fi o garanţie în sine a vechimii, autenticităţii, unicităţii şi a originalităţii caracteristicilor
constructive ale obiectivelor din aria de studiu (Tabelul 13).
Totuşi, luând exemplul edificiilor istorice, evident că acele castele şi conace clasate ca
monumente istorice au primit un punct suplimentar (4 puncte) comparativ cu cele lipsite de acest
statut (3 puncte), iar acestea din urmă s-au impus în faţa simplelor case, locuite şi în prezent, fie ele
monumente istorice (2 puncte), datorită funcţiilor şi particularităţilor stilurilor arhitecturale ale celor
dintâi. Pentru ruinele investite cu 1 punct şi vestigiile arheologice al căror scor nu a depăşit 0,1
punct/exemplar, ceea ce a introdus diferenţa în notare (chiar şi în contextul în care toate au fost
declarate monumente istorice) a fost oportunitatea vizitării lor de către turişti. Aproape compromisă
în cazul vestigiilor, aceasta a condus la alocarea unui punctaj infim întrucât păstrarea valorii de 1
punct, ar fi influenţat până peste măsură rezultatul final al potenţialului turistic antropic şi ar fi creat
dezechilibre majore la nivelul acelor comune unde au fost inventariate zeci de astfel de obiective.
Considerente asemănătoare au fost luate în calcul şi pentru construcţiile religioase şi
obiectivele culturale, începând cu criteriul apartenenţei la categoria monumentelor istorice, care, pe
fondul asocierii unor forme de turism consacrate precum cel ecumenic şi cel cultural, s-au ales cu
scoruri maxime în valoare de 5 puncte. Ulterior, s-a avut în vedere mobilizarea fluxurilor turistice
de către aceste edificii, care s-a dovedit a fi preponderent mai consistentă în cazul mănăstirilor şi a
muzeelor etnografice de pildă, motiv pentru care au mai adăugat un punct în plus la cele 3 puncte
care au revenit bisericilor de lemn (cu menţiunea că acelea cu adevărat valoroase au fost asimilate
clasei monumentelor istorice) şi a colecţiilor etnografice. Pe măsura creşterii ratei de răspândire în
110
teritoriu coroborată cu data relativ recentă a edificării lor, bisericile nou construite şi categoria
monumentelor precum cele dedicate eroilor, au primit numai 0,1 punct, fiind abordate strict din
dorinţa epuizării grupelor resurselor atractive antropice cărora li se subordonează.
Tabelul 13. Punctajele acordate resurselor patrimoniului turistic antropic

Edificii şi Activităţi
Resurse Edificii şi obiective Edificii Edificii economice
obiective umane cu
turistice istorice religioase cu funcţie turistică
culturale funcţie turistică
edificiu (castel, conac) biserică M.I.: muzeu M.I.: 5p. baraj:5p.
M.I.: 4p. 5p. muzeu: 4p. moară M.I.:3p. ... de interes:
castel, conac, palat: 3p. mănăstire: 4p. colecţie: 3p. alte obiective internaţional: 4p.
Punctaj
casă M.I.: 2p. biserică de monumente M.I.: turistice: 1p. naţional: 3p.
acordat
ruine: 1p. lemn: 3p. 1p. alte edificii tehnice regional: 2p.
vestigii arheologice alte biserici: alte monumente: (C.HE., staţie apă): local: 1p.
M.I.: 0,1p. 0,1p. 0,1p. 0,1p.
După cum era de aşteptat, la capitolul edificii economice cu funcţie turistică, atributele
calitative au fost cele care au primat în acordarea punctajelor, astfel că barajele (şi lacurile de
acumulare aferente), responsabile pentru multiplicarea valenţelor peisagistice ale zonei montane, au
fost recompensate cu cel mai mare scor (5 puncte) al categoriei în cauză. Superioritatea acestuia –
chiar şi în detrimentul monumentului istoric notat cu 3 puncte – se datorează totodată şi
reprezentativităţii barajelor (ca elemente ale amenajărilor hidroenergetice) pentru clasa edificiilor
economice în opoziţie cu morile de apă, a căror definiţie, sinonimă cu instalaţiile tehnice
tradiţionale, le încadrează de fapt în grupa resurselor etnografice; însă, pentru evitarea introducerii
unei noi categorii turistice cu reprezentant unic, aceasta s-a convertit în subcategorie a edificiilor
economice, situaţie întâlnită şi în cazul obiectivelor tehnice de tipul centralelor hidroelectrice, staţiei
de pompe sau staţiei de tratare a apei al căror potenţial atractiv infim justifică şi scorul de 0,1 punct.
În cele din urmă, în cazul activităţilor umane cu funcţie turistică, pentru care au fost vizate
în mod special evenimentele culturale şi recreaţionale cu vizibilitate în mediul online, principiul
care a stat la baza investirii cu puncte a fost cel al importanţei, aprofundat în cadrul subcapitolului
alocat evenimentelor, direct proporţional cu capacitatea de atragere a fluxurilor turistice, maximă în
cazul celor cu impact internaţional (4 puncte) şi minimă în situaţia manifestărilor de interes local.
3.7.2. Estimarea potenţialului turistic antropic
Odată stabilit sistemul de bonitare aferent resurselor atractive antropice şi având la

dispoziţie fişa lor sintetică din Anexa 2, au fost calculate valorile poteţialului turistic pentru fiecare
grupă de obiective dintre cele cinci, atât la nivel de comună cât şi pentru întreg arealul cercetat
(Tabelul 14). Cu o medie generală de 26,5 puncte ce o încadrează potenţialului atractiv mediu,
oferta turistică a ariei de studiu ilustrează încă o dată prevalenţa edificiilor religioase (53%), mai cu
seamă a celor clasate ca monumente istorice, capitol la care se afirmă comunele Căpuşu Mare, Iara
şi Moldoveneşti. Demn de menţionat este şi faptul că, atât în cazul acestora trei, cât şi al altor 17
unităţi administrativ-teritoriale, niciun alt punctaj obţinut de alte tipuri de obiective turistice nu l-a
depăşit pe cel al lăcaşelor de cult, indicând predilecţia acestora pentru turismul religios.
Ocupantă a locului secund în ierarhia densităţii resurselor la nivelul comunelor investigate,
categoria edificiilor istorice a fost surclasată, după cum se putea anticipa, de activităţile umane cu
funcţie turistică (cu o medie de 5,8 puncte la nivelul arealului studiat). Astfel, în timp ce
evenimentele s-au dovedit a fi punctul forte nu doar al comunelor Băişoara şi Beliş care excelează
la acest aspect, ci şi al altor 15 unităţi administrativ-teritoriale în care capacitatea lor de orientare a
111
fluxurilor turistice este superioară edificiilor istorice, acestea din urmă au reuşit să se afirme doar în
cazul obiectivele habitaţionale cu valoare arhitecturală din Iara, Ciucea şi Gilău.
În pofida numărului redus de resurse atractive, edificiile economice cu funcţie turistică s-au
impus oarecum în faţa celor culturale tot la fel cum numărul barajelor şi al lacurilor de acumulare
aferente din Gilău şi Poieni le-au asigurat acestor comune valori ale potenţialului atractiv economic
superioare celor însumate de obiectivele culturale din Ciucea, Mărişel şi Feleacu (toate exemplele
constituind cele mai eficiente reprezentări ale grupelor în cauză).
Tabelul 14. Evaluarea potenţialului turistic antropic al ariei de studiu

Potenţial Edificii şi Edificii şi Edificii Activităţi
Edificii
turistic Comuna obiective obiective economice cu umane cu TOTAL
religioase
antropic istorice culturale fcţ. turistică fcţ. turistică
foarte Iara 12,2 p. 41,2 p. 0,2 p. - 2 p. 55,6 p. ↑
ridicat Căpuşu Mare 6,5 p. 45,6 p. - 3 p. - 55,1 p. ↑
(45 – Moldoveneşti 8 p. 39,1 p. - - 2 p. 49,1 p. ↑
55,6 p.) Gilău 9,6 p. 6,1 p. 0,2 p. 16,5 p. 13 p. 45,4 p. ↑
Beliş - 6,3 p. 1,1 p. 5 p. 28 p. 40,4 p. ↑
ridicat Mihai Viteazu 4,9 p. 25,7 p. 0,5 p. - 7 p. 38,1 p. ↑
(30 – Băişoara 1 p. 4,6 p. 0,1 p. 1 p. 31 p. 37,7 p. ↑
44,9 p.) Ciucea 10,7 p. 9,5 p. 9 p. - 3 p. 32,2 p. ↑
Feleacu 1,1 p. 14,7 p. 4,3 p. - 10 p. 30,1 p. ↑
Săvădisla 5,7 p. 19 p. 4,2 p. - - 28,9 p. ↑
Sâncraiu 0,1 p. 15,6 p. 4,2 p. - 8 p. 27,9 p. ↑
mediu Ciurila 4,5 p. 19,5 p. 0,8 p. - 1 p. 25,8 p. ↓
(20 – Mănăstireni 6,1 p. 15,8 p. 0,2 p. - - 22,1 p. ↓
29,9 p.) Mărgău - 10,7 p. 0,1 p. 5,1 p. 6 p. 21,9 p. ↓
Petreştii de Jos 1,7 p. 12,7 p. 0,5 p. - 7 p. 21,9 p. ↓
Sănduleşti 6 p. 10,4 p. 4,2 p. - - 20,6 p. ↓
Râşca - 7,6 p. 0,2 p. 5 p. 7 p. 19,8 p. ↓
scăzut Călăţele 0,1 p. 13,8 p. 0,2 p. - 4 p. 18,1 p. ↓
(15 – Tureni 2,9 p. 9,2 p. 0,4 p. - 4 p. 16,5 p. ↓
19,9 p.) Săcuieu 2 p. 10,3 p. 0,1 p. - 3 p. 15,4 p. ↓
Poieni 2,6 p. 1,2 p. 0,2 p. 6 p. 5 p. 15 p. ↓
Negreni 0,1 p. 9,4 p. 0,2 p. - 5 p. 14,7 p. ↓
foarte Mărişel - 0,3 p. 6,1 p. 5,1 p. 2 p. 13,5 p. ↓
scăzut
Aiton 1,3 p. 10,5 p. 0,3 p. - 1 p. 13,1 p. ↓
(sub
Măguri-Răcătău - 7,4 p. 0,1 p. - 2 p. 9,5 p. ↓
15 p.)
Valea Ierii - - 0,1 p. - 2 p. 2,1 p. ↓
Media ariei de studiu 3,1 p. 14 p. 1,4 p. 1,7 p. 5,8 p. 26,5 p.
În final, pe baza scorurilor obţinute în urma contabilizării punctajelor fiecărei clase de

obiective turistice, a fost întocmit un clasament al unităţilor administrativ-teritoriale analizate în
funcţie de valoarea estimată a potenţialului atractiv de factură antropică, expus în coloanele
tabelului de mai sus. Totodată au fost stabilite şi cinci categorii de potenţial turistic antropic, de la
cel mai ridicat (Iara), la cel mai scăzut (Valea Ierii), care au mediat concluzia potrivit căreia o
treime din comune sunt caracterizate de un potenţial antropic peste medie şi tot atâtea nu posedă
suficiente resurse atractive cât să îşi conceapă produsul turistic strict în jurul patrimoniului antropic.
112
4. BAZA MATERIALĂ TURISTICĂ (OFERTA TURISTICĂ DERIVATĂ)
Parte constituentă a ofertei turistice generale, baza tehnico-materială încorporeză ansamblul

bunurilor, mijloacelor şi serviciilor prin intermediul cărora resursele atractive ale unui areal sunt
valorificate sub raport turistic. Responsabilitatea asigurării unui cadru corespunzător desfăşurării
activităţilor recreative, curative, culturale, precum şi satisfacerii cererii turistice a generat
proiectarea şi construirea unui număr ridicat de amenajări destinate cazării, alimentaţiei publice,
transportului special, agrementului, tratamentului balnear şi prestării de servicii specifice, denumite
în mod generic structuri de primire turistică44.
4.1. Infrastructura de cazare
Baza de cazare, asimilată structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare, reprezintă

„suportul logistic al tuturor activităţilor turistice şi condiţia <<fixării>> cererii turistice pe oferta
pusă la dispoziţie” (Ciangă şi Dezsi, 2007, p. 102). În acest context, caracteristicile cantitative şi
calitative ale elementelor care alcătuiesc infrastructura de cazare – dimensiune, confort,
funcţionalitate, perioadă de utilizare, tipul de turism deservit – nu numai că au condus la divizarea
acesteia în baze de cazare principale (hoteluri, moteluri, cabane, vile şi hanuri) şi baze de cazare
secundare (Cocean, 2007); dar au ajuns să constituie un indicator real al orientării turismului într-un
anumit teritoriu, aflat într-un permanent raport de interdependenţă cu intensitatea fluxurilor turistice
şi cu evoluţia practicării unor noi forme de turism (Ciangă, 2007).
În România, legislaţia în vigoare45 a identificat şi definit peste zece tipuri de unităţi de
cazare, clasificate în concordanţă cu anumite norme metodologice, astfel: hoteluri, vile turistice,
pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice, structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe pontoane
plutitoare, nave maritime şi fluviale, posesoare a tuturor categoriilor de confort (1-5 stele sau flori
în cazul pensiunilor); hoteluri-apartament (5-2 stele); campinguri, căsuţe tip camping, popas turistic
(1-4 stele); moteluri, hosteluri, bungalow-uri, cabane turistice, apartamente şi camere de închiriat în
locuinţe familiale, clasificate între 1 şi 3 stele; sate de vacanţă cu un confort de 2 sau 3 stele.
Totuşi, problematica infrastructurii de cazare comportă o complexitate deosebită, derivată
din proprietatea de a transcede simpla analiză a unor aspecte relaţionate cu dimensiunea şi
capacitatea sau tipologia şi confortul structurilor de primire turistică. Chestiunea tinde să devină şi
mai dificil de gestionat în momentul în care, pentru acelaşi teritoriu, în aceeaşi perioadă, două surse
pertinente de informaţie – Institutul Naţional de Statistică (INS) şi Autoritatea Naţională pentru
Turism (ANT) – furnizează o serie de date oficiale care prezintă discrepanţe între ele, de la scara
locală şi până la naţională. Rămâne elocvent exemplul numărului locurilor de cazare şi al unităţilor
consemnate pentru judeţul Cluj, care în 2015, potrivit INS a atins valoarea de 8.436 locuri în 186 de
structuri, în timp ce, conform ANT, acestea au ajuns la 10.560 locuri în 377 de structuri de cazare.
Din acest considerent, trebuie avută în vedere o oarecare rezervă faţă de veridicitatea
informaţiilor statistice, fără a contesta totuşi posibilitatea de a obţine o viziune comparativă între
comunele investigate şi una de ansamblu (ambele cu caracter orientativ) asupra gradului de
dezvoltare a întregului areal studiat în materie de infrastructură turistică. Avantajele incontestabile
44
45
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie
publică, a licenţelor şi brevetelor de turism.
113
Baza materială turistică
deţinute de ambele surse oficiale le recomandă în egală măsură în examinarea situaţiei bazei de
cazare, fie că se discută despre evoluţia anuală (numărul unităţilor de cazare şi al locurilor per total
sau pe tipuri de structuri), ilustrată numai de INS, fie că este vorba despre categoria de clasificare,
denumirea unităţii de cazare, tipul operatorului economic, datele sale de contact etc., detalii la care
face referire doar ANT. Totuşi nu trebuie diminuată importanţa investigaţiei de teren a cărei valoare
s-a dovedit a fi, de fiecare dată, superioară informaţiilor oficiale, asigurând în acest fel o a treia
perspectivă, integrativă şi conclusivă asupra situaţiei actuale a infrastructurii de cazare.
4.1.1. Evoluţia numărului unităţilor şi locurilor de cazare în perioada 1990-2015
În ultimul sfert de secol, configuraţia bazei de cazare din judeţul Cluj a suferit o serie de
modificări cauzate de câteva momente cheie de natură politică şi economică la nivelul cărora criza
sistemică instaurată după Revoluţia din decembrie 1989 şi recesiunea financiară mondială din 2008
au fost cele care au afectat cel mai puternic traiectoria, de altfel pozitivă, a fenomenului turistic, atât
în România, cât şi în spaţiul rural-montan şi submontan clujean.
Observând aşadar reprezentările grafice care ilustrează parcursul evolutiv al dimensiunii
infrastructurii de cazare, prima care atrage atenţia este perioada de tranziţie de la regimul totalitar
comunist la cel democratic, în care tendinţa generalizată de scădere a atins cota minimă în 1993
înregistrând numai 558 locuri – echivalentul a 14,6% din totalul judeţean (3.807 locuri de cazare) –
în 9 structuri de primire. După cum era de aşteptat, tergiversarea legiferării şi aplicării reformelor
aferente privatizării, coroborată cu creşterea şomajului şi scăderea puterii de cumpărare (Rădulescu
şi Stănculescu, 2012) au generat o oarecare stagnare la nivelul activităţilor turistice care s-a reflectat
în dimensiunea şi capacitatea bazei de cazare a ariei de studiu în intervalul 1994-1997. Situaţia avea
să se schimbe radical în anul următor când, pe fondul proliferării şi eficientizării iniţiativelor private
din turism, al dezvoltării pieţei şi al creşterii cererii pentru servicii, infrastructura de cazare a
cunoscut o dezvoltare fără precedent, ajungând la 1.599 locuri în 64 unităţi (de cinci ori mai multe
faţă de cele existente în 1997). Ultimii doi ani al secolului XX au fost unii de referinţă pentru
valorile bazei de cazare care pentru prima oară erau superioare celor din 1990 (Fig. 66 şi Fig. 67).
În pofida pragului negativ semnalat în 2000, când numărul structurilor de primire turistică
aproape că s-a înjumătăţit – atât pe plan judeţean (de la 123 la 87), cât şi în aria de studiu (de la 67
la 32) – ieşirile din sistem, respectiv lipsa înegistrărilor unităţilor, au fost mai puţin resimţite la
nivelul locurilor de cazare. Explicaţia constă în faptul că şi-au încheiat activitatea acele unităţi cu o
capacitate redusă şi în puţine cazuri, o parte dintre cele rămase şi-au extins numărul de locuri.
Ulterior, s-a petrecut tocmai contrariul, şi în pofida creşterii numărului unităţilor până în 2004, cel
al locurile s-au diminuat, înregistrând o scădere de 32% în arealul investigat, în comparaţie cu
situaţia din 2001. Datorită creşterii economice generalizate şi a stimulării înfiinţării pensiunilor
turistice, în intervalul 2006-2010, infrastructura s-a extins continuu, ajungând să însumeze peste
100 unităţi şi circa 2.500 locuri de primire, un adevărat record pentru istoria spaţiului rural-montan
clujean. Totuşi, traseul ascendent a fost întrerupt în 2008 din cauza crizei financiare internaţionale,
provocând mai întâi scăderea capacităţii de cazare cu aproximativ 500 locuri, iar trei ani mai târziu,
reducere dimensiunii sale cu 32% (79 structuri).
Intervalul cuprins între anii 2009 şi 2014 a demonstrat abilităţi inferioare ale teritoriului
examinat de a-şi reveni de pe urma recesiunii economice comparativ cu judeţul Cluj, care nu s-a
mai plasat sub valoarea capacităţii de primire din 2008 (6.598 locuri) chiar şi în contextul altor
căderi. În schimb, în cazul spaţiului rural-montan şi de contact marginal, trendul descendent din
perioada de referinţă, cu pragul critic în 2014, când a totalizat numai 1.373 locuri în 57 de structuri,
l-a apropiat de faza anterioară creşterii economice (2002-2003), regresul faţă de anii crizei
financiare internaţionale fiind mai mult decât evident. Cu toate acestea, 2015 s-a dovedit a fi un an
benefic pentru baza de cazare clujeană, atât pe plan judeţean cât şi la scara arealului cercetat, pentru
114
care perspectivele rămân încurajatoare, ţinând cont că în decurs de un an, capacitatea acestuia a
crescut cu 23%, ajungând să deţină 1.696 locuri cazare (din totalul celor 8.436 judeţene), dispersate
în incinta celor 59 structuri de primire funcţionale raportate de INS pentru anul 2015.
Fig. 66. Evoluţia numărului de unităţi de cazare în spaţiul clujean în perioada 1990 – 2015
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică (ultima accesare: 4 aprilie 2016)
Fig. 67. Evoluţia numărului de locuri de cazare în spaţiul clujean în perioada 1990 – 2015
4.1.2. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de cazare (triplă perspectivă)
În lipsa posibilităţii analizării modificărilor survenite la nivelul dimensiunii şi capacităţii de

cazare a infrastructurii de profil aferente judeţului Cluj şi ariei de studiu în decursul anilor, datele
oficiale publicate de Autoritatea Naţională pentru Turism în 2015 prezintă o situaţie diferită faţă de
cea raportată de Institutul Naţional de Statistică pentru acelaşi an.
Astfel, cu o pondere de 3,6% din totalul structurilor de primire turistică din România, la
finele lui 2015, baza de cazare din judeţul Cluj cuprindea 377 de unităţi de cazare (dublul
numărului publicat de INS) cu o capacitate de primire de 10.560 locuri (cu circa 2.000 mai multe
decât cele indicate de INS). Deşi ambele surse au atribuit ariei de studiu circa o treime din totalul
115
infrastructurii de cazare clujene, din perspectiva ANT, în 2015, aceasta echivala cu 2.437 locuri de
cazare distribuite în 142 structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare – triplul valorii
expuse de Institutul Naţional de Statistică (Tabelul 15).
Tabelul 15. Dimensiunea şi capacitatea bazei de cazare în anul 2015 (perspectiva oficială)
Categorie Sursa de informaţie România % Judeţul Cluj % Aria de studiu %
INS 6.821 unităţi 100 186 unităţi 2,7 59 unităţi 0,8
Dimensiune
ANT 10.283 unităţi 100 377 unităţi 3,6 142 unităţi 1,3
INS 328.313 locuri 100 8.436 locuri 2,5 1.696 locuri 0,5
Capacitate
ANT 377.842 locuri 100 10.560 locuri 2,8 2.437 locuri 0,6
Dimensiunea bazei materiale din teritoriul investigat confirmă superioritatea potenţialului

turistic al celor 26 comune analizate atât prin raportarea la celelalte 49 unităţi administrativ-
teritoriale rurale din judeţ, care abia au însumat 35 de structuri – o treime din comunele clujene
concentrează 80% din unităţile de cazare din mediul rural cuprins în limitele judeţului – cât şi prin
raportarea la centrele urbane Turda, Câmpia Turzii, Gherla, Dej şi Huedin care împreună nu au
cumulat mai mult de 37 de structuri de cazare.
Totuşi, în urma investigaţiilor proprii care au inclus cercetarea de teren coroborată cu
prospectarea mediului online, respectiv a celor mai importante site-uri care promovează oferta de
cazare a comunelor clujene – www.cniptcluj.ro, www.turistinfo.ro, www.booking.com,
www.cazarelapensiune.ro, www.plecat.ro, www.lapensiuni.ro, www.cazaretransilvania.ro,
www.infopensiuni.ro, www.govoyage.ro, www.portalturism.com, www.pensiuni.org, www.travelminit.ro,
www.informatiicazare.ro, www.roturism.com, www.turism-360.ro, www.skytrip.ro, www.infoturism.ro,
www.turismromanesc.ro, www.centruturistic.ro, www.lacazare.ro – au rezultat o serie de valori
superioare celor expuse de sursele oficiale, care au indicat la finele anului 2015 şi începutul lui
2016 existenţa a nu mai puţin de 6.140 locuri de cazare (valoare de 2,5 ori mai mare faţă de cea
raportată de ANT şi de 3,6 ori mai mare faţă de cea publicată de INS), repartizate în 363 de unităţi
de primire (de două ori mai multe în comparaţie cu datele ANT şi de 6 ori mai multe comparativ cu
informaţia publicată de INS) în spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj.
Cauza apariţiei acestor diferenţe constituie pe de-o parte, efectul blocajelor de comunicare
dintre instituţii, iar pe de altă parte, al nedeclarării activităţii de turism, reflectat în discrepanţele
dintre numărul structurilor şi locurilor de cazare clasificate de ANT şi cele care funcţionează în
regim comercial, însă fără a fi omologate.
Cele trei perspective diferenţiate asupra configuraţiei bazei de cazare, au condus la o
percepţie diferită asupra dotării şi capacităţii de primire a ariei de studiu, oscilând de la 81
locuri/comună în 2,8 unităţi/comună potrivit INS şi 116 locuri/comună în 6,7 unităţi/comună
conform ANT, la 256 locuri/comună în 15,1 unităţi/comună în urma propriilor investigaţii.
Deosebiri au fost constatate şi în cazul reprezentării bazei materiale turistice, astfel că din
perspectiva INS, aceasta avea o dimensiune scăzută în majoritatea comunelor (15 cu cel mult trei
unităţi de cazare) şi numai Gilăul dispunea de un grad de dotare ridicat (12 structuri), în timp ce la
nivelul cercetărilor proprii, 10 dintre comune s-au încadrat în categoria celor cu o infrastructură
ridicată şi foarte ridicată sub aspectul dimensiunii (Tabelul 16).
La capitolul capacitate de cazare, gruparea preponderentă a comunelor a rămas fidelă
aceleiaşi clase numai în cazul analizei datelor furnizate de INS, în sensul că majoritatea comunelor
(11) au evidenţiat aceeaşi capacitate scăzută (sub 50 locuri), consonantă cu dimensiunea. În rest, în
viziunea ANT, ponderea cea mai mare a comunelor a revenit capacităţilor medii, în timp ce în
realitate cea mai consistentă a fost cea a comunelor cu valori totale ale bazei de cazare ridicate
(peste 100 locuri fiecare) şi foarte ridicate (Tabelul 17).
116
Tabelul 16. Dimensiunea infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate (număr unităţi de cazare)
Dimensiunea
Institutul Naţional Autoritatea Naţională Investigaţie proprie
infrastructurii
de Statistică (2015) pentru Turism (2015) (2015-2016)
de cazare
Inexistentă Aiton, Mănăstireni, Râşca, Aiton, Iara, Mănăstireni, Sănduleşti,
Aiton, Mănăstireni
(0 unităţi) Sănduleşti, Valea Ierii Valea Ierii
1 unitate: Călăţele,
Feleacu, Iara, Măguri-
1 unitate: Călăţele, Negreni,
Răcătău, Negreni, Petreştii
Petreştii de Jos;
Scăzută de Jos, Săcuieu, Tureni; 1 unitate: Petreştii de Jos, Sănduleşti;
2 unităţi: Ciucea, Feleacu;
(1-3 unităţi) 2 unităţi: Căpuşu Mare, 3 unităţi: Feleacu, Valea Ierii
3 unităţi: Căpuşu Mare, Ciurila,
Ciurila, Mihai Viteazu,
Măguri-Răcătău, Săcuieu
Moldoveneşti, Săvădisla;
3 unităţi: Ciucea, Mărişel
4 unităţi: Mărişel, Râşca, Săvădisla; 4 unităţi: Căpuşu Mare, Săcuieu;
4 unităţi: Mărgău, Poieni; 5 unităţi: Mihai Viteazu, 5 unităţi:Ciucea, Negreni, Tureni;
Medie
5 unităţi: Băişoara, Beliş, Moldoveneşti, Tureni; 6 unităţi: Ciurila;
(4-8 unităţi)
Sâncraiu 7 unităţi: Mărgău; 7 unităţi:Iara, Măguri-Răcătău, Mihai
8 unităţi: Poieni Viteazu
Ridicată Moldoveneşti (10), Călăţele (15),
Gilău (12) Băişoara (10), Gilău (12), Beliş (16)
(9-20 unităţi) Râşca (17), Mărişel (19), Poieni (20)
Foarte ridicată Băişoara (21), Săvădisla (24), Gilău
- Sâncraiu (43)
(21-50 unităţi) (25), Mărgău (28), Sâncraiu (49)
Maximă Beliş (77)
TOTAL 59 unităţi 142 unităţi 363 unităţi
Tabelul 17. Capacitatea de cazare la nivelul comunelor studiate (număr locuri în unităţi de cazare)
Capacitatea de Institutul Naţional Autoritatea Naţională Investigaţie proprie
cazare de Statistică (2015) pentru Turism (2015) (2015-2016)
Inexistentă Aiton, Mănăstireni, Râşca, Aiton, Iara, Mănăstireni,
Aiton, Mănăstireni
(0 locuri) Sănduleşti, Valea Ierii Sănduleşti, Valea Ierii
Călăţele (12), Feleacu (14),
Tureni (16), Negreni (18),
Călăţele (12), Petreştii de Jos
Scăzută Măguri-Răcătău (19), Petreştii
(16), Negreni (20), Mărişel Sănduleşti (15), Petreştii de Jos (30)
(12-49 locuri) de Jos (20), Iara (28), Săcuieu
(45)
(32), Săvădisla (35), Mihai
Viteazu (40), Mărişel (48)
Ciucea (52), Săvădisla (52),
Ciurila (50), Sâncraiu (54), Feleacu (56), Măguri-
Medie Ciucea (66), Căpuşu Mare Răcătău (59), Moldoveneşti Valea Ierii (55), Feleacu (77), Negreni
(50-99 locuri) (68), Poieni (70), Mărgău (59), Ciurila (70), Râşca (95), Ciucea (98)
(85), Moldoveneşti (95) (82), Căpuşu Mare (88),
Mărgău (89), Tureni (97)
Căpuşu Mare (118), Măguri-Răcătău
Săcuieu (121), Mihai (120), Ciurila (126), Tureni (132),
Ridicată Viteazu (128), Poieni (168), Moldoveneşti (142), Iara (143),
Băişoara (323), Beliş (129)
(100-349 locuri) Beliş (203), Băişoara (214), Săcuieu (158), Mihai Viteazu (182),
Sâncraiu (307) Săvădisla (190), Călăţele (213),
Mărişel (273), Râşca (277)
Foarte ridicată Sâncraiu (370), Băişoara (412), Poieni
Gilău (474) Gilău (499)
(350-999 locuri) (442), Mărgău (544), Gilău (904)
Maximă Beliş (1.024 locuri)
TOTAL 1.696 locuri 2.437 locuri 6.140 locuri
4.1.3. Mărimea medie a infrastructurii de cazare (triplă perspectivă)
Analiza dimensiunii şi capacităţii bazei de cazare nu putea fi încheiată fără raportarea celor
doi indicatori, efectuată cu scopul de a determina mărimea medie a infrastructurii de cazare şi de a
compara percepţia obţinută în funcţie de sursa de informaţie utilizată.
117
Aşadar, pe baza informaţiilor cuprinse în tabelele anterioare, s-a stabilit că – pentru întreg
spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj – în conformitate cu Institutul Naţional
de Statistică, valoarea indicatorului s-ar ridica la 28,7 locuri/unitate, potrivit Autorităţii Naţionale
pentru Turism ar fi 17,1 locuri/unitate, valoare mult mai plauzibilă şi mai apropiată de rezultatul
investigaţiei proprii, şi anume 16,9 locuri/unitate. Făcând abstracţie de situaţiile în care a fost
constatată lipsa infrastructurii turistice, cea mai mare parte dintre unităţile administrativ-teritoriale
cuprinse în arealul examinat, poate fi considerată, independent de sursa datelor, posesoare a unei
baze tehnico-materiale de mărime medie, cu capacităţi care variază între 15 şi 35 locuri/unitate,
Căpuşu Mare, Ciucea, Ciurila, Măguri-Răcătău, Mihai Viteazu, Negreni, Petreştii de Jos, Poieni,
Tureni (Anexa 5). Concordanţa dintre informaţiile oficiale şi cele obţinute în urma propriei cercetări
s-a extins şi la nivelul valorilor scăzute (mai puţin de 15 locuri/unitate) sesizate în Sâncraiu şi
Călăţele, respectiv în cazul celor ridicate (peste 35 locuri/unitate) remarcate în Gilău şi Săcuieu,
excepţiile de la regulă precum şi particularităţile fiecărei comune putând fi observate în cadrul
următoarelor reprezentări cartografice (Fig. 68, Fig. 69, Fig. 70).
4.1.4. Funcţia turistică prin prisma capacităţii de cazare
Cunoaşterea valorilor corespunzătoare capacităţilor de primire prezintă importanţă şi sub

aspectul determinării funcţiei turistice a arealului investigat, ca expresie a dimensiunii relative a
ofertei (Baretje şi Defert, 1972 apud Minciu, 2004), prin raportarea numărului total de locuri de
cazare a teritoriului la populaţia acestuia. În cazul de faţă, raportarea la cei 68.831 locuitori din
spaţiul rural-montan şi submontan clujean, indicaţi de INS, în 2015, a generat obţinerea unor valori
diferite prin prisma datelor Institutului Naţional de Statistică (0,02 locuri/locuitor), Autorităţii
Naţională pentru Turism (0,04 locuri/locuitor) şi propriilor cercetări (0,09 locuri/locuitor),
reflectând în mod deosebit amploarea fenomenului turistic per ansamblu şi la scară comunală.
Discrepanţele dintre surse s-au păstrat aşadar şi la nivelul comunelor considerate a exercita
cea mai puternică forţă de atracţie asupra cererii prin prisma ofertei turistice, astfel că în viziunea
INS, aceasta a revenit comunei Băişoara (0,16), succedată de Beliş (0,10), iar pentru ANT aceasta a
aparţinut comunei Sâncraiu (0,19) şi abia apoi unităţilor administrativ-teritoriale Băişoara (0,15) şi
Beliş (0,10), în urma cercetărilor proprii, comuna Beliş (0,77) a reieşit deţinătoarea celei mai
pronunţate funcţii turistice, secundată de Mărgău (0,34), Sâncraiu (0,23) şi Băişoara (0,20) (Anexa
6). Dacă pentru Sâncraiu turismului rural a propulsat comuna în top, pentru Băişoara şi Beliş
prezenţa staţiunilor a fost cea care le-a asigurat acestora valori considerabile ale funcţiei turistice,
chiar şi în contextul în care nu au fost luate în calcul „cabanele cu circuit închis [...] care practică
un turism privat instituţional” (Ganea, 2006, p. 79) cum se întâmplă, de pildă, în situaţia celor nouă
unităţi de cazare, indicate de acelaşi autor, în Muntele Băişorii.
Per total, valori superioare mediei stabilite de către Institutul Naţional de Statistică (2 locuri
de cazare la 100 locuitori) s-au înregistrat în nouă comune, în timp ce, în viziunea Autorităţii
Naţională pentru Turism şi în propria investigaţie, în care media a urcat la 4 locuri, respectiv 9
locuri de cazare la 100 locuitori, numărul de comune situate peste acest nivel, nu a scăzut mai jos de
opt unităţi administrativ-teritoriale. La polul opus, s-au remarcat comunele în care este improprie
atribuirea funcţiei turistice, a cărei valoare s-a situat mult sub nivelul mediei, situaţie care a ajuns să
caracterizeze tot mai multe comune pe măsură ce datele referitoare la numărul de locuri de cazare
au fost completate, după cum urmează: 10 comune cu câte 1 loc de cazare la 100 locuitori (cărora li
se adaugă şi cele cinci comune semnalate de INS ca fiind lipsite de infrastructură), 13 comune cu 1-
3 locuri de cazare la 100 locuitori (împreună cu alte cinci comune fără bază turistică indicată de
ANT), respectiv 14 comune cu 1-6 locuri de cazare la 100 locuitori plus Aiton şi Mănăstireni, unde
nici propria investigaţie nu a depistat posibilităţi de cazare (Fig. 71).
118
Fig. 68. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform INS Fig. 69. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform ANT
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică (ultima accesare: 4 aprilie 2016) Sursa datelor: Autoritatea Naţională pentru Turism (ultima accesare: 11 februarie 2016)
Fig. 70. Mărimea medie a infrastructurii de cazare la nivelul comunelor studiate, în 2015, Fig. 71. Valoarea funcţiei turistice a comunelor din aria de studiu, în 2015 (triplă perspectivă)
conform propriei investigaţii
119
4.1.5. Tipologia şi distribuţia teritorială a unităţilor de cazare (triplă perspectivă)
Analiza infrastructurii de cazare din spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul
Cluj ar fi incompletă fără o trecere în revistă a celor mai întrebuinţate noţiuni cu care operează
industria ospitalităţii, succedată de ilustrarea principalelor caracteristici referitoare la tipologia,
evoluţia, distribuţia teritorială, mărimea, confortul şi apartenenţa structurilor de cazare din arealul
cercetat. Toate aceste particularităţi, s-au transformat în tot atâtea criterii de clasificare a formelor
de cazare comercială pe care Organizaţia Mondială a Turismului le împarte în unităţi hoteliere şi
similare (hotel, motel, pensiune), respectiv unităţi extrahoteliere sau complementare (Lupu, 2010).
Însă, după cum s-a specificat şi în rândurile anterioare, într-un astfel de demers, calitatea
informaţiei, respectiv sursa de provenienţă a acesteia este crucială pentru modalitatea în care ajunge
să fie percepută realitatea, reflectându-se la nivelul concluziilor analizei şi al direcţiilor de acţiune
în contextul unei strategii de dezvoltare a turismului. Tocmai din acest motiv, s-a insistat asupra
completării perspectivei oficiale asupra situaţiei bazei materiale de cazare cu rezultatele propriei
cercetări care, după cum s-a demonstrat şi până acum, reuşesc să introducă o notă diferită de
raportare la dimensiunea şi capacitatea infrastructurii turistice.
a) Hotelurile
Unitate etalon a gradului de dezvoltare a turismului într-un anumit teritoriu (Cocean şi
Dezsi, 2009), hotelul reprezintă principala formă de cazare care funcţionează în clădiri sau corpuri
de clădiri care dispun de recepţie şi spaţii de alimentaţie proprii, şi care furnizează servicii de cazare
în camere, garsoniere, apartamente, suite, duplexuri, echipate corespunzător46. Datorită abilităţilor
crescute de adaptare şi de asigurare a unui confort superior celorlalte tipuri de structuri (Ciangă,
2007), în ultimele decenii, hotelurile s-au impus în peisajul serviciilor de cazare, sporindu-şi treptat
capacitatea de primire. Stă mărturie în acest sens, atât numărul unităţilor de cazare din judeţul Cluj,
care în ultimii 25 de ani aproape că s-a triplat (de la 20 hoteluri în 1990 la 56 în 2015 – conform
INS), cât şi evoluţia spectaculoasă a locurilor de cazare, de la 2.296 în 1990 la 4.958 în anul 2015.
Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, din totalul celor 26 de comune
studiate, numai şapte au găzduit unităţi hoteliere în intervalul temporal 1990-2015. După cum reiese
şi din graficul anterior (Fig. 72), anul 2008 a reprezentat apogeul acestei categorii de cazare care, la
acel moment, înregistra şapte hoteluri, cu o capacitate cumulată de 383 de locuri. Circa două treimi
dintre acestea (278 locuri) erau deţinute de cele trei structuri din Beliş, Băişoara şi Moldoveneşti,
care nu numai că au continuat să susţină piaţa hotelieră a spaţiului rural-montan clujean, dar şi-au şi
sporit capacitatea, ajungând la 281 locuri în 2015.
Perspectiva oferită de Autoritatea Naţională pentru Turism asupra situaţiei bazei de cazare la
nivelul anului 2015, vine cu noi completări, identificând un total de cinci unităţi hoteliere în
teritoriul cercetat, cu o capacitate de 280 locuri. Dintre aceste structuri, numai hotelul din Băişoara
(Hotel Alpin***: 106 locuri) şi cel din zona Fântânele (Hotel Bianca***: 60 locuri, pe care INS îl
atribuie comunei Beliş, iar ANT comunei Râşca) au coincis cu structurile indicate de INS.
În schimb s-au remarcat trei noi comune, notabile sub aspectul potenţialului turistic – Mihai
Viteazu pentru Cheile Turzii, Tureni pentru Cheile Turenilor şi Feleacu pentru masivul omonim –
responsabile pentru asigurarea unui cuantum de peste 100 de locuri în hotelurile Ciprian**, Paradis
Tureni*** şi Premier***. Graţie informaţiilor suplimentare furnizate de ANT, s-a putut determina
şi categoria de confort a unităţilor de cazare, la nivelul cărora s-a constatat prevalenţa celor de 3
stele, respectiv tipul operatorului economic care a încadrat toate cele cinci hoteluri din zona
montană şi submontană clujeană, în categoria Societăţilor cu Răspundere Limitată (Anexa 7.1).
46
Anexa nr. 1. Definiţii şi criterii minime obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de
cazare de tipul hotel, hotel-apartament şi motel.
120
Fig. 72. Evoluţia capacităţii de cazare a hotelurilor în aria de studiu, în intervalul 1990-2015
a) b)
Fig. 73. Hoteluri din aria de studiu: a) Alpin (Băişoara); b) Bianca (Râşca)
Fig. 74. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a hotelurilor înscrise în aria de studiu
121
Realitatea societăţii contemporane face ca lista structurilor de primire turistice cu funcţiuni

de cazare clasificate să nu epuizeze unităţile funcţionale din teritoriu astfel că numărul acestora din
urmă continuă să îl surclaseze pe cel indicat de către surse oficiale. Implicit, capacitatea de cazare
înregistrează valori superioare, astfel că în momentul confruntării celor două, situaţia reală a bazei
de cazare primeşte un nou contur (Fig. 74).
În primă instanţă au fost identificate trei noi comune care găzduiesc hoteluri: Iara (Buru I***
şi Buru II** din cadrul Complexului turistic Cabana Buru), Moldoveneşti (Stejeriş***) şi Negreni
(Nelaura***), care împreună au mai adăugat 156 locuri la capacitatea de cazare a arealului.
Ulterior, a fost sesizată schimbarea denumirii unităţii amplasate în comuna Tureni, din Hotel
Paradis Tureni*** în Han Paprika***, pierzându-se astfel, locurile de cazare în favoarea categoriei
hanuri (actualele moteluri). Nu în ultimul rând, s-au constatat inadvertenţe în cazul hotelurilor din
Băişoara şi Mihai Viteazu, sub aspectul numărului de locuri, uşor mai ridicat în realitate,
infrastructura de cazare hotelieră ajungând să însumeze, 410 locuri integrate în cele opt hoteluri de
pe cuprinsul spaţiului rural-montan clujean.
b) Motelurile
Formă de cazare asemănătoare cu hotelul, atât sub aspect structural, cât şi funcţional,
motelul se individualizează prin dependenţa sa faţă de turismul de tranzit şi amplasamentul în
proximitatea arterelor intens circulate, de regulă, în afara localităţilor. În aceste condiţii, pe lângă
serviciile de cazare şi alimentaţie, asigură condiţii optime pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor
de transport47. Ca notă distinctivă, merită consemnată importanţa funcţiei de deservire –
materializată în expresia staţiilor de carburanţi, de spălare a autovehiculelor, de service auto, a
magazinelor generale şi specializate precum cele de piese auto, restaurante de tip fast-food – care de
cele mai multe ori o depăşeşte pe cea de cazare (Dezsi, 2006), fapt ce justifică, finalmente, durata
scurtă a sejurului în cazul turiştilor care optează pentru moteluri (Cocean şi Dezsi, 2009).
Conform INS, această categorie de cazare fiinţează independent numai din anul 2001,
moment până la care nu s-a făcut distincţia între moteluri şi hanuri care, în deceniul imediat următor
Revoluţiei din 1989, la nivelul judeţului Cluj, nu au depăşit în niciun an pragul de patru unităţi (cu
capacitatea maximă de 288 locuri). Ulterior, numărul lor a crescut la şase moteluri (în judeţ) dintre
care jumătate apăreau în 2015 pe raza comunei Gilău, aceasta menţinându-şi cele 258 de locuri de
cazare încă din anul 2012 (după ce în prealabil, timp de 6 ani a funcţionat cu 118 locuri, iar şi mai
devreme, în intervalul 2001-2004, cu 71 locuri). Spre deosebire de aceste creşteri spectaculoase ale
capacităţii aferente structurilor din Gilău, motelul din Căpuşu Mare se distinge prin numărul
constant de locuri de cazare (12), rămas neschimbat, din momentul intrării sale în circuitul turistic
(2004) şi până în prezent (Fig. 75).
Fig. 75. Evoluţia capacităţii de cazare a motelurilor în aria de studiu, în intervalul 2001-2015
47
cazare de tipul hotel, hotel-apartament şi motel.
122
a) b)
c) d)
Fig. 76. Moteluri din aria de studiu: a) Gilău (Gilău); b) Dalia (Gilău);
c) Poenaru (Gilău); d) Han Paprika (Tureni)
Fig. 77. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a motelurilor înscrise în aria de studiu
123
Compararea acestor informaţii cu cele prezentate de ANT facilitează înţelegerea stadiului

actual al infrastructurii constituite din moteluri, favorizând totodată recunoaşterea unităţilor în
cauză, cu atât mai mult cu cât diferenţa dintre cele două surse se limitează la o singură structură de
primire turistică, de pe teritoriul comunei Gilău. Absenţa sa din rândul structurilor de cazare
omologate a fost sesizată numai în 2015, numărul unităţilor de cazare raportate de ANT în anul
precedent fiind identic cu cel menţionat de INS (4 moteluri).
Raportată la anul 2014, situaţia se echilibrează sub aspectul capacităţii bazei de cazare care,
prin includerea Motelului Gilău** cu cele 116 locuri integrate, a generat înregistrarea unui total de
280 locuri aferente arealului de studiu. Prin corelarea valorilor capacităţii de cazare publicate de
cele două surse de informaţie, reiese faptul că Motel Gilău** (Fig. 76a) este unitatea omniprezentă
în ultimii ani în statisticile INS, la care s-au adăugat în 2011, cele 38 de locuri aparţinând Motelului
Dalia*** (Fig. 76b), rămânând ca, un an mai târziu, Motel Poenaru*** (Fig. 76c) să facă diferenţa
în materie de capacitate de primire prin intermediul celor 110 locuri introduse.
Prin prisma caracteristicilor constructive şi a calităţii serviciilor, cele patru moteluri din aria
de studiu au fost împărţite, în mod egal, în două categorii de confort, una de 2 stele şi una de 3 stele.
Totuşi, odată cu schimbarea criteriului de clasificare şi anume tipul operatorului economic,
omogenitatea a fost din nou instituită, toate aceste unităţi de cazare fiind subordonate regimului
impus de Societatăţile cu Răspundere Limitată (Anexa 7.2).
Chiar şi în condiţiile în care este luată în considerare prezenţa Motelului Gilău** în peisajul
actual al structurilor omologate de ANT, realitatea din teren relevă existenţa şi celui de-al doilea
motel la care sursele oficiale nu fac niciun fel de referire (Solaris***), la care se adaugă şi Hanul
Paprika***, a cărui denumire şi categorie a fost recent schimbată (din Hotel Paradis Tureni). Cu
toate acestea contribuţia lor în materie de locuri de cazare nu este de neglijat, întrucât datorită lor,
capacitatea de primire a sectorului montan şi perimontan clujean s-a dublat instantaneu, atingând
402 locuri de cazare în şase moteluri în anul 2016 (Fig. 77).
c) Hostelurile
Clasificată în primă instanţă „hotel pentru tineret”, structura de primire turistică a cărei
funcţie iniţială a fost alta decât cea de cazare comercială, dobândeşte un nou statut în anul 2008,
când este asimilată hostelului. Potrivit normelor în vigoare48, unitatea în cauză este prevăzută cu o
capacitate de minim trei spaţii de cazare dispuse pe unul sau mai multe nivele, al căror grad de
confort nu poate fi altul decât mediu sau redus (1-3 stele). La scara judeţului Cluj existenţa primului
hotel pentru tineret a fost raportată în 2002, având o capacitate de cazare de 16 locuri. Aceasta a
continuat să sporească în anii următori, în special după trecerea la noul statut, atingând cota maximă
în 2011 când, cele cinci hosteluri integrau 130 locuri de cazare. Deşi în 2012 acestea s-au redus la
96 locuri ca urmare a încetării funcţionării unei unităţi de cazare, potrivit INS, acesta a fost singurul
an în care, o comună din zona analizată – Mihai Viteazu – a găzduit un hostel a cărui capacitate era
de 20 locuri. Datele din cadrul acestei surse oficiale arată că, în prezent, îşi mai desfăşoara
activitatea numai trei hosteluri în judeţ, însă niciunul nu este localizat în aria de studiu.
Autoritatea Naţională pentru Turism contrazice statisticile ultimilor ani în care INS declara
absenţa acestor tipuri de structuri de primire turistică, indicând prezenţa a trei hosteluri omologate
în comunele Mărgău şi Gilău, administrate şi gestionate în regim de întreprindere individuală, care
în anul 2015 totalizau 56 locuri de cazare. Clasificate la 2 stele, Hostel Cristian** şi Hostel Ioana**
(parte integrantă a satului de vacanţă Ic Ponor din localitatea Răchiţele, comuna Mărgău),
încorporau, împreună, 17 locuri de cazare, în timp ce Hostel A* (parte a complexului turistic Puiu
din satul Someşul Rece, comuna Gilău), cu cele 39 de locuri ale sale, apăreau încadrate la categoria
de confort inferior, mai precis 1 stea (Anexa 7.3).
48
Anexa nr. 1.2. Definiţii şi criterii minime obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni
de cazare de tip hostel.
124
Cercetarea de teren a scos la iveală noi aspecte relaţionate cu identificarea a două noi
structuri, situate pe raza comunelor Mărişel şi Mihai Viteazu, şi anume, Hostel Alpin Mărişel***
(care funcţionează numai de la finele anului 2015) cu o capacitate de 20 locuri evaluate la 3 stele,
respectiv Kereki Hostel** de 30 locuri. Ulterior a reieşit faptul că hostelurile din comuna Mărgău,
gestionate de acelaşi proprietar, deţin 84 de locuri de cazare omologate (nu numai 17 câte apar pe
site-ul ANT). Prin urmare capacitatea reală a celor 5 hosteluri din spaţiul rural-montan clujean este
de 173 de locuri, triplă faţă de cea raportată de ANT pentru anul 2015 (Fig. 78).
d) Bungalow-urile
Structură de primire turistică, realizată în cele mai multe cazuri din lemn, bungalow-ul
desemnează o unitate cu capacitate limitată şi confort redus, localizată în incinta satelor de vacanţă
şi a campingurilor, unde funcţionează independent, sau în interiorul staţiunilor şi a zonelor turistice,
constituindu-se în spaţiu de cazare complementar celorlalte forme49.
Cu toate că Institutul Naţional de Statistică nu neagă existenţa acestei categorii de structură
de primire turistică – fapt demonstrat de numărul ridicat de reprezentante la nivel naţional – pentru
ultimii 25 de ani, această sursă de informaţie nu a raportat nici măcar o unitate pe raza judeţului
Cluj, cu atât mai puţin în arealul de studiu. Astfel, Autoritatea Naţională pentru Turism rămâne
singura sursă care indică prezenţa a trei bungalow-uri în sectorul montan clujean care pe lângă
denumirea sintetică (A, B, D) şi localizarea geografică (în perimetrul satului Muntele Băişorii din
comuna Băişoara), mai au în comun şi tipul operatorului economic (Societate cu Răspundere
Limitată), confortul redus (1-2 stele) şi capacitatea de primire limitată care, cumulat, nu depăşeşte
18 locuri (Anexa 7.4). Cercetările ulterioare asociate etapei de teren au scos la iveală faptul că
aceste trei bungalow-uri împreună cu pensiunea turistică Casa C*** (4 locuri) şi un alt corp de
clădire recent construit, cu o capacitate de 14 locuri, constituie de fapt baza de cazare utilizată de
instituţia de învăţământ Transylvania College pentru organizarea taberelor şcolare la care participă
elevii săi, fiind aşadar mai puţin încadrabile circuitului turistic clasic sau de masă (Fig. 78).
e) Popasurile turistice
Structură de cazare comercială, de capacitate redusă, popasul turistic constituie copia fidelă
a campingului, de la echipare şi dotări, la facilităţi şi servicii asigurate în limitele perimetrului de
şedere. Aşadar, începând cu modalităţile de cazare, în căsuţe şi/sau bungalow-uri, continuând cu
posibilităţile de parcare a mijloacelor de transport şi terminând cu cele de pregătire a mesei,
campingul şi popasul se confundă între ele. Cu toate acestea, există o diferenţă care justifică
încadrarea în categoria popasurilor50, iar aceasta constă în absenţa terenului de campare pentru
montarea corturilor sau rulotelor.
Institutul Naţional de Statistică semnalează prezenţa unei astfel de unităţi de cazare în Cluj,
încă din anul 2004, când singurul popas turistic care îşi desfăşura activitatea în limitele judeţului,
era cel din comuna Căpuşu Mare. Pe parcursul anilor, acestuia i s-au alăturat alte două structuri (în
afara ariei de studiu) care însă şi-au încheiat activitatea, Popasul Căpuş** fiind singurul care şi-a
păstrat funcţia de primire turistică până în prezent.
În pofida efectivului de 56 locuri de cazare raportate de INS şi ANT, capacitatea acestei
structuri nu depăşeşte 28 de locuri repartizate în şapte căsuţe tip camping (Fig. 78), clasificate la 2
stele, diferenţa de valoare dintre statisticile oficiale şi cea din teren fiind rezultatul inventarierii
locurilor de cazare aferente motelului omonim, situat în proximitate şi gestionat de aceeaşi Societate
cu Răspundere Limitată (Anexa 7.5).
49
de cazare de tip vilă şi bungalow.
50
de cazare de tip camping, sat de vacanţă, popas turistic şi căsuţă tip camping.
125
Fig. 78. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a hostelurilor, bungalow-urilor şi a

popasurilor turistice înscrise în aria de studiu
f) Vilele turistice
Categorie de cazare tradiţională, dezvoltată şi utilizată cu predilecţie în perioada interbelică,
vila turistică s-a remarcat, încă de pe atunci, prin nivelul ridicat de intimitate conferit de capacitatea
relativ redusă a construcţiei, amplasarea în staţiuni turistice şi dotările interioare (Cocean, 2007). La
acestea s-a adăugat şi principiul funcţionării în clădiri independente, caracterizate de un stil
arhitectonic propriu, care a consacrat aceste unităţi ce asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor
servicii specifice51. În pofida statutului privilegiat deţinut la sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX, după anul 1990, vilele turistice nu numai că şi-au pierdut din popularitate, fiind
solicitate tot mai puţin, dar au devenit şi cel mai dramatic exemplu de scoatere din circuitul turistic
sub efectul degradării bazelor în care nu s-a mai investit la fel ca înainte şi al neadaptării la noile
exigenţe ale turismului (Ciangă, 2007).
Trendul descendent sesizat la scară naţională, este confirmat de evoluţia numărului acestora
la nivelul judeţului Cluj, unde, la sfârşitul anului 2015, infrastructura de cazare constituită din 12
vile avea jumătate din valoarea celei din 1990. De-a lungul timpului, capacitatea de primire a
spaţiul rural-montan clujean a deţinut ponderi diferite în totalul bazei de cazare judeţene de profil,
de la un maxim de 87% din totalul de 397 locuri, câte erau înregistrate în anul 1991 – echivalentul
celor 345 locuri concentrate în cele patru vile din Beliş – până la un aport valoric nul, corespunzător
perioadelor 1992-2000, 2006-2012 şi 2014, când la nivelul infrastructurii de cazare nu s-au mai
înregistrat reprezentante aparţinând acestei forme de cazare.
51
de cazare de tip vilă şi bungalow.
126
Fig. 79. Evoluţia capacităţii de cazare a vilelor turistice în aria de studiu, în intervalul 1990-2015
a) b)
Fig. 80. Vile turistice noi din aria de studiu: a) Cionca (Gilău); b) Gong (Gilău)
Fig. 81. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a vilelor turistice înscrise în aria de studiu
127
Începutul secolului XXI a marcat apariţia unei vile de 30 locuri în limitele localităţii Gilău
care însă nu a funcţionat mai mult de 5 ani. Un deceniu mai târziu, comuna s-a afirmat din nou în
statisticile Institutului Naţional de Statistică, alături de Poieni, de această dată, cele două vile din
oferta lor de cazare însumând 66 locuri în 2015 (Fig. 79).
În stilul deja consacrat, Autoritatea Naţională pentru Turism extinde capacitatea totală a
structurilor de primire turistică, iar prin medierea a două noi reprezentante (ambele situate în Gilău),
a rezultat valoarea de 112 locuri de cazare repartizate în patru vile. Cu excepţia Vilei B* (integrată
în complexul turistic Puiu*, alături de Hostel A*), administrată în acelaşi regim de tip Întreprindere
individulă, punând la dispoziţia turiştilor săi 14 locuri de confort redus, toate celelalte unităţi de
cazare tributare statutului de Societate cu Răspundere Limitată, prezintă caracteristici constructive
şi dotări care recomandă cele 78 locuri aferente vilelor Cionca*** şi Gong*** (Gilău) categoriei de
3 stele, respectiv celei de 4 stele în cazul celor 20 locuri din Vila Roca**** (Poieni) (Anexa 7.6).
Cercetările ulterioare au revelat existenţa unei baze de cinci ori mai mare decât dimensiunea
prezentată de ANT şi de trei ori mai încăpătoare comparativ cu capacitatea de primire ilustrată de
aceeaşi sursă. Graţie acestei noi perspective, alte opt comune au devenit eligibile pentru cazarea în
structuri de tip vilă turistică, după cum urmează: Băişoara (Vila Cabana Muntele Băişorii*** şi Vila
Meda*** cu un total de 24 locuri clasificate la 3 stele), Beliş (Vila S A F***, Vila Daddy** şi Vila
Darius), Călăţele (Vila Diamario), Ciurila (Vila Casa Goron****), Mărgău (Vila Agrement**** şi
Vila Cabana Silvică Răchiţele**), Mărişel (Vila Copcia), Moldoveneşti (Vila Beatrice***) şi Râşca
(Vila Nana***). Împreună cu cele două unităţi noi de cazare depistate în Poieni (Vila Cabana
Silvică Valea Drăganului** şi Vila Rock House***) şi cele 6 locuri suplimentare din cadrul Vilei
Cionca*** din Gilău, cele 14 structuri de primire turistică identificate în arealul studiat, au adăugat
un efectiv de 197 locuri de cazare în plus la capacitatea indicată de ANT, rezultând astfel un total de
309 locuri repartizate în 18 vile turistice dispersate în arealul studiat (Fig. 81).
g) Cabanele turistice
Unitate etalon pentru zona montană, cabana s-a afirmat în cadrul turismului românesc ca
succesoare a vilei şi hotelului, ocupând a treia poziţie în ordinea cronologică a apariţiei formelor de
cazare tradiţionale (Ciangă, 2007). În consecinţă, mare parte din particularităţile vilelor au fost
preluate de cabane, de la funcţionărea în clădiri independente, cu capacitate redusă şi arhitectură
specifică, până la amplasarea în proximitatea obiectivelor de interes turistic, staţiunilor balneare,
rezervaţiilor naturale etc.52 Se constată, astfel, o largă răspândire spaţială, ale cărei coordonate
condiţionează, ponderea solicitării serviciilor prestate în cadrul cabanelor. De pildă, apelarea la
serviciile de cazare se manifestă mai pregnant în cazul structurilor situate la o distanţă mare faţă de
reşedinţa turiştilor, în timp ce, pentru unităţile localizate în zona preorăşenească, rolul acestor
servicii devine unul secundar raportat la asigurarea alimentaţiei publice (Dezsi, 2006). Asemănările
dintre cabane şi vile s-au reflectat inclusiv în traseul evolutiv al acestora, atât la nivelul etapei de
apogeu al celor dintâi – suprapus, la rândul său, perioadei interbelice, când a fost edificată reţeaua
de cabane care a populat principalele masive, implicit Munţii Apuseni – cât şi la nivelul fazei de
recul generată de diminuarea interesului pentru utilizarea şi modernizarea acestora (Ciangă, 2007).
Această evoluţie, redată parţial de către INS, este, fără discuţie, una dintre cele mai
complexe şi sinuoase de la nivelul categoriilor de cazare. Chiar şi aşa, cabanele turistice au susţinut
baza de cazare a judeţului Cluj, ani la rând, prin capacităţi care au variat de la circa 500 locuri
(1990-1992) la 150 (1992-1994), de la 250 locuri (în perioadele 1995-1997; 2002-2004; 2008 şi
2012) la circa 850 (între anii 1998 şi 2001; 2005-2011) şi de la puţin peste 10 locuri, în singura
cabană care mai funcţiona în spaţiul clujean în 2014, situată în Mărişel, la cele 74 din 2015,
cumulate de aceasta şi alte două unităţi, din Gilău şi Iara.
52
de cazare de tip cabană turistică.
128
Fig. 82. Evoluţia capacităţii de cazare a cabanelor turistice în aria de studiu, în intervalul 1990-2015
a) b) c)
Fig. 83. Cabane turistice din aria de studiu: a) Cabana Moţilor (Mărişel);
b) Cabana Cheile Turzii (Mihai Viteazu); c) Laura (Petreştii de Jos)
Fig. 84. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a cabanelor turistice înscrise în aria de studiu
129
La o analiză mai atentă a parcursului infrastructurii formate din cabane, se poate observa
cum reprezentarea grafică aferentă aceleiaşi problematici studiate la nivel judeţean, se suprapune
peste situaţia întâlnită în sectorul montan şi de contact marginal, cel puţin din perspectiva oferită de
INS. Explicaţia constă în faptul că majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale clujene care au
deţinut cabane în ultimii 25 de ani sunt cele care alcătuiesc teritoriul supus acestei investigaţii. Mai
precis, din totalul celor 26 de comune examinate, 9 au fost angrenate în această curbă oscilatorie a
evoluţiei cabanelor, iar trei dintre ele (Gilău, Iara, Mărişel) continuă să o facă şi în prezent (Fig. 82).
Cu valori diferite ale capacităţii de cazare atât sub aspectul perioadelor de referinţă, cât şi
comparativ cu celelalte comune, Iara, Băişoara şi Mihai Viteazu au fost singurele comune care au
integrat în oferta lor cabane turistice care timp de două decenii nu au fost egalate din punct de
vedere dimensional: 703 locuri în trei cabane în anul 1998 (Băişoara), respectiv 506 locuri într-o
singură structură în 2001 şi 2005-2011, mai puţin în anul 2008 (Mihai Viteazu). O evoluţie mai
constantă s-a remarcat în cazul unităţilor singulare care şi-au desfăşurat activitatea la începutul
anilor '90, pentru o perioadă mai scurtă de timp, astfel: Moldoveneşti (43 locuri, 1 an), Săcuieu (20-
30 locuri, 4 ani), Poieni (circa 60 locuri, 10 ani) şi Călăţele (19 locuri, 12 ani).
Revenind la starea actuală a infrastructurii de cazare de profil, pe care INS o identifică la
nivelul a trei unităţi în arealul cercetat, aceasta îşi modifică dimensiunea în funcţie de sursa
consultată. Astfel, cele patru structuri de primire turistică omologate de ANT (Milenium**, Cabana
Moţilor***, Cabana Cheile Turzii*** şi Laura***) localizate în comunele Gilău, Mărişel, Mihai
Viteazu şi Petreştii de Jos (dintre care numai primele două coincid cu datele furnizate de INS),
asigură un efectiv de 101 locuri, clasificate la 3 stele, cu excepţia celor 36 de 2 stele din Gilău. Tot
la capitolul excepţii se individualizează şi Cabana Cheile Turzii*** (Fig. 83b) din satul Cheia
(Mihai Viteazu), singura care dispune de un număr suplimentar de locuri în cele trei căsuţe tip
camping din incintă (analizate în cadrul categoriei de cazare aferente) şi totodată, singura care
funcţionează în regim de Societate pe Acţiuni, în timp ce restul cabanelor din teritoriul examinat
activează ca Societăţi cu Răspundere Limitată.
Investigaţiile mai amănunţite aduc în prim plan unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de
discrepanţă între versiunea oficială referitoare la situaţia infrastructurii de cazare şi situaţia
constatată în teren (Anexa 7.7). Astfel, nu numai că numărul comunelor care găzduiesc cabane
turistice s-a triplat (înglobându-le pe cele indicate de INS şi ANT şi adăugând alte 11 unităţi
administrativ-teritoriale), dar şi capacitatea de primire a crescut de circa 16 ori, ajungând la 1.397
locuri de cazare în 99 de structuri (de circa 30 de ori mai multe decât cele raportate de INS şi
ANT). În aceste condiţii, în anul 2015, cea mai consistentă bază de cazare de profil (atât sub
aspectul numărului de unităţi, cât şi al capacităţii de primire) a revenit comunei Beliş (435 locuri în
36 de cabane), urmată, de Mărişel (148 locuri în 11 cabane), Gilău, Călăţele şi Râşca, fiecare cu
peste 100 locuri de cazare (Fig. 84).
În pofida faptului că 55% dintre cabanele turistice din zona montană şi submontană nu
menţionează categoria de confort căreia i se subordonează, în cazul celeilalte jumătăţi predomină
unităţile clasificate la 3 stele/flori (23 cabane integrând 339 locuri), urmate de cabanele de 2
stele/flori (18 structuri reunind 288 locuri), în timp ce categoriile extreme de confort, deţineau în
2015, câte două reprezentante fiecare, astfel: 1 stea (Cabana Eledor* şi Cabana Păltiniţa* din
Măguri-Răcătău, cu un total de 35 locuri), respectiv 4 stele (Cabana Dealu Negru**** din Călăţele
şi Cabana Soho Chalet**** din Mărişel, cu un cuantum de 21 locuri de cazare).
h) Satele de vacanţă
Formă de cazare comercială care îşi datorează existenţa iniţiativelor private apărute după
anul 1990 (Ciangă, 2007), satul de vacanţă se distinge prin intermediul a două repere majore
susţinute de dimensiunea, amplasamentul, arhitectura şi echiparea ansamblului de clădiri (vile sau
bungalow-uri) din perimetrul în care acesta funcţionează. Astfel, se evidenţiază, în primul rând, prin
130
modalitatea de creare a unui microclimat nepoluat, favorabil sănătăţii şi securităţii turiştilor, iar în al
doilea rând, prin integrarea estetică în peisaj, în deplină armonie cu mediului înconjurător. Mai mult
decât atât, este prevăzut prin lege53 ca spaţiile verzi şi cele destinate agrementului şi odihnei să
ocupe cel puţin un sfert din suprafaţa totală a satului de vacanţă, menţionându-se totodată, cu
acelaşi titlu de obligativitate pentru unităţile clasificate la 3 stele, că vegetaţia abundentă constituie
o precondiţie necesară în crearea unei ambianţe agreabile. Tot în acelaşi scop, pe lângă cazare şi
alimentaţie publică, în incinta unui astfel de sat, turiştii mai beneficiază de o serie diversificată de
servicii suplimentare din categoria celor de agrement-divertisment, sportive, culturale etc.
Deşi Institutul Naţional de Statistică nu face referire la prezenţa unor astfel de unităţi pe
teritoriul judeţului Cluj, nici în prezent şi nici în ultimul sfert de secol, existenţa ca sat de vacanţă a
structurii Ic Ponor Padiş nu poate fi contestată. Consemnată inclusiv în lista unităţilor de cazare
omologate de ANT, structura de primire turistică din localitatea Răchiţele (comuna Mărgău), ce
funcţionează ca Întreprindere individuală, apare clasificată la 2 stele, integrând şase spaţii de cazare
cu o capacitate de 12 locuri (Anexa 7.8).
Etapa de teren a prezentei cercetări a revelat faptul că aceste şase spaţii coincid cu cele şase
căsuţe de tip camping amplasate în limitele satului de vacanţă, a căror capacitate reală înglobează,
de fapt, 36 de locuri de cazare. Totodată nu trebuie omise din vedere cele 84 de locuri care revin
hostelurilor Ioana** (11 locuri) şi Cristian** (28 locuri, plus 45 în mansarde), administrate de
acelaşi proprietar şi situate în aceeaşi incintă, asigurând astfel, posibilitatea găzduirii simultane a
120 de turişti în satul de vacanţă Ic Ponor Padiş (Fig. 85).
i) Campingurile
Structură de primire turistică situată în areale cu potenţial atractiv ridicat, campingul se
confundă cu o suprafaţă de teren bine delimitată, alcătuită dintr-un număr variabil de parcele de
campare – dimensionate în aşa măsură încât fiecare să permită cazarea şi parcarea unui mijloc de
transport, în interiorul aceluiaşi perimetru – amenajate pentru satisfacerea nevoilor de ohihnă,
mişcare şi pregătire a mesei pentru un număr de patru persoane54.
În funcţie de raportul dintre bazele de cazare permanente şi cele sezoniere (categorie din
care face parte şi campingul, dependent de anotimpul favorabil), orientarea fluxurilor turistice şi
caracteristicile morfometrice ale reliefului, capacitatea de cazare a campingurilor este asigurată fie
de elemente stabile (căsuţe tip camping sau bungalow-uri), fie de elemente mobile (corturi şi
rulote), localizate la periferia marilor oraşe şi a staţiunilor turistice (Cocean, 2007). Sub aspectul
apariţiei, campingurile se aseamănă cu motelurile, în sensul datorării dezvoltării lor turismului
automobilistic; în timp ce, la capitolul parcurs evolutiv, traseul lor se suprapune, până la un
moment dat, cu cel al vilelor şi cabanelor, prin reducerea capacităţii de cazare după anul 1990.
Totuşi, trebuie precizat faptul că, spre deosebire de acestea, campingurile au cunoscut o tendinţă de
creştere graţie interesului faţă de modernizarea celor amplasate în staţiunile care îşi conservă
puterea de atracţie, în apropierea oraşelor cu potenţial turistic sau pe arterele de circulaţie de
importanţă europeană (Ciangă, 2007).
La nivelul judeţului Cluj, Institutul Naţional de Statistică a surprins ambele ipostaze ale
curbei evoluţiei capacităţii de cazare, care în 1990 totaliza 624 locuri repartizate în 5 campinguri.
Tendinţei de scădere şi stagnare din intervalul 1991-1993, i-a urmat perioada de glorie al cărei
punct culminant, a fost atins în 1996 şi 1997, prin cele 1.786 locuri în cele trei campinguri din acea
perioadă, care ulterior au ajuns la un singur camping, de 80 locuri, în municipiul Cluj-Napoca. Prin
urmare, potrivit INS, în aria de studiu nu există unităţi de tip camping încă din 2009 când, după 11
53
54
Idem.
131
ani de funcţionare, structura de 464 locuri din Gilău nu a mai fost înregistrată, înaintea ei fiind
desfiinţate şi celelalte două de 45 locuri fiecare, din Căpuşu Mare şi Moldoveneşti (Fig. 86).
Fig. 86. Evoluţia capacităţii de cazare a campingurilor în aria de studiu, în intervalul 1990-2015
a) b)
c) d)
Fig. 87. Campingul El Dorado din Gilău: a) corp de clădire cu apartamente şi restaurant; b) căsuţe
cu 4 locuri; c) căsuţe cu 2 locuri; d) perimetrul de campare şi grupurile sanitare aferente (în fundal)
Totuşi Autoritatea Naţională pentru Turism raportează prezenţa unei forme de cazare de
acest tip în arealul cercetat, amplasată în comuna Gilău (Fig. 87), cu ieşire la şoseaua europeană
E60. Este vorba despre campingul El Dorado***, ale cărui particularităţi în materie de servicii şi
facilităţi îl încadrează în categoria celor de confort mediu-superior ce caracterizează cele 131 locuri
de cazare omologate de ANT şi administrate în regim de Societăţi cu Răspundere Limitată.
132
După cum a rezultat în urma investigaţiei de teren, capacitatea reală şi actuală (2016) a
campingului este de 147 locuri dintre care 114 sunt utilizate exclusiv în condiţii de campare, 24 de
aparţin celor şapte căsuţe din dotare (două căsuţe cu câte 2 locuri şi cinci căsuţe cu câte 4 locuri), iar
restul de 9 locuri sunt disponibile în cele trei apartamente din clădirea în care funcţionează şi
restaurantul din incintă (Anexa 7.9). Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont şi de posibilităţile de
campare în perimetrul spaţiului aferent altor tipuri de structuri de primire, cel mai concludent
exemplu fiind cel al Pensiunii Sequoia*** din comuna Săcuieu, unde turiştii pot să se cazeze în
rulotele şi corturile personale într-un perimetru de teren de circa 7 hectare.
j) Căsuţele tip camping

Spaţiu de cazare de dimensiuni reduse, realizat, de regulă, din lemn, căsuţa de tip camping
pune la dispoziţia turiştilor, de cele mai multe ori, o cameră şi un mic antreu sau terasă, prevăzută,
uneori, cu grup sanitar propriu55. Coexistă atât sub formă integrată campingurilor, când ambele
forme de cazare sunt clasificate împreună, cât şi independent de acestea, în situaţia în care
morfologia terenului nu permite proiectarea parcelelor de campare pentru instalarea corturilor sau
rulotelor. Disocierea de un camping ar putea fi explicată şi prin necesarul de spaţii complementare
reclamat de alte unităţi de cazare sau de alimentaţie publică, pentru care varianta amenajării unor
căsuţe s-a dovedit a fi cea mai inspirată.
Institutul Naţional de Statistică ilustrează în cazul căsuţelor tip camping o perioadă limitată
de funcţionare şi un declin continuu, de la 92 de locuri în trei structuri în 2001, la 24 locuri de
cazare într-o singură structură în 2004, care în primii trei ani şi-au datorat capacitatea inclusiv
comunei Căpuşu Mare graţie celor 48 de locuri din unitatea în cauză.
Autoritatea Naţională pentru Turism identifică şi omologhează două astfel de structuri de
primire turistică în arealul cercetat, chiar şi pe fondul absenţei decenale constatate de INS. Situate
într-un cadrul natural marcat de existenţa unei resurse naturale cu potenţial atractiv ridicat –
Rezervaţia Naturală Cheile Turzii şi Rezervaţia forestieră Arborele de Sequoia – cele două baze de
cazare permanente, împreună cu căsuţele de tip camping din subordinea lor, au împrumutat numele
obiectivelor turistice: cabana Cheile Turzii** din comuna Mihai Viteazu şi Pensiunea Sequoia***
din comuna Săcuieu. Însumând o capacitate totală de 20 de locuri, distribuite în trei spaţii de cazare
clasificate la 2 stele, respectiv în şapte spaţii clasificate la 3 stele, căsuţele din comuna Mihai
Viteazu activează ca Societate pe Acţiuni, din punct de vedere juridic, în timp ce, căsuţele din
Săcuieu aparţin formei de Societate cu Răspundere Limitată.
Cercetările ulterioare din etapa de teren au demonstrat existenţa unei capacităţi de cazare
superioare în cazul Pensiunii Sequoia*** care integrează de fapt, 21 de locuri în opt căsuţe (şase
căsuţe a câte 2 locuri, una cu 3 locuri şi încă o căsuţă cu 6 locuri), fără a mai pune la socoteală şi
restul spaţiului utilizabil (200 locuri cazare plus teren de campare de 7 hectare). Dacă ar fi să ne
raportăm strict la unitatea de cazare denumită generic „căsuţă” fie ea „tip camping” sau „turistică”,
ignorând tipul de structură sub egida căruia funcţionează (sat de vacanţă, camping, popas), celor 11
căsuţe din Mihai Viteazu şi Săcuieu, li s-ar mai adăuga cele şapte din Popasul turistic Căpuş, cele
şapte din Campingul El Dorado (Fig. 87b) şi cele şase din Satul de vacanţă Ic Ponor Padiş,
rezultând o capacitate de cazare de 115 locuri în 31 de construcţii independente de tip căsuţă; totuşi
pentru spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj vom continua să recunoaştem ca
reprezentante ale căsuţelor tip camping numai structurile de primire turistică din Mihai Viteazu şi
Săcuieu (Anexa 7.10).
55
133
Fig. 85. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a satului de vacanţă, a campingului,

a căsuţelor de tip camping şi a taberelor de elevi înscrise în aria de studiu
k) Taberele de elevi şi preşcolari
Categorie ce depăşeşte sfera clasică de cazare turistică, fiind subordonată Ministerului
Tineretului şi Sportului, tabăra şcolară constituie o amenajare cu caracter complex, destinată în
principal populaţiei şcolare. Dată fiind vârsta segmentului turistic implicat, cele mai căutate zone
pentru amplasarea taberelor sunt cele montane joase şi colinare care întrunesc o serie de condiţii
bioclimatice benefice perioadei de creştere a copiilor (Ciangă, 2007).
Potrivit datelor publicate de INS, ultimul deceniu al secolului trecut a fost unul prielnic
pentru activitatea taberelor din judeţul Cluj, care a menţinut în permanenţă ştacheta capacităţii de
cazare la cote superioare valorii de 300 de locuri, ajungând chiar şi la 460 în 1994-1995.
Fig. 88. Evoluţia capacităţii de cazare a taberelor în aria de studiu, în intervalul 1991-2015
134
Cu toate acestea, cinci ani mai târziu, toate aveau să iasă din circuit din cauza lipsei de
finanţare din parte statului, situaţie care s-ar fi păstrat până în prezent dacă în anul 2015 nu ar fi fost
inaugurată o tabără în Băişoara. Astfel, după o absenţă de mai bine de un deceniu, actuala tabără
activează tot în limitele sectorului montan, la fel cum s-a întâmplat şi cu celelalte cinci tabere (Fig.
88) din totalul celor şase din cuprinsul judeţului. Deşi nu au funcţionat mai mult de trei tabere
simultan, capacitatea acestora nu a fost niciodată mai mică de 200 locuri; mai puţin în anul 2001,
când şi cea mai longevivă tabără, cea din Ciucea, şi-a încheiat activitatea, după ce vreme de câţiva
ani a funcţionat la capacitate redusă. Prin prisma unor caracteristici comune de tipul durată
îndelungată de funcţionare, dimensiune mare şi evoluţie descrescătoare a capacităţii, s-au remarcat
şi taberele din Beliş şi Măguri-Răcătău al căror final a fost efectul aceleiaşi lipse a fondurilor
financiare.
Excluse din categoria structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare menţionate în
cadrul legal, taberele au fost ignorate şi de Autoritatea Naţională pentru Turism. Totuşi,
investigaţiile ulterioare au arătat că la momentul actual, în judeţul Cluj, există două amenajări de tip
tabără în sensul propriu al termenului, una în Băişoara (Tabăra Muntele Băişorii) şi una în Valea
Ierii (Tabăra Caps), care împreună cumulează 110 locuri (Anexa 7.11). Alături de acestea, mai
activează o bază de cazare de tip tabără (aparţinând instituţiei de învăţământ Transylvania College),
cu o capacitate de 36 locuri, care însă nu vor fi adăugate la totalul aferent taberelor din sectorul
montan întrucât figurează la categoriile de cazare care o constituie (bungalow-uri şi pensiuni).
Particularităţile cadrului natural, valorile culturale şi accesibilitatea, au fost principalii
factori care au determinat anumiţi organizatori de tabere să îşi îndrepte atenţia şi înspre alte comune
din spaţiul rural-montan şi de contact marginal clujean. Mai puţin pretenţioşi în privinţa condiţiilor
de cazare, participanţii taberelor organizate de comunitatea creştinilor sau ai Taberei naţionale de
pregătire a voluntarilor Crucii Roşii Române au optat pentru varianta cu cortul în limitele comunei
Beliş. În opoziţie cu aceştia şi într-un număr mult mai mare, s-au individualizat organizatorii pentru
care capacitatea unităţii de cazare şi facilităţile aferente au determinat alegerea locaţiei. Astfel,
existenţa unor structuri de primire turistice care şi-au declarat disponibilitatea găzduirii taberelor
şcolare sau creştine precum Complexul turistic Puiu din Gilău, Pensiunea Sequoia din Săcuieu,
Pensiunea Laura din Petreştii de Jos, satul de vacanţă Ic Ponor Padiş din Mărgău (tabere de
aventură şi creştine), Pensiunea La Ionel din Măguri-Răcătău (loc al întâlnirilor cu tematică diversă,
de la aventură şi spiritualitate până la detoxifiere), le-au asigurat acestor comune o oarecare
notorietate la capitolul tabere. Alături de acestea s-au mai remarcat şi Ciucea (Tabăra Vânători),
Mărişel (tabere religioase), Mihai Viteazu (tabere sportive), Moldoveneşti (tabere de dans popular,
tabere unitariene), Poieni (tabere creştine – Pensiunea Victoria), Râşca (tabere de creaţie şi pictură
în aer liber – Pensiunea Matiş), Sâncraiu (tabere de dansuri populare maghiare) care promovează
mai mult conceptul de tabără decât pe cel de cazare în acest regim.
l) Pensiunile turistice (rurale) şi pensiunile agroturistice

Formă de cazare intrată în categoria celor care au proliferat după anul 1990 pe fondul
liberalizării iniţiativelor private, pensiunea turistică reprezintă una dintre cele mai populare, inedite
şi dinamice categorii de cazare a cărei apariţie se datorează dezvoltării turismului rural (Ciangă,
2006), individualizate prin intermediul calităţii, autenticităţii şi originalităţii serviciilor oferite
turiştilor. Caracteristicile sale funcţionale şi structurale, de tipul asigurării cazării şi alimentaţiei în
incinta locuinţelor cetăţenilor sau în clădiri independente integrând un număr maxim de 15 camere,
respectiv 40 de locuri56, coroborate cu ospitalitatea gazdelor şi confortul rustic, imprimă valenţe
atractive suplimentare actului recreativ asociat acestei forme de cazare (Dezsi, 2006), localizarea lor
contribuind la penetrarea turismului rural în regiuni montane situate la cote altimetrice diferite,
56
de cazare de tip pensiune turistică şi pensiune agroturistică.
135
reflectate într-o nouă tendinţă de umanizare a acestora şi de diminuare a procesului de depopulare al

satelor vizate.
Păstrând în totalitate particularităţile structurale şi funcţionale ale pensiunii turistice ilustrate
în rândurile anterioare, pensiunea agroturistică se deosebeşte de cea dintâi atât printr-o capacitate
de cazare înjumătăţită (în jur de opt camere), cât şi printr-o serie de caracteristici suplimentare, care
le conferă o atractivitate sporită comparativ cu toate celelalte tipuri de unităţi existente. În acest
sens, se detaşează, posibilitatea participării la activităţi relaţionate cu ocupaţiile tradiţionale şi/sau
meşteşugurile soldate cu obiecte de artizanat, rezultând astfel o implicare mai accentuată din partea
gazdelor, cărora le revine sarcina să primească turiştii, să se ocupe de programul lor şi să le
servească preparate din produse naturale, provenite din gospodăria proprie sau de la producători
autorizaţi57. Normele în vigoare mai conţin o serie de prevederi obligatorii referitoare la amplasarea
pensiunilor agroturistice, dotările din camere şi grupuri sanitare, spaţiile pentru prepararea şi
servirea mesei al căror scop constă în menţinerea şi creşterea calităţii actului turistic în mediul rural.
Fără a beneficia de o analiză a evoluţiei bazei de cazare alcătuite din pensiuni înainte şi
după Revoluţia din 1989, accesul la datele înregistrate de Institutul Naţional de Statistică ulterior
anului 2000, conferă totuşi posibilitatea de a constata proliferarea citată de literatura de specialitate.
Trebuie menţionat că pentru INS, în prezent, categoria pensiunilor turistice coincide cu cea a
pensiunilor urbane, în timp ce din aceeaşi perspectivă, pensiunile agroturistice le includ şi pe cele
rurale. Din acest motiv, cele două grafice reprezentate mai jos se completează unul pe celălalt,
absenţa din evidenţele INS a pensiunilor turistice în ultimul deceniu al perioadei de referinţă (Fig.
103) nefiind un însemn al suspendării sau al încetării activităţii acestora, ci un rezultat al unei
distincţii clare dintre cele două tipuri de structuri de primire, care au continuat să funcţioneze în aria
de studiu numai sub titulatura de pensiuni agroturistice (Fig. 106).
Totuşi, la nivelul judeţului Cluj, evoluţia pensiunilor turistice a fost una remarcabilă,
crescând de la 122 locuri în 11 unităţi (2001), la 1.127 locuri în 43 de unităţi (2015) când comunele
clujene nu au mai avut niciun aport la această valoare. În schimb, în 2001, prin cele 97 de locuri în
nouă structuri din Băişoara, Beliş, Gilău, Mărgău, Ciucea şi Poieni, spaţiul rural-montan deţinea o
pondere de 80% din totalul judeţean al capacităţii de cazare concentrate în pensiuni, confirmând
predilecţia pensiunilor pentru zona montană (Fig. 89). Exceptând ultimele două comune, care până
în anul 2005 şi-au pierdut singura unitate de cazare (20 locuri în Ciucea şi 6 locuri în Poieni), restul
şi-au păstrat intactă capacitatea pe parcursul celor 5 ani pe piaţa turistică (29 locuri în trei pensiuni
în Băişoara, 20 în două pensiuni în Beliş, 14 locuri în pensiunea din Mărgău şi 8 în cea din Gilău).
În cazul evoluţiei pensiunilor agroturistice (şi rurale), ultimii 15 ani pentru care INS
furnizează date, relevă o reprezentare constantă în cuprinsul judeţului Cluj, tot mai consistentă de la
un an (19 structuri în 2001) la altul (113 unităţi în 2010). În pofida regresului înregistrat sub
aspectul numărului de unităţi, care până în 2015 scăzuse la jumătate (59 structuri) faţă de valoarea
maximă înregistrată în 2010, capacitatea lor de primire s-a dovedit a fi mai puţin oscilantă. Astfel,
odată depăşit pragul de 1.000 locuri de cazare, în anul 2008, dimensiunea bazei de cazare aferente
nu a mai revenit la valorile inferioare din perioada anterioară, nici măcar în momentul reducerii
numărului de structuri. Privitor la ponderea pensiunilor agroturistice (şi rurale) din teritoriul cercetat
în totalul infrastructurii de cazare de profil din judeţul Cluj, aceasta a fost mereu una consistentă,
având totodată şi cel mai mare grad de reprezentativitate din ansamblul categoriilor existente în
arealul studiat. Stau mărturie primii ani ai secolului XXI – când cele 17-20 unităţi reprezentau
aproximativ 85% din total – şi apogeul din anul 2010 (101 structuri, echivalentul a 89%), la care se
adaugă inclusiv valorile consemnate pentru sfârşitul anului 2015, când celor 45 unităţi le-au revenit
76% din infrastructura constituită din pensiuni agroturistice. În ultimul deceniu şi jumătate, acestea
au funcţionat pe raza a 22 de comune din totalul celor studiate (Fig. 90), înregistrând capacităţi
57
de cazare de tip pensiune turistică şi pensiune agroturistică.
136
remarcabile, de peste 100 locuri de cazare: Gilău (în fiecare an din ultimii zece, cu un maxim de
200 locuri în 12 structuri, în 2012), Sâncraiu (în intervalul 2004-2010, 106-149 locuri în 16-23
unităţi), Mărgău (129 locuri în 13 unităţi, în anii 2009-2010) şi Băişoara (aproape în fiecare an din
ultimii cinci, cu un maxim de 127 locuri în opt structuri, în 2012). Dintre acestea, 19 comune încă
găzduiau pensiuni agroturistice (şi rurale) la finele anului 2015, însă numai Băişoara şi Gilău mai
dispuneau de capacităţi de cazare de peste 100 de locuri, integrate în trei, respectiv şapte unităţi din
totalul celor 45 (cu 870 locuri) identificate de INS în spaţiul rural-montan şi submontan clujean.
Fig. 89. Evoluţia capacităţii de cazare a pensiunilor turistice în aria de studiu, în intervalul 2001-2015
Fig. 90. Evoluţia capacităţii de cazare a pensiunilor agroturistice în aria de studiu, în intervalul 2001
Pensiunile turistice rurale

Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Turism – care tratează separat categoria pensiunilor
turistice rurale faţă de cea a pensiunilor agroturistice – la sfârşitul anului 2015, cele dintâi erau
incluse în oferta de cazare a 20 comune din spaţiul-rural montan şi de contact marginal, concentrând
o treime din numărul total al pensiunilor turistice din judeţul Cluj. Concret, este vorba despre 57 de
astfel de unităţi, amplasate în locuri de interes turistic, a căror capacitate totalizează 932 locuri. Cu
cât mai atractiv potenţialul natural şi antropic al unităţilor administrativ-teritoriale, cu atât mai bine
137
reprezentată baza de cazare, remarcându-se în acest sens comunele Beliş (13 unităţi), Băişoara (5
unităţi) şi Poieni (5 unităţi), în care prezenţa ariilor naturale protejate (Acumularea Fântânele,
Parcul Natural Apuseni, Muntele Băişorii, Acumularea Drăgan etc.) şi posibilitatea practicării unor
forme de turism specifice, au determinat apariţia a 357 de locuri de cazare, dispersate în localităţile
Muntele Băişorii, Băişoara, Frăsinet (comuna Băişoara), Beliş, Bălceşti, Poiana Horea (comuna
Beliş), Lunca Vişagului, Tranişu şi Valea Drăganului (comuna Poieni). Acestora le urmează cea în
care comunele a căror ofertă de cazare integrează între patru şi două pensiuni turistice, situaţie
corespunzătoare următoarelor cazuri: Săvădisla (4 unităţi), Ciurila, Gilău, Măguri-Răcătău, Mărgău,
Sâncraiu şi Tureni (3 unităţi), respectiv Ciucea şi Mihai Viteazu (2 unităţi). Capacităţii de cazare de
436 locuri asigurate de cele opt comune, i se adaugă cea de 139 de locuri, însumate prin contribuţia
fiecăreia dintre cele opt pensiuni incluse în perimetrul comunelor: Călăţele, Căpuşu Mare, Feleacu,
Mărişel, Moldoveneşti, Negreni, Râşca, Săcuieu.
Referitor la sistemul de clasificare al acestor 57 de structuri de primire turistică, merită
consemnat faptul că arealul analizat este caracterizat de un confort mediu şi mediu-redus sub
aspectul calităţii dotărilor şi al serviciilor de cazare. Astfel, mai bine de jumătate din numărul
unităţilor existente (31) sunt clasificate la 3 stele şi/sau flori, fiind succedate de cele de 2 stele/flori,
cu o treime (echivalentul a 19 pensiuni) din totalul bazei materiale de profil. În condiţiile în care
categoria de 5 stele este absentă în spaţiul rural-montan clujean, iar cea de 1 stea are o singură
reprezentantă, materializată în expresia pensiunii turistice din Tureni, se poate afirma că extremele
de confort sunt practic inexistente. Mai rămân doar acele pensiuni, clasificate la 4 flori, ale căror
particularităţi le-au orientat înspre Beliş (4 unităţi), Băişoara şi Feleacu (câte o unitate fiecare), trei
dintre destinaţiile favorite ale turiştilor cu posibilităţi de cumpărare superioare (Anexa 7.12).
Nu în ultimul rând, se impune clarificarea tipului operatorului economic care, pentru aria de
investigaţie, se erijează în prevalenţa Societăţilor cu Răspundere Limitată (36 structuri sau 63%),
urmate de Persoanele Fizice Autorizate şi persoanele fizice care administrează 14 unităţi aparţinând
acestei variante tipologice, concentrate în proporţie de 40% în comuna Beliş; respectiv
întreprinderile individuale (5 pensiuni) şi întreprinderile familiale (2 unităţi).
În aceeaşi manieră în care investigaţiile suplimentare au venit în completarea informaţiilor
oficiale aferente bazei de cazare constituite din cabane turistice, punând totul într-o nouă lumină, tot
la fel de spectaculoasă s-a dovedit a fi această etapă de cercetare amănunţită şi în cazul pensiunilor
turistice rurale. Vorbesc de la sine cele 100 de structuri de primire identificate în teren, pe lângă
cele 57 din cadrul listei corespunzătoare unităţilor de cazare clasificate de ANT la finele anului
2015. La scară comunală, această nouă dimensiune a infrastructurii s-a reflectat în schimbarea
clasamentului celor mai bine echipate unităţi administrativ-teritoriale, în care deşi Beliş şi-a păstrat
poziţia întâi (33 structuri), următoarele locuri au fost revenit comunelor Săvădisla (24 unităţi),
Mărgău (15 pensiuni), Poieni (12 structuri), Gilău (10 unităţi). Merită evidenţiată totodată şi
contribuţia celor trei comune pentru care nici INS şi nici ANT nu recunoaşte existenţa ofertei de
cazare: Iara (Pensiunea Dumbrăvel** şi Pensiunea Moara Lipanului: 38 locuri), Sănduleşti
(Pensiunea Casa Iuga: 15 locuri) şi Valea Ierii (Pensiunea Lara**** şi Pensiunea Ursoaia**, cu o
capacitate totală de 43 locuri). Capacităţi realmente impresionante au înregistrat Beliş (517 locuri),
Poieni (280), Mărgău (270) şi Săvădisla (190 locuri), Băişoara (174), Gilău (161 locuri) şi Ciurila
(102).
Astfel, cu un total de 157 de pensiuni turistice, oferta de cazare aferentă a ajuns să deţină o
capacitate totală de 2.529 locuri, la nivelul căreia, deşi 10% au avut un statut incert sub aspectul
categoriei de confort, cele mai multe locuri (519 repartizate în 27 unităţi) au fost clasificate la 3
stele/flori, urmate de cele de 2 stele/flori (273 locuri în 32 pensiuni) şi 4 stele/flori (236 locuri în 9
structuri), cele mai puţine aparţinând categoriilor extreme de 1 stea/floare, caracteristice pentru 40
locuri din trei unităţi, respectiv celei de 5 stele în care se încadrează singura unitate din aria de
studiu, Pensiunea Mysterious***** din Săvădisla.
138
a) b) c)
d) e)
f) g) h)
i) j) k)
Fig. 91. Pensiuni turistice din aria de studiu: a) Andreea (Băişoara); b) Montana (Băişoara);
c) Skiland (Băişoara); d) Domeniul Regilor (Ciurila); e) La Mesteceni (Ciurila);
f) Roata (Gilău); g) Dariana (Mărgău); h) Casa Moţească (Mihai Viteazu);
i) Csáni Ilus (Săvădisla); j) Hanul Moara Veche (Săvădisla);
k) Tamás Bistro (Săvădisla)
139
Fig. 92. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a pensiunilor turistice înscrise în aria de studiu
Fig. 93. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a pensiunilor agroturistice înscrise în aria de studiu
140
Pensiunile agroturistice
Comparând datele puse la dispoziţie de INS cu cele publicate de ANT, la o primă vedere s-
ar putea afirma că numărul structurilor de primire turistică, în sfârşit, coincide (45-47), ceea ce ar
trebui să deschidă şirul similarităţilor dintre informaţiile furnizate de cele două surse.
Totuşi, cele 47 de pensiuni agroturistice (propriu-zise, independente de cele rurale)
clasificate de Autoritatea Naţională pentru Turism, erau repartizate în cinci comune (un sfert din
cele indicate de INS) şi cumulau numai 368 locuri de cazare (jumătate din capacitatea inventariată
de INS). Dintre acestea, o proporţie covârşitoare aparţinea comunei Sâncraiu, care îngloba 270
locuri de cazare, concentrate în 40 de astfel de unităţi (Anexa 7.13).
Clasificate la 2 flori, cele mai multe pensiuni din Sâncraiu funcţionau sub coordonarea unor
persoane fizice (25), urmate de Persoanele fizice autorizate (9) şi Societăţile cu Răspundere
Limitată (4), în timp ce, o singură structură era administrată de o întreprindere familială, iar o alta
de o întreprindere individuală. Celelalte şapte pensiuni agroturistice, situate în patru comune,
totalizând o capacitate de 98 de locuri de cazare, aparţineau categoriei de confort mediu şi inferior,
fiind deţinute, de operatori economici diferiţi, astfel: Întreprindere individuală – Puiu (Someşul
Rece, Gilău), Persoană fizică autorizată – Şuşman La Stanciu (Răchiţele, Mărgău), Persoană fizică
– Maria (Mărişel), Societate cu Răspundere Limitată – Poarta Apusenilor, respectiv Întreprinderi
individuale din Moldoveneşti – Perla Ardealului, Poarta Paradisului şi Poieniţa Apusenilor.
a) b)
c) d) e)
f) g) h)
Fig. 94. Pensiuni agroturistice din aria de studiu: a) Şuşman La Stanciu (Mărgău); b) Poarta Apusenilor
(Moldoveneşti); c) Perla Transilvaniei (Moldoveneşti); d) Poarta Paradisului (Moldoveneşti);
e) Golyafeszek (Sâncraiu); f) Hajnal (Sâncraiu); g) Tip-Top (Sâncraiu); h) Akác (Sâncraiu)
141
Date fiind criteriile adiţionale care deosebesc pensiunile agroturistice de cele turistice,
diferenţa dintre cele omologate de ANT şi cele identificate în urma cercetărilor din teren este una
infimă, limitându-se la numai două unităţi de cazare, care au introdus în circuitul turistic comunele
Beliş şi Căpuşu Mare, a căror capacitate de primire cumulată, de 58 de locuri, împreună cu celelalte
14 locuri suplimentare din pensiunile indicate de ANT, au condus la o capacitate totală de 440
locuri distribuite în 47 de structuri (Fig. 94).
m) Camere de închiriat în regim turistic

Variantă de cazare formată dintr-un număr redus de spaţii al căror confort nu depăşeşte 3
stele, camerele de închiriat pun la dispoziţia turiştilor servicii de cazare şi posibilităţi de prepare a
hranei în bucătăria destinată exclusiv acestora sau în alte spaţii special amenajate58.
Deşi INS nu recunoaşte existenţa unei astfel de categorii de cazare, ANT raportează 11
structuri de tipul camerelor de închiriat în aria de studiu. Cu o capacitate totală de 187 de locuri, în
2015, acestea erau repartizate în şapte comune, în arealele cu potenţial turistic ridicat: trei în Beliş,
câte două în Poieni şi Râşca, şi una în Băişoara, Mărişel, Săcuieu şi Tureni. În ceea ce priveşte
confortul, toate cele trei categorii de clasificare sunt reprezentate, cu prevalenţa structurilor evaluate
la 2 stele. Aceeaşi superioritate numerică se afirmă şi în cazul formelor economico-juridice de tipul
Întreprinderilor individuale (5 unităţi), urmate de Societăţile cu Răspundere Limitată (4 unităţi),
respectiv Asociaţia din Poieni şi de Persoana fizică autorizată din Râşca (Anexa 7.14).
Investigaţiile ulterioare venite în sprijinul analizei documentelor oficiale au arătat existenţa
unei capacităţi superioare, constituită din 224 locuri de cazare, rezultată din identificarea unor noi
unităţi în oferta comunelor Băişoara (Casa de Vis**) şi Beliş (Floarea Soarelui***) şi din dublarea
capacităţii structurii Gold Fayen House* din Tureni (Fig. 95).
Fig. 95. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a camerelor de închiriat în regim turistic
58
de cazare de tip apartamente de închiriat şi camere de închiriat.
142
4.1.6. Tripla perspectivă sintetică asupra bazei de cazare
a) Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii la nivelul categoriilor de cazare

Specificitatea fizico-geografică a zonei montane şi de contact marginal din judeţul Cluj
coroborată cu profilul eminamente rural al teritoriului investigat au contribuit la dezvoltarea unei
oferte de cazare caracterizate de frecvenţa ridicată a pensiunilor turistice şi agroturistice. În pofida
unei afirmări relativ recente (după anul 1990), aceste structuri au ajuns să deţină supremaţia
teritorială în ceea ce priveşte numărul unităţilor şi al locurilor de cazare, funcţionând în mai bine de
18 comune din cele 26 investigate şi ajungând să deţină peste 50% din totalul dimensiunii şi
capacităţii bazei de cazare a ariei de studiu. În funcţie de sursa interogată, echivalentul acestui
procent, precum şi al celoralte categorii de cazare care s-au succedat pensiunilor în ordinea
reprezentării în teritoriu, au coincis, cu valori diferite, după cum s-a putut deduce şi din secţiunea
anterioară şi se observă în următoarele grafice.
Fig. 96. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015
Fig. 97. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015
Sursa datelor: Autoritatea Naţională pentru Turism (ultima accesare: 11 februarie 2016)
Fig. 98. Dimensiunea şi capacitatea categoriilor de cazare la nivelul ariei de studiu, în anul 2015,
conform investigaţiei proprii
143
Astfel, în consonanţă cu Institutul Naţional de Statistică, în anul 2015, din totalul celor 1.696
locuri disponibile în 59 de structuri turistice, o pondere de 76% a revenit capacităţii de primire (870
locuri) existente în cele 45 de pensiuni agroturistice (51% din totalul unităţilor de cazare). Acestora
le-au urmat cele şapte moteluri şi hoteluri, cu o capacitate cumulată de 551 locuri şi cele cinci
cabane şi vile turistice cu 140 locuri de primire, respectiv tabăra de elevi şi preşcolari (cu 79 locuri)
şi popasul turistic de 56 locuri (Fig. 96).
Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Turism, în anul 2015, baza de cazare s-a dovedit a fi
mult mai consistentă şi eterogenă sub aspect tipologic (comparativ cu categoriile prezentate de
INS), înglobând aşadar 142 de structuri de cazare cu o capacitate de 2.437 locuri dintre care numai
pensiunile au însumat 73% din totalul dimensiunii infrastructurii de cazare, mai exact 104 structuri
posesoare ale unui cuantum 1.300 locuri de cazare (53%). Ţinând cont că ANT face distincţia între
diferitele tipuri de pensiuni turistice, iar în arealul examinat nu există pensiuni urbane, în timp ce
cele două pensiuni rurale au fost tratate împreună cu cele turistice, cumulând astfel, 57 de unităţi (cu
o capacitate de 932 locuri), se impune sublinierea faptului că acestea din urmă au înregistrat cel mai
mare succes în materie de reprezentare şi utilizare, fiind succedate de pensiunile agroturistice, 47 la
număr cu 368 locuri. Printre aspectele care au generat diversitatea tipologică a infrastructurii, se
afirmă categoriile pe care doar ANT le acceptă ca fiind funcţionale. Este şi cazul camerelor de
închiriat, al treilea tip de structură de primire turistică din punct de vedere numeric (11), însă al
patrulea prin prisma capacităţii (187), acestea fiind surclasate la acest capitol de cele 280 locuri
concentrate în cele cinci hoteluri. Abia apoi s-au remarcat vilele şi cabanele turistice, cu un aport
total la baza de cazare a arealului de 213 locuri în opt unităţi, urmate de câte trei moteluri, hosteluri
şi bungalow-uri, cu un cuantum de 238 locuri de primire. În ultimă instanţă, s-au individualizat
campingul şi căsuţele de tip camping, respectiv popasul turistic şi satul de vacanţă, fiecare cu o
pondere de 1% din mărimea bazei de cazare a ariei de studiu, însă cu un total de 219 locuri (9% din
totalul capacităţii) susţinut de contribuţia deloc neglijabilă a campingului (Fig. 97).
Conform investigaţiei proprii, la finele lui 2015 şi începutul lui 2016, structura ofertei de
cazare a spaţiului montan şi submontan clujean s-a păstrat neschimbată faţă de ANT, însă numai din
perspectiva tipologică (13 categorii). La nivel de conţinut, ultimele date au dezvăluit existenţa unei
infrastructuri substanţiale, cel puţin comparativ cu percepţia creată de INS, integrând nu mai puţin
de 6.140 de locuri de primire în 363 de unităţi de cazare, consolidând inclusiv supremaţia pensiunile
turistice care au ajuns să totalizeze 206 unităţi (56% din baza de cazare) cu o capacitate totală de
2.969 locuri (48%). Cea mai spectaculoasă răsturnare de situaţie s-a înregistrat în cazul cabanelor
turistice care au absorbit un sfert din infrastructura ariei de studiu, reuşind să detroneze prin cele 99
de structuri şi 1.397 locuri, până şi pensiunile agroturistice (în contextul separării acestora de cele
turistice rurale). Totodată, s-au evidenţiat şi vilele turistice şi camerele de închiriat care, prin prisma
numărului de unităţi (18), au surclasat hotelurile şi motelurile (14 structuri), deşi din punctul de
vedere al capacităţii, cele din urmă au fost cele care s-au impus prin totalul de 812 locuri de cazare
(faţă de 533 locuri în vile şi camere de închiriat). În rest, aceleaşi ponderi modeste, de 1-2%, au
continuat să fie revendicate de hosteluri, bungalow-uri, sat de vacanţă, căsuţe de tip camping,
camping şi popas, cu menţiunea că de această dată, nu doar locurile din camping au contribuit la
creşterea capacităţii de primire a teritoriului examinat ci şi cele din hosteluri (Fig. 98).
b) Configuraţia infrastructurii de cazare la nivel de comună

Abordată la nivel de unitate administrativ-teritorială, din aceeaşi triplă perspectivă (INS,
ANT şi investigaţia proprie), problematica dimensiunii şi capacităţii pe categorii de cazare expuse
în rândurile anterioare, conferă substanţă şi personalitate ofertei turistice fiecărei commune, astfel:
 conform Institutului Naţional de Statistică, în anul 2015 (Fig. 99):
144
- Gilău deţinea cea mai consistentă (12 unităţi) şi diversificată (4 tipuri) infrastructură a cărei
capacitate la nivel de categorie de cazare a depăşit toate celelalte forme din restul comunelor
(moteluri: 258 locuri; pensiuni: 136 locuri; vile: 46 locuri; cabane: 34 locuri);
- capacitatea de primire a comunei Băişoara (323 locuri) a fost aproape triplă comparativ cu cea a
comunei Beliş (129 locuri) – fapt datorat în principal capacităţii hoteliere duble a celei dintâi – cu
toate că ambele unităţi administrativ-teritoriale integrau în oferta lor de cazare acelaşi număr de
structuri de primire turistică (al doilea după Gilău);
- capacitatea de cazare a comunelor cu infrastructură omogenă a reflectat întocmai dimensiunea
acesteia, fie ea redusă (Călăţele, Feleacu, Iara, Măguri-Răcătău, Negreni, Petreştii de Jos, Tureni)
sau medie (Ciucea, Ciurila, Mărgău, Mărişel, Poieni, Sâncraiu);
- unităţile administrativ-teritoriale a căror bază turistică a înglobat două variante tipologice de
cazare şi-au datorat capacitatea de primire pensiunilor, cu excepţia comunelor Căpuşu Mare şi
Moldoveneşti, unde capacitatea a fost susţinută de popasul turistic, respectiv hotelul găzduit.
 conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, în anul 2015 (Fig. 100):
- Gilău, comuna care s-a afirmat şi prin intermediul celei mai eterogene baze turistice (7 tipuri) a
înregistrat maximul capacităţii de primire (cu valori neegalate în aria de studiu la nivelul
motelurilor: 148 locuri; campingului: 131 locuri; vilelor: 92 locuri şi hostelului: 39 locuri), deşi
unităţile de cazare în cauză nu au fost dintre cele mai numeroase;
- Sâncraiu, comuna cu cea mai consistentă infrastructură (43 unităţi) s-a situat pe poziţia secundă în
ierarhia capacităţilor de cazare (după Gilău) graţie numărului ridicat de locuri în pensiunile
agroturistice deţinute, mai exact 270 în 40 de structuri;
- consecinţă directă a capacităţii superioare a hotelului (cea mai mare din arealul investigat: 106
locuri) şi cu un cuantum de 214 locuri în 10 structuri, Băişoara s-a impus în faţa comunei Beliş, cu
toate că aceasta din urmă s-a remarcat printr-o dimensiune superioară (16 unităţi de cazare) şi prin
cea mai mare capacitate din zona montană concentrată în pensiuni turistice (183 locuri);
- unităţile administrativ-teritoriale în care mărimea şi capacitatea bazei de cazare s-au aflat într-o
relaţie de proporţionalitate directă au fost cele în care omogenitatea tipologică a fost desăvârşită:
Călăţele, Ciucea, Ciurila, Măguri-Răcătău, Negreni, Petreştii de Jos, Săvădisla;
- comunele care şi-au datorat mare parte a capacităţii de cazare pensiunilor turistice (cu excepţia
celor a căror bază materială a fost alcătuită exclusiv din acestea) au fost: Mărgău (39 din 89 locuri),
Mihai Viteazu (47 din 128), Poieni (96 din 168) şi Tureni (47 din 97 locuri);
- unităţile administrativ-teritoriale a căror capacitate de cazare a fost tributară altor forme decât
tipului „pensiune turistică” au fost Căpuşu Mare (din 88 locuri, 56 în popasul turistic),
Moldoveneşti (din 59 locuri, 43 locuri în pensiuni agroturistice), Râşca (din 82 locuri, 60 în hotel) şi
Săcuieu (din 121 locuri, 75 în camere de închiriat).
 conform investigaţiei proprii, la finele lui 2015 şi începutul lui 2016 (Fig. 101):
- comuna Beliş şi-a păstrat poziţia privilegiată, de lider al clasamentului, în materie de număr de
unităţi (77) şi locuri de cazare (1.024), preponderent repartizate în pensiuni (517 locuri) şi cabane
(435 locuri), a căror capacitate a devenit astfel de neegalat la nivelul ariei de studiu;
- dintre toate tipurile de cazare integrate, cele care i-au asigurat Gilăului o capacitate de peste 900
locuri au fost în primul rând motelurile (316), pensiunile (161) şi campingul (147 locuri);
- Mărgău, Poieni şi Băişoara, posesoare a peste 400 locuri fiecare (dintre care circa 50% în pensiuni
turistice) s-au mai remarcat prin cabane şi camere de închiriat, respectiv prin hotelul din staţiune;
- omogenitatea tipologică a rămas sinonimă cu capacităţile de primire reduse în Sănduleşti (15
locuri) şi Petreştii de Jos (30), excepţie făcând doar Ciucea (98 locuri în cinci pensiuni), valoare
care o încadrează în capacităţile ridicate, valabile pentru majoritatea comunelor studiate.
145
a)
b)
Fig. 99. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform INS:
a) la nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire
146
a)
b)
Fig. 100. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform ANT:
a) la nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire
147
a)
b)
Fig. 101. Distribuţia teritorială a categoriilor de cazare din aria de studiu în anul 2015, conform investigaţiei
proprii: a) la nivelul numărului de structuri; b) la nivelul capacităţii de primire
148
c) Categoria de confort aferentă unităţilor de cazare

Acordat în funcţie de nivelul de confort, calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate, numărul
de stele (sau flori în cazul pensiunilor) atribuit unei structuri de primire determină încadrarea
aceasteia în una din cele cinci categorii de clasificare prevăzute de normele legislative. Având în
vedere faptul că numai ANT oferă detalii referitoare la categoria de confort a unităţilor de cazare
care îşi desfăşoara activitatea pe teritoriul României, perspectiva furnizată de această sursă stă la
baza interpretărilor viitoare. Raportată la arealul studiat, chestiunea nivelului de confort aferent
infrastructurii de cazare prezintă o serie de particularităţi în rândul cărora se remarcă în primul rând
diferenţa dintre numărul şi capacitatea structurilor de primire turistică (Fig. 102). Astfel, în timp ce,
53,5% din unităţile de cazare (76) din zona montană şi submontană clujeană erau subordonate
categoriei de confort de 2 stele/flori în anul 2015, din punctul de vedere al capacităţii, 54,4% din
locurile de cazare (1.327) erau clasificate la 3 stele/flori.
După cum reiese din următoarele grafice, cele care au introdus această diferenţă au fost
pensiunile agroturistice a căror capacitate nu s-a ridicat la rangul reprezentării lor în teritoriu (de 14
ori mai multe structuri de 2 flori faţă de cele de 3 flori), într-o asemenea măsură încât să se păstreze
supremaţia categoriei de confort de 2 stele/flori şi la nivelul locurilor de cazare. Coroborat cu
capacitatea crescută a hotelurilor, motelurilor (majoritatea unităţilor de 3 stele) şi a campingului de
3 stele din aria de studiu, la care s-au adăugat pensiunile turistice clasificate la 3 stele/flori (cu un
număr şi cu o capacitate dublă în comparaţie cu pensiunile de 2 stele/flori), a rezultat diferenţa de
confort care a atribuit 54% din totalul bazei de cazare (142 unităţi) categoriei de 2 stele/flori şi
acelaşi procent de 54% din totalul capacităţii de primire (2.437 locuri) categoriei de 3 stele/flori.
a)
b)
Fig. 102. Categoriile de confort aferente infrastructurii de cazare din aria de studiu, în anul 2015:
a) la nivelul numărului de unităţi de cazare b) la nivelul numărului de locuri în unităţile de cazare
Cele mai reduse ponderi din baza de cazare au revenit categoriilor extreme de confort: 1
stea/floare valabilă pentru 6,3% din numărul total de unităţi, respectiv 7,6% din capacitatea de
primire, reprezentate şi distribuite în trei camere de închiriat, două bungalow-uri, o pensiune
agroturistică, una rurală, o vilă turistică şi un hostel; respectiv 4 stele/flori – întrucât în aria de
studiu nu există categoria de 5 stele – atribuite în cazul a 4,9% din numărul total de unităţi,
respectiv 5,8% din capacitatea de primire, reprezentate şi distribuite în şase pensiuni şi o vilă.
149
La nivel de unitate administrativ-teritorială, apar următoarele situaţii (Fig. 103):

- infrastructura de cazare este omogenă sub raportul categoriei de confort, fiind clasificată fie la 2
stele/flori (Călăţele, Căpuşu Mare), fie la 3 (Ciucea, Ciurila, Negreni, Petreştii de Jos, Tureni);
- baza de cazare este alcătuită din două niveluri de confort cu predominarea categoriei de 2 stele:
Sâncraiu (98%), Măguri-Răcătău (67%), Mihai Viteazu şi Moldoveneşti (60%), Mărgău (57%);
- infrastructura de cazare este divizată în două: 50% din unităţi sunt clasificate la 3 stele/flori iar
restul la 2 stele/flori (Mărişel) sau la 4 stele/flori (Feleacu);
- baza de cazare este formată predominant din structuri clasificate la 3 stele/flori în defavoarea celor
de 2 stele/flori în Săvădisla (75%) şi a celor de 4 stele/flori în Poieni (88%);
- infrastructura de cazare cuprinde trei categorii de confort dintre care mai multe reprezentante apar
subordonate categoriei de clasificare de 2 stele/flori, în Râşca (50%) şi în Beliş (44%, urmate de
cele de 3 stele/flori) sau categoriei de 3 stele/flori, în Gilău (50%);
- baza de cazare include toate categoriile de confort cu prevalarea celor de 3 stele/flori (40%),
urmate de cele de 2 stele/flori (30%), situaţia întâlnită numai în Băişoara.
Fig. 103. Confortul categoriilor de cazare la nivelul comunelor studiate, în anul 2015, conform ANT
d) Tipul operatorului economic aferent unităţilor de cazare

Clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare după criteriul
apartenenţei economice relevă preponderenţa detaşată a Societăţilor cu Răspundere Limitată (65
unităţi sau 45%), regim în care, în 2015, erau gestionate cele mai multe pensiuni turistice rurale
(63% din cele 57 existente), vilele şi cabanele turistice (75%), jumătate din căsuţele tip camping şi
toate hotelurile, motelurile, bungalow-urile, campingul şi popasul turistic din arealul investigat.
Cele 26 de pensiuni agroturistice deţinute de Persoane fizice (21%), a făcut din acest tip de
operator economic a doua cea mai răspândită formă de administrare a unităţilor de cazare din aria
de studiu, succedată de Persoanele Fizice Autorizate (15%) şi Întreprinderile individuale (14%) la
nivelul cărora s-a remarcat acelaşi număr de pensiuni turistice şi agroturistice, dublu în cazul celor
dintâi. Din punct de vedere economico-juridic, majoritatea camerelor de închiriat, hostelurile şi
150
satul de vacanţă aparţineau unor Întreprinderi individuale, acestea din urmă fiind preferate
Întreprinderilor familiale în cele mai multe cazuri (excepţie făcând doar trei pensiuni). Mai puţin
populare, Societăţile pe Acţiuni nu au avut mai mult de două reprezentante în teritoriu (ambele în
Mihai Viteazu), impunându-se totuşi în faţa unicei Asociaţii de „camere de închiriat” din Râşca.
Fig. 104. Tipul de operator economic al categoriilor de cazare din aria de studiu, în anul 2015
Fără a insista asupra situaţiei apartenenţei infrastructurii de cazare la scară comunală – care
de altfel poate fi observată în următoarea cartodiagramă (Fig. 105) – se cuvine atragerea atenţiei
asupra Societăţilor cu Răspundere Limitată, prezente în toate unităţile administrativ-teritoriale (mai
puţin în Măguri-Răcătău), în proporţie de 100% (în şase comune), peste 50% (în şapte comune) sau
cel puţin 50% (în trei comune). Cu ponderi tot mai scăzute ale operatorilor economici de tip S.R.L.,
însă individualizate prin alte atribute, s-au evidenţiat Beliş şi Mărgău, pentru diversitatea variantelor
de administrare aferente structurilor de primire (4 tipuri); Moldoveneşti, pentru cea mai mare
densitate a Întreprinderilor individuale; Sâncraiu, pentru cea mai diversificată paletă de operatori
economici (5 tipuri) şi cele mai numeroase persoane fizice angrenate în activităţi în turism.
Fig. 105. Tipologia operatorilor economici la nivelul categoriilor de cazare, în anul 2015, conform ANT
151
4.2. Infrastructura de alimentaţie publică
Serviciile de alimentaţie publică asociate activităţii turistice fac parte din categoria celor de
bază, alături de cazare, influenţând la rândul lor calitatea şi atractivitatea ofertei turistice. În
contextul în care un turist petrece aproximativ 15 – 20% din sejurul său în incinta unităţilor de
alimentaţie, coroborat cu faptul că gastronomia în sine a devenit o motivaţie turistică,
dimensionarea corespunzătoare a acestui sector a devenit o necesitate imperioasă în asigurarea unei
evoluţii pozitive a turismului (Postelnicu, 2007).
Conform reglementărilor legale aflate în vigoare59, structurile de primire turistică cu
funcţiuni de alimentaţie publică desemnează toate unităţile de alimentaţie din incinta structurilor de
primire cu funcţiuni de cazare (inclusiv cele care deservesc acestora), unităţile de alimentaţie
publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism,
atestate şi clasificate, fie că este vorba despre restaurante, baruri, unităţi de fast-food, cofetării sau
patiserii, plăcintării şi simigerii (Tabelul 18).
Tabelul 18. Tipuri de structuri de alimentaţie publică recunoscute prin lege

Tipul structurii de primire turistică Categoria de clasificare
cu funcţiuni de alimentaţie publică (număr stele)
1.1. Restaurant clasic 5 4 3 2 1
1.2.1. Pescăresc 5 4 3 2 -
1.2.2. Vânătoresc 5 4 3 2 -
1.2.3. Rotiserie - 4 3 2 1
1.2. Restaurant specializat 1.2.4. Zahana - 4 3 2 1
1.2.5. Dietetic/lacto-vegetarian - 4 3 2 1
1.2.6. Lacto-vegetarian - 4 3 2 1
1.2.7. Familial/pensiune - 4 3 2 1
1. RESTAURANT
1.3.1. Cramă 5 4 3 2 -
1.3. Restaurant cu specific 1.3.2. Cu specific local 5 4 3 2 -
1.3.3. Cu specific naţional 5 4 3 2 -
1.4. Restaurant cu program artistic 5 4 3 - -
1.5. Braserie sau Bistrou 5 4 3 2 1
1.6. Berărie - - 3 2 1
1.7. Grădină de vară 5 4 3 2 1
1.8. Terasă 5 4 3 2 1
2.1. Bar de noapte 5 4 - - -
2.2. Bar de zi 5 4 3 2 1
2. BAR 2.3. Cafe-bar sau Cafenea 5 4 3 2 1
2.4. Club sau Disco-bar 5 4 3 2 -
2.5. Bufet-bar - - 3 2 1
3.1. Restaurant-autoservire - - 3 2 1
3.2. Bufet tip expres - - 3 2 1
3. FAST-FOOD
3.3. Pizzerie - - 3 2 1
3.4. Snack-bar - - 3 2 1
4. COFETĂRIE 5 4 3 2 -
5. PATISERIE, PLĂCINTĂRIE, SIMIGERIE 5 4 3 2 -
59
152
4.2.1. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de alimentaţie publică
La finele anului 2015, în România existau 7.739 de structuri de primire turistice cu funcţiuni
de alimentaţie publică clasificate, dintre care, potrivit Autorităţii Naţionale pentru Turism, 735 îşi
desfăşurau activitatea în judeţul Cluj. Aproximativ 90% dintre acestea erau concentrate în Cluj-
Napoca (613 unităţi) şi în restul centrelor urbane din judeţ (39 structuri), în timp ce mediului rural
compus din 75 de comune i-au revenit doar 83 de unităţi de alimentaţie. În pofida efectivului redus,
peste jumătate din numărul acestor structuri (45) a fost revendicat de acea treime a unităţilor
administrativ-teritoriale, acoperite de sectorul montan şi submontan clujean al Munţilor Apuseni.
Posesoare ale 4.291 locuri – echivalentul a 8,4% din totalul judeţean al capacităţii
infrastructurii de alimentaţie publică (51.321 locuri) – cele 45 de unităţi, au intrat în alcătuirea
ofertei turistice derivate a 19 comune din arealul supus acestei cercetări. În consecinţă, s-au
remarcat atât comune lipsite de structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică
(Aiton, Călăţele, Mănăstireni, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti, Valea Ierii), cât şi comune
în care acest tip de infrastructură s-a dovedit a fi foarte bine reprezentată: Gilău şi Feleacu (Tabelul
19). Totuşi, cele mai multe dintre unităţile administrativ-teritoriale investigate s-au plasat în
categoria valorilor scăzute, din perspectiva dimensiunii bazei de alimentaţie (14 comune), respectiv
în a celor medii, sub aspectul capacităţii lor de primire (7 comune).
Tabelul 19. Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii de alimentaţie publică la nivelul comunelor studiate
Dimensiunea Capacitatea de
Autoritatea Naţională Autoritatea Naţională
infrastructurii de infrastructurii de
pentru Turism (2015) pentru Turism (2015)
alimentaţie publică alimentaţie publică
Inexistentă Aiton, Călăţele, Mănăstireni, Moldoveneşti,
Aiton, Călăţele, Mănăstireni,
Inexistentă (0 locuri) Petreştii de Jos, Sănduleşti, Valea Ierii
Moldoveneşti, Petreştii de Jos,
(0 unităţi) Foarte scăzută Băişoara (42), Sâncraiu (45), Mărişel (50),
Sănduleşti, Valea Ierii
(sub 80 locuri) Măguri-Răcătău (55), Iara (57), Poieni (70)
1 unitate: Căpuşu Mare, Măguri-
Răcătău, Mărişel, Poieni, Sâncraiu;
Scăzută Scăzută
2 unităţi:Băişoara, Beliş, Iara, Beliş (100), Săcuieu (115), Mărgău (134)
(1-2 unităţi) (sub 80-149 locuri)
Mărgău, Negreni, Râşca, Săcuieu,
Săvădisla, Tureni;
Săvădisla (205), Căpuşu Mare (210),
Medie 3 unităţi: Ciucea, Ciurila, Mihai Medie
Negreni (226), Ciurila (227), Râşca (240),
(3-4 unităţi) Viteazu (150-249 locuri)
Mihai Viteazu (256), Ciucea (273),
Ridicată
Tureni (328)
Ridicată 6 unităţi: Feleacu (250-500 locuri)
(5-7 unităţi) 7 unităţi: Gilău Foarte ridicată
Gilău (771), Feleacu (887)
(peste 500 locuri)
Maximă Gilău (7 unităţi) Maximă Feleacu (887 locuri)
TOTAL 45 unităţi de alimentaţie publică TOTAL 4.291 locuri în unităţi de alimentaţie
Sursa datelor: prelucrare după Autoritatea Naţională pentru Turism (ultima accesare: 17 martie 2016)
4.2.2. Mărimea medie a infrastructurii de alimentaţie publică
Raportând capacitatea totală a bazei de alimentaţie publică la dimensiunea acesteia, a

rezultat un nou indicator al acestei infrastructuri a cărei medie la nivelul spaţiului rural-montan şi de
contact marginal din judeţul Cluj a gravitat în jurul valorii de 95,4 locuri/unitate. Dintre cele 19
comune dotate cu infrastructură de alimentaţie, 12 s-au situat sub această limită, iar cele cu valori
inferioare pragului de 55 locuri/unitate (Băişoara, Iara, Sâncraiu, Beliş, Mărişel, Măguri-Răcătău),
au fost considerate automat posesoare ale unei mărimi medii scăzute ale bazei de alimentaţie
publică (Fig. 106). Cu peste 100 locuri/unitate şi implicit cu o mărime medie ridicată, s-au afirmat
şapte unităţi administrativ-teritoriale care au ajuns la asemenea valori fie prin contribuţia mai
multor tipuri de structuri cu capacităţi variabile (Feleacu şi Gilău, de la peste 550 locuri în
153
restaurante până la sub 50 locuri în cafe-baruri şi snack-baruri), fie prin aportul singular al unicei
reprezentante a infrastructurii de alimentaţie (Căpuşu Mare: 210 locuri în restaurantul clasic).
Fig. 106. Mărimea medie a infrastructurii de alimentaţie publică la nivelul comunelor studiate,
în anul 2015, conform ANT
Sursa datelor: Autoritatea Naţională pentru Turism (ultima accesare: 17 martie 2016)
4.2.3. Tipologia şi distribuţia teritorială a unităţilor de alimentaţie publică
Din totalul celor 27 de categorii tipologice de unităţi de alimentaţie publică indicate de

legislaţia60 din România, în limitele spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj
funcţionează 10 tipuri a căror clasificare respectă întocmai criteriile minime obligatorii prevăzute în
Anexa nr. 2.61 care, pe lângă acestea, mai face şi o serie de precizări terminologice la adresa
conceptelor cu care operează sistemul de catering, prezentate în cele ce urmează.
a) Restaurantul clasic – reprezintă acea unitate gastronomică în cadrul căreia activitatea de
producţie se îmbină cu cea de servire a clienţilor cu o varietate de preparate culinare, specialităţi de
cofetărie-patiserie, băuturi şi produse din tutun. În vederea sporirii atractivităţii ofertei sale, localul
poate să dispună de o formaţie muzical-artistică, asigurând totodată servicii suplimentare precum
organizarea de banchete, recepţii etc.
60
61
alimentaţie publică.
154
În spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, acest tip de structură, cu o
pondere de 62% din totalul bazei de alimentaţie publică, este, de departe, cel mai frecvent întâlnit,
fiind prezent în 17 comune din totalul celor 19 care dispun de infrastructură de profil. Deşi în
majoritatea cazurilor, acestea deţin un singur restaurant clasic per unitate administrativ-teritorială,
există şi situaţii în care aceeaşi comună integrează două (Ciucea, Feleacu, Săvădisla şi Tureni), trei
(Mihai Viteazu) sau chiar şase astfel de structuri (Gilău).
Oferind condiţii pentru servirea mesei a unui număr de clienţi cuprins între 14 (Restaurant
Maria***, Mărgău) şi 400 (Restaurant Royal Gala*, Feleacu), capacitatea totală a celor 28 de
restaurante clasice din arealul de cercetare însumează 3.382 locuri (Anexa 8.1). După cum se
observă, dispersarea acestora se încadrează într-un interval destul de vast, condiţionat de distanţa
faţă de zonele orăşeneşti (municipiile Cluj-Napoca, Turda şi oraşul Huedin) şi drumurile europene
(E60, E81). Prin urmare, opt dintre cele mai mari restaurante clasice, cu o capacitate de peste 170
de locuri, sunt amplasate în Feleacu (Premier şi Royal Gala: 600 locuri), Gilău (Poenaru şi
Milenium – 472 locuri), Tureni (fostul Paradis, actualul Han Paprika: 280 locuri), Căpuşu Mare
(Căpuş: 210 locuri), Negreni (Nelaura: 172 locuri), în timp ce, capacitatea unor comune precum
Mărgău, Băişoara, Beliş, Iara şi Măguri-Răcătău, posesoare ale unui singur restaurant clasic, nu
depăşeşte 60 de locuri/unitate (Fig. 107).Caracterizate de un confort mediu şi redus, structurile de
alimentaţie publică din teritoriul investigat afişează un raport de egalitate între cele clasificate la 2
stele şi cele de 3 stele, fiecare categorie înglobând 12 unităţi de capacitate diferită. Totuşi, cele
clasificate la 3 stele, cu capacităţi de peste 170 locuri, dar şi sub 50 locuri, sunt mult mai răspândite
în comparaţie cu restaurantele clasice de 2 stele. Cele patru unităţi rămase până la 28, aparţin
categoriei de 1 stea, fiind localizate în comune în care baza de alimentaţie publică include cel puţin
o structură de tipul restaurant clasic, superioară din punct de vedere calitativ. Fără a insista asupra
detaliilor referitoare la operatorul economic şi forma juridică sub care acestea funcţionează, trebuie
specificat faptul că, în proporţie de 85%, restaurantele clasice din aria de interes sunt SRL-uri.
b) Restaurantul pensiune – specific pensiunilor turistice sau agroturistice, coincide cu acea
unitate de alimentaţie publică în care sunt puse la dispoziţia consumatorilor preparate şi specialităţi,
la preţuri accesibile, ce pot fi comandate atât în variantele de meniuri complete propuse, cât şi în
conformitate cu tarifele fixate în listele de meniuri. La capitolul băuturi alcoolice şi nealcoolice,
restaurantul pensiune oferă un număr mult mai restrâns de sortimente în comparaţie cu restaurantul
clasic, în cadrul căruia, această unitate gastronomică, poate funcţiona ca secţie de sine stătătoare.
Potrivit ultimului raport al Autorităţii Naţionale pentru turism, în spaţiul rural din judeţul
Cluj există trei structuri de primire turistică de tip restaurant pensiune, localizate în perimetrul
comunelor Beliş, Ciurila şi Sâncraiu. Cu o capacitate totală de 161 de locuri, cele clasificate la 3
stele (Meridian şi Casa Dinainte) erau administrate în regim de Societate cu Răspundere Limitată,
în anul 2015, în timp ce Restaurantul pensiune Püspök*, de confort inferior, funcţiona ca
Întreprindere individuală (Anexa 8.2).
c) Restaurantul cu specific naţional – se individualizează prin importanţa acordată
obiceiurilor gastronomice naţionale valorificate prin preparatele culinare şi băuturile specifice,
servite în spiritul tradiţional, reflectat la nivelul decorului şi al programului muzical. Pentru aria de
studiu, ANT a identificat două astfel de unităţi, la finele anului 2015, situate în Mărişel – Cabana
Moţilor** cu o capacitate de primire de 50 locuri – şi în Feleacu (Premier Events***, 80 locuri). În
pofida statutului comun de formă de organizare şi operare economico-juridică împărtăşit de ambele
unităţi (SRL-uri), categoria de clasificare a restaurantului din incinta Cabanei Moţilor exprimă un
confort inferior raportat la cele 3 stele ale celui din Feleacu, chiar dacă particularităţile celei dintâi o
apropie mult mai mult de stilul tradiţional românesc. Totuşi, prevederile legale privind clasificarea
restaurantelor cu specific naţional par a fi în deplină concordanţă şi cu profilului structurii din
Vâlcele, care – după cum reiese şi din denumirea unităţii, Premier Events*** – este axat, în
principal, pe organizarea de evenimente, nunţi, banchete şi recepţii.
155
Fig. 107. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a restaurantelor clasice, a restaurantelor

pensiune şi a celor cu specific naţional înscrise în aria de studiu
a) b) c)
d) e) f)
Fig. 108. Restaurante din aria de studiu: a) Restaurantul Hotelului Alpin (Băişoara); b) Restaurantul Vilei Gong
(Gilău); c) Restaurantul Cabanei Cheile Turzii (Mihai Viteazu); d) Restaurantul Hanului Paprika (Tureni);
e) Restaurantul Pensiunii Copfos Csárda (Săvădisla); f) Restaurantul Pensiunii Püspök (Sâncraiu)
156
d) Bistroul – subordonat categoriei restaurantelor, se remarcă prin sortimentul redus de

mâncăruri, servite sub forma preparatelor reci, minuturilor şi specialităţilor de cofetărie-patiserie,
dar şi prin băuturile nealcoolice şi alcoolice de calitate superioară. Din perspectiva Autorităţii
Naţionale pentru Turism, spaţiul rural-montan şi de contact marginal găzduieşte o singură structură
de primire turistică ale cărei particularităţi şi condiţii de servire se suprapun celor prevăzute de lege.
Este vorba despre Bistroul Mama Africa*, din comuna Negreni, posesor al unei capacităţi de 40 de
locuri de confort redus, ce funcţionează în regim de Societate cu Răspundere Limitată.
e) Terasa – unitate independentă care pune la dispoziţia consumatorilor o gama variată de
preparate culinare – de la minuturi şi grătare, la salate şi produse de cofetărie-patiserie – şi băuturi,
servite într-un decor specific sezonului estival, amenajat în aer liber. Respectarea acestor principii
se aplică unei singure structuri din întregul areal cercetat, complexului Hotelier Premier, care deţine
şi restaurantul cu specific naţional din Feleacu, terasa Premier*** preluând particularităţile
restaurantului, de la mărime (80 locuri) şi confort (3 stele) la forma economico-juridică (SRL).
f) Cafe-barul sau cafeneaua – se distinge prin asocierea activităţilor de desfacere a cafelei
cu cele cu caracter recreativ, servindu-le clienţilor săi, în primul rând, băuturi nealcoolice calde
(cafea, ciocolată, ceai etc.) şi băuturi alcoolice fine (lichior, coniac, vermut), dar şi gustări calde şi
reci, minuturi şi specialităţi de cofetărie-patiserie. În limitele arealului analizat există două astfel de
unităţi, una cu o capacitate de 24 locuri în comuna Băişoara, recunoscută drept cafe-bar-cafenea
Iberia Cafe**, clasificată la 2 stele, respectiv în comuna Feleacu, Cafe-bar Farmec*, 35 locuri de
confort inferior, ambele structuri funcţionând în acelaşi regim de Societate cu Răspundere Limitată.
g) Barul de zi – structură de alimentaţie care funcţionează fie în incinta hotelurilor şi a
restaurantelor, fie ca unitate independentă, în care nota de particularitate este conferită de
posibilităţile de distracţie şi dotările aferente (muzică, televizor, jocuri mecanice), alături de gama
largă de băuturi alcoolice şi nealcoolice, produsele pentru fumători şi sortimentul restrâns de gustări
şi specialităţi cofetărie-patiserie. Având o pondere de 11% din totalul infrastructurii de alimentaţie
publică, barurile de zi constituie al doilea cel mai răspândit tip de structură de profil din spaţiul
rural-montan clujean. Desfăşurându-şi activitatea în cadrul unor pensiuni turistice (Route 60***,
Domeniul Regilor***, Anica***) sau a unor restaurante (Alexander***, Fântânele I**), cele cinci
baruri totalizează o capacitate de 177 locuri, variind de la 5 locuri (Ciucea) până la 120 locuri
(Râşca). Cu excepţia unităţii din Ciurila, clasificată la un confort inferior (2 stele) comparativ cu
structura de cazare de care aparţine, toate celelalte îşi păstrează categoria de clasificare,
remarcându-se astfel prevalenţa barurilor de zi de confort mediu (3 stele). O altă excepţie, de
această dată din perspectiva operatorului economic, se constată în cazul unităţii Fântânele I, singura
înregistrată ca Societate pe Acţiuni, în timp ce restul barurilor de zi din zona montană şi
submontană clujeană aparţin categoriei Societăţilor cu Răspundere Limitată (Anexa 8.3).
h) Bufet-barul – unitate în care predomină servirea băuturilor alcoolice (aperitive, bere,
vinuri, la pahar) şi a celor nealcoolice calde şi reci, spre deosebire sortimentul redus de preparate
calde şi reci (gustări, minuturi, patiserie), pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară. În
sectorul montan clujean, ANT a raportat o singură structură de alimentaţie de acest fel, amplasată în
satul Răchiţele (comuna Mărgău). Parte componentă a satului de vacanţă Ic Ponor-Padiş**, bufet-
barul omonim are o capacitate de 120 locuri, prelund atât confortul formei de cazare (2 stele), cât şi
tipologia operatorului economic (Întreprindere Individuală).
i) Unitatea fast-food – structură cu funcţiuni de alimentaţie publică, care asigură servirea
rapidă a preparatelor culinare de bucătărie, a minuturilor, a specialităţilor de cofetărie-patiserie,
însoţite în principal, de băuturi nealcoolice sau slab alcoolizate, în funcţie de preferinţele clienţilor
care plătesc în avans produsele comandate şi ulterior vândute pe loc. Pentru aria de studiu, o singură
unitate îndeplineşte criteriile prevăzute de lege, obţinând astfel statutul de fast-food, de confort
mediu, în contextul în care aceste unităţi nu pot primi mai mult de 3 stele. Este vorba despre fast-
157
food-ul din Feleacu, La DLG**, cu o capacitate de 92 de locuri, administrat în regim de Societate

cu Răspundere Limitată.
j) Snack-barul – unitate de alimentaţie în care, o gamă largă de preparate culinare este
oferită spre consum, alături de băuturi nealcoolice calde sau reci şi băuturi alcoolice, în sortiment
restrâns. Se remarcă prin stilul de amenajare, care presupune prezenţa obligatorie a unei tejghele-
bar a cărei dispunere trebuie să faciliteze servirea unui număr ridicat de clienţi, cu produse
pregătite, total sau parţial, în faţa lor. În teritoriul investigat, o singură structură prezintă aceste
trăsături, şi anume snack-barul Poenaru*, din localitatea Gilău, a cărui capacitate de 50 de locuri, de
confort redus, intră în sfera dreptului de proprietate a aceleiaşi Societăţi cu Răspundere Limitată
care deţine şi motelul omonim din Gilău.
Fig. 109. Distribuţia teritorială şi capacitatea de primire a bistrourilor, teraselor, barurilor de zi,
cafe-barurilor, bufetelor, fast-food-urilor şi a snack-barurilor înscrise în aria de studiu
4.2.4. Perspectiva sintetică asupra infrastructurii de alimentaţie publică
a) Dimensiunea şi capacitatea infrastructurii la nivelul categoriilor de alimentaţie publică

Prezentarea celor 10 variante tipologice aferente categoriilor de alimentaţie publică expuse
în rândurile anterioare a relevat preponderenţa restaurantelor clasice (28 unităţi, echivalentul a 62%
din totalul bazei de alimentaţie publică), demonstrând popularitatea şi predilecţia turiştilor pentru
serviciile lor. Superioritatea numerică a restaurantelor s-a reflectat inclusiv la nivelul capacităţii de
primire care, prin intermediul celor 3.382 locuri încorporate, a ajuns la performanţa de a susţine
infrastructura de alimentaţie în proporţie de 79%. Acestor structuri le-au urmat barurile de zi cu un
efectiv total de 177 locuri în cinci unităţi şi restaurantele pensiune cu 177 de locuri în trei structuri
care au cumulat împreună 18% din infrastructură sub raport dimensional, respectiv 8% sub aspectul
158
capacităţii de primire. Absenţa centrelor urbane din arealul examinat, asociată cu existenţa unui stil
de viaţă tradiţional, s-au tradus în iniţiative modeste de investiţii în structuri de alimentaţie
moderne, precum unităţi de tip fast-food, bistrouri, snack-baruri şi terase, reprezentate prin structuri
singulare, a căror pondere din totalul bazei de alimentaţie nu a depăşit 2% în niciun context.
Fig. 110. Dimensiunea şi capacitatea bazei de alimentaţie publică, în 2015

Din perspectiva dotării comunelor cu infrastructură de profil, cele care s-au individualizat au
fost Feleacu şi Gilău, în primul rând prin cel mai mare număr de unităţi de alimentaţie publică
găzduite (Fig. 111). Ulterior, Feleacu s-a remarcat şi prin cea mai diversificată ofertă în materie de
servicii de alimentaţie corespunzătoare celor 5 variante tipologice existente (2 restaurante clasice, 1
restaurant cu specific naţional, 1 terasă, 1 cafe-bar/cafenea, 1 unitate fast-food), iar Gilău prin cea
mai vastă capacitate de primire în restaurantele clasice (721 locuri în 6 structuri) din aria studiată.
Fig. 111. Distribuţia teritorială şi tipologia unităţilor de alimentaţie publică în anul 2015
159
Fig. 112. Distribuţia capacităţii de primire la nivelul categoriilor de alimentaţie publică, în anul 2015
Referitor la configuraţia bazei de alimentaţie publică, formula de asociere cea mai populară
a fost cea compusă din două tipuri diferite de structuri care în 100% din cazuri a inclus un restaurant
clasic în combinaţie cu un bar de zi (Ciucea, Iara, Râşca, Săcuieu), un cafe-bar/cafenea (Băişoara),
un restaurant pensiune (Beliş), un snack-bar (Gilău), un bufet-bar (Mărgău), respectiv un bistro
(Negreni). Aproape la fel de frecvent întâlnită a fost situaţia comunelor caracterizate de o
omogenitate absolută (100%), graţie restaurantelor, fie în varianta lor clasică în şase din opt cazuri –
în rândul cărora se detaşează Mihai Viteazu, cu al doilea cel mai mare număr de restaurante – fie în
varianta cu specific naţional, în Mărişel, fie în varianta restaurant pensiune, în Sâncraiu. În mod
evident, aceste ultime exemple beneficiază de aceeaşi omogenitate absolută şi sub raportul
capacităţii de primire (8 comune), care în cazul altor şapte unităţi administrativ-teritoriale este
marcată de supremaţia restaurantelor clasice în diverse ponderi. În consecinţă, numai patru comune
(cu potenţial turistic ridicat şi foarte ridicat) din totalul celor 19 echipate cu bază de alimentaţie
publică fac excepţie atât de la regula omogenităţii, cât şi de la cea a monopolului restaurantelor
clasice, evidenţiindu-se prin capacităţi superioare în cafenele, restaurante pensiune, bufete şi baruri
de zi, astfel: Băişoara, Beliş, Mărgău, Râşca (Fig. 112).
b) Categoria de confort aferentă unităţilor de alimentaţie publică

Aceeaşi sursă oficială care a mediat analiza categoriilor de clasificare în cazul unităţilor de
cazare, Autoritatea Naţională pentru Turism, a păstrat acelaşi sistem de redare a informaţiilor şi în
cazul structurilor de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică, mijlocind colectarea şi
interpretarea datelor aferente şi pentru acestea din urmă. Prin urmare, acelaşi număr de unităţi de
alimentaţie publică din spaţiul rural-montan clujean, a fost trecut prin filtrul categoriilor de confort
care încă de la prima vedere s-au remarcat prin absenţa structurilor clasificate la 4 şi 5 stele.
160
Eliminarea acestora a stimulat proliferarea unităţilor de 2 şi 3 stele a căror pondere cumulată din
totalul infrastructurii de alimentaţie publică a ajuns la 82% atât din perpectiva numărului de
structuri, cât şi a locurilor de primire (Fig. 113).
a)
b)
Fig. 113. Categoriile de confort aferente infrastructurii de alimentaţie din aria de studiu, în 2015:
a) la nivelul numărului de unităţi de alimentaţie publică
b) la nivelul numărului de locuri în unităţile de alimentaţie publică
Cu toate că reprezentarea grafică anterioară (Fig. 113a) ilustrează superioritatea numerică a

unităţilor clasificate la 3 stele (42,2% sau 19 structuri) – chiar şi în contextul unui număr egal de
restaurante clasice (12) şi cu specific naţional (1) în ambele categorii de confort – capacităţile de
primire clasificate la 2 stele (43,3%), le-au surclasat pe cele de 3 stele, inclusiv datorită contribuţiei
celor 12 restaurante clasice cu un efectiv total de 1.435 locuri (Fig. 113a). Ca notă de particularitate,
se impune eterogenitatea categoriei de 2 stele, singura care încorporează şase variante tipologice,
dintre care două (un bufet bar şi un fast-food) funcţionează numai sub egida acestei clasificări. La
distanţă de o formă de alimentaţie faţă de categoria de 2 stele, cea de 3 stele şi cea de 1 stea, deţin la
rândul lor tipuri de structuri singulare în aria de studiu care îşi desfăşoară activitatea numai în cadrul
regimului indicat: trei restaurante pensiune, terasa, snack-barul şi bistroul.
Din perspectiva repartizării teritoriale şi a omogenităţii sub raportul categoriei de confort, s-
au conturat următoarele situaţii în materie de ofertă de alimentaţie (Fig. 114):
- 11 comune caracterizate de o omogenitate absolută datorată fie deţinerii unui singur restaurant (5
comune), fie asocierii dintre două tipuri de aceeaşi categorie de confort (4 comune), fie găzduirii
mai multor unităţi de acelaşi tip şi confort (Mihai Viteazu);
- patru comune caracterizate de o omogenitate medie (50-50%) cauzată de prezenţa a două structuri
de alimentaţie – dintre care una clasificată la 3 stele – fie de aceeaşi factură (Săvădisla şi Tureni),
fie aparţinând unor tipologii diferite (Negreni şi Mărgău);
- două comune caracterizate de o eterogenitate scăzută (Ciucea şi Ciurila);
- două comune caracterizate de o eterogenitate ridicată (Feleacu şi Gilău).
161
Fig. 114. Confortul categoriilor de alimentaţie la nivelul comunelor studiate, în 2015, conform ANT
c) Tipul operatorului economic aferent unităţilor de alimentaţie publică

Problematica tipologiilor operatorilor economici care gestionează structurile de primire
turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică din spaţiul rural-montan şi submontan clujean este
destul de simplă în contextul în care 82% din infrastructura de profil (37 de unităţi din 45) este
administrată în regim de Societate cu Răspundere Limitată (Fig. 115).
Fig. 115. Apartenenţa economică a categoriilor de alimentaţie publică din aria de studiu, în anul 2015
Acest lucru a condus la existenţa unei omogenităţi absolute destul de frecvente sub raportul
apartenenţei economice, omogenitate datorată acestor S.R.L.-uri în 13 din cele 17 cazuri sesizate, în
timp ce în celelalte patru cazuri de omogenitate, formele economico-juridice care s-au impus au fost
cele care s-au evidenţiat şi prin numărul de reprezentante în teritoriu: Întreprindere individuală
(Măguri-Răcătău şi Sâncraiu), Societate pe Acţiuni (Râşca) şi Asociaţia din Poieni (Fig. 116).
162
Fig. 116. Tipologia operatorilor economici la nivelul categoriilor de alimentaţie, în 2015, conform ANT
4.3. Infrastructura de transport
Turismul implică ideea de mobilitate, de punere în legătură a ariilor de origine şi de

destinaţie (Page, 1999; George et al., 2009), realizabilă prin intermediul căilor de comunicaţie şi al
mijloacelor de transport care, prin depăşirea constrângerilor fizice impuse de distanţă, au venit în
întâmpinarea nevoii umane de deplasare în timp şi în spaţiu (Cooley, 1894). În aceste condiţii,
transportul devine prima manifestare a produsului turistic, fără de care deplasarea spre destinaţie (şi
uneori în interiorul ei) ar fi imposibilă. Se produce astfel o conexiune între cei doi poli, ai cererii şi
ai ofertei, marcată de fluxuri turistice orientate spre areale geografice cu potenţial atractiv,
responsabilă pentru existenţa pieţelor turistice. În consecinţă, transporturile joacă un rol la fel de
important ca al serviciilor de cazare în spaţializarea mondială a turismului, cele dintâi prezentând
avantajul de a contribui la accelerarea şi extensiunea mobilităţilor turistice (Păcurar, 2009).
Indiferent de unghiul preferat în cadrul relaţiei de dublă determinare turism-transport, este
unanim acceptat modul în care diversificarea şi modernizarea căilor şi mijloacelor de transport s-a
reflectat asupra domeniului turistic şi viceversa. Spre exemplu, creşterea vitezei de deplasare
asociată cu reducerea costurilor aferente aceleiaşi distanţe au avut ca efecte prelungirea duratei
sejurului, în paralel cu intensificarea numărului de turişti în locuri tot mai îndepărtate. De asemenea,
existenţa şi extinderea căilor de comunicaţie au contribuit la multiplicarea destinaţiilor şi a
amenajărilor turistice (moteluri şi campinguri) care au favorizat apariţia unor noi forme de turism ce
au conferit turiştilor mai multă libertate în configurarea traseelor spre destinaţiile alese.
163
4.3.1. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile rutiere
Suprafaţa judeţului Cluj, şi implicit a teritoriului studiat, este traversată de o reţea densă de
căi de comunicaţie rutiere a căror traiectorie urmăreşte cursul râurilor Someş, Arieş, Crişul Repede
şi al afluenţilor acestora. Diferite în funcţie de nivelul modernizării, care le împarte în mai multe
categorii, de la drumurile de pământ, la cele pavate şi pietruite, până la drumurile asfaltate, acestea
asigură în condiţii diferite circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, respectiv accesul la obiectivele
turistice din zonă. Conform prevederilor legale aflate în vigoare62, din punct de vedere funcţional
drumurile publice pot fi de interes naţional (autostrăzi, drumuri expres, drumuri naţionale europene,
drumuri naţionale principale şi secundare), judeţean (drumuri judeţene) sau local (drumuri
comunale, vicinale sau străzi); asigurând în condiţii de itinerariu deosebit mobilitatea spaţială între
diferite puncte ale teritoriului prin intermediul infrastructurii de transport.
Ţinând cont de această clasificare, la nivelul spaţiului rural-montan şi de contact marginal
din judeţul Cluj, se remarcă următoarele tipuri de drumuri, în ordinea importanţei:
1) Autostrada Transilvania (denumită astfel pe porţiunea Braşov-Borş) sau Autostrada A3
menită să facă legătura între Bucureşti şi Borş spre Ungaria, tranzitează arealul de studiu pe ruta
Gilău – [Floreşti] – Săvădisla – Ciurila – Petreştii de Jos – Tureni – Sănduleşti – [Turda] – Mihai
Viteazu – [Câmpia Turzii]. Totuşi, accesul pe autostradă, mai exact pe tronsonul de 52 km dintre
Gilău şi Câmpia Turzii, se realizează exclusiv prin aceste două localităţi menţionate şi prin nodul
rutier de la Turda. Cu toate că s-ar mai fi impus un punct de intrare/ieşire între Ciurila şi Petreştii de
Jos, acest lucru nu a fost prevăzut în momentul proiectării autostrăzii şi nici după ce au demarat
lucrările, în 2004. Astfel, fără alte posibilităţi de acces pe porţiunea de 42 km dintre Gilău şi Turda
(Fig. 117), inaugurată la finele lui 2009 (la 1 decembrie), secţiunea 2B a fost deschisă complet
traficului auto un an mai târziu (în 13 noiembrie 2010) când au fost finalizaţi ultimii 10 km de
autostradă, între Turda şi Câmpia Turzii. Avantajele construirii acestui drum de importanţă
naţională sunt mai mult decât evidente, atât pentru localităţile care permit accesul pe autostradă,
prin reducerea timpului de deplasare dintre ele, cât şi pentru cele care erau traversate de
autovehicule înainte de apariţia sa, prin reducerea poluării, descongestionarea traficului şi scăderea
numărului de accidente rutiere. Prin toate acestea, inclusiv condiţiile de practicare a turismului în
arealul cercetat au fost îmbunătăţite iar funcţia turistică a celorlalte căi de comunicaţie rutiere a
crescut şi ea odată cu preluarea traficului greu şi de tranzit de către Autostrada A3.
2) Drumurile (naţionale) europene E60 şi E81 (de clasă A) – două drumuri din totalul celor
19 europene care străbat teritoriul României (8 de clasă A şi 11 de clasă B) – traversează spaţiul
rural montan şi submontan clujean de la vest la est şi de la nord la sud, facilitând legătura cu vestul
Europei şi cu Ucraina, respectiv cu centrul şi sud-estul ţării, astfel:
 E60: Franţa – Elveţia – Austria – Ungaria – România
 în ţară: Borş – Oradea – Cluj-Napoca – Turda – Târgu Mureş – Braşov – Ploieşti –
Bucureşti – Urziceni – Slobozia – Constanţa.
 în judeţul Cluj şi în aria de studiu: [Oradea] – Negreni (Bucea) – Ciucea (Ciucea) –
Poieni (Valea Drăganului, Poieni, Cerbeşti, Bologa) – [Huedin] – [Izvoru Crişului] –
Căpuşu Mare (Păniceni, Dumbrava, Căpuşu Mic, Căpuşu Mare) – Gilău (Gilău) – [Floreşti]
– [Cluj-Napoca] – Feleacu (Feleacu, Vâlcele) – Tureni (Mărtineşti, Tureni) – Sănduleşti
(Copăceni) – [Turda] – Mihai Viteazu – Moldoveneşti – [Târgu Mureş]
 E81: Ucraina – România
 în ţară: Halmeu – Livada – Satu Mare – Zalău – Cluj-Napoca – Turda – Sebeş – Miercurea
Sibiului – Sibiu – Piteşti – Bucureşti – Constanţa.
62
Legea nr. 198 din 9 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Publicat în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2015.
164
 în judeţul Cluj şi în aria de studiu (=E60): [Cluj-Napoca] – Feleacu (Feleacu, Vâlcele) –

Tureni (Mărtineşti, Tureni) – Sănduleşti (Copăceni) – [Turda] – Mihai Viteazu –
Moldoveneşti – [Alba Iulia]
Fig. 117. Autostrada Transilvania – tronsonul 2B (vedere dinspre Turda spre Gilău)
Fig. 118. Drumul naţional european E60 (în Gilău) şi Autostrada Transilvania în fundal
(punctul terminus al tronsonului Gilău – Turda)
Fig. 119. Drumul naţional european E81 Fig. 120. Drumul naţional european E60
(la ieşirea din Mihai Viteazu spre Turda) (vedere dinspre Tureni spre Feleacu)
şi Autostrada Transilvania în fundal
165
3) Drumurile naţionale (europene) asigură legătura cu oraşele-reşedinţă de judeţ învecinate,

cu capitala ţării şi chiar şi cu ţările limitrofe în cazul drumurilor naţionale care au traseu comun cu
cele europene:
 DN1 (=E60 şi =E60=E81): [Borş] – [Oradea] – [Aleşd] – Negreni (Bucea) – Ciucea
(Ciucea) – Poieni (Valea Drăganului, Poieni, Cerbeşti, Bologa) – [Huedin] – [Izvoru
Crişului] – Căpuşu Mare (Păniceni, Dumbrava, Căpuşu Mic, Căpuşu Mare) – Gilău
(Gilău) – [Floreşti] – [Cluj-Napoca] – Feleacu (Feleacu, Vâlcele) – Tureni (Mărtineşti,
Tureni) – Sănduleşti (Copăceni) – [Turda] – Mihai Viteazu – Moldoveneşti – [Alba Iulia]
– [Sibiu] – [Braşov] – [Ploieşti] – [Bucureşti]
 DN1J: Căpuşu Mare – [Nădăşelu]
 DN1N (Centura Apahida-Vâlcele): Feleacu
 DN1R: [Huedin] – Sâncraiu (Sâncraiu) – Călăţele (Călata, Călăţele) – Beliş (Beliş,
Poiana Horea) – [Albac]
 DN75: Mihai Viteazu (Mihai Viteazu) – Moldoveneşti – Iara (Buru, Lungeşti) – [Baia de
Arieş] – [Câmpeni] – [Ştei]
4) Drumurile judeţene realizează legăturile dintre oraşele, municipii şi sate (în special cu
reşedinţele de comune), staţiuni turistice, aeroporturi şi obiective turistice importante63:
 DJ103G: Feleacu (Gheorgheni) – Aiton (Aiton) –Tureni (Ceanu Mic, Tureni) –Sănduleşti
(Sănduleşti) – Mihai Viteazu (Cheia) – Moldoveneşti (Moldoveneşti, Podeni)
 DJ103H: Poieni (Bologa) – Săcuieu (Săcuieu) – Mărgău
 DJ103J: Săcuieu
 DJ103K: Căpuşu Mare (Căpuşu Mare, Agârbiciu, Dângău Mare, Dângău Mic) – Râşca
(Mărceşti, Râşca) - Călăţele (Dealu Negru)
 DJ103L: Mănăstireni (Mănăstireni, Mănăşturu Românesc) – Râşca (Râşca)
 DJ103M: Aiton (Aiton, Rediu) – Feleacu (Vâlcele)
 DJ103V: Săvădisla (Stolna)
 DJ107J: Săvădisla (Săvădisla, Finişel) – Valea Ierii (Plopi)
 DJ107L: Săvădisla (Lita) – Petreştii de Jos (Crăeşti, Petreştii de Jos) – Sănduleşti
 DJ107M: [Luna de Sus] – Săvădisla (Vlaha, Săvădisla, Liteni) – Băişoara (Săcel, Băişoara) –
Iara (Iara, Surduc, Buru)
 DJ107N: Gilău (Someşul Rece) – Valea Ierii (Plopi, Valea Ierii) – Băişoara (Frăsinet, Moara
de Pădure, Băişoara)
 DJ107P: Gilău (Gilău, Someşul Rece) – Mărişel (Mărişel) – Beliş
 DJ107R: Băişoara (Muntele Băişorii, Băişoara)
 DJ107S: Gilău – Măguri Răcătău (Măguri Răcătău)
 DJ107T: Mărişel (Mărişel) – Măguri Răcătău (Măguri Răcătău)
 DJ108A: Ciucea (Vânători)
 DJ108C: [Gârbău – Aghireşu] – Căpuşu Mare (Ardeova) – Mănăstireni (Mănăstireni) –
Călăţele (Văleni, Călata) – Mărgău (Buteni, Mărgău, Scrind-Frăsinet, Răchiţele)
 DJ108I: Negreni
 DJ191D: Ciucea (cătun Calea Lată din sat Vânători – Vânători)
 DJ763: Mărgău (cătunele Doda Pilii şi Ic Ponor din satul Răchiţele)
 DJ764B: Poieni (Valea Drăganului, Lunca Vişagului)
5) Drumurile comunale urmează cursurile afluenţilor mărunţi, deservind satele situate în
lungul acestora şi asigurând legăturile dintre ele şi cu reşedinţele de comune, astfel: DC71: Feleacu
63
Legea nr. 198 din 9 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Publicat în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2015.
166
(Feleacu, Casele Miceşti), Ciurila; DC73: Tureni (Comşeşti); DC75: Feleacu (Sărădiş, Vâlcele);
DC77: Feleacu (Feleacu); DC81: Moldoveneşti (Stejeriş); DC82: Moldoveneşti (Bădeni, Plăieşti,
Moldoveneşti); DC91: Ciurila (Sălişte, Pruniş); DC95: Feleacu, Tureni (Miceşti, Tureni), Săvădisla
(Vlaha, Vălişoara); DC105: Iara (Ocolişel); DC110: Măguri-Răcătău; DC115: Mănăstireni
(Bedeciu); DC117: Mănăstireni (Dretea, Bica, Mănăstireni); DC118: Râşca (Dealu Mare,
Lăpuşteşti); DC121: Mărgău (Dealu Botii) – Beliş (Bălceşti); DC122: Călăţele (Călăţele, Finciu);
DC124: [Huedin] – Sâncraiu (Domoşu, Horlacea); DC126: Sâncraiu (Brăişoru, Sâncraiu);
DC128A: Beliş (Giurcuţa de Sus) – Mărgău (cătun Doda Pilii din sat Răchiţele); DC128C: Beliş
(Smida); DC129: Săcuieu; DC130: Săcuieu (Vişagu); DC132: Negreni (Prelucele); DC139:
Căpuşu Mare (Căpuşu Mare, Straja).
Din punct de vedere turistic, importanţa acestor drumuri este influenţată de două aspecte
majore: amplasarea resurselor atractive şi a amenajărilor turistice, respectiv aria de provenienţă a
vizitatorilor, care impune anumite rute până la destinaţie, ecuaţie în care „accesibilitatea este unul
din factorii importanţi pentru valorizarea turistică” (Muntele şi Iaţu, 2003, p. 94). De multe ori
distanţa determină comportamentul turiştilor, reflectându-se la nivelul mijloacelor de transport
întrebuinţate, formelor de turism practicate (turismul de distanţă mică, mare sau foarte mare)
timpului şi costurilor asociate călătoriei (Cocean, 2007).
Dat fiind faptul că majoritatea vizitatorilor care optează pentru petrecerea sejurului în zonele
rurale provine din mediul urban, în cele ce urmează vom trece în revistă distanţele dintre cele 26
centre de comună studiate şi municipiul Cluj-Napoca, respectiv dintre cele 26 şi oraşele-reşedinţă
aferente judeţelor limitrofe. Scopul acestui demers constă în stabilirea celor mai accesibile areale
receptoare din sectorul montan clujean pentru principalele zone orăşeneşti din sfera sa de polarizare
turistică (judeţele limitrofe), cu atât mai mult cu cât este cunoscut că o destinaţie îşi atrage clienţii
„direct proporţional cu numărul populaţiei şi invers proporţional cu pătratul distanţei” dintre
aceasta şi domiciliul vizitatorilor (Reilly, 1931, apud Cocean, 2007, p. 189).
Pornind de la această asumpţie, jumătate din suprafaţa teritoriului cercetat, aflată la o distanţă
mai mică de 50 km faţă de locuitorii municipiul Cluj-Napoca (Tabelul 20), constituie cel mai
puternic pol de atracţie al fluxurilor turistice în special pentru turismul de scurtă durată. Avantajul
proximităţii acestui centru urban nu numai că a generat apariţia unor amenajări turistice de tip
staţiune turistică (Muntele Băişorii în Băişoara, Fântânele în Râşca), unele profilate pe sporturi de
iarnă cu pârtii de schi integrate (Băişoara) sau independente (Feleacu), amenajări piscicole (Ciurila,
Tureni), centre de echitaţie şi zoo-parcuri (Ciurila), trasee de escaladă (Mihai Viteazu, Petreştii de
Jos, Tureni) unde condiţiile naturale au fost prielnice; dar a şi asigurat areale specifice de orientare a
circulaţiei turistice în funcţie de nevoi şi preferinţe, demonstrând viabilitatea teoriei lui Reilly.
O accesibilitate bună în raport cu oraşul Cluj-Napoca au dovedit şi celelalte reşedinţe de
comună din spaţiul rural-montan şi submontan clujean, datorită situării la o distanţă mai mică de
100 km faţă de municipiu. Cele mai îndepărtate localităţi, amplasate la circa 70 km vest de Cluj-
Napoca (Negreni, Ciucea, Săcuieu, Poieni) prezintă avantajul de a se afla concomitent sub aria de
influenţă a altor oraşe precum Zalău (care în cazul celor 4 comune este mai aproape decât Cluj-
Napoca) sau Oradea, cu consecinţe directe asupra cererii turistice care, în teorie, ar trebui să provină
din toate cele trei centre urbane, în proporţii sensibil egale.
În afara municipiilor reşedinţă de judeţ din Sălaj şi Bihor, alte oraşe care se impun prin
distanţe relativ mici (până în 100 km) faţă de cele mai importante localităţi din aria de studiu, sunt
Târgu Mureş (6 cazuri) şi Alba Iulia (12 cazuri, echivalentul unei jumătăţi din suprafaţa teritoriului
investigat) care reuşesc astfel să le ofere rezidenţilor urbani un acces facil la obiective turistice
apreciate şi vizitate de către clujeni: Cheile Turzii (Mihai Viteazu, Petreştii de Jos), Cheile
Turenilor, respectiv acumulările piscicole de la Mărtineşti, Miceşti şi Tureni (toate în comuna
Tureni).
167
Tabelul 20. Distanţa rutieră dintre reşedintele de comună studiate şi reşedinţele de judeţ învecinate
Centre de comună Cluj-Napoca Baia Mare Bistriţa Târgu Mureş Alba Iulia Oradea Zalău
Aiton 18 km 164 km 121 km 94 km 82 km 182 km 111 km
Băişoara 39 km 188 km 145 km 107 km 77 km 167 km 117 km
Beliş 58 km 159 km 169 km 156 km 146 km 127 km 87 km
Călăţele 65 km 145 km 176 km 163 km 153 km 113 km 73 km
Căpuşu Mare 29 km 157 km 140 km 127 km 117 km 131 km 85 km
Ciucea 75 km 137 km 187 km 174 km 163 km 84 km 52 km
Ciurila 20 km 170 km 127 km 105 km 93 km 168 km 103 km
Feleacu 10 km 165 km 122 km 101 km 88 km 162 km 92 km
Gilău 19 km 161 km 126 km 118 km 108 km 140 km 89 km
Iara 44 km 193 km 167 km 102 km 72 km 171 km 121 km
Măguri-Răcătău 43 km 185 km 149 km 141 km 131 km 164 km 114 km
Mănăstireni 50 km 149 km 161 km 148 km 138 km 119 km 77 km
Mărgău 69 km 149 km 181 km 167 km 157 km 118 km 78 km
Mărişel 56 km 176 km 162 km 154 km 144 km 145 km 105 km
Mihai Viteazu 37 km 184 km 142 km 77 km 65 km 191 km 140 km
Moldoveneşti 46 km 194 km 151 km 84 km 67 km 198 km 148 km
Negreni 79 km 141 km 191 km 178 km 167 km 80 km 56 km
Petreştii de Jos 31 km 178 km 136 km 92 km 80 km 175 km 112 km
Poieni 68 km 148 km 180 km 167 km 156 km 91 km 58 km
Râşca 49 km 156 km 160 km 147 km 137 km 126 km 84 km
Săcuieu 75 km 155 km 187 km 174 km 164 km 104 km 71 km
Sănduleşti 35 km 183 km 140 km 85 km 73 km 198 km 117 km
Săvădisla 25 km 175 km 132 km 127 km 91 km 153 km 103 km
Sâncraiu 58 km 138 km 170 km 157 km 146 km 106 km 67 km
Tureni 24 km 171 km 129 km 90 km 77 km 176 km 105 km
Valea Ierii 52 km 201 km 158 km 121 km 91 km 180 km 129 km
Sursa datelor: http://distanta.net/ (ultima accesare: 29 iunie 2016)
Observând cromatica tabelului anterior – în care culoarea verde corespunde celor mai reduse
distanţe (sub 50 km: 15 cazuri, cu verde închis; 50 – 99 km: 45 cazuri, cu verde deschis) dintre
localităţile analizate – se poate conchide faptul că două treimi din ansamblul sectorului montan şi
perimontan clujean se află la distanţe medii (61 cazuri: 100 – 149 km distanţă, reprezentate cu
galben) şi ridicate (150 – 199 km: 60 cazuri, cu portocaliu) faţă de oraşele reşedinţă de judeţ din
unităţile administrativ-teritoriale învecinate. Astfel, cu toate că municipiile Zalău şi Alba Iulia ar
trebui să se constituie în cele mai mari rezervoare de turişti (alţii decât clujeni), iar Baia Mare şi
Bistriţa în cele mai puţin consistente, prin prisma teoriei care opune puterii de atractivitate a
obiectivelor turistice distanţele mari, aceste reşedinţe de judeţ se confruntă şi cu distanţe medii între
ele şi anumite localităţi din zona studiată (Zalău: 13 cazuri, Bistriţa: 12 cazuri, Alba Iulia: 8 cazuri,
Baia Mare: 7 cazuri). În aceste situaţii, ar trebui să intervină alţi factori decât distanţa şi
accesibilitatea – care în general nu influenţează caracteristicile bazei de cazare precum
dimensiunea, capacitatea şi confortul (Gaman şi Răcăşan, 2016) – care să îi determine pe locuitorii
judeţelor limitrofe, şi nu numai, să ia decizia de cumpărare a produsului turistic rural (montan)
clujean, factori relaţionaţi cu atributele atractive ale ofertei şi particularităţile cererii turistice.
168
Fig. 121. Accesibilitatea rutieră a centrelor de comună faţă de municipiul Cluj-Napoca la nivelul ariei de studiu
169
4.3.2. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile feroviare
Odată cu avântul deosebit cunoscut de căile de comunicaţie şi mijloacele de transport

feroviare în a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX, România şi oraşele sale s-au
racordat la cele mai importante tronsoane feroviare europene (Ciangă, 2007). Astfel prin construcţia
căii ferate Oradea – Braşov, edificată în perioada 1869-1873, primul tronson C. F. Oradea – Cluj,
care a fost dat în folosinţă în 7 septembrie 1870 (Bellu, 2003), avea să asigure legăturile Clujului cu
Budapesta şi Viena inclusiv prin transportul feroviar.
În prezent, din totalul celor 20.077 km de căi ferate64 care străbat teritoriul naţional, numai
1% tranzitează cuprinsul judeţului Cluj, mai exact 232 km de linii65, reprezentate de Magistrala
CFR 300 şi Magistrala CFR 400, iar dintre acestea doar prima traversează (parţial) arealul supus
cercetării. Chiar şi în aceste condiţii, spaţiul rural-montan clujean a devenit accesibil (pe cale ferată)
unui număr semnificativ de oraşe din toată ţara, cu predilecţie celor intersectate de Magistrala 300
precum Bucureşti, Ploieşti, Sinaia, Predeal, Braşov, Sighişoara, Blaj, Teiuş, Oradea66.
Acest fapt s-a datorat staţiei Ciucea, aflată pe ruta a nu mai puţin de şase tipuri de trenuri,
însă nu trebuie ignorată nici contribuţia celorlalte patru staţii din aria de studiu: Negreni, Valea
Drăganului, Poieni şi Bologa (Tabelul 21), intersectate de traseele trenurilor regionale (fostele
trenuri personale) de pe ruta Cluj-Napoca – Oradea şi invers, după cum urmează67:
Oradea - Oradea Est - Oradea Est Triaj - Oşorhei - Săcădat - Săbolciu - Tileagd - Telechiu -
Ţeţchea - Aleşd - Butani - Vadu Crişului - Peştera - Şuncuiuş - Bălnaca - Bratca - Stâna de Vale -
Bulz - Piatra Craiului - Lacu Crişului - Negreni - Ciucea - Valea Drăganului - Poieni - Bologa -
Brăişoru - Huedin - Jebuc - Stana – Gălăşeni - Aghireş - Dorolţu - Macău - Gârbău - Nădăşel -
Mera - Rădaia - Suceag - Baciu Triaj - Cluj Napoca.
Tabelul 21. Rutele pentru trenuri şi staţiile aferente din aria de studiu
Valea
Rute pentru trenuri (R/IR)68 care pornesc şi Negreni Bologa
Ciucea Drăganului Poieni
sosesc din aceste staţii H69 hc71
hc70
R Cluj-Napoca – Oradea
✓ ✓ ✓ ✓ ✓
R Oradea – Cluj-Napoca
IR Bucureşti Nord – Satu Mare
✕ ✓ ✕ ✕ ✕
IR Satu Mare – Bucureşti Nord
IR Cluj-Napoca – Timişoara Nord
✕ ✓ ✕ ✕ ✕
IR Timişoara Nord - Cluj-Napoca
IR Cluj-Napoca – Episcopia Bihor ✕ ✓ ✕ ✕ ✕
IR Timişoara Nord – Iaşi
✕ ✓ ✕ ✕ ✕
IR Iaşi – Timişoara Nord
IR Episcopia Bihor – Braşov
✕ ✓ ✕ ✕ ✕
IR Braşov – Episcopia Bihor
R Cluj-Napoca – Poieni
✕ ✕ ✕ ✓ ✕
R Poieni – Cluj-Napoca
Sursa datelor: http://www.infofer.net/ (ultima accesare: 30 iunie 2016)
64
Compania Naţională de Căi Ferate CFR – SA, http://www.cfr.ro/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
65
Consiliul Judeţean Cluj, http://www.cjcluj.ro/judet/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
66
Magistrala 300, http://www.magistrala300.com/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
67
Trenuri CFR, http://www.infofer.net/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
68
R = Regio, trenuri regionale (fostul tren personal); IR = InterRegio, trenuri interregionale (fostul tren rapid şi
accelerat).
69
H = haltă fără vânzare de bilete
70
hc = haltă deschisă pentru achiziţionarea biletelor
71
Idem.
170
Fig. 122. Harta rutelor trenurilor care intersectează staţia Ciucea

Sursa: prelucrare după www.railnet.ro (ultima accesare: 30 iunie 2016)
171
Avantajul prezentat de Ciucea este unul major – chiar şi în contextul în care, pe lângă faptul
că nu este electrificată, calea ferată care o intersectează este una simplă, după ce pe toată porţiunea
Cluj-Napoca–Poieni a fost şi este dublă – întrucât este singura localitate din cadrul teritoriului
cercetat care, prin intermediul trenurilor interregionale (cunoscute sub titulatura de rapid sau
accelerat până în decembrie 2011), beneficiază de legături chiar şi cu centre urbane şi localităţi care
nu se află pe traseul direct al magistralei 30072:
o (...) - Săcuieni Bihor - Valea lui Mihai - Carei - Satu Mare (pe ruta Bucureşti Nord – Satu Mare)
o Timişoara Nord - Aradu Nou - Arad - Sintana - Chişineu Criş - Ciumeghiu - Salonta - (...) - Gherla -
Dej Calatori - Beclean pe Someş - Salva - Năsăud - Ilva Mica – Măgura Ilvei - Lunca Ilvei -
Floreni - Vatra Dornei - Iacobeni – Mestecăniş - Pojorâta - Câmpulung Moldovenesc -
Câmpulung Est - Vama - Frasin - Gura Humorului Oraş - Suceava - Vereşti - Dolhasca - Paşcani
- Târgu Frumos - Iaşi (pe ruta Timişoara Nord – Iaşi)
o Braşov - Sfântu Gheorghe - Băile Tuşnad - Miercurea Ciuc - Siculeni - Izvoru Oltului - Gheorgheni -
Topliţa - Deda - Sărăţel - Beclean pe Someş - Dej Calatori - (...) (pe ruta Braşov – Episcopia
Bihor).
Astfel locuitorii acestor zone emiţătoare de potenţiali turişti, ajung să deţină o poartă de
acces suplimentară spre arealele şi obiectivele turistice din sectorul montan şi submontan înscris în
spaţiul clujean, în care odată ajunşi prin intermediul căilor şi mijloacele de transport feroviar, îşi pot
continua drumul apelând la transportul rutier. În funcţie de distanţa dintre cea mai apropiată staţie
de tren şi structurile de primire turistică, dinstanţă care poate varia între 10 şi 52 km (Tabelul 22),
transportul fie este asigurat de prestatorii de servicii turistice fie intră în responsabilitatea turistului.
Tabelul 22. Distanţa rutieră dintre principalele staţii şi reşedintele de comună studiate
Distanţa faţă de cele mai Cea mai Distanţa faţă de cele mai Cea mai
Reşedinţe de importante staţii avanta- Reşedinţe de importante staţii avanta-
comună joasă comună joasă
Cluj-Napoca Ciucea Cluj-Napoca Ciucea
staţie staţie
Aiton 18 km 98 km Cluj-Napoca Mărişel 56 km 61 km Huedin
44 km
Băişoara 39 km 83 km Cluj-Napoca Mihai Viteazu 37 km 107 km Cluj-Napoca
Beliş 58 km 43 km Huedin Moldoveneşti 46 km 114 km Cluj-Napoca

26 km
Călăţele 65 km 30 km Huedin Negreni 79 km 5 km Negreni

13 km 0 km
Căpuşu Mare 29 km 47 km Huedin Petreştii de Jos 31 km 92 km Cluj-Napoca

25 km
Ciucea 75 km 0 km Ciucea Poieni 68 km 7 km Poieni

0 km
Ciurila 20 km 84 km Cluj-Napoca Râşca 49 km 42 km Huedin

25 km
Feleacu 10 km 78 km Cluj-Napoca Săcuieu 75 km 21 km Bologa

9 km
Gilău 19 km 56 km Cluj-Napoca Sănduleşti 35 km 114 km Cluj-Napoca
Iara 44 km 88 km Cluj-Napoca Săvădisla 25 km 69 km Cluj-Napoca
Măguri-Răcătău 43 km 80 km Cluj-Napoca Sâncraiu 58 km 23 km Huedin

6 km
Mănăstireni 50 km 35 km Huedin Tureni 24 km 92 km Cluj-Napoca

18 km
Mărgău 69 km 34 km Huedin Valea Ierii 52 km 96 km Cluj-Napoca

17 km
Sursa datelor: http://distanta.net/ (ultima accesare: 29 iunie 2016)
72
Trenuri CFR, http://www.infofer.net/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
172
4.3.3. Reţeaua căilor de comunicaţie şi transporturile aeriene
Primele decenii ale secolului XX au marcat o nouă revoluţie pentru transporturi şi implicit
pentru turism prin inaugurarea aparatelor de zbor şi a liniilor aeriene care pe lângă diversificarea
modalităţilor de deplasare turistică, s-au soldat cu multiplicarea destinaţiilor şi a punctelor de
origine ale turiştilor. Spaţiul clujean nu a fost ocolit de această revoluţie care a debutat în 1932 prin
înfiinţarea Aeroportului Civil din Cluj şi care, după o perioadă de înflorire ce a coincis cu anii
interbelici, s-a constituit în cel mai important aeroport militar transilvănean din timpul celui de-al
doilea război mondial73. Cu toate că în 1944 a fost distrus de bombardamente, aeroportul şi-a reluat
activitatea patru ani mai târziu, iar în urma procesului de modernizare desfăşurat în perioada 1960-
1970, a redevenit operaţional pentru zboruri, numai interne până în 1995, iar începând cu 1996 şi
internaţionale74. Ultimii 20 de ani au reprezentat o evoluţie continuă sesizată în special la nivelul
creşterii traficului internaţional care, pentru prima dată în 2010, a înregistrat 1 milion de pasageri,
performanţă repetată ulterior în decursul fiecărui an calendaristic care a urmat. Acest fapt s-a
datorat în principal creşterii economice şi a puterii de cumpărare, coroborate cu liberalizarea
traficului aerian în spaţiul UE începând din 2007, cărora le-au urmat lucrările de extindere şi
modernizare a suprafeţei aeroportuare, respectiv introducerea unor noi zboruri externe spre Italia,
Austria, Germania, Ungaria, Malta, Turcia, Spania, Franţa, Ucraina, Anglia, Israel etc.
Mai nou, inclusiv reţeaua de conexiuni se anunţă a fi extinsă prin cele câteva zeci de rute
aeriene asigurate de o nouă companie aeriană din Polonia (LOT) care a început să opereze pe
Aeroportul Internaţional „Avram Iancu” Cluj în 2016, la finele lunii martie. Astfel vor fi asigurate
noi legături între Cluj-Napoca şi alte oraşe, nu doar din Europa, ci şi din Asia şi din America de
Nord, legături care inevitabil vor afecta pozitiv turismul internaţional receptor. Întreg spaţiul clujean
va avea de câştigat de pe urma acestora, iar odată cu el şi zona rurală din sectorul montan şi
submontan aferent, mai accesibilă ca oricând pentru turiştii români (prin aeroporturile de pe
teritoriul naţional: Arad, Bacău, Baia-Mare, Bucureşti (2), Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu
Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş, Timişoara, Tulcea) dar şi pentru cei străini şi pe calea aerului.
Până atunci, cea mai recentă prospectare75 în materie de zboruri, a ilustrat existenţa a trei
rute interne (Bucureşti Otopeni, Timişoara, Iaşi), completate de 36 rute internaţionale stabilite între
Cluj-Napoca şi destinaţii
externe din 17 ţări, după cum
urmează: Austria (Viena),
Belgia (Charleroi), Danemarca
(Billund), Elveţia (Basel,
Geneva), Emiratele Arabe
Unite (Dubai), Franţa
(Beauvais), Germania (Berlin,
Dortmund, Köln, Memmingen,
Munchen, Nürnberg), Irlanda
(Dublin), Israel (Tel Aviv),
Italia (Bari, Bergamo,
Bologna, Roma, Treviso),
Marea Britanie (Birmingham,
Sheffield, Liverpool, Luton),
Olanda (Eindhoven), Polonia Fig. 123. Harta zborurilor efectuate de pe Aeroportul
(Varşovia), Spania (Alicante, Internaţional „Avram Iancu” Cluj
Sursa: http://airportcluj.ro/ (ultima accesare: 2 iulie 2016)
73
Aeroportul Internaţional Avram Iancu, Istoric, disponibil la http://airportcluj.ro/, ultima accesare: 2 iulie, 2016.
74
Idem.
75
Aeroportul Internaţional Avram Iancu, Destinaţii, http://airportcluj.ro/, ultima accesare: 2 iulie, 2016.
173
Barcelona, Madrid, Malaga, Palma de Mallorca, Valencia, Zaragoza), Suedia (Malmö), Turcia
(Istanbul), Ungaria (Budapesta – în prezent doar zboruri cargo) – care în acest context prezintă
relevanţă în primul rând sub aspectul identificării potenţialelor bazine ale cererii turistice care
manifestă sau ar putea manifesta la un moment dat, în viitor, interes turistic faţă de spaţiul rural-
montan şi de contact marginal clujean (Fig. 123).
Opţiunea deplasării cu avionul având ca punct terminus Aeroportul Internaţional „Avram
Iancu” din Cluj-Napoca (situat la cea mai mică distanţă faţă de aria de studiu), presupune utilizarea
celui de-al doilea mijloc de transport în vederea unei transbordări spre areale şi obiective turistice
amplasate în limitele unităţilor administrativ-teritoriale investigate. În funcţie de preferinţe şi
localizarea geografică a destinaţiei, turiştii pot apela fie la transportul feroviar – circa o oră şi
jumătate de mers cu trenul până în Poieni, Ciucea sau Negreni – fie la cel rutier, date fiind distanţele
relativ reduse dintre municipiul Cluj-Napoca şi cele 26 de reşedinţe de comună analizate, cuprinse
între 10 km (Feleacu, circa 20 minute cu autoturismul) şi 80 km (Negreni, circa o oră şi 20 minute
cu autoturismul) conform calculelor efectuate în cadrul secţiunii dedicate transporturilor rutiere.
4.4. Infrastructura sportivă şi de agrement
Importanţa acestei componente a bazei tehnico-materiale rezidă tocmai în structura sa

eterogenă care înglobează o paletă diversificată de mijloace şi dotări capabile să satisfacă nevoia de
recreere a turiştilor. În acest sens se afirmă acele elemente ale infrastructurii destinate diverselor
forme de agrement, de la cel estival la cel hivernal, de la parcuri tematice la domenii schiabile,
asociate staţiunilor turistice sau care funcţionează independent de acestea, dar care dispun de
echipamente specifice care „contribuie la diversificarea profilului funcţional al tuturor
amenajărilor turistice, crescându-le astfel puterea de atracţie, şi implicit volumul activităţilor
manifestat atât prin efecte sociale, cât şi de natură economico-financiară” (Ciangă, 2007, p. 162).
4.4.1. Staţiuni climaterice montane cu funcţie recreativă
Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Turism, în România există 89 de staţiuni turistice76 – 41

de interes naţional şi 48 de interes local – diferenţiate între ele prin profilul indus de funcţia
predominantă (curativă, recreativă sau mixtă), susţinută la rândul ei de specificul resurselor
atractive şi al bazei tehnico-materiale care le valorifică. Astfel, pe lângă faptul că au favorizat
apariţia şi dezvoltarea turismului montan, valenţele recreative ale elementelor de ordin natural din
aria de studiu au stat la baza constituirii a două staţiuni turistice de interes local în zona Fântânele şi
în zona Muntele Băişorii, atestate ca atare încă din anul 199977.
 Staţiunea Fântânele (comuna Râşca)
Situată pe malul nord-estic al lacului de acumulare Fântânele, pe teritoriul administrativ al
comunei Râşca – deşi vecinătatea localităţii Beliş şi asocierea sa cu numele staţiunii (denumită
frecvent Beliş-Fântânele) continuă să genereze confuzii cu privire la localizarea sa – staţiunea se
află la o altitudine de 1050 m, în zona de contact a Munţilor Gilăului cu Masivul Vlădeasa.
Încadrarea sa în categoria staţiunilor climaterice montane permanente se datorează în egală măsură
proprietăţilor bioclimatului tonic-stimulent de munte care, în cazul munţilor mici şi mijlocii,
acţionează pozitiv asupra sistemului endocrin şi neurovegetativ (Ciangă, 2007).
76
Autoritatea Naţională pentru Turism, Lista localităţilor atestate ca staţiuni turistice, disponibilă la
http://turism.gov.ro/, ultima accesare: 4 iulie, 2016.
77
Hotărârea nr.717 din 2 septembrie 1999 pentru aprobarea atestării zonei Fântânele, comuna Râşca, judeţul Cluj, şi a
zonei Muntele Băişorii, comuna Băişoara, judeţul Cluj, ca staţiuni turistice de interes local. Publicat în Monitorul
Oficial nr. 443 din 13 septembrie 1999.
174
Fig. 124. Amenajări turistice pentru cazare şi agrement pe malul Lacului Fântânele
(ponton plutitor şi debarcader provizoriu)
a)
b) c)
Fig. 125. Lacul Fântânele a) barajul de acumulare;
b) vara anului 2015 (imagine de pe baraj); c) iarna anului 2015 (imagine de pe baraj)
175
Referitor la baza de agrement a staţiunii şi formele de turism şi activităţile ce pot fi

desfăşurate în zonă, trebuie menţionat faptul că acestea beneficiază de condiţii favorabile de
practicare tot timpul anului, indiferent de gradul de implicare al lacului de acumulare Fântânele. În
primul rând, se detaşează posibilităţile de agrement nautic şi piscicol (Fig. 124), respectiv
plimbările pe lac cu diverse ambarcaţiuni (hidrobicicletă, barcă, vaporaş, şalupă) care pot include un
popas la stână şi degustare de produse culinare tradiţionale78. Faptul că lacul a fost format în mod
artificial pe vechea vatră a satului Beliş prin inundarea unor cătune din care nu s-au strămutat toate
elementele, a transformat lacul într-un punct de atracţie şi pentru pasionaţii de scufundări, cel puţin
în locul în care se păstrează ruinele bisericii din vechiul sat Giurcuţa de Jos.
Fără a diminua importanţa lacului, care îşi păstrează funcţia de fundal, se mai impun o serie
de forme de turism şi activităţi conexe precum turismul itinerant montan, cicloturismul sau
ciclismul montan (mountain biking) pe traseele din împrejurimi, ecoturismul, campingul, turismul
ecvestru (plimbările cu trăsura trasă de cai sau călare), turismul rural, cel de recreere şi de odihnă
susţinut atât de prezenţa reşedinţelor secundare, cât şi de funcţionarea unor structuri de primire
turistică omologate. De asemenea, infrastructura staţiunii propriu-zise care gravitează în jurul
hotelului Bianca, generând astfel „un model de organizare turistică uninucleară” (Ganea, 2006, p.
85), permite practicarea unor sporturi (tenis, volei, baschet) şi a unor jocuri pentru care pot fi
închiriate echipamentele necesare (rachete de tenis, table, şah, rummy), turiştii având totodată acces
la terasă de vară, foişor şi locuri special amenajate pentru foc de tabără.
Paleta de activităţi rămâne la fel de diversificată şi în timpul iernii când, pe lângă jocuri,
drumeţii şi plimbări cu sania trasă de cai, la dispoziţia turiştilor sunt puse pârtiile naturale de săniuş
şi schi (cu posibilitatea apelării la un instructor specializat) şi desigur, un veritabil patinoar natural
(Fig. 125).
 Staţiunea Muntele Băişorii (comuna Băişoara)

Amenajată la o altitudine cuprinsă între 1.200 m şi 1.400 m, în extremitatea estică a
masivului Muntele Mare, pe culmile de est ce pornesc din vârful Buscat (1.676 m), Staţiunea
Muntele Băişorii a început să prindă contur după 1970, odată cu ridicarea primelor case de vacanţă
în zonă, evoluţia sa accelerându-se mai abitir după 1977 datorită electrificării zonei în paralel cu
construirea unui nou drum de acces, a hotelului şi a primului teleschi din zonă (Mititean şi Kadar,
1996). Particularităţile cadrului natural, dotările cu caracter agremental sportiv şi accesibilitatea au
convertit-o în una dintre cele mai importante staţiuni turistice din Munţii Apuseni, chiar şi în
contextul „ exclusivismului” clujean pe care îl manifestă comparativ cu staţiunile de schi din judeţul
Alba (Arieşeni şi Gârda de Sus) care atrag schiori, de pe o arie geografică mai extinsă (Hunedoara,
Arad, Bihor şi Cluj) la consumarea produsului turistic reprezentat de (Surd et al., 2015).
Cu toate că iniţial a fost frecventată exclusiv în sezonul hivernal datorită condiţiilor
favorabile de practicare a sporturilor de iarnă, Staţiunea Muntele Băişorii a ajuns să fie căutată de
tot mai mulţi turişti şi în extrasezon, atât pentru agrement şi recreere, cât şi pentru odihnă şi
relaxare. O contribuţie semnificativă la această creştere a cererii turistice a avut-o inclusiv
popularizarea rezultatelor unor cercetări care au arătat că staţiunea este amplasată într-o zonă în care
aerul are a doua cea mai mare concentraţie de ozon din Europa. Aşadar avantajele situării în plin
bioclimat tonic-stimulent de munte sunt completate de efectele benefice ale ozonului care
îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, ajută la oxigenarea celulară, favorizează eliminarea toxinelor
acumulate în organism, creşte rezistenţa la efort şi capacitatea de memorare, având totodată şi o
puternică acţiune antidepresivă, imunostimulantă şi revitalizantă79.
78
România turistică, Staţiuni, http://www.romaniaturistica.ro/, ultima accesare: 4 iulie, 2016.
79
Societatea Ştiinţifică Română de Oxigen-Ozono-Terapie, http://www.asociatia-ozonoterapie.ro/, ultima accesare: 5
iulie, 2016.
176
a) b)
c) d)
Fig. 126. Zona Muntele Băişorii şi masivul Muntele Mare:
a) intrarea în staţiune (vara anului 2016); b) intrarea în staţiune (iarna anului 2015);
c) peisaj de primăvară (2016); d) peisaj de iarnă (2015)
Cert este că zona Muntele Băişorii se pretează unei game variate de activităţi recreative şi
sportive, derulabile în orice sezon, care implică un grad mai redus sau mai ridicat de aventură. Se
impun în acest sens drumeţiile pe traseele turistice marcate şi nemarcate – nu mai puţin de 75 trasee
inventariate de Mititean şi Kadar (1996) – ciclismul montan (mountain biking) cu biciclete de
munte, închiriate sau personale (Fig. 127), adaptate condiţiilor dificile de rulare pe teren accidentat
şi drumuri forestiere, zborul cu parapanta şi, într-o mai mică măsură, alpinismul şi speologia80.
Fig. 127. Ciclism montan (mountain biking) pe trasee montane în Staţiunea Muntele Băişorii
80
Staţiunea Băişoara, http://www.baisoara.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
177
De bază rămân, totuşi, formele de turism specifice, care au consacrat această staţiune şi care
vizează în principal sporturile de iarnă (schi şi snowbording), desfăşurate în intervalul decembrie –
martie, în cadrul domeniului schiabil Băişoara, respectiv pe Pârtia Mare (1,2 km lungime), deservită
de o instalaţie de transport pe cablu de tip teleschi şi nocturnă.
Telefericul din dotare
şi-a adus aportul la
proliferarea schiului alpin
(Fig. 129a) – cel mai intens
practicat sport de iarnă din
staţiune – în timp ce alte
forme de schi precum cel de
variantă (specific înălţimilor)
şi de fond s-au dezvoltat mai
puţin. Compensează, în
schimb, snowbording-ul,
schiul de tură (în cinstea
căruia se organizează şi cele
mai numeroase competiţii:
Cupa Muntele Mare, Cupa
Telemark etc.) şi săniuşul,
susţinute atât de condiţiile Fig. 128. Pârtia Băişoara (Pârtia Mare) şi teleschiul din dotare
naturale propice, cât şi de
infrastructura specială. Aceasta din urmă integrează deopotrivă centre de închiriere a
echipamentelor pentru sporturile de iarnă practicate (echipamente complete schi şi/sau snowboard,
schiuri, clăpari, beţe, sănii etc.) şi şcoli de schi în cadrul cărora instructori acreditaţi îşi oferă
serviciile pentru toate categoriile de vârstă dornice să se iniţieze în schi şi snowboarding (Fig. 130).
a) b) c)
Fig. 129. Activităţi practicate în Staţiunea Muntele Băişorii
a) schi alpin; b) schi de tură; c) plimbări cu ATV-ul
a) b)
Fig. 130. Infrastructură conexă în Staţiunea Muntele Băişorii
a) şcoli de schi acreditate; b) centre de închirieri echipamente pentru schi şi snowboard
178
 Staţiunea Buscat Ski & Summer Resort (comuna Băişoara)

Dezvoltată relativ recent, mai precis în anul 2009, Staţiunea Buscat Ski & Summer Resort se
află la o distanţă de numai 2,5 km de Staţiunea Muntele Băişorii, faţă de care a reuşit să se detaşeze
printr-o serie de particularităţi care i-au asigurat rapid popularitatea. În primul rând, deţine avantajul
unor altitudini mai ridicate graţie înglobării şi utilizării Vârfului Buscat (1.676 m) ca punct de
convergenţă al amenajărilor turistice aferente domeniului schiabil. Prin urmare altitudinea de
plecare a pârtiilor integrate, respectiv a instalaţiei de transport pe cablu, coincide cu cea a Vârfului
Buscat (Fig. 131). Apoi, suprafaţa celor trei pârtii (Buscat 1, Buscat 2 şi Buscat 3) a căror lungime
totală atinge 3 km liniari, a convertit Buscat Ski & Summer Resort în cel mai extins domeniu
schiabil existent în judeţul Cluj la ora actuală care, pe deasupra, mai şi dispune de un telescaun
modern (Doppelmayer), primul din Munţii Apuseni, cu o capacitate de transport de 1.400
persoane/oră81. În plus, amplasarea sa într-un cadru natural (Fig. 132) cu condiţii de mediu similare
cu cele ale Staţiunii Muntele Băişorii, a înzestrat acest resort cu proprietăţi terapeutice identice (cu
acţiune benefică asupra organismului uman), apărute pe fondul manifestării aceluiaşi bioclimat
tonic-stimulent de munte, coroborat cu concentraţiile ridicate de ozon din aer.
Fig. 131. Domeniul schiabil Buscat Resort

Sursa: www.buscat.ro (ultima accesare: 5 iulie 2016)
Fig. 132. Zona Buscat – Muntele Băişorii (vedere panoramică de pe Vf. Buscat)
Păstrând registrul comparativ, în materie de posibilităţi de agrement pe care configuraţia şi

dotările Staţiunii Buscat le mediază, se remarcă încă o dată concurenţa dintre cele două domenii
schiabile destinate sporturilor de iarnă. Astfel, pentru cei care practică schiul, snowboarding-ul sau
săniuşul, staţiunea pune la dispoziţie propriul centru de închirieri de echipamente de profil, o pârtie
81
România turistică, Info Schi România, http://www.romaniaturistica.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
179
special creată pentru săniuş, un babylift care deserveşte pârtia pentru începători şi, mai nou (din
2013), o structură de primire cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie, şi anume Cabana Lupilor.
În vederea echilibrării fluxului de turişti în care raportul dintre sezoanele de vârf s-ar situa în
jurul valorii de 80.000 (iarna) şi 10.000 de turişti (vara), sunt propuse o serie de activităţi sportive şi
recreative care pe lângă drumeţii şi ciclism montan, mai includ şi zboruri cu parapanta (în tandem
cu un instructor) până la Cheile Turzii sau Muntele Rimetea, echitaţie, curse off-road auto sau moto
(ATV-uri, enduro, motocross) şi alte „sporturi de vară” precum tir cu arcul, paintball,
megatiroliană, summer tubing, bob de vară82 etc.
4.4.2. Domenii schiabile şi pârtii de schi
Graţie condiţiilor fizico-geografice favorabile (morfologice, morfometrice şi climatice) care

au stat la baza amenajărilor cu caracter agremental sportiv, spaţiul clujean s-a constituit într-o
destinaţie propice pentru desfăşurarea activităţilor cu profil hivernal într-un cadru organizat. Astfel,
prin intermediul celor 8,17 km de pârtie amenajată (dintr-un efectiv naţional de 246,9 km), judeţul
Cluj a ajuns să fie în prezent posesorul unei suprafeţe schiabile totale de 30,59 ha (3,4% din
valoarea cumulată a României: 893,18 ha), alcătuite din 10 pârtii de schi (din totalul celor 227
existente la nivel naţional), repartizate în cinci comune după cum urmează: cinci pârtii în Băişoara,
două în Căpuşu Mare, şi câte o pârtie în Ciucea, Mărişel şi Feleacu (Ciangă şi Răcăşan, 2015).
Caracteristicile cantitative variabile ale acestor pârtii – lungime (de la 300 m la 1.300 m),
lăţime (de la 25 m la 100 m), pantă medie (de la 8,4% la 32%) şi diferenţă de nivel (de la 98 m la
300 m)83 – le-au făcut extrem de accesibile atât pentru începători, datorită gradului de dificultate
foarte scăzut (Pârtia de schi Buscat 1), cât şi pentru profesionişti prin traseele dificile existente
(Pârtia Specială Băişoara, Pârtia Mărişel, Pârtia Neagra din Căpuşu Mare). În plus, aceste
particularităţi şi-au pus amprenta la nivelul capacităţilor zilnice optime (între 350 şi 1.400 persoane,
în funcţie de pârtie) şi maxime (între 400 şi 1.500 persoane) care la rândul lor au influenţat
tipologia, capacitatea şi lungimea instalaţiilor de transport pe cablu. Aşadar, sub aspectul
mijloacelor de transport pe cablu (prezente în cadrul tuturor pârtiilor) se remarcă o predominare
netă a teleschiurilor în raport cu telescaunul care, deşi se remarcă înclusiv printr-o capacitate de
transport superioară (1.400 persoane/oră), funcţionează numai în incinta pârtiilor din Buscat. Dar
pentru o mai bună înţelegere a stadiului actual în care se regăsesc domeniile schiabile clujene, în
cele ce urmează vor fi trecute în revistă principalele aspecte care definesc profilul lor şi al pârtiilor
integrate, cu atât mai mult cu cât numai jumătate dintre ele sunt omologate.
 Domeniul schiabil Băişoara (comuna Băişoara)
Parte componentă a Staţiunii turistice Muntele Băişorii, domeniul schiabil Băişoara s-a
individualizat ca fiind primul şi cel mai extins din judeţul Cluj, înglobând în trecut nu mai puţin de
şapte pârtii: Pârtia Băişoara Mare, Pârtia Băişoara Nouă, Pârtia Slalom (cunoscută şi sub denumirea
de „Pârtia specială”), Pârtia Pionierul, Pârtia Constructorul, Pârtia Militarilor şi Pârtia Iancului
(ocupată ulterior cu case de vacanţă)84. Dintre toate acestea, singura pârtie omologată care
funcţionează şi în prezent este Pârtia Băişoara Mare, chiar dacă anumite surse de informaţie
continuă să facă referire şi la Pârtia Specială al cărei statut corespunde celui închis tehnic.
Morfologia reliefului, respectiv înclinarea versanţilor estici ai Vârfului Buscat (din masivul
Muntele Mare), cu o pantă medie de 17%, a impus un grad de dificultate mediu spre uşor pentru cei
1.200 m liniari de pârtie – cuprinşi între altitudinea de plecare (1.500 m) şi cea de sosire (1.300 m) –
deserviţi de o instalaţie de transport pe cablu desfăşurată pe 1.000 m din lungimea pârtiei (Fig. 133).
82
Buscat Ski & Summer Resort, http://www.buscat.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
83
România turistică, Info Schi România, http://www.romaniaturistica.ro/info-schi, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
84
Ski & Snowboard, http://ski-si-snowboard.ro/, ultima accesare: 6 iulie, 2016.
180
De asemenea, lăţimea considerabilă a Pârtiei Băişoara Mare (cea mai lată dintre cele
funcţionale din întreg spaţiul montan şi submontan clujean) şi-a adus aportul la capacitatea crescută
a pârtiei (1.000 persoane/zi) care, pe lângă o capacitate de transport sporită (600 persoane/oră) a
teleschiului care o deserveşte, mai prezintă avantajul deţinerii unei nocturne care prelungeşte timpul
de practicare a activităţilor de schi şi snowboard (Tabelul 23).
 Domeniul schiabil Buscat (comuna Băişoara)

Integrat Staţiunii Buscat Ski & Summer Resort, domeniul Buscat este constituit din trei
pârtii de schi, omologate toate, care pornesc din Vârful Buscat (Fig. 134) şi care excelează la
capitolul lungime (1.300 m, 900 m şi 800 m), altitudine de plecare (1.676 m), diferenţă de nivel
(207 m) şi capacitate zilnică (1.400 persoane). În deplină concordanţă cu aceste performanţe pe care
nicio altă pârtie din aria de studiu nu le-a atins, odată cu punerea în funcţiune a telescaunului cu
două locuri, capacitatea instalaţiei de transport pe cablu a ajuns să o egaleze pe cea a pârtiilor (tot
1.400 persoane dar pe oră, nu pe zi) şi să înregistreze astfel valori triple comparativ cu celelalte
mijloace de transport pe cablu (Tabelul 23).
a) b) c)
Fig. 133. Domeniul schiabil Băişoara şi Pârtia Mare a) profil transversal (declivitatea pârtiei);
b) profil longitudinal: culoarul pârtiei (stânga) şi culoarul teleschiului (dreapta);
c) instalaţia de transport pe cablu de tip teleschi cu dispozitive de tractare monopost
a) b)
Fig. 134. Domeniul schiabil Buscat: a) instalaţia de transport pe
cablu de tip telescaun şi pârtia neagră; b) pârtia albastră (uşoară)
 Domeniul schiabil Vânători (comuna Ciucea)

181
Amenajat pe culmile nord-vestice ale Vârfului Grebeni din Munţii Meseşului, domeniul
schiabil Vânători din satul omonim, se confundă cu Pârtia Codrii Vlăsinului, a cărei pantă medie, de
16%, a determinat un grad de dificultate mediu spre uşor pentru cei 980 de metri de pârtie.
În pofida capacităţii sale zilnice (500 persoane) şi a faptului că este accesibilă şi prin
intermediul mijloacelor de transport pe cablu graţie teleschiului din dotare (Tabelul 23), în ultimele
sezoane, pârtia, omologată de altfel, nu a fost funcţională din mai multe motive. În primul rând,
condiţiile meteo nu au fost favorabile acumulării stratului necesar de zăpadă pentru practicarea
sporturilor de iarnă, iar altitudinea de plecare (720 m) şi cea de sosire (540 m) nu şi-au adus
contribuţia nici atât la menţinerea celui existent. Teoretic, această situaţie ar fi putut fi combătută,
cu atât mai mult cu cât pârtia dispune de tunuri de zăpada, însă principala problemă întâmpinată de
administratorii domeniului schiabil – descoperită în cadrul etapei de teren subordonată propriei
investigaţii – s-a dovedit a fi furtul. Potrivit declaraţiilor acestora, componente ale instalaţiei de
transport pe cablu ar fi dispărut, iar deocamdată nu mai sunt dispuşi să investească din nou în
infrastructură. În consecinţă, inclusiv calitatea pârtiei a avut de suferit de pe urma acestor incidente
iar, cel puţin până în prezent, nu au mai fost întreprinse nici măcar acţiuni de întreţinere precum
înlăturarea vegetaţiei ierboase (Fig. 135).
 Domeniul schiabil Mărişel (comuna Mărişel)

Aflat în plin proces de modernizare şi extindere, domeniul schiabil Mărişel (Fig. 136) de pe
culmile platoului cu acelaşi nume din Munţii Gilăului, se vrea a fi cel mai performant din
Transilvania în momentul finalizării lucrărilor de amenajare a noilor pârtii. Astfel, pe lângă pârtia
Mărişel-Leşu (Pârtia Veche de 780 m lungime) vor exista trei pârtii de schi şi snowboard, cu grade
de dificultate şi lungimi diferite: una uşoară de 1.700 m (albastră), una cu grad mediu de dificultate,
de 1.400 m lungime (roşie) şi una dificilă de 1.200 m (neagră). Practic primele două pârtii de schi –
pe traseul cărora vor fi amplasate tunuri de zăpadă şi nocturnă – vor devia din pârtia Mărişel-Leşu,
iar vechiului teleschi al acesteia va fi înlocuit cu un telescaun cu patru locuri, cu o capacitate de
2.800 persoane/oră85. În plus, sistemul de transport pe cablu va mai include şi alte două teleschiuri
care vor porni din proximitatea cotei 1.240 m şi care vor fi încadrate, asemeni întregului domeniu
schiabil, de două spaţii de parcare cu un total de 500 locuri integrate viitoarei baze de agrement
Copcea-Mărişel.
 Domeniul schiabil Dângău Mare (comuna Căpuşu Mare)

Inaugurat în 2011, domeniul schiabil Dângău Mare din satul omonim, de la poalele Munţilor
Gilăului, are în componenţa sa două pârtii (neomologate încă, dar funcţionale), desfăşurate între 915
m şi 800 m altitudine. Diferenţa de pantă dintre cele două (23% şi 33%) a condus la condiţii
diferenţiate de practicare a schiului, propice atât începătorior, în cazul Pârtiei Gemenii de dificultate
medie, cât şi avansaţilor în cadrul Pârtiei Neagra (dificilă). Extinse pe 750 m lungime, respectiv 400
m, ambele pârtii beneficiază de o instalaţie de transport pe cablu de tip teleschi (Fig. 137) a cărui
capacitate (500 persoane/oră) este în consonanţă cu capacitatea zilnică a pârtiei.
 Domeniul schiabil Schi Arena (comuna Feleacu)

Situat la numai 12 km faţă de municipiul Cluj-Napoca, pe Dealul Feleacului din cadrul
masivului cu acelaşi nume, domeniul schiabil Schi Arena deţine o pârtie de 765 m lungime, cu grad
redus de dificultate (14% panta medie), care a fost omologată încă din anul 2005. Deosebită prin
nivelul înalt al dotării pârtia dispune de mai multe tunuri de zăpadă, nocturnă, centru de închirieri
echipamente, un baby lift (magic carpet) şi, desigur, o instalaţie de transport pe cablu de tip
teleschi, desfăşurată pe toată lungimea pârtiei, între 738 m şi 640 m altitudine (Fig. 138).
85
Ski & Snowboard, http://ski-si-snowboard.ro/, ultima accesare: 6 iulie, 2016.
182
Fig. 135. Domeniul schiabil Vânători Fig. 136. Domeniul schiabil Copcea-Marişel
şi pârtia Codrii Vlăsinului şi Pârtia Copcea-Marişel
Fig. 137. Domeniul schiabil Dângău şi pârtiile Neagra şi Gemenii

a)
b) c) d)
Fig. 138. Domeniul schiabil Schi Arena Feleac şi echipamentele aferente
a) pârtia Schi Arena; b) tun de zăpadă; c) baby lift (magic carpet);
d) teleschi cu dispozitive de tractare mono-post
183
Tabelul 23. Caracteristicile domeniilor schiabile şi ale pârtiilor de schi din aria de studiu
Comuna BĂIŞOARA CIUCEA MĂRIŞEL CĂPUŞU MARE FELEACU
Domeniul Băişoara Buscat Resort Vânători Mărişel Dângău Mare Schi Arena
PÂRTIA
PÂRTIA PÂRTIA PÂRTIA PÂRTIA
Pârtii de schi PÂRTIA PÂRTIA PÂRTIA MĂRIŞEL- PÂRTIA PÂRTIA
MARE SPECIALĂ CODRII SCHI ARENA
integrate BUSCAT 1 BUSCAT 2 BUSCAT 3 LEŞU GEMENI NEAGRĂ
BĂIŞOARA BĂIŞOARA VLĂSINULUI FELEACU
(Pârtia Veche)
Caracteristicile pârtiilor
Grad dificultate Uşoară Dificilă Foarte uşor Uşoară Uşoară Uşoară Dificilă Medie Dificilă Uşoară
Lungime 1200 m 300 m 1300 m 900 m 800 m 980 m 780 m 750 m 400 m 765 m
Altitudine plecare 1500 m 1450 m 1676 m 1676 m 1676 m 720 m 1202 m 915 m 915 m 738 m
Altitudine sosire 1300 m 1150 m 1470 m 1470 m 1470 m 540 m 1067 m 800 m 800 m 640 m
Pantă medie 17% 32% 8,4% 12,5% 13,8% 16% 32% 23% 32% 14%
Diferenţă de nivel 200 m 300 m 207 m 207 m 207 m 180 m 135 m 115 m 115 m 98 m
Lăţime 60 m 100 m 35 m 25 m 25 m 40 m 45 m 35 m 30 m 30 m
Suprafaţă 7,2 ha 3 ha 2,6 ha 2,25 ha 2 ha 3,92 ha 3,5 ha 2,62 ha 1,2 ha 2,3 ha
Instalaţiile de transport pe cablu
1 teleschi cu 1 telescaun 1 telescaun 1 telescaun 1 teleschi cu 1 teleschi cu 1 teleschi cu 1 teleschi cu
1 teleschi 1 teleschi
dispozitive de fix cu fix cu fix cu dispozitive de dispozitive de dispozitive de dispozitive de
Tip instalaţie biopost cu biopost cu
tractare vehicule de 2 vehicule de 2 vehicule de 2 tractare tractare tractare tractare
agăţători ficşi agăţători ficşi
monopost locuri locuri locuri monopost monopost monopost monopost
Capacitate
600 pers. 600 pers. 1400 pers. 1400 pers. 1400 pers. 450 pers. 400 pers. 500 pers. 500 pers. 412 pers.
transport pers./oră
Lungime 1000 m 300 m 2500 m 2500 m 2500 m 720 m 700 m 340 m 340 m 765 m
Capacitatea pârtiilor
Capacitate zilnică
optimă
Capacitate zilnică
maximă
Alte instalaţii
Tunuri zăpadă NU NU DA DA DA DA NU NU NU DA
Instalaţie nocturnă DA NU NU NU NU DA NU NU NU DA
Observaţii
Partie
Partie Partie Partie Partie Partie omologată. Partie Partie Partie Partie
Observaţii neomologată.
omologată. omologată. omologată. omologată. Închisă tehnic neomologată. neomologată. neomologată. omologată.
Închisă tehnic
Sursa: Info Schi România, disponibil la http://www.romaniaturistica.ro/info-schi (ultima accesare: 5 iulie, 2016)
184
Fig. 139. Distribuţia teritorială şi tipologia elementelor infrastructurii sportive şi de agrement înscrise în aria de studiu
185
4.4.3. Alte amenajări turistice şi dotări pentru agrement
Categoria dotărilor pentru agrement care nu se asociază unor structuri de primire turistice cu
funcţiuni de cazare, mai include o serie de amenajări care nu valorifică atât de mult elementele de
ordin natural din zona receptoare de turişti (cum se întâmplă în cazul domeniilor schiabile), ci mai
degrabă potenţialul construit în mod expres pentru diversificarea profilului turistic al acesteia.
Aceste entităţi distincte individualizate prin natura sa eterogenă, de la modele de amenajare
şi până la activităţi de agrement, aduc în prim plan comunele Ciurila şi Feleacu a căror amplasare în
aria de influenţă a municipiului Cluj-Napoca (cel mai mare rezervor regional de turişti) a stimulat
iniţiative şi investiţii diverse de tipul centrelor de echitaţie şi al parcurilor de agrement-divertisment
prezentate în rândurile următoare.
 Centrul de echitaţie „Napoca Sport Horse” (Sălicea, comuna Ciurila)

Inaugurat în anul 2009, în localitatea Sălicea, Centrul de echitaţie „Napoca Sport Horse” s-a
afirmat ca fiind primul club de călărie din judeţul Cluj prevăzut cu manej acoperit şi tribune, şelărie,
boxe moderne şi duşuri pentru cei 18 cai şi poneiul din dotare, respectiv vestiare şi duşuri pentru
cursanţi şi vizitatori86. Pentru aceştia au fost concepute diverse pachete precum programe de vizită
pentru grupuri de copii (plimbări călare şi demonstraţii de sărituri peste obstacole), şedinţe de
iniţiere, abonamente pentru călărie de agrement sau pentru antrenamente de performanţă (sărituri şi
concursuri sportive) şi inclusiv servicii de găzduire a cailor în regim de pensiune (Fig. 140).
 Parcul de aventură Gecko (în Parcul de agrement „Moara de Vânt”)

Începând cu anul 2014, atractivitatea Parcului de agrement „Moara de Vânt” a crescut
considerabil prin amenajarea Parcului de aventură Gecko, primul parc de căţărat din apropierea
municipiului Cluj-Napoca. Adresat în egală măsură copiilor şi adulţilor, acesta încorporează cinci
trasee suspendate (două pentru copii şi trei pentru adulţi), caracterizate de diferite grade de
dificultate: uşor (traseul mov), mediu (traseele galben, verde, albastru) şi dificil (traseul roşu)87.
Specificul echipamentelor de aventură şi dispunerea lor în cadrul traseelor la înălţime cuprinse între
0,9 m şi 9 m (Fig. 141) recomandă profilul acestui parc pentru o gamă variată de activităţi precum
cele de teambuilding, pentru care este suficientă o condiţie fizică minimă.
 Parcul de agrement „Moara de Vânt” (Sălicea, comuna Ciurila)

Anul 2009 a marcat totodată şi începutul activităţii Parcului de agrement „Moara de Vânt”
din localitatea Sălicea, care s-a individualizat printr-un nou concept de parc zoo, diferit de cel de
grădină zoologică tocmai prin promovarea unei interacţiuni directe între vizitatorii săi şi cele peste
250 de animale şi păsări găzduite în ţarcuri şi voliere (Fig. 143). În consonanţă cu această intenţie
exprimată, parcul s-a autointitulat „parc de îngrijit, hrănit şi mângâiat animale”88 cu atât mai mult
cu cât exemplarele deţinute nu fac parte din categoria celor sălbatice feroce, ci mai degrabă din cea
a animalelor domestice (Fig. 146), în principal, autohtone sau adaptate condiţiilor locale de mediu
(Fig. 147). Graţie poneilor şi cailor din dotare, serviciile agrementale ale parcului au fost
diversificate prin introducerea unor plimbări de probă, cursuri de iniţiere în echitaţie şi călărie de
agrement, respectiv plimbări cu sania sau căruţa trasă de ponei. Facilităţile parcului mai includ un
trenuleţ pentru plimbări şi un loc de joacă pentru copii, o trambulină şi un teren de minigolf cu 18
găuri (Fig. 142) la care se adaugă şi posibilităţile de servire a mesei în incintă89.
86
Centrul de echitaţie Napoca Sport Horse, http://napocasporthorse.ro/, ultima accesare: 7 iulie, 2016.
87
Parcul de aventură Gecko Parc, http://www.geckoparc.ro/, ultima accesare: 9 iulie, 2016.
88
Parcul de agrement „Moara de Vânt”, http://www.zooparccluj.ro/, ultima accesare: 9 iulie, 2016.
89
Idem.
186
a)
b) c) d)
Fig. 140. Centrul de echitaţie din Sălicea: a) exteriorul manejului; b) pregătirea calului pentru călărie (laterale flancate
de boxele cailor); c) călărie în interiorul manejului acoperit; d) hrănirea calului în boxă
a) b) c)
Fig. 141. Parcul de aventură Gecko: trasee la înălţime pe
a) butoaie suspendate; b) lanţuri şi cauciucuri suspendate; c) butuci şi poduri suspendate
a) b)
Fig. 142. Facilităţi în incinta Parcului de agrement „Moara de Vânt”: a) loc de joacă, trambulină; b) teren de minigolf
187
a) b) c)
Fig. 143. Spaţii de adăpost pentru păsări şi animale de tip a) volieră şi coteţ; b) ţarc; c) grajd, şură
a) b) c)
Fig. 144. Păsări: a) găini moţate; b) raţe; c) papagali
a) b) c)
Fig. 145. Rozătoare: a) dihor; b) porcuşori de Guineea; c) iepure cap de leu
a) b) c)
Fig. 146. Animale domestice comune (autohtone): a) oi şi miei; b) cai; c) măgari
a) b) c)
Fig. 147. Animale adaptate la condiţiile locale de mediu: a) porc vietnamez; b) vaci zebu; c) cerb carpatin
188
 Parcul de distracţii Fun Park Cluj (comuna Feleacu)

Cel mai recent proiect de amenajare a unei baze sportive şi de agrement în spaţiul clujean a
prins contur la începutul anului 2016 odată cu deschiderea Fun Park-ului din localitatea Feleacu.
Dotat cu cel mai modern bob alpin de vară (cu role) al cărui traseu este format din şine de 1.400
metri lungime, parcul de distracţii se mai remarcă şi prin prezenţa singurului tubing din
Transilvania90. Acesta presupune colaci pneumatici speciali concepuţi pentru a aluneca pe traseul
constituit dintr-un covor artificial lat de 2 m şi lung de 100 m, prevăzut cu saltele laterale de
protecţie atât pe secţiunile drepte cât şi pe cele de viraj. De asemenea, la capitolul activităţi mai
puţin convenţionale se impune mingea de zorbing al cărei diametru de 2,5 m permite pătrunderea
unei persoane în interiorul ei cu scopul rostogolirii ulterioare pe un teren aflat în pantă.
Parcul mai pune la dispoziţia iubitorilor de aventură echipamente pentru practicarea tirului
cu arcul (3 ţinte de spumă, 5 arcuri, 60 săgeţi), escaladei (perete artificial de alpinism de 50 m 2) şi a
ciclismului (10 biciclete tip mountain-bike diponibile în cadrul centrului de închiriere), oferind
totodată infrastructura necesară pentru două activităţi care au câştigat foarte multă popularitate în
ultimii ani: paintball-ul şi tiroliana (Fig. 148). În rândul opţiunilor vizitatorilor se mai regăsesc
plimbările cu trăsura (vara) sau cu sania trasă de cai (iarna) în scopuri recreaţionale şi culturale, dat
fiind faptul că itinerariile includ principalele obiective turistice din zonă. În mod special pentru
copii, posibilităţile de agrement în interiorul Fun Park-ului Cluj sunt la fel de numeroase, de la
clasicul loc de joacă până la caruselul circular pentru rotondo – funcţional atât iarna când aceştia îşi
folosesc propriile schiuri pentru a-l ultiliza, cât şi vara când sunt sunt ataşaţi colaci pneumatici la
sistemul central rotativ – la care se adaugă şi celelalte activităţi pentru care au primit în prealabil
acordul părinţilor.
 Snowpark Feleacu (comuna Feleacu)

Un element de noutate atât pentru domeniul schiabil, cât şi pentru regiune, este reprezentat
de prezenţa primului snowpark din Cluj, deschis la finele anului 2013. Amplasat în partea stângă a
Pârtiei Schi Arena (Fig. 149), acesta este destinat experţilor în schi şi snowboard, pentru care a fost
amenajată o linie formată din elemente specifice săriturilor, scamatoriilor şi acrobaţiilor (kickere şi
elemente de jibb91), la care continuă să se adauge şi altele în vederea desăvârşirii experienţei
iubitorilor acestor cascadorii.
 Buscat Bike Park (Muntele Băişorii, comuna Băişoara)

Proiect demarat la scurt timp după înfiinţarea Staţiunii Buscat Ski & Summer Resort (2009),
chiar în incinta acesteia, cu scopul diversificării activităţilor desfăşurate şi al asigurării unui flux de
turişti relativ constant pe tot parcursul anului (nu doar în sezonul hivernal), Buscat Bike Park şi-a
atestat activitatea abia în anul 2013, când a şi organizat primul eveniment de profil, adresat
iubitorilor ciclismului montan extrem. Deschiderea acestui bike park a fost o premieră atât pentru
Munţii Apuseni, cât şi pentru România, remarcându-se printr-o serie de activităţi sportive în care se
utilizează bicicleta pentru: maraton (pe o distanţă de 40 km), crosscountry (circuit de 6 km care se
repetă în câteva rânduri), Downhill (coborâri extreme), Dirt Jumping (sărituri peste movile de
pământ), Slopestyle, Trial Bike (sărituri peste obstacole fixe) etc., activităţi pentru care au fost
create trasee speciale (Fig. 150) şi care ulterior au prilejuit manifestări sportive de tipul
concursurilor specializate (Concurs Downhill, Concurs Dirt Jumping, Concurs Trial Bike)92. Pentru
cei mai puţin orientaţi înspre aventură, rămâne varianta cicloturismului, a plimbărilor cu ATV-urile,
tirul cu arcul şi paintball-ul, urmând ca această infrastructură pentru sporturi mai puţin extreme să
fie dezvoltată pe viitor.
90
Fun Park Feleacu, http://www.funparkcluj.ro/, ultima accesare: 10 iulie, 2016.
91
Feleacu Ski & Snowboard Resort, http://www.partiafeleacu.ro/, ultima accesare: 7 iulie, 2016.
92
Buscat Ski & Summer Resort, http://www.buscat.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
189
a) b) c)
d) e)
Fig. 148. Infrastructura de agrement a parcului de distracţii Fun Park Cluj: a) perete de escaladă
artificial; b) minge de zorbing (stânga) în curs de pregătire şi stâlp de susţiere pentru traseul
de tiroliană (dreapta); c) trăsură pentru plimbări ecvestre (centru, plan apropiat) şi traseu pentru
tubing (stânga, plan îndepărtat); d) loc de joacă; e) carusel circular pentru rotondo
Fig. 149. Snowpark Feleacu (Domeniul schiabil Schi Arena) Fig. 150. Trasee în Buscat Bike Park
Sursa: http://ski-si-snowboard.ro/ Sursa: www.buscat.ro
(ultima accesare: 6 iulie 2016) (ultima accesare: 5 iulie 2016)
190
4.5. Elemente de informare şi promovare turistică
Alături de infrastructura de profil care condiţionează calitatea actului turistic, succesul unei
destinaţii mai este influenţat şi de modalitatea în care se realizează promovarea acesteia atât ex ante
cât şi in situ. Astfel, fiecare fază a comunicării subordonate promovării, începând cu conceperea şi
elaborarea diferitelor tipuri de informaţii şi terminând cu expunerea, manipularea, diseminarea şi
managementul lor, ajunge să constituie un „factor cheie în experienţa turistică generală şi de
asemenea în satisfacţia vizitatorilor”93.
Cunoscând sau cel puţin anticipând comportamentul turiştilor – care inevitabil, la un
moment dat, apelează la o sursă de informaţie, de regulă în faza preliminară călătoriei dar şi pe
parcursul acesteia – şi ţintind totodată şi detaşarea faţă de concurenţă (fie ea la nivelul cazării,
produsului turistic sau al întregii ofertei turistice a unei comune), tot mai mulţi responsabili cu
promovarea diverselor aspecte din aria de studiu au început să investească în serviciile de informare
turistică, infrastructură, instrumente şi materiale de profil.
4.5.1. Indicatoare de semnalizare şi panouri informative
Proliferarea turismului semiorganizat şi neorganizat, individual sau în grup, care implică în

general utilizarea mijloacelor de transport personale, oferind avantajul mobilităţii mai mari şi a
independenţei de deplasare şi de stabilire a programului şi traseului (Mac, 1992), a condus la
intensificarea importanţei rolului sistemului de orientare şi semnalizare turistică în valorificarea
potenţialului atractiv al unei zone. Prin urmare, pe baza normelor europene, a fost realizat un model
de indicatoare rutiere pentru care fundalul de culoare maro – inscripţionat cu litere albe aferente
denumirii obiectivului turistic, însoţit de o pictogramă reprezentativă – a devenit unul dintre
principalele repere în localizarea elementelor ofertei turistice ale unei destinaţii94. Implementarea
acestora a avut în vedere totodată şi diminuarea ponderii indicatoarelor neoficiale amplasate în
locuri necorespunzătoare, adeseori caracterizate de o vizibilitate redusă, şî mai presus de orice,
contribuirea la descoperirea unor resurse atractive pe care turiştii nu îşi plănuiseră să le viziteze din
lipsă de informaţie. Astfel, independent de natura lor, pe lângă funcţia de semnalizare şi orientare
proprie indicatoarelor, se manifestă şi cea de promovare a obiectivelor turistice, aceasta din urmă
fiind preponderentă în cazul panourilor informative montate în puncte strategice.
Oferta turistică diversificată şi complexă a spaţiului rural-montan şi de contact marginal din
judeţul Cluj a favorizat dezvoltarea unui sistem de semnalizare turistică destul de coerent şi eficient,
care îmbină o gamă variată de panori şi indicatoare turistice, concretizate într-o mare varietate de
forme, de calitate diferită în funcţie de importanţa elementului semnalizat şi de bugetul
investitorului (autorităţile locale, proprietarii structurilor de primire turistică, respectiv beneficiarii
amenajărilor turistice comerciale). Totuşi, în încercarea de a stabili nişte tipologii pe baza
observaţiilor directe din cadrul cercetării de teren, s-au conturat trei categorii de panouri şi
indicatoare, fiecare cu subcategoriile de rigoare, care deşi nu au pretenţia de a epuiza tot sistemul de
semnalizare turistică, se constituie într-o clasificare definitorie pentru arealul investigat, după cum
urmează:
 panouri informative:
 panouri informative cu mesaje de „bun venit” pe teritoriul administrativ al unor zone, pe
drumurile principale, fie la intrarea în comună (Fig. 151a), fie la intrarea în perimetrul
zonelor naturale protejate de tipul parcurilor (Fig. 151b);
93
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026, p. 89, disponibil la
http://www.mdrap.ro/turism/studii---strategii, ultimare accesare: 20 iulie, 2016.
94
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026, disponibil la http://www.mdrap.ro/turism/studii---
strategii, ultimare accesare: 20 iulie, 2016.
191
a) b)
Fig. 151. Panouri informative cu mesaje de „bun venit” la intrarea în anumite:
a) comune (comuna Călăţele); b) arii naturale protejate (Parcul Natural Apuseni)
a) b)
Fig. 152. Panouri informative aferente ofertei turistice primare şi derivate a comunelor
a) oferta primară a comunei Mărgău (atracţii turistice); b) oferta derivată a comunei Mărişel (cazare)
a) b)
Fig. 153. Panouri de informare şi orientare de tip hartă turistică
a) Parcul Natural Apuseni (comuna Mărgău); b) Zona turistică Cheile Turzii (comuna Mihai Viteazu)
a) b)
Fig. 154. Panouri de informare turistică aferente resurselor naturale şi antropice cu atractivitate turistică
a) situri Natura 2000 (Cheile Turzii); b) monumente istorice (Biserica din Feleac)
192
a) b)
Fig. 155. Indicatoare de semnalizare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi/sau alimentaţie
a) pe DJ107N în Someşul Rece, Gilău (Pensiunea Roata); b) pe DN1/E60 în Tureni (Han Paprika)
a) b)
Fig. 156. Indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor şi dotărilor pentru agrement turistic
a) parcuri de aventură pe DJ107R în Sălicea, Ciurila (Parcul Geko şi Parcul Moara de Vânt);
b) centre de echitaţie pe DJ107R în Sălicea, Ciurila (Napoca Sport Horse)
a) b)
Fig. 157. Indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor turistice complexe
a) pe DJ107R în Muntele Băişorii (Staţiunea Buscat); b) pe DC108C în Răchiţele (Satul de vacanţă Ic Ponor)
a) b) c) d)
Fig. 158. Alte tipuri de indicatoare
a) rutiere, de presemnalizare a unui obiectiv turistic (mănăstire presemnalizată pe DN1/E60 în Gilău);
b) informative, de semnalizare a apartenenţei la o structură/reţea turistică (pensiune agroturistică în Sâncraiu);
c) informative, de semnalizare a unor amenajări (pârtie de schi în Feleacu); d) improvizate (minigolf în Ciurila)
193
 panouri informative aferente ofertei turistice a comunelor, ilustrând aspecte ale potenţialului
turistic natural şi antropic (Fig. 152a) sau elemente ale bazei materiale, cu accent pe
facilităţile şi serviciile de cazare (Fig. 152b);
 panouri de informare şi orientare de tip hartă turistică, amplasate în areale care prezintă
interes turistic şi care adesea facilitează orientarea şi prin indicarea exactă a locului în care
se află harta şi cititorul ei (Fig. 153);
 panouri de informare turistică aferente resurselor înzestrate cu atractivitate turistică, axate
pe expunerea caracteristicilor principale ale unui singur obiectiv aparţinând cadrului natural
(Fig. 154a) sau de provenienţă antropică (Fig. 154b);
 indicatoare de semnalizare:
 indicatoare de semnalizare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare, menite
să atragă atenţia asupra specificului lor şi al serviciilor prestate (Fig. 155);
 indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor şi dotărilor pentru
agrement, montate pe drumurile principale în scopul avertizării asupra posibilităţilor de
recreere şi divertisment existente în zonă (Fig. 156);
 indicatoare de presemnalizare şi orientare aferente amenajărilor turistice complexe de tipul
staţiunilor turistice (Fig. 157a), satelor de vacanţă (Fig. 157b) etc.;
 alte tipuri de indicatoare:
 indicatoare rutiere oficiale, de presemnalizare a unui obiectiv turistic – cele mai comune,
având forma, culoarea şi dimensiunile stabilite prin lege (Fig. 158a);
 indicatoare standard, de semnalizare a apartenenţei la o reţea turistică şi identificare a
structurilor subordonate acesteia (Fig. 158b);
 indicatoare de semnalizare a elementelor unor amenajări, introduse pentru un plus de
informaţie şi siguranţă în utilizarea corespunzătoare a acestora (Fig. 158c);
 indicatoare improvizate, cel mai puţin dezirabil caz, care ar trebui să constituie doar o soluţie
temporară până în momentul perfecţionării sistemului de semnalizare al diverselor
obiective şi amenajări turistice (Fig. 158d).
4.5.2. Centre de informare turistică
În scopul facilitării călătoriei au fost introduse până şi servicii specializate de informare şi

promovare a produselor turistice care s-au convertit în activităţi principale ale centrelor de
informare turistică95. Responsabile cu oferirea unor informaţii actualizate şi detaliate referitoare la
oferta turistică (atracţii turistice locale, posibilităţi de cazare, transport şi agrement etc.), aceste
centre asigură totodată consiliere şi asistenţă cu titlu gratuit turiştilor care le solicită serviciile,
încurajându-i să-şi prelungească şederea în interiorul destinaţiei 96. Împărtăşind aceeaşi misiune, se
individualizează cele 28 de centre de informare turistică din judeţul Cluj97 dintre care aproximativ o
treime îşi desfăşoara activitatea în limitele spaţiului rural-montan şi submontan analizat, mai exact
în Băişoara (Fig. 159a), Beliş, Călăţele, Căpuşu Mare, Negreni, Săcuieu, Tureni şi Valea Ierii.
Înţelegând contribuţia turismului în dezvoltarea economică a zonei, reprezentanţii autorităţilor
publice locale din alte comune au dat dovadă de implicare în procesul de promovare a comunelor
administrate prin includerea centrelor de informare turistică în strategiile de dezvoltare locală (Iara,
Feleacu) sau în proiecte de investiţii (Mărişel, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Sâncraiu)98.
95
Ordin nr. 1096/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acreditarea centrelor naţionale de informare şi
promovare turistică. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 18/09/2008.
96
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026, disponibil la http://www.mdrap.ro/turism/studii---
strategii, ultimare accesare: 20 iulie, 2016.
97
Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Cluj, http://www.cniptcluj.ro/obiectiv/view/id/2955, ultimare
accesare: 21 iulie, 2016.
98
Ghidul Primăriilor, http://www.ghidulprimariilor.ro/, accesat în 21 iulie 2016.
194
În contextul în care, prin prisma bugetelor locale, înfiinţarea unor astfel de centre nu poate fi
considerată o prioritate prin raportare la alte elemente ale infrastructurii generale care în mod
justificat necesită investiţii, fondurile europene accesibile prin diverse programe precum Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală s-au constituit într-o oportunitate reală de edificare a centrelor de
informare turistică existente în aria de studiu. Astfel, cu toate că multe comune au beneficiat de
sprijin financiar de la Uniunea Europeană în acest sens, altele au rămas cu proiectele nefinanţate
(prin aceeaşi Măsură 313 constând în „Încurajarea activităţilor turistice”) acesta fiind de altfel şi
cazul comunelor Ciurila, Mărişel, Mihai Viteazu, Sâncraiu99. Dezvoltarea fără precedent a
turismului rural în Sâncraiu a condus la o soluţie de compromis, astfel că sediul Agenţiei de Turism
Davincze Tours din incinta Pensiunii agroturistice Püspök a devenit şi punct de informare turistică
şi promovare a comunei (Fig. 159b). Existenţa unor puncte de informare a fost sesizată şi în
Petreştii de Jos şi în Mărgău (în satul Răchiţele), respectiv în Săvădisla, în timp ce în comunele
Poieni şi Gilău acestea urmează să fie inaugurate pe măsură ce vor fi finalizate.
Importanţa centrelor de informare turistică este critică în condiţiile în care reprezintă un
punct de reper într-un mediu cu care vizitatorul (cel mai probabil) nu este familiarizat şi pe care
doreşte să îl exploreze, aceasta ajungând chiar să se dubleze în cazul turiştilor străini pentru care
citirea indicatoarelor poate fi adeseori una anevoioasă.
a) b)
Fig. 159. Centre de informare turistică: a) independente, finanţate prin fonduri
europene (Băişoara); b) integrate altor structuri (Agenţia de Turism Davincze Tours,
administrată de acelaşi proprietar al Pensiunii agroturistică Püspök din Sâncraiu)
4.5.3. Materiale informative şi de promovare
Într-o epoca în care Internetul a devenit unul dintre principalele instrumente de marketing şi
de comunicare, rolul şi avantajele sale nu puteau fi ignorate de operatorii din turism din spaţiul
rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj. În consecinţă, majoritatea structurilor de
primire turistică, amenajărilor sportive şi de agrement, şi a atracţiilor naturale şi antropice,
beneficiază de vizibilitate în mediul online prin intermediul unor pagini de internet special
concepute pentru promovarea acestora (site-urile unităţilor de cazare şi de alimentaţie, site-urile
staţiunilor turistice pentru sporturi de iarnă, site-urile parcurilor de agrement şi de aventură etc.).
Cu toate acestea, materialele tipărite nu şi-a pierdut din popularitate, astfel că această
metodă continuă să fie folosită atât în scopul informării, cât şi ca „instrument de vânzări pentru a
convinge un vizitator posibil să aleagă destinaţia”100. În sprijinul acestei afirmaţii vin următoarele
exemple concretizate în diverse tipologii de cataloage, broşuri şi o mare diversitate de pliante puse
99
Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Rapoarte de selecţie, disponibile la
https://portal.afir.info/informatii_generale_rapoarte_si_liste_rapoarte_de_selectie, ultimare accesare: 21 iulie, 2016.
100
Idem, p. 110.
195
la dispoziţia turiştilor, cu precădere în incinta structurilor de cazare şi a centrelor de informare

turistică, şi uneori, în agenţii de turism şi la evenimente precum târguri de turism.
Prospectarea suporturilor informative tipărite, colectate în etapa de teren subordonată acestei
cercetări a permis identificarea mai multor tipuri de materiale promoţionale, pentru care considerăm
utilă şi reprezentativă următoarea clasificare:
 materiale complexe de informare şi promovare, constituite dintr-un număr variabil de
pagini, referitoare la oferta turistică a zonei montane şi de contact marginal, ca parte
integrantă a ofertei spaţiului clujean, precum:
 advertoriale de tipul publicaţiilor de promovare a judeţului şi al revistelor de turism
editate de diverse asociaţii (Fig. 160a) care fac trimitere la diverse resurse atractive
(naturale şi antropice) şi posibilităţi de agrement, dar şi la comune din aria de studiu
pe care le prezintă ca destinaţii turistice;
 albume din categoria celor care se axează pe promovarea anumitor aspecte tributare
ofertei turistice a judeţului Cluj, cum este cel dedicat turismului cultural finanţat prin
Programul Operaţional Regional 2007-2013 (Fig. 160b) şi care aduce în prim plan
edificii istorice, religioase şi culturale dintre care unele apar pe teritoriul comunelor
din arealul cercetat;
 cataloage de prezentare a ofertelor turistice specializate precum cea de cazare în
structurile de primire turistică din România, mai precis în pensiunile turistice (Fig.
160c) din cele nouă regiuni geografico-istorice în care Fundaţia Naţională a Tinerilor
Manageri (editorul catalogului) a inclus circa 50 de unităţi de cazare din teritoriul
investigat;
 broşuri şi ghiduri de promovare a ofertei turistice a unităţilor administrativ-
teritoriale (Fig. 161), cu un număr redus de pagini care furnizează informaţii succinte
(de regulă într-un format bilingv) despre istoricul comunei, satele integrate,
principalele atracţii turistice şi evenimente, posibilităţi de cazare şi agrement, putând
fi elaborate independent sau sub egida unor proiecte şi programe (ex: PNDR)
finanţate prin fonduri europene (ex: FEADR).
 materiale promoţionale simple, orientate spre expunerea într-o manieră sintetică şi atractivă
a unor elemente (singulare) ale ofertei turistice, care nu ocupă mai mult de o pagină (uneori
nici atât) şi care, în funcţie de dimensiune, suportă cel puţin o pliere:
 pliantele informative şi de promovare:
o pliantul-substitut al broşurii de promovare turistică a comunelor, care nu face
altceva decât să redea şi mai succint (decât broşura, care poate lipsi de altfel)
caracteristicile de bază ale ofertei lor (Fig. 162a);
o pliantul-supliment, care vine în sprijinul şi în completarea altor materiale
informative (albume, cataloage, broşuri) prin promovarea detaliată a unui
singur obiectiv (biserică, muzeu, cetate etc.) din seria atracţiilor turistice
tratate anterior într-un mod nedisociat (Fig. 162b);
 pliantul publicitar care descrie exclusiv facilităţile şi serviciile prestate de o structură
de primire turistică (Fig. 163), ilustrată prin numeroase poze reprezentative
(arhitectura exterioară, decor interior, dotări, gastronomie, posibilităţi de agrement-
divertisment, peisaj etc.), menite să influenţeze decizia de cumpărare a potenţialilor
turişti. Utilizarea pe scară largă a acestui tip de pliant a condus la editarea sa într-o
varietate de forme inclusiv la nivelul ariei de studiu, deosebite prin dimensiune (A4
pliat sau fluturaş), calitatea hârtiei (grosime, luciu), la modalităţi de organizare a
informaţiei şi aranjare în pagină, fiind cel mai mult influenţat de creativitatea,
bugetul şi importanţa pe care operatorii din turism le acordă acestui tip de
promovare.
196
a) b) c)
Fig. 160. Materiale complexe de promovare a elementelor ofertei turistice din aria de studiu:
a) advertoriale; b) albume; c) cataloage
Fig. 161. Broşuri de promovare turistică a ofertelor comunelor din aria de studiu
a) b)
Fig. 162. Pliante informative şi de promovare (două plieri):
a) oferta turistică a comunelor; b) obiective turistice antropice (seria Cluj – Peisaj cultural)
a)
Fig. 163. Pliante şi fluturaşe de promovare a unităţilor de cazare din aria de studiu
197
4.6. Estimarea valorii potenţialului bazei materiale turistice
4.6.1. Sistemul de bonitare aferent bazei materiale turistice
Structurile de primire turistică prospectate în cadrul acestui capitol, împreună cu restul

elementelor constituente ale bazei tehnico-materiale, relevă importanţa celor patru piloni
fundamentali ai ofertei turistice derivate, şi anume: infrastructura de cazare, baza de alimentaţie
publică, infrastructura de transport şi baza sportivă şi de agrement. Caracterizate de particularităţi
funcţionale, tipologice şi dimensionale deosebite, atât la nivel de grupă cât şi de subgrupă, acestea
au fost cele care au intermediat procesul de acordare a punctajelor care au permis estimarea valorii
potenţialului turistic al categoriilor de infrastructură implicate şi al comunelor. Trebuie specificat
faptul că, în cazul structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică,
datele luate în considerare în această etapă a cercetării au fost cele furnizate de Autoritatea
Naţională pentru Turism întrucât într-un asemenea context, caracterul oficial al informaţiilor are
prioritate în faţa propriilor investigaţii. De asemenea, s-au avut în vedere complexitatea şi
viabilitatea datelor, capitole la care Autoritatea Naţională pentru Turism s-a dovedit superioară
Institutul Naţional de Statistică, cea dintâi fiind singura care prezintă informaţii legate de unităţile
de alimentaţie publică şi totodată, şi cea care, în privinţa bazei de cazare, a înregistrat discrepanţe
mai mici între situaţia raportată şi realitatea din teren (comparativ cu INS).
Revenind la sistemul de bonitare, specificitatea teritoriului analizat şi-a spus încă o dată
cuvântul în modalitatea de evaluare, astfel că în cazul structurilor de cazare, cel care a primat a fost
principiul autenticităţii percepute, atuul-cheie al turismului rural (Frisvoll, 2013), respectiv al
asigurării unei experienţe cât mai apropiate tradiţionalului românesc, şi nu cel al complexităţii
serviciilor şi dotărilor care, fără îndoială, ar fi propulsat hotelul în fruntea clasamentului. În
consecinţă, acestuia din urmă nu i-a revenit mai mult de 1 punct, în timp ce pensiunile (sinonime cu
agroturismul şi turismul rural, în cazul de faţă) şi cabanele (unităţi predilecte pentru zona montană
şi turismul omonim), au fost investite cu cele mai mari scoruri, fiind succedate de amenajările
grupate de tip sat de vacanţă şi camping (3 puncte) care au surclasat unităţi precum vilele
(singulare) sau popasul turistic (mai puţin complex faţă de satul de vacanţă) (Tabelul 24).
Tabelul 24. Punctajele acordate structurilor bazei materiale turistice

Structuri de Infrastructura
Infrastructura de Infrastructura de Infrastructura de
primire sportivă şi de
cazare alimentaţie publică transport
turistică agrement
pensiune
restaurant cu specific
agroturistică: 5p. staţiune
naţional: 5p.
pensiune, cabană autostradă: 5p. turistică: 10p.
restaurant pensiune,
(camere de închiriat): 4p. drum european: 4p. pârtie: 5p.
Punctaj restaurant clasic: 4p.
sat de vacanţă, camping, drum naţional: 3p. parc tematic
acordat bistro, terasă: 3p.
căsuţe tip camping: 3p. drum judeţean: 2p. (zoo, aventură
bar de zi, bufet bar,
vilă, bungalow, drum comunal: 1p. etc.), centru de
cafe-bar/-cafenea: 2p.
popas turistic: 2p. echitaţie: 3p.
fast-food, snack-bar: 1p.
hotel, hostel, motel: 1p.
În aceeaşi manieră, respectând criteriul autenticităţii coroborat cu cel al complexităţii

serviciilor, au fost evaluate şi structurile de alimentaţie publică, în rândul cărora, punctajul maxim a
revenit restaurantelor cu specific naţional, în timp ce, scorul cel mai mic a fost acordat unităţilor de
tip fast-food şi snack-bar, mai puţin reprezentative pentru spaţiul rural-montan, fie el chiar şi arealul
de contact marginal.
198
Preluând ideea de complexitate în sensul de modernizare şi reabilitare, la capitolul

infrastructură de transport, punctele au fost stabilite în conformitate cu clasificarea preexistentă, de
la autostrăzi (5 puncte) la drumuri comunale (1 punct), întrucât în cadrul ei au fost avute în vedere
criteriile de accesibilitate şi calitate impuse de standardele aferente.
Finalmente, pentru sectorul de agrement în cadrul căruia este reunit un număr variabil de
structuri şi servicii proprii celorlalte componente (cazare, alimentaţie), complexitatea şi valoarea
subcategoriei care întruneşte cât mai multe, creşte progresiv, motiv pentru care staţiunile turistice
şi-au însuşit cel mai mare punctaj dintre elementele bazei tehnico-materiale (10 puncte). Integrate
staţiunilor montane, se detaşează pârtiile de schi, indispensabile practicării sporturilor de iarnă,
retribuite pe măsura importanţei lor, cu acelaşi punctaj ridicat alocat structurilor de primire de top (5
puncte). Adresabilitatea eterogenă a acestora din urmă a determinat un scor superior celui stabilit
pentru amenajările de tipul parcurilor şi centrelor specializate într-o anumită activitate precum cele
de echitaţie, zoologice, de ciclism montan, de aventură etc., care de regulă vizează segmente
turistice bine definite cu aptitudini şi/sau interese mai puţin împărtăşite de publicul larg.
4.6.2. Estimarea potenţialului turistic al bazei tehnico-materiale
În urma contabilizării valorilor numerice acordate elementelor infrastructurii turistice

(surprinse în Anexa 4) a rezultat un o medie generală de 40,7 puncte – indicator al unui potenţial
turistic ridicat la capitolul bază tehnico-materială – a cărei consistenţă rezultă din ponderile
cumulate ale celor patru categorii de structuri ale ofertei turistice derivate aferente spaţiului rural-
montan şi de contact marginal din judeţul Cluj (Tabelul 25). De departe, cea care s-a detaşat a fost
infrastructura de cazare (53% din potenţialul ofertei derivate, cu o medie de 21,6 puncte la nivelul
arealului analizat), chiar şi în condiţiile în care cinci unităţi administrative-teritoriale nu dispun de
astfel de unităţi, graţie aportului substanţial al comunei Sâncraiu. Deţinătoare unică a 43 de
pensiuni, dintre care 41 agroturistice – cel mai bine cotat tip de structură din categoria celor de
cazare – aceasta s-a impus atât în faţa celorlate comune (cu o diferenţă de aproximativ 150 puncte
până la următoarea clasată: Beliş cu 64 puncte pentru baza de cazare), cât şi la nivelul sectorului de
cazare al arealului examinat, la care a contribuit cu peste o treime din total.
Dacă am fi mers pe principiul conform căruia majoritatea unităţilor de cazare posedă servicii
şi infrastructură de alimentaţie publică, acest lucru ar fi trebuit să se plaseze comunele Sâncraiu şi
Beliş în topul unităţilor administrative-teritoriale studiate, iar ponderea bazei în potenţialului ofertei
turistice derivate a teritoriului cercetat ar fi trebuit să fie a doua cea mai semnificativă. Totuşi,
stricta raportare la structurile de alimentaţie publică omologate de Autoritatea Naţională pentru
Turism, a avut ca efect pe de-o parte, consacrarea comunelor Gilău şi Feleacu prin prisma valorii
potenţialului infrastructurii în cauză, iar pe de altă parte, reducerea considerabilă a dimensiunii şi
ponderii bazei de alimentaţie publică, limitată la 15% din oferta generală. Prin urmare, aceasta a
fost surclasată de infrastructura de transport (240 puncte echivalentul a 23% din totalul
infrastructurii), care deşi este reprezentată în toate comunele examinate, le-a favorizat pe cele
tranzitate de drumuri europene şi naţionale (E60, E81, DN1): Gilău, Feleacu, Moldoveneşti etc.
Mai puţin dispersate în teritoriu, elementele bazei sportive şi de agrement au intrat în
componenţa ofertelor turistice a şapte comune, dintre care Băişoara se afirmă, în mod special, ca un
caz fără precedent în zona montană şi submontană clujeană, prin cel mai ridicat punctaj acumulat
(48 puncte) şi cel mai însemnat aport (49%) la această categorie. Acelaşi procent ridicat îl
reprezintă baza de agrement inclusiv la nivelul propriei oferte derivate a comunei, unde valoarea
acestuia – datorată celor două staţiuni, cinci pârtii şi un bikepark – o depăşeşte pe cea cumulată a
infrastructurilor de cazare, de alimentaţie publică şi de transport. Aceleaşi activităţi recreative şi
sportive de tipul celor de aventură sau de iarnă, ce presupun existenţa unei infrastructuri speciale au
personalizat şi oferta comunei Feleacu, care a strâns al doilea cel mai mare număr de puncte la
199
capitolul bază sportivă şi de agrement, contribuind astfel la sporirea atractivităţii acesteia tot la fel
de mult ca în cazul comunelor Râşca sau Ciurila.
Tabelul 25. Evaluarea potenţialului bazei materiale turistice al ariei de studiu

Potenţial Infrastructura Infrastructura
Infrastructura Infrastructura
bază Comuna de alimentaţie sportivă şi de TOTAL
de cazare de transport
materială publică agrement
foarte Sâncraiu 212 p. 4 p. 5 p. - 221 p. ↑
ridicat Băişoara 31 p. 6 p. 6 p. 48 p. 91 p. ↑
(80 – Beliş 64 p. 8 p. 8 p. - 80 p. ↑
221 p.) Gilău 34 p. 25 p. 21 p. - 80 p. ↑
Feleacu 5 p. 19 p. 20 p. 11 p. 55 p. ↑
ridicat Poieni 30 p. 4 p. 11 p. - 45 p. ↑
(40 – Mihai Viteazu 16 p. 12 p. 16 p. - 44 p. ↑
79 p.) Moldoveneşti 24 p. - 18 p. - 42 p. ↑
Tureni 17 p. 8 p. 15 p. - 40 p. ↓
Mărgău 22 p. 6 p. 8 p. - 36 p. ↓
Căpuşu Mare 7 p. 4 p. 15 p. 10 p. 36 p. ↓
mediu Râşca 13 p. 6 p. 5 p. 10 p. 34 p. ↓
(25 – Ciucea 8 p. 10 p. 11 p. 5 p. 34 p. ↓
39 p.) Ciurila 12 p. 10 p. 2 p. 9 p. 33 p. ↓
Săvădisla 16 p. 8 p. 9 p. - 33 p. ↓
Mărişel 17 p. 5 p. 4 p. 5 p. 31 p. ↓
Săcuieu 11 p. 6 p. 6 p. - 23 p. ↓
scăzut
Măguri-Răcătău 12 p. 4 p. 5 p. - 21 p. ↓
(15 –
Negreni 4 p. 7 p. 10 p. - 21 p. ↓
24 p.)
Sănduleşti - - 15 p. - 15 p. ↓
Călăţele 4 p. - 8 p. - 12 p. ↓
foarte Iara - 6 p. 6 p. - 12 p. ↓
scăzut Petreştii de Jos 4 p. - 2 p. - 6 p. ↓
(sub Mănăstireni - - 6 p. - 6 p. ↓
15 p.) Valea Ierii - - 4 p. - 4 p. ↓
Aiton - - 4 p. - 4 p. ↓
Media ariei de studiu 21,6 p. 6 p. 9,2 p. 3,7 p. 40,7
În final, însumarea scorurile obţinute de fiecare unitate administrativ-teritorială în parte,

pentru toate cele patru grupe de elemente ale infrastructurii turistice, s-au constituit în punctaje
totale care au stat la baza clasamentului final al ofertelor turistice derivate ale comunelor din aria de
studiu. Astfel, din această perspectivă, cele cinci categorii de potenţial (de la foarte ridicat la foarte
scăzut), au adus în prim plan comune precum Sâncraiu, Băişoara, Beliş şi Gilău, ca posesoare ale
celor mai complexe şi diversificate baze tehnico-materiale. Împreună cu următoarele cinci din
ierarhia ilustrată în tabelul anterior, acestea expun valori superioare mediei (cel puţin 40 puncte
cumulate), expresie a unei infrastructuri care exploatează corespunzător resursele atractive cu care
sunt înzestrate unităţile administrative indicate. Nu acelaşi lucru se poate spune despre comunele
clasate pe treptele inferioare ale clasamentului (Aiton, Valea Ierii), însă măsura în care lipsa unei
infrastructuri este produsul unui potenţial scăzut al ofertei turistice primare sau din contră, aceasta
denotă inexistenţa unei valorificări a fondului turistic natural şi/sau a patrimoniului antropic,
rămâne de văzut şi de analizat în capitolele următoare.
200
5. CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN CLUJEAN
După cum s-a mai afirmat, singura modalitate de a transforma conceptul de potenţial turistic
din unul virtual în unul real constă în valorificarea acestuia, al cărei prim scop vizează „geneza unor
mişcări încadrate în mobilitatea geografică a populaţiei dar deosebite prin motivaţia lor” (Muntele
şi Iaţu, 2003, p. 153). Aceste fluxuri, ca formă de interacţiune spaţială, se desfăşoară între aria de
reşedinţă a vizitatorilor (zona emiţătoare, suprapusă bazinului cererii turistice) şi cea de destinaţie
(zona receptoare, în care este localizată oferta turistică) – puncte, centre şi areale turistice din
limitele spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, în cazul de faţă –
individualizată printr-un surplus de resurse atractive şi amenajări, care în aria de provenienţă a
turiştilor sunt deficitare (Boniface şi Cooper, 2009), favorizând astfel simultaneitatea activităţilor de
producţie (materializare a ofertei turistice) şi de consum (materializare a cererii turistice).
În contextul în care circulaţia turistică aparţine comerţului cu servicii (Păcurar, 2009),
intensitatea fluxurilor aferente ar putea fi stabilită prin simpla cuantificare a consumului acestor
servicii. Una dintre cele mai eficiente metode constă în înregistrarea turiştilor de către recepţiile
unităţilor de cazare, respectiv a inventarierii numărului de locuri ocupate în structurile de primire
turistice, ca indicator al faptului că vizitatorul s-a deplasat înspre destinaţie – realizându-se aşadar
circulaţia turistică – iar consumul serviciilor turistice este în plin proces de desfăşurare. Dată fiind
relevanţa serviciilor de cazare şi a consumului acestora care coincide cu partea solvabilă a cererii, în
cele ce urmează vor fi analizate o serie de date cantitative relaţionate cu structurile de primire
turistică din arealul de cercetare. Ţinând cont de faptul că numai Institutul Naţional de Statistică
furnizează informaţii referitoare la sosiri ale turiştilor şi înnoptări în unităţile de cazare inventariate
în prealabil, trebuie atrasă atenţia încă de la început asupra caracterului orientativ al datelor din
două motive. În primul rând, acestea corespund situaţiei din 2015, fapt pentru care toate raportările
la structurile de cazare, capacitatea lor sau numărul de locuitori pentru determinarea anumitor indici
vor avea în vedere informaţiile oferite de INS pentru anul 2015. Iar, în al doilea rând, anumite
rezerve trebuie avute şi din cauză că – aşa cum a fost ilustrat într-un subcapitol separat din cadrul
capitolului alocat prospectării Ofertei turistice derivate – Institutul Naţional de Statistică nu
epuizează unităţile de cazare care funcţionează în spaţiul clujean.
5.1. Indicatorii principali ai circulaţiei turistice: sosiri şi înnoptări
5.1.1. Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare
În vederea realizării unor evaluări cantitative pertinente, statistica oficială operează cu o

serie de indicatori care înainte de a fi colectaţi şi prelucraţi, trebuie definiţi. Este şi cazul sosirii unui
turist în structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare care coincide cu înregistrarea singulară
a acestuia de către recepţia unităţii de cazare indiferent de numărul de nopţi petrecute în unitate (cu
condiţia ca acestea să nu fie întrerupte). Astfel se consideră o singură sosire turistică sejurul de
câteva nopţi consecutive al unei persoane cazate într-o anumită structură, însă aceeaşi persoană,
poate să fie înregistrată cu mai multe sosiri, în aceeaşi structură de câte ori revine pentru a fi
găzduită pe parcursul unui sejur care a fost întrerupt, al unei luni, al unui sezon, al unui an etc. De
asemenea, trebuie specificat că, în cazul familiilor, numărul sosirilor corespunde cu cel al
membrilor pentru care s-a plătit serviciul aferent, iar în situaţia în care acestea sau alţi turişti sunt în
unitate în momentul schimbării lunii, aceştia nu mai sunt incluşi la numărul de sosiri al lunii în curs.
201
Circulaţia turistică în spaţiul rural-montan clujean
Aceste fiind clarificate, în continuare ne vom concentra asupra evoluţiei din ultimii 15 ani a
numărului de sosiri turistice în structurile de primire din spaţiul clujean, în condiţiile în care, în
2015, valoarea lor era de 428.812 la scară judeţeană şi 41.997 sosiri la nivelul zonei montane şi de
contact marginal (9,7% din total). După cum reiese din reprezentarea grafică bazată pe informaţiile
puse la dispoziţie de INS, pentru prima oară în ultimul deceniu şi jumătate, situaţia curentă (2015) a
reuşit să depăşească valoarea maximă înregistrată în anul 2008 (372.007 sosiri) semn că, pe plan
judeţean cel puţin, graţie efervescenţei economice a municipiului Cluj-Napoca, consecinţele crizei
financiare din 2008 s-au estompat (Fig. 164).
Fig. 164. Evoluţia numărului de sosiri ale turiştilor în spaţiul clujean în perioada 2001-2015
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică (ultima accesare: 26 iunie 2016)
Fig. 165. Numărul de sosiri turistice în anii 2001, 2008 şi 2015 la nivelul comunelor din aria de studiu
202
Dacă în intervalul 1991 şi 2001 numărul de sosiri turistice în structurile de primire cu

funcţiuni de cazare din România a scăzut neîncetat din cauza decăderii competitivităţii bazei
tehnico-materiale şi a intensificării călătoriilor turiştilor români ca urmare a liberalizării intrărilor în
statele Uniunii Europene (Nistoreanu, 2005), începând din 2001, curba evoluţiei numărului de sosiri
a cunoscut o traiectorie ascendentă timp de opt ani. Înscrisă parţial în trendul judeţului Cluj, aceasta
a înregistrat o creştere semnificativă şi în interiorul spaţiului rural-montan, de la 11.512 sosiri în
2001 la 102.437 în 2008, graţie creşterii economice, respectiv a intrării în circuitul turistic a unor
noi comune (Călăţele, Feleacu, Măguri-Răcătău, Moldoveneşti, Săvădisla, Valea Ierii) şi dezvoltării
şi diversificării bazei de cazare existente (Băişoara, Căpuşu Mare, Gilău, Mărgău, Mihai Viteazu).
Recesiunea economică internaţională din 2008 a afectat circulaţia turistică din spaţiul
clujean, ale cărei valori s-au înjumătăţit în perioada următoare (2009-2010) din cauza reducerii
posibilităţilor de cumpărare ale turiştilor. Cu o intensitate redusă la un sfert din cea a anului 2008,
fluxurile turistice din aria de studiu au oscilat în jurul valorii de 25.000 sosiri timp de 4 ani după
care, datorită orientării tot mai frecvente înspre hotelurile din Băişoara, Feleacu şi Moldoveneşti,
motelurile din Gilău şi Căpuşu Mare şi pensiunile agroturistice din Sâncraiu, direcţia acestor fluxuri
s-a reintegrat în tendinţa ascendentă judeţeană, contribuind la redresarea sa (Fig. 164).
Cele două perioade marcante ale parcursului evolutiv asociat sosirilor turistice din întregul
areal se regăsesc, fără excepţie, în cazul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale componente care
în anul 2008 aveau cel puţin o unitate de cazare în funcţiune (Anexa 9). Indiscutabil, acesta a fost
momentul de apogeu al circulaţiei turistice, iar ponderile cele mai ridicate au aparţinut acelor
comune în care infrastructura de cazare, corespunzător dimensionată, a contribuit la valorificarea
potenţialului turistic al zonei în: Sâncraiu, Băişoara, Gilău, Beliş, Mărgău şi Mihai Viteazu (fiecare
cu peste 5.000 de sosiri turistice în 2008). Cel mai spectaculos progres l-a înregistrat Sâncraiu care
prin sporirea numărului de unităţi de cazare şi-a asigurat şi o creştere a fluxurilor turistice: de la 143
de sosiri în două pensiuni agroturistice în 2001, la 18.372 sosiri ale turiştilor în 23 pensiuni
agroturistice în 2008. Totuşi, criza financiară internaţională a demonstrat faptul că un număr ridicat
de structuri nu constituie neapărat şi o garanţie a unei circulaţii turistice intense, astfel că aceleaşi
23 de pensiuni care cu doi ani în urmă recepţionau circa 18.500 sosiri turistice în Sâncraiu, în anul
2010 au înregistrat mai puţin de o treime din acestea (5.182 sosiri). Reduceri considerabile, de mai
bine de un sfert, ale sosirilor turiştilor din 2010 faţă de anul 2008 pot fi observate şi în comunele
Mihai Viteazu, Sănduleşti, Ciucea, Poieni, Mărgău, Beliş, Băişoara şi Gilău. Cu toate acestea,
datorită posibilităţilor de practicare a sporturilor de iarnă şi deţinerii unei infrastructuri de cazare cu
o capacitate de primire superioară mediei (asigurată inclusiv de hotelul găzduit), Băişoara a
continuat să atragă unele dintre cele mai consistente fluxuri turistice din totalul orientat înspre zona
montană (circa 6.000 sosiri), iar Feleacu a înregistrat o performanţă fără precedent prin cele 5.657
sosiri ale turiştilor din 2015. Gradul ridicat de reprezentare a bazei materiale de cazare coroborat cu
atractivitatea ofertei valorificată prin turismul cultural, respectiv cel de recreere, s-au reflectat şi la
nivelul circulaţiei turistice din Sâncraiu şi Gilău, cărora în anul 2015 le-au revenit peste 7.500 sosiri.
Favorabilă circulaţiei turistice s-a dovedit a fi şi situaţia comunelor în care turismul de
tranzit joacă un rol important alături de cel de agrement (Căpuşu Mare, Ciucea, Ciurila,
Moldoveneşti, Negreni, Poieni) unde numărul sosirilor turistice s-a situat în jurul valorii de 1.000 în
2015. Excepţie a făcut doar Mihai Viteazu, unde fluxurile turistice s-au redus considerabil faţă de
anii precedenţi din cauza lipsei de competitivitate a ofertei turistice, fenomen care a afectat inclusiv
comuna Beliş, individualizată prin cea mai redusă circulaţie turistică din ultimii 15 ani generată de
încetarea raportării turiştilor cazaţi de hotelul din zonă.
Cele 41.997 sosiri turistice, înregistrate în anul 2015 în structurile de primire existente în
cele 21 unităţi administrativ-teritoriale (din ansamblul celor 26) cercetate, au fost concentrate în
şase tipuri de unităţi (hoteluri, moteluri, cabane, popasuri, tabere şi pensiuni), o proporţie
covârşitoare (63%) revenind acelei categorii de cazare posesoare a celor mai numeroase
203
reprezentante, materializate în expresia celor 45 pensiunilor rurale şi agroturistice identificate de

INS în aria de studiu (Fig. 166). Nu mai puţin de 26.607 sosiri au fost recepţionate de acestea,
remarcându-se în mod special comunele Sâncraiu (cu cele mai multe sosiri: 8.251 în 2015; chiar şi
pe fondul reducerii acestora cu 10.000 faţă de
anul 2008), Gilău (3.670 sosiri în 2015, după
ce în 2008 a inventariat 8.914 sosiri în
pensiuni) şi Băişoara (2.986 sosiri în 2015, de
la 5.733 sosiri în 2008), alături de cele care au
cumulat peste 1.000 sosiri ale turiştilor, în
2015, în pensiunile lor: Ciurila (1.656), Beliş
(1.514 sosiri), Negreni (1.311) şi Poieni
(1.071 sosiri). Cu ponderi semnificative, de
22% şi 11%, s-au impus cele trei hoteluri din
Beliş, Băişoara şi Moldoveneşti, care
împreună au totalizat 9.156 sosiri în 2015, Fig. 166. Ponderea sosirilor turistice la nivelul
respectiv cele patru moteluri (în Gilău şi în categoriilor de cazare în aria de studiu, în anul 2015
Căpuşu Mare) care au însumat 4.723 de sosiri Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică
(ultima accesare: 26 iunie 2016)
ale turiştilor în acelaşi an, eficienţa acestor
prestaţii hoteliere fiind o consecinţă directă a amplasamentului inspirat (Câmpeanu-Sonea, 2006). În
final, s-a remarcat cabana din Mărişel, cu 655 sosiri ale turiştilor, echivalentul a 2% din numărul
total aferent anului 2015, popasul turistic din Căpuşu Mare, locul preferat al unui număr tot mai
redus de turişti (de la 4.888 în 2004, la 590 sosiri în 2015), respectiv tabăra de elevi şi preşcolari din
Băişoara, care pentru prima dată apare în statisticile INS în 2015, cu un total de 266 sosiri sau 1%
din circulaţia turistică din aria de studiu (Fig. 166).
5.1.2. Înnoptări în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare
Ţinând cont că simpla sosire a unui turist nu oferă detalii privitoare la numărul de nopţi
petrecute într-o structură de primire cu funcţiuni de cazare, s-a recurs la conceptul de înnoptare
turistică, extrem de important în stabilirea duratei sejurului, a gradului de utilizare a capacităţii de
cazare şi a intensităţii fluxurilor turistice. Aşadar, fiecare noapte pentru care un turist este înregistrat
într-o unitate de cazare, plăteşte spaţiul ocupat (fie el şi un pat instalat suplimentar) şi beneficiază
astfel de găzduire într-un interval de 24 de ore (chiar dacă acesta stă mai puţin sau nici măcar nu se
prezintă), este considerată înnoptare turistică.
Cu un traseu asemănător cu cel al sosirilor turistice, însă cu valori diferite, evoluţia din
ultimii 15 ani a numărului de înnoptări din spaţiul clujean, a fost caracterizată de două praguri la
nivel judeţean (2008 şi 2010), însă numai cel dintâi s-a reflectat la nivelul ariei de studiu (Fig. 167).
Pe fondul valorificării ofertei turistice mijlocite de dezvoltarea bazei de cazare, în 2008,
arealul examinat a înregistrat cel mai mare număr de înnoptări din istoria sa, şi anume circa
200.000. Consecinţă directă şi previzibilă a reducerii numărului de sosiri turistice din perioada
imediat următoare – fenomen cauzat de criza economică instituită la finele anului 2008 – întreg
teritoriul s-a confruntat cu scăderea numărului de înnoptări ale turiştilor. Cu toate că, la scară
judeţeană, situaţia a început să se restabilească după doi ani graţie aportului municipiului reşedinţă
care a antrenat noi fluxuri turistice generatoare ale unei circulaţii fără precedent în 2015; pentru
sectorul montan şi submontan a fost nevoie de 6 ani de involuţie şi stagnare după recesiune pentru
ca redresarea circulaţiei turistice să se producă. Abia în 2013 s-au oprit din scădere înnoptările
turistice diminuându-se astfel, până la acel moment, tot mai mult ponderea lor în totalul judeţean.
Totuşi, independent de sosiri (care în 2014 au fost mai puţine decât în 2013), numărul înnoptărilor
şi-a păstrat direcţia ascendentă din 2013 şi în anul 2014, indicând atât sejururi mai îndelungate, cât
204
şi o modificare a preferinţelor vizitatorilor în rândul cărora a început să se instaleze şi spaţiul rural-

montan clujean. Indicatorii circulaţiei turistice din ultimul an pentru care INS oferă date confirmă
această ipoteză prin însăşi valoarea triplă a înnoptărilor din 2015 (faţă de anul precedent) când
aceasta a coincis cu 116.731 înnoptări în aria de studiu (13,6% din totalul judeţean).
Fig. 167. Evoluţia numărului de înnoptări turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015
Fig. 168. Numărul de înnoptări turistice în anii 2001, 2008 şi 2015, la nivelul comunelor din aria de studiu
La scară comunală, aceleaşi unităţi administrativ-teritoriale, posesoare ale unei baze de

cazare cu capacităţi de primire însemnate, care s-au individualizat la capitolul sosiri, au cumulat şi
205
cel mai mare număr de înnoptări în 2015: Gilău (peste 55.000), Sâncraiu (cca. 14.500 înnoptări),
Feleacu (cca. 10.500) şi Băişoara (cca. 9.500 înnoptări).
Aceleaşi considerente care au implicat fie turismul montan şi pentru sporturi de iarnă, fie cel
rural, fie turismul de tranzit (favorizat de drumul european E60) au contribuit la concentrarea în
unităţile de cazare din cele patru comune sus-menţionate a unui procent de 77% din valoarea
numerică a înnoptărilor realizate în cele 26 comune investigate (Anexa 10). Cu valori superioare
pragului de 2.500 de înnoptări s-au afirmat Beliş cu 5 unităţi de cazare (care în 2008 însuma peste
20.000 în 10 structuri) şi Ciurila cu 2 unităţi (care cu 7 ani în urmă nici măcar nu avea infrastructură
de cazare), două exemple concludente pentru modul în care inclusiv particularităţile infrastructurii
de cazare influenţează evoluţia circulaţiei turistice. Restrângerea bazei materiale turistice cauzate de
criza financiară din 2008 a fost sesizată în multe comune dintre cele supuse atenţiei, însă conform
Institutului Naţional de Statistică, Sâncraiu şi Mărgău au fost afectate cel mai mult, aspect care s-a
resimţit atât la nivelul sosirilor şi cât şi al înnoptărilor turistice. Prin urmare, de la peste 36.000
înnoptări în 23 de structuri în 2008, Sâncraiu a ajuns să raporteze 14.400 înnoptări în cinci unităţi de
cazare în 2015, nefiind departe de pierderea constatată în Mărgău, de la 18.194 înnoptări în 11
unităţi în 2008, la 1.716 înnoptări în patru structuri de primire în 2015. În rest, reducerile au fost
moderate, iar de la o medie de 5.000 înnoptări/comună, Poieni, Mărişel, Moldoveneşti şi Căpuşu
Mare au ajuns să polarizeze între 2.000 şi 2.500 înnoptări turistice fiecare. Făcând abstracţie de
comuna Feleacu (singura în care numărul actual al sosirilor şi înnoptărilor s-a multiplicat
comparativ cu anul 2008) şi de cele care în 2008 nu aveau infrastructură de cazare (Ciurila,
Negreni, Petreştii de Jos şi Săcuieu), circulaţia nu numai că s-a diminuat în comunele sectorului
montan şi subontan dar a şi încetat în Iara, Râşca, Sănduleşti şi Valea Ierii până în 2015 (Fig. 168).
Analizată din perspectiva distribuţiei la nivelul categoriilor de cazare, chestiunea
înnoptărilor turistice aduce în prim plan aceleaşi structuri care au monopolizat sosirile turistice în
2015 şi anume: pensiunile agroturistice
(categorie în care INS include şi
pensiunile turistice rurale) care în acelaşi
an au găzduit jumătate din sejururile
desfăşurate în aria de studiu. Mai exact, în
cele 45 de pensiuni inventariate de INS s-
au realizat 55.752 înnoptări în urma celor
26.607 sosiri consemnate pentru anul 2015
(Fig. 169). Conform numărului de nopţi
înregistrate, în topul preferinţele acestora
s-au situat pensiunile din Sâncraiu (14.400
înnoptări) şi Gilău (13.975), urmate, de
departe de cele din Băişoara (5.512 Fig. 169. Ponderea înnoptărilor turistice la nivelul
înnoptări), Beliş (3.787), Ciurila (2.515 categoriilor de cazare în aria de studiu, în anul 2015
înnoptări) şi Poieni (2.476). Sursa datelor: INS (ultima accesare: 26 iunie 2016)
Spre deosebire de ierarhia aferentă
sosirilor turistice, care clasa pe locul secund hotelul ca formă preferată pentru cazare, în cazul
înnoptărilor turistice, cel de-al doilea tip de structură înspre care s-au îndreptat fluxuri
semnificative, coincide cu motelul, care şi-a însuşit mai bine de o treime (37%) din totalul
înnoptărilor din teritoriul investigat. Astfel, cele 4.723 sosiri s-au soldat cu 43.445 înnoptări în
motelurile din Gilău şi Căpuşu Mare. Acestora le-a urmat hotelul, cu o pondere de 12% din totalul
înnoptărilor calculate pentru aria de studiu în 2015, căreia i-au corespuns 14.195 înnoptări în
unităţile din din Băişoara, Feleacu şi Moldoveneşti. În cele din urmă s-au remarcat cele 3.000 de
înnoptări cumulate în cabana turistică din Mărişel (1.049), popasul turistic din Căpuşu Mare (1.094)
şi cele din tabăra de elevi din Băişoara (1.196), realizate pe parcursul anului 2015.
206
5.2. Indicatorii secundari ai circulaţiei turistice
5.2.1. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune
Prin intermediul datelor furnizate, INS oferă posibilitatea determinării unor indicatori care
aduc un plus de informaţie utilă în procesul de înţelegere a fenomenului turistic şi de apreciere a
eficienţei acestuia, prin compararea rezultatelor cu eforturilor depuse sau a producţiei realizate cu
valoarea resurselor consumate (Minciu, 2004). Un prim indicator vizează eficienţa activităţii de
cazare, exprimată prin gradul de ocupare, care nu este altceva decât rezultatul raportării numărului
total de înnoptări (capacitatea de cazare efectiv ocupată) într-o anumită perioadă la capacitatea de
cazare turistică în funcţiune (capacitatea maxim posibilă) din aceeaşi perioadă (Bran et al., 1998;
Snak et al., 2001). În urma efectuării calculelor de rigoare pentru primul deceniu şi jumătate al
secolului XXI, a reieşit faptul că anul 2008 a constituit momentul de maximă eficienţă în utlilizarea
serviciilor de cazare atât la nivelul de judeţ (0,32), cât şi în cazul ariei de studiu (0,25).
Fig. 170. Evoluţia indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune în perioada 2001-2015
Fig. 171. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune în anul 2015
207
Dacă până atunci, 2003 a fost anul de referinţă al unei valorificări eficiente a ofertei
turistice, după criza economică din 2008, gradul de ocupare s-a încadrat într-o tendinţă de continuă
scădere manifestată acut timp de 4 ani. Totuşi, începând cu 2012, valoarea acestuia a sporit direct
proporţional cu intensitatea circulaţiei turistice, mijlocind astfel o utilizare a capacităţii de cazare
din ce în ce mai eficientă, de la 5% (2011) la 24% în 2015 (Fig. 170). Cert este că în condiţiile
menţinerii acestei traiectorii ascendente, baza de cazare din sectorul montan are toate şansele să îşi
dubleze rata de ocupare în următorul deceniu, ajungând chiar să depăşească media judeţeană.
La scară comunală, acest lucru s-a întâmplat deja, cel puţin în cazul comunei Gilău, care în
2015 s-a individualizat prin cel mai mare grad de ocupare (45%) din totalul unităţilor administrativ-
teritoriale investigate (Anexa 11). În plus, s-au afirmat Feleacu şi Sâncraiu, cu un coeficient de
utilizare a capacităţii de cazare de 0,32 (superior mediei judeţene), respectiv Ciucea, cu 0,27 (peste
media arealului cercetat). În consecinţă, în celelalte comune, mai puţin de un sfert din capacitatea de
primire funcţională a fost ocupată în 2015, înregistrându-se totodată şi cazuri caracterizate de o
ineficienţă accentuată, în Săcuieu (6%) şi Tureni (7%), cauzată de o capacitate ridicată raportată la
un număr modest de înnoptări (Fig. 171).
Din perspectiva categoriilor de cazare, cea mai bună rată de ocupare în 2015 au avut-o
motelurile, care s-au afirmat printr-un grad de 55% de utilizare a capacităţii totale de primire,
explicându-se astfel valoarea generală ridicată obţinută de Gilău la capitolul eficienţă a bazei de
cazare. Totodată s-au remarcat şi pensiunile agroturistice, alături de cabana turistică din Mărişel,
care au beneficiat de un indice de utilizare a capacităţii de cazare de 20% fiecare, respectiv
hotelurile (15%) şi tabăra din Băişoara (12%), iar abia în final, popasul turistic, cu numai 5%
indicând cea mai scăzută eficienţă a activităţii de cazare din întreagul areal studiat.
5.2.2. Intensitatea fluxurilor turistice
Un alt indicator al circulaţiei turistice determinat de numărul de înnoptări dintr-un an, însă
raportat la populaţia stabilă, se referă la intensitatea fluxurilor turistice din zona receptoare
(Cocean, 2007). În deplină concordanţă cu informaţiile statistice – privitoare la numărul de
înnoptări turistice şi numărul locuitorilor stabili – publicate de INS în intervalul 2001-2015,
parcursul evolutiv al intensităţii fluxurilor turistice în judeţul Cluj a urmat o tendinţă de creştere
generalizată, de la 0,37 în 2001 la 1,19 în 2015, chiar şi în contextul recesiunii economice
internaţionale care a afectat inclusiv soarta turismului după 2008.
Cu toate că şi în cazul ariei de studiu se poate observa o intensificare semnificativă a
fluxurilor turistice din 2015 comparativ cu anul 2001, traiectoria valorică de la 0,38 la 1,70 a fost
marcată de numeroase momente de prag. Fără îndoială, cel din 2008 a fost cel mai înalt (2,76), când
celor 71.746 locuitori le-au revenit cel mai mare număr de înnoptări turistice din ultimii 15 ani
(circa 200.000). Ulterior, nu numai populaţia stabilă a scăzut constant ci şi numărul înnoptărilor în
structurile de primire din teritoriu, rezultând astfel o medie a intensităţii circulaţiei turistice
inferioară celei judeţene. Totuşi, reorientarea fluxurilor turistice înspre sectorul montan şi
submontan, a condus la reluarea poziţiei privilegiate a valorilor circulaţiei turistice din aria de
studiu (170 înnoptări la 100 locuitori) care, sub aspectul intensităţii, le-au surclasat pe cele judeţene
prin cele 119 înnoptări la 100 de locuitori în 2015 (Fig. 172).
În anul 2015, intensitatea sporită a fluxurilor turistice a fost un atribut al unei treimi din
numărul comunelor cercetate, în rândul cărora Sâncraiu – o comună mică din perspectiva numărului
de locuitori (1.602 în 2015 conform INS) – s-a impus de departe prin cele 899 înnoptări la 100 de
locuitori (8,99). I-a urmat Gilău care, deşi a înregistrat cel mai mare număr de înnoptări în 2015
(cca. 56.000), deţine şi cea mai mare populaţie din teritoriul studiat (8.646 în 2015 conform INS),
obţinând astfel un coeficient de 6,50. Băişoara (4,55), Beliş (2,83), Feleacu (2,82) şi Ciurila (1,77)
au completat seria celor şase unităţi administrativ-teritoriale care s-au situat peste media arealului în
208
2015. În acelaşi an, mai puţin căutate au fost comunele Săcuieu şi Călăţele (0,26), Tureni (0,21),
Măguri-Răcătău (0,20) şi Mihai Viteazu (0,16) a căror ofertă turistică nu a reuşit să atragă şi să
reţină turiştii astfel încât să atribuie mai mult de 30 înnoptări la 100 de locuitori (Fig. 173).
Fig. 172. Evoluţia intensităţii fluxurilor turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015
Fig. 173. Intensitatea fluxurilor turistice la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015
5.2.3. Densitatea circulaţiei turistice
Deosebită de intensitatea fluxurilor prin numărul de sosiri turistice raportate la populaţia

rezidentă, această valoare ilustrează atât gradul de solicitare a zonelor vizitate cât şi puterea lor de
atracţie (Cocean et al., 2014), prezentând direcţii de evoluţie similare intensităţii fluxurilor. În
consecinţă rămâne valabilă creşterea progresivă a numărului de sosiri turistice din primii opt ani ai
209
secolului XXI, mult mai spectaculoasă în interiorul spaţiului rural-montan (faţă de situaţia judeţului
Cluj) care, de la 15 turişti la 100 locuitori în 2001, a ajuns la o performanţă care nu a mai fost
egalată până în prezent: 143 turişti la 100 locuitori în 2008 (Fig. 174). La fel de impresionant a fost
şi declinul posterior crizei financiară din 2008, când într-un interval de trei ani, densitatea circulaţiei
turistice s-a înjumătăţit de două ori consecutiv, ajungând sub media judeţeană în perioada 2011-
2014. Abia în 2015 indicele densităţii circulaţiei în ariei de studiu a revenit la valori superioare
celor judeţene (0,59), graţie intensificării fluxurilor, în 2015, raportând 61 sosiri la 100 de
locuitori.
Păstrând registrul comparativ, situaţia densităţii circulaţiei turistice la nivel de comună se
aseamănă extrem de mult cu cea a intensităţii fluxurilor turistice astfel că densitatea maximă a
circulaţiei, în 2015, a fost consemnată tot în comuna Sâncraiu (5,15) şi aceleaşi comune care s-au
detaşat prin valori ridicate ale intensităţii fluxurilor turistice, s-au plasat încă o dată peste media
arealului şi în cazul densităţii: Băişoara, Feleacu, Ciurila, Beliş, Gilău, în timp ce densitatea
minimă a revenit comunei Mihai Viteazu (doar 8 turişti la 100 de locuitori) (Fig. 175).
Fig. 174. Evoluţia densităţii circulaţiei turistice în spaţiul clujean în perioada 2001-2015
Fig. 175. Densitatea circulaţiei turistice la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015
210
5.3. Durata medie a sejurului
Efectuarea raportării numărului de înnoptări turistice la numărul de sosiri, este la fel de

relevantă pentru circulaţia turistică precum analiza independentă (sau cea raportată la populaţie) a
acestor indicatori întrucât redă durata medie a sejurului sau, altfel spus, puterea ofertei turistice de
a reţine vizitatorii odată cazaţi în structurile de primire. Cu o medie de 2 zile, durata şederii în
judeţul Cluj, în ultimul deceniu şi jumătate, a fost relativ constantă în comparaţie cu oscilaţiile
înregistrate de spaţiul rural-montan şi submontan cercetat. Numai în ultimii 4 ani, durata medie a
sejurului în limitele acestuia a crescut de la 1,4 zile (2012) la 2,8 zile în 2015, când oferta turistică a
demonstrat cea mai mare capacitate de fixare a cererii turistice din cursul acestui secol (Fig. 176).
Fig. 176. Evoluţia duratei medii a sejurului în spaţiul clujean în perioada 2001-2015
Fig. 177. Durata medie a sejurului la nivelul comunelor din aria de studiu, în anul 2015
211
Făcând abstracţie de cele şase unităţi administrativ-teritoriale în care circulaţia turistică a

fost nulă în 2015, s-au conturat trei situaţii referitoare la durata şederii în sectorul montan şi
submontan. Prima, valabilă numai în cazul comunei Gilău, s-a datorat în special turismului de
tranzit şi abia apoi altor motivaţii turistice, fapt confirmat de numărul ridicat de înnoptări din
motelurile din zonă. Cu o durată de 7,2 zile/sejur, Gilăul nu numai că şi-a adus aportul într-un mod
semnificativ la stabilirea mediei arealului, dar a fost şi singura comună care a prezentat valori
superioare acestei medii. A doua situaţie, în care durata sejurului a fost de cel puţin 2 zile, a
caracterizat o treime din comunele studiate: Mărişel, Beliş, Călăţele, Poieni, Săvădisla, Mărgău,
Mihai Viteazu şi Petreştii de Jos. Totuşi, cei mai mulţi dintre turiştii care au vizitat sectorul montan
în 2015, au petrecut aproximativ o zi şi jumătate (11 comune), cele mai scurte şederi, înregistrându-
se în localităţile tranzitate de cele două drumurile europene E60 Şi E81, mai exact în Negreni şi
Tureni, profilul vizitatorilor aflându-se sub influenţa turismului de tranzit.
Totuşi, în 2015, motelurile din Gilău (şi Căpuşu Mare) au fost beneficiarele celor mai lungi
sejururi din ansamblul categoriilor de cazare existente în aria de studiu, remarcându-se printr-o
durată medie fără precedent: 9,2 zile/şedere (după ce timp de 14 ani, au variat între 1,2 şi 2,7 zile).
O explicaţie a acestui fenomen constă şi în cazarea sezonieră a muncitorilor care îşi au domiciliul
stabil în alte judeţe însă care efectuează lucrări în spaţiul clujean, principala vizată în acest sens
fiind autostrada A3. Pe locul secund în ierarhia formelor de cazare care au găzduit cele mai
îndelungate şederi, s-a clasat tabăra de elevi şi preşcolari din Băişoara, care prin natura sa a fost
destinată activităţilor de petrecere a timpului liber derulate pe parcursul mai multor zile, în jur de
4,5 zile după cum a reieşit din datele INS pentru 2015. După o valoare maximă înregistrată în 2003
(2,5 zile/sejur), pensiunile agroturistice au reuşit, în 2015, să obţină cea mai mare durată medie a
sejurului din ultimii 10 ani: 2,1 zile, fiind în continuare preferate altor tipuri de cazare în cadrul
turismului rural şi al celui de sfârşit de săptămână. Cu valori notabile – de altfel şi cele mai mari de
când INS oferă o evidenţe în acest sens – s-a afirmat popasul turistic din Căpuşu Mare cu durată a
sejururilor de 1,9 zile/şedere în 2015. În cele din urmă, s-au individualizat hotelurile din Băişoara,
Feleacu şi Moldoveneşti, respectiv cabana turistică din Mărişel, fiecare categorie de cazare cu o
medie de 1,6 zile/sejur în 2015, valoare la care au ajuns după apogeul cunoscut în 2001: 2,1
zile/şedere (hotelurile), respectiv 3,4 zile/şedere (cabanele turistice) (Fig. 178).
5.4. Sezonalitatea turistică
Odată identificată evoluţia şi durata medie a sejurului, la fel de interesant de urmărit este
frecvenţa cu care turiştii apelează la serviciile de cazare în decursul unui an calendaristic. Factorii
climatici, continuă să cauzeze o serie de diferenţieri sub aspectul posibilităţilor de practicare a
turismului, reflectate la nivelul intensităţii circulaţiei turistice (Cocean, 2007). În afara cauzelor
naturale, intervin o serie de condiţionări economico-organizatorice, de tipul sărbătorilor (naţionale,
religioase), organizarea producţiei în diverse sectoare economice şi/sau obiceiurilor asociate,
precum şi a altor evenimente generatoare de concedii şi vacanţe (stuctura anului şcolar şi
universitar) care, de asemenea, favorizează oscilaţiile sezoniere (Minciu, 2004). În acest mod,
fenomenul se face responsabil pentru perioadele de timp în care forţa de muncă şi infrastructura
rămân subutilizate, acesta fiind principalul contraargument al turismului privit ca alternativă
economică în anumite regiuni (Butler, 2001). Diagrama evoluţiei sezonalităţii turistice în spaţiul
rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj reliefează existenţa unei maxime absolute a
cererii manifestate constant în luna august. Potrivit INS, în 2015, aceasta a atins 4.891 sosiri
turistice (Fig. 188) şi 14.135 înnoptări în structuri de primire, cel mai înalt prag al ultimilor ani atât
pentru luna în discuţie, cât şi pentru sezonul estival şi cel de toamnă (peste 4.000 sosiri lunare în
2015, cu un echivalent de peste 10.000 de înnoptări în intervalul aprilie-noiembrie).
212
Fig. 178. Evoluţia duratei medii a sejurului la nivelul categoriilor de cazare din aria de studiu, în perioada 2010–2015
Fig. 179. Sezonalitatea circulaţiei turistice (în funcţie de numărul de sosiri) în aria de studiu, în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2015
Fig. 180. Sezonalitatea circulaţiei turistice (în funcţie de numărul de înnoptări) în aria de studiu, în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2015
213
Se remarcă revenirea spectaculoasă a acestor indicatori după reducerea fluxurilor turistice

din anul 2012 când, nici măcar în august, valoarea maximă nu a reuşit să depăşească 2.747 sosiri,
respectiv 3.995 înnoptări (Fig. 180). În pofida intensificării circulaţiei, lunile de iarnă continuă să
atragă cele mai reduse fluxuri, generând o amplitudine medie de circa 2.500 de sosiri şi înnoptări
între extremele sale. Cele mai mari diferenţe dintre lunile august şi februarie – cea mai puţin
populară lună în materie de sejururi turistice – au fost consemnate tot în anul 2015, prin cele 2.717
sosiri şi 9.957 înnoptări. Se observă astfel o valoare dublă în materie de sosiri faţă de amplitudinea
circulaţiei din 2012 care, pentru aceleaşi luni, a indicat o diferenţă de 1.447 sosiri şi de cinci ori mai
mare comparativ cu diferenţa de 2.066 de înnoptări dintre maximul lunii august şi minimul lui
februarie din 2012. Lăsând la o parte aceste deosebiri, trebuie apreciată creşterea fluxurilor turistice
în spaţiul rural-montan clujean care, prin diversificarea serviciilor turistice şi oferirea unora
suplimentare gratuite coroborate cu practicarea unor preţuri stimulative în extra-sezon – în speţă în
februarie-martie – are toate şansele să atenueze sezonalitatea şi efectele sale (Cocean et al., 2014).
5.5. Turiştii străini în spaţiul rural-montan clujean. Studiu de caz: Staţiunea Fântânele
Cu toate că în cadrul seriilor de date publicate de Institul Naţional de Statistică sunt incluse
informaţii referitoare la sosirile vizitatorilor străini (pe continente şi ţări de origine), acestea apar
expuse doar la nivelul României, întrucât înregistrarea se efectuează la intrarea lor în ţară. Restul
indicatorilor care au la bază sosirile şi înnoptările în unităţi de cazare nu mai introduc această
diferenţiere între turiştii români şi cei străini, fiind astfel destul de greu de stabilit ponderi şi
preferinţe ale celor din urmă pentru produsul şi destinaţiile turistice româneşti. În acest context,
singurele surse care ar putea oferi informaţii pertinente cu privire la ţara de provenienţă a turiştilor
rămân unităţile de cazare din teritoriu, a căror politică protejează însă identitatea clienţilor săi. Prin
urmare, datele puse la dispoziţie de cei care le deţin, ajung să fie insuficiente şi incomplete, riscând
să-şi piardă reprezentativitatea pentru arealul cercetat. Totuşi, din bunăvoinţa şi solidaritatea câtorva
prestatori de servicii de cazare (întâlniţi în etapa investigaţiei de teren), în cele ce urmează, vor fi
punctate câteva aspecte cu privire la turiştii străini care au vizitat Staţiunea Fântânele în anul 2015,
aspecte care, să nu omitem din vedere, au un pronunţat caracter orientativ.
a) Sosiri şi înnoptări ale turiştilor străini şi ţara de origine a acestora
În conformitate cu datele obţinute, din cele 1.470 de sosiri ale turiştilor în arealul examinat,
1.306 au fost realizate de vizitatori români (89%), iar 11% au aparţinut străinilor (164). De departe,
cea mai mare pondere a revenit turiştilor din Ungaria (51,8%), cărora le-au urmat cei din Israel
(10,4%), Cehia (8,5%) şi Germania (4,9%). Alături de aceştia şi alţi francezi şi polonezi, au mai
vizitat zona montană din judeţul Cluj care în anul 2015 a atras un număr egal de turişti slovaci,
sloveni şi americani, chiar dacă acesta nu a fost mai mare de 12 în total (Fig. 181a). De pe
continentul american s-au individualizat turişti canadieni, de pe cel asiatic reprezentanţi indieni, iar
de pe continentul african, tocmai din Swaziland au existat câteva persoane, tot atâtea câţi belgieni,
italieni, austrieci, elveţieni şi britanici (1,2%) care s-au cazat în aria de studiu.
Numărul înnoptărilor turistice în valoare de 2.373 – dintre care 88,4% corespunzătoare
vizitatorilor de origine română – a ilustrat o pondere mai ridicată a cererii turistice maghiare
(58,2%) şi mai scăzută în cazul celei din Israel (7,6%) şi Cehia (5,1%) în rândul celor 275 de nopţi
aferente turiştilor străini. Împreună cu germanii care au vizitat zona în 2015, cehii au cumulat un
număr mai mic de nopţi de cazare nu doar faţă de sloveni, ci şi în comparaţie cu cei veniţi din
Statele Unite ale Americii (Fig. 181). Cu excepţia belgienilor şi a italienilor, vizitatorii din Austria,
Canada, Elveţia, Marea Britanie, India şi Swaziland au împărtăşit încă o dată, a doua cea mai puţin
reprezentată categorie sub aspectul numărului de înnoptări, cu 0,7% din total, cea mai mică valoare
revenind, din nou, unicului turist japonez care în 2015 a stat o noapte în Munţii Apuseni.
214
a) b)
Fig. 181. Ponderea sosirilor (a) şi înnoptărilor (b) turiştilor străini după origine, în Staţiunea Fântânele, în anul 2015
b) Durata medie a sejurului turiştilor străini şi sezonalitatea aferentă
Reluând procesul de raportare a numărului de înnoptări la cel de sosiri, a rezultat o durată
medie a sejurului diferită pentru turiştii de origine română faţă de cei străini care au vizitat spaţiul
rural-montan clujean în anul 2015. Astfel, 11 dintre cele 19 naţionalităţi identificate în rândul
turiştilor au petrecut doar o singură zi în unităţile de cazare din arealul analizat (Fig. 183), situându-
se astfel împreună cu cei din Israel şi Italia sub media de 1,6 zile stabilită de turiştii români. Egalată
doar de germani, această durată medie a sejurului a ajuns la 2 zile în cazul maghiarilor şi al
belgienilor, atingând valoarea maximă de 4 zile numai în cazul slovenilor şi americanilor.
În ceea ce
priveşte perioada
anului în care s-au
desfăşurat aceste
sejururi, anotimpul
cald s-a dovedit a fi
ideal pentru
jumătate din
numărul sosirilor
turiştilor străini. La
Fig. 182. Durata medie a sejurului turiştilor români
fel ca în cazul şi străini în Staţiunea Fântânele, în funcţie de ţara de origine, în anul 2015
vizitatorilor români,
luna august a fost
asociată cu vârful
cererii turistice,
orientând un sfert
din totalul
numărului de străini
înspre zona montană
clujeană. Acesteia i-
au urmat lunile iulie
şi mai, cu peste 25
de sosiri, respectiv Fig. 183. Numărul sosirilor lunare ale turiştilor români
iunie şi septembrie, şi străini în Staţiunea Fântânele, în anul 2015
fiecare cu 12% din
numărul total de sosiri ale turiştilor străini. Mai puţin căutat în decembrie şi în martie, arealul supus
cercetării s-a confruntat inclusiv cu situaţia de a nu a înregistra nicio înnoptare efectuată de
vizitatori de altă origine decât cea română în noiembrie şi în ultimele luni de iarnă (Fig. 183).
215
5.6. Circulaţia turistică oficială şi estimată. Valenţe economice relaţionate
Una dintre cele mai importante finalităţi ale circulaţiei turistice vizează veniturile generate
de călătoriile vizitatorilor în interiorul destinaţiilor, care nu fac altceva decât să consolideze teoria
potenţialul economic deţinut de turism. Având acces, prin intermediul Institutului Naţional de
Statistică, la informaţii referitoare la numărul înnoptărilor efectuate în toate comunele clujene, şi
cunoscând tarifele practicate pentru serviciile de cazare, cu un simplu calcul matematic se poate
estima valoarea orientativă a încasărilor obţinute din activitatea de cazare – cel mai rentabil serviciu
turistic la capitolul realizări economice, cu aproximativ 40% din volumul total (Bran et al., 1998).
Mai înainte de toate se impune atragerea atenţiei asupra caracterului orientativ al datelor
puse la dispoziţie de INS care, cel puţin în cazul infrastructurii de cazare, a raportat un număr de 59
de structuri de primire turistică, considerabil mai puţine faţă de cele 142 inventariate de ANT şi faţă
de cele 363 identificate în urma propriei investigaţii. În consecinţă, toate valorile asociate circulaţiei
turistice în aria de studiu trebuie tratate cu o oarecare rezervă întrucât au la bază indicatori (sosiri şi
înnoptări) furnizaţi de INS în acelaşi număr redus şi incomplete de unităţi de cazare. Totuşi, dacă ne
propunem o viziune mai apropiată de realitate, putem utiliza aceşti indicatori pentru a completa
lacunele din celelalte surse de informaţie care nu oferă astfel de date (Tabelul 26).
Tabelul 26. Indicatorii oficiali şi estimaţi ai circulaţiei turistice în aria de studiu, în anul 2015
Sursa de informaţie Capacitatea bazei de cazare Sosiri turistice Înnoptări turistice
INS 1.696 locuri 41.997 (oficial) 116.731 (oficial)
ANT 2.437 locuri 60.193 (estimat) 167.666 (estimat)
Investigaţia proprie 6.140 locuri 151.658 (estimat) 422.432 (estimat)
Astfel, raportând cele 41.997 sosiri la capacitatea de primire publicată de INS în 2015,
rezultă o medie de 24,7 sosiri/loc de cazare, care înmulţită cu locurile indicate de A.N.T. şi
cercetarea personală, ar echivala cu 60.193 sosiri în unităţile omologate de ANT, şi cu un total de
151.658 sosiri în structurile descoperite în urma propriei prospectări. Acelaşi procedeu matematic,
de raportare a numărului de înnoptări la cele 1.696 locuri de cazare contabilizate de INS, a mijlocit
estimarea unui efectiv de 167.666 înnoptări în sectorul montan clujean conform ANT, efectiv care
aproape că s-a triplat în momentul înmulţirii celor 68,8 înnoptări/loc de cazare (INS cu capacitatea
totală depistată, ajungând să însumeze 422.432 înnoptări, în 2015, în unităţile clasificate (39%) şi
neclasificate existente (61% diferenţa dintre datele oficiale ANT şi cele colectate personal).
Aceste informaţii nu puteau rămâne fără ecou la nivelul particularităţilor circulaţiei turistice,
cu excepţia indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare destul de greu de stabilit în absenţa
datelor privitoare la capacitatea funcţională şi durata medie a sejurului, invariabilă în contextul
păstrării proporţiilor dintre indicatori, pentru care s-a avut în vedere doar perspectiva oficială (INS).
După cum era de aşteptat, cel mai mare impact a fost sesizat în cazul intensităţii circulaţiei
turistice care în contextul unui număr sporit de înnoptări a crescut de la 1,70 (INS) la 2,43 (ANT)
raportat la acelaşi efectiv de locuitori (68.831 în 2015), valoare care s-a dovedit a fi triplă în
consonanţă cu datele rezultate din propria investigaţie, ajungând la 613 înnoptări la 100 de locuitori.
Densitatea circulaţiei turistice a fost de asemenea modificată sub influenţa creşterii
numărului de sosiri ale turiştilor care în consonanţă cu estimările aferente cercetării personale, în
2015, a raportat 220 de sosiri la 100 de locuitori, aproximativ triplul valorii calculate pentru ANT
(0,87 sosiri/locuitor) şi de patru ori mai mare decât indicele oficial (0,61 sosiri/loc. potrivit INS).
Revenind la obiectivul iniţial, acela de a determina valoarea orientativă a încasărilor
obţinute din turism, mai precis din activităţile de cazare, vom porni de la premisa aplicării unui tarif
mediu de 100 lei/noapte pentru închirierea unei camere duble în orice structură de primire turistică.
Astfel, în condiţiile achitării sumei de 50 lei/noapte pentru un loc de cazare, cele 116.731 înnoptări
consemnate de INS pentru spaţiul rural-montan şi de contact marginal clujean, s-ar fi soldat cu
216
5.836.550 lei în 2015. Cu o medie de 291.827 lei/comună (raportat la cele 20 în care există
infrastructură de cazare), cele mai mari venituri din turism s-ar fi înregistrat în Gilău (2.811.200
lei), Sâncraiu (720.000 lei), Feleacu (527.350 lei) şi Băişoara (471.950 lei), singurele unităţi
administrativ-teritoriale care s-au individualizat prin sosiri care au depăşit pragul de 5.500 în 2015.
Direct proporţională cu numărul înnoptărilor estimate (167.666) pentru structurile de
cazare omologate de ANT, valoarea cumulată a încasărilor aferente ar fi trebuit să concidă cu
8.383.280 lei în acelaşi an 2015 şi să fie susţinută de comunele Gilău (1.716.560 lei), Sâncraiu101
(1.056.080 lei), Băişoara (736.160 lei), Beliş (698.320 lei) şi Poieni (577.920 lei).
Propria investigaţie în care au fost estimate circa 422.432 înnoptări ale turiştilor, a ridicat
nivelul veniturilor provenite numai din serviciile de cazare la suma de 21.121.600 lei în 2015 – fără
a mai contabiliza aportul financiar al serviciilor de alimentaţie publică şi transport, al activităţilor
recreative, culturale şi sportive, al cumpărăturilor şi al altor servicii (Smith, 1995) – întărind
convingerea că turismul se poate constitui într-o alternativă economică reală cel puţin în comunele
în care circulaţia turistică poate generat încasări de peste 1.000.000 lei: Beliş şi Gilău (peste
3.000.000 lei), Mărgău şi Poieni (peste 1.500.000 lei), Băişoara, Sâncraiu (Fig. 184).
Prin prisma categoriilor de cazare luate în considerare de către cele trei surse de informaţie
rentabilitatea maximă ar fi corespuns structurii posesoare a celei mai bune reprezentări spaţiale şi cu
cei mai mulţi turişti găzduiţi în 2015: pensiunea turistică. În conformitate cu I.N.S., prin cele
55.752 înnoptări ar fi trebuit să se încaseze 2.787.000 lei, iar din cele 43.445 înnoptări efectuate în
moteluri, 2.172.250 lei. În viziunea A.N.T., pensiunile turistice rurale şi agroturistice ar fi cumulat
4.472.000 lei din cele 89.440 înnoptări aferente, fiind succedate de hoteluri cu 19.264 înnoptări şi
un câştig de 963.200 lei în 2015. În final, potrivit propriilor cercetări, valoarea economică a celor
204.267 înnoptări tributare pensiunilor ar fi trebuit să se soldeze cu 10.213.360 lei, căreia să îi
urmeze încasările de 4.805.680 lei din cele 96.114 înnoptări din cabanele cuprinse în aria de studiu.
Fig. 184. Venituri estimate din activităţile de cazare, în anul 2015
Fig. 185. Venituri estimate înregistrate de categoriile de cazare, în anul 2015
101
Potrivit unui studiu realizat de Benedek şi Dezsi (2006) asupra influenţei turismului rural asupra veniturilor
gospodăreşti, în anul 2001, în localitatea Sâncraiu, venitul mediu net lunar corespundea unui salariu mediu.
217
6. EVALUAREA ŞI VALORIFICAREA OFERTEI TURISTICE A ARIEI DE STUDIU
6.1. Estimarea valorii potenţialului atractiv al ofertei turistice generale
Finalitatea procesului de prospectare şi estimare a valorii potenţialului aferent celor trei

componente majore ale ofertei turistice – fondul turistic natural, patrimoniul turistic antropic şi baza
materială turistică – nu putea fi alta decât evaluarea potenţialului atractiv al ofertei generale, care
să medieze ierarhizarea comunelor studiate, astfel încât propunerile din strategia de dezvoltare şi
restul produselor turistice să fie realizate în consonanţă cu rezultatele diagnozei turistice efectuate.
Cu toate că în literatura de specialitate există numeroase metode de bonitare şi estimare a
potenţialului turistic aferent unor regiuni şi areale variabile ca extindere şi complexitate, dintre care
se remarcă modelul profesorului Ciangă (1997) – aplicat la nivelul Carpaţilor Orientali, în care cele
opt componente evaluate totalizează un maxim de 100 puncte – model utilizat ca punct de referinţă
şi de plecare pentru cele mai recente metode de apreciere a potenţialului (Ciangă et al., 2002; Dezsi,
2008; Oprea, 2012; Răcăşan et al., 2016) etc. – în cazul de faţă s-a optat pentru propria metodă de
evaluare, ale căror principii de notare au fost explicate la finele capitolelor care tratează cei trei
piloni ai ofertei. Fără a reveni asupra lor, trebuie precizat faptul că acest model nou propus nu s-a
dorit a fi unul absolut, motiv pentru care nu stabileşte un punctaj maxim ce nu poate fi depăşit, ci
din contră, este unul permisiv în privinţa scorurilor a căror flexibilitate deşi îl transformă într-un
model relativ, se pretează scopului conceperii lui, acela de a facilita compararea şi ierarhizarea
unităţilor-administrativ teritoriale dintr-un anumit sector de judeţ sau regiune.
Aşadar, prin însumarea punctajelor pe care fiecare comună din aria de studiu le-a obţinut
pentru resursele atractive deţinute şi pentru elementele de infrastructură turistică înglobate în ofertă,
a rezultat o medie totală de 108,6 puncte (Tabelul 27) care încadrează teritoriul în categoria
potenţialului turistic general ridicat, graţie ponderii ridicate a valorii fondului natural (38%) şi mai
puţin patrimoniului antropic (24,4%). Raportând valoarea întregii oferte turistice primare (1.766,5
puncte) la cea derivată (1.059 puncte), se evidenţiază o subdimensionare a bazei materiale turistice
în raport cu potenţialul atractiv, cauzată nu atât de infrastructura de transport (a cărei prezenţă deşi
este o condiţie necesară în dezvoltarea activităţilor turistice, nu este şi suficientă) sau de baza
sportivă şi de agrement (a cărei existenţă presupune un nivel superior de dezvoltare a fenomenului
turistic); ci mai degrabă de absenţa structurilor de primire turistică indispensabile desfăşurării
actului recreativ, în comunele lipsite de unităţi de cazare şi de alimentaţie (Aiton, Mănăstireni,
Sănduleşti, Valea Ierii); a comunelor în care funcţionează numai structuri de alimentaţie publică
(Iara) şi a comunelor care, potrivit ANT, au numai unităţi de cazare, nu şi de alimentaţie publică
(Călăţele, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sâncraiu).
Pe baza scorurilor acumulate s-au observat următoarele trei situaţii (Răcăşan et al., 2016):
 valoarea numerică a ofertei primare o depăşeşte pe cea a ofertei derivate – dezvăluind
existenţa unor resurse atractive al căror potenţial este subvalorificat – în 22 dintre comune,
cele mai mari diferenţe (până la 80 puncte) fiind înregistrate în Iara, Mărgău şi Valea Ierii;
 valori echilibrate ale componentelor ofertei turistice (cu o diferenţă de ± 10 puncte între ele)
– exprimând o exploatare adecvată a resurselor atractive, care prin amenajările turistice
existente beneficiază de o valorificare corespunzătoare – în Feleacu, Băişoara şi Beliş;
 valoarea numerică a ofertei derivate o depăşeşte pe cea a ofertei primare – ilustrând o
oarecare supraexploatare a potenţialului turistic, ale cărei riscuri s-ar putea manifesta la
nivel environmental şi socio-cultural – numai în Sâncraiu, însă cum resursele sale fac parte
din categoria celor inepuizabile, derivate ale culturii şi civilizaţiei rurale, iar practicarea
activităţilor turistice se face la nivel controlat (coordonat de agenţia Davincze Tours), iese
din discuţie pervertirea valorilor tradiţionale pe fondul comercializării excesive.
218
Evaluarea şi valorificarea ofertei turistice a ariei de studiu
Tabelul 27. Evaluarea potenţialului turistic general al ariei de studiu

Oferta turistică Oferta turistică
Potenţial OFERTA
primară derivată
turistic Comuna TURISTICĂ
Fondul Patrimoniul Baza materială
general GENERALĂ
turistic natural turistic antropic turistică
Sâncraiu 28 p. 27,9 p. 221 p. 276,9 p. ↑
foarte Gilău 54 p. 45,4 p. 80 p. 179,4 p. ↑
ridicat Băişoara 47 p. 37,7 p. 91 p. 175,7 p. ↑
(125 – Beliş 49 p. 40,4 p. 80 p. 169,4 p. ↑
277 p.) Mărgău 81 p. 21,9 p. 36 p. 138,9 p. ↑
Moldoveneşti 37 p. 49,1 p. 42 p. 128,1 p. ↑
Căpuşu Mare 33 p. 55,1 p. 36 p. 124,1 p. ↑
ridicat Mihai Viteazu 36 p. 38,1 p. 44 p. 118,1 p. ↑
(105 – Poieni 58 p. 15 p. 45 p. 118 p. ↑
124 p.) Feleacu 27 p. 30,1 p. 55 p. 112,1 p. ↑
Tureni 55 p. 16,5 p. 40 p. 111,5 p. ↑
Iara 37 p. 55,6 p. 12 p. 104,6 p. ↓
Ciurila 45 p. 25,8 p. 33 p. 103,8 p. ↓
mediu
Mărişel 53 p. 13,5 p. 31 p. 97,5 p. ↓
(90 –
Râşca 43 p. 19,8 p. 34 p. 96,8 p. ↓
104 p.)
Măguri-Răcătău 65 p. 9,5 p. 21 p. 95,5 p. ↓
Săcuieu 53 p. 15,4 p. 23 p. 91,4 p. ↓
Ciucea 22 p. 32,2 p. 34 p. 88,2 p. ↓
scăzut Săvădisla 22 p. 28,9 p. 33 p. 83,9 p. ↓
(60 – Valea Ierii 66 p. 2,1 p. 4 p. 72,1 p. ↓
89 p.) Sănduleşti 34 p. 20,6 p. 15 p. 69,6 p. ↓
Călăţele 36 p. 18,1 p. 12 p. 66,1 p. ↓
foarte Negreni 24 p. 14,7 p. 21 p. 59,7 p. ↓
scăzut Petreştii de Jos 28 p. 21,9 p. 6 p. 55,9 p. ↓
(sub Mănăstireni 22 p. 22,1 p. 6 p. 50,1 p. ↓
60 p.) Aiton 21 p. 13,1 p. 4 p. 38,1 p. ↓
TOTAL 1.076 p. 690,5 p. 1.059 p. 2.825,5 p.
Media ariei de studiu 41,3 p. 26,5 p. 40,7 p. 108,6 p.
Rezultatele finale obţinute în urma procesului de estimare a celor trei componente majore
ale ofertei turistice generale au mediat totodată şi clasamentul final al celor 26 de comune analizate,
în funcţie de atractivitatea ofertei, această ultimă ierarhie, în cinci categorii de potenţial – tot atâtea
câte au fost întrebuinţate şi în cazul fondului natural (Fig. 186), al patrimoniului antropic (Fig. 187)
şi al bazei tehnico-materiale (Fig. 188) – de la foarte scăzut (Aiton) la foarte ridicat (Sâncraiu) (Fig.
189), având şi avantajul de a fi cea mai relevantă în sensul stabilirii direcţiilor prioritare de acţiune
ale viitoarei strategii de dezvoltare a turismului ce urmează a fi elaborată. În consonanţă cu
diferenţele dintre potenţialul atractiv şi gradul lui de valorificare, aceasta ar trebui să includă
dezvoltarea infrastructurii de agrement şi a ofertelor de programe turistice, promovarea imaginii
microregiunii, creşterea capacităţii de cazare şi îmbunătăţirea calităţii acesteia, oferirea consultanţei
în domeniul turistic, organizarea unor cursuri de specialitate etc. (Benedek şi Dezsi, 2006).
În acest punct al analizei este interesant de observat paralela dintre valorile potenţialului
turistic total obţinut de aceleaşi comune, în urma aplicării metodologiei de estimare a acestuia,
propuse de Ciangă, Dezsi şi Rotar (2002), potrivit cărora, la nivelul Regiunii de Nord-Vest, Gilău,
Băişoara şi Beliş, deţin într-adevăr un potenţial turistic ridicat (31 – 50 puncte), comparabil cu cel
al unităţilor administrativ-teritoriale care găzduiesc staţiunile balneoclimaterice Sângeorz Băi, Stâna
de Vale, Băile Felix şi 1 Mai. În viziunea aceloraşi autori nu doar Aiton, Călăţele şi Săvădisla s-au
încadrat în categoria potenţialului turistic redus (acumulând fiecare mai puţin de 16 puncte), ci şi
Ciurila, Râşca şi Săcuieu – explicaţia constând în dezvoltarea ulterioară efectuării studiului a unor
amenajări turistice cu funcţiuni de cazare şi agrement – în timp ce restul comunelor, 15 la număr, s-
au remarcat prin valori corespunzătoare potenţialului turistic mediu (între 16 şi 30 puncte).
219
Fig. 186. Categorii de potenţial turistic aferent fondului natural la nivelul comunelor din aria de studiu Fig. 187. Categorii de potenţial turistic aferent patrimoniului antropic la nivelul comunelor din aria de studiu
Fig. 188. Categorii de potenţial turistic aferent bazei tehnico-materiale la nivelul comunelor din aria de studiu Fig. 189. Categorii de potenţial atractiv aferent ofertei turistice generale la nivelul
comunelor din aria de studiu
220
6.2. Tipuri şi forme de turism
Complexitatea fenomenului turistic surprinsă în capitolele anterioare prin diferite încercări

de identificare, inventariere, ierarhizare şi evaluare ale resurselor atractive şi elementelor bazei
tehnico-materiale, continuă să se extindă şi la nivelul tipurilor şi formelor de manifestare ale
turismului. Expresie a valorificării potenţialului turistic, acestea au fost supuse unor tentative
numeroase de clasificare şi definire, atât în literatura internaţională, cât şi în România, astfel:
- turism de tratament, recreere de vară, sporturi de iarnă, recreere de distanţă scurtă şi turism
de tranzit (Poser, 1939 apud Cocean, 1996);
- călătorii de odihnă şi tratament, ştiinţifice şi de cunoaştere, pelerinaje, călătorii spre
localităţi ale vieţii politice, spre puncte cu valoare deosebită etc. (Hunziker şi Krapf, 1941 apud
Cocean, 2007);
- turism de recreere, tratament, vizitare, recreere de distanţă mică, turism de tranzit, turism
profesional etc. (Julg, 1965 şi Ruppert şi Maier, 1970 apud Susan, 1980);
- tipuri structurale de turism (montan, balneoclimateric, sportiv, cultural, comercial, de
pelerinaj); tipuri dinamice (de drumeţie, de circulaţie sau itinerant, de tranzit sau de pasaj); tipuri
staţionare (cu sejur scurt, mediu sau lung) (Swizewski şi Oancea, 1976);
- turismul de timp liber (de recreere, recreere şi îngrijire a sănătăţii, de vizitare, periurban),
turismul de tranzit, turismul cultural-sportiv, turismul legat de activitatea profesională (Mac, 1992);
- turismul staţionar (de sejur), itinerant (de tranzit), de sfârşit de săptămână (Ciangă, 1997);
- turism de recreere, de afaceri, curativ, educativ, cultural, social (Williams, 1998);
- turism balnear maritim, montan şi pentru practicarea sporturilor de iarnă, turism de cură
balneară, turism de vânătoare sau safari, turism cultural, festivalier, sportiv, turism de reuniuni şi
congrese, turism de afaceri (Velcea şi Ungureanu, 1993 apud Gheorghilaş, 2014);
- turism intern, receptor şi emiţător (Organizaţia Mondială a Turismului, 1994),
individualizate ca tipuri dominante, preluate şi utilizate inclusiv de către Institutul Naţional de
Statistică, pe baza cărora s-au conturat ulterior o gamă variată de forme de turism în funcţie de:
distanţă, durată, provenienţa turiştilor, numărul practicanţilor, gradul de organizare, modul de
desfăşurare, mijloacele de transport utilizate, vârsta turiştilor, aportul social, particularităţile regiunii
de destinaţie (Susan, 1980; Mac, 1992; Cândea şi Simon, 2006; Cocean, 2007).
- turism rural, turism urban, turism curativ, turism de patrimoniu, turism cultural, turism
sportiv şi ecoturism (Boniface şi Cooper, 2009).
La acestea se adaugă şi alte tipologii realizate în funcţie de diverse criterii – temporal, al
localizării şi al motivaţiei, agregativ şi geografic (Muntele şi Iaţu, 2003) – şi niveluri de analiză –
spatial, motivaţional şi dinamic (Gheorghilaş, 2014) – care au ca laitmotiv motivaţia declanşatoare a
actului turistic. În funcţie de aceasta, profesorul Cocean (1996) face distincţia clară între formele şi
tipurile majore de turism, acestea din urmă fiind sinonime cu turismul de recreere, turismul curativ,
turismul cultural şi turismul polivalent sau mixt (rezultat al combinărilor tipurilor şi formelor
subordonate acestora). Dat fiind faptul că turismul de recreere vizează, în principal, resursele
atractive aparţinătoare cadrului natural, iar turismul cultural le exploatează pe cele de provenienţă
antropică (Cocean, 2007) – ambele categorii de obiective beneficiind de o bună reprezentare în
teritoriul investigat – putem considera spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj
pretabil practicării unui turism complex, în care ponderea celor două tipuri este dictată de
configuraţia ofertei turistice a fiecărei comune cercetate.
Astfel, în cadrul acesteia, distingem până la 20 de forme de turism induse de factorii de
atracţie din teritoriu – fără a le pune la socoteală pe cele rezultate din aplicarea celor 10 criterii sus-
221
menţionate102 întrucât în proporţie de peste 95% acestea pot fi şi sunt practicate în aria de studiu –
fie într-o manieră indirectă, cum este de pildă cazul turismului de drumeţie şi al cicloturismului,
care exploatează valenţele peisagistice ale cadrului natural, fie în mod direct prin valorificarea
obiectivelor care dau numele formei de turism practicate (speoturism, turism religios, turism de
evenimente etc.), prezentate în cele ce urmează.
Turismul de drumeţie – puţin influenţat de existenţa unei infrastructuri specifice,
desfăşurabil în orice condiţii de mediu atât timp cât există motivaţia necesară şi cel puţin un
obiectiv care să suscite dorinţa de vizitare, acesta beneficiază de o atractivitate sporită, de un număr
mai mare de adepţi şi de o frecvenţă mai crescută în interiorul arealelor montane şi deluroase
comparativ cu cele de câmpie şi depresiuni. Din acest motiv comune precum Băişoara, Beliş,
Măguri-Răcătău, Mărgău, Mărişel, Poieni, Râşca, Săcuieu şi Valea Ierii – care de altfel au
înregistrat valori net superioare ale potenţialului fondului turistic natural faţă de cele ale
patrimoniului antropic – ar putea şi ar trebui să mizeze pe această formă de turism ca posibilitate
complementară de agrement în oricare combinaţie de servicii integrate produsului turistic promovat.
Indicarea acestora nu semnifică reducerea şanselor de practicare a drumeţiei în celelalte unităţi
administrativ-teritoriale examinate însă, în situaţia acestora din urmă, o diversitate peisagistică mai
redusă ar trebui automat compensată cu introducerea unor obiective de provenienţă antropică în
circuitul turistic propus.
Cicloturismul – se aseamănă în mare parte cu turismul de drumeţie atât în sensul
posibilităţilor largi de practicare şi a flexibilităţii în privinţa existenţei unei baze materiale (a cărei
prezenţă nu este obigatorie), cât şi sub aspectul scopului său preponderent recreativ (Fig. 190a). În
funcţie de particularităţile fizico-geografice ale comunelor în care se desfăşoară, acesta poate
îmbrăca forma uşoară a activităţii, în speţă în fâşia de contact marginal, unde cicloturismul poate
înlocui drumeţia pe parcursul traseelor dintre resursele turistice antropice (Aiton, Ciurila, Iara,
Moldoveneşti, Săvădisla etc.). În arealele mai înalte, acesta coincide cu forma mai solicitantă a
activităţii, mai exact cu ciclismul montan, unde condiţiile de teren sunt într-adevăr mai dificile, însă
şi cadrul natural comportă o atractivitate sporită sub raport morfopeisagistic.
Turismul de camping – face parte din aceeaşi categorie privilegiată a formelor de turism
practicabile în limitele tuturor unităţilor administrativ-teritoriale, cu menţiunea că în cazul său, se
observă trei forme de manifestare, determinate de modul de desfăşurare şi specificul amenajărilor
turistice. Astfel, se detaşează forma organizată a turismului de camping, care integrează structura de
primire turistică omonimă, unde cazarea se poate realiza în căsuţe tip camping sau în incinta unui
teren parcelat, în rulote şi corturi, proprietate personală a turiştilor – singura structură de acest tip
din interiorul ariei de studiu fiind Campingul El Dorado din Gilău. Apoi se remarcă o varianta
semiorganizată, mediată de acele unităţi (de regulă cabane şi pensiuni) care îşi exprimă
disponibilitatea de a caza turişti în regim de camping (Fig. 190b), pe terenul deţinut de acestea
(Mihai Viteazu, Săcuieu, Tureni etc.); iar în cele din urmă, se afirmă forma neorganizată a
fenomenului, adesea asociată turismului de sfârşit de săptămână în care în special în timpul verii,
turiştii aleg să campeze, de cele mai multe ori în corturi, pe malul apelor curgătoare sau al lacurilor
din zona montană şi submontană (Beliş, Gilău, Poieni, Râşca, Valea Ierii).
Turismul pentru sporturi de iarnă – indisociabil legat de parametri morfometrici şi climatici,
respectiv de amenajările turistice realizate în scopul valorificării acelor versanţi care pot susţine
domenii schiabile de dimensiuni variabile, întâlneşte cadrul prielnic de desfăşurare a schiului de
agrement şi sportiv (schi alpin) în special în Băişoara şi Feleacu (Fig. 190c) ale căror produse
102
În funcţie de specificul cererii turistice (origine, mărime, motivaţie, preferinţe, necesităţi, venituri, timp liber etc.),
acestea includ: turismul de distanţă mică, mare, foarte mare; turismul de durată scurtă, medie, lungă; turismul intern şi
internaţional; turism individual şi în grup, turism organizat, semiorganizat, neorganizat; turism continuu, sezonier şi de
circumstanţă; turism pedestru, rutier, feroviar, aerian; turismul grupei tinere, mature şi vârstnice; turism particular;
turism în puncte turistice, în localităţi şi în staţiuni turistice (Susan, 1980; Cocean, 2007).
222
turistice gravitează în jurul acestei forme de turism. Totuşi, nu trebuie neglijat rolul pârtiilor
naturale în diversificarea ofertei turistice a unor comune precum Beliş, Mărgău şi Râşca, unde
iubitorii sporturilor de iarnă pot practica săniuşul şi schiul de tură în condiţii similare celor din
proximitatea domeniilor schiabile dotate cu infrastructură corespunzătoare.
Turismul de aventură şi sporturi extreme – încadrat în sfera turismului de nişă ca urmare a
numărului restrâns de practicanţi, presupune existenţa unui cumul de factori ce vizează atât
deţinerea unor aptitudini fizice extraordinare şi a unui echipament adecvat, cât şi existenţa unui
cadru natural special. În acest sens, sectorul montan este preferat celorlalte unităţi datorită energiei
de relief, respectiv a terenului accidentat, propice zborurilor cu parapanta, zborurilor cu deltaplanul,
curselor cu ATV-uri, motociclete (motocross/enduro) sau biciclete (mountainbiking) (Fig. 190d).
Astfel, deşi în majoritatea comunelor clujene pe teritoriul cărora se suprapun ramificaţiile Munţilor
Apuseni se pretează acestei forme de turism, în Băişoara, Beliş, Gilău, Petreştii de Jos şi Valea Ierii
practicarea sa este confirmată inclusiv de către competiţiile sportive de profil organizate în
perimetrul lor.
Alpinismul/Escalada – formă de turism asemănătoare turismului de aventură sub aspectul
condiţiilor de practicare, de la abilităţile fizice reclamate şi până la formele de relief propice
căţăratului, de această dată, se desfăşoară în general în defilee sau în sectoare de chei puternic
adâncite, cu pereţi verticali, cum este cazul Cheilor Turzii sau al Cheilor Turenilor, asigurând
comunelor pe raza căror sunt situate (Tureni, Petreştii de Jos, Mihai Viteazu) oportunitatea
conceperii unor produse turistice originale. Motivul pentru care acesta nu a fost asimilat sporturilor
extreme se datorează faptului că în cazul alpinismului/escaladei, se cunosc mai bine trăsăturile
acesteia care reuneşte un număr mai mare de practicanţi comparativ cu celelalte forme de aventură,
fiind concentrat în areale bine definite spre deosebire de celelalte, dispersate în teritoriu.
Speoturismul – condiţionat de prezenţa peşterilor al căror grad de atractivitate face diferenţa
între cele incluse în circuitele turistice, cum sunt cele cu statut de arie naturală protejată de interes
naţional din Masivul Vlădeasa, cuprinse în perimetrul comunelor Mărgău şi Săcuieu, respectiv cele
din incinta rezervaţiilor naturale Cheile Turzii şi Cheile Turenilor, posesoare ale celor mai mari
concentrări de resurse turistice de profil, totalizând împreună circa 90 de peşteri, cele mai multe în
Mihai Viteazu şi Petreştii de Jos.
Turismul pentru odihnă – constituie forma pasivă a turismului de recreere, desfăşurabilă în
oricare comună dintre cele înscrise în arealul cercetat, cu excepţia acelora în care nu a fost
semnalată prezenţa structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare (Aiton şi Mănăstireni).
Întrucât scopul acestui turism constă în combaterea surmenajului fizic şi intelectual, obţinut de
regulă prin intermediul sejururilor pentru odihnă, cele care au prioritate sunt arealele cu valenţe
morfopeisagistice situate peste media ariei de studiu.
Turismul climateric montan – dependent de proprietăţile curative ale bioclimatului tonic-
stimulent induse de prezenţa munţilor mici şi mijlocii, cu altitudini cuprinse între 700 şi 1.836 m,
care de altfel îl şi deosebesc de turismul pentru odihnă, este vizat de acea categorie de turişti care pe
lângă latura recreativă urmăresc totodată şi tratarea unor afecţiuni diverse. Indiscutabil, cele mai
indicate destinaţii de acest fel sunt staţiunile climaterice montane de interes local Fântânele şi
Muntele Băişorii, care aduc în prim plan comunele Râşca şi Băişoara, cărora li se mai pot adăuga şi
altele precum Beliş, Mărgău sau Poieni.
Turismul pentru sporturi nautice – legat în mod indisolubil de suprafeţele lacustre aferente
sectorului montan clujean, apărute odată cu realizarea amenajărilor hidroenergetice pe cursurile
râurilor Someşul Cald şi Drăgan, apariţia lor a favorizat atât dezvoltarea unor activităţi precum
înotul, scufundările, plimbările cu barca, jetski-ul, şalupa sau vaporaşul, capabile să îmbine
componentele agrementală şi sportivă ale acestei forme de turism, cât şi conturarea ofertei turistice
a comunelor Gilău, Beliş, Mărişel, Râşca şi Poieni.
223
Turismul piscicol – subordonat turismului sportiv, acesta este condiţionat de caracteristicile

reţelei hidrografice şi ale fondului piscicol înmagazinat, care deşi este destul de bine reprezentat la
nivelul râurilor de munte şi al celor de deal, rămâne într-un con de umbră raportat la acumulările
piscicole propriu-zise în cazul cărora frecvenţa declanşării motivaţiei de deplasare în scop turistic
este net superioară apelor curgătoare. Prin urmare, acestea din urmă au contat mai puţin în stabilirea
arealelor cu profil piscicol, numărul şi calitatea lacurilor în care se poate practica pescuitul sportiv
fiind cele care au consacrat comune precum Ciurila (Fig. 190e), Tureni, Moldoveneşti, Gilău etc.
Turismul cinegetic – integrat, la rândul său, turismului sportiv, vizează în special speciile
faunistice terestre vânate pentru agrement sau pentru trofee, cel mai propice mediu de desfăşurare
fiind reprezentat de etajul forestier aferent zonei montane ca urmare a diversităţii biologice a
ecosistemelor, situaţie întâlnită şi încurajată în comunele posesoare ale unor fonduri de vânătoare
administrate de Ocolul Silvic Huedin (Răchiţele – Mărgău), O.S. Turda (Băişoara, Feleac,
Moldoveneşti, Lita – Săvădisla, Valea Ierii) O.S. Cluj-Napoca (Stolna – Săvădisla), O.S. Someşul
Rece (Valea Răcătăului), O.S. Beliş (Valea Belişului şi Giurcuţa).
Ecoturismul – pretabil ariilor naturale protejate şi nu numai, înglobează activităţi prietenoase
cu mediul, susţinând ideea de protecţie şi conservare a acestuia, în aceeaşi măsură în care urmăreşte
minimizarea efectelor negative provocate de turism. Pe lângă ocrotirea naturii, a culturii şi
tradiţiilor locale, mai este vizată bunăstarea şi dezvoltarea comunităţilor locale în primul rând prin
utilizarea resurselor umane locale, acestor aspecte adăugându-li-se totodată şi caracterul educaţional
al acestei forme de turism care promovează respectul şi iubirea faţă de natură 103. Asocierea sa cu
ariile naturale protejate, indiferent de valoarea acestora, naţională sau judeţeană, respectiv de interes
comunitar sau avifaunistic, a condus la includerea ecoturismului în oferta majorităţii comunelor
(mai puţin Ciucea, Mănăstireni şi Sâncraiu), unele dintre ele ajungând să-şi construiască produsul
turistic în jurul acestor obiective naturale (Mărgău).
Turism rural – marcă a turismului desfăşurat în spaţiul rural, integrează ansamblul
activităţilor care valorifică resursele atractive locale (de factură naturală, antropică, socială) inclusiv
prin prisma elementelor de infrastructură turistică (în speţă pensiuni rurale şi agroturistice) la
nivelul cărora populaţia rurală, respectiv comunitatea locală deţine sau cel puţin ar trebui să deţină
atât rolul de organizator-coordonator, cât şi pe cel de beneficiar al veniturilor obţinute din turism.
Dat fiind profilul arealului studiat şi criteriile administrativ-teritoriale conform cărora s-a efectuat
delimitarea lui, se poate considera că turismul rural poate fi practicat în toate comunele supuse
atenţiei, atât timp cât există posibilitatea găzduirii turiştilor în structuri clasificate şi omologate sau
în gospodăriile localnicilor (în cazul celor două comune în care nu există unităţi de cazare), succesul
acestei forme de turism fiind influenţat de potenţialul ofertei turistice generale a unităţii
administrativ-teritoriale în cauză.
Turismul cultural-istoric – se asociază obiectivelor istorice de tipul ruinelor vizitabile şi al
edificiilor habitaţionale, respectiv al resurselor culturale din categoria muzeelor (cu excepţia
vestigiilor arheologice propriu-zise, greu identificabile în teren şi a monumentelor eroilor sau ale
unor personalităţi, a căror forţă de mobilizare a fluxurilor turistice este aproape nulă). În limitele
ariei de studiu, turismul cultural-istoric este compatibil cu oferta turistică a 19 comune, dacă nu
până la stadiul de confundare cu aceasta (Ciucea lui Goga), cel puţin până la impregnarea unor
caracteristici care o recomandă circuitelor turistice: Poieni (ruinele cetăţii Bologa), Săvădisla
(ruinele cetăţii Liteni şi muzeul de artă), Feleacu (muzeul satului), Gilău (castelul şi castrul roman).
Turismul cultural-religios – se axează pe exploatarea patrimoniului turistic antropic religios,
incluzând în sfera sa de interes deopotrivă bisericile monument istoric şi edificiile lipsite de acest
statut atât timp cât acestea comportă trăsăturile necesare orientării fluxurilor turistice, acesta fiind şi
cazul bisericilor de lemn şi al mănăstirilor. În consecinţă, cu excepţia comunelor Beliş, Mărişel,
103
Asociaţia de Ecoturism din România, http://www.asociatiaaer.ro/, ultima accesare: 12 aprilie 2017.
224
Poieni şi Valea Ierii, toate celelalte se înscriu în domeniul de valorificare al turismului ecumenic,
atât prin arhitectură cât şi prin specificul manifestărilor religioase (slujbe, sărbători religioase,
hramuri), prilejuind pelerinaje religioase şi vizite culturale, a căror frecvenţă este mai crescută în
cazul comunelor cu un număr ridicat de astfel de obiective (Moldoveneşti, Iara, Căpuşu Mare etc.).
Turismul de patrimoniu (M.I.) – strict în cazul lucrării de faţă, acesta desemnează acea
formă de turism care valorifică resursele atractive de provenienţă antropică catalogate drept
monument istoric (M.I.) în cadrul listei aferente emise de către Ministerul Culturii, în 2015, pentru
judeţul Cluj. Prin urmare sunt avute în vedere obiectivele istorice, culturale şi religioase cu statut de
M.I. răspândite în cea mai mare parte a zonei montane (mai puţin în Băişoara, Măguri-Răcătău,
Râşca şi Valea Ierii) şi în toată fâşia sa de contact marginal, cu concentrarea maximă înregistrată în
Căpuşu Mare (13 obiective M.I.).
Turismul de evenimente – corelat cu manifestările şi competiţiile din categoria celor
culturale şi recreaţionale, respectiv sportive (Fig. 190f) şi de aventură, organizate cu o regularitate
anuală în perimetrul majorităţii comunelor investigate. După cum a fost subliniat şi în cadrul
subcapitolului dedicat evenimentelor, nu toate prezintă aceeaşi putere de atracţie însă expunerea lor
s-a considerat în egală măsură importantă, atât pentru cele cu impact local cât şi pentru cele
internaţionale, tocmai pentru a lăsa la latitudinea turiştilor opţiunea participării.
Turismul gastronomic – comparabil cu turismul pentru odihnă şi cel rural sub aspectul ariei
largi de desfăşurare atât timp cât există amenajată o bază tehnico-materială de profil, care în acest
caz vizează structurile de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică. În contextul dat, sunt
aduse în prim plan 19 unităţi administrativ-teritoriale (mai puţin Aiton, Călăţele, Mănăstireni,
Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti, Valea Ierii) care deţin astfel de structuri de alimentaţie ce
au fost supuse sistemului de omologare al Autorităţii Naţionale pentru Turism şi care s-ar preta cu
succes turismului culinar, nu neapărat ca formă de turism principală a ofertei ci mai degrabă ca una
complementară care să valorifice, în funcţie de situaţie, gastronomia românească sau cea maghiară
(Săvădisla, Sâncraiu etc.).
Turismul de conferinţe şi afaceri – mijlocit de facilităţile şi dotările aferente (echipamente şi
săli de conferinţe şi reuniuni) incluse în oferta de cazare a câtorva structuri de primire turistică
dispersate pe raza a 16 comune din ansamblul celor prospectate, asigurându-şi astfel un dublu
avantaj, atât în privinţa diversificării clientelei cât şi a atenuării sezonalităţii turistice. În contextul în
care pentru această formă de turism nu pot fi făcute trimiteri la alte capitole, subcapitole sau anexe
care au tratat în prealabil subiectul, se cuvine trecerea în revistă a unităţilor de cazare care
încorporează infrastructura reclamată de turismul de conferinţe, după cum urmează: Hotel Alpin
(Băişoara), Pensiunea Smida Park (Beliş), Motel Căpuş (Căpuşu Mare), Pensiunea Domeniul
Regilor (Ciurila), Hotel Premier (Feleacu), Vila Cionca (Gilău), Motel Gilău (Gilău), Pensiunea
Maria (Mărgău), Cabana Moţilor (Mărişel), Pensiunea Mirabilandia (Negreni), Cabana Laura
(Petreştii de Jos), Pensiunea Victoria (Poieni), Hotel Bianca (Râşca), Pensiunea Sequoia (Săcuieu),
Casa Barolo (Săvădisla), Tureni (Han Paprika), Valea Ierii (Pensiunea Lara).
Dacă ar fi să măsurăm frecvenţa cu care aceste 20 de forme de turism apar la nivelul
spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, fără niciun fel de dubiu, cea mai
ridicată ar corespunde turismului rural, celui itinerant sau drumeţiei, cicloturismului, turismului de
camping, celui pentru odihnă şi ecoturismului, în timp ce turismul pentru sporturi nautice,
alpinismul/escalada şi speoturismul ar înregistra cea mai redusă frecvenţă şi posibilitate de
practicare pe fondul resurselor limitate care le mijlocesc.
Din perspectiva unităţilor administrativ-teritoriale ale căror oferte turistice pot să susţină
desfăşurarea formelor de turism expuse în rândurile anterioare, cele mai privilegiate comune s-au
dovedit a fi Mărgău, Beliş, Mărişel, Poieni, Râşca, Săcuieu şi Tureni – cu peste 15 forme fiecare –în
timp ce, Călăţele, Aiton şi Mănăstireni, pe fondul unui potenţial atractiv scăzut, s-au situat încă o
dată pe treapta inferioară a ierarhiei (Tabelul 28).
225
Tabelul 28. Tipuri şi forme de turism practicabile la nivelul comunelor din aria de studiu
TURISM DE RECREERE TURISM CULTURAL
turism pentru
(agroturism)
gastronomic
conferinţe şi
turism rural
cicloturism
evenimente
aventură şi
patrimoniu
sporturi de
speoturism
climateric
ecoturism
turism de
turism de
turism de
turism de
turism de
alpinism/
cinegetic
drumeţie
escaladă
cultural-
cultural-
camping
sporturi
sporturi
extreme
piscicol
religios
montan
nautice
afaceri
odihnă
istoric
turism
turism
turism
turism
turism
turism
(M.I.)
iarnă
Comuna
Aiton ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Băişoara ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Beliş ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Călăţele ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Căpuşu Mare ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Ciucea ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Ciurila ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Feleacu ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Gilău ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Iara ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Măguri-Răcătău ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Mănăstireni ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Mărgău ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Mărişel ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Mihai Viteazu ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Moldoveneşti ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Negreni ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Petreştii de Jos ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Poieni ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Râşca ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Săcuieu ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Sănduleşti ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Săvădisla ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Sâncraiu ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Tureni ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
Valea Ierii ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓ ✓
226
a) b) c)
d) e)
f) g) h)
i) j) k)
Fig. 190. Forme de turism şi amenajări (sau echipamente) specifice: a) cicloturism (Ciurila); b) căsuţe tip camping
în proximitatea Cabanei Cheile Turzii (Mihai Viteazu); c) sporturi de iarnă practicate pe pârtii deservite de
instalaţii de transport pe cablu (Feleacu); d) ciclism montan/mountainbiking (Băişoara); e) pescuit sportiv pe
lacul Filea (Ciurila); f) competiţii sportive pentru orientare în Sălicea (Ciurila); g) interior şură introdusă în
circuitul turistic - Pensiunea Casa Eden (Mărişel); h) cusături tradiţionale şi realizatoarea lor (Căpuşu Mare);
i) interior încăpere din Pensiunea agroturistică Golyafeszek (Sâncraiu); j) prispă redată circuitului turistic -
Pensiunea Püspök (Sâncraiu); k) detaliu decor din Restaurantul Pensiunii Casa Moţească (Mihai Viteazu)
227
Odată conturat tabloul formelor de turism la nivel de unitate administrativ-teritorială, s-a

considerat oportună decelarea celor reprezentative pentru oferta turistică generală astfel încât
turistul să fie încredinţat că prin optarea pentru un anumit produs turistic poate avea posibilitatea
practicării unei forme de bază asociate şi/sau a uneia secundare, pe lângă activităţile general
valabile precum plimbările (drumeţiile) şi vizitele la obiectivele turistice. Această tentativă de
specializare într-un anumit tip de sub-ofertă turistică ar putea constitui punctul de plecare pentru
dezvoltarea turistică policentrică în spaţiul analizat, în care un exemplu relevant de propunere
bazată pe trei poli de dezvoltare ar putea fi reprezentată cu succes de staţiunile Muntele Băişorii şi
Fântânele, respectiv localitatea Răchiţele cu împrejurimile sale (Gaman, Răcăşan şi Potra, 2015).
Revenind la formele de turism principale şi secundare, trebuie menţionat faptul că, în plus
faţă de principiul specificităţii, s-a ţinut cont şi de cel al unicităţii ofertei în combinaţiile propuse,
astfel încât niciun model de produs nu este similar cu un altul, chiar dacă aceleaşi două forme au
fost indicate pentru două comune (Mănăstireni şi Săcuieu; Beliş şi Gilău; Căpuşu Mare şi Iara):
 Aiton: cicloturism (cu accent pe aria naturală protejată Suatu-Cojocna-Crairât şi biserici) şi
turism piscicol (acumularea piscicolă Rediu şi Valea Racilor);
 Băişoara: turism hivernal (în Muntele Băişorii şi Buscat) şi de evenimente (competiţii
sportive de alergare montană, ciclism, sporturi de iarnă şi extreme etc.);
 Beliş: turism de evenimente (competiţii de pescuit sportiv, înot, sporturi extreme etc.) şi
sporturi nautice (Acumularea Fântânele);
 Călăţele: turism pentru odihnă şi ecoturism (în Parcul Natural Munţii Apuseni);
 Căpuşu Mare: turism de patrimoniu (9 biserici M.I. şi 4 edificii M.I.) şi cicloturism (în
Culoarul Căpuşului şi ariile naturale protejate Cheile Păniceni şi Agârbiciu);
 Ciucea: turism cultural-istoric şi de patrimoniu (Ansamblul muzeal Octavian Goga);
 Ciurila: turism piscicol (complexul lacustru Filea-Şutu-Pădureni) şi rural;
 Feleacu: turism hivernal (sporturi de iarnă pe domeniul schiabil) şi cultural-istoric (biserica
ctitorită de Ştefan cel Mare, punctul muzeal etnografic etc.);
 Gilău: turism pentru sporturi nautice (acumulările Tarniţa, Someşul Cald şi Gilău) şi turism
de evenimente (de la serbări şi spectacole folclorice, la competiţii sportive);
 Iara: cicloturism (în Cheile Borzeşti, Cheile Ocolişelului, Defileul Arieşului, Defileul
Surduc) şi turism de patrimoniu (5 biserici M.I. şi 3 conace M.I.);
 Măguri-Răcătău: turism rural şi cinegetic (în Munţii Gilăului şi Muntele Mare);
 Mănăstireni: turism cultural-religios (11 biserici: 3 M.I.) şi de camping;
 Mărgău: ecoturism (10 arii naturale protejate) şi agroturism (pensiuni agroturistice);
 Mărişel: agroturism (pensiuni agroturistice) şi drumeţie (în Parcul Natural Apuseni);
 Mihai Viteazu: speoturism (în peşterile din Cheile Turzii) şi turism gastronomic;
 Moldoveneşti: cultural-religios (19 biserici: 7 M.I.) şi piscicol (lacul Bădeni, Stejeriş);
 Negreni: turism de evenimente (cele mai vechi şi consistente târguri) şi de camping;
 Petreştii de Jos: drumeţie (în Cheile Turzii), conferinţe şi afaceri (Cabana Laura);
 Poieni: drumeţie (în Vlădeasa, Defileul Crişului Repede) şi cultural-istoric (Bologa);
 Râşca: turism climateric montan (în staţiunea Fântânele) şi cultural-religios (Mănăstirea
Râşca Transilvană şi alte 7 biserici fără statut de monument istoric);
 Săcuieu: turism de camping şi pentru odihnă (Pensiunea Sequoia);
 Sănduleşti: ecoturism (în Cheile Turzii şi Turenilor) şi turism piscicol (Tăul Mare);
 Săvădisla: turism cultural-istoric (ruinele Cetăţii Liteni) şi turism gastronomic (restaurantele
pensiunilor rurale, majoritatea exponente ale bucătăriei ungureşti);
 Sâncraiu: agroturism (pensiuni agroturistice) şi cultural-religios (9 biserici: 3 M.I.);
 Tureni: turism piscicol (Tureni, Mărtineşti, Miceşti) şi escaladă (în Cheile Turenilor);
 Valea Ierii: turism de aventură, sporturi extreme şi drumeţie (în Muntele Mare).
228
7. PERCEPŢIA ASUPRA TURISMULUI DIN SPAŢIUL RURAL-MONTAN CLUJEAN
Abordarea unei teme de actualitate precum cea a turismului, a cărei efervescenţă este
dublată de scara şi de caracteristicile teritoriului examinat – spaţiul rural-montan şi de contact
marginal din judeţul Cluj, în cazul de faţă – impune includerea unei componente esenţiale în
demersul cercetării ştiinţifice aferente. Este vorba despre contribuţia personală adusă la nivelul
studierii acestui fenomen socio-economic, sinonimă cu investigaţia proprie desfăşurată nemijlocit în
cadrul etapei de teren. Furnizoare a datelor primare, aceasta a stat la baza colectării, prelucrării şi
interpretării informaţiilor cu caracter turistic obţinute prin diverse metode, de la observaţie şi
analiză până la interviu şi anchetă. Principalul instrument întrebuinţat în culegerea datelor de interes
pentru această parte a studiului a fost chestionarul, construit în aşa masură încât să surprindă
părerile, percepţiile şi atitudinile celor implicaţi în mod direct în turism. Întrucât investigaţia s-a
desfăşurat pe mai multe planuri, fiind vizaţi în egală măsură reprezentanţii autorităţilor locale,
prestatorii de servicii de cazare şi turiştii, au fost concepute trei modele de chestionare în care
întrebările au fost formulate de aşa natură încât păstrarea unei anumite ordini şi utilizarea aceloraşi
cuvinte să faciliteze compararea punctelor de vedere a respondenţilor. Totodată s-a ţinut cont de
principiile generale de elaborare a chestionarelor, începând cu întrebările închise, cu două sau mai
multe variante prestabilite de răspuns – preferate în majoritatea situaţiilor tocmai pentru a scurta
timpul de gândire pe care aceeaşi întrebare deschisă l-ar fi reclamat în caz contrar şi pentru a
elimina senzaţia de superficialitate, descurajare sau lipsă de competenţă în domeniu – şi terminând
cu acele întrebări al căror grad de complexitate le-a plasat în secţiunile finale ale chestionarelor
(Anexa 12, Anexa 13, Anexa 14).
În vederea stabilirii asemănărilor şi deosebirilor de percepţie asupra aspectelor turistice
aduse în discuţie, s-a apelat la scala ordinală cu 10 valori ca variantă de răspuns, tocmai pentru a
beneficia de un grad de acurateţe cât mai ridicat în măsurătorile întreprinse. În plus, o serie de
întrebări referitoare la componentele ofertei turistice, respectiv la tipurile şi formele de turism s-au
regăsit în toate chestionarele realizate, favorizând analize transversale şi concluzii extinse dincolo
de categoria celor intervievaţi.
7.1. Percepţia autorităţilor locale asupra ofertei turistice
Prima parte a anchetei a inclus un număr de 26 de interviuri structurate, alcătuite din 12

întrebări fiecare, adresate reprezentaţilor autorităţilor locale din cele 26 de comune care alcătuiesc
zona montană şi de contact marginal din judeţul Cluj. Derulate în luna aprilie a anului 2016, acestea
au avut ca scop evaluarea opiniei factorilor de decizie din teritoriul investigat asupra desfăşurării
turismului în limitele comunelor administrate, a modului în care potenţialul turistic este valorificat,
respectiv a şanselor şi implicaţiilor sale în dezvoltarea socio-economică a comunităţilor locale
(Anexa 12).
Mai întâi, a fost introdusă o întrebare de contact prin care s-a verificat poziţia
reprezentanţilor autorităţilor locale cu privire la desfăşurarea activităţilor de turism pe raza
comunei, întrebare la care aceştia au căzut de acord asupra importanţei în proporţie de 100%.
Ulterior, acestei convingeri împărtăşite i s-au atribuit valenţe economice, urmărindu-se în ce
măsură factorii de decizie din teritoriu consideră că turismul şi-a adus contribuţia la nivelul
dezvoltării comunei administrate până în prezent (întrebarea 2). Două treimi din cei intervievaţi au
229
Percepţia asupra turismului din spaţiul rural-montan clujean
plasat acest aport al turismului sub 50% (18 unităţi administrativ-teritoriale) şi numai cinci comune
s-au situat peste acest prag (Măguri-Răcătău, Mărgău, Mărişel, Râşca şi Tureni), rezultând astfel o
medie de 37,6% în materie de contribuţie a turismului în dezvoltarea economică actuală (Fig. 191).
Fig. 191. Ponderea contribuţiei turismului la nivelul dezvoltării economice a comunelor

din aria de studiu până în prezent (întrebarea 2) şi în perspectivă (întrebarea 3)
Păstrând acelaşi registru, a fost testată încrederea acestora în viitorul fenomenului analizat (întrebarea
3), care în 90% dintre cazuri s-a dovedit a fi mai mare decât în prezent (Băişoara, Beliş, Călăţele,
Ciucea, Gilău, Măguri-Răcătău, Mihai-Viteazu, Negreni, Râşca etc.), uneori dublă (Ciurila,
Mănăstireni, Moldoveneşti, Poieni, Săvădisla), alteori triplă (Feleacu, Iara), ajungând până la valori
de nouă ori mai mari (Sănduleşti: de la 10% până la 90%). Chiar şi în condiţiile în care pentru
comuna Tureni, perspectivele par a fi mai puţin favorabile în viitor (50% faţă de 60% în prezent),
Mărişel continuă şă îşi păstreze calităţile care i-au asigurat turismului o valorificare optimă (100%),
iar comuna Mărgău îşi menţine şi ea statutul privilegiat de existenţa resurselor atractive (80%), per
ansamblu, reprezentanţii autorităţilor locale din întreaga arie de studiu sunt încrezători în capacitatea
de afirmare a turismului pentru care estimează, în medie, un procent dublu de contribuţie, de circa
68,8% la dezvoltarea socio-economică viitoare a comunităţilor locale administrate.
Tot în sfera dezvoltării, însă de această dată cu accent pe proiecte şi investiţii în turism
finanţate prin fonduri europene (întrebarea 4), cei chestionaţi au fost îndemnaţi să precizeze, dacă
au accesat astfel de fonduri, şi indiferent de răspuns, scopul solicitării lor. Astfel, din totalul celor
26 de primării, 17 (65%) au beneficiat de sprijin financiar din partea Uniunii Europene, pe care
nouă dintre ele l-au utilizat pentru înfiinţarea unor centre de informare turistică (Băişoara, Beliş,
Călăţele, Căpuşu Mare, Gilău, Petreştii de Jos, Poieni, Săcuieu, Tureni), trei pentru promovare
turistică (Mărgău, Moldoveneşti, Valea Ierii), alte trei pentru amenajarea unor trasee turistice
(Ciucea, Mănăstireni) sau pârtii de schi (Mărişel), la care se mai adaugă şi autorităţile locale din
Negreni şi Săvădisla care deşi au accesat fonduri europene, nu specifică în ce s-a investit ulterior.
Aceeaşi situaţie, în care nu se menţionează scopul unor posibile viitoare proiecte în turism, a fost
sesizată şi în cazul comunelor Ciurila şi Măguri-Răcătău, chiar dacă acestea fac parte din categoria
celor nouă unităţi administrativ-teritoriale care nu au solicitat suport financiar până în prezent.
Ulterior s-au mai individualizat situaţiile comunelor: Feleacu, Râşca şi Sănduleşti, care în contextul
beneficierii de finanţare, ar investi în puncte de informare turistică; Aiton, care şi-ar îndrepta atenţia
înspre drumul roman şi miliarum; Iara, care ar miza pe dezvoltarea turismului de aventură; Mihai
Viteazu, pentru care prioritare ar fi dezvoltarea zonei din Cheile Turzii, agroturismul şi o tabără
internaţională pentru tineri; Sâncraiu, pentru care amenajarea unor trasee turistice şi îmbunătăţirea
marketing-ului turistic s-ar constitui în obiective principale de acţiune.
230
Cu sau fără ajutor financiar extern, deţinerea unei strategii de dezvoltare a turismului la
nivelul comunei sau cel puţin a unei viziuni în acest sens (întrebarea 5) reprezintă atât un indicator
al importanţei acordate turismului, cât şi un prim pas înspre creşterea şanselor de afirmare şi de
contribuţie ale acestui domeniu la dezvoltarea economică locală. Astfel, prin răspunsul pozitiv la
această interogaţie, 16 comune dintre cele 26 studiate, au dovedit un interes sporit faţă de acest
fenomen, în timp ce celelalte 10 au negat existenţa unei strategii sau viziuni referitoare la
dezvoltarea turistică.
Totuşi, independent de răspunsul anterior, celor intervievaţi li s-a cerut să bifeze direcţiile
prioritare de acţiune incluse în strategie (întrebarea 6) sau, cel puţin, dintre cele nouă variante
oferite, care anume s-ar bucura de întâietate în raport cu restul. După cum poate fi observat în
următoarea reprezentare grafică (Fig. 192), cea mai bună rată de răspuns a revenit dezvoltării
infrastructurii turistice (cazare, alimentaţie, transport, agrement etc.), opţiune selectată de 21 de
reprezentanţi ai autorităţilor locale din cei 26 interogaţi, urmată fiind de amenajarea şi protejarea
obiectivelor turistice naturale (18 din 26), respectiv de îmbunătăţirea sistemului de semnalizare şi
orientare turistică (jumătate din cei intervievaţi), cele dintâi absorbind totodată şi categoria „altele”
în care respondenţii au inclus elemente concrete relaţionate cu valorificarea resurselor naturale,
respectiv baza tehnico-materială.
Fig. 192. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la direcţiile prioritare de acţiune (întrebarea 6)
La polul opus, cele mai puţine răspunsuri au fost înregistrate pentru restaurarea şi
conservarea obiectivelor turistice antropice, rubrică bifată numai de Căpuşu Mare, Săvădisla şi
comuna Gilău (lipsită de o strategie concretă de dezvoltare turistică). Tot la baza clasamentului s-a
poziţionat şi interesul pentru implicarea actorilor locali şi motivarea investitorilor în turism prin
acordarea unor subvenţii, respectiv eficientizarea promovării ofertei turistice actuale, cu menţiunea
că aceasta din urmă se află totuşi în priorităţile a şapte unităţi administrativ-teritoriale care chiar
deţin o viziune de dezvoltare asupra turismului, tot atâtea câte s-au declarat preocupate şi de
informarea comunităţii locale cu privire la rolul turismului în dezvoltarea economică (Aiton, Beliş,
Căpuşu Mare, Moldoveneşti, Negreni, Poieni, Tureni). Ipotetic vorbind, alte cinci comune au fost în
consonanţă cu cele şapte, depăşindu-le astfel pe cele 11 pentru care diversificarea ofertei turistice
şi/sau conceperea unui produs turistic inedit, original constituie un obiectiv la fel de însemnat ca
231
oricare altul. Merită evidenţiat raportul de proporţionalitate inversă între factorii de decizie din
teritoriu care pun accent pe diversificarea şi promovarea ofertei turistice a comunei administrate,
alocându-i un rol esenţial în cadrul strategiei existente, şi factorii care nici nu deţin o viziune şi nici
nu îşi exprimă intenţiile de a investi în aceste două direcţii (14 – 15 comune), caz similar sesizat şi
în cazul îmbunătăţirii sistemului de semnalizare şi orientare turistică, unde jumătate din comune
pierd din vedere această componentă.
Corelată cu interogaţia anterioară, întrebarea 7 a avut ca scop determinarea gradului de
încredere al respondenţilor în conceptul de reţea de turism, mai exact, măsura în care înfiinţarea
unei reţele de turism (pentru spaţiul rural din zona montană şi submontană clujeană) ar putea
facilita îndeplinirea obiectivelor bifate în prealabil. Cert este că numai cinci comune au acordat
valori sub 50% (Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton şi Băişoara), păstrând un echilibru cu numărul
celor care au estimat această contribuţie a reţelei la 100% (Căpuşu Mare, Măguri-Răcătău,
Mănăstireni, Râşca şi Valea Ierii), în timp ce restul unităţilor administrativ-teritoriale s-au plasat fie
la jumătatea scalei de încredere (4 comune), fie în ecartul 60-80% (12 comune), rezultând o medie a
încrederii de 66,9% (Fig. 193).
Fig. 193. Nivelul de încredere în avantajele unei reţele de turism pentru dezvoltare economică (întrebarea 7)
şi de receptivitate faţă de specificul acesteia prin introducerea produselor turistice comune (întrebarea 9)
În aceste circumstanţe, în momentul chestionării utilităţii înfiinţării unei reţele de turism

pentru spaţiul rural-montan şi submontan clujean (întrebarea 8), toţi reprezentanţii autorităţilor
locale, fără excepţie, au oferit un răspuns pozitiv – chiar şi cei care i-au diminuat importanţa şi
contribuţia în dezvoltarea turismului pe raza comunei gestionate.
Aprofundând sensul întrebării precedente s-a verificat gradul de receptivitate faţă de ideea
conceperii unor produse turistice de tip circuit care ar reuni elemente din oferta turistică proprie
şi cea aparţinând şi altor comune din sectorul montan şi submontan (întrebarea 9) şi care ar fi
totodată coordonate şi monitorizate de reţeaua creată. Cu excepţia comunei Feleacu (30%),
răspunsurilor primite din partea celorlalte unităţi administrative au indicat un nivel înalt de
acceptare, de peste 60% şi maxim (100%) în 10 cazuri, rezultând o medie de receptivitate de 85,3%.
La o privire mai atentă, se poate remarca faptul că ideea introducerii unor produse turistice alcătuite
din componente aparţinând mai multor oferte, le surâde în special acelor comune care nu au un
potenţial foarte ridicat (ex: Aiton, Călăţele, Iara, Mihai Viteazu, Săvădisla etc.), în timp ce unităţi
precum Mărgău, Sâncraiu, Poieni, Băişoara, conştiente de valoarea resurselor atractive, nu
îmbrăţişează cu acelaşi entuziasm ideea colaborării cu comunele defavorizate.
232
La fel de interesant de urmărit este modul în care se corelează gradul de încredere în efectele
pozitive ale unei potenţiale reţele de turism şi cel de receptivitate faţă de specificul său, pe baza
cărora s-au instituit următoarele situaţii posibile (Fig. 193):
 un raport supraunitar, specific comunelor Căpuşu Mare, Mărgău şi Râşca, care au dovedit
astfel o încredere mai mare în contribuţia reţelei la îndeplinirea obiectivelor aferente viziunii
de dezvoltare turistică în comparaţie cu beneficiile aduse de aceasta prin intermediul unor
viitoare produse turistice comune;
 un raport echivalent, valabil în cazul a şapte unităţi administrativ-teritoriale pentru care
ponderea avantajelor înfiinţării unei reţele ar coincide cu cea a impactului pozitiv rezultat în
urma colaborării cu comunele din sectorul montan şi submontan în vederea intensificării
circulaţiei turistice în zonă (100% în Măguri-Răcătău, Mănăstireni şi Valea Ierii; 80% în
Ciucea şi Negreni; 70% în Poieni şi 30% în Feleacu);
 un raport subunitar, caracteristic pentru 16 unităţi administrativ-teritoriale, pentru care ideea
conceperii unor produse turistice comune de tip circuit, este acceptată cu o mai mare
uşurinţă decât cea a considerării reţelei de turism drept soluţie pentru revigorarea turismului
şi participarea sa la dezvoltarea economică locală.
Având în vedere nivelul general crescut de receptivitate manifestat faţă de produsul turistic
de tip circuit, ulterior au fost aduse în discuţie formele de turism cu şanse de afirmare în contextul
colaborării şi nu numai (întrebarea 10). Astfel, dintre cele 20 de variante prestabilite de răspuns, cea
mai mare rată de răspuns a revenit turismului rural şi drumeţiei, pentru care au optat 22 de comune
din cele 26 studiate. Acestora le-a urmat turismul pentru odihnă (14), respectiv cicloturismul (13) şi
campingul (11), singurele forme care au reunit, în acelaşi timp, peste 10 unităţi administrativ-
teritoriale graţie posibilităţilor nelimitate de practicare (Fig. 194). La egalitate cu acesta din urmă s-
a situat totodată şi turismul de conferinţe şi afaceri, mijlocit de existenţa unei infrastructuri
corespunzătoare, de la spaţii de tipul sălilor de reuniuni până la echipamentul necesar desfăşurării
sale. Ulterior s-a impus categoria acelora în cazul cărora potenţialul turistic natural şi antropic a fost
cel care şi-a pus amprenta asupra condiţiilor stimulative sau restrictive de practicare a formelor de
turism precum sporturile de iarnă, cele nautice, turismul piscicol şi cinegetic, ecoturismul şi
turismul de evenimente. Condiţionate de existenţa resursei atractive (pârtii de schi, lacuri, fond de
vânătoare, calitatea elementelor de mediu, aspecte culturale etc.), toate aceste forme au reunit câte
şase comune la nivelul răspunsurilor înregistrate. Teoretic, numărul tot mai scăzut al răspunsurilor,
echivalent al frecvenţei reduse de practicare a anumitor forme de turism, ar trebui să reprezinte un
indicator al absenţei resurselor; însă atât timp cât numai cinci comune au selectat turismul
ecumenic, în contextul în care edificiile religioase se bucură de cea mai bună distribuţie teritorială
dintre toate obiectivele antropice, lipsurile care se disting nu vizează resursa, ci exploatarea sa.
Conştientizarea precară a valorii potenţialului deţinut, soldată cu o promovare ineficientă,
continuă să rămână o problemă, iar în cazul de faţă, să justifice numărul tot mai mic de comune
care au considerat că oferta lor se pretează practicării turismului cultural-istoric (patru din 26),
gastronomic (patru comune), turismului de patrimoniu (trei comune) sau speoturismului (o comună
din 26), fără să mai punem la socoteală faptul că turismul climateric montan a rămas neselectat – în
contextul în care în aria de studiu există două staţiuni de profil, iar Muntele Băişorii este a doua
zonă cea mai bogată în ozon din Europa.
Din perspectiva repartiţiei teritoriale a tipurilor şi formelor de turism pe care factorii de
decizie din teritoriu le consideră viabile pe raza unităţilor administrate, cea care s-a detaşat a fost, de
departe, comuna Căpuşu Mare unde nu mai puţin de 17 variante din cele 20 oferite au fost bifate. I-
au urmat Râşca (12 din 20) şi Băişoara şi Valea Ierii, fiecare cu câte nouă forme de turism
revendicate, la polul opus situându-se comunele Aiton, Mărgău, Mihai Viteazu, Negreni cu câte
două forme de turism fiecare (Fig. 194).
233
Fig. 194. Tipuri şi forme de turism practicabile în limitele comunelor administrate din perspectiva autorităţilor locale (întrebarea 10)
234
Cu toate că este binecunoscut faptul că această ierarhie are la bază imaginea pe care
reprezentanţii autorităţilor locale o au despre potenţialul turistic al comunei, modul în care se
prezintă acest clasament – cu comune în care numărul formelor de turism nu îl reflectă pe cel al
factorilor de atracţie şi/sau al dotărilor – reclamă atragerea atenţiei asupra subiectivităţii care a
caracterizat procesul de selecţie propriu fiecărei persoane intervievate.
În consecinţă, fără să mai conteze valoarea potenţialului turistic, comune precum Ciucea şi
Sâncraiu au ajuns să deţină acelaşi număr de forme de turism precum Mănăstireni (3 din 20) sau
Mărgău şi să se situeze pe aceeaşi treaptă ierarhică pe care s-a plasat şi Aiton cu cele două forme de
turism indicate de respondenţi. Încă o dată, cunoaşterea lacunară a propriei oferte turistice,
coroborată cu supraestimarea componentelor din partea altor comune, sau considerarea resurselor
atractive de pe teritoriul comunelor învecinate ca parte integrantă din propria ofertă, a generat o
serie de inadvertenţe contrazise atât de realitatea din teren, cât şi de acest studiu, în capitolele
dedicate prospectării potenţialului turistic.
După cum se va putea observa şi în cele ce urmează, această subestimare întâlnită în cazul
unor comune cu potenţial ridicat sau dimpotrivă, supraevaluarea când situaţia nu o cere, s-a
transferat şi la nivelul celei mai complexe întrebări, în care autorităţilor locale li s-a cerut să
aprecieze importanţa fiecărui element implicat în constituirea şi/sau diversificarea ofertei
turistice a comunei administrate (întrebarea 11). Astfel, respondenţii au fost nevoiţi să puncteze
toate cele 14 componente ale ofertei turistice, de la resursele atractive aparţinând cadrului natural şi
obiectivele de provenienţă antropică, până la elementele de infrastructură şi servicii turistice, pentru
care au avut posibilitatea să acorde puncte de la 10 la 100. Ulterior, acestea au servit calculării
potenţialului general al fiecărei comune, prin însumarea scorurilor aferente componentelor evaluate,
mijlocind astfel realizarea clasamentului final corespunzător unităţilor administrativ-teritoriale
înscrise în arealul investigat.
Revenind la percepţia factorilor de decizie din teritoriu asupra ofertei turistice a comunelor
administrate, în primă fază, s-a recurs la expunerea concretă a modalităţii de punctare a
componentele ofertei, independent de limitele administrative ale celor 26 de unităţi teritoriale
analizate, modalitate redată sintetic în tabelul de mai jos (Tabelul 29).
Tabelul 29. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la aprecierea importanţei elementelor ofertei turistice
Elementele ofertei turistice evaluate Scala ordinală aferentă variantelor de răspuns
de autorităţile locale 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
componenta morfoturistică 1 0 2 1 0 1 3 8 0 9
componenta climatoturistică 2 1 1 2 3 5 3 3 1 1
componenta hidrogeografică 4 0 1 2 4 2 3 1 5 2
componenta biogeografică 0 4 0 2 3 2 1 5 1 7
edificiile istorice 5 2 2 2 1 1 1 0 2 4
edificiile religioase 3 1 1 4 4 0 2 3 2 4
edificiile culturale 8 3 2 2 2 0 0 0 1 2
edificiile economice cu funcţie turistică 7 0 0 0 2 2 3 0 1 2
activităţile umane cu funcţie turistică 0 3 2 4 3 1 4 3 0 3
resursele etnografice 3 1 2 1 4 2 2 3 1 4
infrastructura şi serviciile de cazare 0 0 1 2 7 2 1 4 3 6
infrastructura şi serviciile de alimentaţie 1 0 2 2 5 0 3 4 2 4
infrastructura de transport 1 2 0 0 3 2 3 2 5 6
infrastructura sportivă şi de agrement 2 2 3 3 1 0 4 3 0 7
Specificul datelor colectate a favorizat conturarea unei viziuni de ansamblu asupra întregului
areal cercetat, la nivelul căruia componenta morfoturistică s-a dovedit a fi cea mai apreciată din
ansamblul ofertei generale. De asemenea, aceasta a fost şi singura care a primit punctajul maxim
(100% echivalentul a 10 puncte), de 9 ori consecutiv, din partea unor reprezentanţi diferiţi ai
235
autorităţilor locale, fapt ce i-a asigurat cea mai mare medie în rândul componentelor, şi anume
76,8% ca importanţă şi contribuţie în potenţialul general (Fig. 195).
Cu toate că şi componenta biogeografică împreună cu infrastructura sportivă şi de agrement
au beneficiat de frecvenţe ridicate ale scorului maxim – cu care au fost investite fiecare de 7 ori la
rând – mediile generale obţinute de acestea (67,6 şi 61,6) au fost surclasate de mediile calculate
pentru infrastructura de transport (72,5%) şi pentru cea de cazare (70,8%). Valori destul de ridicate
au consacrat şi resursele etnografice, edificiile religioase şi elementele hidrografice, al căror
potenţial atractiv este confirmat inclusiv prin tipurile şi formele de turism susţinute, dar care în acest
context nu au reuşit să depăşească media de 58% din cauza nivelului de calitate diferenţiat de
răspândire spaţială (ex: areale în care elementul hidrografic este reprezentat de o vale în raport cu
areale care găzduiesc lacuri de acumulare şi/sau acumulări piscicole).
Spre deosebire de componentele poziţionate în fruntea clasamentului importanţei în materie
de constituire şi/sau de diversificare a ofertei turistice, ultimul element plasat pe treapta inferioară a
ierarhiei, s-a remarcat prin rata crescută a scorului minim care i-a fost atribuit de o treime din
respondenţi. Aşadar, de 8 ori, edificiile culturale au primit doar 10% (corespondentul unui singur
punct), ceea ce nu putea rămâne fără consecinţa asupra mediei generale rezultate: 33,5% (cea mai
mică din totalul celor 14 calculate).
Fig. 195. Media generală a punctajelor atribuite componentelor ofertei turistice (întrebarea 11)
Ierarhia componentelor ofertei turistice generale a făcut loc clasamentului comunelor din
spaţiul rural-montan clujean în momentul în care nu s-a mai ignorat delimitarea teritorială, iar
punctajele indicate au fost asociate şi asumate. Prin urmare, scorurile stabilite de reprezentanţii
autorităţilor locale pentru fiecare componentă din cele 14 cumulate aparţinând fondului turistic
natural, patrimoniului turistic antropic şi bazei materiale turistice, au constituit valoarea ofertei
turistice a fiecărei comune în parte. Exprimată exclusiv în puncte (convertite din procente prin
acelaşi sistem de împărţire la 10) cuprinse între 35 şi 120, această nouă perspectivă a facilitat
gruparea comunelor analizate în cinci categorii taxonomice, relaţionate cu potenţialul turistic:
 foarte scăzut (35 – 54 puncte): Feleacu, Sănduleşti, Petreştii de Jos, Aiton;
 scăzut (55 – 69 puncte): Negreni, Beliş, Tureni, Mărişel, Călăţele, Ciurila, Iara;
 mediu (70 – 84 puncte): Măguri-Răcătău, Mihai Viteazu, Valea Ierii, Săcuieu, Băişoara;
 ridicat (85 – 99 puncte): Săvădisla, Sâncraiu, Poieni, Ciucea;
 foarte ridicat (100 – 120 puncte): Mărgău, Râşca, Moldoveneşti, Căpuşu Mare, Gilău,
Mănăstireni.
Această autoevaluare pe care factorii de decizie din cele 26 de comune analizate şi-au
realizat-o prin aprecierea componentelor propriei oferte turistice, reflectă doar în linii mari
236
realitatea. De pildă, cel puţin în cazul comunelor Petreştii de Jos şi Mărişel, trebuie păstrată o doză
de scepticism din cauza câmpurilor lăsate necompletate – două în primul caz şi şase în al doilea –
ceea a condus la obţinerea unor scoruri generale mai scăzute faţă de potenţialul lor real.
O situaţie asemănătoare, în care valoarea potenţialul turistic calculat a plasat unităţile
administrativ-teritoriale în categorii inferioare nivelului lor, poate fi sesizată şi în cazul comunelor
Feleacu şi Beliş, unde însăşi existenţa pârtiei de schi sau a lacului de acumulare, care mediază
practicarea unor forme de turism specifice, reprezintă câte un argument puternic împotriva
statutului de potenţial turistic foarte scăzut şi scăzut obţinut în urma autoevaluării.
Fig. 196. Estimarea valorilor potenţialului turistic al comunelor administrate

în viziunea autorităţilor locale (întrebarea 11)
La fel de puţin obiectivă este şi poziţia fruntaşă a comunei Mănăstireni (120 puncte) în care
nu doar resursele atractive sunt aproape inexistente, ci şi baza tehnico-materială, unitatea fiind
recunoscută pentru lipsa totală a infrastructurii de cazare. Cel mai probabil, autorităţile locale au
înţeles greşit sensul întrebării, întrucât nici măcar supraestimarea propriei oferte turistice nu este
plauzibilă în acest context. Pentru ca aceasta să se producă, potenţialul trebuie să fie cât de cât bine
reprezentat, cum se întâmplă în Căpuşu Mare unde, cu toate că obiectivele naturale şi antropice
coexistă cu serviciile turistice, statutul de „potenţial foarte ridicat” lasă totuşi de dorit. Continuând
şirul comparaţiilor, justă nu este nici plasarea unităţilor administrativ-teritoriale Săvădisla sau
Ciucea înaintea comunelor Măguri-Răcătău sau, cu atât mai mult, Băişoara, însă problema nu este a
celor dintâi, ci mai degrabă a factorilor de decizie care, în general, subestimează potenţialul turistic
al comunelor administrate. Astfel, acesta rămâne valorificat insuficient sau necorespunzător,
limitând contribuţia turismului la nivelul dezvoltării economice a comunităţilor locale şi implicit a
judeţului, problemă care ajunge să se extindă la scară regională şi naţională.
237
În cele din urmă, ultimul aspect pus în discuţie şi asupra căruia s-a cerut părerea
reprezentanţilor autorităţilor locale, a vizat enumerarea unor elemente pe care le-ar utiliza în
crearea unui brand al propriei comune (întrebarea 12). Fără a mai avea la dispoziţie variante de
răspuns, în 25 de cazuri dintre cele 26 (cei din Petreştii de Jos nu s-a exprimat în acest sens), au fost
indicate între două şi cinci elemente, de la termeni foarte generali (natura/peisajul, „antropic”,
tradiţii, obiceiuri, sărbători locale, artă populară, ţesături, artizanat etc.), uneori mai puţin potriviţi
(„munte”, „flori”, „brazi”), alteori confundaţi cu calităţile zonei şi ale locuitorilor („zonă
nepoluată”, sate pitoreşti, ospitalitate etc.); până la denumiri concrete de obiective turistice sau
exemple de produse culinare şi elementele care stau la baza acestora (afine, zmeură, ciuperci, ceapă,
lactate şi brânzeturi, balmoşul, gemul de măceşe, dulceţuri şi siropuri, produse bio din fructe de
pădure etc.). Se disting aşadar şase categorii de elemente de brand (Fig. 197), dintre care cel mai
des menţionate au fost resursele cu atractivitate turistică de provenienţă antropică (36%), urmate de
cele aparţinând cadrului natural (20%), care împreună au constituit jumătate din răspunsurile
primite. Destul de populare au fost şi produsele culinare (16%) a căror frecvenţă de răspuns a
surclasat valorile cumulate ale obiceiurilor şi tradiţiilor împreună cu resursele etnografice (14%).
Fig. 197. Frecvenţa de răspuns referitoare la elementele pretabile

alcătuirii unui brand al comunei (întrebarea 12)
7.2. Percepţia prestatorilor de servicii de cazare asupra ofertei turistice
Cea de-a doua parte a anchetei, desfăşurată în intervalul aprilie – mai 2016, a avut la bază un
chestionar compus din 15 întrebări cu variante prestabilite de răspuns, adresat prestatorilor de
servicii de cazare, proprietari (patroni) ai acestor unităţi sau angajaţi în funcţii de administraţie şi
conducere (manageri). Raportat la cele 142 de unităţi de cazare clasificate pe care Autoritatea
Naţională pentru Turism le-a declarat pentru anul 2015 ca fiind funcţionale în cuprinsul spaţiului
rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, numărul celor care au constituit eşantionul de
structuri supus acestei analize s-a ridicat la circa jumătate din total (66). Astfel, extrapolarea
concluziilor la nivelul întregului teritoriu cercetat, ajunge să reflecte realitatea într-o măsură destul
de ridicată, motiv pentru care s-a optat, în principal, pentru forma procentuală de redare a
rezultatelor acestei investigaţii, al cărei scop a vizat stabilirea punctului de vedere al prestatorilor de
servicii cu privire la potenţialul atractiv al zonei, propria ofertă de cazare, respectiv particularităţile
acesteia şi relaţia sa cu cererea turistică (Anexa 13).
Aşadar, într-o primă etapă, prestatorilor li s-a cerut părerea în legătură cu potenţialul turistic
şi măsura în care acesta contribuie la atragerea turiştilor, determinându-i să opteze pentru cel
puţin o noapte de cazare în unitatea administrată (întrebarea 1). Per ansamblu, aceştia s-au dovedit
a fi buni evaluatori ai ofertei turistice a arealului în care structura îşi desfăşoară activitatea, astfel că
238
30% dintre ei (Pensiunea Andreea din Băişoara, Pensiunea Roata din Gilău, Cabana Laura din
Petreştii de Jos etc.) au acordat un
punctaj maxim acestei componente
(100%), în timp ce aproximativ
jumătate dintre cei intervievaţi au
estimat contribuţia potenţialului turistic
între 70 şi 90%. Cele mai mici scoruri
(40-50%) au fost indicate de prestatorii
de servicii de cazare amplasate pe
drumurile europene şi/sau naţionale
(Motel Căpuş din Căpuşu Mare, Vila
Cionca din Gilău, Hotel Ciprian din
Mihai Viteazu etc.) – perfect conştienţi
de influenţa turismului de tranzit
asupra cererii. Astfel, din perspectiva
administratorilor structurilor din aria
de studiu, potenţialul atractiv ajunge
să se impună în proporţie de 78,5% în
momentul în care turistul decide să se
cazeze într-o unitate.
Dezvoltând sensul întrebării
anterioare prin oferirea a 10 variante de Fig. 198. Frecvenţa răspunsurilor prestatorilor referitoare la
răspuns sinonime cu elementele ofertei elementele ofertei turistice cu impact asupra cererii
turistice cu impact asupra cererii (întrebarea 2)
turistice (întrebarea 2), cele mai
populare răspunsuri au coincis cu
relieful şi peisajul, aşadar componenta
morfoturistică (88%) şi cea
biogeografică (85%). Acestora le-au
urmat edificiile religioase (73%), cele
mai importante obiective turistice
antropice în opinia prestatorilor (Fig.
198), respectiv activităţile umane cu
funcţie turistică (61%), ultima poziţie
revenind edificiilor economice (27%),
nu din cauza atractivităţii reduse, ci pe
fondul diseminării lor în teritoriu,
intrând în oferta turistică a unui număr
limitat de comune.
Schimbând registrul în
favoarea caracteristicilor unităţii de
cazare apreciate de turişti (întrebarea
3), trei dintre acestea s-au remarcat în
mod special prin frecvenţa sporită de
apariţie la nivelul răspunsurilor primite
(Fig. 199). Independent de localizarea Fig. 199. Frecvenţa răspunsurilor prestatorilor referitoare la
caracteristicile unităţii de cazare cel mai des
geografică (Beliş, Băişoara, Feleacu,
apreciate de turişti (întrebarea 3)
Gilău, Moldoveneşti, Râşca, Sâncraiu
etc.) şi/sau calitatea infrastructurii de comunicaţie, 94% dintre prestatori au evidenţiat avantajului
239
accesibilităţii, pe care cei mai mulţi l-au corelat cu cel al distanţei faţă de municipiul Cluj-Napoca
(91%). Un singur element a mai primit un scor atât de ridicat, anume, amabilitatea personalului care
împreună cu decorul şi dotările din camere (88%), coroborate cu tarifele practicate, s-au constituit
în principalele motive pentru care turiştii apelează la serviciile unităţilor de cazare, în opinia
proprietarilor şi managerilor de structuri. Astfel, aceştia din urmă au dat dovadă de o capacitate
superioară de înţelegere a unor principii citate în literatura de specialitate, şi anume faptul că oferta
de cazare, la fel ca produsul turistic, implică în egală măsură componente tangibile şi intangibile
(Middleton, 1988), ambianţa creată (prin decor, dotări şi atitudinea personalului) fiind un factor
esenţial în conturarea impresiilor favorabile (Jones şi Lockwood, 2002). Cel mai puţin invocate
categorii au fost facilităţile şi serviciile suplimentare (67%), respectiv posibilităţile de agrement
(39%), asupra cărora se va reveni ulterior pentru a verifica dacă acest scor redus reprezintă într-
adevăr un deficit al ofertei de cazare sau turiştii sunt mai puţin orientaţi înspre această latură.
În aceeaşi ordine clasică în care au fost tratate elementele ofertei turistice (primare şi
derivate), succedate ulterior de aspecte relaţionate cu circulaţia turistică, tot la fel întrebările
aferente acesteia au urmat celor legate de potenţialul atractiv. În acest sens, ceea ce a interesat a
fost, în primul rând durata medie a sejurului petrecută de turişti în unităţile de cazare din aria de
studiu (întrebarea 4). Consecinţă directă a localizării faţă de centrele urbane, la care se mai adaugă
şi particularităţile fizico-geografice ale cadrului natural, turismul de weekend s-a dovedit a fi
responsabilul principal pentru sejururi cu o durată medie de 2-3 zile (94%), cedând locul turismul
de tranzit (Motel Dalia, Motel Poenaru, Pensiunea Imperial, Han Paprika etc.) în cazul celor de 1 zi
(45,5%), respectiv taberelor şi turismului de camping (Camping El Dorado, Satul de vacanţă Ic
Ponor Padiş etc.), când sejururile ajung la 6-7 zile sau mai multe (3%) (Fig. 200).
Fig. 200. Frecvenţa răspunsurilor referitoare Fig. 201. Frecvenţa răspunsurilor referitoare la
la durata medie a sejurului (întrebarea 4) perioada vârfurilor cererii turistice (întrebarea 5)
Urmând logica succesiunii, a fost adusă în discuţie perioada anului în care se înregistrează
vârfuri ale cererii turistice (întrebarea 5), pentru care majoritatea prestatorilor de servicii de cazare
(85%) au bifat „vara” (Fig. 201). O treime dintre aceştia au menţionat faptul că inclusiv lunile mai
şi septembrie intră în preferinţele turiştilor când vine vorba despre vacanţe şi concedii, însă, fără
excepţie, iulie şi august rămân în top.
Oarecum reiterând chestiunea anterioară, însă de această dată cu o arie de cuprindere mai
largă, s-a remarcat stabilirea ponderii dintr-un an în care gradul de ocupare al capacităţii de
cazare depăşeşte 50% din total (întrebarea 6). Având posibilitatea de a alege răspunsul dintr-o
gamă de 10 variante procentuale, de la 10 la 100%, cele mai multe răspunsuri (27%), în număr egal
chiar, au coincis cu 50%, echivalentul a 6 luni (mai-octombrie) şi cu 30%, echivalentul lunilor de
vară, în principal. Contabilizând procentele acordate de către proprietarii şi administratorii acestor
unităţi de cazare, a rezultat o medie de 43,6% dintr-un an (cca. 5 luni) în care capacitatea de cazare
este ocupată în proporţie de peste 50%.
În ceea ce priveşte aria de provenienţă a turiştilor (întrebarea 7), 94% dintre prestatorii
interogaţi au declarat că aceştia vin din străinătate, cu o frecvenţă mai ridicată din Ungaria, Polonia,
240
Germania, Austria, Israel etc. În rest, turiştii români provin din toată ţara (64%), în special din sud
(foarte mulţi turişti din Bucureşti) şi din est, respectiv din judeţele limitrofe (55%) din regiune
(Bistriţa Năsăud, Sălaj, Bihor etc.) şi mai puţin din judeţul Cluj conform declaraţiilor acestora
(39%).
Referitor la mijloacele de promovare utilizate pentru a-şi face cunoscută oferta de cazare
(întrebarea 8), un procent considerabil dintre cei care administrează structuri de primire turistică
(76%) afirmă că apelează la website-uri specializate în promovarea serviciilor de cazare
(www.booking.com, www.turistinfo.ro, www.lapensiuni.ro etc.), cu toate că multe dintre unităţi
deţin site-uri proprii (67%) însă a căror vizibilitate şi eficienţă nu se compară cu cea a platformelor
de căutare sus-menţionate. Mai puţin populare, presa scrisă (9%), radioul şi televiziunea (21%) au
ajuns să fie surclasate de broşuri, cataloage şi pliante turistice (49%) şi alte surse de propagandă
(39%), printre care cel mai des invocate au fost, reţelele de socializare (Facebook). De asemenea,
târgurile de turism din ţară şi din străinătate în cadrul cărora agenţii precum Davincze promovează
turismul şi implicit oferta de cazare din localităţi precum Sâncraiu constituie oportunităţi de
promovare tot atât de viabile precum recomandările turiştilor cazaţi în unitate, pe care prestatorii de
servicii mizează la fel de mult (Fig. 202).
Fig. 202. Frecvenţa răspunsurilor referitoare Fig. 203. Media punctajelor acordate de prestatorii de servicii
la mijloacele de promovare utilizate propriei oferte de cazare (întrebarea 9)
(întrebarea 8)
Puşi în situaţia de a se autoevalua, estimând practic aspectele care definesc oferta de cazare
a unităţii (întrebarea 9), managerii şi proprietarii structurilor de primire analizate – care de altfel au
inclus toate categoriile existente, de la hoteluri, moteluri şi vile, la pensiuni turistice, pensiuni
agroturistice şi cabane – au acordat cele mai mari punctaje raportului calitate-preţ (9,3), respectiv
calităţii dotărilor şi a serviciilor de bază (9,2). De scoruri relativ apropiate au beneficiat şi gradul de
calificare al personalului (8,9), respectiv estetica amenajărilor interioare şi exterioare (8,7), cele mai
puţine puncte revenind diversităţii facilităţilor şi a serviciilor suplimentare (7). În urma investirii cu
punctajele aferente, a rezultat o medie generală de 8,62 valabilă pentru oferta de cazare a unei
jumătăţi din numărul total de structuri de cazare din spaţiul rural-montan clujean (Fig. 203).
Individualizate în repetate rânduri prin intermediul celor mai mici scoruri acumulate,
facilităţile incluse în oferta de cazare a structurilor de primire turistică anchetate (întrebarea 10),
au fost divizate în 60 de elemente (Fig. 204) a căror includere în ofertă s-a verificat prin bifarea
acelora aflate la dispoziţia turiştilor în incinta unităţilor de cazare. Circa o treime dintre aceste
elemente au fost revendicate de jumătate dintre unităţile de cazare anchetate, cele mai comune fiind
frigiderul în unitate şi terasa (Fig. 205a) în 100% dintre cazuri, existenţa parcării (Fig. 205b) şi a
încălzirii centrale (97%), dotarea camerelor cu baie, televizor, internet (94%), respectiv prezenţa
unui loc de joacă amenajat (Fig. 205c) şi a unei curţi/grădini (91%) în care turiştii pot utiliza
grătarul (Fig. 205d) din dotare pentru a-şi prepara hrana (82%).
241
Destul de populare s-au

dovedit a fi şi structurile de primire
prevăzute cu restaurant şi/sau bar
(76%) – lipsa acestuia fiind, de regulă,
compensată cu existenţa unei săli de
mese (24%) – sau cele cu foişor (Fig.
205e) în curte (67%), şi desigur,
unităţile în care, la cererea clienţilor,
sunt asigurate servicii de spălătorie
(61%). Pentru a mulţumi şi a atrage
diferite segmente ale cererii turistice,
circa jumătate dintre prestatori fie şi-
au dat acceptul de a găzdui turişti
împreună cu animalele lor de
companie (55%), fie au amenajat în
incinta unităţilor de cazare (52%) săli
de conferinţe destinate acestui tip de
turism (Motel Căpuş, Căpuşu Mare;
Pensiunea Tamás Bistro, Săvădisla;
Han Paprika, Tureni etc.). O treime
dintre structurile analizate s-au
afirmat inclusiv prin facilităţile puse
la dispoziţia celor cu copii mici şi
foarte mici (39%) sau a persoanelor
cu dizabilităţi (33%), prin transportul
asigurat de unitatea de cazare la
cererea clienţilor (Motel Dalia, Gilău;
Pensiunea Perla Transilvaniei,
Moldoveneşti etc.) sau accesul la
bucătărie oferit acestora (33%). De
asemenea, în aceeaşi proporţie de
circa 30%, s-au remarcat structurile de
primire turistice cu posibilităţi de
agrement superioare mediei, graţie
existenţei terenurilor de sport
(Pensiunea Teleschi, Feleacu; Motel
Gilău etc.), săniilor/căruţelor trase de
cai (Pensiunea Meridian, Beliş;
Pensiunea Copfos Csárda, Săvădisla
etc.), livezilor (Vila Gong, Gilău;
Pensiunea Püspök, Sâncraiu etc.) şi
piscinelor (Fig. 205f – Pensiunea
Mysterious SPA, Săvădisla; Fig. 205g
– Pensiunea La Mesteceni, Ciurila
etc.), meselor de ping-pong (52%) şi
biliard (27%) sau a posibilităţilor de
închiriere a bicicletelor (24%: Vila
Cionca, Gilău; Pensiunea Poarta
Apusenilor, Moldoveneşti etc.). Fig. 204. Facilităţi incluse în oferta de cazare (întrebarea 10)
242
a) b)
c) d)
e) f) g)
h) i)
Fig. 205. Facilităţi incluse în oferta de cazare a unor structuri de primire turistică din aria de studiu:
a) terasă (Motel Gilău); b) parcare (Motel Gilău); c) loc amenajat de joacă (Pensiunea La Mesteceni);
d) grătar (Pensiunea Laura); e) foişor (Cabana Laura); f) piscină interioară, jacuzzi, saună (Pensiunea
Mysterious SPA); g) piscină exterioară (Pensiunea La Mesteceni); h) centru SPA (Pensiunea Domeniul
Regilor); i) masă de biliard şi masă de ping-pong (Pensiunea Laura)
La polul opus, cu numai 6% din numărul total al unităţilor de cazare supuse acestei
cercetări, s-au situat acele facilităţi şi dotări relaţionate cu existenţa cramelor (Pensiunea Laura,
Petreştii de Jos), discotecilor (Pensiunea Montana, Băişoara) şi a posibilităţilor de practicare a
echitaţiei (Pensiunea Domeniul Regilor, Ciurila), menţionate totuşi în mai multe cazuri decât
serviciile de masaj (3%) sau cele de înfrumuseţare şi închirieri ATV-uri, care nu s-au regăsit deloc
în ofertele de cazare aferente structurilor din spaţiul rural-montan clujean.
243
Direct proporţionale cu diversitatea şi calitatea serviciilor prestate, respectiv a categoriei de

confort deţinute, au fost stabilite tarifele practicate care, cel puţin în cazul camerei duble/noapte
(întrebarea 11), gravitează în jurul valorii de 107 lei. Dintre cele 66 de unităţi de cazare examinate,
două treimi nu oferă mic dejun, motiv pentru care şi preţul mediu al camerei este mai redus (98 lei),
oscilând de la 60 lei (Pensiunea Montana***, Băişoara) la 240 lei (Pensiunea Andreea****,
Băişoara). Restul structurilor (33%) închiriază camerele duble cu 126 lei cu mic dejun inclus, preţul
mediu care oscilează între 80 lei (Pensiunea Golyafeszek/Cuib de berze**, Sâncraiu) şi 200 lei
(Pensiunea Domeniul Regilor***, Ciurila).
La aceste tarife standard, politica unităţilor de cazare prevede aplicarea unor reduceri
(întrebarea 12) dintre care cele mai practicate sunt cele acordate copiilor sub o limită de vârstă
(94%) care, fie beneficiază de gratuitate, de regulă până la 3, 4 sau 5 ani, fie au 50% reducere, până
la maxim 12 ani (de la caz la caz). Extrem de populare sunt şi reducerile acordate pentru un anumit
număr de nopţi, de obicei minim 3-4, petrecute în structura de primire (88%), reducerile pentru
grupuri de peste 8-10 persoane sau grupuri care închiriază întreaga unitate (în special în cazul
cabanelor şi al pensiunilor cu o capacitate mai redusă decât alte categorii de cazare) sau reducerile
pentru clienţii fideli, acestea din urmă fiind practicate de 85% dintre unităţi. Un alt tip de reduceri,
mai puţin agreate dar intens recomandate pentru reducerea sezonalităţii sunt cele din extrasezon
(33% din structuri: Pensiunea Casa Moţească, Mihai Viteazu; Pensiunea Poarta Apusenilor,
Moldoveneşti; Pensiunea Sarika, Sâncraiu etc.) şi cele din cursul săptămânii (21% din unităţile
anchetate: Pensiunea Roata, Gilău; Hotel Bianca, Râşca; Pensiunea Hanul Moara Veche, Săvădisla
etc.). În cele din urmă, cea mai slab reprezentată categorie a reducerilor vizează pensionarii, cu
numai 12% din structuri care le oferă această facilitate (Pensiunea Montana, Băişoara; Hotel
Premier, Feleacu; Pensiunea Eva, Sâncraiu etc.).
Rubrica „alte oferte speciale” introdusă în cadrul întrebării destinate reducerilor, s-a bucurat
de o rată pozitivă de răspuns în proporţie de 52%, care a ajuns ulterior la 58% în momentul în care
prestatorii au fost întrebaţi dacă obişnuiesc să conceapă pachete speciale cu ocazia diferitelor
sărbători (întrebarea 13). Aşadar, cu toate că 6% dintre aceştia organizează diverse pachete, acestea
nu sunt oferite la preţuri promoţionale, aşa cum s-ar impune în situaţia în care scopul lor constă
tocmai în creşterea numărului turiştilor şi/sau al înnoptărilor în unitatea de cazare administrată.
Fig. 206. Frecvenţa răspunsurilor referitoare Fig. 207. Frecvenţa de răspuns referitoare la tipurile
la grupurile ţintă vizate de prestatori şi formele de turism vizate de prestatori
(întrebarea 14) (întrebarea 15)
Tot la capitolul ofertă de cazare, modalităţi de concepere şi comercializare a acesteia astfel

încât particularităţile ei să vină în întâmpinarea nevoilor şi preferinţelor anumitor grupuri ţintă
(întrebarea 14), o treime dintre prestatorii chestionaţi s-au declarat pregătiţi şi dornici de a găzdui în
unităţile de cazare administrate toate tipurile de segmente ale cererii turistice. Restul şi-au exprimat
reţinerile faţă de anumite grupuri precum cele de adulţi orientate înspre turismul de conferinţe şi
afaceri (55%) din cauza lipsei infrastructurii necesare desfăşurării acestuia, sau faţă de turiştii
singuri (64%) şi grupurile de elevi şi studenţi (73%), care din diverse motive, mai mult sau mai
244
puţin fondate (nemulţumire, teamă, prejudecăţi etc.), au ajuns să fie evitate de aproximativ o treime
dintre structuri (Fig. 206). În opoziţie cu aceste cazuri, grupurile de adulţi axate pe turismul de
recreere s-au plasat în topul preferinţelor proprietarilor de unităţi de cazare (100%), alături de
familiile cu copii sub 12 ani (94%) şi/sau peste 12 ani (92%), pentru care cele mai multe dintre
structuri au amenajat locuri de joacă în incintă (92%).
Ca o anticipare a rezultatelor obţinute la ultima întrebare prin care au fost aduse în prim plan
categoriile de turism vizate de prestatori prin intermediul ofertei lor de cazare (întrebarea 15) sau pe
care aceştia le consideră viabile în arealul în care este amplasată structura de primire turistică, cele
mai frecvente răspunsuri au coincis cu turismul de recreere (drumeţie, cicloturism, camping, odihnă,
sporturi nautice, turism piscicol, cinegetic) şi cel de sfârşit de săptămână (91%) (Fig. 207). Acestora
le-a urmat turismul rural (agroturismul, turismul gastronomic; ecoturismul) şi pentru a cărui
practicare 79% dintre proprietarii şi administratorii unităţilor îşi consideră potrivită oferta, turismul
de tranzit pe care l-au bifat până şi acele structuri din afara ariei de influenţă a celor două drumuri
europene care tranzitează teritoriul investigat (70% din total); respectiv turismul montan (sporturi
de iarnă, de aventură şi extreme, alpinism/escaladă, speoturism) a cărui rată de apariţie în rândul
răspunsurilor (61%) reflectă încă o dată configuraţia spaţiului analizat, ocupat în aceeaşi proporţie
de sectorul montan aparţinând extremităţii nord-estice a Munţilor Apuseni. În cele din urmă,
turismul cultural (istoric, religios, de patrimoniu) şi în speţă cel curativ au primit cel mai mic credit,
datorat unor resurse situate în afara ariei de studiu, un exemplu concret fiind cel al Salinei Turda.
7.3. Percepţia turiştilor asupra ofertei turistice
Cea de-a treia parte a anchetei (şi ultima) a fost introdusă în ideea evaluării percepţiei
acelora în absenţa cărora turismul, ca fenomen şi activitate, nu s-ar mai desfăşura, şi anume, turiştii
cazaţi în limitele arealului cercetat. În mod normal, această etapă trebuia să aibă la bază un număr
de 660 de chestionare special concepute pentru a determina profilul turiştilor, motivaţiile şi
preferinţele, respectiv punctul lor de vedere referitor la oferta turistică primară (cu accent pe
potenţialul atractiv) şi cea derivată (cu accent pe serviciile şi oferta de cazare).
Totuşi, dintre cele 660 de chestionare pregătite pentru a fi distribuite în cadrul structurilor
(10 chestionare în 66 unităţi de cazare), 160 nu au ajuns la turişti din trei motive: a) capacitatea de
primire a structurilor turistice era mai mică de 10 locuri, iar obiectivul de a obţine 10 chestionare
completate devenea uşor suprarealist; astfel, în 8 unităţi de cazare au fost împărţite doar câte 5
chestionare/structură; b) în comune precum Sâncraiu şi Săvădisla, în care preponderenţa cererii
turistice de origine maghiară a devenit o realitate, anumiţi proprietari de pensiuni au argumentat
caracterul inutil al distribuirii unor chestionare formulate în altă limbă decât maghiară; c) buni
cunoscători ai atitudinii turiştilor faţă de ideea completării unor chestionare, având parte la rândul
lor de eschivări şi respingeri în tentative similare de a obţine feedback-uri de la cei cazaţi în unitate,
unii prestatori de servicii au refuzat să reţină chestionare pentru turişti. Chiar şi în aceste condiţii, un
număr de 500 de chestionare a fost diseminat în 54 de structuri de primire turistică din spaţiul rural-
montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, la începutul lunii aprilie (2016), urmând ca acestea
să fie ridicate la finele lunii mai (2016). Din diverse motive, printre care proprietarii şi managerii
unităţilor au invocat dezinteresul şi ignoranţa turiştilor coroborate cu un grad redus de ocupare în
anumite cazuri, rata de completare a acestora a fost destul de scăzută, de numai 16,8%, astfel că din
500 chestionare doar 84 de au ajuns să fie colectate şi să intre sub incidenţa acestei investigaţii.
Prin urmare, studiul s-a desfăşurat pe un eşantion de 84 de turişti, dintre care 39 bărbaţi şi 45
femei, cu vârste cuprinse între 21 şi 59 de ani, din mediul urban (67 respondenţi) şi rural (17
respondenţi), cazaţi în structurile de primire turistică din zona montană şi submonană clujeană, în
primăvara anului 2016 (Anexa 14).
245
Rezultatele anchetei
În conformitate cu acelaşi principiu al primei întrebări de contact, menită să introducă tema
şi să îi acomodeze pe subiecţi cu aceasta, cea dintâi curiozitate a vizat importanţa pe care o acordă
turiştii practicării activităţilor de turism (întrebarea 1). În timp ce aproximativ jumătate dintre
respondenţi (44%) au definit această importanţă ca fiind maximă (100%), iar circa un sfert din total
(22,6%) au apreciat-o în proporţie de 90%, tot mai puţini au optat pentru variantele 80%,
echivalentul notei 8 (14,2%) şi 70% (9,5% dintre turişti). Şi mai puţin populare au fost răspunsurile
de 60% şi 50% asumate de un număr cumulate de 8 vizitatori. În condiţiile acestei reduceri a valorii
sale (care nu a scăzut sub 50%) direct proporţionale cu numărul persoanelor interogate, a rezultat o
medie de 87,8% a măsurii în care vizitatorii spaţiului rural-montan clujean se declară preocupaţi de
practicarea turismului, în general.
Ulterior, s-a verificat dacă, în trecut, respondenţii au mai vizitat zona în scop turistic
(întrebarea 2), iar în cazul unui răspuns pozitiv, dacă au mai apelat la serviciile unităţii de cazare
(întrebarea 3) în care s-au aflat la momentul completării chestionarului. Cu toate că ponderea
răspunsurilor afirmative a fost mai mică de 50% în ambele situaţii, se pare că 44% dintre cei
chestionaţi (37 turişti din 84) nu se aflau la prima vizită în zonă, iar circa o treime dintre ei (29
turişti) mai beneficiaseră de serviciile structurii cel puţin o dată şi în trecut.
În acest context, următoarea întrebare adresată ambelor categorii de turişti a vizat motivele
pentru care au decis să (re)vină în zonă (întrebarea 4) şi să (re)aleagă unitatea de cazare în cauză
(întrebarea 5). La capitolul ofertă turistică generală, în topul preferinţelor s-a situat cadrul natural cu
componenta morfoturistică şi serviciile de cazare, ambele cu acelaşi procent de 64,3%, secondate de
posibilităţile de agrement (41,7%) (Fig. 208).
Fig. 208. Rata de răspuns referitoare la motivele (re)venirii în zonă (întrebarea 4)
Fig. 209. Rata de răspuns referitoare la motivele (re)alegerii unităţii de cazare (întrebarea 5)
246
În ceea ce priveşte oferta propriu-zisă a structurii de cazare – în cadrul căreia peisajul şi

împrejurimile s-au impus încă o dată în proporţie de 70% – ceea ce a părut să conteze cel mai mult
au fost tarifele practicate, menţionate de 53 de respondenţi (63,1%), curăţenia (59,5%) şi
amabilitatea personalului, apreciată de 56% din totalul celor interogaţi (47 turişti) (Fig. 209).
Comparând răspunsurile aferente variantelor comune din cadrul acestei întrebări cu cea care s-a
regăsit într-o formă asemănătoare şi în modelul de chestionar aplicat prestatorilor, s-au putut stabili
similarităţile şi diferenţele de percepţie
dintre turişti şi proprietarii şi/sau
administratorii structurilor de primire din
spaţiul rural-montan clujean cu privire la
caracteristicile ofertei unităţilor de cazare
cel mai des apreciate de clienţi (Fig. 210).
Astfel, în opinia celor mai mulţi
prestatori de servicii, turiştii aleg să petreacă
cel puţin o noapte în structurile de primire
cu funcţiuni de cazare, în primul rând,
datorită accesibilităţii acestora, şi nu pentru
tarifele practicate, cum se întâmplă de fapt.
În mod firesc şi accesibilitatea constituie o
chestiune importantă, însă nu într-o
asemenea măsură încât să surclaseze Fig. 210. Clasamentul elementelor ofertei de cazare
amabilitatea personalului, după cum tind să în opinia turiştilor şi a prestatorilor de servicii
considere cei mai mulţi manageri şi
proprietari de structuri de cazare. Aceeaşi comparaţie ilustrează totodată şi supraestimarea decorului
şi a dotărilor din camere, care însă, pentru turişti, contează mai puţin decât calitatea serviciilor de
alimentaţie sau popularitatea unităţii de cazare. În rest, cu cele mai mici rate de răspuns – în cazul
ambelor rezultate ale celor două modele de chestionare – s-au remarcat arhitectura generală,
facilităţile şi serviciile suplimentare, respectiv posibilităţile de agrement care de prea puţine ori
reuşesc să atragă turiştii doar prin natura lor, independent de alte elemente ale ofertei.
Per ansamblu, gradul de satisfacţie al turiştilor s-a dovedit a fi unul foarte ridicat pentru
56% dintre vizitatori, care s-au declarat foarte mulţumiţi atunci când a fost adusă în discuţie măsura
în care i-a mulţumit oferta turistică a zonei (întrebarea 6). O pondere la fel de semnificativă, de
39%, şi-a exprimat mulţumirea faţă de potenţialul atractiv existent şi modul său de valorificare, în
timp ce 5% dintre cei care au trecut prin zonă şi-au manifestat indiferenţa în legătură cu fondul
turistic, situaţie specifică practicanţilor turismului de tranzit.
Aceeaşi întrebare a fost lansată şi în scopul determinării gradului de satisfacţie relaţionat cu
serviciile turistice prestate în cadrul unităţii de cazare (întrebarea 7), pentru care proporţia celor
foarte mulţumiţi s-a ridicat la 63%, integrându-i deopotrivă şi pe cei care mai apelaseră la serviciile
structurii şi în trecut, dar şi pe cei care nu au mai făcut-o. În consecinţă, şi celelalte procente s-au
modificat şi cu toate că au scăzut până la 35% în cazul celor mulţumiţi, pentru turiştii indiferenţi
acestea s-au înjumătăţit (2%), demonstrând o apreciere superioară a ofertei unităţilor de cazare
comparativ cu oferta turistică a arealului.
Revenind la motivele pentru care turiştii au ales spaţiul rural-montan clujean pentru
petrecerea timpului liber, însă din perspectiva categoriilor de turism practicabile în zonă
(întrebarea 8), cele care s-au afirmat au fost în primul rând activităţile asociate turismului de
recreere (drumeţie, cicloturism, camping, odihnă, sporturi nautice, turism piscicol, cinegetic)
preferate de 86,9% dintre respondenţi (73 turişti) şi turismul de sfârşit de săptămână (66,7% sau 56
de turişti). Un loc destul de important a fost ocupat şi de turismul rural (agroturism şi turism
gastronomic; ecoturism), secondat de cel montan (sporturi de iarnă, de aventură şi sporturi extreme,
247
alpinism/escaladă, speoturism), care s-au regăsit în răspunsurile a 40, respectiv 37 dintre vizitatorii
ariei de studiu (Fig. 211). Cele mai mici ponderi au revenit turismului cultural (istoric, religios, de
patrimoniu) şi celui mixt (de evenimente, conferinţe şi afaceri (13,1%), fapt cauzat nu atât de mult
de lipsa infrastructurii de profil sau a resurselor atractive, cât de cunoaşterea limitată a ofertei
turistice, generată, în unele
cazuri, de o promovare deficitară.
Tot în sfera infrastructurii,
mai exact a bazei de cazare în
care au beneficiat de serviciile
turistice aferente, subiecţii
anchetei de faţă au fost îndemnaţi
să evalueze câteva elemente
corespunzătoare imaginii
generale a unităţii de cazare
(întrebarea 9) şi să le puncteze ca
atare, cu scoruri cuprinse între Fig. 211. Rata de răspuns a turiştilor privind tipurile şi formele
10% şi 100%. Din considerente de turism practicate în zonă (întrebarea 8)
practice, acestea au fost
transformate în note de la 1 la 10 pe care turiştii le-au acordat aceloraşi cinci aspecte pe care şi
prestatorii au fost rugaţi să le aprecieze în sesiunea dedicată lor, comparaţiile dintre cele două
perspective fiind la fel de interesante ca rezultatele individuale. Pentru început, elementul cel mai
bine punctat de către turişti a fost gradul de calificare al personalului, cu o medie de 9,7 – spre
deosebire de numai 8,9 apreciat de proprietari şi administratori – care a surclasat până şi raportul
calitate-preţ (cel mai bine cotat aspect în viziunea prestatorilor), a cărui medie a fost aproape
identică în ambele situaţii (9,2 şi 9,3). Asemănări de percepţie s-au constatat şi în cazul celei mai
puţin apreciate componente, şi anume facilităţile şi serviciile suplimentare care nu au obţinut mai
mult de 7 puncte (media
generală) nici măcar din partea
proprietarilor şi/sau a
administratorilor unităţilor de
cazare. Aceştia din urmă s-au
dovedit a fi puţin mai
indulgenţi decât turiştii în
momentul evaluării esteticii
amenajărilor interioare şi
exterioare pe care au punctat-o
cu 8,7 în opoziţie cu media 8
rezultată din notele vizitatorilor Fig. 212. Rata de răspuns a turiştilor privind tipurile şi formele
(Fig. 212). Nu în ultimul rând, de turism practicate în zonă (întrebarea 9)
calitatea dotărilor şi a
serviciilor de bază s-a evidenţiat prin cea mai mare discrepanţă înregistrată între scoruri, astfel că în
timp ce pentru turişti aceasta nu ar fi meritat mai mult de 7,9, pentru manageri şi proprietari de
structuri de cazare aceasta ar valora 9,2, fiind de fapt al doilea atu ca importanţă (după raportul
calitate-preţ) în viziunea lor. Strict la nivel de clasament, această poziţie inferioară ar putea fi
justificată prin elementele pe care turiştii le apreciază mai mult decât serviciile de bază, însă media
ca atare demonstrează că situaţiile în care aceştia au acordat punctajul maxim au constituit o
raritate. În consecinţă, prestatorii nu ar trebui să se limiteze doar la nivelul investiţiilor în serviciile
suplimentare, ci ar trebui să acorde aceeaşi atenţie şi celor de bază sau să propună modalităţi prin
care ar putea să vină în întâmpinarea nevoilor turiştilor cazaţi în structurile de primire administrate.
248
Privitor la mijlocul de transport utilizat pentru deplasare (întrebarea 10), turiştii au indicat
autoturismul personal într-o proporţie foarte ridicată (81%), procentele rămase revenind celor care
au ajuns în zonă cu microbuzul (10,7%), autocarul (6%) şi trenul (2,3%).
Fiind întrebaţi câte zile intenţionează să petreacă în structura de primire (întrebarea 11),
67,9 dintre respondenţi (57 turişti) s-au orientat înspre varianta de 2-3 zile, în timp aproximativ un
sfert, echivalentul a 20 de vizitatori şi-au manifestat opţiunea de a nu rămâne mai mult de o zi în
zonă (Fig. 213). În concordanţă cu declaraţiile prestatorilor de servicii, o pondere mult mai redusă a
intrat în categoria celor care şi-au planificat sejurul la 4-5 zile de şedere în zonă, situaţie
caracteristică pentru 8,3% dintre subiecţi, perioada de desfăşurare a anchetei nefiind prielnică
vacanţelor mai lungi de o săptămână, organizate în special vara.
Fig. 213. Rata de răspuns a turiştilor Fig. 214. Rata de răspuns a turiştilor referitoare la sursa
referitoare la durata medie a sejurului de informaţie prin care au aflat despre oferta de cazare
(întrebarea 11) (întrebarea 12)
Principalele două modalităţi prin intermediul cărora turiştii au aflat de existenţa structurilor
de primire s-au dovedit a fi aceleaşi pe care managerii le-au considerat şi cele mai eficiente
mijloace de promovare: website-urile specializate în oferte de cazare, unde jumătate din vizitatori
au intrat în contact cu oferta de cazare (43 respondenţi) şi website-ul unităţilor, responsabil pentru
atragerea unui procent de 20,2% din cererea turistică. În pofida încrederii investite de către
proprietarii şi administratorii unităţilor de cazare în broşuri, cataloage şi pliante turistice (49%)
acestea nu s-au regăsit în răspunsurile vizitatorilor, la fel cum nici presa scrisă nu a fost menţionată
nici măcar o singură dată. În schimb, familia, prietenii şi colegii celor cazaţi în structurile de primire
turistică s-au constituit într-o sursă de propagandă mult mai puternică decât alte pagini de internet
(7,1%) – precum cele aferente reţelelor de socializare – sau decât radioul şi televiziunea (2,1%),
recomandările celor apropiaţi fiind indicate de către turişti în 13% din cazuri (Fig. 214).
În cele din urmă, pe acelaşi principiu respectat în cadrul întregului chestionar – în care au
fost evaluate atât opiniile referitoare la oferta turistică, cât şi cele legate de oferta unităţilor de
cazare – subiecţii acestei investigaţii au fost întrebaţi dacă s-ar mai întoarce în zonă, în scop
turistic (întrebarea 13) şi dacă s-ar mai caza în aceeaşi unitate (întrebarea 14). Dacă în prima
situaţie, turiştii au mărturisit în unanimitate că ar mai vizita zonă, în cea de-a doua, ponderea celor
care au declarat că ar mai alege aceleaşi servicii de cazare, a coincis numai cu 95% din totalul
clienţilor; şi toate acestea în condiţiile în care oferta unităţilor de cazare a avut parte, în repetate
rânduri, de mai multe aprecieri comparativ cu cea a spaţiului rural-montan clujean.
7.3.1. Profilul socio-demografic al turistului din spaţiul rural-montan clujean
Informaţiile socio-demografice solicitate în secţiunea finală a chestionarului, au ilustrat o

uşoară predominanţă feminină (54%) în rândul respondenţilor, generată de o disponibilitate mai
ridicată de completare din partea femeilor dar – după cum arată şi alte studii – şi de o afinitate
sporită faţă de latura culturală a produsului turistic comparativ cu bărbaţii (Zeppel şi Hall, 1991).
249
Independent de structura pe sexe, segmentarea cererii turistice în funcţie de vârstă, a

evidenţiat prevalenţa categoriei 35 – 44 ani (40,5%) în rândul vizitatorilor din aria de studiu,
succedată de cea cuprinsă între 25 – 34 ani (23 dintre turişti sau 31%), respectiv 45 – 54 ani
(14,3%). Grupele extreme de vârstă s-au dovedit a fi cel mai puţin active din punct de vedere
turistic, fie din cauza veniturilor reduse şi/sau a lipsei de timp (18 – 24 ani: 9,5%), fie din cauza
unor priorităţi incompatibile cu activitatea de turism (55-64 ani: 8,3%) – atât de pronunţate în cazul
categoriei de 65 ani şi peste, încât aceasta nici nu a avut reprezentanţi printre participanţii la anchetă
– fie din cauza altor preferinţe în materie de destinaţii turistice. Potrivit studiului întreprins de
Richards (2001) aceste preferinţe ar coincide, în speţă, cu evenimentele în cazul grupei de vârstă
tinere, cu obiectivele culturale în cazul adulţilor, respective cu cele istorice în cazul vârstnicilor.
Particularităţile fizico-geografice şi cele socio-culturale ale teritoriului cercetat, aflat încă
sub amprenta civilizaţiei rurale – mai pronunţată în arealul montan faţă de cel din proximitatea
centrelor orăşeneşti – continuă să exercite o atracţie superioară asupra locuitorilor din mediul urban,
fapt confirmat şi de frecvenţa ridicată de răspuns a acestora din urmă în indicarea mediului de
provenienţă: urban (79,7%, echivalentul a 67 dintre turişti).
Referitor la nivelul de educaţie al vizitatorilor, jumătate dintre aceştia s-au încadrat în
categoria absolvenţilor de studii superioare (51,2%) – tendinţă remarcată la nivel european (Nuissl
şi Schulze, 1991; Kirchberg, 1996 apud Nowacki, 2013) – în timp ce 39,3% au declarat că au
finalizat învăţământul liceal sau, într-o proporţie mai redusă, studii post-universitare (9,5%).
Corelată până la un punct cu vârsta respondenţilor, chestiunea stării civile a ilustrat o
pondere crescută a persoanelor necăsătorite (31%), egală cu cea a cuplurilor căsătorite fără copii,
tipologii care au caracterizat peste jumătate din turiştii cazaţi în structurile din arealul examinat (52
din 84 vizitatori). Acestora le-au urmat cuplurile căsătorite cu copii sub 12 ani (21%), care prin
numărul de reprezentanţi le-au surclasat pe cele cu copii peste 12 ani (17%), atât datorită reducerilor
de care beneficiază cei dintâi, cât şi pentru că părinţii copiilor cu vârsta sub 12 ani, nu îşi planifică
des vacanţe şi concedii fără cei mici, distracţia celor mici fiind de multe ori motivaţia deplasării.
La capitolul ocupaţie, categoria care s-a impus, de departe, a fost cea a angajaţilor (71
persoane sau 84,5% din totalul subiecţilor) în principal, datorită posibilităţilor de cumpărare ale
acestora şi pentru care oferta turistică a zonei şi implicit cea de cazare este una accesibilă.
Coroborată cu potenţialul turistic şi posibilităţile de agrement, aceasta a atras totodată şi studenţi
(chiar dacă într-o pondere redusă, de doar 6%) şi chiar şi patroni (9,5%) din clasa celor pentru care
exclusivismul nu reprezintă un criteriu de selecţie al produsului turistic (cu atât mai mult cu cât în
arealul cercetat există o singură unitate de cazare clasificată la 5 stele, în Săvădisla, care însă nu
apare în lista structurilor de primire clasificate de ANT).
În ceea ce priveşte domeniul ocupaţional în care aceştia activează, cea mai ridicată rată de
răspuns a revenit industriei (31%) care a absorbit 26 dintre vizitatorii zonei, urmată de comerţ
(14,3%) şi alimentaţie (10,7). Ulterior, alte domenii care s-au mai impus în rândul surselor de venit
au coincis cu transporturile (8 persoane), informatica, electronica şi telecomunicaţiile (7 subiecţi),
respectiv domeniul medical specific unui număr de 6 respondenţi. Ponderi mai reduse, de sub 5%,
au corespuns celor angrenaţi în servicii financiar-bancare (5 turişti), învăţământ (4 vizitatori), turism
şi servicii către comunitate (câte 3 persoane), respectiv ştiinţă şi cercetare (1 vizitator).
Influenţat direct de ocupaţie şi domeniul de activitate, venitul mediu lunar exprimat în lei,
care a obţinut cel mai mare procent în rândul respondenţilor a fost cel mediu, cuprins între 1.000 şi
2.000 lei (63%), specific majorităţii angajaţilor. Condiţiile de muncă mai solicitante, au generat
venituri mai consistente, pentru anumiţi angajaţi care au ales să direcţioneze o parte din venitul
cuprins între 2.000 şi 5.000 lei înspre activităţi turistice desfăşurate în limitele arealului cercetat,
acesta fiind şi cazul a 19% dintre vizitatori. În cele din urmă, cu ponderi apropiate s-au remarcat şi
categoriile extreme de venit, de sub 1.000 lei şi peste 5.000, cu mai puţin de 10 reprezentanţi
fiecare, echivalentul a 8,3%, respectiv 9,5% din totalul participanţilor la această ultimă anchetă.
250
8. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SPAŢIULUI RURAL-MONTAN CLUJEAN
8.1. Premise geodemografice ale dezvoltării turistice. Aspecte preliminarii
Este de la sine înţeles faptul că, în absenţa unui cumul de resurse atractive şi tehnico-
materiale turismului i-ar fi imposibilă fiinţarea. Cu toate acestea, nu mai puţin semnificativă este
componenta umană, exploatată în mod direct prin forţa de muncă pe care o poate asigura în cadrul
acestui sector de servicii sau indirect, prin fascinaţia pe care particularităţile comunităţilor locale –
ca purtătoare ale unor valori culturale importante (Molnar, 1972) – o exercită asupra vizitatorilor.
Deşi, la o primă vedere, indicatorii demografici par a defavoriza interpretările care depăşesc sfera
statistică, prin prisma acestora se conturează totuşi, o imagine de ansamblu asupra profilului general
al activităţii turistice, valabilă inclusiv la nivelul spaţiului rural-montan şi submontan clujean.
8.1.1. Variabile geodemografice propriu-zise
Unul dintre cei mai importanţi indicatori ai resurselor umane este numărul total al
populaţiei rurale – expresia habitatului rural (Baltălungă, 2008, p. 38) sau în terminologia română,
a aşezării rurale104 – relevant pentru înţelegerea nevoilor şi consumului, efectuarea comparaţiilor şi
stabilirea „raporturilor de forţe” (Surd, 2001). Potrivit ultimelor cercetări statistice oficiale cu
caracter demografic efectuate în cadrul celui mai recent Recensământ al Populaţiei şi Locuinţelor
(RPL), în anul 2011, la nivelul judeţului Cluj a fost înregistrat un număr de 691.106 locuitori –
echivalentul unui procent de 3,4% din totalul celor 20.121.641 persoane cu reşedinţă obişnuită în
România. Dintre acestea, 67.038 persoane trăiau în mediul rural aferent celor 26 de unităţi
administrative-teritoriale investigate, rezultând astfel o medie de 2.578 loc./comună.
Clasificarea comunelor în funcţie de mărimea demografică, abordată în cadrul lucrării
Introducere în geografia spaţiului rural, evidenţiază existenţa a patru categorii din totalul celor
cinci identificate de Surd, remarcându-se absenţa comunelor foarte mari (peste 10.000 loc.) şi
preponderenţa celor mici (50%) şi mijlocii, după cum urmează (Surd, 2002):
 comune mari: 5.000 – 9.999 locuitori (Gilău, Mihai Viteazu);
 comune mijlocii (38% din total): 2.000 – 4.999 locuitori (Poieni, Săvădisla, Feleacu, Iara,
Moldoveneşti, Căpuşu Mare, Negreni, Tureni, Călăţele, Măguri-Răcătău);
 comune mici (50%): 1.000 – 1.999 locuitori (Băişoara, Sănduleşti, Sâncraiu, Ciurila, Ciucea,
Petreştii de Jos, Mărişel, Mărgău, Mănăstireni, Săcuieu, Râşca, Beliş, Aiton);
 comune foarte mici: sub 1.000 locuitori (Valea Ierii).
Corelând numărul de locuitori cu suprafaţa ocupată de aceste comune, rezultă o densitate
generală a populaţiei de 24,9 loc./km2 la nivelul ariei de studiu (în contextul unui efectiv de 67.038
persoane şi al unei suprafeţe de 2.686 km2), de patru ori mai mică decât media pe judeţ (103,5
loc./km2). Pe acest fond, se remarcă atât existenţa unor areale cu densitate foarte scăzută, precum
Valea Ierii, Beliş, Mărgău şi Măguri-Răcătău, fiecare cu valori sub 10 loc./km2; cât şi cu densitate
foarte ridicată – apropiată mediei naţionale de 84,4 loc./km2 – corespunzătoare comunelor din
proximitatea municipiilor clujene: Mihai Viteazu (114 loc./km2), Feleacu (81 loc./km2), Sănduleşti
(80 loc./km2), cea mai mare pondere revenind celor cu densitate medie şi scăzută (Fig. 215).
104
„Grupări de locuinţe şi de oameni ce-şi desfăşoară activitatea pe un anumit teritoriu şi a căror înfăţişare se schimbă
în funcţie de caracterul formaţiei economico-sociale” (Şandru şi Aur, 2009, p. 35).
251
Strategia de dezvoltare a spaţiului rural-montan clujean
Fig. 215. Densitatea generală a populaţiei la nivelul comunelor din aria de studiu
Sursa datelor: RPL 2011
Fig. 216. Piramida vârstelor la nivelul comunelor din aria de studiu

252
Distribuţia spaţială neuniformă a populaţiei – de tipul existenţei unui număr mai mic de
1.000 de locuitori în perimetrul uneia dintre cele mai extinse comune (Valea Ierii – circa 150 km2)
sau al unei concentrări demografice de 4.000 de persoane în limitele uneia dintre cele mai restrânse
comune (Feleacu – 50 km2) – are la origine caracteristicile morfologice şi morfometrice ale
reliefului, reflectate în condiţiile restrictive de exploatare agricolă şi perspectivele de dezvoltare
socio-economică reduse, responsabile în final toate fenomenele geodemografice, de la evoluţia
numerică la migraţia populaţiei dinspre rural spre urban.
În ceea ce priveşte structura populaţiei pe sexe, în spaţiul rural-montan şi de contact
marginal clujean – în mod similar situaţiei actuale întâlnite pe plan judeţean şi naţional –
Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din 2011 a relevat existenţa unui raport de feminitate
uşor supraunitar, în cadrul căruia, din cei 67.038 locuitori (Tabelul 30), 32.962 erau bărbaţi
(49,2%), iar restul 34.076 erau femei (50,8%). Rezultă astfel un raport de masculinitate al
populaţiei (numărul de bărbaţi raportat la numărul de femei) de 96,7%, care variază destul de mult
cu vârsta, în special sub efectul unei superiorităţi numerice a băieţilor, la naştere, care se atenuează
progresiv, pe fondul supramortalităţii masculine (Mureşan, 2005).
Tabelul 30. Structura populaţiei din spaţiul clujean, pe sexe şi pe cele trei grupe de vârstă
Categorie Total populaţie 0 – 19 ani % 20 – 64 ani % 65 ani şi peste %
Total 67.038 12.770 19,1 38.885 58,0 15.383 22,9
Masculin 32.962 6.471 19,6 20.153 61,2 6.338 19,2
Feminin 34.076 6.299 18,5 18.732 55,0 9.045 26,5
Sursa datelor: RPL 2011 (INS)
Decelarea celor două sexe pe grupe cincinale de vârstă, redate în cadrul piramidei vârstelor
elaborate pentru fiecare comună în parte (Fig. 216) surprinde o predominanţă numerică generală a
bărbaţilor asupra primelor 11 grupe de vârstă. Odată cu instaurarea pragului de 55 ani, apare o
răsturnare de situaţie în favoarea sexului feminin, a cărei supremaţie cantitativă se accentuează
direct proporţional cu înaintarea în vârstă, generând astfel reducerea raportului de masculinitate, de
la 102,7% pentru populaţia tânără, la 70% pentru cea vârstnică.
Simplificând analiza geodemografică, în continuare vom proceda spre aplicarea sistemului
celor trei grupe majore de vârstă întrebuinţat în cadrul analizelor globale şi regionale, sistem
preferat de departamentul specializat al Organizaţiei Naţiunilor Unite (Surd, 2001), preluat de ţările
Uniunii Europene (Mureşan, 2005) şi anume: 0-19 ani, 20-64 ani, 65 ani şi peste. În aceste
circumstanţe starea geodemografică a spaţiului rural-montan clujean, relevă existenţa unei populaţii
îmbătrânite (fenomen semnalat inclusiv la nivel judeţean), în care ponderea categoriei vârstnicilor,
în ansamblul ei, se apropie de 23%, în timp ce grupa populaţiei tinere, abia dacă depăşeşte 19%.
Această nouă abordare prin filtrul căreia au fost trecute toate cele 26 de comune investigate,
a permis stabilirea faptului că absolut toate deţin ponderi de peste 13% asociate grupei în vârstă de
65 ani şi peste, limită corespunzătoare populaţiilor îmbătrânite. Cu toate că acest fenomen a ajuns să
fie unul generalizat, se poate pune problema unor populaţii în proces de reîntinerire cel puţin în
cazul a două unităţi administrative (Trebici, 1979). Este vorba despre Gilău şi Măguri-Răcătău, care
în anul 2011 (data ultimului recensământ) s-au remarcat atât prin intermediul celor mai scăzute
ponderi ale categoriei vârstnice (Gilău: 13,8%; Măguri-Răcătău: 15%), cât şi prin cele mai mari
procente ale populaţiei tinere (Măguri-Răcătău: 26,9%; Gilău: 23,5%). În contextul în care
rezultatul raportului dintre grupele extreme de vârstă este de 0,42 – valoarea pragului dintre
populaţiile îmbătrânite şi cele tinere (Surd, 2001) – ambele comune pot fi încadrate în rândul
populaţiilor tinere (Fig. 217). Aceste perspective încurajatoare sunt însă contrabalansate de situaţia
unor comune precum Aiton şi Mănăstireni unde raportul de dependenţă a vârstnicilor faţă de
populaţia activă (adulţi) este extrem de ridicat, populaţia fiind aşadar foarte îmbătrânită.
253
Fig. 217. Structura populaţiei pe cele trei grupe majore de vârstă la nivelul comunelor studiate Fig. 218. Structura etnică a populaţiei la nivelul comunelor studiate
Sursa datelor: RPL 2011 Sursa datelor: RPL 2011
Fig. 219. Structura confesională a populaţiei la nivelul comunelor studiate

Fig. 220. Structura populaţiei după nivelul de educaţie în comunele studiate
254
8.1.2. Variabile geodemografice socio-culturale
În cadrul acestei categorii se decelează, în primă instanţă, structura etnică sau apartenenţa
la o anumită naţionalitate, care în cazul regiunii geografico-istorice Transilvania apare ca o
consecinţă directă a proceselor istorice de cucerire şi colonizare (Surd, 2001), diversitatea etnică a
judeţului Cluj, datorându-se astfel, în principal, pătrunderilor alogene de factură maghiară, germană,
evreiască şi romă (Pop, 2007). Din punct de vedere turistic, ceea ce interesează în definitiv este
modul în care această diversitate s-a reflectat în obiceiurile şi tradiţiile minorităţilor găzduite, a
căror valorificare optimă poate să canalizeze segmente importante ale cererii turistice pe baza unor
„ preferinţe turistice în funcţie de afinităţile etnice” (Muntele şi Iaţu, 2003, p. 142).
Potrivit datelor oficiale puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică (RPL 2011), din
totalul celor 20 de naţionalităţi identificate pe plan judeţean (fără categoria „Alte etnii”), şapte s-au
regăsit în limitele teritoriului investigat. Dintre acestea, cea mai mare pondere a revenit românilor,
cu 76,8% din total, echivalentul a 51.435 persoane, majoritari în 23 comune – cu valori maxime în
zona montană în care au fost determinaţi să se retragă ca urmare a ocupării de către maghiari a
arealelor depresionare şi a culoarelor de vale, cu condiţii de mediu favorabile (Pop et al., 2015). Cu
un total de 10.896 reprezentanţi (16,3%), maghiarii se constituie în cea mai numeroasă minoritate
din spaţiul clujean, surclasându-i din punct de vedere numeric chiar şi pe români în Sâncraiu,
Moldoveneşti şi Săvădisla. Acestora le-au urmat cei 2.586 romi care, în anul 2011, au depăşit
reprezentanţii celorlalte minorităţi în cuprinsul a opt comune analizate – 10 slovaci (în Negreni), 7
ucraineni (în Călăţele), 6 italieni (în Mihai Viteazu şi Sâncraiu) şi 3 germani (în Mihai Viteazu) – şi
acestea în contextul în care, 2.036 locuitori nu şi-au declarat apartenenţa la un grup etnic (Fig. 218).
Parţial condiţionată de criteriul etnic structura confesională generează comportamente şi
mentalităţi specifice ale căror interacţiuni cu fenomenul turistic sunt influenţate într-o oarecare
măsură de aceste culte. De pildă, ortodocşii tind să se orienteze înspre „infrastructuri” religioase
locale – devenite ulterior „elemente de bază ale diverselor tipuri de peisaje sacrale” (Cocean şi
David, 2014, p. 130) – spre deosebire de catolici, mult mai deschişi spre călătorii în străinătate în
scop ecumenic (Muntele şi Iaţu, 2003).
Revenind la structura religioasă a populaţiei din aria de studiu – extrasă din acelaşi
Recensământ al Populaţiei şi al Locuinţelor efectuat în 2011, care şi de această dată a inclus rubrica
„Informaţie nedisponibilă” valabilă în cazul a 2.179 locuitori din aria de studiu – merită specificat
faptul că, din totalul celor 18 opţiuni confesionale identificate la nivelul judeţului Cluj, 13 s-au
regăsit şi în zona montană şi de contact marginal. Aceasta s-a evidenţiat prin caracterul predominant
al cultului creştin ortodox (73%) graţiei celor 48.972 de adepţi, succedaţi de cei de credinţă
reformată (7.404 echivalentul a 11% din totalul populaţiei), unitariană (4%) şi penticostală (3%),
fiecare cu peste 2.000 de practicanţi, în final remarcându-se greco-catolicii (970), romano-catolicii
(893), baptiştii (806) şi martorilor lui Iehova (788), cu valori diferite în interiorul celor 26 de
comune cercetate (Fig. 219).
Independent de particularităţile demografice şi socio-culturale substanţiale care deosebesc
colectivităţile umane şi le transformă în element atractiv prin natura sa, populaţia trebuie să deţină
un anumit nivel de educaţie pentru a avea performanţe chiar şi în turism.
Datele oficiale cuprinse în RPL 2011 relevă faptul că majoritatea locuitorilor din arealul
analizat au absolvit o formă de învăţământ, mai exact 58.638 persoane (94,5% dintre cele care au
oferit aceste informaţii la recensământ), în timp ce restul fie nu au absolvit şcoala (2.403) fie au
rămas analfabete (992). Mult peste jumătate dintre cei instruiţi au declarat că şi-au finalizat studiile
într-o instituţie de învăţământ secundar, făcând referire la gimnaziu (22.501), liceu (12.032) şi
şcoală profesională şi de ucenici (8.274) sau într-o instituţie de învăţământ primar (10.847), în timp
ce numărul celor cu studii superioare (3.890), respectiv post-liceale şi de maiştri (1.094) s-a dovedit
a fi cel mai redus, atât la scara întregului areal, cât la nivel de comună (Fig. 220).
255
8.1.3. Variabile teritoriale aferente mediului de locuire
În aceeaşi măsură în care populaţia reprezintă un rezervor de resurse sub raport economico-
funcţional, operaţional şi cultural la fel şi mediul în care aceasta habitează, poate să se constituie
într-un factor motivaţional capabil să mobilizeze fluxuri turistice importante. De necontestat este
faptul că, din această perspectivă, în topul elementelor esenţiale de atracţie s-ar situa însuşi mediul
de locuire, cu celula sa de bază, gospodăria sau locuinţa personală, dovada vie a stilului de viaţă,
valorilor tradiţionale, culturale şi spirituale.
În mod evident, nu toate construcţiile posedă atributele necesare pentru a putea fi incluse în
circuitul turistic, însă înainte de a fi identificate cele realmente valoroase, se impune inventarierea
exhaustivă a celor dintâi. Astfel, potrivit informaţiilor furnizate de Recensământul Populaţiei şi al
Locuinţelor, în anul 2011, în spaţiul rural-montan şi de contact marginal clujean a fost înregistrat un
număr total de 36.045 clădiri, dintre care 35.991 clădiri cu locuinţe, echivalentul unui sfert din
totalul fondului locativ al judeţului. În condiţiile în care o clădire cu locuinţe poate fi ocupată de
mai multe gospodării105, situaţie frecvent întâlnită în mediul urban, se deduce cu uşurinţă de ce, pe
plan judeţean, numărul clădirilor este mai mic faţă de cel al gospodăriilor, în timp ce în spaţiul rural,
în general şi în cel examinat, în special, cele 24.957 de gospodării sunt surclasate de clădiri şi
locuinţe. Cu toate acestea, indiferent de scara la care se face raportarea, cele care se impun din
punct de vedere cantitativ sunt locuinţele convenţionale, în număr de 37.679 numai în aria de studiu
(dintr-un total judeţean de 303.716 locuinţe). Direct proporţional cu efectivul populaţiei, fondul
locativ este cel mai bine reprezentat în Gilău (9% din totalul zonei montane şi de contact marginal),
urmat de comunele Poieni, Iara, Mihai Viteazu, Săvădisla, Moldoveneşti şi Feleacu, fiecare cu peste
2.000 de locuinţe convenţionale (Fig. 221), proprietate privată particulară, în proporţie de 99%. Din
cele 26 de unităţi administrativ-teritoriale, numai în Măguri-Răcătău şi Sâncraiu aceasta pondere
este uşor redusă, la 98%, diferenţa aparţinând formei proprietăţii de stat şi private de grup în primul
caz, respectiv celei de stat şi a cultelor religioase în al doilea.
Fig. 221. Structura fondului locativ la nivelul comunelor studiate

105
Gospodărie = grupul de două sau mai multe persoane care locuiesc împreună în mod obişnuit, având, în general, legături de
rudenie şi care se gospodăresc în comun (contribuie împreună la aprovizionarea şi la consumul de alimente şi de alte bunuri esenţiale
traiului) şi participă integral sau parţial la bugetul de venituri şi cheltuieli;Formează o gospodărie şi grupul de două sau mai multe
persoane între care nu există legături de rudenie, dar care declară că, prin înţelegere, locuiesc şi se gospodăresc în comun şi participă
integral sau parţial la bugetul de venituri şi cheltuieli al gospodăriei; precum şi persoanele care declară că locuiesc şi se gospodăresc
singure. (sursa: http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_242689/recensamant-ce-diferenta-este-intre-
locuinta-si-gospodarie.html)
256
Stabilirea parametrilor cantitativi referitori la mediul de locuire şi nu numai, nu face decât să

permită avansarea spre un alt nivel de analiză, şi anume cel în care numărul elementelor inventariate
să se constituie totodată într-un indicator relevant pentru monitorizarea gradului de dezvoltare al
arealului investigat sau al comunelor componente.
Graţie ultimului recensământ (RPL 2011), avem acces la o serie de date care aduc în prim
plan inclusiv chestiunea dotării tehnico-edilitare a teritoriului supus cercetării, oferind astfel
informaţii privitoare la echiparea cu instalaţii a locuinţelor convenţionale. Conform statisticilor,
cea mai extinsă reţea de servicii edilitare, la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale
aparţinătoare judeţului Cluj, se confundă cu cea care asigură aprovizionarea energiei electrice,
funcţională în 95% din locuinţele convenţionale existente în sectorul montan (Fig. 222).
În cazul alimentării cu apă, canalizării şi termoficării, în anul 2011, puţin peste 50% din
locuinţele convenţionale din cele 26 de comune au fost racordate la reţeaua de apă şi canalizare
(faţă de cele 80% din judeţ), în timp ce, numai 15% dintre ele au beneficiat de încălzire centrală (de
patru ori mai puţine decât la scară judeţeană).
Înregistrarea unei ponderi ridicate aferente alimentării cu energie electrică la nivelul
întregului areal indică valori procentuale de peste 90% şi în interiorul unităţilor administrativ-
teritoriale, remarcându-se în acest sens: Aiton (99,5%), Sâncraiu (98,8%), Petreştii de Jos (98,7%),
Căpuşu Mare şi Mănăstireni (98,6%), Râşca (98,5%) şi Gilău (98,1%). La polul opus, demonstrând
o echipare mai precară sub aspectul acestui tip de utilităţi, s-au situat comunele Băişoara (63,7%),
Ciurila (81,8%) şi Săcuieu (86,3%). Dotările insuficiente în cazul acesteia din urmă au fost
constatate şi la capitolul alimentare cu apă (numai 23,8% din locuinţele din Săcuieu) şi canalizare
(20% dintre ele). Situaţia nu este cu mult mai bună în Aiton sau Mărgău unde nici măcar o treime
locuinţele convenţionale nu sunt racordate la reţeaua care furnizează apă sau la cea de canalizare
(Anexa 15).
În opoziţie cu acestea, se detaşează seria comunelor a căror proximitate faţă de centrele
urbane Cluj-Napoca, Huedin, Turda şi Câmpia Turzii le-a asigurat un grad de echipare, şi implicit
dezvoltare, superior mediei spaţiului rural-montan şi de contact marginal: Gilău (cca. 83% dintre
locuinţe dispun de alimentare cu apă şi canalizare), Sâncraiu (cca. 78%), Mihai Viteazu (cca. 71%),
Sănduleşti (cca. 68%), Săvădisla (cca. 67%), Negreni (cca. 64%), Ciucea (cca. 61%), Feleacu (cca.
60%). Toate acestea – cu excepţia comunei Ciucea, înlocuită de Băişoara – s-au impus în noul
clasament constituit după criteriul serviciilor de încălzire centrală prestate (de la 35% în Gilău, la
16% în Sâncraiu), excelând chiar şi din perspectiva acelei reţele edilitare cel mai puţin reprezentate
atât din punct de vedere spaţial, cât şi procentual (minimul: 1,9% în Mănăstireni).
Dacă este să ne raportăm la dotarea cu dependinţe ca la un indicator al bunăstării şi
progresului socio-economic, ne putem îndrepta atenţia înspre acele locuinţe convenţionale care
dispun de bucătărie şi baie în interiorul lor. În mod previzibil, situaţia la nivel judeţean se prezintă
mult mai bine, cu ponderi nu doar apropiate ca valoare, ci şi ridicate (87,8% din locuinţe au
bucătărie şi 77,4% au baie), în timp ce, în aria de cercetare valorile sunt mai mici iar diferenţele
între ele destul de mari (73,3% cu bucătărie şi 47,4% cu baie). Acestea ajung să fie mult mai
semnificative în Moldoveneşti (86% şi 33%) şi Tureni (79% şi 36%) însă cel puţin se evidenţiază
printr-un număr mare de locuinţe prevăzute cu bucătărie, asemenea comunelor (Fig. 223): Mihai
Viteazu (91%), Gilău şi Săvădisla (90%), Sănduleşti (89%), Feleacu (87%), Moldoveneşti (86%),
Negreni (82%), Sâncraiu (80%). Cu excepţia comunei Moldoveneşti, toate celelalte posedă inclusiv
un procent ridicat de locuinţe convenţionale echipate cu baie, în proporţie de peste 55% din totalul
lor (cu maximul în Gilău: 76%). Mai puţin favorizate sub acest aspect continuă să rămână Săcuieu
(18%), Aiton (24%), Mărgău (26%), Măguri-Răcătău (28%) şi Petreştii de Jos (30%), unde una
dintre cele mai importante dependinţe, baia, lipseşte cu desăvârşire în peste 70% din cazuri.
257
Fig. 222. Harta racordării locuinţelor convenţionale din comunele studiate la reţelele tehnico-edilitare
Fig. 223. Ponderea locuinţelor convenţionale dotate cu dependinţe la nivelul comunelor studiate
258
8.1.4. Indicele de dezvoltare umană locală (IDUL)
Necesitatea cuantificării nivelului de dezvoltare a capitalului uman a condus la elaborarea

unei metode în care s-a considerat oportună examinarea progresului în domeniul sănătăţii, educaţiei
şi veniturilor106. Astfel s-au pus bazele indicelui de dezvoltare umană (IDU), alcătuit din trei
componente cu ponderi egale în valoarea sa generală: „speranţa de viaţă la naştere, rata de
alfabetizare a populaţiei adulte şi Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor” (Mărginean, 2012, p.
278). Caracterul macroeconomic al PIB-ului, mai puţin relevant pentru analize la scară locală, a
determinat adoptarea unei variante uşor modificate a indicatorului de dezvoltare umană astfel încât
acesta să măsoare în continuare progresul şi performanţele obţinute de anumite unităţi
administrativ-teritoriale în raport cu altele.
Pe acest fond a rezultat indicele de dezvoltare umană locală (IDUL) care ia în calcul patru
dimensiuni ale capitalului total, după cum urmează: capitalul uman (stocul educaţional la nivel
local), capitalul de sănătate (speranţa de viaţă la naştere), capitalul vital (vârsta medie a populaţiei
adulte: 18 ani şi peste) şi capitalul material (compus din suprafaţa locuibilă, consumul de gaze şi
numărul de automobile care revine la 1.000 locuitori)107.
Fig. 224. Valoarea indicelui de dezvoltare umană locală (IDUL) la nivelul comunelor din aria de studiu
Sursa datelor: www.madr.ro (ultima accesare: 29 iulie 2016)
106
United Nations Development Programme Romania, Raportul Global asupra Dezvoltării Umane, disponibil la:
http://www.undp.ro/publications/human-development-report/2010/ro/, ultima accesare: 29 iulie, 2017.
107
*** (2013), Competitive Cities: Reshaping the Economic Geography of Romania, volum disponibil la:
https://www.academia.edu/16408349/Competitive_Cities_Reshaping_the_Economic_Geography_of_Romania_2013
259
Valorile corespunzătoare acestui nou indicator (IDUL) – publicate pe site-ul oficial al

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale108 – au permis stabilirea unei noi ierarhii a
comunelor din spaţiul rural-montan clujean, de această dată prin prisma nivelului general de
dezvoltare. În conformitate cu acestea, s-au conturat cinci categorii congruente cu stadiul la care a
ajuns Indicele de Dezvoltare Umană Locală (Fig. 221):
 foarte ridicat (65 – 78,1): Feleacu, Mihai Viteazu şi Gilău;
 ridicat (60 – 64,9): Negreni, Tureni, Sâncraiu, Săvădisla, Sănduleşti;
 mediu (50 – 59,9): Călăţele, Poieni, Băişoara, Valea Ierii, Ciurila, Moldoveneşti, Măguri-
Răcătău, Mărişel, Beliş, Iara;
 scăzut (40 – 49,9): Ciucea, Mărgău, Mănăstireni, Căpuşu Mare, Râşca;
 foarte scăzut (33 – 39,9): Săcuieu, Petreştii de Jos şi Aiton.
Pornind de la aceste date s-a putut determina cu uşurinţă media indicelului de dezvoltare
umană locală a ariei de studiu, care prin coeficientul de 53,9, s-a apropiat de cea a judeţului Cluj
(56,4) în anul 2016109. Din totalul comunelor investigate, 11 s-au situat peste media arealului, graţie
unor valori superioare ale fiecărui capital (uman, de sănătate, vital şi material). Cu toate că IDUL nu
reflectă contribuţia acestor patru elemente în totalul general, valoarea sa este mai mult decât
reprezentativă pentru gradul de dezvoltare umană, şi totodată şi pentru performanţele economice
înregistrate de către comunele din teritoriul cercetat. Stau mărturie în acest sens cele două cazuri
extreme, Gilău (78,1) şi Aiton (33), care şi-au menţinut aproape neschimbate poziţiile în cadrul
tuturor analizelor variabilelor geodemografice care au făcut obiectul cercetării ultimelor secţiuni.
8.2. Oportunităţi de dezvoltare în contextul politico-economic 2014-2020
Conştientizarea rolului tot mai semnificativ pe care îl are turismul în asigurarea unei creşteri
economice sustenabile a atras după sine intensificarea preocupărilor pentru integrarea lui în diverse
politici şi strategii, începând de la cele de la nivel european şi terminând cu cele de pe plan local. În
consecinţă, a fost elaborată o sumă de documente strategice naţionale specializate care fie aduc în
prim plan diferite aspecte ale turismului (Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în
România 2009, Masterplanul pentru dezvoltarea turismului balnear 2009)110, fie îl prezintă în
complexitatea sa (Masterplanul pentru turismul naţional al României 2007-2026111), fie abordează
tangenţial şi contextualizat problematica turismului (Strategia Naţională pentru Dezvoltare
Durabilă a României Orizonturi 2013–2020–2030112). Din această ultimă categorie fac parte două
dintre cele mai relevante documente strategice pentru acest studiu: Strategia de dezvoltare rurală a
României 2014-2020 şi Strategia Naţională pentru Dezvoltare Regională 2014-2020113, înscrise în
contextul de reformă şi dezvoltare propus de Uniunea Europeană prin intermediul Strategiei Europa
2020. În sprijinul acestei dezvoltări vin o serie de programe operaţionale prin intermediul cărora pot
108
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Lista UAT-urilor cu valorile IDUL corespunzătoare, disponibilă la
http://www.madr.ro/informari-dezvoltare-rurala/informari/actualitate-pndr-2014-2020/2891-anunt-deschidere-sesiune-
de-depunere-a-strategiilor-de-dezvoltare-locala-sdl-aferente-masurii-19-dezvoltarea-locala-leader.html, ultima accesare:
29 iulie 2016.
109
Pentru comparaţie: în anul 1995 România a avut nivelul IDU = 0,79, plasându-se în zona dezvoltării umane
moderate pe plan mondial (Ghereş, 2006).
110
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Turism. Studii. Strategii, disponibile la
http://www.mdrap.ro/turism/studii---strategii, ultima accesare: 29 iulie 2016.
111
Idem.
112
Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/strategia-
nationala-a-romaniei-2013-2020-2030/, ultima accesare: 29 iulie 2016.
113
Programul Operaţional Regional, Documente de programare, http://www.inforegio.ro/ro/por-2014-2020/documente-
de-programare.html, ultima accesare: 30 iulie 2016.
260
fi utilizate resursele fondurilor europene nerambursabile – cunoscute şi sub numele de fonduri

structurale datorită modului în care sunt împărţite (Rusu et al., 2011) – astfel încât obiectivele
tematice ale Strategiei Europa 2020 să fie atinse şi implementate prin acţiuni specifice fiecărui
program de finanţare114.
Prin prisma valorificării turistice ca parte activă în procesul de creştere economică prin
turism, specificitatea teritoriului cercetat îl califică pentru cel puţin două programe prin care
România poate accesa fonduri europene în perioada 2014-2020, după cum urmează115:
 PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (finanţat din Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurală): orientat înspre dezvoltarea economico-socială a spaţiului rural
din România, la nivelul căruia au fost identificate şase priorităţi principale de dezvoltare, cea
din urmă privind încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunităţii prin
intermediul abordării LEADER (competenţă transversală ce îmbunătăţeşte competitivitatea,
calitatea vieţii şi diversificarea economiei rurale, precum şi combaterea sărăciei şi excluderii
sociale) pretându-se ariei de studiu;
 POR – Programul Operaţional Regional (finanţat din Fondul European pentru Dezvoltare
Regională): axat pe creşterea competitivităţii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă
ale comunităţilor locale şi regionale în vederea cărora au fost stabilite 12 axe prioritare de
acţiune dintre care cea de-a şaptea, şi anume diversificarea economiilor locale prin
dezvoltarea durabilă a turismului fiind cea mai potrivită în contextul de faţă.
Dat fiind faptul că indiferent de programul ales, beneficiarii investiţiilor în turism şi în
activităţi conexe sunt în primul rând autorităţile publice locale, respectiv parteneriatele dintre
acestea şi actori privaţi – în ale căror atribuţii intră elaborarea strategiei de dezvoltare locală
(obligatorie în demersul de accesare a fondurilor europene) care să cuprindă investiţiile propuse –
trebuie avută în vedere cea mai avantajoasă formă de obţinerii a finanţării.
8.2.1. Abordarea LEADER şi grupurile de acţiune locală (GAL)
Experienţa ultimei perioade de programare (2007-2013), congruentă de altfel şi cu

implementarea abordării LEADER (Liaison Entre Actions de Développement Rural) în România,
încurajează optarea pentru acest instrument în cadrul dezvoltării economice şi sociale a zonelor
rurale şi în perioada actuală de programare, atât datorită caracterului său transversal (prin care
contribuie la îndeplinirea obiectivelor din PNDR 2014-2020), cât şi datorită celui inovator care are
la bază principiul de funcţionare şi administrare „de jos în sus” în care iniţiativele şi acţiunile
propuse corespund nevoilor şi priorităţilor identificate la nivelul comunităţilor locale116. Pe lângă
toate acestea, mai prezintă avantajul unei valorificări eficiente a resurselor locale, sprijinind
conservarea patrimoniului rural şi cultural, care împreună cu politica de mobilizare a actorilor locali
şi implicarea activă a populaţiei rurale în procesul decizional, imprimă acestei abordări noi valenţe
teritoriale şi parteneriale care susţin dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale117.
În ceea ce priveşte aria de aplicabilitate, LEADER vizează, în primul rând, acele teritorii
omogene, alcătuite din comune şi oraşe mici (sub 20.000 locuitori), cu o populaţie totală cuprinsă
între 10.000 şi 100.000 locuitori, a cărei densitate generală nu depăşeşte valoarea de 150 loc./km 2
(limita până la care Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică consideră un teritoriu ca
114
Ministerul Fondurilor Europene, http://www.fonduri-ue.ro/, ultima accesare: 31 iulie 2016.
115
Idem.
116
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Fişa Măsurii 19 Dezvoltarea locală LEADER, disponibilă la
http://www.madr.ro/informari-dezvoltare-rurala/informari/actualitate-pndr-2014-2020/, ultima accesare: 31 iulie 2016.
117
Federaţia Naţională a Grupurilor de Acţiune Locală, Programul LEADER, disponibil la
http://fngal.ro/index.php/sample-sites-2, ultima accesare: 31 iulie 2016.
261
fiind rural)118. Întrucât populaţia totală a ariei de studiu însumează circa 70.000 locuitori (mai exact
67.038 locuitori conform RPL 2011, respectiv 68.831 potrivit INS 2015), iar densitatea sa generală
gravitează în jurul valorii de 25 loc. /km2 fiind vorba despre o zonă rurală, aşadar omogenă sub
aspect administrativ, spaţiul montan şi submontan clujean intră sub incidenţa abordării LEADER.
În al doilea rând, pentru a fi eligibile, aceste teritorii trebuie să dispună de suficiente resurse
(umane, financiare, economice) care să permită valorificarea lor şi care să stea la baza elaborării
Strategiei de Dezvoltare Locală (SDL), condiţie care de asemenea este îndeplinită de arealul de
cercetare, stând mărturie în acest sens rezultatele prospectărilor şi analizelor turistice efectuate pe
parcursul acestui studiu. Totuşi, pentru ca acest instrument (SDL) să fie implementat astfel încât să
medieze accesarea fondurilor europene este necesară existenţa unor organisme care deţin statutul
de beneficiare ale Programului LEADER şi anume grupurile de acţiune locală (GAL), singura cale
prin care comunităţile locale pot să se înscrie în noua abordare a dezvoltării satului european119.
Expresie a unui „parteneriat public-privat, constituit din reprezentanţi ai sectorului public,
privat şi civil, desemnaţi dintr-un teritoriu rural omogen şi în care se implementează o strategie
integrată pentru dezvoltarea teritoriului”120, grupul de acţiune locală poate integra în egală
măsură primării, societăţi comerciale, ONG-uri, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale
şi persoane fizice, atât timp cât se respectă ponderea decizională a celor două sectoare (51% pentru
privat şi 49% pentru public)121. Potrivit Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în perioada
de programare 2007-2013, în România, au fost selectate 163 de GAL-uri (81 în 2011 şi 82 în 2012),
iar cinci dintre ele au integrat 44 de unităţi administrativ-teritoriale cuprinse în limitele judeţului
Cluj122. În rândul acestora s-au regăsit şi nouă comune din zona montană şi submontană studiată,
care au intrat în aria de acoperire a grupurilor de acţiune locală Lider Cluj, Napoca Porolissum şi
Poarta Transilvaniei (Tabelul 31) şi care, chiar şi în contextul unei demarări întârziate, au beneficiat
de pe urma implementării abordării LEADER.
Tabelul 31. Grupurile de acţiune locală din judeţul Cluj şi comunele studiate înscrise
Perioada 2007-2013 Perioada 2014-2020
Denumirea (GAL) Nr.total Comune din aria Nr.total
Comune din aria de studiu
u.a.t. în GAL de studiu u.a.t. în GAL
GAL Someş
14 - 12 -
Transilvan
GAL Someş-Nadăş - - 5 Săvădisla
Ciurila, Iara, Aiton, Băişoara, Ciurila, Feleacu, Iara,
GAL Lider Cluj 9 9
Săvădisla Petreştii de Jos, Tureni, Valea Ierii
Căpuşu Mare, Beliş, Călăţele, Căpuşu Mare, Gilău,
GAL Napoca
12 Gilău, Măguri- 14 Măguri-Răcătău, Mănăstireni, Mărgău,
Porolissum
Răcătău,Valea Ierii Mărişel, Râşca, Săcuieu, Sâncraiu
GAL Poarta
7 Ciucea, Negreni 12 Ciucea, Negreni, Poieni
Transilvaniei
GAL Câmpia
14 - 14 -
Transilvaniei
GAL Poarta
- - 10 Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Sănduleşti
Apusenilor
5 GAL-uri: 7 GAL-uri:
9 comune 26 comune
TOTAL 56 u.a.t. (44 75 u.a.t. (66
(35% acoperire) (100% acoperire)
în jud. Cluj) în jud. Cluj)
Sursa: prelucrare după http://www.madr.ro (ultima accesare: 31 iulie, 2016)
118
Idem.
119
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, http://www.pndr.ro/, ultima accesare: 31 iulie 2016.
120
Federaţia Naţională a Grupurilor de Acţiune Locală, http://fngal.ro/index.php, ultima accesare: 31 iulie 2016.
121
Idem.
122
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Lista Grupurilor de Acţiune Locală – aria acoperită la nivel de
comună disponibilă la: http://www.madr.ro/axa-leader/leader-2007-2013/lista-cu-grupurile-de-actiune-locala-selectate-
de-madr-si-date-de-contact-gal.html, ultima accesare: 31 iulie 2016.
262
Succesul şi avantajele acesteia au fost confirmate în luna iulie a anului 2016, când au fost
publicate rezultatele sesiunii desfăşurate în primăvară (martie-aprilie 2016), cu ocazia depunerii
Strategiilor de Dezvoltare Locală aferente Măsurii 19 Dezvoltarea locală LEADER pentru noua
perioada de programare (2014-2020). Astfel, nominalizarea grupurilor de acţiune locală existente şi
potenţiale care au întocmit documentele strategice, Raportul de evaluare a Strategiilor de
Dezvoltare Locală (aprobat de către directorul general al DGDR AM PNDR şi publicat pe site-ul
oficial al MADR), a ilustrat o creştere semnificativă a numărului de GAL-uri atât pe plan naţional,
ajungându-se la 239 de asociaţii în 2016, cât şi la nivelul judeţului Cluj, unde s-au mai constituit
alte două astfel de parteneriate: GAL Someş-Nadăş şi GAL Poarta Apusenilor123. Extinderea sferei
de influenţă a axei LEADER prin noile GAL-uri nu a ocolit aria de studiu în care alte trei unităţi
administrativ-teritoriale au fost înglobate de acestea, însă cel mai mare impact asupra configuraţiei
actuale a teritoriilor acoperite de GAL-uri s-a datorat modificărilor suferite de componenţa iniţială a
acestor entităţi. Prin urmare, în prezent, 65 de comune din totalul celor 75 existente în judeţ (87%
din mediul rural clujean) intră sub incidenţa unui grup de acţiune locală, iar 26 dintre ele sunt cele
care formează spaţiul rural-montan şi de contact marginal, astfel că întreg teritoriul cercetat
beneficiază de o acoperire integrală sub aspectul eligibilităţii Programului LEADER (Tabelul 31).
Cu toate acestea, condiţionările de accesare a finanţării care prevede un plafon maxim de
200.000 euro nerambursabili pe un proiect (valoarea sa maximă fiind de 400.000 euro în cazul unui
proiect care are o finanţare de 50-50), impun prezenţa unui singur GAL pe teritoriul eligibil
LEADER. În aria de studiu au fost deja identificate cinci astfel de grupuri de acţiune locală care au
în comun acelaşi obiectiv, şi anume dezvoltarea zonei rurale reprezentate, astfel că pentru păstrarea
omogenităţii teritoriului celor 26 de comune, soluţia ar fi constituirea unui GAL nou care să le
cuprindă pe toate şi care să elaboreze cel puţin o Strategie de Dezvoltare Locală unitară, axată pe
proiecte cu profil turistic. Astfel, printr-o valorificare eficientă a resurselor atractive existente, şi
implicit printr-o industrie turistică puternică, avantajele nu ar conteni să apară şi în celelalte
sectoare ale economiei, de la cel agricol şi artizanal, până la servicii şi infrastructura generală,
creându-se totodată premisele unei conservări sporite a cadrului natural şi a patrimoniului cultural.
Revenind la strategia de dezvoltare locală, în viziunea Uniunii Europene (Regulamentul UE
nr. 1303/2013), aceasta ar trebui să includă câteva elemente asupra cărora fie s-a insistat în
capitolele anterioare (definirea zonei şi a populaţiei, potenţialul zonei), fie umează să fie tratate în
cele ce urmează, începând cu analiza SWOT şi identificarea necesităţilor de dezvoltare şi terminând
cu rezultatele şi planul financiar al strategiei.
8.3. Analiza SWOT
După cum se obişnuieşte în cadrul analizelor globale şi regionale, orice iniţiativă de succes
trebuie să aibă la bază o analiză diagnostic, care să surprindă în mod obiectiv factorii favorizanţi şi
restrictivi, iar apoi să indice măsurile necesare pentru un optim în dezvoltare (Erdeli şi Gheorghilaş,
2006). Ţinând cont de acestea şi având în vedere aspectele consemnate în Analiza SWOT aferentă
turismului din cadrul Strategiei de Dezvoltare a Judeţului Cluj pentru perioada 2014-2020, în
continuare s-a procedat la consolidarea şi completarea punctelor tari şi slabe, a oportunităţilor şi
ameninţărilor teritoriului cercetat cu propriile observaţii obţinute în urma prospectării ofertei
turistice primare şi derivate, analizării circulaţiei turistice şi interpretării chestionarelor aplicate în
etapa de teren, rezultând următoarele:
123
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Raportul de evaluare a Strategiilor de Dezvoltare Locală (SDL)
aferente Măsurii 19 Dezvoltarea locală LEADER, disponibil la http://www.madr.ro/axa-leader/leader-2014-2020.html,
ultima accesare: 31 iulie 2016.
263
Puncte tari:
 existenţa unei oferte turistice primare eterogene ale cărei componente (şi resurse atractive
aparţinătoare cadrului natural) susţin desfăşurarea unui număr considerabil de forme de turism
subordonate eminamente tipului recreaţional şi parţial celui curativ (climateric montan);
 varietatea morfopeisagistică rezultată pe fondul mozaicului petrografic caracteristic Munţilor
Apuseni şi sub acţiunea modelatoare a agenţilor externi responsabili, în egală măsură, pentru
aspectul şi particularităţile formelor de relief (abrupturi, defilee, chei, cascade, peşteri etc.);
 amplasarea în sfera generală de influenţă a climatului temperat-continental moderat, nuanţat
de o serie de parametri morfoclimatici care au condus la manifestarea bioclimatului tonic-
stimulent de munte al munţilor mijlocii şi mici, respectiv a celui sedativ-indiferent de dealuri
şi depresiuni submontane, lipsit de contraindicaţii terapeutice;
 înglobarea bazinelor hidrografice ale râurilor Crişul Repede, Someşul Mic şi Arieş, ale căror
caracteristici hidrologice au determinat dezvoltarea unor amenajări hidroenergetice (în cazul
primelor două) sau piscicole (în special pe afluenţii Arieşului) a căror funcţie economică este
dublată de cea turistică prin activităţile sportive de tipul celor nautice sau piscicole;
 prezenţa unor elemente de vegetaţie şi faună care sporesc valenţele estetice ale peisajului
(subalpin, forestier sau stepic) şi creează condiţiile propice pentru diversificarea fondului
cinegetic şi piscicol, principalul rezervor al formelor de turism omonime;
 integrarea unui număr semnificativ de arii naturale protejate de interes comunitar, naţional şi
judeţean care stau la baza conservării mediului şi afirmării ecoturismului ca formă de
valorificare a resurselor atractive naturale cu statut ocrotit prin lege;
 existenţa unui patrimoniu turistic antropic complex ale cărui obiective fac posibilă
desfăşurarea turismului cultural sub diverse forme, de la cel istoric (vestigii arheologice,
conace, castele etc.) la cel religios (biserici şi mănăstiri), integrând în egală măsură resurse
imateriale de tipul activităţilor umane cu funcţie turistică (evenimente culturale, recreaţionale,
competiţii sportive etc.) sau de factură etnografică (obiceiuri, tradiţii, port popular etc.);
 deţinerea unei oferte turistice derivate diversificate atât sub aspect numeric, cât şi tipologic, la
nivelul căreia baza de cazare şi cea de alimentaţie publică sunt destul de bine reprezentate în
raport cu potenţialul atractiv, fiind caracterizate de un confort mediu-superior;
 conturarea unei oferte de cazare accesibile unor segmente diferite ale cererii turistice, atât sub
aspectul promovării lor (de la mediul online până la broşuri şi pliante) cât şi prin tarifele
practicate, reduceri şi pachete speciale concepute în vederea atragerii şi fidelizării clientelei.
 poziţionarea geografică favorabilă în raport cu axele majore de circulaţie naţională şi
internaţională, rutiere (Autostrada A3, E60, E81, DN1, DN75) şi feroviare (Magistrala 300);
 prezenţa unei infrastructuri sportive şi de agrement concentrată în incinta staţiunilor turistice
Fântânele, Muntele Băişorii şi Buscat, în cadrul domeniilor schiabile şi în proximitatea
municipiului Cluj-Napoca, mai exact în Ciurila şi Feleacu;
 existenţa unor elemente de semnalizare (indicatoare şi panouri), informare şi promovare
turistică (centre/puncte de informare turistică, materiale informaţionale şi promoţionale etc.)
 posibilitatea afirmării turismului rural, drumeţiei, cicloturismului, turismului de camping, a
celui pentru odihnă şi ecoturismului în majoritatea localităţilor cercetate.
 înregistrarea unor vârfuri ale cererii turistice în lunile de vară, cu precădere în august, şi a unor
rate ridicate de ocupare ale capacităţii de cazare în aceeaşi perioadă de referinţă chiar şi în
contextul unor sejururi cu o durată medie de 2-3 zile;
Puncte slabe:
 valorificarea insuficientă a resurselor atractive naturale şi antropice;
 conservarea necorespunzătoare, dublată de degradarea fizică a unor obiective antropice;
 introducerea deficitară a resurselor atractive în circulaţia turistică;
264
 promovarea ineficientă a ofertei turistice primare la nivel regional, naţional, internaţional;

 subdimensionarea bazei materiale turistice în anumite areale cu potenţial atractiv ridicat;
 lipsa competitivităţii amenajărilor turistice în materie de confort şi servicii suplimentare;
 insuficienţa posibilităţilor de agrement accesibile turiştilor (in)dependent de oferta de cazare;
 funcţionarea unui număr semnificativ de unităţi de cazare şi alimentaţie publică neomologate;
 încălcarea principiului integrării armonioase în peisaj prin arhitectura unor structuri de primire
 lipsa unor căi de acces modernizate (chiar şi poteci turistice) spre anumite obiective;
 insuficienţa dotărilor şi amenajărilor turistice pentru sporturile de iarnă;
 inexistenţa unui sistem corespunzător şi coerent de semnalizare şi orientare turistică;
 insuficienţa centrelor/punctelor de informare turistică şi a materialelor promoţionale;
 imposibilitatea reţinerii turiştilor în structurile de primire turistică mai mult de 2-3 zile;
 insuficienţa strategiilor de atenuare a sezonalităţii turistice, de tipul reducerilor în extrasezon;
 specializarea profesională limitată a prestatorilor de servicii turistice din mediul rural;
 comercializarea unui produs turistic şablonar, lipsit de originalitate;
 cunoaşterea lacunară din partea autorităţilor publice locale, prestatorilor de servicii şi a
membrilor comunităţii locale a ofertei turistice aferente propriei comune şi a efectelor pozitive
pe care turismul, în general, le poate avea la nivelul dezvoltării locale;
 absenţa unei imagini de brand care să contribuie la diferenţierea şi identificarea ofertei
turistice a arealului examinat, respectiv a celei aferente comunelor care îl compun;
Oportunităţi:
 conştientizarea importanţei desfăşurării activităţilor de turism şi a contribuţiei componentei
morfopeisagistice şi a infrastructurii de cazare în ansamblul ofertei turistice generale atât din
partea autorităţilor publice locale, cât şi din perspectiva prestatorilor de servicii de cazare;
 accesibilitatea relativ ridicată a teritoriului ţinând cont că aproximativ două treimi din centrele
de comună investigate se află la o distanţă mai mică de 50 km faţă de municipiul Cluj-Napoca,
un important nod feroviar, rutier şi aerian (Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj);
 existenţa unei populaţii urbane numeroase, atât la nivel judeţean, cât şi naţional, cu un
standard de dezvoltare economică şi socială ridicat, cu diverse nevoi turistice, care asigură un
rezervor permanent de turişti pentru spaţiul rural-montan şi submontan clujean;
 prezenţa unei ponderi însemnate a minorităţii etnice maghiare, al cărui patrimoniu cultural şi
este responsabil pentru faptul că principalul bazin al cererii turistice străine este Ungaria;
 creşterea numărului de sosiri turistice şi a celui de înnoptări în 2015 faţă de ultimii cinci ani,
iar odată cu ele, intensitatea şi densitatea circulaţiei turistice;
 utilizarea internetului ca instrument principal de comunicare şi promovare a ofertelor turistice
(de către actorii din turism), respectiv ca sursă de informare în privinţa noilor destinaţii,
ofertelor de cazare, posibilităţilor de agrement din zonă (de către turişti);
 sporirea gradului de încredere a autorităţilor publice locale în contribuţia viitoare a turismului
la nivelul dezvoltării comunei administrate faţă de aportul avut până în prezent;
 posibilitatea accesării unor fonduri comunitare aferente programelor europene pentru
sprijinirea dezvoltării activităţilor şi infrastructurilor turistice;
 implicarea efectivă a autorităţilor publice locale în dezvoltarea turismului prin proiecte şi
investiţii în domeniu, prin accesarea fondurilor europene, prin strategii specializate etc.;
 receptivitate sporită din partea actorilor în turism faţă de utilitatea înfiinţării unei reţele de
turism şi faţă de ideea conceperii unor produse turistice de tip circuit care ar reuni elemente
din oferta turistică aparţinând mai multor comune;
 pondere superioară a turiştilor aflaţi pentru prima oară în zonă faţă de cei care au mai fost;
 grad ridicat de satisfacţie a turiştilor în privinţa ofertei turistice generale a arealului şi a
serviciilor prestate în cadrul structurii de primire turistice cu funcţiuni de cazare;
265
 exprimarea dorinţei turiştilor de a reveni în zonă şi a alege serviciile aceleaşi unităţi de cazare;
 apariţia necesităţii de conservare şi protejare prin intermediul turismului a unor resurse
atractive şi areale cu funcţie turistică ridicată supuse degradării naturale sau antropice;
 afirmarea relativ recentă a turismului rural, în principal, şi a celui cinegetic şi a
speoturismului, în subsidiar, în contextul în care zona montană clujeană beneficiază de
resursele necesare susţinerii lor (elemente etnografice, faună cinegetică, peşteri etc.);
 existenţa unor instituţii de învăţământ superior în judeţul Cluj, şi nu numai, cu specializări în
domeniul turismului, care pot asigura forţă de muncă înalt calificată;
 funcţionarea a nu mai puţin de cinci grupuri de acţiune locală a căror activitate acoperă
teritoriul tuturor comunelor supuse atenţiei acestei cercetări, facilitând astfel accesul
potenţialilor beneficiari la fondurile europene destinate dezvoltării turistice;
Ameninţări:
 dispersarea unor resurse naturale (atractive sau curative) şi antropice cu valoare deosebită pe
raza teritoriului naţional superioare sub aspectul potenţialului atractiv celor înscrise în limitele
spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj;
 existenţa unor oferte turistice generale mult mai diversificate, complexe şi competitive
aferente judeţelor limitrofe (turism hivernal în Alba, turism balnear în Bihor etc.);
 proliferarea concurenţei reprezentate de acele destinaţii care oferă produse turistice similare cu
cele ale ariei de studiu (turism rural, sporturi de iarnă, ecoturism, sporturi nautice etc.);
 valorificarea şi promovarea deficitară a ofertei turistice a arealului cercetat în raport cu altele,
cu efecte negative directe asupra contribuţiei a turismului la dezvoltarea sa;
 degradarea obiectivelor turistice şi a elementelor bazei tehnico-materiale ca urmare a unei
exploatări necorespunzătoare, generate de supraexploatarea lor în anumite perioade ale anului;
 extinderea haotică a amenajărilor ad-hoc, de tipul reşedinţelor secundare care deşi nu sunt
incluse în circuitul turistic, influenţează negativ capacitatea de suport a teritoriului în speţă în
acele areale care găzduiesc resurse atractive aparţinătoare cadrului natural;
 manifestarea unor forme de valorificare economică incompatibile cu activităţile turistice, de
tipul exploatărilor forestiere care reduc potenţialul atractiv şi totodată şi circulaţia turistică;
 nesatisfacerea nevoilor cererii turistice prin prisma componentelor ofertei turistice primare sau
derivate, reflectată în pierderea clientelei şi conturarea unei imagini negative asupra întregului
teritoriu reprezentat de sectorul montan şi submontan înscris în limitele judeţului Cluj.
8.4. Diagnoza cauzelor şi efectelor generate de problema centrală
Odată trecute în revistă toate cele patru categorii de avantaje şi dezavantaje de ordin intern şi
extern care caracterizează situaţia ariei de studiu, se impune realizarea unei diagnoze axate pe
identificarea punctuală a problemelor majore, însă de această dată, sub forma reprezentării relaţiilor
cauză-efect dintre ele, apelându-se astfel la instrumentul de analiză Arborele problemelor în care
cauzele corespund rădăcinilor, problema majoră trunchiului, iar efectele coroanei arborelui (Cocean
et al., 2014). Întrebuinţarea sa a revelat faptul că, din punct de vedere turistic, principalele probleme
cu care se confruntă aria de studiu, gravitează în jurul valorificării deficitare a potenţialului atractiv
(Tabelul 32). Cauzată în egală măsură de atitudinea actorilor din turism şi a comunităţilor locale, de
existenţa unei baze materiale subdimensionate şi de absenţa unui sistem de coordonare şi
monitorizare (de tipul unei reţele de turism) reflectat în desfăşurarea dezorganizată a activităţilor de
turism în teritoriul investigat, problema centrală se soldează cu efecte negative precum atragerea
unui număr redus de turişti şi obţinerea unor venituri scăzute din turism.
266
Tabelul 32. Arborele problemelor pentru aria de studiu

Efectul 3. Venituri scăzute obţinute din turismu
Efectul 2.1. Cheltuieli reduse ale turiştilor Efectul 2.2. Număr redus de înnoptări turistice
Efectul 1. Număr redus de turişti (sosiri turistice)
PROBLEMA CENTRALĂ:
VALORIFICARE DEFICITARĂ A POTENŢIALULUI TURISTIC
ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN ŞI DE CONTACT MARGINAL DIN
JUDEŢUL CLUJ
Cauza 1. Grad redus de implicare, subestimare şi Cauza 2. Infrastructură turistică Cauza 3. Dezorganizare la nivelul condiţiilor de
interes scăzut cu privire la rolul turismului în subdezvoltată în spaţiul rural- desfăşurare a activităţilor de turism în spaţiul
dezvoltarea economică a comunităţilor locale montan şi de contact marginal rural-montan şi de contact marginal clujean
din judeţul Cluj
Cauza 1.1. Cauza 1.2. Cauza 1.3. Cauza 2.1. Cauza 2.2. Cauza 3.1. Cauza 3.2. Cauza 3.3.
Raportare Dezinformare Grad redus de Calitate scăzută Spaţii, structuri Inexistenţa Produs turistic Promovare
diferită a şi necunoaştere instruire al în cazul şi elemente de unui sistem nepersonalizat, ineficientă a
comunităţilor din partea beneficiarilor anumitor infrastructură organizat de comercializat ofertei turistice
locale din comunităţilor direcţi ai elemente de insuficiente cu coordonare şi în condiţii mai aferente
spaţiul rural- locale cu activităţii de infrastructură atât mai mult în monitorizare a puţin spaţiului rural-
montan clujean privire la turism din turistică contextul desfăşurării organizate montan clujen
la activitatea de implicaţiile spaţiul rural- existente în constituirii unei activităţii de la nivel
turism turismului în montan clujean spaţiul rural- reţele de turism turism regional şi
dezvoltarea montan clujean în spaţiul rural- (ex: reţea de naţional
socio- montan clujean turism)
economică
267
8.5. Strategia de dezvoltare. Obiective şi direcţii de acţiune
Existenţa unui potenţial turistic bogat nu reprezintă garanţia unei exploatări corespunzătoare,
însă, fără îndoială, constituie o premisă necesară pentru iniţierea unor proiecte de dezvoltare a
turismului în arealele în care acesta este subvalorificat. Pe acest fond, vine şi convingerea potrivit
căreia în contextul unei strategii eficace şi eficiente, sectorul montan şi submontan clujean s-ar
putea constitui într-o destinaţie atractivă şi competitivă pentru diferite segmente ale cererii turistice,
orientate în principal spre practicarea turismului recreativ şi cultural. Bifând etapele premergătoare
formulării strategiei propriu-zise, în continuare se prefigurează etapa de stabilire a obiectivelor
pentru care s-a recurs la întrebuinţarea instrumentului numit Arborele obiectivelor, constând în
transpunerea în oglindă arborelui problemelor şi reformularea ca atribute ale unei stări dezirabile
(Cocean et al., 2014) a problemei centrale care devine obiectiv general, a cauzelor care se
convertesc în obiective specifice şi a consecinţelor negative care sunt înlocuite cu cele pozitive.
Dată fiind complexitatea problemelor surprinse, implementarea unui singur proiect pentru
soluţionarea acestora ar fi insuficientă şi ineficientă. Din acest motiv, considerăm necesară
conceperea unei strategii de dezvoltare turistice – din categoria celor de diversificare a prestaţiilor
turistice şi de diferenţiere a produsului turistic (Berbecaru şi Botez, 1977) – care să faciliteze o
intervenţie coerentă şi unitară, realizată pe trei niveluri (echivalentul a trei proiecte), în paralel.
Astfel, având ca obiectiv general – destul de ambiţios şi provocator – valorificarea eficientă a
potenţialului turistic în spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, în intervalul 1
aprilie 2018 – 31 martie 2020, demararea a trei proiecte în paralel (sau cel puţin iniţierea unuia
independent de finalizarea celorlalte), facilitează şi justifică timpul aparent scurt de implementare a
acestei strategii care, deloc întâmplător, debutează cu implicarea comunităţii locale în dezvoltarea
turismului rural, cu atât mai mult cu cât aceasta ar putea opune rezistenţă în absenţa înţelegerii
avantajelor concrete pe care le-ar putea avea de pe urma turismului (Page şi Getz, 1997) şi se
finalizează cu promovarea ca element esenţial într-o dezvoltare ale cărei prerechizite (resurse
atractive, infrastructură şi capital uman) există în teritoriul analizat (Williams, 1998).
Asimilate direcţiilor de acţiune ale strategiei, fiecare dintre cele trei proiecte menţionate, se
subordonează unui scop, pentru care s-au alocat, în medie, 12 luni pentru realizare, şi care la rândul
său prevede îndeplinirea a două-trei obiective specifice (O.S.) după cum urmează (Tabelul 33):
 Direcţia (scopul) 1. Creşterea gradului de interes şi informare a comunităţilor locale privind
rolul turismului în dezvoltarea socio-economică a spaţiului rural-montan şi de contact
marginal din judeţul Cluj, prin campanii de conştientizare şi implicare nemijlocită, în
perioada 1 aprilie 2018 – 31 ianuarie 2019 (10 luni) – are la bază O.S.1.1. (Identificarea
modului de raportare a comunităţilor locale…), O.S.1.2. (Derularea unei campanii de
informare şi consiliere a membrilor comunităţilor locale…), O.S.1.3. (Implicarea şi
instruirea potenţialilor beneficiari în faza premergătoare a proiectului reţelei de turism …);
 Direcţia (scopul) 2. Dezvoltarea infrastructurii turistice specifice, prin îmbunătăţirea celei
existente şi amenajarea unor noi structuri indispensabile desfăşurării actului turistic în
spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, în perioada 1 ianuarie 2019 – 30
septembrie 2019 (9 luni) – are la bază O.S.2.1. (Îmbunătăţirea calităţii elementelor de
infrastructură turistică existente…), O.S.2.2. (Amenajarea unor noi spaţii, structuri…);
 Direcţia (scopul) 3. Îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de turism prin
dezvoltarea unei reţele de turism pentru spaţiul rural-montan şi de contact marginal din
judeţul Cluj, în perioada 1 octombrie 2018 – 31 martie 2020 (18 luni) – are la bază O.S.3.1.
(Constituirea unei reţele de turism…), O.S.3.2. (Înfiinţarea unei agenţii de turism…),
O.S.3.3. (Promovarea eficientă a ofertei turistice…).
268
Tabelul 33. Arborele obiectivelor pentru aria de studiu

Efectul 3. Maximizarea veniturilor obţinute din turism
Efectul 2.1. Creşterea ratei cheltuielilor turistice Efectul 2.2. Creşterea numărului de înnoptări turistice
Efectul 1. Sporirea numărului de turişti (sosiri turistice)
OBIECTIV GENERAL:
VALORIFICAREA EFICIENTĂ A POTENŢIALULUI TURISTIC
ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN ŞI DE CONTACT MARGINAL DIN JUDEŢUL CLUJ
Direcţia (scopul) 1. Direcţia (scopul) 2. Direcţia (scopul) 3.
Creşterea gradului de interes şi informare a comunităţilor Dezvoltarea infrastructurii turistice Îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de
locale privind rolul turismului în dezvoltarea socio- specifice prin îmbunătăţirea celei turism prin dezvoltarea unei reţele de turism
economică prin campanii de conştientizare şi implicare existente şi amenajarea unor noi structuri
nemijlocită indispensabile desfăşurării actului turistic
Obiectivul Obiectivul Obiectivul Obiectivul specific Obiectivul specific Obiectivul Obiectivul Obiectivul
specific O.S.1.1. specific O.S.1.2. specific O.S.1.3. O.S.2.1. O.S.2.2. specific O.S.3.1. specific O.S.3.2. specific O.S.3.3.
Identificarea Derularea unei Implicarea şi Îmbunătăţirea Amenajarea unor Constituirea unei Înfiinţarea unei Promovarea
modului de campanii de instruirea calităţii elementelor noi spaţii, structuri reţele de turism agenţii de turism eficientă a
raportare a informare şi potenţialilor de infrastructură şi elemente de (ReTuRuM), (S.R.M. Tour), ofertei turistice
comunităţilor consiliere a membri şi turistică existente infrastructură profilată pe specializată în aferente
locale din spaţiul membrilor beneficiari direcţi în spaţiul rural- turistică necesare în valorificarea conceperea şi spaţiului rural-
rural-montan şi de comunităţilor ai activităţii de montan şi de demararea potenţialului comercializarea montan şi de
contact marginal locale din spaţiul turism în faza contact marginal proiectului reţelei de atractiv al unor produse contact marginal
din judeţul Cluj la rural-montan şi de premergătoare a din judeţul Cluj turism ReTuRuM spaţiului rural- turistice din judeţul Cluj
activitatea de contact marginal proiectului reţelei (unde este cazul), din spaţiul rural- montan şi de personalizate, care la nivel regional
turism, în perioada din judeţul Cluj de turism în perioada 1 montan şi de contact contact marginal poartă marca şi naţional, în
1 aprilie 2018 – 30 privind ReTuRuM, din ianuarie 2019 – 30 marginal din judeţul din judeţul Cluj, în reţelei ReTuRuM perioada 1
iunie 2018 implicaţiile spaţiul rural- iunie 2019 Cluj, în perioada 1 perioada 1 din spaţiul rural- noiembrie 2019
turismului în montan şi de februarie 2019 – 30 octombrie 2018 – montan şi de – 31 martie
dezvoltarea socio- contact marginal septembrie 2019 30 septembrie contact marginal 2020
economică, în din judeţul Cluj, în 2019 din judeţul Cluj, în
perioada 1 iulie perioada 1 aprilie perioada 1 august
2018 – 30 2018 – 31 ianuarie 2019 – 28
septembrie 2018 2019 februarie 2020
269
8.5.1. Activităţi propuse, resurse necesare, costuri estimate şi rezultate prognozate
În vederea atingerii celor trei scopuri stabilite şi a celor opt obiective specifice tributare
acestora, au fost enunţate 25 de activităţi (8 sau 9 pentru fiecare direcţie) care redau, în fond,
complexitatea proiectelor vizate, inclusiv sub aspectul resurselor reclamate pentru realizarea lor.
Gradul ridicat de detaliere caracteristic acestora, a determinat expunerea sub formă tabelară
astfel încât să reiasă logica grupării tuturor elementelor, atât pe orizontală cât şi pe verticală,
pornind de la activitatea propusă şi resursele materiale existente (mobile şi imobile), achiziţionate
(mobilier, echipamente, consumabile etc.) sau amenajate (spaţii pentru diverse sedii sau activităţi
care le recomandă includerii în circuitul turistic). Ulterior au fost indicate resursele umane
contractate pentru executarea, monitorizarea şi supervizarea sarcinilor propuse, fie în toate etapele
proiectului (managerul de proiect (MP), expertul financiar-contabil, consilierul juridic, specialiştii
în turism), fie secvenţial, pentru o perioadă determinată (responsabilul pentru achiziţii, sociologii şi
formatorii (traineri), experţii tehnici în construcţii şi amenajări, expertul decorator, specialistul în
grafică şi design, expertul IT, colaboratorii-reprezentanţi ai primăriilor din teritoriu etc.). În paralel
au fost consemnate toate costurile şi cheltuielile (resursele financiare) aferente fiecărei activităţi, de
la cele de achiziţie, instalare şi funcţionare (avize, acorduri, autorizaţii etc.), până la costurile de
deplasare, diurne şi cheltuieli salariale pentru persoanele angrenate în proiect. Totodată s-a avut în
vedere raportarea continuă la unităţile temporale impuse de obiectivele specifice, astfel că, în
funcţie de complexitatea sarcinii, s-au alocat intervale cuprinse între o lună şi şapte luni, timp în
care nu numai că au fost desemnate mai multe persoane pentru aceeaşi activitate, ci s-au desfăşurat
şi alte etape ale proiectului, scopul acestor suprapuneri constând tocmai în respectarea termenului
programat pentru implementarea strategiei (Tabelul 34). Prin urmare, la finalul celor 24 de luni,
toate obiectivele specifice şi activităţile subordonate celor trei proiecte (scopuri sau direcţii de
acţiune) ar trebui să se soldeze cu obţinerea unor rezultate măsurabile, unele dintre ele tangibile,
care să conducă la îndeplinirea obiectivului general. De fapt, concretizarea acestora nu este
condiţionată atât de mult de încheierea a perioadei integrale de referinţă (1 aprilie 2018 – 31 martie
2020), ci mai degrabă de realizarea fiecărei sarcini în parte, rezultatele nefiind altceva decât
indicatorii de performanţă ai activităţii, motiv pentru care şi numărul lor este identic (25).
Pentru o vizualizare eficientă, fie ea chiar şi una sintetică, a elementelor indispensabile
strategiei de dezvoltare turistice aferente spaţiului rural-montan şi de contact marginal din judeţul
Cluj, s-a apelat la ceea ce am numi noi o compilaţie între diagrama Gantt şi diagrama WBS (Work
Breakdown Structure). În consecinţă, noua reprezentare care are la bază acelaşi sistem de axe
rectangulare propriu diagramei Gantt – în care abscisa corespunde intervalului temporal (24 luni),
iar ordonata coincide cu activităţile care vor fi întreprinse (25 subordonate celor opt obiective
specifice ale proiectului) – ilustrează şi numărul persoanelor însărcinate cu executarea lor, pe lângă
durata activităţilor, şi, poate cel mai important, bugetul aferent fiecărei etape principale din cadrul
strategiei (caracteristice diagramei WBS), tratate pe larg în cadrul tabelelor 37, 38 şi 39.
Aşadar, pentru o valorificarea eficientă a potenţialului turistic în teritoriul investigat,
realizabilă într-un interval temporal de 2 ani, s-ar impune contribuţia unei echipe formate din 50 de
persoane specializate în diverse domenii şi un buget total de 260.000 euro. În mod previzibil, cea
mai mare parte a acestuia (148.000 euro) ar fi alocată dezvoltării a bazei tehnico-materiale, fie că ne
raportăm la modernizarea elementelor de infrastructură sau la amenajarea unor noi spaţii şi structuri
de primire turistică (Direcţia 2). Oricât de bizar ar putea părea ideea că un fond de 4.750 euro ar fi
suficient pentru constituirea unei reţele de turism (O.S.3.1.), aspectul nu este imposibil în contextul
în care infrastructura necesară a fost pusă la punct în cadrul celui de-al doilea proiect, iar actorii din
turism conştientizează avantajele acestuia la nivelul dezvoltării locale (Scopul 1), adoptând astfel o
atitudine proactivă, compatibilă cu principiile promovate de existenţa unei reţele de turism.
270
Tabelul 34. Diagrama Gantt – WBS

2018 2019 2020
Resurse
Activităţi. Rezultate. Costuri. APR M AI IUN IUL AUG SEPT OCT NOV DEC IAN FEB M AR APR M AI IUN IUL AUG SEPT OCT NOV DEC IAN FEB M AR
umane
L1 L2 L3 L4 L5 L6 L7 L8 L9 L10 L11 L12 L13 L14 L15 L16 L17 L18 L19 L20 L21 L22 L23 L24
O.S.1.1. Buget estimat: 21.700 euro
A.1.1.1. elaborare model chestionar 12 persoane
Buget:69.700 EURO
Direcţia (scopul) 1
A.1.1.2. aplicare 7.500 chestionare 12 persoane

A.1.1.3. concepere 4 modele materiale info. 12 persoane
A.1.2.1. editare 8.500 materiale info. 9 persoane
A.1.2.2. susţinere 26 sesiuni informare 9 persoane
A.1.2.3. desfăşurare 26 sesiuni consiliere 9 persoane
A.1.3.1. constituire O.N.G. TuRSeM Cluj 6 persoane
A.1.3.2. organizare curs de formare şi dezvoltare 9 persoane
A.1.3.3. acordare 200 diplome/certificate 6 persoane
Buget:148.000 EURO
A.2.1.1. realizare portofoliu elemente bază materială

6 persoane
A.2.1.2. instituire standard calitate şi propuneri 9 persoane
A.2.1.3. verificare şi acordare 150 plăcuţe-marcă 29 persoane
A.2.2.1. amenajare sediu reţea turism ReTuRuM 6 persoane
A.2.2.2. amenajare 14 puncte de informare turistică 31 persoane
A.2.2.3. introducere 25 gospodării-pensiuni 31 persoane
A.2.2.4. amenajare 10 ateliere meşteşugăreşti 31 persoane
A.2.2.5. implementare sistem de orientare şi semnalizare 33 persoane
A.3.1.1. realizare evidenţă actori şi roluri în cadrul reţelei 6 persoane
Buget:40.900 EURO
A.3.1.2. creare bază de date cu oferta turistică actualizată 6 persoane

A.3.1.3. proiectare platformă web interactivă 5 persoane
A.3.2.1. înfiinţare agenţie de turism S.R.M. Tour 10 persoane
A.3.2.2. concepere 4 tipologii de produse turistice 8 persoane
A.3.3.1. elaborare 8.500 materiale promoţionale 10 persoane
A.3.3.2. activare set aplicaţii platformă web 8 persoane
A.3.3.3. pregătire echipament de participare la târguri 8 persoane
271
O analiză mai detaliată a structurii bugetului total (260.000 euro), relevă faptul că
aproximativ jumătate (125.500 euro) au fost direcţionaţi înspre plata salariilor, astfel: 44.700 euro
pentru primul proiect (Direcţia 1), 47.250 euro pentru al doilea (Direcţia 2) şi 33.550 euro pentru al
treilea proiect (Direcţia 3), cea mai mare pondere revenind managerului de proiect şi celor trei
specialişti în turism, angajaţi cu normă întreagă pe toată perioada de referinţă, restul angajaţilor
fiind retribuiţi în conformitate cu funcţia ocupată, numărul de luni în care activează şi tipul de
normă asociat (normă întreagă – full-time; jumătate de normă – part time), astfel (Tabelul 35):
Tabelul 35. Costurile salariale asociate funcţiilor membrilor echipei de proiect

Salar/lună
Funcţie Perioadă contractuală / Normă Total
(full-time)
Manager de proiect (MP) L1-L24 (24 luni: full-time) 1.300 euro 31.200
Expert financiar/contabil L1-L24 (24 luni: part time) 700 euro 8.400
Responsabil achiziţii L12-L17 (6 luni: full-time) 450 euro 2.700
Consilier juridic L1-L24 (24 luni: part-time) 600 euro 7.200
3 Specialişti în turism L1-L24 (24 luni: full-time) 3 x 450 euro 3 x 10.800
6 Sociologi L1-L2 (2 luni: full-time); L3 (part time) 6 x 300 euro 6 x 750
3 Traineri L4-L9 (6 luni: part time) 3 x 800 euro 3 x 2.400
3 Experţi tehnici construcţii şi amenajări L11-L13 (3 luni: full-time) 3 x 300 euro 3 x 900
Expert decorator L14-L18 (5 luni: full-time) 500 euro 2.500
Specialist grafică şi design L14-L22 (9 luni: part time) 600 euro 2.700
Expert IT L14-L22 (9 luni: part time) 800 euro 3.600
Colaboratori: 26 reprezentanţi primărie L13-L18 (6 luni: part time) 200 euro 15.600
Agent de turism L17-L24 (8 luni: full-time) 350 euro 2.800
Director agenţie turism L17-L24 (8 luni: part time) 500 euro 2.000
TOTAL (50 angajaţi) - - 125.500 euro
Lăsând la o parte cheltuielile salariale, cei 133.100 euro aferenţi achiziţiilor şi celorlalte
costuri – la care se adaugă cheltuieli indirecte în valoare de 1.400 euro cât să existe un buget total
rotund de 260.000 – au fost distribuiţi în primul rând pentru campaniile de informare şi implicare a
membrilor comunităţilor locale din teritoriu (Scopul 1 – 25.000 euro), care au presupus elaborarea
instrumentului de evaluare a percepţiilor şi atitudinilor acestora faţă de turism, aplicarea şi
interpretarea chestionarelor aferente (250/comună), conceperea şi editarea materialelor informative,
diseminate ulterior în cadrul unor sesiuni de informare (26) organizate cu privire la rolul turismului
în dezvoltarea locală, succedate de tot atâtea sesiuni de consiliere pentru cei interesaţi să activeze în
domeniu. Pentru aceştia din urmă au fost propus inclusiv un curs de formare şi dezvoltare (iniţiere-
specializare) a competenţelor profesionale necesare desfăşurării activităţilor în turism, finalizat cu
diplome şi certificate ce asigură aderarea la reţeaua de turism ReTuRuM pentru care – în paralel cu
primele şase activităţi din strategie (sau din primul proiect) – au fost puse bazele unei asociaţii de
tip O.N.G. (TuRSeM Cluj), cu sediul în Gilău datorită accesibilităţii ridicate şi a proximităţii faţă de
Cluj-Napoca, asociaţie alcătuită din viitori membri ai reţelei (Tabelul 37).
În al doilea rând, a fost vizată dezvoltarea infrastructurii turistice (Scopul 2 – 100.750 euro),
demers care a debutat cu prospectarea ofertei turistice derivate şi instituirea propriului standard de
calitate acordat ulterior realizării modificărilor recomandate (unde a fost cazul) de specialişti în
etapa de teren în care au fost evaluate condiţiile de desfăşurare a actului turistic. În acelaşi timp a
fost amenajat sediul permanent al reţelei de turism (fostul sediu al O.N.G.-ului TuRSeM) şi au fost
înfiinţate puncte de informare turistică în acele comune care la momentul elaborării strategiei de
dezvoltare nu deţineau asemenea structuri (Aiton, Ciucea, Ciurila, Feleacu, Iara, Măguri-Răcătău,
Mănăstireni, Mărgău, Mărişel, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Râşca, Sănduleşti, Sâncraiu). De
asemenea, au fost introduse în circuitul turistic noi pensiuni (agro)turistice, cu o capacitate maximă
de 6 locuri, rezultate din transformarea unor gospodării tradiţionale şi au fost construite zece
ateliere meşteşugăreşti în acele unităţi administrativ-teritoriale în care a fost consemnată prezenţa
272
unor meşteri şi producători specializaţi124 (Tabelul 36) – ca parte componentă a noţiunii de atelier
şi element generator de animaţie turistică împreună cu meşteşugul ca motivaţie turistică şi produsul
meşteşugăresc ca suvenir, respectiv spaţiul în sine de derulare a actului artistic (Ilieş, 2007) – acesta
beneficiind de o semnalizare corespunzătoare (casete luminoase montate la intrare) subordonată
sistemului de orientare turistică elaborat. Necesitatea implementării sale a fost evidenţiată încă din
faza de analiză SWOT, panourile de informare turistică fiind amplasate pe traseul căilor rutiere care
tranzitează teritoriul, în cele mai eficiente puncte de intrare-ieşire din cele 26 de comune, ulterior
efectuării celorlalţi paşi de tipul obţinerii avizelor, acordurilor, autorizaţiilor aferente (Tabelul 38).
Tabelul 36. Propuneri de ateliere meşteşugăreşti propuse în teritoriul studiat

Comuna Meşteşuguri şi meşteri specializaţi în...
Băişoara costume populare confecţionate pentru păpuşi
Călăţele cusături şi ţesături (sat Călata)
Iara ceramică populară
Măguri-Răcătău gravură şi sculptură în lemn (traforaj manual)
Mănăstireni produse lactate şi alimente tradiţionale
Mărişel prelucrarea lemnului
Mihai Viteazu producator kurtoskalacs
Moldoveneşti produse apicole (polen, miere, propolis, lăptişor de matcă etc.)
Poieni pictură naivă, sculpturi în lemn, confecţionarea costumelor populare
Săvădisla pielărie, obiecte de marochinărie
În al treilea rând, s-a urmărit îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de

turism, direcţie de acţiune prioritară pentru care dezvoltarea unei reţele de turism (Scopul 3 – 7.350
euro) s-a constituit în soluţia ideală de vreme ce aria de studiu are toate coordonatele aferente unei
reţele de turism rural. Este vorba, în special, despre componentele fundamentale reale (resurse
turistice naturale şi antropice, spaţii şi dotări pentru agrement-divertisment, trasee turistice marcate
şi omologate, itinerarii turistice recomandate pentru plimbări, puncte şi trasee de belvedere), dar şi
despre componentele decisive, completate, cel puţin la nivel de proiecţie, în cadrul etapei anterioare
a strategiei de dezvoltare (unităţile de cazare şi alimentaţie publică, atelierele meşteşugăreşti,
centrele şi punctele de informare turistică, sistemul de orientare şi semnalizare turistică, echipa
operativă). Păstrând centrul de coordonare al reţelei ReTuRuM în sediul propus pentru Gilău –
restul comunelor devenind astfel filialele acestuia din punct de vedere organizatoric şi
administrativ, funcţionând în toate cele 25 de centre şi puncte de informare turistică din teritoriu –
s-a procedat la întocmirea unei evidenţe referitoare la identitatea şi rolul fiecărui membru din cadrul
reţelei, încă din timpul derulării cursului de fomare-dezvoltare a competenţelor pentru viitorii
prestatori de servicii şi al instituirii standardului de calitate. La aceste activităţi desfăşurate sub
egida ReTuRuM, s-au mai adăugat ulterior şi realizarea bazei de date aferente ofertei turistice
(informaţii colectate în etapele anterioare de teren), respectiv proiectarea unei platforme virtuale
interactive, accesibilă în egală măsură turiştilor (pentru informare şi rezervare), membrilor reţelei şi
prestatorilor de servicii (pentru coordonare şi monitorizare). În vederea valorificării potenţialului
atractiv al zonei a fost propusă conceperea unor produse turistice tematice, autentice şi originale,
pentru a căror comercializare s-a considerat oportună înfiinţarea unei agenţii de turism (S.R.M.
Tour), subordonate reţelei şi încorporate în sediul acesteia şi care împreună cu centrele de informare
turistică să promoveze la rândul său oferta turistică a zonei, atât în mediul online (prin platforma
web), cât şi prin materialele promoţionale nou create, expuse nu doar în spaţiile aferente punctelor
şi centrelor de informare turistică din interiorul destinaţiilor turistice (comunelor), ci şi la târgurile
de turism regionale şi naţionale la care ar trebui se să participe regulat (Tabelul 39).
124
Toşa et al., (2012), Meşteri şi meşteşuguri clujene azi, Edit. Tradiţii Clujene, Cluj-Napoca.
273
Tabelul 37. Activităţi, resurse, costuri şi rezultate aferente Direcţiei (scopului) 1

Total buget estimat
Resurse achiziţionate şi alte
Activităţi Resurse existente (R – resurse;
costuri Rezultate O.S.1.1.
C – costuri; S – salarii)
Obiectivul specific 1.1. 21.700 euro din care:
- spaţiu disponibil într-o
- 3 laptop-uri = 1.800 € R&C: 2.200 euro A.1.1.1. – 1 instrument
A.1.1.1. Elaborarea unui instrument (de tip clădire administrativă din
- 3 imprimante = 300 € *salarii L1: 6 sociologi (1.800), 3 elaborat pentru evaluarea
chestionar) de evaluare a percepţiei şi Gilău (locul viitorului sediu
(pentru cei 3 specialişti în specialişti în turism (1.350), percepţiilor şi atitudinilor pe
atitudinilor faţă de rolul turismului în al O.N.G.-ului TuRSeM
turism, care ulterior vor contabil (350), c. juridic (300) şi care membrii comunităţilor
dezvoltarea socio-economică a comunităţilor Cluj, care va deveni şi
rămâne în sediul reţelei) MP (1.300) locale din teritoriu le au faţă
locale din teritoriu sediul reţelei de turism
- consumabile = 100 € S = 5.100 euro de turism
ReTuRuM)
A.1.1.2. Aplicarea a 7.500 chestionare (250 - consumabile pentru 7.500 R&C: 5.100 euro
persoane/comună) pentru evaluarea percepţiei chestionare (250/comună) = *salarii L1 (achitat) şi L2: 6
şi atitudinilor faţă de rolul turismului în 300 € sociologi (L2:1.800), 3 specialişti A.1.1.2. – 7.500 chestionare
dezvoltarea socio-economică a comunităţilor - Etapă de TEREN - costuri deplasare şi diurnă în turism (L2:1.350), contabil aplicate (250/comună) în cele
locale [timp de 2 luni, 3 echipe formate din 2 L1,L2: 20 euro/pers./zi => 6 (L2:350), consilier juridic 26 comune din teritoriu
sociologi (=> unei echipe îi vor reveni cca. 2 sociologi/2 luni (40 zile) = (L2:300) şi MP (L2:1.300)
comune (500 chestionare)/săptămână)]. 4.800 € S = 5.100 euro
clădire administrativă din A.1.1.3. – 4 tipuri de materiale
A.1.1.3. Interpretarea răspunsurilor obţinute în *salarii L3: 6 sociologi (900), 3
Gilău (locul viitorului sediu informative de tip pliant, afiş,
urma sondajului de opinie şi utilizarea specialişti în turism (1.350),
al O.N.G.-ului, care va banner şi broşură, concepute
rezultatelor în conceperea a patru tipuri de - contabil (350), consilier juridic
deveni ulterior şi sediul pentru campania de informare
materiale informative (pliant, afiş, banner, (300) şi MP (1.300)
reţelei); cu privire la rolul turismului în
broşură). S = 4.200 euro
- 3 laptop-uri; 3 imprimante; dezvoltare
consumabile
Obiectivul specific 1.2. (N.B. o parte din resurse şi costuri au fost achitate în etapa anterioară) 22.850 euro din care: Rezultate O.S.1.2.
A.1.2.1. Editarea a 8.500 materiale clădire administrativă din - costuri editare şi printare R&C: 3.500 euro A.1.2.1. – 8.500 materiale
informative (pliante, afişe, bannere, broşuri Gilău (locul viitorului sediu pentru 8.500 materiale *salarii L4: 3 traineri (1.200), 3 informative (8.000 pliante;
etc.) şi pregătirea sesiunilor de informare al O.N.G.-ului, care va informative (8.000 pliante:200 specialişti în turism (1.350), 100 afişe; 26 bannere; 300
referitoare la rolul turismului în dezvoltarea deveni ulterior şi sediul €; 100 afişe:100 €; 26 contabil (350), c. juridic (300) şi broşuri) editate în vederea
socio-economică generală şi posibilele reţelei de turism ReTuRuM); bannere: 200 €; 300 broşuri: MP (1.300) informării comunităţilor locale
avantaje pentru teritoriul în cauză. - 3 laptop-uri; 3 imprimante; 3.000 €.) = 3.500 € S = 4.500 euro din teritoriu
consumabile
A.1.2.2. Susţinerea a 26 de sesiuni de - Etapă de TEREN - 3 videoproiectoare = 900 € R&C: 3.450 euro A.1.2.2. – 26 sesiuni de
274
informare desfăşurate în paralel, de către 3 - căminele culturale/ - 3 flipchart-uri = 150 € (1 *salarii L5: 3 traineri (1.200), 3 informare organizate cu
echipe (un trainer şi un specialist în turism), bibliotecile/ şcolile pentru fiecare echipă alcătuită specialişti în turism (1.350), privire la rolul turismului în
timp de o lună (=> unei echipe îi revin 2 comunelor – capacitate dintr-un trainer şi un specialist contabil (350), c. juridic (300) şi dezvoltarea economică,
sesiuni în 2 comune/săptămână); [unde vor fi minimă de 50 locuri; în turism) MP (1.300) susţinute în decurs de o lună
diseminate materialele elaborate şi vor fi - 3 laptop-uri; consumabile; - costuri deplasare şi diurnă S = 4.500 euro (1/comună) în cele 26 comune
programaţi pentru sesiunea de consiliere cei 8.500 materiale informative L5: 20 €/pers./zi => 3 traineri din teritoriu
care doresc să activeze în turism şi au nevoie (8.000 pliante, 100 afişe, 26 şi 3 specialişti în turism/ 1
de îndrumare]. bannere, 300 broşuri etc.) lună (20 zile) = 2.400 €
- Etapă de TEREN
A.1.2.3. Desfăşurarea a 26 sesiuni de R&C: 2.400 euro
- căminele culturale/ A.1.2.3. – 26 sesiuni de
consiliere organizate în paralel, de către 3 - costuri deplasare şi diurnă *salarii L6: 3 traineri (1.200), 3
bibliotecile/ şcolile consiliere desfăşurate (în
echipe (un trainer şi un specialist în turism) L6: 20 €/pers./zi => 3 traineri specialişti în turism (1.350),
comunelor – capacitate decurs de o lună) în vederea
timp de o lună pentru persoanele interesate să şi 3 specialişti în turism/ 1 contabili (350), consilier juridic
minimă de 50 locuri; orientării persoanelor
dezvolte o afacere în turism (=> unei echipe îi lună (20 zile) = 2.400 € (300) şi MP (1.300)
- 3 laptop-uri; 3 flipchart- interesate să activeze în turism
revin 2 sesiuni în 2 comune/săptămână). S = 4.500 euro
uri; consumabile
A.1.3.1. Constiuirea unei asociaţii de tip - spaţiu disponibil într-o
O.N.G. (TuRSeM Cluj) alcătuit din minim clădire administrativă din
100 membri care vor deveni automat viitori Gilău, transformat în sediul
membri ai reţelei ReTuRuM din teitoriu O.N.G.-ului TuRSeM Cluj - avize, acorduri şi autorizaţii R&C: 1.000 euro A.1.3.1. – 1 O.N.G. (TuRSeM
[obţinerea avizelor, acordurilor şi - Etapă de TEREN necesare plus patrimoniu *salarii L1, L2, L3, L4, L5 şi L6 Cluj) alcătuit din minim 100
autorizaţiilor aferente; identificarea (recrutare) (capital) = 1.000 € ale celor 3 traineri, 3 specialişti membri, constituit în
reprezentanţilor autorităţilor locale care vor - căminele culturale/ - costuri deplasare şi diurnă în turism, contabilului, preambulul înfiinţării reţelei
lua parte, a prestatorilor de servicii turistice bibliotecile/ şcolile L5,L6 (recrutare membri): consilierului juridic şi MP: de turism ReTuRuM din
şi a celor care deşi nu fac parte din sistemul comunelor – capacitate achitate achitate teritoriu
turistic, au toate resursele necesare (ex: spaţii minimă de 50 locuri;
a căror funcţie poate fi convertită într-una - 3 laptop-uri; 3 flipchart-
turistică etc.)]. uri; consumabile
A.1.3.2. – 1 curs de formare şi
A.1.3.2. Organizarea unui curs de formare şi - Etapă de TEREN dezvoltare a competenţelor
R&C: 7.200 euro
dezvoltare a competenţelor profesionale - căminele culturale/ profesionale necesare pentru
- costuri deplasare şi diurnă *salarii L7, L8, L9: 3 traineri
necesare desfăşurării activităţilor în turism bibliotecile/ şcolile desfăşurarea activităţilor în
L7,L8,L9: 20 €/pers./zi => 3 (3.600), 3 specialişti în turism
(alcătuit din 6 module: 3 de iniţiere şi 3 de comunelor – capacitate turism (alcătuit din 6 module:
traineri şi 3 specialişti în (4.050), contabil (1.050),
perfecţionare), derulate, în paralel, de către 3 minimă de 50 locuri; 3 de iniţiere şi 3 de
turism/ 3 luni (60 zile) = 7.200 consilier juridic (900) şi MP
echipe (un trainer şi un specialist în turism), - 3 laptop-uri; 3 perfecţionare), finalizat cu un
€ (3.900)
pentru circa 300 cursanţi, timp de 3 luni (cca. videoproiectoare; 3 certificat prin care este
S = 13.500 euro
100 cursanţi instruiţi/echipă). flipchart-uri; consumabile asigurată aderarea la reţeaua
de turism
275
A.1.3.3. Acordarea a 200 diplome, R&C: 150 euro A.1.3.3. – 250 cursanţi
indispensabile aderării la reţeaua de turism *salarii L10: 3 specialişti în instruiţi dintre care minim
ReTuRuM din spaţiul rural-montan şi de - costuri printare şi laminare turism (1.350), contabil (350), 80% (200 persoane)
-
contact marginal din judeţul Cluj, care să 200 diplome = 150 € consilier juridic (300) şi MP finalizează cursul necesar
certifice competenţele dobândite în urma (1.300) desfăşurării activităţilor în
cursului de formare şi dezvoltare în turism. S = 3.300 euro turism şi dobândesc certificate
R&C: 25.000 euro & salarii: 44.700 euro
BUGET TOTAL DIRECŢIA 1.
69.700 EURO

Total buget estimat
Obiectivul specific 2.1. (N.B. o parte din resurse şi costuri au fost achitate în etapa anterioară) 33.450 euro din care:
A.2.1.1. Identificarea tuturor elementelor - sediul O.N.G.-ului A.2.1.1. – 1 portofoliu realizat
bazei tehnico-materiale (cazare, alimentaţie TuRSeM Cluj (care va *salarii L10 ale celor 3 specialişti pentru identificarea şi
publică, agrement etc.) din teritoriu şi deveni ulterior şi sediul în turism, contabilului, aprecierea stadiului
-
constituirea unui portofoliu în care vor fi reţelei de turism ReTuRuM); consilierului juridic şi MP: conservării, funcţionalităţii şi
consemnate observaţiile din etapa viitoare de - 3 laptop-uri; 3 imprimante; achitate calităţii elementelor bazei
teren. consumabile materiale turistice din teritoriu
A.2.1.2. Aprecierea stării generale de
R&C: 7.650 euro
conservare, funcţionalităţii dotărilor, calităţii - 3 tablete = 450 € A.2.1.2. – 1 model de standard
*salarii L11, L12, L13: 3
serviciilor şi formularea unor propuneri - costuri deplasare şi diurnă de calitate instituit (10
specialişti în turism (4.050), 3
privind lucrările de intervenţie (reabilitare, - Etapă de TEREN L11,L12,L13: 20 €/pers./zi => exemple de bună practică şi 50
experţi tehnici (2.700), contabil
modernizare etc.), astfel încât structurile de - portofoliu observaţii 3 experţi tehnici şi 3 specialişti propuneri general valabile
(1.050), consilier juridic (900) şi
primire turistică să primească garanţia în turism/ 3 luni (60 zile) = pentru structurile de primire
MP (3.900)
standardului de calitate instituit de reţeaua de 7.200 € turistică interesate să îl obţină)
S = 12.600 euro
turism ReTuRuM (plăcuţa-marcă a reţelei).
R&C: 1.500 euro
A.2.1.3. Verificarea stărilor lucrărilor de *salarii L13, L14, L15: 26 A.2.1.3. – 150 plăcuţe-marcă a
- Etapă de TEREN - 150 plăcuţe-marcă a reţelei
reabilitare (la două luni după emiterea reprezentanţi ai primăriilor reţelei de turism ReTuRuM,
(fără costuri de deplasare de turism ReTuRuM = 1.500 €
recomandărilor specialiştilor) de către 26 (7.800), contabil (L14 şi concepute şi acordate ca o
datorită reprezentanţilor *(fără costuri de deplasare
reprezentanţi ai primăriilor din teritoriu şi L15:700), consilier juridic (L14 şi garanţie suplimentară a
primăriilor) datorită celor 26 reprezentanţi
acordarea a 150 plăcuţe-marcă a reţelei în L15:600) şi MP (L14 şi verificării calităţii dotărilor şi
- portofoliu observaţii ai primăriilor)
baza standardului de calitate instituit. L15:2.600) serviciilor prestate
S = 11.700 euro
276
- avize, acorduri şi autorizaţii R&C: 1.900 euro
= 100 € *salarii L12, L13, L14:
- sediul O.N.G.-ului
A.2.2.1. Amenajarea sediului permanent al - mobilier şi echipamente (set responsabil de achiziţii
TuRSeM Cluj transformat
reţelei de turism ReTuRuM în localitatea mobilier birou: 500 €; 2 (L12,L13:900), 1 reprezentant al A.2.2.1. – 1 sediu amenajat în
în sediul reţelei de turism
Gilău [obţinerea avizelor, acordurilor şi scaune ergonomice: 150 €; 6 primăriei (L13,L14:200), Gilău pentru reţeaua de turism
ReTuRuM
autorizaţiilor, achiziţionarea mobilierului şi a scaune: 150 €; canapea: 200 decorator (L14:500),expert IT ReTuRuM din teritoriu
- 3 laptop-uri; 3 imprimante;
echipamentelor necesare etc.]. €; vitrină: 500 €; rafturi: 150 (L14: 400)
3 tablete; consumabile
€; telefon: 50 €; consumabile: contabil, c. juridic şi MP (achitat)
100 €) = 1.800 € S = 2.000 euro
- avize, acorduri şi autorizaţii
(100 €/comună) => 14 comune
R&C: 30.200 euro
= 1.400 €
*salarii L14, L15, L16, L17:
A.2.2.2. Amenajarea şi punerea în funcţiune a - mobilier şi echipamente (set A.2.2.2. – 14 puncte de
responsabil de achiziţii
14 puncte de informare turistică într-unul - Etapă de TEREN mobilier birou: 400 €; scaun informare turistică amenajate
(L14,L15:900), 25 reprezentanţi
dintre spaţiile disponibile din clădirile (fără costuri de deplasare ergonomic: 50 €; 6 scaune: în 14 comune din teritoriu care
ai primăriilor (L16,L17:5.000),
administrative sau culturale din cele 14 datorită reprezentanţilor 150 €; vitrină: 500 €; rafturi: nu au asemenea structuri
decorator (L16,L17:1.000),
comune care nu au asemenea centre şi puncte primăriilor) 150 €; laptop: 500 €; telefon: (Aiton, Ciucea, Ciurila,
expert IT (L15: 400), contabil
de informare turistică [obţinerea avizelor, - 14 spaţii în clădirile 50 €; imprimantă: 100 €; Feleacu, Iara, Măguri-Răcătău,
(L14,L15:achitat; L16,L17:700),
acordurilor şi autorizaţiilor, achiziţionarea administrative sau culturale consumabil: 100 €): 2000 Mănăstireni, Mărgău, Mărişel,
c. juridic (L14,L15:achitat;
mobilierului şi a echipamentelor necesare - 3 tablete €/comună => 28.000 € Mihai Viteazu, Moldoveneşti,
L16,L17:600) şi MP
etc.]. - costuri deplasare şi diurnă Râşca, Sănduleşti, Sâncraiu)
(L14,L15:achitat; L16,L17:2.600)
L16,L17: 20 €/pers./zi => 1
S = 11.200 euro
decorator/2 luni (40 zile) =
800 €
A.2.2.3. Introducerea în circuitul turistic a - Etapă de TEREN - articole utile şi/sau decor R&C: 10.400 euro
unui număr de 25 gospodării ale căror (fără costuri de deplasare (seturi de lenjerie, prosoape, *salarii L15, L16, L17:
A.2.2.3. – 25 gospodării
caracteristici structurale şi funcţionale le datorită reprezentanţilor veselă, flori etc.): 400 €/ responsabil de achiziţii (L15:
convertite în spaţii de cazare
recomandă transformării în pensiuni primăriilor) gospodărie => 25 gospodării = achitat; L16,L17:900), 26
în regim comercial (cu o
(agro)turistice cu o capacitate de primire de - gospodăriile care deşi nu 10.000 euro reprezentanţi ai primăriilor
capacitate de primire limită, de
maxim 6 locuri [achiziţionarea obiectelor fac parte din circuitul - costuri deplasare şi diurnă (L16,L17:achitat), decorator
maxim 6 locuri) şi introduse în
impuse de cazarea în regim turistic, turistic, au toate premisele L15 (L16,L17:achitat): 20 (L15:500; L16, L17:achitat),
circuitul turistic
decorarea şi echiparea conform criteriilor necesare acestuia €/pers./zi => 1 decorator/1 contabil, c. juridic şi MP (achitat)
minime obligatorii prevăzute prin lege]. - 3 tablete lună (20 zile) = 400 € S = 1.400 euro
A.2.2.4. Identificarea a 10 spaţii care permit - avize, acorduri şi autorizaţii R&C: 5.900 euro A.2.2.4. – 10 ateliere
- Etapă de TEREN
amenajarea unui centru meşteşugăresc în care (50 €/centru) => 10 ateliere = *salarii L15, L16, L17, L18: meşteşugăreşti amenajate în
(fără costuri de deplasare
să fie posibilă realizarea şi expunerea cu 500 € responsabil de achiziţii (L16,L17: 10 comune din teritoriu
datorită reprezentanţilor
vânzare a obiectelor de artizanat [obţinerea - mobilier, echipamente şi achitat), 26 reprezentanţi ai (Băişoara, Călăţele, Iara,
primăriilor)
avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor aferente, materiale (rafturi, mese, primăriilor (L18:2.600), Măguri-Răcătău, Mănăstireni,
- 3 tablete
achiziţionarea instalaţiilor şi materialelor scaune, unelte, materie primă decorator (L18:500), contabil Mărişel, Mihai Viteazu,
277
necesare dotării şi funcţionării acestora etc.]. etc.): 500 €/atelier => 10 (L15,L16,L17:achitat; L18: 350), Moldoveneşti, Poieni,
ateliere = 5.000 euro consilier juridic (L15,L16,L17: Săvădisla)
- costuri deplasare şi diurnă achitat; L18: 300) şi MP
L18: 20 €/pers./zi => 1 (L15,L16,L17:achitat; L18:
decorator/1 lună (20 zile) = 1.300)
400 € S = 5.050 euro
- avize, acorduri şi autorizaţii
(100 €/comună) => 26 comune
A.2.2.5. Conceperea şi introducerea unui A.2.2.5. – 1 sistem de
= 2.600 €
sistem corespunzător de orientare şi - sediul reţelei de turism orientare şi semnalizare
- 52 panouri (3,2x2,4m) R&C: 43.200 euro
semnalizare turistică a căui montare va fi ReTuRuM; turistică alcătuit din 52
pentru semnalizarea *salarii L11, L12, L13, L14, L15,
supervizată de către cei 26 reprezentanţi ai - 3 laptop-uri; 3 imprimante; panouri de informare turistică,
obiectivelor în punctele de L16: 3 specialişti în turism
primăriilor [ulterior determinării tipologiei şi 3 tablete; consumabile elaborate şi montate pe traseul
intrare/ieşire ale comunei (L14.L15:2.700), grafician
numărului obiectivelor turistice care urmează & căilor rutiere care tranzitează
(600 €/panou) => 31.200 € (L14.L15:600),26 reprezentanţi ai
să fie semnalizate, precum şi a localizării - Etapă de TEREN teritoriul şi 10 casete
- 10 casete luminoase primăriilor (L16:achitat),
exacte a acestora şi a amplasării panourilor (fără costuri de deplasare luminoase amplasate la
(1000x500mm) pentru contabil, c. juridic şi MP (achitat)
şi indicatoarelor turistice pe traseul căilor datorită reprezentanţilor intrarea în fiecare dintre cele
semnalizarea atelierelor S = 3.300 euro
rutiere şi ulterior obţinerii avizelor, primăriilor) 10 ateliere meşteşugăreşti nou
meşteşugăreşti = 1.000 €
acordurilor şi autorizaţiilor necesare]. înfiinţate
- costuri montare panouri: 24
€/m2 => cca. 350m2 = 8.400€
148.000 EURO

Total buget estimat
Obiectivul specific 3.1. (N.B. o parte din resurse şi costuri au fost achitate în etapa anterioară) 4.750 euro din care:
- Etapă de TEREN
desfăşurată concomitent cu: A.3.1.1. – 1 evidenţă nominală
A.3.1.1. Întocmirea unei evidenţe centralizate ∞ S.1.3.2. din L7,L8,L9 (date de contact) şi structurală
*salarii L7, L8, L9, L10, L11,
referitoare la identitatea şi rolul fiecărui (cursul de formare; cu (roluri) realizată pentru
- costuri deplasare şi diurnă L12, L13 ale celor 3 specialişti în
membru din cadrul reţelei de turism S.2.1.1.) centralizarea tuturor
L7,L8,L9 şi L11,L12,L13: turism, contabilului, consilierului
ReTuRuM în vederea asigurării unei ∞ S.2.1.2. din L11,L12,L13 membrilor din reţeaua de
achitate juridic şi MP:
coordonări optime a activităţilor reţelei de (apreciere stare generală de turism ReTuRuM din spaţiul
achitate
turism din teritoriu. conservare şi formulare rural-montan şi de contact
propuneri) marginal din judeţul Cluj
- desfăşurare concomitentă
278
cu S.2.1.1. din L10
(identificare elemente bază
materială şi constituire
portofoliu)
- sediul O.N.G.-ului
TuRSeM Cluj (care va
deveni ulterior şi sediul
reţelei de turism
ReTuRuM);
- 3 laptop-uri; 3 tablete ; 3
imprimante; consumabile
A.3.1.2. – 1 bază de date
A.3.1.2. Realizarea unei bazei de date
- sediul reţelei de turism creată prin gruparea
electronice detaliate aferentă tuturor
ReTuRuM; *salarii L16, L17, L18: 3 elementelor ofertei turistice
obiectivelor turistice, structurilor de primire
- 3 laptop-uri; 3 imprimante; - specialişti în turism (4.050), (obiective turistice, structuri
turistică şi serviciilor prestate, activităţilor de
3 tablete; portofoliu contabil, c. juridic şi MP (achitat) de primire turistică, activităţi
agrement, calendarului evenimentelor
observaţii; consumabile S = 4.050 euro turistice, evenimente etc.) la
identificate şi inventariate anterior.
nivelul fiecărei comune
A.3.1.3. Crearea unei platforme interactive în
A.3.1.3. – platformă web
care pe lângă posibilitatea accesării bazei de *salarii L15 şi L16: expert IT
interactivă proiectată în
date realizate anterior, turiştii să poată - sediul reţelei de turism (L15:achitat; L16:400), grafician
vederea accesării informaţiilor
consulta disponibilitatea unităţilor de cazare, ReTuRuM; - (L15:achitat; L16:300), contabil,
cuprinse în baza de date a
serviciile prestate, tarifele practicate şi efectua - 3 laptop-uri c. juridic şi MP (achitat)
ofertei turistice aferente
rezervări pe care prestatorii să le gestioneze S = 700 euro
teritoriului în cauză
împreună cu celelalte informaţii utile.
R&C: 2.800 euro
- avize, acorduri şi autorizaţii *salarii L17, L18, L19: 3
= 200 € specialişti în turism
A.3.2.1. Amenajarea sediului şi organizarea - sediul S.R.M. Tour - mobilier şi echipamente (set (L17,L18:achitat; L19:1.350),
activităţilor Agenţiei de turism S.R.M. Tour (încorporat în sediul reţelei mobilier birou: 400 €; 2 agent de turism (1.050), director A.3.2.1. – 1 agenţie de turism
din teritoriu [obţinerea avizelor, acordurilor de turism ReTuRuM); scaune ergonomice: 100 €; 6 de agenţie (750), expert IT specializată (S.R.M. Tour),
şi autorizaţiilor aferente; înregistrarea şi - 3 laptop-uri; 3 imprimante; scaune: 150 €; vitrină: 500 €; (1.200), grafician (900), contabil înfiinţată sub egida reţelei de
licenţierea; achiziţionarea echipamentelor 3 tablete; portofoliu rafturi: 150 €; 2 laptop-uri: (L17,L18:achitat; L19:350), turism ReTuRuM
necesar; creare site etc.]. observaţii; consumabile 1.000 €; 2 telefoane: 100 €; consilier juridic
imprimantă: 100 €; (L17,L18:achitat; L19:300) şi MP
consumabile: 100 €) = 2.600 € (L17,L18:achitat; L19:1.300)
S = 7.200 euro
279
A.3.2.2. – 4 tipologii de
A.3.2.2. Conceperea unor pachete turistice *salarii L20, L21, L22, L23: 3
- sediul S.R.M. Tour produse turistice concepute în
competitive de tip circuit sau sejur axate, în specialişti în turism (5.400),
(încorporat în -sediul reţelei conformitate cu profilul
principal, pe 4 produse turistice tematice agent de turism (1.400), director
de turism ReTuRuM); turistic al teritoriului (turism
(rural-agroturism; montan-sporturi de iarnă; - de agenţie (1.000), contabil
- 3 laptop-uri; 3 imprimante; rural-agroturism; turism
lacustru-sporturi nautice, pescuit; ecoturism), (1.400), c. juridic (1.200) şi MP
3 tablete; portofoliu montan-sporturi de iarnă;
comercializate prin intermediul agenţiei reţelei (5.200)
observaţii; consumabile sporturi nautice, pescuit;
ReTuRuM. S = 15.600 euro
ecoturism)
R&C: 3.500 euro
*salarii L20, L21, L22, L23: 3
A.3.3.1. Elaborarea unui efectiv de 8.500 - sediul S.R.M. Tour - costuri editare şi printare
specialişti în turism, agent de
materiale promoţionale (pliante, postere, (încorporat în sediul reţelei 8.500 materiale promoţionale A.3.3.1. – 8.500 materiale
turism, director de agenţie
bannere, cataloage etc.) care să ilustreze oferta de turism ReTuRuM); (8.000 pliante:200 €; 100 promoţionale elaborate (8.000
(achitat), expert IT (L20,L21,
turistică a teritoriului per ansamblu, pe - 3 laptop-uri; 3 imprimante; postere: 100 €; 26 bannere: pliante; 100 postere; 26
L22:1.200), grafician (L20,L21,
comune şi pe categorii de produse turistice 3 tablete; portofoliu 200 €; 300 cataloage: 3.000 € bannere; 300 cataloage etc.)
L22:900), contabil, c. juridic şi
(sejur sau circuit). observaţii; consumabile etc.) = 3.500 €
MP (achitat)
S = 2.100 euro
A.3.3.2. Postarea materialelor promoţionale şi *salarii L24: 3 specialişti în
a produselor turistice concepute pe platforma turism (1.350), agent de turism
- sediul reţelei de turism A.3.3.2. – 1 set activat de
web a reţelei şi pe site-ul agenţiei şi activarea (350), director de agenţie (250),
ReTuRuM; - funcţii şi aplicaţii ale
funcţiilor/ aplicaţiilor sale (accesarea contabil (350), consilier juridic
- 3 laptop-uri platformei
sistemului de rezervări, informaţiilor turistice (300) şi MP (1.300)
etc.). S = 3.900 euro
R&C: 1.050 euro
A.3.3.3. Pregătirea echipamentului şi a
- sediul reţelei de turism; - 4 standuri broşuri = 400 € *salarii L24 ale celor 3 specialişti A.3.3.3. – 1 echipament
obiectelor necesare participării la minim 2
- 3 laptop-uri; 3 imprimante; - 2 standuri de prezentare tip în turism, agentului de turism, funcţional de tip stand de
târguri de turism pe an (unul regional şi unul
3 tablete; 3videoproiectoare; info desk = 400 € directorului de agenţie, prezentare pregătit pentru
naţional), în care spaţiul rural-montan şi de
3 flipchart-uri; consumabile; 6 scaune = 150 € contabilului, consilierului juridic participări la târguri de turism
contact marginal din judeţul Cluj să participe
8.500 materiale informative - consumabile = 100 € şi MP: regionale şi naţionale
cu stand propriu.
achitate
40.900 EURO
280
Observând repartiţia bugetului la nivelul celor trei direcţii de acţiune ale strategiei (asimilate
unor proiecte interrelaţionate) şi având în vedere acel plafon maxim de 200.000 euro nerambursabili
pentru un proiect prin programul LEADER, toate cele trei scopuri ar putea fi îndeplinite şi achitate
integral (finanţare de 100%) prin intermediul fondurilor europene dacă acestea ar fi solicitate
separat, pentru fiecare proiect (direcţie) în parte. În contextul accesării acestor fonduri comunitare
pentru întreaga strategie, beneficiarii ar continua să primească 200.000 euro însă ar mai trebui să
completeze 60.000 euro din resurse proprii, rezultând astfel o finanţare de 77% prin axa LEADER.
8.6. Impact şi sustenabilitate
Îndeplinirea obiectivului general al strategiei de dezvoltare turistică aferentă spaţiului rural-

montan şi de contact marginal din judeţul Cluj, ar atrage după sine – independent de cele 25 de
rezultate concrete derivate din activităţile întreprinse în cei doi ani de implementare – o serie de
efecte, pe termen lung care s-ar constitui într-o garanţie suplimentară a eficacităţii sale. Dacă unele
avantaje reies din Arborele obiectivelor – instrumentul de analiză care permite inclusiv
previzionarea impactului pe care l-ar avea o valorificare eficientă a potenţialului turistic la nivel
local în primă fază şi ulterior, la nivel judeţean şi chiar şi regional – trebuie evidenţiat impactul pe
care l-ar avea constituirea reţelei de turism propuse, prin organizarea, coordonarea şi monitorizarea
desfăşurării activităţilor de turism, prin îmbunătăţirea colaborărilor dintre actorii locali şi
personalizarea experienţei trăite de turişti în teritoriu. Coroborată cu activitatea agenţiei de turism,
această reţea ar contribui totodată şi la o mai bună promovare a produselor turistice care ar ajunge
astfel să fie comercializate cu o frecvenţă sporită, ajungându-se până la fidelizarea clienţilor săi
datorită calităţii ridicate a serviciilor prestate şi a structurilor de primire turistică din subordinea sa.
În plus, alături de operatorii direcţi din turism, asociaţia care a stat la baza dezvoltării reţelei şi-ar
putea asuma meritul de a fi îmbunătăţit atitudinea comunităţii locale care, cu atât mai mult în cazul
turismului rural constituie un factor esenţial în atragerea şi fixarea cererii turistice în aria de
destinaţie prin climatul instituit, ospitalitatea şi caracteristicile socio-culturale manifestate.
Toate aceste aspecte redate s-ar
materializa într-adevăr în creşterea
numărului de turişti în limitele arealului
examinat şi chiar şi a înnoptărilor care ar
determina, automat sporirea cheltuielilor
acestora, tradusă prin maximizarea
veniturilor obţinute din turism (Fig. 222).
Graţie efectului multiplicator al turismului,
o parte dintre aceste venituri s-ar
reîntoarce în turism, menţinând ridicată
ştacheta standardului calitativ instituit, în
timp ce, restul ar ajunge să contribuie,
treptat, la creşterea nivelului de trai al
comunităţilor locale din sectorul montan şi
submontan, avantaj de pe urma căruia nu
doar judeţul Cluj ar avea de profitat, ci
întreaga Regiune de Nord-Vest, reliefând Fig. 225. Efectele prognozate ale dezvoltării
astfel calitatea esenţială a turismului, aceea turismului la nivelul ariei de studiu
de catalizator al dezvoltării economice
(Sharpley, 2006).
281
9. ASPECTE DE PERSONALIZARE TURISTICĂ
9.1. Imaginea de brand a destinaţiei turistice aferente comunelor din aria de studiu
În perioada actuală mai mult decât oricând, “branding-ul este cheia succesului pentru orice
destinaţie turistică”125 – şi chiar mai abitir în cazul celor rurale care, pe lângă comunicarea
avantajelor faţă de concurenţă, trebuie să investească şi în facilitarea recunoaşterii destinaţiei
turistice rurale (Clarke, 2000) – al cărei scop este acela de a deveni competitivă pe piaţa turistică. În
plus, un brand trebuie să fie capabil să creeze o legătură emoţională, să fie credibil şi livrabil pentru
ca turistul (clientul) să simtă că rezonează cu acesta (Morgan et al., 2004). Din acest motiv, în
procesul de realizare a unui brand de destinaţie turistică, respectiv de construire sau de redefinire a
unei imagini de brand, trebuie avute în vedere două categorii de elemente: cele de identificare a
destinaţiei şi cele de motivaţie turistică menite să convingă turistul să achiziţioneze produsul turistic
(Ilieş, 2010). În acest sens, este recomandată în egală măsură focusarea asupra peisajului (natural,
antropic, cultural etc.) şi asupra activităţilor practicabile în cadrul destinaţiei turistice, astfel încât
imaginea de brand să fie rezultatul unei combinaţii de elemente de brand – statice (fotografii,
desene, texte etc.) şi dinamice (filme, imagini video, animaţii etc.) – care să graviteze în jurul
nucleului reprezentat de identitatea de brand a destinaţiei turistice (Cai, 2002).
Luând în considerare aceste aspecte precum şi specificul lucrării de faţă, în cele ce urmează
ne vom concentra asupra elementelor de identificare şi de diferenţiere ale ofertelor turistice aferente
celor 26 de comune studiate, elemente utilizabile în conturarea imaginii turistice a destinaţiilor care
de multe ori constituie însuşi fundamentul dezvoltării turistice (Štetić, 2012). Pornind de la acestea,
au fost concepute 26 de imagini de brand care au la bază reprezentări grafice şi fotografice ale unor
factori de atracţie emblematici pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, fie că este
vorba despre resurse morfoturistice, hidrogeografice şi biogeografice, în special din categoria ariilor
naturale protejate; despre vestigii arheologice, edificii cuturale, construcţii religioase – toate cu
statut de monument istoric – edificii economice cu funcţie turistică sau despre simboluri care fac
trimitere la resurse etnografice şi activităţi umane cu funcţie turistică (de la evenimente până la
meşteşuguri), respectiv forme de turism pretabile caracteristicilor zonei, incluzând aici elemente ale
infrastructurii sportive şi de agrement (domenii schiabile amenajate, parcuri de aventură, amenajări
piscicole etc.) şi chiar şi ale bazei de cazare în situaţiile în care structura de primire în cauză
constituie un exemplu de bună practică (prin facilităţi şi/sau integrare în peisaj) şi ajunge să fie
nedisociată de oferta turistică generală a destinaţiei turistice sinonime cu comuna analizată.
Înaintea expunerii materialelor promoţionale propuse (Tabelul 40) – care pot servi cu succes
în cadrul unor iniţiative de promovare a comunelor şi care pot fi transpuse cu uşurinţă în elemente
de la cele mai simple suveniruri de tipul magneţilor şi până la coperte ale unor publicaţii de profil
(cataloage, broşuri, pliante) sau bannere promoţionale – trebuie menţionat faptul că majoritatea
fotografiilor utilizate în conceperea acestor imagini de brand ale comunelor reprezintă arhiva
personală constituită în urma descinderilor în teren. Totuşi imposibilitatea imortalizării unor
ipostaze ale obiectivelor turistice sau ale unor imagini panoramice precum cele aeriene (Beliş,
Gilău, Măguri-Răcătău, Mănăstireni, Moldoveneşti, Negreni, Petreştii de Jos, Poieni, Râşca,
Săcuieu, Tureni, Valea Ierii) a determinat recurgerea la Internet (site-uri de profil, paginile web ale
primăriilor, bloguri etc.) ca sursă de provenienţă a fotografiilor indicate. Chiar şi în acest context,
acestea au fost prelucrate şi îmbinate cu alte elemente personalizate, precum cromatica şi grafica
numelui comunelor, special alese pentru a reda conceptul care a generat imaginea de ansamblu.
125
Manual Brandului Naţional de Turism editat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în ianuarie 2011.
282
Aspecte de personalizare turistică
Tabelul 40. Modele de logo-uri şi imagini de brand la nivelul comunelor din aria de studiu
Model de logo şi/sau imagine turistică propuse Justificarea imaginii de brand Model de logo şi/sau imagine turistică propuse Justificarea imaginii de brand
- are la bază ideea de vedere, iar

imortalizarea aceluiaşi peisaj atât
iarna cât şi vara demonstrează
- constituie o adaptare stilistică inspirată profilul mixt al staţiunii
din stitul arhitectural romanic ce - modul de aranjare a literelor
integrează miliariumul (108 e.n.) - borna sugerează declivitatea versanţilor,
kilometrică istorică de factură romană respectiv a pârtiilor şi totodată
- blana de oaie utilizată ca imagine de încorporează imaginea Hotelului
fundal face trimitere la centrul de Alpin ca element de diferenţiere şi
cojocărie de la Aiton care a adus identificare în raport cu alte oferte
notorietate comunei turistice
- cromatica respectă conceptul de antic, - cromatica şi imaginea de fundal
bine conservat datorită rezistenţei pietrei sunt în concordanţă cu sporturile de
iarnă care au consacrat staţiunea şi
numărul ridicat de competiţii de
profil organizate anual în zonă
- porneşte de la resursa hidrogeografică

principală (acumularea Fântânele) - integrează cele două elemente
ilustrată în primele două imagini aeriene principale de diferenţiere (Biserica
şi continuă cu elementul biogeografic de reformată din Văleni declarată
atractivitate majoră (Parcul Natural monument istoric şi cusăturile de
Apuseni) care completează oferta sorginte maghiară)
turistică - face trimitere la patrimoniul turistic
- grafica numelui comunei reia conceptul cultural, cu accent pe tradiţii şi
acvatic (atât prin fondul utilizat cât şi obiceiuri simbolizate prin motivele
prin reflexia literelor), reiterat în decorative specifice
simbologia activităţilor practicabile - cromatica respectă tendinţele
(colţul din dreapta, jos), care constituie dominante în materie de cusături şi
totodată şi baza evenimentelor ţesături
competiţionale organizate
283
- reproduce ideea de timbru datorită

- are ca element de fundal aria naturală
valenţelor culturale ale ofertei
protejată Cheile Păniceni – uşor
turistice asigurate de prezenţa
integrabilă în circuite cicloturistice la
Ansamblului muzeal Octavian Goga
nivelul comunei – peste care a fost
(ilustrat în prim plan) declarat
suprapusă o imagine reprezentativă
monument istoric
pentru mediul rural
- cromatica şi imaginea de fundal
- partea inferioară constituie un însemn
induc senzaţia de autenticitate,
al recordului (la nivelul ariei de studiu)
susţinută de celelalte detalii precum
deţinut în materie de biserici declarate
scrisul de mână şi pana (cu trimiteri
monument istoric: 9 edificii religioase
spre opera poetului ardelean şi spre
simbolizate de cele 9 plăcuţe dispuse
Festivalul naţional de poezie
simetric în raport cu numele comunei
organizat anual la Ciucea)
- ilustrează cele patru categorii de

- gravitează în jurul masivului
agrement asociate turismului de sfârşit
Feleacului şi a pârtiei care au servit
de săptămână, de aventură, turismului
ca fundament pentru infrastructura
ecvestru şi celui piscicol susţinute de
sportivă şi de agrement din cele două
Parcul zoologic (Moara de Vânt) şi cel
parcuri recent inaugurate
de aventură (Gecko), centrul de echitaţie
- înspre acestea (snowpark şi funpark)
(Napoca Sport Horse) şi lacurile de la
converg principalele fluxuri turistice
Ciurila
din zonă, motiv pentru care au fost
- cromatica viu colorată este în
alese săgeţile, a căror cromatică o
consonanţă cu paleta diversificată de
repetă pe cea din titlu (verde pentru
activităţi practicabile pe teritoriul
vară şi albastru pentru iarnă)
comunei Ciurila
- are la bază conceptul 3D identificat atât - aduce în prim plan trei elemente
în imaginea de fundal care ilustrează cele definitorii: a) zona protejată cu
trei lacuri de acumulare (Gilău, Someşul valoare mixtă Defileul Arieşului – ca
Cald şi Tarniţa – marcate inclusiv prin resursă morfoturistică şi
scrierea lor în casete), cât şi în grafica hidrogeografică de referinţă – care în
numelui comunei grafica propusă se confundă cu
- încorporează imaginile aeriene numele comunei Iara; b) cele opt
(aerofotografiile) a unor resurse turistice edificii (religioase şi habitaţionale)
emblematice pentru comună: Lacul şi clasate ca monumente istorice
barajul Tarniţa, râul Someşul Cald şi (indicate prin siglele aferente);
castelul Banffy (unde etnia maghiară c) produsele de ceramică ale
găzduieşte un festival anual) meşterilor olari care au adus faima
284
acestei zone
- se concentrează pe factorii de atracţie

- face trimitere la ideea de explorare a
naturali de tipul zonelor protejate cu
ofertei turistice a comunei, idee
valoare mixtă şi/sau cinegetică la care
sugerată expresiv prin lupa focalizată
excelează comuna (5 arii naturale
asupra celui mai valoros obiectiv
protejate): Obârşia Someşului Rece şi
antropic din satul Mănăstireni
valea Răcătăului, respectiv Defileul
(ilustrat în imaginea de fundal) şi
Someşul Rece şi Defileul Răcătăului etc.
anume: Biserica reformată calvină cu
- celelalte detalii stilistice, şi anume
zid incintă
ancadramentul lateral şi iniţialele
- ca notă distinctivă se impun totodată
numelui comunei sculptate în lemn, fac
şi produsele lactate pentru care este
trimitere la civilizaţia lemnului specifică
recunoscută comuna, reprezentate
regiunilor montane care dăinuie în
prin brânza strânsă în tifon şi pusă la
perimetrul său inclusiv prin prezenţa
scurs (metoda ecologică de obţinere a
unui meşter popular specializat în
caşului)
gravură în lemn
- ilustrează un peisaj tipic pentru

- se individualizează printr-o densitate
suprafaţa de nivelare din Munţii
ridicată a zonelor protejate, sugerată prin
Gilăului (fundal), propice pentru
imaginea de fundal – Pietrele Albe – şi
dezvoltarea turismului rural şi a celui
prin rola de film fotografic, după cum
de drumeţie, susţinute inclusiv de: a)
urmează (de la dreapta la stânga): P.
Sărbătoarea Populară de la Crucea
Vârfuraşu, Peştera Mare de pe Valea
Iancului (stânga); b) unitatea de
Firei, Cheile Văii Stanciului şi Cascada
cazare emblematică pentru Mărişel:
Răchiţele
Cabana Moţilor (dreapta)
- optarea pentru inserarea unei pensiuni
- grafica numelului comunei are la
(Pens. Şuşman) ca prim element
bază specificul naţional al sărbătorii
fotografiat simbolizează predispoziţia
sus-menţionate precum şi tradiţiile
pentru practicarea şi dezvoltarea
populare româneşti bine conservate în
turismului rural în zonă
arealele montane
285
- înfăţişează resursa imagistică - grefează pe imaginea aero-
emblematică a comunei şi a Munţilor fotografică a Culoarului Arieşului
Trascăului la nivelul ariei de studiu: Inferior, reprezentările simbolice ale
Rezervaţia Naturală Cheile Turzii resurselor atractive ale comunei:
(imaginea de fundal), posesoare a cca. 60 acumulările piscicole din satele
peşteri, unele ideale pentru speoturism Bădeni şi Stejeriş, castelul şi
- cromatica şi iniţialele numelui comunei bisericile declarate monument istoric,
indică un alt element de brand, ceapa de generatoare ale unor forme diferite de
Mihai Viteazu, în cinstea căreia se practicare a turismului în zonă
organizează anual Festivalul Cepei, şi un - cromatica titlului şi motivul
simbol al turismului gastronomic fagurelui simbolizează produsele
apicole renumite la nivelul comunei
- reprezintă o adaptare a conceptului
- redă în fotografii amplasarea comunei,
de pespectivă pe care comuna o are
la poalele Munţilor Plopiş (areal
asupra Cheilor Turzii (stânga jos):
valorificabil în cadrul turismului de
a) accentuată de amplasarea
camping), şi specificul evenimentului
strategică a singurei structuri de
pentru care aceasta a ajuns să fie celebră:
cazare din depresiunea Petreşti,
Târgul de toamnă de la Negreni
anume Pensiunea Laura (dreapta sus),
- ideea de antichităţi (comercializate în
ale cărei dotări şi facilităţi pot susţine
cadrul târgului) este transmisă inclusiv
inclusiv turismul de conferinţe
prin imaginea de fundal reprezentată de
b) reiterată prin grafica numelui
o scândură veche arsă de soare
comunei
- are la bază imaginea iconică a - se axează pe evidenţierea

Acumulării Drăgan şi a barajului aferent elementelor reprezentative pentru
din M. Vlădeasa (ideal pentru turismul oferta turistică a comunei:
de drumeţie) peste care au fost suprapuse Acumularea Fântânele şi staţiunea
două elemente de referinţă pentru turistică de interes local dezvoltată pe
comuna Poieni: Cetatea medievală teritoriul său (reprezentată de Hotelul
Bologa din satul omonim (pretabil Bianca şi foişorul din Staţiunea
turismului cultural-istoric) şi localitatea Fântânele), Mănăstirea Râşca
Valea Drăganului, recunoscută ca areal Transilvană, respectiv cartoful de
predilect pentru turismul de agrement şi Râşca, utilizat ca fond pentru grafica
recreere numelui comunei
286
- aduce în prim plan Cariera de piatră
- are ca element central imaginea pentru care a devenit cunoscută
(augmentată) a arborelui de sequoia (pe comuna Sănduleşti şi cele două
Culmea Henţului din Masivul Vlădeasa) acumulări piscicole de pe cuprinsul
care i-a adus comunei Săcuieu ei: Tăul Mare şi Tăul Mic
notorietate şi care l-a inspirat pe - cromatica şi în special grafica
proprietarul unei structuri de cazare să o invocă la rândul lor motivul pietrei,
denumească astfel (Pensiunea Sequoia) grefat peste imaginea Cheilor Turzii
şi să o transforme în loc pentru camping cu care se asociază adesea unitatea
- cromatica respectă natura acestei zone administrativ-teritorială în cauză şi
protejate, respectiv a rezervaţiei care datorită căreia ecoturismul intră în
încununează oferta turistică a comunei oferta comunei ca modalitate de
valorificare a potenţialului natural
- integrează elemente ale patrimoniului

turistic antropic de tipul vestigiilor - constituie o reprezentare simbolică a
arheologice (Ruinele cetăţii medievale numărului impresionant de pensiuni
Liteni din satul omonim) al celor agroturistice care funcţionează în
aferente resurselor etnografice (port, localitatea Sâncraiu (43 pensiuni) şi
obiceiuri şi tradiţii), susţinute de o care utilizează ca element de decor
infrastructură de cazare dimensionată acest tip de farfurioare viu colorate în
corespunzător (în imagine - Hanul care predomină culoarea roşie
Moara Veche) completată de o bază de - s-a urmărit aşadar asocierea
alimentaţie publică pe fondul căreia se numărului acestora cu cel al
poate dezvolta turismul gastronomic structurilor de cazare şi încadrarea lor
- imaginea de fundal care imită pielea şi într-un alt elemement de decor de
încrustaţiile laterale fac trimitere la factură maghiară, şi anume mobilierul
obiectele de marochinărie în care s-au pictat manual (asemeni farfuriilor)
specializat anumiţi meşteri din satul Lita
- se focusează pe aria protejată Valea

- reliefează cele două resurse atractive
Ierii, oferind un cadru ideal pentru
emblematice pentru comună: Cheile
turismul de aventură şi drumeţie,
Turenilor şi amenajările piscicole (în
respectiv cele două corpuri de clădire
cazul de faţă Lacurile de la Mărtineşti)
aparţinând Pensiunii Lara (structura
- cromatica sugerează posibilităţile
de primire de referinţă a comunei)
extinse de practicare a sporturilor
- grafica numelui comunei şi
asociate (escaladă şi pescuit) şi prin
cromatica (non-culorile alese se
urmare, o prelungire a sezonului de vârf;
doresc subordonate ansamblului
iar grafica, la rândul său, transmite ideea
general) accentuează specificul
de agrement, parţial nişat (de aventură şi
peisajului (râul Iara care traversează
piscicol)
Masivul Muntele Mare)
287
9.2. Categorii de produse turistice personalizate

Dacă subcapitolul precedent se constituie într-un apendice al strategiei de dezvoltare
formulate în capitolul anterior – prin însuşi aportul său în materie de exmplificare a promovării
imaginii turistice a spaţiului rural-montan clujean ca parte interinsecă a valorificării potenţialului
său atractiv – în cele ce urmează este aprofundată şi ilustrată activitatea de concepere a unor
produse turistice tematice (A.3.2.2.), care potrivit strategiei ar purta marca reţelei de turism
ReTuRuM şi ar fi comercializate prin intermediul Agenţiei de turism S.R.M. Tour.
Prospectarea resurselor atractive din aria de studiu a relevat existenţa unui cadru natural şi a
unui patrimoniu antropic extrem de ofertante, completate de o bază materială turistică destul de bine
reprezentată în teritoriu, competitivă şi diversificată care, în egală măsură, pot susţine dezvoltarea
unor produse turistice (de tip circuit sau sejur) al căror amalgam de activităţi şi funcţii (Murphy,
1985) se poate constitui în „valori” superioare prin confort şi inedit (Berbecaru, 1976) care, în final,
le poate detaşa de concurenţă. Astfel, în cele ce urmează sunt expuse şapte modele de pachete
turistice sau „călătorii organizate pe baza unor programe prestabilite, detaliate pe servicii turistice
şi vândute în avans la un preţ fix” (Stănciulescu şi Jugănaru, 2006, p. 23), în proiectarea cărora s-a
ţinut cont de timpul alocat derulării ativităţilor, obiectivele turistice şi mijloacele de transport
folosite în zonă (Trufaş et al., 2009). Elementele lor comune demonstrează încă o dată utilitatea
existenţei unei reţele de turism rural, nu doar sub aspectul valorificării şi al promovării, ci şi al
dezvoltării locale ce are toate şansele să se producă atât timp cât turismul rural, care interacţionează
cu patrimoniul cultural şi cu potenţialul natural, este supus unui marketing integrat (Iorio şi Corsale,
2010), uşor subordonabil turismului rural integrat care ţinteşte spre o sustenabilitate economică,
socio-culturală şi environmentală (Cawley şi Gillmor, 2008) şi atât timp cât însuşi produsul turistic
poate determina dezvoltarea unui areal prin atragerea fluxurilor turistice, modernizarea şi extinderea
infrastructurii şi conservarea tradiţiilor şi valorilor spirituale ale zonei (Mazilu, 2010).
Revenind la produsele realizate, se remarcă faptul că fiecare are o denumire şi un slogan
care reflectă tematica propusă şi care, împreună cu sigla şi datele de contact ale reţelei de turism şi
ale agenţiei subordonate, constituie capul de afiş al materialelor de promovare elaborate. Ulterior
sunt specificate aspectele temporale, precum numărul de zile şi perioada în care se desfăşoară
circuitul sau sejurul, cele de marketing, precum segmente ţintă vizate şi mijloace de promovare,
respectiv cele spaţiale, precum configuraţia itinerariului, cu specificarea denumirii localităţilor şi a
distanţei dintre ele. Se poate observa că toate traseele au ca punct de plecare şi sosire municipiul
Cluj-Napoca (datorită accesibilităţii sale crescute) şi, independent de tipologia lor (circuit sau sejur),
reunesc obiective din oferta turistică aparţinătoare mai multor comune. Fără excepţie, produsele
beneficiază de suport grafic şi cartografic în cadrul afişelor de promovare, care integrează
informaţii referitoare la serviciile incluse şi neincluse, precum şi preţul pachetului pentru o
persoană. Toate acestea sunt expresia sintetică şi ilustrată a unui demers ce respectă un tipar în care
informaţiile generale sunt succedate de desfăşurătorul în care sunt menţionate activităţile zilnice,
finalizat cu calculaţia de preţ. Sumă a costurilor serviciilor de bază (transport, cazare, alimentaţie)
şi suplimentare (agrement, animaţie, ghidaj), la care se adaugă comisioanele specifice, preţul de
vânzare constituie varianta psihologică a preţului total, mai atractivă pentru potenţialii cumpărători.
Revenind la cele şapte produse realizate, trebuie subliniat faptul că numai în cazul celui
dintâi avem de-a face cu un model ideal, la baza căruia stau, pe lângă elementele reale –
configuraţia traseului (distanţa şi timpul de parcurgere dintre localităţi), resursele atractive,
structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, posibilităţile de
agrement şi tarifele serviciilor prestate care au mediat estimarea preţului pachetului conceput – şi
elemente care în prezent nu există dar au fost indicate în strategie ca activităţi de realizat, iar mai
apoi, ca rezultate ale implementării sale. Este vorba despre atelierele meşteşugăreşti ale reţelei de
turism (la rândul ei, fictivă) pentru care sunt alocate vizite şi ateliere de creaţie în care turiştii se
288
iniţiază în meşteşugul promovat. Având calitatea de a inaugura seria pachetelor turistice dezvoltate,
primul dintre ele este caracterizat de cel mai înalt grad de eterogenitate (având o tematică generală
influenţată doar de particularităţile teritoriului) şi detaliere – la nivel de program (redat pe ore),
calculaţie de preţ şi promovare (include şi pliant, nu doar afiş) – fiind în acelaşi timp cel mai amplu
şi consistent dintre modele, atât sub aspectul duratei, cât şi al numărului şi diversităţii obiectivelor.
9.2.1. Produsul turistic rural-montan clujean

Promovează în egală măsură zona montană şi universul rural prin descoperirea poveştilor
sale prin reîntoarcerea la origini şi valori ancestrale, comprimate într-un circuit turistic de şase zile
care, în pofida gradului ridicat de selectivitate, integrează o varietate de elemente din oferta turistică
a 21 de comune clujene. În acest sens, se remarcă vizitarea diferitelor obiective istorice, culturale şi
religioase, realizarea unor activităţi (ateliere de creaţie) inspirate din meşteşugurile tradiţionale,
respectiv contactul nemijlocit cu stilul de viaţă rural, de la arhitectură şi port popular, la folclor,
tradiţii şi gastronomie locală. Ţinând cont de toate acestea, se poate afirma că circuitul turistic
„Meleaguri clujene de poveste” are o adresabilitate generală (în contextul unor venituri peste
medie) vizându-i pe toţi cei pentru care o asemenea experienţă turistică ar fi sinonimă cu o sursă
generatoare de emoţii pozitive. Fără a insista asupra descrierilor, în continuare sunt redate
particularităţile unui model de produs turistic care valorifică potenţialul arealului cercetat, începând
cu informaţii generale şi itinerariu şi terminând cu desfăşurător şi calculaţie de preţ.
Tabelul 41. Caracteristicile modelului de produs turistic rural-montan

INFORMAŢII GENERALE
Denumire produs Meleaguri clujene de poveste
Slogan Redescoperă şi experimentează ruralul la poalele munţilor noştri
Tip produs circuit turistic general
Propunător Reţeaua de turism ReTuRuM în colaborare cu Agenţia de turism S.R.M. Tour
Număr de zile 6 zile
Perioada intervalul mai – octombrie (cu plecare în zilele de luni)
Transport Microbuz (14 locuri)
Cazare 5 nopţi în 5 pensiuni turistice (în camere duble) clasificate la 3 stele/flori
Alimentaţie 5 mese de tip mic dejun, 5 degustări, 6 prânzuri, 6 cine (ultima seară: cină festivă)
Agrement 5 ateliere de creaţie, plimbare cu căruţa, plimbare cu şalupa
Animaţie spectacol folcloric (ansamblu de dansuri populare) în ultima seara (la cina festivă)
Ghidaj 1 ghid turistic care însoţeşte grupul pe toată perioada circuitului
Resurse turistice naturale chei, defilee, rezervaţie forestieră, Parcul Natural Apuseni
Resurse turistice vestigii arheologice, obiective cultural-istorice şi de patrimoniu, muzee, biserici,
antropice mănăstiri, parc de agrement (zooparc) şi de aventură, instalaţii tehnice tradiţionale
Segment de turişti ţintă turişti cu venituri ridicate, cu studii superioare şi fără copii sub 12 ani
Mijloace de promovare afiş (Fig. 226) şi pliant (Fig. 227)
ITINERARIU
Cluj-Napoca – (15 km; 20 min) – Sălicea (com. Ciurila) – (20 km; 30 min) – Liteni (com. Săvădisla) – (10 km; 15
min) – Săvădisla – (15 km; 15 min) – Gilău – (5 km; 10 min) – Someşul Rece – (30 km; 30 min) – Râşca – (5 km; 10
min) – Mănăstireni – (15 km; 15 min) – Călăţele – (10 km; 15 min) – Sâncraiu – (20 km; 25 min) – Valea Drăganului
(com. Poieni) – (10 km; 10 min) – Ciucea – (10 km; 10 min) – Poieni – (5 km; 5 min) – Bologa – (15 km; 20 min) –
Rogojelu (com. Săcuieu) – (5 km; 5 min) – Săcuieu – (15 km; 20 min) – Răchiţele (com. Mărgău) – (20 km; 30 min) –
Beliş – (20 km; 45 min) – Mărişel – (10 km; 15 min) – Măguri-Răcătău – (30 km; 70 min) – Valea Ierii – (15 km; 20
min) – Băişoara – (5 km; 15 min) – Iara – (20 km; 35 min) – Moldoveneşti – (10 km; 10 min) – Cheia (com. Mihai
Viteazu) – (20 km; 20 min) – Tureni – (15 km; 15 min) – Feleacu – (10 km; 10 min) – Cluj-Napoca126
DESFĂŞURĂTOR
Ziua 1
126
Calculator distanţe rutiere, http://distanta.ro/, ultima accesare: 11 aprilie, 2017.
289
09:00 – Plecare din Cluj Napoca

09:30 – Sosire în Sălicea (com. Ciurila)
09:45 – Vizitarea zooparcului („Moara de Vânt”) şi a celui de aventură (Gecko) din incintă (2h)
12:15 – Sosire în Liteni (com. Săvădisla)
12:30 – Vizitarea ruinelor Cetăţii Liteni (1h)
13:45 – Sosire în Săvădisla
14:00 – Prânz: Restaurantul Pensiunii Tamás Bistro (1h15min)
15:30 – Atelier de creaţie nr. 1. Marochinărie în atelierul din sat (1h30min)
17:15 – Sosire în Gilău
17:30 – Vizitarea Castelului „Wass” şi a castrului roman din incintă (30min)
18:15 – Sosire în Someşul Rece
18:30 – Vizitarea bisericii de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” (M.I. de secol XVIII) (30min)
19:15 – Cazare în Someşul Rece: Pensiunea agroturistică Puiu (20 locuri)
20:00 – Cina: Motel Gilău (pe malul lacului de acumulare Gilău) (1h30min)
Ziua 2
08:30 – Mic dejun: Pensiunea agroturistică Puiu din Someşul Rece (1h)
10:00 – Sosire în Râşca
10:15 – Vizitarea Mănăstirii Râşca Transilvană (45min)
11:15 – Sosire în Mănăstireni. Degustare de produse lactate (30min)
12.00 – Vizitarea bisericii reformate din Mănăstireni (M.I. de secol XIII) (30min)
12:45 – Sosire în Călăţele
13.00 – Atelier de creaţie nr. 2. Ţesături şi cusături în atelierul din sat (1h30min)
14:45 – Sosire în Sâncraiu
15:00 – Prânz: Restaurantul Pensiunii Püspök (1h15min)
16.15 – Vizitarea Muzeului satului/colecţiei etnografice „Vincze-Kecskés” (30min)
17:00 – Vizitarea Bisericii reformate din Sâncraiu (M.I. de secol XIII-XV) (30min)
18:00 – Sosire în Valea Drăganului (com. Poieni)
18:15 – Cazare în Valea Drăganului: Pensiunea Casa Morar (33 locuri)
19:00 – Plimbare de agrement în sat cu căruţa trasă de cai (30min)
20:00 – Cina: Pensiunea Casa Morar (1h30min)
Ziua 3
08:30 – Mic dejun: Pensiunea Casa Morar din Valea Drăganului (1h)
09:45 – Sosire în Ciucea
10:00 – Vizitarea Ansamblului Muzeal „Octavian Goga” (1h30min)
11:45 – Sosire în Poieni
12:00 – Atelier de creaţie nr. 3. Pictură naivă în atelierul din sat (1h30min)
13:45 – Prânz: Restaurantul Pensiunii Casa Timiş (1h15min)
15:05 – Sosire în Bologa
15:15 – Vizitarea morii de apă din sat (30 min)
15:45 – Vizitarea ruinelor cetăţii medievale Bologa (M.I. de secol XIII - XV) (1h)
17:05 – Sosire în Rogojelu (com. Săcuieu). Degustare de dulceţuri (15min)
17:30 – Vizitarea Rezervaţiei forestiere Arborele de Sequoia de lângă Rogojel (30min)
18:15 – Vizitarea bisericii ortodoxe „Sf. Arhangheli” din Rogojelu (M.I. de secol XVIII) şi a casei de la nr. 16
din Rogojelu (M.I. de secol XIX) (45min)
19:15 – Sosire în Săcuieu
19:30 – Cazare în Săcuieu: Pensiunea Sequoia (32 locuri)
20:00 – Cina: Pensiunea Sequoia (1h30min)
Ziua 4
08:30 – Mic dejun: Pensiunea Sequoia din Săcuieu (1h)
10.00 – Sosire în Răchiţele (com. Mărgău)
11:00 – Vizitarea Cascadei Vălul Miresei din Răchiţele (2h)
13:30 – Prânz: Pensiunea Şuşman din Răchiţele (1h15min)
15:15 – Sosire în Beliş
15:30 – Plimbare cu şalupa – popas la stână – degustare de produse tradiţionale (2h15min)
18:30 – Sosire în Mărişel
18:35 – Vizitarea Muzeului satului din Mărişel (30min)
19:15 – Cazare în Mărişel: Pensiunea Popasul Iancului (22 locuri)
20:00 – Cina: Pensiunea Popasul Iancului (1h30min)
290
Ziua 5
08:30 – Mic dejun: Pensiunea Popasul Iancului din Mărişel (1h)
09:45 – Sosire în Măguri-Răcătău
12:00 – Atelier de creaţie nr. 4. Gravură în lemn şi traforaj în atelierul din sat (1h30min)
14:40 – Sosire în Valea Ierii
14:45 – Prânz: Restaurantul Pensiunii Lara (1h15min)
16:20 – Sosire în Băişoara
16:30 – Vizitarea Mănăstirii „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Băişoara (30min)
17:15 – Sosire în Iara
17:30 – Atelier de creaţie nr. 5. Olărit şi modelaj în lut în atelierul din sat (1h30min)
19:15 – Sosire în Moldoveneşti. Degustare de produse apicole (30min)
19:45 – Cazare în Moldoveneşti: Pensiunea Poarta Apusenilor (14 locuri)
20:00 – Cina: Pensiunea Poarta Apusenilor (1h30min)
Ziua 6
08:30 – Mic dejun: Pensiunea Poarta Apusenilor din Moldoveneşti (1h)
09:45 – Vizitarea bisericii unitariene din Moldoveneşti (M.I. de secol XVII-XVIII) şi a Castelului „Josika” (1h)
11:25 – Sosire în Cheia (com. Mihai Viteazu). Degustare preparate patiserie: kürtőskalács (30min)
12:00 – Vizitarea Cheilor Turzii (2h30min)
14:30 – Prânz: Restaurantul Cabanei Cheile Turzii (1h15min)
16:05 – Sosire în Tureni
16:15 – Vizitarea Cheilor Tureni (1h)
17:30 – Sosire în Feleacu
17:45 – Vizitarea bisericii ortodoxe „Cuvioasa Paraschiva” şi a Mănăstirii „Sfânta Troiţă” din Feleacu (1h)
19:00 – Vizitarea Muzeului Satului „Poarta de su’ Feleac” (30min)
20:00 – Cina festivă: Pensiunea Primera (Complex Wonderland). Program folcloric (2h)
22:15 – Sosire în Cluj-Napoca
CALCULAŢIA DE PREŢ
Nr. Pers. Plătit. 12
Nr. Acompaniatori 2 (şofer, ghid turistic)
Nr. Total Part. 14
Transport 71,5 lei/pers
Preţ/km: 2 lei/km x 380 km 760 lei : 12 => 64 lei/pers
Parcări (15 lei/zi x 6 zile) 90 lei : 12 = 7,5 lei/pers
Cazare 275 lei/pers.
Pensiunea Puiu (fără MD) Gilău: 30 lei/pers. x 14 : 12 = 35 lei/pers.
Pensiunea Casa Morar (fără MD) Poieni: 40 lei/pers. x 14 : 12 = 47 lei/pers.
Pensiunea Sequoia (fără MD) Săcuieu: 40 lei/pers. x 14 : 12 = 47 lei/pers.
Pensiunea Popasul Iancului (MD inclus) Mărişel: 55 lei/pers. x 14 : 12 = 64 lei/pers.
Pensiunea Poarta Apusenilor (MD inclus) Moldoveneşti: 70 lei/pers. x 14 : 12 = 82 lei/pers.
Alimentaţie 495,5 lei/pers.
Mic dejun (MD): - inclus în tariful de cazare: Popasul Iancului şi Poarta Apusenilor
15 lei x 3 zile 45 lei/pers. x 14 : 12 = 52,5 lei/pers.
Degustări preparate: 10 lei x 5 degustări 50 lei/pers. x 14 : 12 = 58 lei/pers.
Prânz: 25 lei x 6 zile 150 lei/pers. x 14 : 12 = 175 lei/pers.
Cina: 30 lei x 6 zile 180 lei/pers. x 14 : 12 = 210 lei/pers.
Agrement şi alte servicii suplimentare 229 lei/pers.
Ateliere de creaţie: 15 lei x 5 ateliere 75 lei/pers. x 13 : 12 = 81 lei/pers.
Bilet intrare în Zooparc Sălicea 10 lei/pers. x 13 : 12 = 11 lei/pers.
Plimbare cu căruţa* (50 lei/30min/căruţă) 7 lei/pers. x 13 : 12 = 7,5 lei/pers.
Bilet intrare în Muzeu Ciucea 5 lei/pers. x 13 : 12 = 5,5 lei/pers.
Plimbare cu şalupa* (150 lei/h/şalupă) 22 lei/pers. x 13 : 12 = 24 lei/pers.
Ghidaj turistic: 100 lei/zi x 6 zile 600 lei : 12 = 50 lei/pers.
Spectacol folcloric (ansamblu dansuri populare) 600 lei : 12 = 50 lei/pers.
TOTAL CHELTUIELI DIRECTE 1.071 lei/pers.
Comision agenţie (15%) 160,65 lei/pers.
T.V.A. la comision (24%) 38,55 lei/pers.
Preţ total 1.270,2 lei/pers.
PREŢ VÂNZARE 1.269 lei/pers./pachet
291
Fig. 226. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic rural-montan propus
292
a)
b)
Fig. 227. Model de pliant pentru promovarea circuitului general: a) exterior; b) interior
293
9.2.2. Produsul agroturistic

Fundamentat pe principiile agroturismului care aduc în prim plan mediul rural, gospodăria,
ocupaţiile şi meşteşugurile tradiţionale, produsul de faţă are ca sursă de inspiraţie satul european
Sâncraiu în care agroturismul a cunoscut o dezvoltare fără precedent la nivelul judeţului Cluj,
calitatea şi autenticitatea serviciilor de cazare din pensiuni recomandându-l pentru orice formă de
experienţă agroturistică. Acestora li se asociază o alimentaţie bazată în special pe preparate
tradiţionale realizate din producţie proprie sau obţinute de la producători locali autorizaţi, precum şi
alte activităţi ce valorifică patrimoniul etnografic, conturând astfel acest model de pachet turistic.
Latura culturală a turismului rural este accentuată în subsidiar de natura resurselor atractive
(biserici, mănăstiri şi muzee) propuse spre vizitare pe tot parcursul traseului, detaliile acestuia şi ale
circuitului conceput fiind conţinute în tabelul de mai jos (Tabelul 42).
Tabelul 42. Caracteristicile modelului de produs agroturistic
INFORMAŢII GENERALE PRODUS
Denumire Cultură şi spiritualitate în universul rural clujean
Slogan Simte pulsul civilizaţiei (de) la ţară
Tip produs circuit turistic tematic: agroturism (şi turism cultural-religios)
Perioada pe tot parcursul anului
Segmente ţintă turişti cu studii superioare, fără copii sub 12 ani
Promovare afiş (Fig. 228)
Cluj-Napoca – (25 km) – Căpuşu Mare – (5 km) – Căpuşu Mic – (10 km) – Dumbrava – (10 km) –
Itinerariu Păniceni – (30 km) – Sâncraiu – (10 km) – Văleni – (5 km) – Mănăstireni – (5 km) – Râşca – (10 km)
– Beliş – (20 km) – Mărişel – (40 km) – Gilău – (15 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 09:00. Scurte opriri în câteva sate din comuna Căpuşu Mare pentru
vizitarea celor mai importante obiective turistice, de secol XVIII şi XIX, cu statut de monument istoric:
biserica reformată din Căpuşu Mare; biserica reformată, moara lui Biro şi casa de la nr. 107 din Căpuşu
Ziua 1 Mic; biserica reformată şi clădirea „Primăria Veche” din Dumbrava; biserica de lemn „Sf. Arhangheli”
din Păniceni. Sosire în Sâncraiu în jurul orelor 14:00. Prânz la Pensiunea Püspök, urmat de prezentarea
gospodăriei tradiţionale şi a elementelor expuse în punctul muzeal etnografic din incintă. Plimbare prin
sat şi vizitarea bisericii reformate, cu tavan casetat din sec. XIII-XV. Cazare şi cină la Püspök.
Mic dejun în Sâncraiu, la Pensiunea Püspök. Plimbare cu căruţa trasă de cai până în Mănăstireni.
Vizitarea bisericii reformate de secol XIII (refăcută în sec. al XVIII-lea) din centrul de comună şi a
Conacului Kornis (sec. XIX), ambele monumente istorice. La întoarcere în Sâncraiu, scurtă oprire în
Ziua 2
Văleni pentru vizitarea bisericii reformate (sec. XII-XV) şi a celei ortodoxe din sat. Prânz la Pensiunea
Püspök, urmat de un atelier de iniţiere în meşteşuguri tradiţionale. Prezentarea portului popular maghiar
din zona Călatei în cadrul unui moment folcloric cu dansuri populare maghiare. Servirea cinei.
Mic dejun în Sâncraiu, la Pensiunea Püspök. Deplasare spre Râşca şi vizitarea Mănăstirii Râşca
Transilvană. Traseul continuă spre Beliş cu oprire la barajul acumulării Fântânele şi servirea prânzului
(pus la pachet de cei de la pensiune) pe malul lacului. Sosire în Mărişel. Scurt popas la Crucea Iancului.
Ziua 3
Vizitarea muzeului satului şi a unei case tradiţionale în care turiştii ajută la câteva treburi din
gospodărie în funcţie de perioada anului şi necesităţile gazdelor. Cină festivă cu specific naţional, cu
preparate tradiţionale şi degustare de dulceţuri şi siropuri la Cabana Moţilor. Sosire în Cluj-Napoca.
Transport 2 lei/km x 200 km = 400 lei 50 lei/pers*
Cazare 2 nopţi cazare în cameră dublă (2 margarete) în Pensiunea Püspök din Sâncraiu 70 lei/pers
Alimentaţie mic dejun: 15 lei (x2); prânz: 30 lei (x3); cină: 30 lei (x2); cină festivă: 40 lei 220 lei/pers
plimbare cu căruţa (90 lei/60min/căruţă) 15 lei/pers*
Agrement
atelier de iniţiere în meşteşuguri tradiţionale 30 lei/pers
Animaţie moment folcloric cu dansuri populare maghiare (200 lei) 50 lei/pers*
TOTAL CHELTUIELI DIRECTE 435 lei/pers*
Comision agenţie (15%) 65,25 lei/pers
T.V.A. la comision (24%) 15,66 lei/pers
Preţ total 515,91 lei/pers*
294
PREŢ VÂNZARE 499 lei/pers*

Observaţii* *tarifele pot varia în funcţie de numărul de participanţi
9.2.3. Produsul turistic hivernal

Valorifică două dintre cele mai importante domenii schiabile din judeţul Cluj, Băişoara şi
Buscat, amenajate în Masivul Muntele Mare, ambele situate în limitele comunei Băişoara.
Competiţiile găzduite de pârtiile adiacente favorizează asocierea turismului pentru sporturi de iarnă
cu cel de evenimente, astfel că în contextul unui sejur de trei zile, cum este cel propus în această
secţiune, cea de-a doua zi poate fi alocată cu succes participării la manifestarea în cauză. Însă pe
parcursul unui sezon hivernal, practicarea sporturilor de iarnă independent de alte evenimente
organizate are o frecvenţă mult mai ridicată, astfel că atenţia s-a îndreptat asupra programului
(vizite la obiectivele de pe traseu), calităţii şi diversităţii serviciilor turistice propuse (cazare şi masă
la pensiune de confort superior, abonamente la teleferice şi SPA), expuse în detaliu în următoarea
reprezentare tabelară (Tabelul 43).
Tabelul 43. Caracteristicile modelului de produs turistic hivernal
Denumire Turism alb în Muntele Mare
Slogan Pentru iubitorii sporturilor de iarnă şi nu numai
Tip produs minisejur: sporturi de iarnă (şi evenimente de tipul competiţiilor sportive)
Perioada intervalul noiembrie – martie (variabil în funcţie de starea şi stratul de zăpada)
Segmente ţintă adresabilitate generală, cu accent pe pasionaţii sporturilor de iarnă (N.B. turişti cu venituri ridicate)
Cluj-Napoca – (20 km) – Vlaha – (10 km) – Liteni – (15 km) – Muntele Băişorii – (10 km) – Băişoara –
Itinerariu
(15 km) – Săvădisla – (20 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 09:00. Scurtă oprire în Vlaha pentru vizitarea bisericii romano-catolice
(monument istoric de secol XIV). Popas în Liteni pentru vizitarea ruinelor Cetăţii Liteni. Sosire în
Ziua 1 Muntele Băişorii şi cazare la Pensiunea Andreea. Prânz la pensiune în jurul orelor 13.30 după care
turiştii au program de voie şi acces nelimitat la teleschi în cadrul pârtiei Băişoara. Seara se încheie cu o
cină cu specific naţional la Pensiunea Andreea şi relaxare la centrul de SPA din incintă.
Mic dejun în Muntele Băişorii, la Pensiunea Andreea. Întreaga zi este alocată practicării sporturilor de
iarnă în cadrul domeniului Buscat, unde turiştii au acces nelimitat la telescaun sau – în cazul unui
Ziua 2 eveniment cu profil competiţional şi nu numai – participării la acesta. Servirea prânzului are loc, de
asemenea, în interiorul resortului, la restaurantul Cabanei Lupilor, după care se poate reveni pe pârtie.
Cina se desfăşoară la Pensiunea Andreea, unde este planificat şi un foc de tabără.
Mic dejun în Muntele Băişorii, la Pensiunea Andreea, după care turiştii au posibilitatea de a petrece
ultimele ore în staţiune, pe pârtie sau prin împrejurimi. Prânz la pensiune în jurul orei 14.00. Deplasare
Ziua 3
spre Băişoara şi vizitarea Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”. Ultimă oprire în Săvădisla
pentru cina festivă acompaniată de spectacol folcloric la Pensiunea Tamás Bistro. Sosire în Cluj-Napoca.
Cazare 2 nopţi în cameră dublă (4 stele) în Pensiunea Andreea din Muntele Băişorii 120 lei/pers
Alimentaţie mic dejun: 20 lei (x2); prânz: 35 lei (x3); cină: 40 lei (x3) 265 lei/pers
Abonamente de 1 zi transport pe cablu: Pârtia Băişoara (60 lei) şi Buscat (120 lei)
Agrement 180 lei/pers**
acces la SPA în incinta pensiunii, inclus în tariful de cazare
Animaţie Spectacol folcloric (ansamblu dansuri populare) = 600 lei 60 lei/pers*
295
*tarifele pot varia în funcţie de numărul de participanţi

Observaţii*
**tarifele nu includ echipamentul de schi/snowboard
9.2.4. Produsul ecoturistic

Proiectat într-o asemenea manieră încât să reunească un număr cât mai mare de arii naturale
protejate cu valoare distinctă (geologică, speologică, botanică, peisagistică, mixtă) şi de interes
deosebit (judeţean, naţional, comunitar) acest model de produs este reprezentat sub forma unui
circuit turistic tematic ce respectă întocmai principiile ecoturismului. În consecinţă, pachetul
comportă un caracter educativ pronunţat, asigurat de prezenţa unui ghid specializat care însoţeşte
grupul şi coordonează observarea şi aprecierea naturii, contribuind la sporirea gradului de
conştientizare şi de respect din partea turiştilor faţă de mediul natural şi socio-cultural. În sprijinul
medierii unei experienţe cât mai personale în natură, s-a optat pentru cazarea în căsuţe tip camping,
pentru parcurgerea unor trasee în sistem itinerant (drumeţie), cu bicicleta sau cu căruţa trasă de cai,
urmărindu-se în permanenţă minimizarea impactului negativ asupra mediului. În subsidiar s-a vizat
înţelegerea stilului de viaţă al comunităţilor locale şi contribuirea la dezvoltarea acestora, inclusiv
prin produsele utilizate în prepararea meniului pentru care cele de pe plan local au fost preferate în
detrimentul celor importate. Nu în ultimul rând, au fost incluse în circuit şi câteva obiective turistice
(istorice, religioase, culturale) de provenienţă antropică, preponderent cu statut de monument istoric
tocmai pentru valorificarea componentei culturale şi lărgirea orizontului de cunoaştere a celor
implicaţi în activitatea turistică, toate detaliile sale fiind cuprinse în tabelul următor (Tabelul 44).
Tabelul 44. Caracteristicile modelului de produs ecoturistic
Denumire Ecoturism, camping şi drumeţie în arii naturale protejate
Slogan Cunoaşte îndeaproape monumentele naturii!
Tip produs circuit turistic tematic: ecoturism (drumeţie, cicloturism montan) şi camping
Perioada intervalul mai – septembrie
Segmente ţintă turişti cu studii superioare, fără copii
Cluj-Napoca – (20 km) – Someşul Rece – (30 km) – Măguri – (60 km) – Răchiţele – (15 km) – Săcuieu
Itinerariu – (10 km) – Bologa – (30 km) – Păniceni – (10 km) – Căpuşu Mare – (10 km) – Gilău – (50 km; A3) –
Mihai Viteazu – (5 km) – Cheia – (20 km) – Tureni – (15 km) – Feleacu - (10 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 08:00. Scurt popas în Someşul Rece pentru vizitarea bisericii de lemn cu
hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (M.I. de secol XVIII). Oprire la Cariera Corabia din comuna Gilău,
considerată monument al naturii cu valoare geologică de importanţă naţională. Deplasare spre Măguri
pentru vizitarea Cheilor Dumitresei şi a Defileului Someşului Rece, ambele declarate arii naturale
protejate de interes judeţean. Sosire în Răchiţele în jurul orelor 14.00 şi servirea prânzului la Pensiunea
Ziua 1 Şuşman. Drumeţie spre Cheile Văii Stanciului şi Cascada Vălul Miresei (arii naturale protejate de interes
judeţean) încheiată cu vizitarea Peşterii Vârfuraşu (valoare speologică de talie naţională), toate trei
obiectivele turistice fiind situate în interiorul Parcului Natural Apuseni. La întoarcerea în satul Răchiţele,
drumul este parcurs cu căruţa trasă de cai, după care turiştii sunt preluaţi de mijlocul de transport rutier
până în Săcuieu. Cazare la Pensiunea Sequoia, în căsuţă tip camping de două persoane, şi cină la
restaurantul pensiunii în jurul orelor 20.00.
Mic dejun în Săcuieu, la Pensiunea Sequoia. Plimbare cu bicicleta spre Rezervaţia forestieră Arborele de
Sequoia. Oprire scurtă la Cabana Meteo Vlădeasa urmată de vizitarea ariei naturale protejate de interes
judeţean, Pietrele Albe din Masivul Vlădeasa, la rândul său declarat sit de interes avifaunistic (SPA).
Revenire la Pensiunea Sequoia pentru servirea prânzului (14.30) şi continuarea traseului. Sosire în
Ziua 2
Bologa. Vizitarea morii de apă din sat şi a ruinelor Cetăţii medievale Bologa (M.I. de secol XIII - XV).
Deplasare spre Păniceni pentru vizitarea Cheilor Păniceni şi a cascadei omonime, respectiv a bisericii de
lemn cu hramul „Sf. Arhangheli” (M.I., datând din 1730). Scurtă oprire în Căpuşu Mare pentru vizitarea
bisericii reformate (M.I. din 1753) din centrul de comună. Deplasare (din Gilău) spre Mihai Viteazu, pe
296
autostradă, fără alte opriri până în Cheia. Cazare la Cabana Cheile Turzii, în căsuţă tip camping de două
persoane, şi servirea cinei la restaurantul cabanei.
Mic dejun la Cabana Cheile Turzii, după care întreaga dimineaţă este alocată drumeţiei şi celorlalte
activităţi ecoturistice în Rezervaţia Naturală Cheile Turzii, considerată atât arie naturală protejată de
importanţă naţională, cât şi sit de interes comunitar (SCI), având totodată şi valoare avifaunistică (SPA)
datorită apartenenţei sale Munţilor Trascăului. Revenire la Cabana Cheile Turzii pentru servirea
prânzului în jurul orelor 14.00. Deplasare spre Tureni pentru reluarea activităţilor ecoturistice, însă de
Ziua 3 această dată pentu o perioadă de timp mai redusă (circa 2 ore), în Rezervaţia Naturală Cheile Turenilor,
posesoare a aceluiaşi triplu statut privilegiat (interes naţional, SCI şi SPA). Deplasare spre Feleacu
marcată de o scurtă oprire în Rezervaţia Naturală (de interes botanic) Valea Morilor, declarată arie
naturală protejată de importanţă naţională. Vizitarea bisericii ortodoxe „Cuvioasa Paraschiva” (M.I. de
secol XV), a Mănăstirii cu hramul „Sfânta Troiţă” şi a muzeului satului „Poarta de su’ Feleac”. Cină la
Pensiunea Teleschi din Feleacu. Sosire în Cluj-Napoca în jurul orelor 22.00.
Transport 2 lei/km x 275 km = 550 lei 60 lei/pers
2 nopţi în căsuţă tip camping de două persoane: 1 noapte în Pensiunea Sequoia din
Cazare 80 lei/pers
Săcuieu şi 1 noapte în Cabana Cheile Turzii din Cheia (ambele: 40 pers/noapte)
Alimentaţie mic dejun: 15 lei (x2); prânz: 25 lei (x3); cină: 30 lei (x3) 195 lei/pers
Agrement plimbare cu căruţa (90 lei/60min/căruţă) plimbare cu bicicleta (10 lei/zi) 25 lei/pers*
Ghidaj 100 lei/zi x 3 zile = 300 lei 50 lei/pers*
9.2.5. Produsul turistic lacustru

După cum reiese din denumirea sa generică, acest tip de produs este tributar componentei
turistice hidrogeografice, mai exact suprafeţelor lacustre care, în zona montană clujeană, coincid cu
acumulările hidroenergetice. Deşi toate cele cinci mari lacuri de acumulare se pretează
agrementului nautic sau piscicol, beneficiind de un cadru natural cu valenţe peisagistice şi
climatoterapeutice deosebite, numai zona lacului Fântânele găzduieşte o staţiune climaterică
montană, dotată cu infrastructură hotelieră, care confirmă efectele pozitive ale bioclimatului tonic-
stimulent de munte. Din dorinţa de a comprima toate aceste avantaje într-un singur produs turistic, a
rezultat un pachet de tip minisejur, cu cazare şi masă în interiorul staţiunii menţionate, în care
serviciile suplimentare sunt limitate tocmai pentru a lăsa la aprecierea turiştilor modalitatea de
petrecere a timpului liber. Astfel produsul de faţă este cel mai adaptabil din categoria celor propuse,
fiind ideal pentru turismul de odihnă, cel climateric, turismul de agrement nautic sau cel de
evenimente (competiţii de pescuit sportiv, înot, sporturi extreme etc.), în care cea de-a doua zi
dintre cele trei de sejur poate fi destinată exclusiv participării la manifestarea organizată în zonă.
Similar celorlate pachete turistice concepute şi acesta integrează obiective turistice din oferta altor
comune, intersectate de traseul până la destinaţie, configuraţia acestuia, precum şi restul detaliilor
putând fi consultate în reprezentarea tabelară de mai jos (Tabelul 45).
Tabelul 45. Caracteristicile modelului de produs turistic lacustru
Denumire Agrement şi odihnă la oglinda apei de munte
Slogan Bucură-te de elementele indispensabile vieţii - apa şi aerul în forma lor cea mai pură
Tip produs minisejur: turism lacustru (agrement, odihnă şi turism climateric)
Perioada mai – septembrie
297
Segmente ţintă adresabilitate generală, cu accent pe cei afectaţi de surmenajul fizic şi psihic
Cluj-Napoca – (20 km) – Someşul Rece – (35 km) – Mărişel – (20 km) – Beliş – (15 km) – Râşca – (10
Itinerariu
km) – Dângău Mare – (10 km) – Agârbiciu – (5 km) – Căpuşu Mare – (25 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 09:00. Popas în Gilău, pe malul lacului de acumulare, la baraj. Scurtă
oprire în Someşul Rece pentru vizitarea bisericii de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” (M.I. de secol
XVIII). Oprire la barajul acumulării hidroenergetice Tarniţa şi plimbare cu barca pe lac. Scurtă oprire în
Ziua 1
Mărişel pentru vizitarea muzeului satului. Sosire în Staţiunea Fântânele şi cazare la Hotel Bianca.
Servirea prânzului în foişorul staţiunii climaterice de pe malul lacului de acumulare. Recreere şi odihnă.
Cină la restaurantul hotelului Bianca din staţiune.
Mic dejun în Staţiunea Fântânele, la Hotel Bianca. Întreaga zi este alocată activităţilor de recreere şi
odihnă mijlocite de cadrul natural (drumeţie prin împrejurimi, plimbări cu bicicleta, înot, scufundări,
Ziua 2 pescuit etc.) şi facilităţile staţiunii (teren de tenis, teren de sport, masă de tenis, biliard, plimbări cu
barca/vaporaşul, caiacul etc.). Servirea prânzului în foişorul staţiunii climaterice de pe malul lacului de
acumulare. Cină la restaurantul hotelului din staţiune unde este planificat şi un foc de tabără.
Mic dejun în Staţiunea Fântânele, la Hotel Bianca. Prima parte a zilei este dedicată activităţilor de
recreere şi odihnă. Servirea prânzului în foişorul staţiunii de pe malul lacului de acumulare Fântânele.
Deplasare spre Râşca şi vizitarea Mănăstirii Râşca Transilvană. Continuarea traseului spre Căpuşu Mare,
Ziua 3 cu câte o oprire în Dângău Mare şi în Agârbiciu pentru vizitarea celor două biserici de lemn, cu
hramurile „Sf. Gheorghe” (sec. XVIII) şi „Sf. Treime” (sec. XVII), ambele cu statut de monument
istoric, respectiv în centrul de comună, pentru vizitarea bisericii reformate (M.I., datând din 1753). Cină
la Motel Căpuş. Sosire în Cluj-Napoca în jurul orelor 22.00.
Cazare 2 nopţi în cameră dublă (3 stele) în Hotel Bianca din Râşca 148 lei/pers
Alimentaţie mic dejun: inclus în tariful de cazare; prânz: 35 lei (x3); cină: 45 lei (x3) 240 lei/pers
Agrement incluse tariful de cazare (restul serviciilor sunt opţionale şi se achită ca atare) -
9.2.6. Produsul turistic piscicol

Deşi la o primă vedere s-ar putea confunda cu produsul anterior întrucât readuce în prim
plan suprafeţele lacustre, diferenţa constă în motivaţia actului turistic, respectiv în forma de turism
care valorifică, în primul rând, amenajările piscicole. Desigur că pescuitul sportiv se poate practica
în orice areal în care este consemnată prezenţa reţelei hidrografice, prin râuri, lacuri naturale sau
antropice de tipul acumulărilor hidroenergetice, însă la fel de evidentă este şi certitudinea fondului
piscicol din amenajările aferente a căror frecvenţă de apariţie este inferioară în zona montană
comparativ cu cea de contact marginal, de dealuri sau depresiuni. Stă mărturie în acest sens
complexul lacustru din comuna Ciurila sau cel din Tureni, însă faptul că acesta din urmă deţine un
lac dotat cu infrastructură turistică proprie (cazare, alimentaţie şi agrement) i-a conferit toate
argumentele necesare pentru selectarea lui ca punct de plecare în dezvoltarea acestui pachet turistic.
Întrucât nu toţi turiştii dintr-un grup – sau persoanele dintr-o familie cu copii sau cuplu fără copii –
sunt pasionate de pescuit, produsul oferă alternative de relaxare şi divertisment şi însoţitorilor, atât
în incinta complexului turistic din Miceşti, cât şi în comuna limitrofă, în Ciurila, mai exact în
Sălicea, unde posibilităţile de agrement sunt susţinute de un zooparc, un parc de aventură şi un
centru de echitaţie. Conceptul de aventură este ridicat la cote maxime în ultima zi a minisejurului în
care turiştii au posibilitatea de a escalada Cheile Turenilor şi de a-şi încheia ziua într-un mod la fel
298
de activ, în incinta parcului de agrement din Feleacu, facilităţile acestuia precum şi restul detaliilor
fiind prezentate în tabelul următor (Tabelul 46).
Tabelul 46. Caracteristicile modelului de produs turistic piscicol
Denumire Recreere şi pescuit sportiv cu specific clujean
Slogan Deconectează-te... dar rămâi activ!
Tip produs minisejur: turism piscicol (agrement şi aventură)
Perioada intervalul aprilie – octombrie
Segmente ţintă adresabilitate generală, cu accent pe pasionaţii pescuitului sportiv şi însoţitori (non-pasionaţi)
Cluj-Napoca – (20 km) – Miceşti – (10 km) – Sălicea – (10 km) – Miceşti – (30 km) – Tureni – (5 km) –
Itinerariu
Mărtineşti – (10 km) – Feleacu – (10 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 08:00. Sosire în Miceşti şi cazare la Pensiunea Lac Miceşti din comuna
Tureni. Program de pescuit până la prânz, iar în cazul familiilor cu copii sau în cazul acelor persoane din
grup care nu sunt pasionate de pescuit, este planificată vizitarea Parcului de agrement „Moara de Vânt”
Ziua 1
din Sălicea. Prânz la Pensiunea Lac Miceşti în jurul orei 13.30, după care sunt reluate activităţile de
agrement în incinta pensiunii: pescuitul sportiv, dar şi activităţi conexe pentru ceilalţi turişti precum
plimbarea cu barca sau cu hidrobicicleta. Cină cu specific pescăresc/tradiţional la Pensiunea Lac Miceşti.
Mic dejun în Miceşti, la Pensiunea Lac Miceşti. Întreaga zi este destinată agrementului şi anume
pescuitului sportiv pentru pasionaţi, respectiv activităţilor conexe oferite de pensiune ca servicii
Ziua 2
suplimentare, dintre care sunt incluse în pachet următoarele: o plimbare de o jumătate de oră cu caiacul
pe lac, câteva ture cu tiroliana, o jumătate de oră de călărie. Prânzul şi cina se servesc tot la pensiune.
Mic dejun în Miceşti, la Pensiunea Lac Miceşti. Deplasare spre Tureni şi vizitarea Cheilor Tureni
(opţional: escaladă). Prânz în Tureni la Han Paprika în jurul orelor 13, după care este programată o
ultimă partidă de pescuit, de 2-3 ore, în Mărtineşti. Sosire în Feleacu în jurul orei 17.00 şi petrecerea
Ziua 3
timpului în incinta parcului de agrement (Fun Park Cluj) practicând diverse activităţi precum bob alpin,
zorbing, tubing, paintball, tir cu arcul, tiroliană, rotondo, escaladă etc. în contul a 120 puncte incluse în
pachetul turistic. Cină în Feleacu la Pensiunea Teleschi, în jurul orelor 20.00. Sosire în Cluj-Napoca.
Cazare 2 nopţi în cameră dublă (3 margarete) Pensiunea Lac Miceşti din Miceşti 120 lei/pers
pescuit sportiv pe timp de zi (30 lei/pers/12h) şi pe timp de noapte (x2), pe ponton 60 lei/pers**
(inclus în tariful de cazare); 2 plimbări cu barca/hidrobicicleta (10 lei/pers/30 min) 20 lei/pers
vizitarea Parcului de agrement „Moara de Vânt” din Sălicea; 10 lei/pers
Agrement 1 plimbare cu caiacul (20 lei/pers/30 min); 3 ture cu tiroliana cu sosire pe ponton 20 lei/pers
(10 lei/tură) sau 6 ture cu aterizare în apă (5 lei/tură); călărie (30 lei/30 min) 60 lei/pers
pescuit în Mărtineşti (40 lei/12h) 10 lei/pers
120 puncte (1 punct = 1 leu) utilizabile în parcul de agrement Fun Park Cluj 100 lei/pers
*tarifele pot varia în funcţie de numărul de participanţi
Observaţii*
**tarifele nu includ echipamentul de pescuit
9.2.7. Produsul turistic de patrimoniu

Constituie forma desăvârşită a turismului cultural întrucât se axează exclusiv pe acele
resurse ale patrimoniului antropic cărora le-a fost atribuit în mod oficial statutul de monument
istoric (M.I.), fie ele edificii habitaţionale cu valoare arhitecturală sau construcţii religioase.
Singurele obiective care fac excepţie de la această regulă sunt cele trei muzee care prin însăşi natura
lor, de edificii culturale, îşi merită locul în cadrul traseului şi al programului proiectat. Cu toate că
299
este cel mai scurt dintre toate pachetele turistice concepute, acest circuit este ideal pentru cei care
nu pot aloca mai mult de două zile unei experienţe turistice în care primează latura culturală. În
plus, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, serviciile şi obiectivele nu diferă ca formă şi conţinut
comparativ cu cele incluse în restul produselor realizate, iar ca dovadă se poate observa tabelul de
mai jos (Tabelul 47).
Tabelul 47. Caracteristicile modelului de produs turistic de patrimoniu
Denumire Patrimoniu antropic şi monumente istorice
Slogan Priveşte prezentul prin ochii trecutului
Tip produs circuit turistic tematic: turism de patrimoniu (şi cicloturism)
Perioada intervalul aprilie – octombrie
Segmente ţintă turişti cu studii superioare, fără copii
Cluj-Napoca – (10 km) – Feleacu – (20 km) – Copăceni – (10 km) – Sănduleşti – (15 km) –
Itinerariu Moldoveneşti – (10 km) – Podeni – (25 km) – Surduc – (5 km) – Iara – (5 km) – Băişoara – (5 km) –
Liteni – (10 km) – Săvădisla – (5 km) – Vlaha – (5 km) – Stolna – (20 km) – Cluj-Napoca
DESFĂŞURĂTOR
Plecare din Cluj-Napoca la ora 09:00. Sosire în Feleacu şi vizitarea bisericii ortodoxe „Cuvioasa
Paraschiva” (M.I. de secol XV) şi a muzeului satului „Poarta de su’ Feleac”. Deplasare spre Copăceni
soldată cu vizitarea conacului Vitéz (M.I. de secol XIX) şi a muzeului satului din Copăceni. Oprire în
Sănduleşti pentru vizitarea celor două monumente istorice care datează din secolul al XV-lea: biserica
unitariană şi biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli”. Sosire în Moldoveneşti. Prânz la
Ziua 1
Pensiunea Poarta Apusenilor în jurul orelor 14.30, urmat de vizitarea bisericii unitariene (M.I. de secol
XVII-XVIII) şi a castelului „Josika” (M.I. de secol XVI-XIX) din Moldoveneşti. Deplasare cu căruţa
trasă de cai spre Podeni (comuna Moldoveneşti). Se vizitează cele două biserci din sat, ambele declarate
monument istoric, şi anume biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” (1663), respectiv biserica ortodoxă
„Înălţarea Domnului” (1808). Cazare şi cină la Pensiunea Hanul Dacilor din Podeni.
Mic dejun în Podeni, la Pensiunea Hanul Dacilor. Deplasare spre Surduc pentru vizitarea bisericii de
lemn „Sfinţii Arhangheli” (M.I. de secol XVIII). Din Surduc, drumul poate fi parcurs cu bicicleta (3 km)
până în Iara, unde se vizitează biserica unitariană (M.I. de secol XIII-XV, cu refaceri din sec. XVIII) şi
cele trei conace datând din secolul al XIX-lea, declarate la rândul lor monument istoric, ale grofilor
maghiari Teleki, Beldi şi Kemény. Sosire în Liteni înainte de prânz şi vizitarea ruinelor Cetăţii Liteni
Ziua 2
(M.I. de secol XI-XVII), unde are loc un picnic pentru servirea pachetului adus de la pensiune.
Deplasare spre Săvădisla pentru vizitarea muzeului de artă din sat şi, doar în trecere, a castelului Mikes
(M.I. de secol XIX). Din Săvădisla, drumul poate fi parcurs cu bicicleta (3 km) până în Vlaha, pentru
vizitarea bisericii romano-catolice (M.I. de secol XIV). Sosire în Stolna unde este servită cina, cu
preparate tradiţionale, la Pensiunea Moara Veche. Sosire în Cluj-Napoca în jurul orelor 22.00.
Cazare 1 noapte în cameră dublă (4 margarete) Pensiunea Hanul Dacilor din Podeni 95 lei/pers
plimbare cu căruţa trasă de cai (90 lei/60min/căruţă) 15 lei/pers*
Agrement
plimbare cu bicicleta (20 lei/zi) 20 lei/pers
Ghidaj 100 lei/zi x 3 zile = 300 lei 50 lei/pers*
300
Fig. 228. Model de afiş de promovare pentru produsul agroturistic propus
Fig. 229. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic hivernal propus
301
Fig. 230. Model de afiş de promovare pentru produsul ecoturistic propus
Fig. 231. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic lacustru propus
302
Fig. 232. Model de afiş de promovare pentru produsul piscicol propus
Fig. 233. Model de afiş de promovare pentru produsul turistic de patrimoniu propus
303
CONCLUZII
Scopul demersului de cercetare expus în cele nouă capitole care alcătuiesc lucrarea de faţă,
enunţat în partea introductivă şi reiterat acum, în etapa finală a tezei, a fost acela de a demonstra
faptul că spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj întruneşte toate condiţiile
pentru dezvoltarea dinamică, durabilă a turismului şi pentru transformarea acestuia într-o alternativă
economică viabilă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale comunităţilor locale, în contextul
unei valorificări eficiente a potenţialului atractiv şi a unei promovări adecvate a ofertei turistice.
În acest sens au fost formulate ipotezele iniţiale care, pe măsura derulării studiului – anume
conceput în aşa manieră încât să faciliteze îndeplinirea obiectivelor adiacente – au fost treptat
validate, graţie argumentelor invocate şi metodologiei utilizate. Respectând o oarecare succesiune
logică şi coerentă reflectată în cadrul subcapitolelor aferente, acestea au vizat o gamă variată de
aspecte, nu doar turistice, ci şi fizico-geografice, culturale, economice, politico-administrative,
geodemografice etc., decelându-se astfel factorii fundamentali (oferta turistică primară), decisivi
(oferta turistică derivată), permisivi (elemente de circulaţie turistică), strategici şi de proiecţie
(rezultat al observaţiilor, prospectărilor, analizelor şi anchetelor efectuate).
Pentru început, prioritară a fost stabilirea limitelor şi a configuraţiei ariei de studiu, rezultate
în urma suprapunerii totale sau parţiale a extremităţii nord-estice a Munţilor Apuseni pe teritoriul
celor 26 de comune clujene (formate din 135 de sate) situate pe o suprafaţă de 2.686 km2 –
echivalentul unei treimi din totalul de 6.674 km2 aferenţi judeţului, în partea sa central-sud-vestică –
după care, făcând abstracţie de fundamentarea teoretică s-a procedat la testarea ipotezelor.
 Ipoteza 1: Oferta turistică primară aferentă spaţiului rural-montan şi de contact marginal

din judeţul Cluj este suficient de diversificată, dezvoltată şi atractivă pentru a stimula
motivaţia turistică în rândul unor segmente diferite ale cererii.
Complexitatea structurii ofertei turistice primare, sinonimă cu potenţialul atractiv al fondului
turistic natural şi al patrimoniului turistic antropic a impus prospectarea tuturor resuselor cu
atractivitate turistică subordonate acestora în consonanţă cu anumite clasificări (pe componente şi
edificii/obiective) citate în literatura de specialitate, proces la baza căruia au stat, în egală măsură,
consultarea materialelor bibliografice (în speţă monografii), cartografice, a site-urilor oficiale
aferente unor insituţii şi organizaţii cu profil turistic, geografic, cultural, administrativ etc. şi
observarea directă a realităţii din teren, orientată înspre aspectele analizate în faza de documentare.
Astfel, la nivelul componentei morfoturistice (subcapitolul 2.1.) s-au remarcat unităţile de
relief din sectorul montan (Masivul Vlădeasa, Munţii Gilăului, Masivul Muntele Mare, Munţii
Trascăului, Munţii Plopişului (Muntele Şes), Munţii Meseşului) şi cel submontan (Masivul
Feleacului, Depresiunea Huedin, Culoarul Căpuşului, Depresiunea Vlaha–Săvădisla, Depresiunea
Iara–Hăşdate, Culoarul Arieşului Inferior, Dealurile Aiton–Viişoara), împreună cu bazinetele
depresionare secundare (Ciucea, Negreni, Petreşti, Sănduleşti, Tureni), cu altitudini medii de circa
1.050 m şi maxime care nu depăşesc 1.836 m. Individualizat prin forme de relief de tipul
abrupturilor, suprafeţelor de nivelare, cheilor şi defileelor, peşterilor etc., cadrul natural s-a dovedit
a fi în primul rând pitoresc, funcţia de fundal adăugând un plus de valoare şi atractivitate celei de
suport pentru activităţile recreative practicabile în zonă. În completarea acestor valenţe peisagistice
vin şi cele terapeutice, induse de acei parametri meteorologici care fac diferenţa între bioclimatul
tonic-stimulent de munte (al munţilor mijlocii şi mici), cu beneficiile adiacente manifestate la
altitudini superioare valorii de 700 m şi bioclimatul sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni
submontane (sub 700 m), lipsit de contraindicaţii, ceea ce imprimă aceluiaşi cadru natural un
caracter accesibil tuturor categoriilor de turişti şi prin prisma componentei climatoturistice
(subcapitolul 2.2.), făcându-l pretabil atât turismului climateric, cât şi celui de odihnă. De
asemenea, în sprijinul ilustrării diversităţii factorilor de atracţie naturali, au fost trecute în revistă
304
Concluzii
elementele componentei hidrogeografice (subcapitolul 2.3.), respectiv reţeaua hidrografică alcătuită

din bazinele hidrografice ale celor trei râuri principale care drenează teritoriul investigat (Someşul
Mic şi cei 19 afluenţi, Arieşul cu cei opt afluenţi ai săi şi Crişul Repede împreună cu cei nouă
afluenţi) şi suprafeţele lacustre la nivelul cărora se detaşează cele cinci mari amenajări
hidroenergetice (şi alte captări secundare) din zona montană şi cele 20 acumulări piscicole din fâşia
de contact marginal. Deţinerea aceloraşi atribute pentru care celelalte componente ale ofertei
turistice primare prezintă interes sub raport turistic, şi anume valorificarea funcţiilor agrementale şi
estetice, a generat îndreptarea atenţiei şi către componenta biogeografică (subcapitolul 2.4.),
deosebită prin asocierea etajelor de vegetaţie cu speciile faunistice tributare acestora în sistem
amfiteatru, relevând exemplare diferite la altitudini inferioare pragului de 500 m, care separă etajul
silvostepei de cel forestier (divizat la rândul său în etajul boreal, al pădurilor de conifere; etajul
boreonemoral, al pădurilor de amestec; etajul nemoral, al pădurilor de foioase) şi altele la altitudini
superioare valorii de 1.550 m care marchează domeniul etajului subalpin. În cele din urmă, ca o
confirmare a importanţei şi valorii lor geologice, speologice, botanice, cinegetice, peisagistice sau
mixte, au fost evidenţiate acele resurse turistice recunoscute ca arii naturale protejate (subcapitolul
2.5.), 57 la număr, majoritatea de interes judeţean (27), o treime încadrate în reţeaua europeană
Natura 2000 – mai exact 16 situri de importanţă comunitară şi trei arii de protecţie specială
avifaunistică – şi alte 11 arii naturale protejate de interes naţional, ideale pentru practicarea
ecoturismului. Cu excepţia resurselor hidrogeografice, aceste arii naturale protejate au surclasat
toate celelalte obiective turistice naturale sub aspectul punctajului obţinut în cadrul estimării valorii
potenţialului atractiv al fondului turistic natural (subcapitolul 2.6.), care a mai stabilit şi faptul că,
din acest punct de vedere, comunele Mărgău, Valea Ierii şi Măguri-Răcătău beneficiază de cel mai
ridicat potenţial din aria de studiu, chiar dacă declanşarea motivaţiei turistice şi susţinerea
activităţilor de profil poate fi atribuită, în proporţii diferite, tuturor comunelor examinate.
Prospectarea potenţialului antropic precum şi expunerea caracteristicilor sale cantitative şi
calitative în vederea demonstrării diversităţii şi semnificaţiei pentru turism, ca fenomen şi activitate,
s-au axat pe accentuarea numărului de elemente de patrimoniu material şi a statutului de monument
istoric (M.I.), respectiv prezentarea specificităţilor în cazul patrimoniului cultural imaterial de
factură etnografică. Concret, au fost inventariate: 226 edificii şi obiective istorice (subcapitolul 3.1.)
dintre care 207 vestigii arheologice şi 19 obiective habitaţionale cu valoare arhitecturală, toate
monumente istorice, mai puţin un palat; 250 edificii religioase (subcapitolul 3.2.) dintre care 54
declarate ca fiind protejate prin lege – la nivelul cărora s-au remarcat şi 24 de biserici de lemn –
şapte mănăstiri, 17 biserici de lemn fără statut privilegiat (M.I.) şi alte 172 construcţii religioase
aparţinând diferitelor culte, majoritatea de rit ortodox; 66 edificii şi obiective culturale (subcapitolul
3.3.), mai importante fiind cele şase puncte muzeale, colecţia etnografică din cel mai mare muzeu
din teritoriu (incluse în ansamblul Octavian Goga de la Ciucea, integral clasat ca monument istoric)
şi cele patru monumente cu statut protejat dintre cele 59, preponderent ridicate în cinstea eroilor; 17
edificii economice cu funcţie turistică (subcapitolul 3.4.), dintre care s-au afirmat în mod particular
cele şase baraje aferente lacurilor de acumulare din zona montană şi, cu oarecare rezerve, cele cinci
centrale hidroelectrice adiacente amenajărilor hidroenergetice împreună cu două staţii de profil,
două mori şi o vâltoare, instalaţii tehnice tradiţionale încadrate în această categorie din
considerentul funcţiei turistice actuale care a înlocuit-o pe cea iniţială, accesibile turiştilor în afara
muzeelor etnografice, unde acestea au ajuns să fie vizitate cu frecvenţă ridicată în prezent.
Cuantificarea elementelor atractive de provenienţă antropică a continuat cu activităţile umane cu
funcţie turistică (subcapitolul 3.5.) în rândul cărora au fost însumate 73 evenimente, predominant
culturale (39), urmate de cele competiţionale cu specific sportiv (25) sau de aventură (9), organizate
pe tot parcursul anului, cu predilecţie vara (jumătate dintre ele), majoritatea având un impact local
şi regional constatat în urma cercetărilor mai amănunţite care au relevat totodată şi etapa de creştere
în care cele mai multe dintre acestea se află din perspectiva numărului de ediţii la care au ajuns. În
305
Concluzii
cele din urmă au fost supuse atenţiei resursele turistice etnografice (subcapitolul 3.6.), tratate în
mod diferit comparativ cu celelalte obiective datorită caracterului imaterial, dificil de cuantificat şi
de estimat chiar şi în baza unui sistem de bonitare pertinent. Totuşi, se impune menţionarea câtorva
aspecte care califică spaţiul rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj pentru desfăşurarea
turismului rural şi agroturismului, strict prin prisma patrimoniului cultural aferent zonelor
etnografice care se grefează pe acesta, individualizându-se în mod special Munţii Apuseni (cu
subzona Călăţele şi subzona „Mocănime”), zona Călatei şi zona Câmpiei Transilvaniei (cu subzona
Dealurilor Clujului), fiecare cu particularităţile sale etnice, modul de viaţă influenţat de civilizaţia
lemnului şi societatea pastorală şi agro-pastorală specifică zonei, reflectate în modalităţile de
îmbinare a utilului şi frumosului, stiluri arhitecturale (gospodării şi anexe), ocupaţii tradiţionale şi
meşteşuguri, port popular, tradiţii şi obiceiuri, tipare de viaţă şi modele comportamentale care
desăvârşesc unicitatea patrimoniului cultural şi spiritual al universului rural. Toate acestea definesc
potenţialul turistic antropic a cărui estimare a valorii (subcapitolul 3.7.) – în măsura în care
resursele materiale inventariate au permis-o – a adus în prim plan comunele care excelează la
capitolul monumente istorice şi edificii religioase, şi anume Iara, Căpuşu Mare şi Moldoveneşti,
chiar dacă valoarea reală a potenţialului rămâne una incomensurabilă caracterizată de un
subiectivism care permite revendicarea sa de fiecare unitate administrativ-teritorială analizată.
 Ipoteza 2: Baza tehnico-materială a spaţiului rural-montan şi de contact marginal din

judeţul Cluj susţine valorificarea turistică dinamică şi activă a potenţialului atractiv, iar
prin dimensiune şi tipologie, facilitează desfăşurarea unor forme de turism diversificate.
Dezvoltarea multilaterală a infrastructurii turistice a determinat evaluarea sectorială a ofertei
derivate pe subcomponente ale bazei de cazare, alimentaţie publică, transport şi agrement, pentru
care au fost identificate, inventariate, clasificate şi în final, estimate valorile elementelor de
infrastructură în scopul demonstrării existenţei unei dimensionări corespunzătoare a acestora în
raport cu potenţialul atractiv. Pentru colectarea datelor primare şi secundare s-au efectuat descinderi
în teren, s-a apelat la surse de informaţii oficiale furnizate de instituţii precum Autoritatea Naţională
pentru Turism (ANT), Institutul Naţional de Statistică (INS) şi alte pagini de internet specializate,
au fost consultate şi elaborate materiale cartografice reprezentative pentru subiectele dezbătute, iar
prin metode statistico-matematice au fost calculaţi diverşi indicatori turistici care ulterior
prelucrării, au servit interpretărilor şi concluziilor cu privire la baza tehnico-materială.
La capitolul infrastructură de cazare (subcapitolul 4.1.) nota de particularitate a fost
conferită de tripla perspectivă asupra structurilor de primire turistică, perspectivă în care numărul,
capacitatea de cazare şi tipologia acestora au suferit modificări consecutive, semnificative de la o
sursă la alta. Întâi, de la un efectiv de 59 unităţi de cazare şi 1.696 locuri distribuite în şapte tipuri
de structuri de cazare (conform INS), la 142 unităţi clasificate şi 2.437 locuri în 13 tipuri de
structuri (potrivit ANT), iar apoi la un total de 363 unităţi de cazare cu o capacitate cumulată de
6.140 locuri (conform propriei investigaţii) repartizate preponderent în pensiuni turistice. În pofida
inadvertenţelor cauzate de lipsa comunicării dintre instituţii şi a nedeclarării activităţii de turism,
aria de studiu ilustrează existenţa unei baze de cazare consistente în raport cu mediul rural
corespunzător celorlalte două treimi din suprafaţa judeţului Cluj care abia concentreză o treime din
infrastructura de primire. Raportându-ne la statistica oficială mai apropiată de realitate, şi anume la
varianta publicată de Autoritatea Naţională pentru Turism, în 2015, mărimea medie a infrastructurii
de cazare s-a ridicat la 17 locuri/unitate, în timp ce acelaşi număr de locuri (2.437) a stabilit faptul
că valoarea funcţiei turistice a arealului analizat este de 4% sau, cu alte cuvinte, la o sută de
locuitori le reveneau patru locuri de cazare, puţin peste jumătate (54% - echivalent al celor 1.327
locuri) din ansamblul acestora fiind clasificate la trei stele sau flori, în cazul pensiunilor turistice.
În privinţa infrastructurii de alimentaţie publică (subcapitolul 4.2.), interpretările tind să se
simplifice în aparenţă, în sensul limitării la singura perspectivă oficială existentă, asigurată de ANT,
306
Concluzii
care la finele anului 2015 a raportat prezenţa a 45 unităţi de alimentaţie publică în teritoriul studiat,
posesoare ale 4.291 locuri integrate în zece tipuri de structuri de alimentaţie publică. În esenţă însă,
nu trebuie omis din vedere faptul că majoritatea unităţilor de cazare încorporează spaţii şi/sau oferă
servicii de alimentaţie publică fapt care contribuie la extinderea acestei baze şi în afara sferei de
omologare. Revenind la datele oficiale, proporţia însemnată a restaurantelor şi capacitatea lor
ridicată de primire s-au tradus într-o mărime medie a infrastructurii de alimentaţie publică egală cu
95,4 locuri/unitate, cea mai mare pondere dintre aceste locuri (43%) revenind categoriei de confort
de două stele, deşi prin prisma numărului de unităţi, clasificarea la trei stele a fost acordată celor
mai multe dintre ele (42% din baza de alimentaţie publică).
Referitor la infrastructura de transport (subcapitolul 4.3.), problematica accesibilităţii a
suscitat cel mai mare interes, motiv pentru care, în paralel cu indicarea căilor de comunicaţie rutiere
(autostrada A3, drumurile europene E60 şi E81, drumurile naţionale DN1 şi DN75, cele 21 de
drumuri judeţene şi cele 23 drumuri comunale), feroviare (Magistrala 300) şi aeriene (intermediate
de Aeroportul Internaţional Avram Iancu), au fost enumerate şi localităţile tranzitate de cele dintâi,
gările şi haltele, respectiv destinaţiile naţionale şi internaţionale favorizate de prezenţa
aeroporturilor şi implicit a zborurilor de legătură. În plus, au fost calculate distanţele dintre Cluj-
Napoca şi oraşele reşedinţă ale judeţelor limitrofe, din raţiuni de raportare la acestea ca potenţiale
bazine ale cererii, precum şi distanţele dintre municipiul – nod rutier, feroviar şi aerian – şi centrele
de comună studiate, accesibile pe cale rutieră, calcule în urma cărora 15 dintre ele şi-au însuşit
avantajul accesibilităţii crescute prin poziţionarea la o distanţă de sub 50 km faţă de Cluj-Napoca.
Păstrând registrul avantajelor deţinute de anumite unităţi administrativ-teritoriale – avantaje
care inevitabil s-au transferat la nivelul întregului areal de cercetare – s-a procedat la examinarea
infrastructurii sportive şi de agrement (subcapitolul 4.4.), soldată cu noi elemente de atractivitate şi
orientare a fluxurilor turistice. Responsabile pentru aceasta au fost şi sunt în principal cele trei
staţiuni climaterice şi pentru sporturi de iarnă (Fântânele, Muntele Băişorii şi Buscat), cele şase
domenii schiabile (Băişoara, Buscat, Ciucea, Mărişel, Dângău, Feleacu) împreună cu cele 10 pârtii
aferente (dintre care cinci omologate), cele patru parcuri de agrement cu profil diferit (Fun Park în
timpul verii şi snowpark pe perioada iernii în Feleacu; parcul de ciclism montan în Buscat;
zooparcul şi parcul de aventură în Sălicea) şi centrul de echitaţie din comuna Ciurila, iar în
subsidiar, nenumăratele posibilităţi de agrement şi divertisment furnizate de unităţile de cazare ca
servicii suplimentare la cele de bază puse la dispoziţia turiştilor prin oferta structurii de primire.
Complementar acestor servicii specializate, au fost punctate şi o serie de aspecte relaţionate
cu latura de informare şi promovare turistică (subcapitolul 4.5.), în care s-a urmărit mai mult
evidenţierea existenţei indicatoarelor de semnalizare şi a panourilor informative turistice, a centrelor
de informare turistică şi a materialelor de informare şi de promovare, respectiv identificarea
formelor de manifestare ale acestora şi mai puţin o inventariere riguroasă a lor. În consecinţă,
acestea nu au fost incluse în sistemul de bonitare al bazei tehnico-materiale pentru estimarea valorii
potenţialului său (subcapitolul 4.6.); în schimb, însumarea punctajelor acordate celor patru sectoare
ale infrastructurii, pentru fiecare comună în parte, au relevat valori superioare în Sâncraiu, Băişoara
şi Beliş, datorate dimensiunii bazei de cazare, iar în al doilea exemplu, celei sportive şi de agrement.
 Ipoteza 3: Turismul poate asigura dezvoltarea economică a spaţiului rural-montan şi de

contact marginal din judeţul Cluj în condiţiile de piaţă turistică, activitate politică, sistem
de administrare, stare geodemografică şi tendinţe existente.
Întrucât conceptul de piaţă turistică desemnează locul întâlnirii cererii cu oferta, validarea
acestei ipoteze a început odată cu prezentarea rezultatelor prospectării ofertei turistice redate în
rândurile anterioare. În plus, aceeaşi piaţă şi consumul implicat presupune mobilitatea cererii, etapă
în care intervine analiza circulaţiei turistice pe baza datelor publicate de Institutul Naţional de
Statistică şi prin intermediul metodelor statistico-matematice. Indicatorii principali (subcapitolul
307
Concluzii
5.1.) au arătat faptul că în anul 2015, la scara teritoriului investigat, au fost înregistrate 41.997 sosiri
turistice şi 116.731 înnoptări turistice, majoritatea în pensiuni, aceste valori fiind totodată şi cele
care au mediat calcularea indicatorilor secundari (subcapitolul 5.2.) precum indicele de utilizare
netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune (24%), intensitatea fluxurilor turistice (119
înnoptări la 100 de locuitori) şi densitatea circulaţiei turistice (61 sosiri la 100 de locuitori). De
asemenea, a putut fi stabilită durata medie a sejurului (2,8 zile în 2015), precum şi luna de
manifestare constantă a maximului absolut al cererii (august). În vederea determinării naţionalităţii
turiştilor a fost întreprins un studiu de caz (întrucât INS nu oferă astfel de date la nivel de comună
sau unitate de cazare) care a ilustrat preponderenţa vizitatorilor români, în timp ce în rândul celor
străini, considerabil mai puţini, s-au afirmat turiştii maghiari în proporţie ridicată.
Invocarea permanentă a alternativei economice pe care turismul o poate reprezenta a condus
la tentativa de estimare a veniturilor obţinute din turism (subcapitolul 5.6.) pornind de la numărul
real de înnoptări declarat de INS pentru anul 2015 în structurile de primire turistice cu funcţiuni de
cazare şi tariful mediu practicat pentru o noapte de cazare (50 lei/persoană), rezultând suma de
5.800.000 lei/an la nivelul întregului areal studiat, conform datelor INS. În urma unui artificiu de
calcul bazat pe multiplicarea numărului de sosiri şi înnoptări direct proporţional cu numărul
locurilor de cazare raportat de ANT, s-a estimat că la 60.193 sosiri le-ar revenit, în medie, 167.666
înnoptări, care în condiţii similare de tarif/noapte de cazare/persoană, ar trebui să aducă venituri de
8.400.000 lei. Iar situaţia este cu atât mai încurajatoare cu cât capacitatea de primire este mai
extinsă, acesta fiind şi cazul celor 6.140 locuri din unităţile de cazare identificate în urma propriilor
cercetări, cărora le-ar reveni 151.658 sosiri şi 422.432 înnoptări în condiţii de circulaţie turistică
identice cu cele prezentate de INS pentru 2015, ceea ce în termeni financiari ar echivala cu
21.100.000 lei. Fără îndoială, încasarea anuală a unei astfel de sume din serviciile de cazare, la care
s-ar adăuga şi cea pentru serviciile de alimentaţie publică, transport turistic, agrement şi
divertisment, intrări la obiective turistice etc. – achitate separat sau pentru pachete turistice care să
le conţină şi care să promoveze practicarea tipurilor şi formelor de turism (subcapitolul 6.2.), deloc
puţine (20) în contextul resurselor atractive şi al elementelor de infrastructură existente – ar putea
conferi turismului calitatea de susţinător al dezvoltării economice a spaţiului rural-montan clujean.
În scopul consolidării argumentării acestei aserţiuni a fost iniţiată o anchetă de evaluare a
percepţiei asupra turismului, derulată pe trei paliere, în care reprezentanţi ai autorităţilor locale,
prestatori de servicii de cazare şi turişti, au fost chestionaţi cu privire la o serie de aspecte relevante
pentru cunoaşterea şi înţelegerea modului de raportare la acest fenomen şi de influenţare a
desfăşurării sale. Astfel, din perspectiva autorităţilor locale (subcapitolul 7.1.) importanţa de
necontestat a activităţilor de turism a fost oarecum resimţită la nivelul dezvoltării comunei
administrate până în prezent, însă ceea ce contează mai mult este încrederea sporită în contribuţia
lor viitoare. În acest sens, cei mai mulţi reprezentanţi ai autorităţilor locale au declarat că au accesat
fonduri europene pentru proiecte şi investiţii în turism, acesta din urmă beneficiind de strategii de
dezvoltare la nivelul comunei sau cel puţin face parte dintr-o viziune mai largă în care prioritară
este dezvoltarea infrastructurii turistice. Întrebaţi fiind despre utilitatea înfiinţării unei reţele de
turism, aceştia au reacţionat pozitiv, manifestând un grad ridicat de receptivitate inclusiv faţă de
ideea conceperii unor produse turistice de tip circuit care ar reuni elemente din oferta turistică
proprie şi cea aparţinând şi altor comune. Nu în ultimul rând, s-a constatat o cunoaştere relativ bună
a formelor de turism cu şanse de afirmare (turismul rural şi cel itinerant fiind cele mai frecvente
răspunsuri), a celor mai importante elemente implicate în constituirea şi/sau diversificarea ofertei
turistice (în rândul cărora au primat componenta morfo-peisagistică succedată de infrastructura şi
serviciile de cazare) şi a potenţialelor elemente utilizabile în crearea unui brand al comunei (pentru
care mai bine de jumătate au indicat obiective antropice şi naturale).
În ceea ce priveşte perspectiva prestatorilor de servicii de cazare (subcapitolul 7.2.) s-au
remarcat zone de compatibilitate de opinie atât cu autorităţile locale, cât şi cu turiştii, în primul rând
308
Concluzii
la capitolul potenţial turistic, mai exact componentă morfo-peisagistică responsabilă pentru

atragerea turiştilor în zonă şi ofertă de cazare, ale cărei caracteristici intens apreciate de turişti au
coincis cu accesibilitatea, tarifele practicate şi amabilitatea personalului. Similarităţi între
răspunsurile prestatorilor şi cele ale turiştilor, care dovedesc o bună cunoaştere a comportamentului
şi preferinţelor celor din urmă, s-au observat şi în cazul: duratei medii a sejururilor (2-3 zile) –
efectuate în special vara (când capacitatea de cazare este ocupată în proporţie de peste 50%) – ariei
extinse de provenienţă a turiştilor, predilecţiei pentru mijloacele de promovare virtuale (website-uri
specializate în promovarea serviciilor de cazare şi site-urile proprii), aspectelor care definesc
imaginea generală a unităţii de cazare (dintre care se detaşează importanţa unui raport echitabil
calitate-preţ) şi în cazul categoriilor de turism practicabile în zonă (turismul de recreere şi cel de
sfârşit de săptămână). De asemenea, au mai reieşit o serie de particularităţi şi avantaje pe care
proprietarii şi administratorii de structuri de primire mizează în tentativele lor de stimulare a
activităţilor turistice, incluzând aici tarifele practicate pentru serviciile de cazare în camera
dublă/noapte (în medie, 98 lei fără mic dejun sau 126 lei cu mic dejun inclus) la care se pot aplica
reduceri pentru copiii sub o anumită limită de vârstă, pentru un număr minim de nopţi, pentru
grupuri sau clienţii fideli, la care se adaugă pachetele speciale concepute cu ocazia sărbătorilor.
Investigarea percepţiei turiştilor (subcapitolul 7.3.) a scos la iveală, în plus faţă de celelalte,
importanţa deosebită pe care aceştia o acordă practicării activităţilor de turism, mai bine de o treime
dintre cei intervievaţi nefiind la prima vizită în zonă şi nici la prima şedere în unitatea de cazare în
care se aflau la momentul anchetei. Proporţia foarte ridicată a celor care s-au declarat mulţumiţi atât
de oferta turistică a zonei cât şi de serviciile prestate în cadrul structurii de primire turistice, s-a
reflectat inclusiv în rata de răspuns afirmativ la întrebările care vizau reîntoarcerea în zonă, în scop
turistic şi cazarea în aceeaşi unitate. În cele din urmă s-a conturat profilul socio-demografic al
turistului din teritoriul cercetat care a evidenţiat prevalenţa celor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 44
ani, cu reşedinţa în mediul urban, al căror nivel de educaţie indică absolvenţi de studii superioare, în
principal persoane necăsătorite sau cupluri căsătorite fără copii, cu venituri medii.
 Ipoteza 4: Existenţa unei reţele de turism ar contribui în mod semnificativ la promovarea

eficientă a produsului turistic aferent spaţiului rural-montan şi de contact marginal din
judeţul Cluj, cu atât mai mult cu cât şi în prezent adresabilitatea acestuia vizează segmente
eterogene ale cererii turistice.
În preambulul ilustrării importanţei acestei propuneri am considerat oportună abordarea
câtorva aspecte geodemografice (subcapitolul 8.1.) din considerentul raportării la populaţie ca
rezervor de forţă de muncă şi factor de atracţie prin elementele culturale şi spirituale transpuse în
activitatea turistică. Astfel au fost consemnate rezultatele celui mai recent Recensământ al
Populaţiei şi al Locuinţelor, care în 2011, a înregistrat 67.038 locuitori la nivelul arealului studiat,
rezultând o densitate generală de 24,9 loc./ km2. Din punct de vedere etnic, în acelaşi an, un procent
de 77% din populaţie a fost reprezentat de români, urmaţi de maghiari (16%) şi romi (4%), în timp
ce prin prisma structurii confesionale acelaşi număr de locuitori a fost divizat în ortodocşi (73%),
reformaţi (11%), unitarieni (4%) şi penticostali (3%). Sub aspectul nivelului de educaţie, s-a
observat o prevalenţă a absolvenţilor de gimnaziu (34%), succedaţi de cei de liceu (18%),
învăţământ primar (16%), şcoală profesională şi de ucenici (12%), iar într-o proporţie mai mică,
persoanele cu studii superioare (6%). Transpus în capitalul uman, acest stoc educaţional, coroborat
cu capitalul de sănătate, capitalul vital şi cel material au constituit indicele de dezvoltare umană
locală a cărui valoare medie la nivel de areal (53,9) l-a apropiat de cea a judeţului Cluj (56,4) în
anul 2016, remarcându-se totodată şi valorile sale extreme, 78,1 în Gilău şi 33 în Aiton, mai mult
decât reprezentative pentru stadiul actual al dezvoltării generale.
Cercetarea contextului şi a oportunităţilor politico-economice (subcapitolul 8.2.) a indicat
abordarea LEADER (Liaison Entre Actions de Développement Rural) ca soluţie pertinentă pentru
309
Concluzii
dezvoltarea economică şi socială a zonei rurale graţie posibilităţilor de accesare a unor finanţări din
fonduri europene nerambursabile de până la 200.000 euro pe un proiect în condiţiile existenţei unei
Strategii de Dezvoltare Locală şi a unui grup de acţiune locală (GAL), teritoriul investigat
beneficiind de o acoperire integrală prin cele cinci GAL-uri care funcţionează în prezent pe raza sa.
Acestea fiind precizate, a fost efectuată analiza SWOT a arealului (subcapitolul 8.3.) care a
stat la baza diagnozei axate pe identificarea punctuală a problemelor existente şi stabilirea unei
ierarhii de tip cauză-efect care a permis ulterior – prin transpunerea în oglindă a problemei centrale
şi a cauzelor determinante – formularea corectă a obiectivului general (valorificarea eficientă a
potenţialului turistic), a celor trei direcţii de acţiune şi a celor opt obiective specifice. Cu alte
cuvinte, strategia concepută implică realizarea a trei proiecte care au ca scop: creşterea gradului de
interes şi informare a comunităţilor locale privind rolul turismului în dezvoltarea socio-economică,
prin campanii de conştientizare şi implicare nemijlocită (Direcţia 1), dezvoltarea infrastructurii
turistice specifice, prin îmbunătăţirea celei existente şi amenajarea unor noi structuri indispensabile
desfăşurării actului turistic (Direcţia 2) şi îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de
turism prin dezvoltarea unei reţele de turism pentru spaţiul rural-montan şi de contact marginal din
judeţul Cluj (Direcţia 3). Estimările referitoare la resursele temporale, umane şi financiare (care
includ şi cheltuieli salariale, achiziţii de materiale şi echipamente, plus alte costuri) au arătat că
realizarea acestor deziderate ar fi posibilă într-un interval de doi ani dacă o echipă de proiect
alcătuită din 50 de membri şi-ar împărţi echitabil sarcinile (unele dintre ele desfăşurabile chiar şi în
paralel) şi ar avea la dispoziţie un buget total de 260.000 euro pentru toate cele 25 de activităţi
cuprinse în strategie (de la elaborarea instrumentului de evaluare a percepţiilor şi atitudinilor,
editarea chestionarelor şi a materialelor informative, desfăşurarea sesiunilor de informare, consiliere
şi formare de competenţe la constituirea unei asociaţii de tip ONG, amenajarea sediului reţelei de
turism, a unor noi puncte de informare turistică, gospodării şi centre meşteşugăreşti pentru
introducerea lor în circuitul turistic, conceperea unui sistem corespunzător de orientare şi
semnalizare turistică, înfiinţarea unei agenţii de turism sub egida reţelei şi realizarea unor pachete
turistice şi materiale promoţionale expuse pe o platformă specializată şi la târgurile de profil),
efectele scontate în urma acestor rezultate vizând în egală măsură creşterea numărului de turişti şi a
numărului de înnoptări turistice, iar odată cu acestea şi rata cheltuielilor turistice.
În continuarea şi în completarea propunerilor din strategia de dezvoltare, în partea finală a
lucrării accentul s-a pus pe aspectele de personalizare turistică, mai exact pe imaginea de brand a
destinaţiei turistice aferente comunelor investigate (subcapitolul 9.1.) pentru care s-au conceput
modele ilustrate şi argumentate de imagine turistică ce ar trebui promovată, iar ulterior pe
categoriile de produse turistice personalizate (subcapitolul 9.2.) la care s-au făcut trimiteri în
strategie. În cazul acestora au fost exemplificate şapte tipuri de pachete turistice, de tip circuit sau
minisejur, axate pe practicarea unor forme de turism specifice şi vizitarea celor mai importante
resurse atractive din zonă, individualizate prin maniera de prezentare a produsului care, pe lângă
caracteristicile generale, redă în detaliu itinerariul, desfăşurătorul şi calculaţia de preţ, ataşând
totodată un model de afiş de promovare reprezentativ pentru fiecare tip de pachet turistic.
În concluzie, teritoriul analizat dispune de o ofertă complexă şi diversificată, care poate
transforma turismul într-o alternativă economică viabilă atât timp cât există posibilitatea exploatării
resursei turistice (de regulă, prin intermediul practicării formelor de turism, susţinute de amenajări
turistice de profil, integrate în produse turistice competitive), pe fondul unei valorificări
corespunzătoare, active şi durabile, dublate de o promovare eficientă, aptă să canalizeze diverse
segmente ale cererii, acţiuni soldate cu intensificarea fluxurilor turistice şi maximizarea veniturilor
obţinute din turism care ar reuşi astfel să acţioneze ca un catalizator economic în dezvoltarea
spaţiului rural-montan şi de contact marginal clujean şi implicit a judeţului Cluj.
310
Bibliografie
1. Anton, A., Cosma, I., Popa, V., Voişanu, Gh. (1973), Cluj. Ghid turistic al judeţului, Editura pentru
Turism, Bucureşti.
2. Badea, L., coord. (2006), Unităţi de relief ale României. Vol. 2: Munţii Apuseni şi Podişul Transilvaniei,
Edit. Ars Docendi, Bucureşti.
3. Baltălungă, A. (2008), Geografia aşezărilor, Edit. Cetatea de Scaun, Târgovişte.
4. Băloiu, V. (1980), Amenajarea bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, Edit. Ceres, Bucureşti.
5. Bătinaş, R.H., Sorocovschi, V. (2011), Resurse de apă: potenţial şi valorificare, Edit. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
6. Bellu, R. (2003), 130 de ani de la intrarea primului tren în Braşov, în Revista Ţara Bârsei, Serie nouă,
Nr. 2, pp. 55-60.
7. Bendea, Consuela (2009), Repertoar – Biserici de lemn din judeţul Cluj: starea de conservare şi
patrimoniul, Vol. III, Editat de Consiliul Judeţean Cluj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, Cluj-Napoca.
8. Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională judeţului, Edit. Presa Universitară
9. Benedek, J., Dezsi, Şt. (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva
dezvoltării regionale şi locale, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
10. Berbecaru, I. (1976), Strategia promoţională în turism, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
11. Berbecaru, I., Botez, M. (1977), Teoria şi practica amenajării turistice, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
12. Bleahu, M., Bordea, S. (1981), Munţii Bihor Vlădeasa, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
13. Bocşe, Maria (2006), Obiceiuri tradiţionale româneşti din Transilvania: sărbători, credinţe, rituri,
mituri, Vol. I-II, Edit. Hiperborea, Turda.
14. Bodea, V. (2009), Hăşdate: studiu monografic, Edit. Arcadia Media, Cluj-Napoca.
15. Bodiu, A., Munteanu, Simona (2002), Portul tradiţional românesc din judeţul Cluj, Edit. Mediamira,
Cluj-Napoca.
16. Bodiu, A., Munteanu, Simona (2003), Portul popular maghiar din judeţul Cluj, Edit. Mediamira, Cluj-
Napoca.
17. Boiţă, M. (2010), Turismul rural în secolul XXI, Edit. Gutenberg Univers, Arad.
18. Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, M. (2003), Spaţiul rural: definire, organizare, dezvoltare, Edit. Mirton,
Timişoara.
19. Boniface, B., Cooper, C. (2009), Worldwide destinations: The geography of travel and tourism, Ed. a V-
a, Edit. Butterworth-Heinemann, Elsevier, Oxford.
20. Braica, Gh.D. (2010), Mărgău: pagini de istorie, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Edit. Eikon, Cluj-
Napoca.
21. Bran, Florina, Marin, D., Simon, Tamara (1997), Turism rural: modelul european, Edit. Economică,
Bucureşti.
22. Bran, Florina, Marin, D., Simon Tamara (1998), Economia turismului şi mediul înconjurător, Edit.
Economică, Bucureşti.
23. Broom, G. (1992), Pricing the Countryside: The Context, în Talbot, H. (coord.), Our Priceless
Countryside: Should it be Priced?, Proceedings of the 1991 Conference, Bristol, pp. 21-33.
24. Buciuman, E. (1999), Economia turismului rural şi a agroturismului, Edit. Pro Transilvania, Alba-Iulia.
25. Burns, P. (1999), Tourism and Anthropology, Edit. Routledge, London.
26. Burton, Rosemary (1995), Travel Geography, Ed. a II-a, Edit. Longman, Essex.
27. Buta, I., Idu, P.D., Edroiu, N. (1980), Cluj. Ghid turistic al judeţului, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
28. Butler, R. W. (2001), Seasonality in Tourism: Issues and Implications, în volumul Seasonality in
Tourism, editat de Tom Baum şi Svend Lundtorp, Edit. Routledge, Taylor & Francis Group, London and
New York.
29. Butler, R. W. (1980), The concept of a tourist area cycle of evolution: implications for management of
resources, în The Canadian Geographer, Vol. 24, Nr. 1.
311
Bibliografie
30. Butură, V. (1978), Etnografia poporului român: cultura materială, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
31. Cai, Liping A. (2002), Cooperative branding for rural destination, în Annals of Tourism Research, Vol.
29, Nr. 3, pp. 720-742.
32. Cawley, Mary, Gillmor, D. (2008), Integrated Rural Tourism: Concepts and Practice, în Annals of
Tourism Research, Vol. 35, Nr. 2, pp. 316-337.
33. Cazes, G. (1992), Fondements pour une géographie du tourisme et des loisirs, Edit. Bréal, Paris.
34. Călinescu, R. (1969), Biogeografia României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
35. Câmpeanu-Sonea, Eugenia (2006), Managementul firmei prestatoare de servicii în turism, Edit.
Risoprint, Cluj-Napoca.
36. Cândea, Melinda, Bran, Florina (2001), Spaţiul geografic românesc: organizare, amenajare şi
dezvoltare durabilă, Editura Economică, Bucureşti.
37. Cândea, Melinda, Simon, Tamara (2006), Potenţialul turistic al României, Editura Universitară,
Bucureşti.
38. Ciangă, N. (1985), Turismul în Munţii Apuseni, în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria Geologia-
Geographia, Vol. XXX, pp. 67-73.
39. Ciangă, N. (1991), Un model de cuantificare a potenţialului şi bazei materiale turistice din regiunea
montană, în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria Geographia, Vol. XXXVI, pp. 105-108.
40. Ciangă, N., Axente, Maria (1996), Mijloacele de transport pe cablu – componentă infrastructurală a
peisajului geografic şi turismului carpatic, în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria Geographia, Vol. XLI,
Nr. 1-2, pp. 159-164.
41. Ciangă, N. (1997), Turismul în Carpaţii Orientali: Studiu de geografie umană, Edit. Presa Universitară
42. Ciangă, N. (1998), Turismul rural, factor de conservare, valorificare şi dezvoltare a habitatului montan,
în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria Geographia, Vol. XLIII, Nr. 2, pp. 131-136.
43. Ciangă, N. (2001), Dimensiuni spaţial-geografice ale amenajărilor în turismul rural din regiunea
carpatică, în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria Geographia, Vol. XLVI, Nr. 2, pp. 127-130.
44. Ciangă, N., Dezsi, Şt., Rotar, Gabriela (2002), Aspecte privind estimarea valorii potenţialului turistic şi
a bazei materiale din regiunea de nord-vest a României, în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Seria
Geographia, Vol. XLVI, Nr. 2, pp. 81-90.
45. Ciangă, N. (2003), Geografie turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
46. Ciangă, N., Dezsi, Şt. (2005), Turismul rural – aspecte teoretice şi conceptuale, în Studia Univ. Babeş-
Bolyai, Seria Geographia, Vol. L, Nr. 2, pp. 139-144.
47. Ciangă, N. (2006), Tendinţe actuale în infrastructura turistică de cazare din judeţul Cluj, în Studia Univ.
Babeş-Bolyai, Seria Geographia, Vol. LI, Nr. 2, pp. 187-192.
48. Ciangă, N. (2007), România. Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
49. Ciangă, N., Dezsi, Şt. (2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
50. Ciangă, N., Răcăşan, Bianca-Sorina (2015), Ski areas and slopes in Romania. Reviewing current state of
winter sports tourism unfolding possibilities within Carpathian Mountains, în Studia UBB, Seria
Geographia, Vol. LX, Nr. 1, pp. 157-173.
51. Cinezan, V. (2011), Ciurila - microunivers transilvan, Edit. Eikon, Cluj-Napoca.
52. Cinezan, V. (2013), Săcuieu: casa de sub muntele Vlădeasa, Edit. Ecou, Cluj-Napoca.
53. Clarke, J. (2000), Tourism brands: An exploratory study of the brands box model, Journal of Vacation
Marketing, Vol. 6, Nr. 4, pp. 329–345.
54. Cocean, Gabriela (2011), Munţii Trascău: relief, geomorfosituri, turism, Edit. Presa Universitară
55. Cocean, P. (1988), Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti.
56. Cocean, P. (1992), Masivul Gilău - Muntele Mare: hartă turistică, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.
57. Cocean, P. (1995), Peşterile României, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
58. Cocean, P. (1996), Geografia turismului, Edit. Caroo, Bucureşti.
59. Cocean, P. (2000), Munţii Apuseni: procese şi forme carstice, Editura Academiei Române, Bucureşti.
60. Cocean, P. (2002), Geografie regională: evoluţie, concepte, metodologie, Edit. Presa Universitară
312
Bibliografie
61. Cocean, P., Dezsi, Şt. (2005), Prospectare şi geoinformare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană,
Ed. a II-a, revizuită, Cluj-Napoca.
62. Cocean, P. (2006), Turismul cultural, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
63. Cocean, P. (2007), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Ed. a II-a, Cluj-Napoca.
64. Cocean, P., Filip, S. (2008), Geografia regională a României, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
65. Cocean, P., Dezsi, Şt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
66. Cocean, P. (2010), Patrimoniul turistic al României, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
67. Cocean, P. (2014), Strategia de dezvoltare a comunei Aiton: 2014-2050, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
68. Cocean, P., David, Nicoleta (2014), Peisaje culturale, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
69. Cocean, R., Moisescu, O. I., Toader, V. (2014), Economie şi planificare strategică în turism, Edit.
Risoprint, Cluj-Napoca.
70. Constantinescu, Mihaela (2011), Principii teoretice în dezvoltarea şi implementarea chestionarelor ca
instrumente de sondare a pieţei, în Revista de Marketing Online, Vol. 5, Nr. 2, pp. 68-78.
71. Conţiu, H. V. (2012), Bazele geografice ale fenomenului turistic, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
72. Cooley, C. (1894), The theory of transportation, Publications of the American Economic Association,
Vol. 9, Nr. 3, pp. 13-148.
73. Copilu Cheatra, V. (1989), Iara, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
74. Corbetta, P. (2003), Social Research. Theory, Methods and Techniques, translated from Italian by
Bernard Patrick, Sage Publications, London.
75. Coteţ, P. V., Nedelcu, E. (1976), Principii, metode şi tehnici moderne de lucru în geografie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
76. Csősz, I. (1996), Agroturism montan, Edit. Mirton, Timişoara.
77. Csősz, I. (2007), Agroturism şi turism rural, Edit. Mirton, Timişoara.
78. Cristureanu, Cristiana (1992), Economia şi politica turismului internaţional, Casa editorială Abeona,
Bucureşti.
79. Cucu, V. (2000), Geografia aşezărilor rurale, Edit. Domino, Târgovişte.
80. Dejeu, Z. (2010a) Monografia etnologică a judeţului Cluj. Vol. 1 Zona Dealurile Gilăului, Clujului şi
Dejului (Someşul Mic), Edit. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca.
81. Dejeu, Z. (2010b) Monografia etnologică a judeţului Cluj. Vol. 2 Zona Huedin, Edit. Fundaţiei pentru
Studii Europene, Cluj-Napoca.
82. Dejeu, Z. (2011) Monografia etnologică a judeţului Cluj. Vol. 3 Zona Câmpiei Transilvaniei, Edit.
Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca.
83. Dezsi, Şt. (2006), Patrimoniu şi valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
84. Dezsi, Şt. (2008), Value estimation of tourism potential and material base in Lăpuşului Land in the
perspective of regional tourist arrangements, în GeoJournal of Tourism and Geosites, Vol. I, Nr. 1, pp.
48-62.
85. Diaconescu, Al., Sălăgean T. (2009), Comuna Beliş: judeţul Cluj: scurt ghid de prezentare, Seria
Transilvania all inclusive: revistă de călătorii şi afaceri, Cluj-Napoca.
86. Diaconescu, Al. (2010), Comuna Moldoveneşti: ghid de prezentare, Seria Transilvania all inclusive:
revistă de călătorii şi afaceri, Cluj-Napoca.
87. Dinu, Mihaela, Peţan, Ioana (2003), Geografia turismului în România: teme pentru seminar, excursia
tematică, bibliografie, Edit. Sylvi, Bucureşti.
88. Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
89. Dunăre, N. (1984), Civilizaţie tradiţională românească în curbura carpatică nordică, Edit. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
90. Eco, U. (1977), Come si fa una tesi di laurea, Traducere: Mincu, M. (2000) Cum se face o teză de
licenţă, Edit. Pontica, Constanţa.
91. Efros, V. (2002), Dicţionar de geografie economică şi umană, Edit. Universităţii Suceava, Suceava.
92. Erdeli, G., Gheorghilaş, A. (2006), Amenajări turistice, Edit. Universitară, Bucureşti.
93. Farkas, Izabella Melinda (2008), Munţii Vlădeasa: hartă turistică, Edit. Micro Mapper, Cluj-Napoca.
313
Bibliografie
94. Filip, C. C., Nistor, V. D. (2010), Negreni: istorie, tradiţii şi legende: studiu monografic, Edit. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
95. Filip, C. C. (2013), Beliş, frumuseţea Apusenilor: istorie şi tradiţie, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca.
96. Fort, V. D. (2010), Săcuieu: scurtă monografie, Edit. Astra-Dej, Dej.
97. Frisvoll, S. (2013), Conceptualising Authentication of Ruralness, în Annals of Tourism Research, Vol.
43, pp. 272-296.
98. Gagauz, Olga (2012), Îmbătrânirea demografică a populaţie: tendinţe şi opţiuni, în Revista de ştiinţă,
inovare, cultură şi artă „AKADEMOS”, Ediţia Nr. 4 (27), decembrie 2012, pp. 82-87.
99. Gaman, G., Răcăşan, Bianca Sorina, Potra Alexandra Camelia (2015), Tourism and Polycentric
Development in Urban and Rural Areas. Case Study: Triple-Pole Proposals in Bacău and Cluj Counties
(Romania) în volumul Conferinţei Internaţionale de Turism din Londra: ICOT 2015 - From Tourism
Policy into Practice: Issues and Challenges in Engaging Policy Makers and End Users, pp. 139-153.
100. Gaman, G., Răcăşan Bianca Sorina (2016), Transport Accessibility as a Factor for Tourism Flow
Augmentation. Case Study: The Romanian Health Resorts, în Journal of Settlements and Spatial
Planning, Vol. 7, No. 1, pp. 65-77.
101. Ganea, I. V. (2006), Organizarea spaţiului geografic şi a agrementului de tip “outdoor” în Munţii
Apuseni, Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca.
102. Gannon, A. (1994), Rural Tourism as a Factor in Rural Community Economic Development for
Economies in Transitions, în Bramwell, B., Lane, B. (coord.), Rural Tourism and Sustainable Rural
Development, Edit. Channel View Publications, Clevedon, pp. 51-60.
103. George, Wanda, Mair, Heather, Reid, D. (2009), Rural Tourism Development: Localism and
Cultural Change, Edit. Channel View Publications, Bristol.
104. Gergely, E. (2002), Tureni: studiu monografic, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
105. Gergely, E., Luca E. (2004), Iara: studiu monografic, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
106. Gergely, E. (2007), Comuna Mihai Viteazu: istorie şi civilizaţie, Ed. a II-a revizuită şi mult
îmbunătăţită, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
107. Getz, D. (2008), Event tourism: Definition, evolution, and research, în Tourism Management, Nr.
29, pp. 403-428.
108. Gheorghilaş, A. (2014), Geografia turismului, Ed. a III-a, revizuită şi adăugită, Editura Universitară,
Bucureşti.
109. Ghereş, Marinela, Culda, Sidonia (2000), Turism rural, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
110. Ghereş, Marinela (2006), Agroturism, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
111. Ghinea, D. (2002), Enciclopedia geografică a României, Edit. Enciclopedică, Ed. a III-a, rev. şi
adăug., Bucureşti.
112. Ghinoiu, I. (2003a), Atlasul etnografic român, Volumul I: Habitatul, Institutul de Etnografie şi
Folclor „Constantin Brăiloiu”, Editura Academiei Române, Bucureşti.
113. Ghinoiu, I. (2003b), Sărbători şi obiceiuri. Vol. III: Transilvania, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
114. Ghinoiu, I. (2005a), Atlasul etnografic român, Volumul II: Ocupaţiile, Institutul de Etnografie şi
Folclor „Constantin Brăiloiu”, Editura Academiei Române, Bucureşti.
115. Ghinoiu, I. (2005b), Comoara satelor: calendar popular, Editura Academiei Române, Bucureşti.
116. Ghinoiu, I. (2011), Atlasul etnografic român, Volumul IV: Portul şi arta populară, Institutul de
Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, Editura Academiei Române, Bucureşti.
117. Glăvan, V. (1978), Studii de turism. Vol. 1: Turism balnear, Edit. IPREC, Bucureşti.
118. Glăvan, V. (1978), Studii de turism. Vol. 2: Turism montan, Edit. IPREC, Bucureşti.
119. Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.
120. Glăvan, V. (2010), Geografia turismului, Ed. a III-a revăzută, Edit. Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti.
121. Grix, J. (2001), Demystifying Postgraduate Research: From MA to PhD, Edit. University of
Birmingham Press, Birmingham.
122. Gunn, C. (1994), Tourism Planning: Basics, Concepts, Cases, Ed. a III-a, Edit. Taylor&Francis.
123. Hall, D. (2004), Rural Tourism Development in Southeastern Europe: Transition and the Search for
Sustainability, în International Journal of Tourism Research, Vol. 6, pp. 165-176.
124. Hannam, K., Knox, D. (2010), Understanding tourism: A Critical Introduction, Edit. Sage, London.
314
Bibliografie
125. Horváth, C. (2008), Studiul lacurilor de acumulare din bazinul superior al Crişului Repede, Edit.
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
126. Hudson, S. (2008), Tourism and Hospitality Marketing: A Global Perspective, Edit. Sage, London.
127. Ianoş, I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic: studiu de geografie economică asupra
teritoriului României, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, Bucureşti.
128. Ielenicz, M. (2007), România: geografie fizică, Vol. 2, Editura Universitară, Bucureşti.
129. Ielenicz, M., Săndulache, I. (2008), România: podişuri şi dealuri, Vol. 3, Editura Universitară,
Bucureşti.
130. Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2009), România, potenţial turistic, Ed. a III-a revăzută, Editura
Universitară, Bucureşti.
131. Ielenicz, M., Matei, Elena (2009), Resorts of national interest in the Romanian Carpathians, Editura
132. Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2013), Turism, teorie şi metodologie, Editura Universitară,
Bucureşti.
133. Ielenicz, M., Matei, Elena (2009), Resorts of national interest in the Romanian Carpathians, Edit.
134. Ilie, M. (1957), Munţii Apuseni, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.
135. Ilieş, Gabriela coord. (2010), Modele ale specificităţii regionale: suport pentru strategiile de
valorificare turistică a satelor tradiţionale, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
136. Ilieş, M. (2007), Amenajare turistică, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
137. Ilinca, L. I., Tătaru, Al., Pipirigeanu, Rodica (2012), Omul şi evoluţia agriculturii, Edit. Tiparg,
Piteşti.
138. Iluţ, P. (1997), Abordarea calitativă a socioumanului: concepte şi metode, Edit. Polirom, Iaşi.
139. Iorio, Monica, Corsale, A. (2010), Rural tourism and livelihood strategies in Romania, în Journal of
Rural Studies, Vol. 26, pp. 152-162.
140. Irimuş, I. A. (2003), Geografia fizică a României, Edit. Casa Carţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
141. Irimuş, I. A. (2010), Relieful: potenţial şi valorificare turistică, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
142. Jones, P., Lockwood, A. (2002), The Management of Hotel Operations, Edit. Cengage Learning
EMEA, London.
143. Kolb, Bonita (2006), Tourism Marketing for Cities and Towns: Using Branding and Events to
Attract Tourists, Edit. Butterworth-Heinemann, Oxford.
144. Lane, B. (1994), What is rural tourism?, în Journal of Sustainable Tourism, Vol. 2, Nr. 1-2, pp. 7-21.
145. Lazăr, V. (2007), Aiton – Cluj: istorie şi tradiţie, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca.
146. Lăzărescu, L. (2006), Mărtineşti, vechiul meu sat transilvan, Edit. Polidava, Deva.
147. Lazoc, R., Lazoc, Alina, Goia, Diana Coralia (2007), Tehnici promoţionale, Ed. a II-a revizuită şi
adăugită, Edit. Eurostampa, Timişoara.
148. Lechinţan, V. (2006), Călăţele: studiu monografic, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Edit. Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
149. Leiper, N. (1979), The Framework of Tourism: Towards a Definition of Tourism, Tourist, and the
Tourist Industry, în Annals of Tourism Research, Vol. VI, Nr. 4, pp. 390–407.
150. Luca, Minodora Susana (2007), Băişoara – locul sufletului nostru, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca.
151. Lupu, N. (2010), Hotelul: economie şi management, Ed. a VI-a, Edit. C. H. Beck, Bucureşti.
152. Mac, I. (1992), Geografie turistică generală, Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir, Sibiu.
153. Mac, I. (2008), Geografie normativă, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
154. Maftei, I. (2003), ABC turistic montan, Edit. Polirom, Iaşi.
155. Marţian, Florica (2007), Monografia folclorică a comunei Mănăstireni, Edit. Hiperborea, Turda.
156. Matei, Elena (2004), Ecoturism, Edit. Top Form, Bucureşti.
157. Matei, Daniela (2005), Turismul rural: teorie şi realitate, Edit. Terra Nostra, Iaşi.
158. Mathieson, A., Wall, G. (1982), Tourism: economic, physical and social impacts, Edit. Longman,
Harlow.
159. Mazilu, Mirela (2010), The Rural Tourism and the Rural Development, în Journal of Settlements and
Spatial Planning, Vol. 1, Nr. 1, pp. 77-82.
315
Bibliografie
160. Măhăra, Gh., Popescu-Argeşel, I. (1993), Munţii Trascău: ghid turistic, Editura Imprimeriei de Vest,
Oradea.
161. Mărginean, I. (2012), Performanţa României în domeniul dezvoltării umane, în Revista Calitatea
Vieţii, XXIII, nr. 4, pp. 277–298.
162. Middleton, V. (1988), Marketing in Travel and Tourism, Edit. Heinemann, Oxford.
163. Middleton, V. (1994), Marketing in travel and tourism, Edit. Butterworth-Heinemann, Oxford.
164. Miftode, V. (1995), Metodologia sociologică. Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Edit.
Porto-Franco, Galaţi.
165. Minciu, Rodica (2004), Economia turismului, Ed. a III-a revăzută şi adăugită, Edit. Uranus,
Bucureşti.
166. Mititean, R., Kadar, A. (1996), Zona turistică Băişoara şi masivul Muntele Mare: ghid turistic, Edit.
Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, Bucureşti.
167. Miu, Florentina (2008), Ecoturism şi turism rural, Edit. Universitatea din Piteşti, Piteşti.
168. Moldovan, F. ( 2012), Elemente de climatologie şi hidrologie. Partea I: Meteorologie –
Climatologie, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
169. Moldovan, S.C. (2014), Depresiuna Iara-Hăşdate: studiu de planning teritorial, Teză de doctorat.
Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Vasile Surd. Facultatea de Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca.
170. Molnar, E. (1972), Cercetări geografice aplicative în judeţul Cluj, Teză de doctorat. Conducător
ştiinţific: Prof. dr. doc. Tiberiu Morariu, Facultatea de Biologie-Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca.
171. Morariu, T., Savu, Al. (1970), Judeţul Cluj, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti.
172. Morgan, N., Prichard, A., Pride, R. (2004), Destination Branding: Creating the Unique Destination
Proposition, Ed. a II-a, Edit. Butterworth-Heinemann, Oxford.
173. Muntele, I., Iaţu, C. (2003), Geografia turismului: concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-
temporală, Edit. Sedcom Libris, Iaşi.
174. Mureşan, Cornelia (2005), Introducere în demografie, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
175. Mureşianu, M. (2010), Turismul rural şi dezvoltarea durabilă a satului românesc contemporan,
Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca.
176. Murphy, P. (1985), Tourism: A Community Approach, Edit. Routledge, London.
177. Nagy, J. (1958), Portul popular maghiar din Ţinutul Călatei, Traducere din limba maghiară de Socol
A., Edit. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti.
178. Neagu, V., Stanciu, G. (1996), România: charta europeană a spaţiului rural, Edit. Ceres, Bucureşti.
179. Negucioiu, A., Teodor, P., Edroiu, N. (1980), Cluj. Judeţele Patriei. Monografie, Edit. Sport-
Turism, Bucureşti.
180. Neguţ, S. (2003), Geografia turismului, Edit. Meteor Press, Bucureşti.
181. Neumeier, S., Pollermann, K. (2014), Rural Tourism as Promoter of Rural Development – Prospects
and Limitations. Case Study: Findings from a Pilot Project Promoting Village Tourism, în European
Countryside, Vol. 4, pp. 270-296.
182. Nicoară, L., Puşcaş, Angelica (2007), Regionare turistică mondială, Edit. Silvania, Ed. a II-a, rev. şi
adăug., Zalău.
183. Nistoreanu, P. (2003), Ecoturism şi turism rural, Ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Edit. ASE,
Bucureşti.
184. Nistoreanu, P. (2005), Economia turismului: teorie şi practică, Editura ASE, Bucureşti.
185. Nistoreanu, P., Ghereş, Marinela, coord. (2010), Turism rural: tratat, Edit. C. H. Beck, Bucureşti.
186. Nowacki, M. (2013), The determinants of satisfaction of tourist attractions’ visitors, Edit. Active,
Poznan.
187. Olteanu, Antoaneta (2009), Calendarele poporului roman, Ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Edit.
Paideia, Bucureşti.
188. Oprea, M. G. (2012), Impactul dezvoltării infrastructurii de transport asupra turismului din
Transilvania, Teză de doctorat. Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Nicolae Ciangă. Facultatea de
Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
316
Bibliografie
189. Page, S. J. (1999), Transport and tourism: Global perspectives, Ed. a III-a, Edit. Pearson, England.
190. Page, S. J., Getz, D. (1997), The Business of Rural Tourism: International Perspectives, Edit.
International Thomson Business Press, London.
191. Pastor, I. (2006), Managementul turismului rural, agroturismului şi ecoturismului, Edit. Risoprint,
Cluj-Napoca.
192. Păcurar, Al. (2009), Turism internaţional, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
193. Pearce, P. L. (1991), Analyzing tourist attractions, în Journal of Tourism Studies, Vol. 2, Nr. 1, pp.
46-55.
194. Perţa, V. F. (2011), Comuna Căpuşu Mare la ceas aniversar: 1391-2011, Edit. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca.
195. Petrea, Rodica, Petrea, D. (2001), Turism rural, Edit. Presa Universitară Clujeană, Ed. a II-a,
revizuită, Cluj-Napoca.
196. Petrea, Rodica (2004), Turism rural în Munţii Apuseni, Edit. Universităţii din Oradea, Oradea.
197. Pop, Gr. P. (1996), România - Geografie hidroenergetică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
198. Pop, Gr. P. (2005), Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc: satul sufletului meu, Edit. Studia, Cluj-
Napoca.
199. Pop, Gr. P. (2007), Judeţul Cluj - Judeţele României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
200. Pop, Gr. P., Zotic, V., Alexandru, Diana-Elena (2015), Ethnicity from Spatial Centrality to
Periphery: The Case of Cluj County, Romania, în Journal of Settlements and Spatial Planning, Special
Issue, No. 4/2015, pp. 219-229.
201. Pop, I. A., Porumb, M., coord. (2006), Patrimoniul natural şi cultural al României: Munţii Apuseni,
Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca.
202. Pop, I. A., Danciu, M. I., Cocean, P., Luţaş, Mihaela (2008), Judeţul Cluj, Consiliul Judeţean Cluj,
Edit. Tribuna, Cluj-Napoca.
203. Pop, M., Bartha, Al. (1973), Cheile Turzii, Editura pentru Turism, Bucureşti.
204. Popa, V. (2009), Turismul în Munţii Apuseni - componentă a produsului turistic românesc, Edit.
A.S.E., Bucureşti.
205. Postelnicu, Gh. (2007), Economie turistică şi hotelieră. Suport de curs, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
206. Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
207. Puşcariu, V. (1937), Munţii Apuseni, Tipografia „Universală”, Cluj.
208. Puşcaş, Angelica (2009), Ascultări din lumea satului. Introducere în etnografie, Edit. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
209. Puşcaşu, Adina-Maria (2014), Satul Copăceni (jud. Cluj): analiză microteritorială, Teză de doctorat.
Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Vasile Surd. Facultatea de Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca.
210. Răcăşan, Bianca Sorina (2014a), Tourism Infrastructure in the Rural Mountain Area of Cluj County
(Romania), în volumul Conferinţei Internaţionalede Turism din Belgrad BITCO 2014 – Thematic
Tourism in a Global Environment: Advantages, Challenges and Future Developments, Edit. College of
Tourism, Belgrade, pp. 755-771.
211. Răcăşan, Bianca Sorina (2014b), Types and forms of tourism based on natural and anthropic tourist
resources in Apuseni Mountains. Case study: Rural Mountain Area of Cluj County, în Geographica
Timisiensis, Vol. XXIII, Nr. 2, pp. 5-26.
212. Răcăşan, Bianca Sorina (2015), Prospecting Event Tourism within the Rural-Mountain Area of Cluj
County by means of Online Promotion, în Journal of Settlements and Spatial Planning, Special Issue, No.
4, pp. 199-209.
213. Răcăşan, Bianca Sorina, Potra, Alexandra Camelia, Gaman, G. (2016), Tourism Potential Value
Assessment Model for Rural-Mountain and Boundary Contact Areas. Case Study: Cluj County, The
District of Ciceu and the Balneary Area of Bacău County (Romania), în Journal of Environmental and
Tourism Analyses, Vol. 4, Nr. 1, pp. 74-96.
214. Rădulescu, D. C., Stănculescu, Manuela Sofia (2012), Oferta turistică din România: 1948 – 2010, în
Revista Calitatea Vieţii, Vol. XXIII, Nr. 4, pp. 299–326.
215. Richards, G. (2001), Cultural Attractions and European Tourism, Edit. CABI, Wallingford.
216. Rey, R. (1985), Civilizaţie montană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
317
Bibliografie
217. Rotar, Gabriela, Câmpeanu-Sonea, Eugenia, Ilieş, M., Ilieş, Gabriela (2006), Comunicare în turism,
Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
218. Rotariu, T., Iluţ, P. (1997), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică, Edit.
Polirom, Iaşi.
219. Rus, T. (2001), Podeni: străveche vatră românească, Edit. Eta, Cluj-Napoca.
220. Rusu, S., Isac, F. (2009), Turism rural şi ecoturism, Ed. a II-a revizuită şi adăugită, Edit.
Universităţii Aurel Vlaicu, Arad.
221. Rusu, T., Moraru, Paula, Cacovean, H. (2011), Dezvoltare rurală, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
222. Sandu, I., coord. (2008), Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
223. Sălăgean, T., Simon, Al. (2011), Gilău: judeţul Cluj-România, Seria Transilvania all inclusive:
revistă de călătorii şi afaceri, Edit. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca.
224. Sharpley, R., Sharpley, Julia (1997), Rural tourism: an introduction, Edit. International Thomson
Business Press, London.
225. Sharpley, R. (2006), Tourism Development and the Environment: Beyond Sustainability?, Edit.
Earthscan, London.
226. Sharpley, R., Jepson, Deborah (2011), Rural tourism: A spiritual experience?, în Annals of Tourism
Research, Vol. 38, Nr. 1, pp. 52-71.
227. Shaw, G., Williams, A. (1994), Critical Issues in Tourism: A Geographical Perspective, Edit.
Blackwell, Oxford.
228. Short, J. (1991), Imagined country: Society, culture and environment, Edit. Routledge, London.
229. Simedrea, T. (1972), Localităţile judeţului Cluj, Intreprinderea Poligrafică Cluj, Cluj-Napoca.
230. Simionescu, I. (1983), Fauna României, Ed. a III-a, îngrijită de Călin Dimitriu, Edit. Albatros,
Bucureşti.
231. Simon, A. (2003), Atlasul localităţilor judeţului Cluj: 5 municipii, 1 oraş, 75 comune: 430 hărţi,
Edit. Suncart, Cluj-Napoca.
232. Smaranda, J. S. (2008), Managementul turismului în ariile naturale protejate, Edit. Risoprint, Cluj-
Napoca.
233. Smith, S. (1995), Tourism Analysis: A Handbook, Ed. a II-a, Edit. Longman, Essex.
234. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N. (2001), Economia turismului, Edit. Expert, Bucureşti.
235. Sofronie, C. (2000), Amenajări hidrotehnice în bazinul hidrografic Someş-Tisa, Casa de Editură
Gloria, Cluj-Napoca.
236. Sorocovschi, V. (2008), Climatologie şi aplicaţii bioclimatice în turism, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca.
237. Sorocovschi, V., Şerban, Gh. ( 2012), Elemente de climatologie şi hidrologie. Partea II: Hidrologie,
Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
238. Spânu, R. (2005), Programe de arhitectură în turism, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
239. Statie, Gh. (2009), Turismul rural şi mangementul pensiunilor turistice, Edit. Independenţa
Economică, Piteşti.
240. Stănciulescu, Gabriela, Jugănaru, I. D. (2006), Animaţia şi animatorul în turism, Edit. Uranus,
Bucureşti.
241. Stănciulescu, Gabriela (2010), Managementul operaţiunilor în turismul de evenimente, Editura
A.S.E., Bucureşti.
242. Štetić, Snežana (2012), Specific features of Rural Tourism Destinations Management, în Journal of
Settlements and Spatial Planning, Vol. 1, pp. 131-137.
243. Stoica, L. (2008), Castele şi cetăţi din Transilvania: judeţul Cluj, Cluj-Napoca.
244. Surd, V. (2001), Geodemografie, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
245. Surd, V. (2002), Introducere în geografia spaţiului rural, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
246. Surd, V. (2003), Geografia aşezărilor, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
247. Surd, V., Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen (2005), Amenajarea teritoriului şi infrastructurii tehnice,
248. Surd, V. (2008), Monografia turistică a Carpaţilor Româneşti, Edit. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
318
Bibliografie
249. Surd, V. (2013), Miceşti (Micuş) un sat transilvănean, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
250. Surd, V. coord. (2015), Infrastructuri pentru practicarea sporturilor din România, Edit. Presa
251. Susan, Aurelia (1980), Geografia turismului,Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
252. Swarbrooke, J. (2002), The development and management of visitor attractions, Ed. a II-a, Edit.
Butterworth-Heinemann, Oxford.
253. Swizewski, C., Oancea, D. (1976), Geografia turismului, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
254. Şandru, I., Aur, N. (2009), Geografia aşezărilor rurale, Edit. CD PRESS, Bucureşti.
255. Şerban, Gh. (2007), Lacurile de acumulare din bazinul superior al Someşului Mic. Studiu
hidrogeografic, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
256. Şteiu, N., Mariş, I. (2000) Marişel: file de geografie, istorie şi folclor, Edit. Etape, Sibiu.
257. Şteiu, N. (2002), Beliş - vatră străbună: studiu monografic, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca.
258. Şteiu, N., Negru, Gh. (2003), Poieni: spaţiu, istorie şi spiritualitate, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca.
259. Şteiu, N. (2007), Bedeciu: satul nostru de suflet, Edit. Dokia, Cluj-Napoca.
260. Şteiu, N. (2009), Morlaca: satul de la poala Măgurii, Edit. Dokia, Cluj-Napoca.
261. Şteiu, N. (2013), Alunişu: satul de sub Horaiţa Vlădesei, Edit. Tradiţii Clujene, Cluj-Napoca.
262. Tacu, Al. P. coord. (1999), Turismul rural românesc: actualitate şi perspectivă, Edit. Pan Europe,
Iaşi.
263. Tacu, Al. P. coord. (2003), Turismul rural românesc: dileme şi forme de dezvoltare, strategii de
dezvoltare, produsul turistic şi piaţa, spaţiul rural şi potenţialul turistic, Edit. Pim, Iaşi.
264. Talabă, I. coord. (2006), Turismul rural românesc – actualitate şi perspectivă: potenţial de
dezvoltare, marketing şi resurse umane, Edit. Performantica, Iaşi.
265. Talabă, I. coord. (2007), Turismul rural românesc – actualitate şi perspectivă: turismul şi creşterea
economică; caracteristici, modele şi potenţial de dezvoltare; turismul şi dezvoltarea regională; turismul
rural şi mediul înconjurător, Edit. Performantica Iaşi.
266. Tofan, G. B. (2013), Some aspects regarding sheepherding and its role in the local development of
the Drăgoiasa-Tulgheş Microregion, în Studia UBB, Seria Geographia, Vol. LVIII, Nr. 2, pp. 169-178.
267. Toşa, I. (2002), Casa în satul românesc de la începutul secolului XX, Edit. Supergraph Tipo, Cluj-
Napoca.
268. Toşa, I., Bucur, C., Roşca, Simona Teodora (2012), Meşteri şi meşteşuguri clujene azi, Edit. Tradiţii
Clujene, Cluj-Napoca.
269. Tripon, Monica (2003), Belişul de sub ape: credinţele legate de viaţa omului în satul Beliş: schiţa
monografică a vieţii spirituale, Edit. MO, Cluj-Napoca.
270. Tritean, Ileana Maria (2012), Feleacu şi împrejurimile lui: potenţial turistic şi valorificarea lui, Ed.
revizuită şi completată, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
271. Trufaş, Constanţa, Bran, Florina, Martinescu, Dana Maria (2009), Ecoturism şi turism rural, Edit.
Alpha MDN, Buzău.
272. Ursuţ, D. (2008), Drumurile romane din judeţul Cluj, Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca.
273. Vac, M. (2009), Săcuieu: dăinuire şi trăinicie peste veacuri, Edit. Scheda, Oradea.
274. Vana, C. (2003), Cacova Ierii: studiu monografic, Edit. Boema, Turda.
275. Vasile, M., Barbelian, M. (1986), Turism şi alpinism în Cheile Turzii, Editura Sport-Turism,
Bucureşti.
276. Vâtca, I. (2010), Comuna Râşca: studiu monografic, Edit. Accent, Cluj-Napoca.
277. Vişinescu, V., Lechinţan, V. (2002), Petreştii de Jos: studiu monografic, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca.
278. Vişinescu, V. (2003), Vâlcele: studiu monografic, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
279. Vişinescu, V. (2003), Sănduleşti: studiu monografic, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
280. Vişinescu, V., Bujor, Mariana (2013), Petreştii de Jos: un colţ de ţară românească: vatra folclorică
şi spaţiul păstrării fiinţei naţionale, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
281. Vlăduţiu, I. (1973), Etnografia romanească: istoric, cultura materială, obiceiuri, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti.
319
Bibliografie
282. Vlăsceanu, L. (1982), Metodologia cercetării sociologice. Orientări şi probleme, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti.
283. Vodă, M. (2008), Ecoturism, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
284. Williams, S. (1998), Tourism Geography, Edit. Routledge, London.
285. Zeppel, H., Hall, M. (1991), Selling art and history: Cultural heritage and tourism, în Journal of
Tourism Studies, Vol. 2, Nr. 1, pp. 29-45.
286. Zotic, V. (2005), Componente operaţionale ale organizării spaţiului geografic, Edit. Presa
287. * * * (1946), Schiţa turistică a regiunei Cluj, Topografia „Cartea Românească”, Cluj.
288. * * * (1969), Judeţul Cluj pe coordonate contemporane, Întreprinderea Poligrafică Cluj, Cluj-
Napoca.
289. * * * (1998), Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de
turism în România.
290. * * * (1999), Ghid de legislaţie turistică, lucrare sistematizată de Hotca Cristina, şef serviciu juridic,
Autoritatea Naţională pentru Turism, Edit. Lumina Lex, Bucureşti.
291. * * * (1999), Hotărârea nr.717 din 2 septembrie 1999 pentru aprobarea atestării zonei Fântânele,
comuna Râşca, judeţul Cluj, şi a zonei Muntele Băişorii, comuna Băişoara, judeţul Cluj, ca staţiuni
turistice de interes local, publicat în Monitorul Oficial nr. 443 din 13 septembrie 1999.
292. * * * (2003), Ciucea lui Octavian Goga, Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
293. * * * (2004), Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR): coordonate majore,
294. * * * (2005), Planul de Dezvoltare a Judeţului Cluj. Studiu sectorial – Turismul. Proiect nr.
12899/2005, Academia Română – Filiala Cluj. Colectivul de Geografie, Cluj-Napoca.
295. * * * (2006), Planul de Management al Parcului Natural Apuseni, Administraţia Parcului Natural
Apuseni.
296. * * * (2008), Ordin nr. 1096/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acreditarea
centrelor naţionale de informare şi promovare turistică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658
din 18/09/2008.
297. * * * (2011), O.M.D.R.T. nr. 899/2011 privind clasificarea structurilor de primire turistice.
298. * * * (2011), O.M.D.R.T. nr. 899/2011 privind clasificarea structurilor de primire turistice. Anexa
nr. 2: Criterii obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică.
299. * * * (2012), Bune practici în turismul rural din judeţul Cluj, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.
300. * * * (2012), Force Tourism: Business and Tourism Magazine - Destinaţii judeţene: Cluj,
Advertorial Consiliul Judeţean Cluj, Edit. Asociaţia Force Tourism.
301. * * * (2013), Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de
primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, 14 iunie, 2013.
302. * * * (2015), Legea nr. 198 din 9 iulie 2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor,
publicat în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2015.
320
Webografie
1. Aeroportul Internaţional Avram Iancu, http://airportcluj.ro/, ultima accesare: 2 iulie, 2016.

2. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Rapoarte de selecţie, disponibile la
https://portal.afir.info/informatii_generale_rapoarte_si_liste_rapoarte_de_selectie, ultima accesare: 21
iulie, 2016.
3. Arhiva Monumente Uitate, disponibilă la http://monumenteuitate.org/ro/, ultima accesare: 16 ianuarie,
2017.
4. Asociaţia Comunelor din România, Filiala Judeţeană Cluj, Arii naturale de interes judeţean în Cluj,
disponibile la http://acorcluj.ro/, ultima accesare: 21 noiembrie, 2016.
5. Asociaţia de Ecoturism din România, http://www.asociatiaaer.ro/, ultima accesare: 12 aprilie, 2017.
6. Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, Programul Campionatului de
Pescuit al AGVPS din România, disponibil la http://agvps.ro/, ultima accesare: 5 decembrie, 2016.
7. Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, http://www.antrec.ro/, ultima accesare: 29
august, 2014.
8. Asociaţia pentru Dezvoltarea Mountain biking-ului din România, Calendar competiţional, disponibil la
http://mtbcup.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
9. Autoritatea Naţională pentru Turism, Lista localităţilor atestate ca staţiuni turistice, disponibilă la
http://turism.gov.ro/informatii-publice/, ultima accesare: 4 iulie, 2016.
10. Autoritatea Naţională pentru Turism, Lista structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare
clasificate, disponibilă la http://turism.gov.ro/informatii-publice/, ultima accesare: 11 februarie, 2016.
11. Autoritatea Naţională pentru Turism, Lista structurilor de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică clasificate, disponibilă la http://turism.gov.ro/informatii-publice/, ultima accesare: 17 martie,
2016.
12. Autoritatea Naţională pentru Turism, Staţiuni turistice atestate, Autoritatea Naţională pentru Turism,
disponibilă la: http://turism.gov.ro/informatii-publice/, accesată în 29 august 2015.
13. Autoritatea Naţională pentru Turism, Pârtii de schi omologate, Autoritatea Naţională pentru Turism,
disponibilă la: http://turism.gov.ro/informatii-publice/, accesată în 21 ianuarie 2015.
14. Biserici Baptiste şi Penticostale din România, Adrese, disponibile la http://www.crestinul.ro/, ultima
accesare: 19 ianuarie, 2017.
15. Buscat Ski & Summer Resort, http://www.buscat.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
16. Cabana Cheile Turzii, http://turism-cheile-turzii.ro/cabana_cheile_turzii/, ultima accesare: 11 aprilie,
2017.
17. Cabana Moţilor, http://www.cabanamotilor.ro/, ultima accesare: 6 aprilie, 2017.
18. Calculator distanţe rutiere, http://distanta.ro/, ultima accesare: 11 aprilie, 2017.
19. Catalogul Bisericilor din România, disponibil la https://www.biserici.org/index.php?menu=BI, ultima
20. Centrul de echitaţie Napoca Sport Horse, http://napocasporthorse.ro/, ultima accesare: 7 iulie, 2016.
21. Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, Manifestări culturale,
disponibil la http://www.traditiiclujene.ro/, ultima accesare: 5 decembrie, 2016.
22. Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Cluj, disponibil la
http://www.cniptcluj.ro/obiectiv/view/id/2955, ultimare accesare: 21 iulie, 2016.
23. Cheile Turzii Race, http://ctrace.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
24. Club Orca, Activităţi, disponibile la http://club-orca.ro/, ultima accesare: 5 decembrie, 2016.
25. Clubul Sport4You, Activităţi şi competiţii sportive, disponibile la http://sport4you.ro/, ultima accesare: 5
decembrie, 2016.
26. Cluj.com – Ghid local, Evenimente, https://cluj.com/, ultima accesare: 7 decembrie, 2016.
27. ClujLife, Evenimente, disponibil la http://www.clujlife.com/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
28. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, http://www.cnadnr.ro/, ultima
accesare: 29 iunie, 2016.
29. Compania Naţională de Căi Ferate CFR – SA, http://www.cfr.ro/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
30. Consiliul Judeţean Cluj, Harta Digitală a Judeţului Cluj, disponibilă la http://www.cjcluj.ro/, ultima
accesare: 18 martie, 2014.
321
Webografie
31. Consiliul Judeţean Cluj, Judeţul Cluj, disponibil la http://www.cjcluj.ro/judet/, ultima accesare: 30 iunie,
2016.
32. Cupa CFMOTO-Hunt-the-Wolf, http://www.hunt-the-wolf.com/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
33. Cupa Răchiţele, Festivalul Pereţilor de Gheaţă, http://www.cuparachitele.ro/, ultima accesare: 6
decembrie, 2016.
34. Cupa Transilvania Post, http://cupatransilvaniapost.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
35. Cupa Vlădeasa, https://descoperavaleaierii.wordpress.com/cupavladeasamtb/, ultima accesare: 8
decembrie, 2016.
36. Davincze Tours, http://www.kalotaszeg-davincze.ro/sancraiu, ultima accesare: 5 aprilie, 2017.
37. Distanţe rutiere, http://distanta.net/, ultima accesare: 29 iunie, 2016.
38. Dor de ducă, Evenimente, disponibil la http://dordeduca.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
39. Enciclopedia României, Portul popular din Transilvania, disponibil la:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Portul_popular_din_Transilvania, ultima accesare: 13 septembrie,
2016.
40. Federaţia Naţională a Grupurilor de Acţiune Locală, Programul LEADER, disponibil la
http://fngal.ro/index.php/sample-sites-2, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
41. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană şi Rurală, http://www.frdmr.ro/, ultima accesare: 29
august, 2014.
42. Feleacu Ski & Snowboard Resort, http://www.partiafeleacu.ro/, ultima accesare: 7 iulie, 2016.
43. Forumul pasionaţilor de trenuri şi transporturi, disponibil la http://www.railnet.ro/, ultima accesare: 30
iunie, 2016.
44. Fun Park Feleacu, http://www.funparkcluj.ro/, ultima accesare: 10 iulie, 2016.
45. Fun Park Feleacu, Activităţi. Evenimente, disponibile la http://www.funparkcluj.ro/, ultima accesare: 6
decembrie, 2016.
46. Ghidul Primăriilor, Prezentarea comunelor clujene, disponibil la http://www.ghidulprimariilor.ro/,
ultima accesare: 2 decembrie 2016.
47. Ghid sportiv în România, Evenimente. Ştiri, disponibile la http://www.insport.ro/#/, ultima accesare: 6
decembrie, 2016.
48. Green Sensation Festival, http://greensensationfestival.com/, ultima accesare: 7 decembrie, 2016.
49. Harta Mănăstirilor, disponibilă la http://www.crestinortodox.ro/, ultima accesare: 18 ianuarie, 2017.
50. Institutul de Memorie Culturală, Lăcaşuri de cult din România - Baza de date online, disponibilă
http://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/default_ro.htm, ultima accesare: 19 ianuarie, 2017.
51. Institutul Naţional al Patrimoniului, Lista Monumentelor Istorice 2015. Judeţul Cluj, Anexă la Ordinul
ministrului culturii nr. 2.828/2015, pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi
cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei
monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare din 24.12.2015, Ordin publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis, 15.02.2016, disponibilă la http://patrimoniu.gov.ro/ro/, ultima
52. Institutul Naţional de Statistică, Baza de date TEMPO – serii de timp: domeniul Statistică economică.
Turism, Matricele aferente bazei de cazare, disponibile la http://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare:
4 aprilie, 2016.
53. Institutul Naţional de Statistică, Baza de date TEMPO – serii de timp: domeniul Statistică economică.
Turism, Matricele aferente circulaţiei turistice disponibile la http://statistici.insse.ro/shop/, ultima
accesare: 24 iunie, 2016.
54. Lacurile Mărtineşti, Pescuit sportiv şi competiţii, disponibil la http://sunfish.ro/, ultima accesare: 5
decembrie, 2016.
55. Liga Română de Spinning, Calendar competiţional 2016, disponibil la http://www.lrs.ro/, ultima
accesare: 5 decembrie, 2016.
56. Magistrala 300, http://www.magistrala300.com/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
57. Maraton Apuseni, http://www.maratonapuseni.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
58. Mecanismul de Schimb de Informaţii pentru Biodiversitate, Biodiversitatea în România, disponibilă la
http://biodiversitate.mmediu.ro/, ultima accesare: 25 noiembrie, 2016.
59. MADR, Fişa Măsurii 19 Dezvoltarea locală LEADER, disponibilă la http://www.madr.ro/informari-
dezvoltare-rurala/informari/actualitate-pndr-2014-2020/, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
322
Webografie
60. Manual Brandului Naţional de Turism editat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului,
disponibil la http://turism.gov.ro/promovare-turistica/, ultima accesare: 27 martie, 2017.
61. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Lista Grupurilor de Acţiune Locală – aria acoperită la
nivel de comună, disponibilă la http://www.madr.ro/axa-leader/leader-2007-2013/lista-cu-grupurile-de-
actiune-locala-selectate-de-madr-si-date-de-contact-gal.html, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
62. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Lista UAT-urilor cu valorile IDUL corespunzătoare,
disponibilă la http://www.madr.ro/informari-dezvoltare-rurala/informari/actualitate-pndr-2014-
2020/2891-anunt-deschidere-sesiune-de-depunere-a-strategiilor-de-dezvoltare-locala-sdl-aferente-
masurii-19-dezvoltarea-locala-leader.html, ultima accesare: 29 iulie, 2016.
63. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Raportul de evaluare a Strategiilor de Dezvoltare Locală
(SDL) aferente Măsurii 19 Dezvoltarea locală LEADER, disponibil la http://www.madr.ro/axa-
leader/leader-2014-2020.html, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
64. Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Master Planul pentru Dezvoltarea
Turismului Naţional 2007-2026, disponibil la http://www.mdrap.ro/turism/studii---strategii, ultima
accesare: 20 iulie, 2016.
65. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Turism. Studii. Strategii, disponibile la
http://www.mdrap.ro/turism/studii---strategii, ultima accesare: 29 iulie 2016.
66. Ministerul Fondurilor Europene, http://www.fonduri-ue.ro/, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
67. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România,
Anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 49/2016 pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, Act emis de
Guvernul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 689 din 6 septembrie 2016, disponibilă la
http://www.mmediu.ro/, ultima accesare: 21 noiembrie, 2016.
68. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Orizonturi 2013–2020–2030, disponibilă la http://www.mmediu.ro/, ultima accesare: 29 iulie, 2016.
69. Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România, http://monumente-
etnografice.cimec.ro/, ultima accesare: 9 septembrie, 2016.
70. Opération Villages Roumains, http://www.ovr.ro/OVR%20Romanian.html, ultima accesare: 29 august,
2014.
71. Parcul de agrement „Moara de Vânt”, http://www.zooparccluj.ro/, ultima accesare: 9 iulie, 2016.
72. Parcul de aventură Gecko Parc, http://www.geckoparc.ro/, ultima accesare: 9 iulie, 2016.
73. Parcul Natural Apuseni, http://www.parcapuseni.ro/, ultima accesare: 25 noiembrie, 2016.
74. Pensiunea Andreea, http://pensiunea-andreea-baisoara.ro/, ultima accesare: 6 aprilie, 2017.
75. Pensiunea Hanul Dacilor, http://www.pensiuneahanuldacilor.ro/, ultima accesare: 9 aprilie, 2017.
76. Pensiunea Lac Miceşti, http://www.laculmicesti.ro/, ultima accesare: 8 aprilie, 2017.
77. Pensiunea Sequoia, http://www.pensiuneasequoia.ro/, ultima accesare: 11 aprilie, 2017.
78. Pensiunea Şuşman, http://www.pensiuneasusman.home.ro/ro/, ultima accesare: 11 aprilie, 2017.
79. Presă online Ştiri de Cluj, http://www.stiridecluj.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
80. Presă online Turda News, http://www.turdanews.net/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
81. Presă online Cluj-Napoca.Ziare.com, http://www.ziare.com/cluj-napoca/, ultima accesare: 8 decembrie,
2016.
82. Presă online Ziarul 21, http://ziarul21.ro/, ultima accesare: 8 decembrie, 2016.
83. Presă online Ziarul Făclia, http://ziarulfaclia.ro/, ultima accesare: 7 decembrie, 2016.
84. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 - versiunea a 2-a, disponibil la
http://www.madr.ro/, ultima accesare: 9 februarie, 2016.
85. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, http://www.pndr.ro/, ultima accesare: 31 iulie, 2016.
86. Programul Operaţional Regional, Documente de programare, http://www.inforegio.ro/ro/por-2014-
2020/documente-de-programare.html, ultima accesare: 30 iulie, 2016.
87. Proiectul “Bălţile noastre”, http://www.pescuitul.ro/, ultima accesare: 4 decembrie, 2016.
88. Recensământul Populaţiei şi al Locuitorilor (2011), disponibil la http://www.recensamantromania.ro/,
ultima accesare: 25 iulie, 2016.
89. Regional Development Programme Romania (2013), Competitive Cities, disponibil la:
https://www.academia.edu/16408349/Competitive_Cities_Reshaping_the_Economic_Geography_of_Ro
mania_2013, ultima accesare: 29 iulie, 2016.
323
Webografie
90. Repertoriul Arheologic Naţional, disponibil la: http://ran.cimec.ro/, ultima accesare: 15 ianuarie, 2017.
91. Reţeaua Ecologică Natura 2000, Harta interactivă a siturilor Natura 2000, disponibilă la
http://natura2000.eea.europa.eu/#, ultima accesare: 14 decembrie, 2016.
92. Romanian Museum, Costume Populare Româneşti. Portul Popular din România, disponibil la:
http://www.romanianmuseum.com/, ultima accesare: 11 septembrie, 2016.
93. România turistică, Info Schi România, http://www.romaniaturistica.ro/info-schi, ultima accesare: 5 iulie,
2016.
94. România turistică, Staţiuni, http://www.romaniaturistica.ro/, ultima accesare: 4 iulie, 2016.
95. România turistică, Starea şi stratul de zăpada ale pârtiilor din România. Judeţul Cluj, disponibile la
http://www.romaniaturistica.ro/info-schi#cluj, ultima accesare: 14 decembrie, 2016.
96. RunsilvaWILD RACE, http://wildrace.runsilvania.ro/, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
97. Ski & Snowboard, http://ski-si-snowboard.ro/, ultima accesare: 6 iulie, 2016.
98. Ski în România, Preţuri bilete şi abonamente, http://www.ski-in-romania.com/, ultima accesare: 6
aprilie, 2017.
99. Smida Jazz Festival, http://www.smidajazz.ro/, ultima accesare: 7 decembrie, 2016.
100. Societatea Comecială HIDROCONSTRUCŢIA S.A., Proiectele şi lucrări, disponibile la
http://www.hidroconstructia.com/, ultima accesare: 4 decembrie, 2016.
101. Societatea Ştiinţifică Română de Oxigen-Ozono-Terapie, http://www.asociatia-ozonoterapie.ro/,
ultima accesare: 5 iulie, 2016.
102. Staţiunea Băişoara, http://www.baisoara.ro/, ultima accesare: 5 iulie, 2016.
103. Sucursala Hidrocentrale Cluj, http://www.hidroelectrica.ro/, ultima accesare: 26 ianuarie, 2017.
104. Suport cartografic pentru promovare, https://www.google.ro/maps, ultima accesare: 11 aprilie, 2017.
105. Suport grafic şi fotografic pentru afişe, https://www.google.ro/imghp?hl=ro, ultima accesare: 11
aprilie, 2017.
106. Trenuri CFR, http://www.infofer.net/, ultima accesare: 30 iunie, 2016.
107. Ţara Călatei, http://www.taracalatei.ro/, ultima accesare: 8 decembrie, 2016.
108. United Nations Development Programme Romania, Raportul Global asupra Dezvoltării Umane,
disponibil la http://www.undp.ro/publications/human-development-report/2010/ro/, ultima accesare: 29
iulie, 2016.
109. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, Arii protejate, disponibil la
https://www.iucn.org/theme/protected-areas/about, ultima accesare: 25 noiembrie, 2016.
110. Viaţa satului, http://www.viatasatului.ro/index.php/cluj, ultima accesare: 6 decembrie, 2016.
324
ANEXE
ANEXA 1. FONDUL TURISTIC NATURAL: OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ (I)

Componenta
Componenta morfoturistică climato- Componenta turistică hidrogeografică Componenta turistică biogeografică
turistică
Bioclimat
Tonic-
Unităţi de relief stimulent de Arii naturale
Vegetaţie, Arii naturale
munţi mijlocii Arii naturale munte - protejate
faună protejate
U.A.T. (1.000 – 2.000 m): protejate T.S.M.:3p. Reţeaua hidrografică de interes
subalpină:6p. de interes TOTAL
(comuna) 10p. de interes Inter- râuri colectoare şi lacuri:3p. (N) naţional:4p.
conifere:5p. (N) naţional:4p.
munţi scunzi (sub (N) naţional:4p. mediar:2p. afluenţi principali, cascade (C) comunitar
păduri de (C) comunitar SCI:3p.
1.000 m):8p. (C) comunitar SCI:3p. Sedativ- şi captări :2p. SCI:3p.
amestec:4p. (J) judeţean:2p.
dealuri:6p. (J) judeţean:2p. indiferent de afluenţi secundari:1p. (J) judeţean:2p.
foioase:3p. (A) avifaunistic
depresiuni:4p. (A) avifaunistic SPA:1p. dealuri şi (A) avifaunistic
silvostepă:2p. SPA:1p.
culoare:2p. depresiuni SPA:1p.
submontane -
S.I.D.:1p.
(A) Valea Racilor Păduri de
M. Feleac, Dl. SCI Suatu - Cojocna –
S.I.D. (cu afl. V. Caldă Mare); foioase,
Aiton Aiton-Viişoara - - Crairât 21p.
=1p. Acumul. piscicolă Rediu silvostepă
=6p. =3p.
=6p. =5p.
Subalpină,
M. Muntele Mare, SCI Muntele Mare (A) râul Iara (cu afl. V. Sălaşelor, V. conifere, SCI Pajiştile de la
T.S.M. SCI Valea Ierii
Băişoara Depr. Iara-Hăşdate J Muntele Băişorii Săvuleşti, V. Ierţa, V. Vadului) amestec, Liteni – Săvădisla 45p.
=3p. =3p.
=7p. =5p. =6p. foioase =3p.
=18p.
(S) Valea Someşului Cald (cu afl. V.
Subalpină N Parcul Natural
Giurcuţa, V. Belişului (cu afl. V.
M-ţii Gilău, M. J Acumularea conifere, Munţii Apuseni
SCI Apuseni T.S.M. Ţiclău, V. Apa Caldă şi Petreasa),
Beliş Vlădeasa Fântânele păduri de SPA Munţii Apuseni – 49p.
=3p. =3p. Moara;
=10p. =2p. amestec Vlădeasa
Lac de acumul. Fântânele
=15p. =5p.
=11p.
Păduri de N Parcul Natural
M-ţii Gilău, M.
(CR) Valea Călatei (cu afl. V. Călăţele, amestec, Munţii Apuseni
Vlădeasa, Depr. SCI Apuseni T.S.M.
Călăţele Pârâul Coca), Domoşu; Cascada Coca - foioase, SPA Munţii Apuseni – 36p.
Huedin =3p. =3p.
=8p. silvostepă Vlădeasa
=8p.
=9p. =5p.
Căpuşu M-ţii Gilău, Depr. J Cheile Păniceni Intermediar (S) Valea Căpuşului; V. Agârbiciu şi V. J Valea Căpuşului Păduri de SCI Agârbiciu 33p.
325
Mare Huedin, Cul. =2p. =2p. Râşca (afl. ai Someşului Cald); Lac de =2p. amestec, =3p.
Căpuşului acumul. Tarniţa foioase,
=6p. Cascada Păniceni silvostepă
=9p. =9p.
M-ţii Meseş, M. Păduri de
(CR) râul Crişul Repede (cu afl. V.
Vlădeasa, Depr. S.I.D. foioase,
Ciucea - Poicu, Semeni, V. Surducului) - - 22p.
Ciucea =1p. silvostepă
=9p.
=7p. =5p.
(A) Valea Hăşdatelor (cu afl.
N Rezervaţia Naturală
Dumbrava Filei, Ciurila, Sălicea,
Făgetul Clujului
M. Feleac, Depr. Sălişte, Miceşti, Filea); Complex N Rezervaţia Păduri de
SCI Făgetul Clujului -
Iara-Hăşdate, S.I.D. lacustru (acumul. piscicole) Ciurila: Naturală Pârâul foioase,
Ciurila - Valea Morii 45p.
Depr. Săvădisla =1p. Filea (Ciurila I), Şutu (Ciurila II), Dumbrava silvostepă
SCI Pajiştile de la
=5p. Pădureni (Ciurila III); =4p. =5p.
Liteni – Săvădisla
Lac carstic în dolină (în N Sălicei)
=10p.
=20p.
SCI Făgetul Clujului -
N Valea Morilor Păduri de
(A) Valea Racilor Valea Morii
M. Feleac S.I.D. J Valea foioase,
Feleacu - (cu afl. V. Căprioarelor) SCI Suatu - Cojocna – 27p.
=6p. =1p. Căprioarelor silvostepă
=3p. Crairât
=6p. =5p.
=6p.
(S) văile Someşului Cald (cu afl. V.
J Acumul. Tarniţa
Agârbiciului), Someşului Rece (cu afl.
J Acumularea
V. Râşca Mare, V. Brădetului) şi Păduri de
N Cariera Corabia Gilău
M-ţii Gilău, Cul. Someşul Mic (format prin unirea amestec,
(monum. al naturii cu val. Intermediar J Acumularea
Gilău Căpuşului primelor două) cu afl. V. Căpuşului; foioase, - 54p.
geologică) =2p. Someşul Cald
=6p. Lacurile de acumul.: Tarniţa, Someşul silvostepă
=4p. J Valea Someşului
Cald şi Gilău; Cpt. Someşul Rece II, =9p.
Rece
Cascadă pe Someşul Rece
=8p.
=25p.
M. Muntele Mare, SCI Trascău
Păduri de
M-ţii Trascău, J Cheile Borzeşti
(A) râul Arieş şi afl. săi: Iara (cu V. amestec,
Depr. Iara- J Cheile Ocolişelului S.I.D. SPA Munţii Trascăului
Iara Agrişului) şi V. Ocolişelului/Vadului - foioase, 37p.
Hăşdate, Cul. J Defileul Arieşului =1p. =1p.
=8p. silvostepă
Arieşului Inferior J Defileul Surduc
=9p.
=7p. =11p.
(S) Valea Someşului Rece (cu afl. Fieş,
Subalpină,
V. Ursului, Irişoara, Săteanul, V. SCI Someşul Rece
J Cheile Dumitresei conifere
M-ţii Gilău, M. Dumitreasa, Negruţa, V. Răcătăului cu J Obârşia SCI Molhaşurile
Măguri- J Defileul Răcătăului T.S.M. păduri de
Muntele Mare afl. Dobruş, V. Râşca Mare; Cpt. Someşului Rece şi Căpăţânei 64p.
Răcătău J Defileul Someşul Rece =3p. amestec,
=10p. Someşul Rece I, Cpt. Dumitreasa, Cpt. V. Răcătăului =3p.
=6p. foioase
Negruţa, Cpt. Răcătău =5p.
=18p.
=19p.
326
Păduri de
M-ţii Gilău, Depr. (S) Valea Căpuşului (cu afl. V.
T.S.M. amestec,
Mănăstireni Huedin - Podului); V. Dumbrava - - 22p.
=3p. foioase
=7p. =5p.
=7p.
N Peştera Mare de pe
Valea Firei N Peştera din
(CR) Valea Henţ/Săcuieului
Piatra Ponorului
(cu afl. V. Corbului, Răchiţele, Subalpină, N Parcul Natural
N Peştera Vârfuraşu
Mărgăuţa, V. Stanciului, V. Cetăţii, V. conifere, Munţii Apuseni
M. Vlădeasa N Complexul Carstic din J Cascada
T.S.M. Răcadului); V. Călatei; (S) Valea păduri de SPA Munţii Apuseni –
Mărgău (Culmea Henţ) Valea Ponorului Răchiţele 81p.
=3p. Someşului Cald (cu afl. V. Firei); amestec, Vlădeasa
=10p. SCI Apuseni =2p.
Acumul. Scrind-Frăsinet (Săcuieu); foioase =5p.
J Cheile Văii Stanciului
Cascada Răchiţele =18p.
J Masivul Vlădeasa
=18p.
J Pietrele Albe
=25p.
(S) Valea Someşului Cald, Păduri de N Parcul Natural
SCI Apuseni
M-ţii Gilău, M. Someşului Rece (cu afl. V. Răcătăului); J Valea Someşului conifere, Munţii Apuseni
J Defileul Răcătăului T.S.M.
Mărişel Vlădeasa Lacurile de acumul.: Fântânele, Rece amestec, SPA Munţii Apuseni – 53p.
J Defileul Someşul Cald =3p.
=10p. Tarniţa, Răcătău =2p. foioase Vlădeasa
=7p.
=14p. =12p. =5p.
(A) Râul Arieş (cu afl. V. Hăşdatelor, Păduri de
M-ţii Trascău, Cul. Cheile Turzii
Mihai S.I.D. Plăieşti, Bădeni); foioase, SPA Munţii Trascăului
Arieşului Inferior SCI Cheile Turzii - 36p.
Viteazu =1p. Lacul Ciucaş; Cascada Ciucaş silvostepă =1p.
=6p. J Defileul Hăşdatelor
=14p. =5p.
=9p.
SCI Fânaţele Pietroasa
(A) Râul Arieş (cu afl. V. Văleni, V. Păduri de
M-ţii Trascău, Cul. – Podeni
SCI Trascău S.I.D. Plăieşti, Bădeni); foioase,
Moldoveneşti Arieşului Inferior - SCI Bogata 37p.
=3p. =1p. Acumul. piscicole: Bădeni, Stejeriş silvostepă
=6p. SPA Munţii Trascăului
=15p. =5p.
=7p.
M-ţii Plopiş, M. Păduri de
(CR) Râul Crişul Repede (cu afl. V.
Vlădeasa, Depr. SCI Muntele Şes S.I.D. foioase,
Negreni Negrii, V. Neportocului) - - 23p.
Negreni =3p. =1p. silvostepă
=7p.
=7p. =5p.
M-ţii Trascău (C.
N Rezervaţia Naturală (A) Valea Hăşdatelor Păduri de
Petridului), Depr.
Petreştii de Cheile Turzii S.I.D. (cu afl. V. Livezii, V. Mare, V. foioase, SPA Munţii Trascăului
Iara-Hăşdate, - 28p.
Jos SCI Cheile Turzii =1p. Petridului, Negoteasa), V. Miceştior silvostepă =1p.
Depr. Petreşti
=7p. =8p. =5p.
=6p.
M-ţii Meseş, M. SCI Defileul Crişului (CR) Râul Crişul Repede şi afl. V. J Acumularea Subalpină, SPA Munţii Apuseni –
Vlădeasa, Depr. Repede - Pădurea T.S.M. Drăganului (cu afl. V. Zerna, V. Drăgan conifere, Vlădeasa
Poieni 58p.
Huedin Craiului =3p. Sebeşel, Valea Lungă), V. Călatei, V. J Lunca Vişagului păduri de SPA Defileul Crişului
=7p. =3p. Henţului/Săcuieului; – Valea amestec, Repede - Valea Iadului
327
Lac de acumul. Drăgan, Drăganului foioase, =2p.
Casc. Căldărilor, Casc. Sebişel =4p. silvostepă
=19p. =20p.
J Acumularea N Parcul Natural
M-ţii Gilău Păduri de
SCI Apuseni (S) Someşul Cald (cu afl. Râşca), Fântânele Munţii Apuseni
(Măgura Călăţele), T.S.M. amestec,
Râşca J Defileul Someşul Cald Lacurile de acumul. Fântânele, Tarniţa J Valea Someşului SPA Munţii Apuseni – 43p.
M. Vlădeasa =3p. foioase
=5p. =9p. Rece Vlădeasa
=10p. =7p.
=4p. =5p.
Subalpină,
N Peştera Vârfuraşu N Parcul Natural
(CR) Râul Henţul/Săcuieul (cu afl. V. conifere,
M. Vlădeasa SCI Apuseni Munţii Apuseni
T.S.M. Răcadului, V. Vişagului); Zerna, Dara păduri de
Săcuieu (Culmea Henţ) J Masivul Vlădeasa - SPA Munţii Apuseni – 53p.
=3p. (afl. ai Văii Drăganului) amestec,
=10p. J Piatra Bănişorului Vlădeasa
=6p. foioase
=11p. =5p.
=18p.
M-ţii Trascău (C. Cheile Turzii
Păduri de
Sândului), Cul. N Rezervaţia Naturală (A) Valea Racilor, Pârăul Sănduleşti;
S.I.D. foioase, SPA Munţii Trascăului
Sănduleşti Arieşului Inferior, Cheile Turenilor Lacul Tăul Mare (L. Sănduleşti) - 34p.
=1p. silvostepă =1p.
Depr. Sănduleşti SCI Cheile Turzii =7p.
=5p.
=6p. SCI Cheile Turenilor
=14p.
M. Muntele Mare, (A) Valea Hăşdatelor Păduri de
SCI Pajiştile de la
M. Feleac, Depr. S.I.D. (S) Valea Feneşului (cu afl. Stolna şi foioase,
Săvădisla - - Liteni – Săvădisla 22p.
Vlaha-Săvădisla =1p. Racoş) silvostepă
=3p.
=7p. =6p. =5p.
(CR) Râul Crişul Repede şi afl. Călata Păduri de
M. Vlădeasa,
S.I.D. (cu afl. V. Alunişului, Valea lui Băl), foioase,
Sâncraiu Depr. Huedin - - - 28p.
=1p. Domoşu; Acumul. piscicole (2 bălţi) silvostepă
=7p.
=15p. =5p.
(A) Valea Racilor, V. Miceştilor;
M-ţii Trascău, M. N Rezervaţia Naturală Acumul. piscicole: Rediu, Tureni (4 Păduri de SCI Făgetul Clujului -
Feleac, Depr. Cheile Turenilor S.I.D. bălţi), Mărtineşti (Lacul nr.1/Casa foioase, Valea Morii
Tureni - 55p.
Tureni SCI Cheile Turenilor =1p. Părăsită şi Lacul nr.2), Miceşti; silvostepă SPA Munţii Trascăului
=7p. =7p. Lac de acumul. „La trecători”; =5p. =4p.
=31p.
SCI Someşul Rece
(A) râul Iara (cu afl. Pârâul Galbena, V. Subalpină,
SCI Valea Ierii
Măruţului, V. Şoimului cu afl. Lindrul, conifere
J Acumularea
M. Muntele Mare SCI Muntele Mare T.S.M. V. Calului); (S) Valea Feneşului păduri de
Valea Ierii Bondureasa - 66p.
=10p. =3p. =3p. Acumul. Bondureasa, Cpt. Iara, Cpt. amestec,
J Valea Ierii
Lindrul, Cpt. Şoimul, Cpt. Calul foioase
J Valea Şoimului
=20p. =18p.
=12p.
328
ANEXA 2. PATRIMONIUL TURISTIC ANTROPIC: OFERTA TURISTICĂ PRIMARĂ (II)
Edificii
Edificii şi obiective economice
Edificii şi obiective istorice Edificii religioase
culturale cu funcţie
turistică
Baraje şi
alte
Obiective edificii
habitaţion tehnice Activităţi umane cu
ale cu (baraj:5p. funcţie turistică
Muzee şi
valoare moară (internaţional:4p.
U.A.T. Biserici M.I., colecţii Monu- TOTAL
arhitectur M.I.:3p. naţional:3p.
(comuna) biserici de lemn (muzeu mente pct.
Vestigii arheologice (M.I.) ală (M.I.) alte regional:2p.
şi mănăstiri (cult ortodox) Alte biserici (toate cultele) M.I.:5p. (monum.
(ruine:1p. (edificii obiective local:1p.)
(biserici M.I.:5p. (alte biserici: 0,1p.) muzeu: M.I.:1p.
vestigii: 0,1p.) M.I.:4p. turistice:
mănăstiri:4p. 4p. alte mon.:
castel, 1p.
biserici de lemn:3p.) colecţie: 0,1p.)
conac, alte
3p.)
palat:3p. edificii
case tehnice
M.I.:2p.) (C.HE.,
staţie apă:
0,1p.)
vest. arheol. din:
- preistorie (neolitic, ep.
bronz, ep. fier); 2 x Monum.
- ep. romană (Milliarum = eroilor
Bis. ortod. „Sf. Arhangheli”
bornă kilometrică 108 d.Hr.); (Aiton,
(Aiton)
- ep. migraţiilor M.I. Bis. de lemn (Aiton, 1711) Rediu)
Bis. greco-cat. (Aiton, 1996) L. Zilele comunei
13 monumente istorice în M.I. Bis. reform. (Aiton, sec. Monum.
Aiton - Bis. penticostală (Aiton) - - Aiton 13,1p.
Aiton şi Rediu (9 aşezări, 3 XVIII-XIX) Nagy Eugen
Bis. ortod. (Rediu, 1882) =1p.
situri arheologice, 1 x =10p. Francisc
Bis. reform. (Rediu,1905)
vestigiile drumului roman (Aiton)
=0,5p.
Turda-Copăceni-Tureni- =0,3p.
Ceanu Mic-Aiton-
Gheorghieni-Cluj-Napoca)
=1,3p.
Bis. ortod. (Băişoara, 1850) L. Ziua comunei
vest. arheol. din:
Bis. ortod. (Muntele Băişorii, Băişoara
- ep. medievală Monum.
Măn. „Sf. Prooroc Ilie 1968) Vâltoare N. „Serbările Zăpezii”
1 monument istoric în Săcel: eroilor
Băişoara - Tesviteanul” (Băişoara, 1995) Bis. ortod. (Muntele Filii, 1982) - (Băişoara) R. Buscat Winter Fest 37,7p.
ruinele cetăţii Lita (Băişoara)
=4p. Bis. ortod. (Muntele Săcelului, =1p. N. Maraton Apuseni
(Săcel, sec. XIII - XV) =0,1p.
1962) R. Cupa GCsoft (schi
=1p.
Bis. ortod. (Săcel, 1937) alpin)
329
Bis.baptistă (Săcel) R. Cupa Muntele
=0,6p. Mare (schi de tură)
R. Cupa Telemark
R. Cluj Trail Running
Challenge
R. Cluj Mountain
Bike Challenge
R. Cupa Transilvania
Post
I. Cupa CFMOTO-
Hunt-the-Wolf
N. Cupa Naţională
Downhill Buscat N.
Transilvania Bikers
Enduro Tour
=31p.
N. Cupa Beliş –
Concurs de atelaje
canine
L. Cupa Scoruşet
N. Turul Lacului Beliş
- Maratonul
M.I. Troiţa
MTB/XCM
ţăranilor
N. Campionatul Naţ.
martiri
de Spinning Cupa
împuşcaţi în
Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” Beliş – Divizia Open
Bis. ortod. (Beliş, 1974) toamna
(Beliş, sec. XX) Barajul N. Campionatul Naţ.
Bis. penticostală (Beliş) anului 1918
Beliş - - Bis. de lemn „Sf. Nicolae” - Fântânele de Pescuit – Open 40,4p.
Bis. ortod. (Poiana Horea) (Beliş)
(Giurcuţa de Sus, sec. XIX) =5p. „Păstrăvul de Aur”
=0,3p. Bustul lui
=6p. N. Campionatul Naţ.
Horea
de Enduro Clasic
(Poiana
N. Traversarea
Horea)
Lacului Beliş Înot
=1,1p.
N. Triatlon Beliş
N. OPEN „Cupa celor
3 Lacuri”
R. Smida Jazz
Festival
=28p.
vest. arheol. din: M.I. Bis. de lemn „Sf. Bis. ortod. (Călata, 1815) 2 x Monum. R. Festivalul-concurs
- preistorie (neolitic, ep. Voievozi” (Dealu Negru, 1764) Bis. baptistă (Călata) eroilor „Ţara Călatei”
Călăţele - - - 18,1p.
bronz); M.I. Bis. reform. (Văleni, sec. Bis. ortod. (Călăţele, 1934) (Călăţele, L. Fiii Satului Finciu
1 monument istoric în Călata XII-XV) Bis. baptistă (Călăţele) Văleni) L. Fiii Satului Văleni
330
(1 aşezare) Bis. de lemn (Călăţele-Pădure, Bis. ortod. (Finciu, 1765) =0,2p. =4p.
=0,1p. 1972) Bis. ortod. (Finciu, 1935)
=13p. Bis. penticostală (Finciu)
Bis. ortod. (Văleni, 1931)
=0,8p.
M.I. Bis. de lemn „Sf. Treime”
(Agârbiciu, sec. XVII)
M.I. Casă M.I. Bis. de lemn „Adormirea
la nr. 107 M. Domnului” (Bălceşti, sec.
(Căpuşu XVIII)
Mic, sec. M.I. Bis. reform. (Căpuşu Mare,
Bis. ortod. „Naşterea Maicii
XIX-XX) 1753)
vest. arheol. din: Domnului” (Agârbiciu, 1991)
M.I. Casă M.I. Bis. reform. (Căpuşu Mic,
- preistorie (ep. bronz); Bis. ortod. „ Înălţarea Sfintei M.I.
la nr. 83 sec. XVIII)
- ep. romană Cruci (Căpuşu Mare, 1930) Moara lui
(Dângău M.I. Bis. de lemn „Sf.
5 monumente istorice în Bis. ortod. (Căpuşul Mic, 1925) Biro
Căpuşu Mare Mic,1899) Gheorghe” (Dângău Mare, sec. - - - 55,1p.
Căpuşu Mare şi Dumbrava Bis. baptistă (Dângău Mare) (Căpuşu
M.I. XVIII)
(3 aşezări, 1 sit arheologic, 1 Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” Mic, 1874)
Clădirea M.I. Bis. de lemn „Pogorârea Sf.
necropolă) (Dumbrava, sec. XVIII) =3p.
(casă) Duh” (Dângău Mic, 1764)
=0,5p. Bis. baptistă (Păniceni)
„Primăria M.I. Biserică reform.
=0,6p.
Veche” (Dumbrava, 1770)
(Dumbrava M.I. Bis. de lemn „Sf.
, sec. XX) Arhangheli” (Păniceni, 1730)
=6p. M.I. Bis. de lemn „Sf. Trei
Ierarhi” (Straja, sec. XVII)
=45p.
M.I.
Conacul O.
Goga
M.I. Bis. ortodoxă (Ciucea, sec.
(Ciucea, M.I.
XVIII) din cadrul Ansamblului
sec. XIX- Muzeul
„O.Goga” Bis. ortod. „Sf. Arhangheli”
XX) Memoria
vest. arheol. din: [este vorba despre Bis. de lemn (Ciucea, 1891) M.I.
M.I. l „O.
- ep. romană „Sf. Arhangheli” (1597) din Bis. ortod. (Ciucea, cătun Calea Mausoleul N. Festivalul-concurs
Ansamblul Goga”
7 monumente istorice în Gălpâia, strămutată la Ciucea] Lată) O. Goga Naţional de Poezie
Ciucea „O. Goga” (Ciucea, - 32,2p.
Vânători (7 turnuri de în cadrul: Bis. reform. (Ciucea, sec. XIX) (Ciucea, „Octavian Goga”
(=Casa 1967)
supraveghere a limesului) Bis. baptistă (Ciucea) sec. XX) =3p.
Ady Endre; Colecţia
=0,7p. Măn. „Naşterea Maicii Bis. ortod. (Vânători, 1910) =1p.
Casa Albă; etno-
Domnului” (Ciucea, 1939 – =0,5p.
„Casa de pe grafică
reînfiinţată în 1994)
stâncă”) =8p.
=9p.
(Ciucea,
sec. XIX-
XX)
331
=10p.
8 x Monum.
M.I. Bis. de lemn „Sf.
eroilor
Arhangheli” (Pădureni, 1750)
vest. arheol. din: (Ciurila,
M.I. M.I. Bis. de lemn „Sf. Bis. ortod. (Pruniş)
- preistorie (neolitic, ep. Filea de
Castelul Arhangheli” (Sălişte, 1754) Bis. ortod. (Sălicea)
bronz); Sus, Filea
Veres Bis. de lemn „Intrarea în biserică Bis. penticostală (Sălicea)
- ep. romană de Jos, L. Fiii Satului Sălicea
Ciurila (Pruniş, a Maicii Domnului” (Ciurila) Bis. penticostală (Sălişte) - - 25,8p.
5 monumente istorice în Pădureni, =1p.
sec. XVIII- Bis. de lemn (Filea de Sus, Bis. ortod. „Sf. Arhangheli”
Sălicea (3 aşezări; 1 sit Pruniş,
XIX) 1785) (Şutu)
arheologic; 1 necropolă) Sălicea,
=4p. Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” =0,5p.
=0,5p. Sălişte,
(Filea de Jos, sec. XX)
Şutu)
=19p.
=0,8p.
L. Serbare
vest. arheol. din: Bustul lui
Câmpenească la
- preistorie (ep. bronz, ep. Ştefan cel
Feleacu (Zilele
fier); Bis. greco-cat. (Feleacu) Mare
Muzeul comunei)
- ep. romană (drum roman); M.I. Bis. ortod. „Cuvioasa Bis. penticostală (Feleacu) (Feleacu)
Satului R. Feleacu Winter
- ep. medievală Paraschiva” (Feleacu, 1486) Bis. ortod. (Gheorghieni, 1987) Bustul lui
„Poarta Games
11 monumente istorice în M.I. Bis. romano-cat. Bis. reform. (Gheorghieni, 1887) Ştefan
Feleacu - de su’ - R. Olimpiada Feleacu 30,1p.
Gheorghieni şi Vâlcele (5 (Gheorghieni, sec. XV) Bis. ortod. (Sărădiş, 1974) Micle
Feleac” Summer Games
aşezări; 1 aşezare fortificată; Măn. „Sf. Troiţă” (Feleacu) Bis. ortod. (Vâlcele, 1922) (Feleacu)
(Feleacu) N. City preVIEW @
2 situri arheologice; 2 x =14p. Bis. penticostală (Vâlcele) Monum.
=4p. Funpark
tumuli preistorici; 1 cimitir =0,7p. eroilor
R. Green Sensation
medieval) (Feleacu)
Festival
=1,1p. =0,3p.
=10p.
Bis. ortod. „Sf. Nicolae” (Gilău, Barajul
1896) Tarniţa, L. Zilele Gilăului
vest. arheol. din: Bis. ortod. „Adormirea Maicii C.HE. R. Întrunire
M.I. Tarniţa
- preistorie (paleoletic, Domnului” (Gilău, 1937) Transilvania Bikers
Castelul
neolitic, ep. bronz, ep. fier); Bis. reform. (Gilău, 1875) Bustul BIKE FEST
Wass- Barajul
- ep. romană Bis. romano-cat. (Gilău, 1907) voievo- R. Cupa Busola de
Bánffy Someşul
- ep. medievală Bis. greco-cat. (Gilău) dului Gelu Aur (orientare în
(Gilău, sec. M.I. Bis. de lemn „Pogorârea Sf. Cald,
16 monumente istorice în Bis. baptistă (Gilău) alergare)
XV - XIX) Duh” (Someşul Rece, sec. C.HE.
Gilău Gilău şi Someşul Rece Bis. ortod. „Sf. Trei Ierarhi” - Monum. N. Festivalul-concurs 45,4p.
M.I. XVIII) Someşul
(7 aşezări; 5 aşezări (Someşul Cald, 2000) eroilor naţional „Dumitru
Conacul =5p. Cald
fortificate; 2 situri Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” (Someşul Sopon”
Gallusz Barajul
arheologice; castrul roman (Someşul Rece) Rece, 2004) R. Festivalul Várkert
(Gilău, sec. Gilău,
de trupe auxiliare, vicus-ul Bis. ortod. „Sf. Nicolae” =0,2p. la Castelul din Gilău
XIX) C.HE.
militar) (Someşul Rece) L. Spectacol folcloric
=8p.
=1,6p. Bis. penticostală (Someşul Rece) Gilău I, „Zestrea Apusenilor”
Bis. baptistă (Someşul Rece) C.HE. =13p.
=1,1p. Gilău II
332
Păstrăvăria
Gilău
Staţie de
tratare a
apei
=16,5p.
M.I. Bis. ortod. „Sf.
Arhangheli” (Borzeşti, sec.
XVIII)
M.I. Bis. unit. (Iara, sec. XIII-
M.I. XV, ref. din sec. XVIII)
Bis. ortod. (Agriş, 1929)
Conacul M.I. Bis. de lemn „Sf.
Bis. ortod. (Cacova Ierii)
Teleki Arhangheli” (Măgura Ierii,
Bis. baptistă (Cacova Ierii)
(Iara, sec. 1783)
Bis. ortod. (Făgetu Ierii, 1929) Bustul lui
vest. arheol. din: XIX) M.I. Bis. de lemn „Sf.
Bis. reform. (Făgetu Ierii, 1402) Avram
- preistorie (neolitic, M.I. Arhangheli” (Ocolişel, 1852) L. Fiii Satului la
Bis. ortod. (Iara, 1992) Iancu
ep. bronz); Conacul M.I. Bis. de lemn „Sf. Măgura Ierii
Bis. reform. (Iara, 1730) (Iara, 1996)
Iara - ep. romană Beldi (Iara, Arhangheli” (Surduc, sec. - - L. „Făgetu Ierii în 55,6p.
Bis. penticostală (Iara) Monum.
2 monumente istorice în Iara sec. XIX) XVIII) sărbătoare”
Bis. baptistă (Iara) eroilor
(2 aşezări) M.I. Bis. de lemn (Buru, sec. XVIII) =2p.
Bis. ortod. (Maşca, 1909) (Iara)
=0,2p. Conacul Bis. de lemn „Sf. Treime”
Bis. baptistă (Surduc) =0,2p.
Kemény (Cacova Ierii, 1886)
Bis. ortod. (Valea Vadului,
(Iara, sec. Bis. de lemn „Sf. Arhangheli”
1996)
XIX) (Făgetu Ierii, sec. XIX)
=1,2p.
=12p. Bis. de lemn „Sf. Arhangheli”
(Iara, 1851)
Bis. de lemn „Sf. Arhangheli”
(Lungeşti, sec. XIX)
=40p.
Bis. ortod. „Adormirea Maicii
Domnului” (Măguri-Răcătău, Monum.
Bis. de lemn „Sf. Treime” L. Sărbătoarea de pe
1825) eroilor
(Muntele Rece, sec. XVIII) Muntele Dobrin
Măguri- Bis. ortod. (Măguri-Răcătău) (Măguri-
- - Măn. „Înălţarea Domnului” - - L. Spectacol folcloric 9,5p.
Răcătău Bis. ortod. (Măguri) Răcătău,
(Muntele Rece, 1995) de Paşti
Bis. penticostală (Măguri- 2002)
=7p. =2p.
Răcătău) =0,1p.
=0,4p.
vest. arheol. din: M.I. M.I. Bis. ortod. „Înălţarea Bis. ortod. (Ardeova) Monum.
- ep. medievală: Conacul Domnului” (Bedeciu, sec. XV) Bis. baptistă (Bedeciu) eroilor
Rezervaţia arheologică Kornis M.I. Bis. de lemn „Înălţarea Bis. penticostală (Bedeciu) (Bedeciu)
Mănăstireni - - - 22,1p.
Ruinele mănăstirii medievale (Mănăstire Domnului” (Bica, 1765) Bis. ortod. (Bica, 1674) Bustul
Căpâlna ni, sec. M.I. Bis. reform. (Mănăstireni, Bis. ortod. (Dretea) Regelui
2 monumente istorice în XIX) sec. XIII, ref. din sec. XVIII) Bis. baptistă (Dretea) Ferdinand
333
Mănăstireni şi Bedeciu (1 =4p. =15p. Bis. ortod. „Înălţarea Domnului” (Mă-
aşezare, ruinele cetăţii (Mănăstireni, 1925) năstireni)
Bedeciu) Bis. ortod. (Mănăşturu =0,2p.
=2,1p. Românesc)
=0,8p.
Bis. greco-cat. (Bociu)
Bis. ortod. (Buteni, 1944) Barajul
N. Cupa Răchiţele -
M.I. Bis. de lemn „Adormirea Bis. adventistă (Mărgău) Săcuieu
Festivalul Pereţilor de
Maicii Domnului” (Ciuleni, Bis. baptistă (Mărgău) Monum. (Scrind-
Gheaţă
1747) Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” eroilor Frăsinet)
Mărgău - - - N. Competiţia 21,9p.
M.I. Bis. ortod. „Sf. (Răchiţele, 1912) (Răchi-ţele) Staţie de
Runsilvania WILD
Arhangheli” (Mărgău, 1797) Bis. ortod. (Scrind-Frăsinet, =0,1p. pompare a
RACE
=10p. 1934) apei
=6p.
Bis. baptistă (Scrind-Frăsinet) =5,1p.
=0,7p.
M.I. Crucea
lui Avram
Iancu
(1930)
Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” M.I. Barajul
Muzeul R. Sărbătoarea
(1934) Mormânt Fântânele
Satului Populară de la Crucea
Mărişel - - - Bis. ortod. (căt. Ruseşti, 1908) Pelaghia C.HE. 13,5p.
(Mărişel) Iancului
Bis. penticostală (Mărişel) Roşu Mărişelu
=4p. =2p.
=0,3p. (sec. XIX) =5,1p.
Monum.
Pelaghia
Roşu
=2,1p.
2 x Monum.
eroilor
vest. arheol. din preistorie
(Mihai
(paleolitic, neolitic, eneolitic, M.I. Bis. unit. (Cheia, sec.
Bis. ortod. (Cheia) Viteazu,
ep. bronz, ep. fier); ep. Palatul XVIII) L. Zilele comunei
Bis. unit. (Cheia, 1931) Cheia)
romană; ep. migraţiilor Wolf M.I. Bis. romano-cat. „Sf. Mihai Viteazu
Bis. ortod. (Corneşti, 1912) Monum.
19 monumente istorice în (Mihai Emilia” (Corneşti, 1774) I. Festivalul
Bis. unit. (Corneşti, 1779) M.Viteazu
Mihai Mihai Vitezu, Cheia şi Viteazu) M.I. Bis. reform. (Mihai Internaţional de
Bis. ortod. (Mihai Viteazu) - (2006) - 38,1p.
Viteazu Corneşti (8 aşezări; 1 aşezare [în prezent Viteazu, 1674) folclor „Mugurel de
Bis. baptistă (Mihai Viteazu) Monum.M.
fortificată; 4 situri Cămin M.I. Bis. romano-cat. (Mihai Cântec şi de Joc”
Bis. Martorii lui Iehova (Mihai Eminescu
arheologice; 3 tumuli cultural] Viteazu, sec. XIX) R. Târgul Cepei
Viteazu, 1997) (2009)
preistorici; 2 necropole; 1 =3p. M.I. Bis. unit. (Mihai Viteazu, =7p.
=0,7p. Monum.
castru roman) sec. XVIII)
Petofi
=1,9p. =25p.
Sandor
(2010)
334
=0,5p.
M.I. Bis. unit. (Bădeni, sec.
XVII),
M.I. Bis. de lemn „Sf. Nicolae” Bis. reform. (Bădeni, 1882)
vest. arheol. Din preistorie (Bădeni, 1765) Bis. ortod. (Bădeni, 1865)
(neolitic, ep. bronz, ep. fier); M.I. Bis. unit. (Moldoveneşti, Bis. ortod. (Moldoveneşti, 1921)
M.I.
ep. romană; ep. medievală: sec. XVII-XVIII) Bis. reform. (Moldoveneşti,
Castelul L. (Festivalul) Balul
ruinele cetăţii Moldoveneşti M.I. Bis. unit. (Plăieşti, sec. 1751)
Jósika Strugurilor
30 monumente istorice în XV-XVIII) Bis. unit. (Moldoveneşti, 1793)
(Moldo- L. Zilele comunei
Moldoveneşti Moldoveneşti, Bădeni, M.I. Bis. de lemn „Sf. Bis. ortod. (Pietroasa, 1900) - - - 49,1p.
veneşti, Moldoveneşti şi
Plăieşti, Podeni, Stejeriş (22 Arhangheli” (Podeni, 1663), Bis. unit. (Pietroasa, 1927)
sec. XVI- Festivalul Cepei
aşezări; 1 aşezare fortificată; M.I. Bis. ortod. „Înălţarea Bis. ortod. (Podeni, 1939)
XIX) =2p.
5 situri arheologice; 1 tumul Domnului” (Podeni, 1808) Bis. greco-cat. (Podeni)
=4p.
preistorici, 1 necropolă) M.I. Bis. reform. (Stejeriş, Bis. baptistă (Podeni)
=4p. 1714) Bis. ortod. (Stejeriş, 1900)
Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” =1,1p.
(Moldoveneşti, 1921)
=38p.
M.I. Bis. de lemn „Adormirea Bis. ortod. „Sf. Trei Ierarhi” N. Târgul de la
vest. arheol. Din preistorie Maicii Domnului” (Bucea, (Bucea, 1974); 2 x Monum. Negreni/Târgul de
(ep. bronz); ep. romană 1791); Bis. baptistă (Bucea) eroilor toamnă
Negreni 1 monument istoric (1 - Măn. „Sf. Ioan Iacob Hozevitul Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” - (Negreni, - R. Târgul 14,7p.
fortificaţie militară romană) Românul” Piatra Craiului (Negreni, 1856) Bucea) coaselor/Târgul de
=0,1p. (Bucea, 1995) Bis. baptistă (Negreni) =0,2p. vară
=9p. =0,4p. =5p.
vest. arheol. Din preistorie
Bis. ortod. (Crăeşti, 1923) 5x
(paleolitic, neolitic, eneolitic,
M.I. Bis. de lemn „Sf. Bis. greco-cat. (Crăeşti, 1948) Monum. R. „Back to the Wild”
ep. bronz, ep. fier); ep.
Arhangheli” (Livada, 1842) Bis. ortod. (Deleni, 1856) eroilor în Cheile Turzii
romană; ep. migraţiilor
Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” Bis. baptistă (Livada) (Crăeşti, N. Alpiniada
17 monumente istorice în
Petreştii de (Petreştii de Mijloc, 1859) Bis. ortod. (Petreştii de Jos, Petreştii de „Memorial Misi
Petreştii de Jos şi Petreştii - - - 21,9p.
Jos Măn. Petreştii de Sus 1973) Jos, Petreştii Szalma”
de Sus (11 aşezări; 1 aşezare
„Schimbarea la Faţă” Bis. ortod. (Petreştii de Sus, de Mijloc, R. Triatlon Cheile
fortificată; 3 situri
(Petreştii de Sus) 1859) Petreştii de Turzii Race
arheologice; 2 tumuli
=12p. Bis. ortod. (Plaiuri, 1931) Sus, Plaiuri) =7p.
preistorici)
=0,7p. =0,5p.
=1,7p.
vest. arheol. Din ep. romană; Bis. ortod. (Bologa, 1929) 2 x Monum. Barajul L. Fiii Satului Bologa
- ep. medievală: Bis. ortod. (Hodişu, 1936) eroilor Drăgan şi Zilele Cetăţii
M.I. Cetatea Bologa Bis. penticostală (Hodişu) (Poieni, (Floroiu) Bologa
Poieni (Bologa, sec. XIII - XV) - - Bis. ortod. (Morlaca, 1735) - Valea L. Fiii Satului Hodişu 15p.
16 monumente istorice în Bis. baptistă (Morlaca) Drăga- Moară de L. Ziua Satului
Poieni, Bologa, Hodişu (12 Bis. ortod. (Poieni, 1892) nului) apă Morlaca
turnuri, 1 castru roman de Bis. penticostală (Poieni) =0,2p. (Bologa) R. Music Outdoor
335
trupe auxiliare, 1 vicus Bis. baptistă (Poieni) =6p. Experience (MOX)
militar, 1 sistem de apărare a Bis. ortod. (Tranişu) =5p.
limesului Daciei, în sectorul Bis. ortod. (V. Drăganului,
castrului, 1 val roman) 1972)
=2,6p. Bis. ortod. (V. Drăganului)
Bis. penticostală (V. Drăganului)
=1,2p.
Bustul lui
Bis. ortod. (căt. Cristeşti, 1969) Avram
Bis. ortod. (căt. Oniceşti, 1936) Iancu L. Fiii Satului Râşca
Bis. de lemn (Râşca, 1921)
Bis. ortod. (căt. Pleş, 1994) (Râşca, Barajul N. Traversarea
Măn. „Sf. Cuvioasa Parascheva”
Râşca - - Bis. penticostală (Dealu Mare) - 2016) Fântânele Tarniţei 19,8p.
Râşca Transilvană (2003)
Bis. ortod. (Lăpuşteşti, 1959) Monum. =5p. N. Triatlon Cluj
=7p.
Bis. ortod. (Mărceşti, 1936) Sălănducu =7p.
=0,6p. (Râşca)
=0,2p.
M.I. Bis. ortod. „Sf. L. Zilele comunei
M.I. Casă
Arhangheli” (Rogojel, sec. Bis. ortod. (Săcuieu) Monum. Săcuieu/Zilele
la nr. 16
XVIII) Bis. penticostală (Săcuieu) eroilor Vlădesei
Săcuieu vest. arheol. din ep. romană (Rogojelu, - - 15,4p.
M.I. Bis. de lemn (Vişagu, Bis. ortod. (Vişagu) (Săcuieu) R. Vladeasa X-Trail
sec. XIX)
1800) =0,3p. =0,1p. (alergare montană)
=2p.
=10p. =3p.
vest. arheol. din preistorie
(neolitic, ep. bronz); ep.
romană: drum roman; ep.
M.I. M.I. Bis. ortod. „Sf. 2 x Monum.
medievală Bis. ortod. (Copăceni, 1938) Muzeul
Conacul Arhangheli” (Sănduleşti, sec. eroilor
20 monumente istorice în Bis. penticostală (Copăceni) Satului
Vitéz XV), (Săndu-
Sănduleşti Sănduleşti şi Copăceni (9 Bis. ortod. (Sănduleşti, 1976) (Copă- - - 20,6p.
(Copăceni, M.I. Bis. unit. (Sănduleşti, leşti,
aşezări; 6 situri arheologice; Bis. penticostală (Sănduleşti) ceni)
sec. XIX) sec. XV) Copăceni)
3 tumuli preistorici; 1 =0,4p. =4p.
=4p. =10p. =0,2p.
apeduct roman; 1 carieră de
piatră)
=2p.
vest. arheol. din preistorie M.I. Bis. de lemn „Sf. Bis. ortod. „Sf. Arhangheli”
(ep. bronz); ep. romană; ep. M.I. Castel Arhangheli” (Finişel, 1758) (Finişel)
medieval: Mikes M.I. Bis. de lemn „Cuvioasa Bis. penticostală (Finişel) 2x
Muzeu
M.I. Cetatea Liteni (Liteni, (Săvădisla, Paraschiva” şi „Sf. Nicolae” Bis. ortod. „Sf. Arhangheli” Monum.
de artă
sec. XI-XVII) sec. XIX) (Stolna, 1730) (Hăşdate, 1800) eroilor
Săvădisla (Săvă- - - 28,9p.
7 monumente istorice în [în prezent M.I. Bis. romano-cat. (Vlaha, Bis. penticostală (Hăşdate) (Finişel,
disla)
Săvădisla, Liteni şi Vlaha Sanatoriu sec. XIV) Bis. reform. (Liteni, 1847) Hăşdate)
=4p.
(1 aşezare, 3 aşezări TBC] Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” Bis. reform. (Săvădisla, 1888) =0,2p.
fortificate; 2 situri =4p. (Lita, 1935) Bis. ortod. „Sf. Ilie (Stolna)
arheologice; 1 castellum) =18p. Bis. baptistă (Stolna)
336
=1,7p. Bis. ortod. (Vălişoara)
Bis. reform. (Vlaha, 1820)
=1p.
Bis. reform. (Alunişu, 1690) I. Festival folcloric
M.I. Bis. reform. (Alunişu, sec. Muzeul
Bis. ortod. „Adormirea Maicii Internaţ. „Sfântul
vest. arheol. din preistorie XVIII - XIX) Satului Monum.
Domnului” (Brăişoru, 1929) Ştefan”
(ep. bronz); M.I. Bis. reform. (Domoşu, sec. „Vincze- Ady Endre
Bis. ortod. (Domoşu) N. Festivalul
Sâncraiu 1 monument istoric în - XVIII) Kecskés” Monum. Sf. - 27,9p.
Bis. reform. (Horlacea) Măceşelor
Domoşu (1 aşezare) M.I. Bis. reform. (Sâncraiu, sec. (Sân- Ştefan
Bis. ortod. (Sâncraiu) L. Zilele comunei
=0,1p. XIII-XV) craiu) =0,2p.
Bis. baptistă (Sâncraiu) Sâncraiu
=15p. =4p.
=0,6p. =8p.
Bis. ortod. (Ceanu Mic, 1890)
vest. arheol. din preistorie Bis. Martorii lui Iehova (Ceanu
(neolitic); ep. romană: drum Mic, 1933)
roman; ep. medievală Bis. ortod. (Comşeşti, sec. XX) 4x
29 monumente istorice în Bis. unit. (Comşeşti, 1857) Monum.
M.I. Bis. ortod. „Pogorârea Sf. L. Fiii Satului Tureni
Tureni, Ceanu Mic, Bis. ortod. (Mărtineşti, 1978) eroilor
Duh” (Miceşti, 1794) R. Cupa Sunfish
Comşeşti, Mărtineşti şi Bis. baptistă (Mărtineşti) (Ceanu Mic,
Tureni - Bis. de lemn „Sf. Arhangheli” - - Mărtineşti 16,5p.
Miceşti Bis. penticostală (Miceşti) Comşeşti,
(Comşeşti, 1925) L. Balul Strugurilor
(18 aşezări; 5 situri Bis. ortod. (Tureni, 1881) Miceşti,
=8p. =4p.
arheologice; 4 tumuli Bis. romano-cat. (Tureni, 1970) Tureni)
preistorici; 1 necropolă; Bis. unit. (Tureni, 1906) =0,4p.
cimitir medieval) Bis. reform. (Tureni)
=2,9p. Bis. baptistă (Tureni)
=1,2p.
R. Festivalul
Monum.
„Descoperă Valea
eroilor
Valea Ierii - - - - - Ierii” şi Cupa 2,1p.
(Valea Ierii)
Vladeasa MTB
=0,1p.
=2p.
337
ANEXA 3. ACTIVITĂŢI UMANE CU FUNCŢIE TURISTICĂ (EVENIMENTELE DIN ARIA DE STUDIU)
Comuna Denumirea evenimentului Luna Impact Afiş Sursa de info. Forma de activitate Ediţia/Anul Ciclul de viaţă
Aiton Zilele comunei Aiton VII Local Da 6.pol-adm. CULT. Serb. a ?-a (2015) Creştere
Festivalul Naţional „Serbările Zăpezii” II Naţional Da 7.presă SPORT. Iarnă a 15-a (2016) Maturitate
Ziua comunei Băişoara VIII Local Nu 7.presă CULT. Serb. a ?-a (2016) Creştere
Maraton Apuseni (alergare montană) V Naţional Da 1.special. SPORT. Alerg. a 7-a (2017) Creştere
Buscat Winter Fest III Regional Da 2.evenim. SPORT. Iarnă a 2-a (2015) Creştere
Cupa GCsoft (schi alpin) II Regional Nu 4.sportiv SPORT. Iarnă a 7-a (2015) Creştere
Cupa Muntele Mare (schi de tură) I Regional Da 7.presă SPORT. Iarnă a 8-a (2015) Creştere
Băişoara Cupa Telemark (schi în stil telemark) I Regional Nu 7.presă SPORT. Iarnă 2-a (2015) Creştere
Cluj Trail Running Challenge (alergare montană) VII Regional Nu 4.sportiv SPORT. Alerg. a ?-a (2016) Creştere
Cluj Mountain Bike Challenge VII Regional Nu 4.sportiv AV. CiclismMTB a ?-a (2016) Creştere
Cupa Transilvania Post (Slalom uriaş) II Regional Da 1.special. SPORT. Iarnă a 3-a (2016) Creştere
Cupa CFMOTO-Hunt-the-Wolf IV Internaţ. Da 1.special. AV. Off-road a 11-a (2017) Maturitate
Cupa Naţională Downhill Buscat (ciclism) X Naţional Da 2.evenim. AV. CiclismMTB a 4-a (2016) Creştere
Băişoara Enduro mountain bike IX Naţional Da 4.sportiv AV. Off-road a 2-a (2016) Creştere
Cupa Beliş – Concurs de atelaje canine II Naţional Da 2.evenim. SPORT. Iarnă a 3-a (2016) Creştere
Cupa Scoruşet (schi fond elevi) I Local Nu 7.presă SPORT. Iarnă a 21-a (2016) Maturitate
Turul Lacului Beliş - Maratonul MTB/XCM (mountain bike) V Naţional Da 4.sportiv AV. CiclismMTB 1-a (2016) Lansare
Campionatul Naţional de Enduro Clasic VII Naţional Da 4.sportiv AV. Off-road a 2-a (2016) Creştere
Endurace Swimming Marathon - Traversarea Lacului Beliş Înot VIII Naţional Da 4.sportiv SPORT. Înot 1-a (2016) Lansare
Beliş
Triatlon Beliş VIII Naţional Da 4.sportiv SPORT. Complex 1-a (2016) Lansare
OPEN „Cupa celor 3 Lacuri” VII Naţional Nu 4.sportiv SPORT. Pescuit a 9-a (2016) Creştere
Campionatul Naţional de Spinning: Cupa Beliş – Divizia Open VIII Naţional Da 4.sportiv SPORT. Pescuit a 7-a (2016) Creştere
Campionatul Naţional de Pescuit – Open „Păstrăvul de Aur” V Naţional Nu 4.sportiv SPORT. Pescuit a 5-a (2016) Creştere
Smida Jazz Festival VIII Regional Da 1.special. CULT. Fest. 1-a (2016) Lansare
Festivalul-concurs „Ţara Călatei” X Regional Nu 3.cultural CULT. Fest. a 2-a (2016) Creştere
Călăţele Fiii Satului Văleni VII Local Nu 3.cultural CULT. Serb. a 11-a (2015) Maturitate
Fiii Satului Finciu VIII Local Nu 3.cultural CULT. Serb. a 2-a (2015) Creştere
Căpuşu Mare - - - - - - - -
Ciucea Festivalul-concurs Naţional de Poezie „Octavian Goga” IX Naţional Da 3.cultural CULT. Fest. a 32-a (2016) Maturitate
Ciurila Fiii Satului Sălicea VII Local Nu 7.presă CULT. Serb. a ?-a (2015) Creştere
Serbare Câmpenească la Feleacu (Zilele comunei) IX Local Da 3.cultural CULT. Serb. a 4-a (2016) Creştere
Feleacu Winter Games II Regional Da 5.turistic SPORT. Iarnă a 2-a (2017) Creştere
Feleacu Olimpiada Feleacu Summer Games VII Regional Da 5.turistic SPORT. Complex 1-a (2016) Lansare
City preVIEW @ Funpark (Feleacu) VII Naţional Da 2.evenim. CULT. Concert 1-a (2016) Lansare
Green Sensation Festival VII Regional Da 1.special. CULT. Concert a 3-a (2016) Creştere
Zilele Gilăului V Local Da 7.presă CULT. Serb. a 6-a (2016) Creştere
Gilău Festivalul-concurs naţional „Dumitru Sopon” VI Naţional Da 3.cultural CULT. Fest. a 4-a (2015) Creştere
Festivalul Várkert la Castelul din Gilău X Regional Da 2.evenim. CULT. Fest. 1-a (2015) Lansare
338
Spectacol folcloric „Zestrea Apusenilor” III Local Nu 3.cultural CULT. Spec.fol. a 2-a (2016) Creştere
Întrunire Transilvania Bikers BIKE FEST (motociclism) V Regional Da 4.sportiv AV. Off-road a 19-a (2016) Maturitate
Cupa Busola de Aur (orientare în alergare) V Regional Nu 4.sportiv SPORT. Alerg. a 48-a (2016) Maturitate
Fiii Satului la Măgura Ierii VIII Local Da 3.cultural CULT. Serb. a 2-a (2015) Creştere
Iara
„Făgetu Ierii în sărbătoare” IX Local Nu 3.cultural CULT. Serb. a 2-a (2016) Creştere
Spectacol folcloric de Paşti V Local Da 3.cultural CULT. Spec.fol. a ?-a (2016) Creştere
Măguri-Răcătău
Sărbătoarea de pe Muntele Dobrin VI Local Da 7.presă CULT. Spec.fol. a ?-a (2015) Creştere
Mănăstireni - - - - - - - -
Cupa Răchiţele - Festivalul Pereţilor de Gheaţă II Naţional Da 1.special. SPORT. Iarnă a 2-a (2016) Creştere
Mărgău
Competiţia Runsilvania Wild Race (alergare montană) VII Naţional Nu 1.special. SPORT. Alerg. a 5-a (2016) Creştere
Mărişel Sărbătoarea Populară de la Crucea Iancului VII Regional Da 7.presă CULT. Serb. a 43-a (2016) Maturitate
Zilele comunei Mihai Viteazu VIII Local Da 6.pol-adm. CULT. Serb. a 16-a (2016) Maturitate
Mihai Viteazu Festivalul Internaţional de Folclor „Mugurel de Cântec şi de Joc” VIII Internaţ. Nu 7.presă CULT. Fest. a 16-a (2016) Maturitate
Târgul Cepei X Regional Da 7.presă CULT. Târg a 6-a (2016) Creştere
Balul Strugurilor X Local Nu 7.presă CULT. Fest. a ?-a (2016) Creştere
Moldoveneşti
Zilele comunei şi Festivalul Cepei VIII Local Da 7.presă CULT. Fest. a 4-a (2015) Creştere
Târgul de la Negreni/Târgul de toamnă X Naţional Nu 2.evenim. CULT. Târg a ?-a (2016) Maturitate
Negreni
Târgul coaselor/Târgul de vară VI Regional Nu 2.evenim. CULT. Târg a ?-a (2016) Maturitate
„Back to the Wild” în Cheile Turzii VIII Regional Da 2.evenim. CULT. Concert a 3-a (2015) Creştere
Petreştii de Jos Alpiniada „Memorial Misi Szalma” IX Naţional Nu 7.presă AV. Alpinism a 40-a (2016) Maturitate
Triatlon Cheile Turzii Race VII Regional Nu 1.special. SPORT. Complex a 2-a (2015) Creştere
Fiii Satului Bologa şi Zilele Cetăţii Bologa VIII Local Nu 7.presă CULT. Serb. a 2-a (2016) Creştere
Fiii Satului Hodişu VIII Local Nu 3.cultural CULT. Serb. 1-a (2015) Lansare
Poieni
Ziua Satului Morlaca VII Local Da 7.presă CULT. Serb. a ?-a (2016) Creştere
Music Outdoor Experience (MOX) VII Regional Da 2.evenim. CULT. Concert a 6-a (2017) Creştere
Fiii Satului Râşca V Local Da 3.cultural CULT. Spec.fol. a ?-a (2016) Creştere
Râşca Traversarea Tarniţei (înot) VII Naţional Da 4.sportiv SPORT. Înot a 10-a (2016) Maturitate
Triatlon Cluj VII Naţional Da 4.sportiv SPORT. Complex a 3-a (2016) Creştere
Zilele comunei Săcuieu/Zilele Vlădesei VII Local Da 2.evenim. CULT. Serb. 4-a (2016) Creştere
Săcuieu
Vlădeasa X-Trail (alergare montană) III Regional Nu 4.sportiv SPORT. Alerg. a 2-a (2016) Creştere
Sănduleşti - - - - - - - -
Săvădisla - - - - - - - -
Festivalul Folcloric Internaţional „Sfântul Ştefan” VIII Internaţ. Da 3.cultural CULT. Fest. a 17-a (2015) Maturitate
Sâncraiu Festivalul Măceşelor X Naţional Nu 5.turistic CULT. Fest. a 11-a (2016) Creştere
Zilele comunei Sâncraiu VIII Local Nu 7.presă CULT. Serb. a ?-a (2015) Maturitate
Fiii Satului Tureni IX Local Nu 7.presă CULT. Serb. a ?-a (2016) Creştere
Tureni Balul Strugurilor X Local Nu 7.presă CULT. Fest. a ?-a (2016) Creştere
Cupa Sunfish Mărtineşti VII Regional Da 4.sportiv SPORT. Pescuit a 2-a (2016) Creştere
Valea Ierii Festivalul „Descoperă Valea Ierii” şi Cupa Vlădeasa MTB IX Regional Da 1.special. AV. CiclismMTB a ?-a (2016) Creştere
339
ANEXA 4. BAZA MATERIALĂ TURISTICĂ: OFERTA TURISTICĂ DERIVATĂ
Infrastructura de cazare Infrastructura de alimentaţie Infrastructura
(pensiune agroturistică:5p. (restaurant cu specific naţional:5p. sportivă şi de
Infrastructura de
pensiune, cabană (camere de închiriat):4p. restaurant pensiune, restaurant clasic:4p. agrement
transport
sat de vacanţă, camping, căsuţe tip camping:3p. bistro, terasă:3p. (staţiune
(autostradă*:5p. TOTAL
U.A.T. vilă, bungalow, popas turistic:2p. bar de zi, bufet bar, cafe-bar/-cafenea:2p. turistică:10p.
drum european:4p.
(comuna) hotel, hostel, motel:1p.) fast-food, snack-bar:1p.) pârtie:5p.
drum naţional:3p. pct.
S.P.T. clasificate (ANT) S.P.T. clasificate (ANT) parc tematic (zoo,
drum judeţean:2p.
Nr. loc. Tip unitate de alimentaţie, Nr. loc. aventură etc.),
Tip unitate de cazare, drum comunal:1p.)
total per Nume, Categorie de total per centru de
Nume, Categorie de clasificare (stele/flori)
comună clasificare (stele) comună echitaţie:3p.)
DJ103G, DJ103M
Aiton - - - - - 4p.
=4p.
Staţiunea
(6) Pensiuni: Andreea****, Casa C***, Moara de Pădure**, Muntele Băişorii
Nicoleta***, Ozone**, Skiland*** Rest. clasic Nicoleta** DJ107M, DJ107N, 2 pârtii
Băişoara (3) Bungalow-uri: Casa A**, Casa B*, Casa D* 214 loc. Cafe-bar-cafenea Iberia Cafe** 42 loc. DJ107R Staţiunea Buscat 91p.
(1) Hotel Alpin*** =6p. =6p. 3 pârtii
=31p. bikepark
=48p.
(14) Pensiuni: Alpin***, Ana****, Apus de Soare****, Doru**,
DN1R, DJ107P,
Georgiana**, Irina****, Maria***, Meridian***, Podina**, Rest. pensiune Meridian***
DC121, DC128A,
Beliş Rustic Nicuşor**, Şandor**, Ungur**, Vals***, Zori de Zi**** 203 loc. Rest. clasic Smida Park*** 100 loc. - 80p.
DC128C
(2) Cabane (cam. închiriat): Diana**, Valeria*** =8p.
=8p.
=64p.
DN1R, DJ103K,
(1) Pensiunea Anda Lux**
Călăţele 12 loc. - - DJ108C, DC122 - 12p.
=4p.
=8p.
(1) Pensiunea Elena** E60, DN1, DN1J,
2 pârtii (Dângău
(1) Popas turistic Căpuş** Rest. clasic Căpuş** DJ103K, DJ108C,
Căpuşu Mare 88 loc. 210 loc. Mare) 36p.
(1) Motel Căpuş** =4p. DC139
=10p.
=7p. =15p.
Rest. clasic Perla Ardealului**
E60, DN1, 1 pârtie
(2) Pensiuni: Perla Ardealului***, Route 60*** Rest. clasic Route 60***
Ciucea 52 loc. 273 loc. DJ108A, DJ191D (Vânători) 34p.
=8p. Bar de zi Route 60***
=11p. =5p.
=10p.
Rest. pensiune Casa zoopark (parc de
Dinainte*** agrement), parc
(3) Pensiuni: Domeniul Regilor***, La Mesteceni***, Reor*** Rest. clasic Domeniul DC71, DC91 de aventură,
Ciurila 70 loc. 227 loc. 33p.
=12p. Regilor** =2p. centru de
Bar de zi Domeniul Regilor** echitaţie (Sălicea)
=10p. =9p.
340
Rest. cu specific naţ. Premier
Events*** E60, E81, DN1,
Rest. clasic Premier*** DN1N, DJ103G, 1 pârtie (Feleacu)
(1) Pensiunea Primera****
Rest. clasic Royal Gala* DJ103M, DC71, snowpark (iarna)
Feleacu (1) Hotel Premier*** 56 loc. 887 loc. 55p.
Teresa Premier*** DC75, DC77, funpark (vara)
=5p.
Cafe-bar Farmec* DC95 =11p.
Fast-food La DLG** =20p.
=19p.
(1) Pensiunea agroturistică Puiu* Rest. clasic Cantină*
(3) Pensiuni: Anda***, Roata**, Tudorana** Rest. clasic Dalia**
(1) Cabana Milenium** Rest. clasic El Dorado*** A3, E60, DN1,
(3) Vile: B*, Cionca***, Gong*** Rest. clasic Milenium*** DN1J, DJ107N,
Gilău 499 loc. 771 loc. - 80p.
(1) Camping El Dorado*** Rest. clasic Poenaru** DJ107P, DJ107S
(3) Moteluri: Dalia***, Poenaru*** Rest. clasic Sf. Ion* =21p.
(1) Hostel A* Snack-bar Poenaru*
=34p. =25p.
Rest. clasic Alexander*** DN75, DJ107M,
Iara - - Bar de zi*** 57 loc. DC105 - 12p.
=6p. =6p.
DJ107S, DJ107T,
Măguri- (3) Pensiuni: Georgiana**, La Ionel**, Valea Paradisului*** Rest. clasic Casa Zânelor***
59 loc. 55 loc. DC110 - 21p.
Răcătău =12p. =4p.
=5p.
DJ103L, DJ108C,
Mănăstireni - - - - DC115, DC117 - 6p.
=6p.
(1) Pensiunea agroturistică Şuşman la Stanciu**
DJ103H, DJ108C,
(3) Pensiuni: Alex***, Maria***, Ştefănuţ*** Rest. clasic Maria***
DJ763, DC121,
Mărgău (1) Satul de vacanţă Ic Ponor-Padiş** 89 loc. Bufet bar Ic Ponor-Padiş** 134 loc. - 36p.
DC128A
(2) Hosteluri: Cristian**, Ioana** =6p.
=8p.
=22p.
(1) Pensiunea agroturistică Maria***
Rest. cu specific naţ. Cabana
(2) Pensiuni: Casa Eden**, Oana-Maria** DJ107P, DJ107T 1 pârtie (Mărişel)
Mărişel 45 loc. Moţilor** 50 loc. 31p.
(1) Cabana Moţilor*** =4p. =5p.
=5p.
=17p.
(2) Pensiuni: A&A**, Casa Moţească***
Rest. clasic A&A**
(1) Cabana Cheile Turzii*** E60, E81, DN1,
Mihai Rest. clasic Casa Moţească**
(1) Căsuţe tip camping Cheile Turzii** 128 loc. 256 loc. DN75, DJ103G - 44p.
Viteazu Rest. clasic Ciprian**
(1) Hotel Ciprian** =16p.
=12p.
=16p.
(4) Pensiuni agroturistice: Perla Transilvaniei**, Poarta E60, E81, DN1,
Moldoveneşti Apusenilor***, Poarta Paradisului**, Poieniţa Apusenilor** 59 loc. - - DN75, DJ103G, - 42p.
(1) Pensiunea Hanul Dacilor*** DC81, DC82
341
=24p. =18p.
Rest. clasic Nelaura*** E60, DN1,
(1) Pensiunea Mirabilandia***
Negreni 20 loc. Bistro Mama Africa* 226 loc. DJ108K, DC132 - 21p.
=4p.
=7p. =10p.
Petreştii de (1) Cabana Laura*** DJ107L
16 loc. - - - 6p.
Jos =4p. =2p.
(7) Pensiuni: Art 1000***, Casa Timiş***, Giurgiuman***,
E60, DN1,
Mara***, Orhideea***, Poezii Alese***, Victoria*** Rest. clasic Casa Timiş**
Poieni 168 loc. 70 loc. DJ103H, DJ764B - 45p.
(1) Vila Roca**** =4p.
=11p.
=30p.
(1) Pensiunea Iris**
Rest. clasic Fântânele I** DJ103K, DJ103L, Staţiunea
(2) Cabane: Casa Tania*, Valerica Beliş**
Râşca 82 loc. Bar de zi Fântânele I** 240 loc. DC118 Fântânele 34p.
(1) Hotel Bianca***
=6p. =5p. =10p.
=13p.
(2) Pensiuni: Anica***, Sequoia* Rest. clasic Anica*** DJ103H, DJ103J,
Săcuieu (1) Căsuţe tip camping Sequoia*** 121 loc. Bar de zi Anica*** 115 loc. DC129, DC130 - 23p.
=11p. =6p. =6p.
E60, E81, DN1,
Sănduleşti - - - - DJ103G, DJ107L - 15p.
=15p.
DJ103V, DJ107J,
(4) Pensiuni: Casa Barolo***, Csáni***, Hanul Moara Rest. clasic Tamás***
DJ107L, DJ107M,
Săvădisla Veche***, Vălişoara** 52 loc. Rest. clasic Csáni** 205 loc. - 33p.
DC95
=16p. =8p.
=9p.
(40) Pensiuni agroturistice**: Adina, Ady Endre, Akác, Balint,
Boros, Búzakalász, Cinege, Császár, Erika, Eva, Golyafeszek,
Hajnal, Ibi, Iker, Iluska, Kalota Party, Kamilla, Kék Szilva,
Kertesz, Kismi, Kondor, Kövirózsa, Leda, Lovas, Malom, DN1R, DC124,
Rest. pensiune Püspök*
Sâncraiu Margareta, Mónika, Muskátli, Napfény, Napsugár, Nefelejcs, 307 loc. 45 loc. DC126 - 221p.
=4p.
Pálinkás, Park, Rigo, Sarika, Saroklak, Shalom, Simon, Tip-Top, =5p.
Tulipan
(3) Pensiuni: Kutas Haz**, Püspök**, Tunde**
=212p.
(4) Pensiuni: Fărâmă de Rai***, Gold Fayen House*, Imperial*, E60, E81, DN1,
Rest. clasic Imperial*
Lac Miceşti*** DJ103G, DC73,
Tureni 97 loc. Rest. clasic Tureni Paradis*** 328 loc. - 40p.
(1) Hotel Tureni Paradis*** DC95
=8p.
=17p. =15p.
DJ107J, DJ107N
Valea Ierii - - - - - 4p.
=4p.
*A – autostrada se punctează doar în cazul comunei Gilău, singura din aria de studiu în care există puncte de acces (intrare/ieşire)
342
ANEXA 5. MĂRIMEA MEDIE A INFRASTRUCTURII DE CAZARE ÎN ARIA DE STUDIU
INS, 2015 ANT, 2015 Investigaţie proprie (2015-2016)
Comuna
Nr. locuri Nr. unităţi Mărimea medie Nr. locuri Nr. unităţi Mărimea medie Nr. locuri Nr. unităţi Mărimea medie
Aiton 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Băişoara 323 5 64,6 214 10 21,4 412 21 19,6
Beliş 129 5 25,8 203 16 12,7 1.024 77 13,3
Călăţele 12 1 12,0 12 1 12,0 213 15 14,2
Căpuşu Mare 68 2 34,0 88 3 29,3 118 4 29,5
Ciucea 66 3 22,0 52 2 26,0 98 5 19,6
Ciurila 50 2 25,0 70 3 23,3 126 6 21,0
Feleacu 14 1 14,0 56 2 28,0 77 3 25,7
Gilău 474 12 39,5 499 12 41,6 904 25 36,2
Iara 28 1 28,0 0 0 0 143 7 20,4
Măguri-Răcătău 19 1 19,0 59 3 19,7 120 7 17,1
Mănăstireni 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Mărgău 85 4 21,3 89 7 12,7 544 28 19,4
Mărişel 48 3 16,0 45 4 11,3 273 19 14,4
Mihai Viteazu 40 2 20,0 128 5 25,6 182 7 26,0
Moldoveneşti 95 2 47,5 59 5 11,8 142 10 14,2
Negreni 18 1 18,0 20 1 20,0 95 5 19,0
Petreştii de Jos 20 1 20,0 16 1 16,0 30 1 30,0
Poieni 70 4 17,5 168 8 21,0 442 20 22,1
Râşca 0 0 0 82 4 20,5 277 17 16,3
Săcuieu 32 1 32,0 121 3 40,3 158 4 39,5
Sănduleşti 0 0 0 0 0 0 15 1 15,0
Săvădisla 35 2 17,5 52 4 13,0 190 24 7,9
Sâncraiu 54 5 10,8 307 43 7,1 370 49 7,6
Tureni 16 1 16,0 97 5 19,4 132 5 26,4
Valea Ierii 0 0 0 0 0 0 55 3 18,3
343
ANEXA 6. VALOAREA FUNCŢIEI TURISTICE ÎN ARIA DE STUDIU
INS, 2015 ANT, 2015 Investigaţie proprie (2015-2016)
Comuna
Nr. locuri Pop. în 2015* Funcţia turistică Nr. locuri Pop. în 2015* Funcţia turistică Nr. locuri Pop.în 2015* Funcţia turistică
Aiton 0 1069 0,00 0 1069 0,00 0 1069 0,00
Băişoara 323 2074 0,16 214 2074 0,10 412 2074 0,20
Beliş 129 1337 0,10 203 1337 0,15 1.024 1337 0,77
Călăţele 12 2464 0,01 12 2464 0,01 213 2464 0,09
Căpuşu Mare 68 3147 0,02 88 3147 0,03 118 3147 0,04
Ciucea 66 1591 0,04 52 1591 0,03 98 1591 0,06
Ciurila 50 1423 0,04 70 1423 0,05 126 1423 0,09
Feleacu 14 3735 0,01 56 3735 0,01 77 3735 0,02
Gilău 474 8646 0,05 499 8646 0,06 904 8646 0,10
Iara 28 4110 0,01 0 4110 0,00 143 4110 0,03
Măguri-Răcătău 19 2363 0,01 59 2363 0,02 120 2363 0,05
Mănăstireni 0 1465 0,00 0 1465 0,00 0 1465 0,00
Mărgău 85 1586 0,05 89 1586 0,06 544 1586 0,34
Mărişel 48 1591 0,03 45 1591 0,03 273 1591 0,17
Mihai Viteazu 40 5865 0,01 128 5865 0,02 182 5865 0,03
Moldoveneşti 95 3260 0,03 59 3260 0,02 142 3260 0,04
Negreni 18 2396 0,01 20 2396 0,01 95 2396 0,04
Petreştii de Jos 20 1572 0,01 16 1572 0,01 30 1572 0,02
Poieni 70 5131 0,01 168 5131 0,03 442 5131 0,09
Râşca 0 1516 0,00 82 1516 0,05 277 1516 0,18
Săcuieu 32 1518 0,02 121 1518 0,08 158 1518 0,10
Sănduleşti 0 1995 0,00 0 1995 0,00 15 1995 0,01
Săvădisla 35 4172 0,01 52 4172 0,01 190 4172 0,05
Sâncraiu 54 1602 0,03 307 1602 0,19 370 1602 0,23
Tureni 16 2247 0,01 97 2247 0,04 132 2247 0,06
Valea Ierii 0 956 0,00 0 956 0,00 55 956 0,06
344
ANEXA 7. PERSPECTIVA TABELARĂ ASUPRA CATEGORIILOR DE
CAZARE ÎN FUNCŢIE DE PROVENIENŢA INFORMAŢIEI
(INS, ANT, INVESTIGAŢIE PROPRIE)
Tabelul 1. Hotelurile din aria de studiu

Investigaţie proprie
INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Nr. Nr.
Denumire unitate şi Operator Denumire unitate şi
unităţi/ cazare/ locuri locuri
categorie confort economic categorie confort
comună comună cazare cazare
Băişoara 1 141 Alpin*** 106 S.R.L. Alpin*** 110
Feleacu - - Premier*** 36 S.R.L. Premier*** 36
Beliş/Râşca127 1 60 Bianca*** 60 S.R.L. Bianca*** 60
- - - Buru I*** 28
Iara - -
- - - Buru II** 46
Mihai Viteazu - - Ciprian** 38 S.R.L. Ciprian** 44
Moldoveneşti 1 80 - - - Stejeriş*** 50
Negreni - - - - - Nelaura*** 36
Tureni - - Paradis *** 40 S.R.L. vezi motel -
TOTAL 3 281 5 280 - 8 410
Tabelul 2. Motelurile din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. locuri
Nr. unităţi/ Denumire unitate şi Nr. locuri Operator Denumire unitate şi Nr. locuri
cazare/
comună categorie confort cazare economic categorie confort cazare
comună
Căpuşu Mare 1 12 Căpuş** 16 S.R.L. Căpuş** 22
Poenaru*** 110 S.R.L. Poenaru*** 110
Dalia*** 38 S.R.L. Dalia*** 36
Gilău 3 258
- - - Gilău** 116
- - - Solaris*** 54
Tureni - - - - - Han Paprika*** (64)
(fostul Hotel Paradis)
TOTAL 4 270 3 164 - 6 402
Tabelul 3. Hostelurile din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Denumire unitate şi Denumire unitate şi
unităţi/ cazare/ locuri Operator economic locuri
categorie confort categorie confort
Gilău - - A* 39 Întreprindere ind. A* 39
Cristian** 8 Întreprindere ind. Cristian** 73
Mărgău - -
Ioana** 9 Întreprindere ind. Ioana** 11
Mărişel - - - - - Alpin Mărişel*** 20
Mihai Viteazu - - - - - Kereki** 30
TOTAL - - 3 56 - 5 173
Tabelul 4. Bungalow-urile din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015) Investigaţie proprie (2015-2016)
Nr. Nr. locuri Denumire unitate Nr. Denumire unitate
Comuna Operator
unităţi/ cazare/ şi categorie locuri şi categorie Nr. locuri cazare
economic
comună comună confort cazare confort
127
Staţiunea turistică Beliş-Fântânele, localizată pe teritoriul administrativ al comunei Râşca, şi nu pe cel al comunei
Beliş, continuă să genereze confuzii sub aspectul localizării (din cauza proximităţii celor două şi a denumirii staţiunii
care conţine numele comunei vecine), motiv pentru care inclusiv informaţiile statistice aferente acesteia, sunt atribuite
de cele mai multe ori, în mod eronat, comunei Beliş.
345
A** 8 S.R.L. A** 8
Băişoara - - B* 6 S.R.L. B* 6
D* 4 S.R.L. D* 4
18 (din totalul celor 36
TOTAL - - 3 18 - 3 integrate taberei
Transylvania College)
Tabelul 5. Popasurile turistice din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
28
Căpuşu Mare 1 56 Căpuş** 56 S.R.L. Căpuş** (în 7
căsuţe)
TOTAL 1 56 1 56 - 1 28
Tabelul 6. Vilele turistice din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Denumire unitate Nr. Nr.
Denumire unitate şi
unităţi/ cazare/ şi categorie locuri Operator economic locuri
categorie confort
comună comună confort cazare cazare
Cabana Muntele
- - - 10
Băişoara - - Băişorii***
- - - Meda*** 14
- - - Daddy** 10
Beliş - - - - - Darius 12
- - - S A F*** 10
Călăţele - - - - - Diamario 14
Ciurila - - - - - Casa Goron**** 24
B* 14 Întreprindere ind. B* 14
Gilău 1 46 Cionca*** 30 S.R.L. Cionca*** 36
Gong*** 48 S.R.L. Gong*** 48
- - - Agrement**** 18
Mărgău - - Cabana Silvică
- - - 6
Răchiţele**
Mărişel - - - - - Copcia 12
Moldoveneşti - - - - - Beatrice*** 8
Cabana Silvică Valea
- - - 6
Drăganului**
Poieni 1 20
Roca**** 20 S.R.L. Roca**** 20
- - - Rock House*** 35
Râşca - - - - - Nana*** 12
TOTAL 2 66 4 112 - 18 309
Tabelul 7. Cabanele turistice din aria de studiu

Investigaţie proprie128
INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Nr. Nr. locuri
Denumire unitate şi Operator Nr. unităţi/
unităţi/ cazare/ locuri cazare/
categorie confort economic comună
comună comună cazare comună
Băişoara - - - - - 5 unităţi 60 loc.
Beliş - - - - - 36 unităţi 435 loc.
Călăţele - - - - - 8 unităţi 118 loc.
128
Numărul ridicat de unităţi de cazare identificate în urma investigaţiilor proprii a determinat optarea pentru expunerea
informaţiilor într-o manieră condensată, exprimând totalul la nivel de comună, în aceeaşi manieră în care INS prezintă
datele statistice.
346
Gilău 1 34 Milenium** 36 S.R.L. 5 unităţi 123 loc.
Iara 1 28 - - - 3 unităţi 31 loc.
Măguri-Răcătău - - - - - 3 unităţi 45 loc.
Mărgău - - - - - 7 unităţi 109 loc.
Mărişel 1 12 Moţilor*** 12 S.R.L. 11 unităţi 148 loc.
Mihai Viteazu - - Cheile Turzii*** 37 S.A. 1 unitate 37 loc.
Moldoveneşti - - - - - 3 unităţi 26 loc.
Negreni - - - - - 3 unităţi 39 loc.
Petreştii de Jos - - Laura*** 16 S.R.L. 1 unitate 30 loc.
Poieni - - - - - 3 unităţi 49 loc.
Râşca - - - - - 8 unităţi 105 loc.
Săcuieu - - - - - 1 unitate 30 loc.
Valea Ierii - - - - - 1 unitate 12 loc.
TOTAL 3 74 4 101 - 99 1.397
Tabelul 8. Satele de vacanţă din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Nr.
Denumire unitate Operator Denumire unitate Nr. locuri
unităţi/ cazare/ locuri
şi categorie confort economic şi categorie confort cazare
comună comună cazare
12 36 în 6
Mărgău - - Ic Ponor Padiş** (în 6
Întreprindere
Ic Ponor Padiş** căsuţe
individuală (120 în satul
căsuţe) de vacanţă)
TOTAL - - 1 12 - 1 36
Tabelul 9. Campingurile din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
147
Gilău - - El Dorado*** 131 S.R.L. El Dorado*** (24 în 7
căsuţe)
TOTAL - - 1 131 - 1 147
Tabelul 10. Căsuţele tip camping din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Nr.
Denumire unitate Operator Denumire unitate Nr. locuri
unităţi/ cazare/ locuri
şi categorie confort economic şi categorie confort cazare
comună comună cazare
6
Mihai Viteazu - - Cheile Turzii** 6 S.A. Cheile Turzii**
(în 3 căsuţe)
21
Săcuieu - - Sequoia*** 14 S.R.L. Sequoia***
(în 8 căsuţe)
TOTAL - - 2 20 - 2 27
Tabelul 11. Taberele de elevi şi preşcolari din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Tabăra Muntele
Băişoara 1 79 - - - 70
Băişorii
Valea Ierii - - - - - Tabăra Caps 40
TOTAL 1 79 - - - 2 110
347
Tabelul 12. Pensiunile turistice din aria de studiu
Investigaţie proprie129
INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Comuna Nr. Nr. locuri Nr. Nr. Nr. locuri
Denumire unitate şi
unităţi/ cazare/ locuri Operator economic unităţi/ cazare/
categorie confort130
comună comună cazare comună comună
78 Întreprindere ind.
Băişoara - - 5 unităţi 8 unităţi 174 loc.
locuri (1);S.R.L. (4)
183 Persoană fizică (1);
Beliş - - 13 unităţi 33 unităţi 517 loc.
locuri PFA (5); S.R.L. (7)
Călăţele - - AndaLux** 12 S.R.L. 6 unităţi 81 loc.
Căpuşu Mare - - Elena** 16 Persoană fizică 1 unitate 18 loc.
Perla
22 S.R.L.
Ciucea - - Ardealului*** 5 unităţi 98 loc.
Route 60*** 30 Întreprindere fam.
70
Ciurila - - 3 unităţi S.R.L. (3) 5 unităţi 102 loc.
locuri
Feleacu - - Primera**** 20 Întreprindere ind. 2 unităţi 41 loc.
33
Gilău - - 3 unităţi PFA (1); S.R.L. (2) 10 unităţi 161 loc.
locuri
Iara - - - - - 2 unităţi 38 loc.
59 PFA (2); Întreprindere
Măguri-Răcătău - - 3 unităţi 4 unităţi 75 loc.
locuri fam. (1)
39 PFA (1); PF (1); S.R.L.
Mărgău - - 3 unităţi 15 unităţi 270 loc.
locuri (1)
Mărişel - - Oana-Maria** 7 S.R.L. 4 unităţi 67 loc.
A&A** 20 S.R.L.
Mihai Viteazu - - 3 unităţi 65 loc.
Casa Moţească*** 27 S.R.L.
Moldoveneşti - - Hanul Dacilor*** 16 S.R.L. 1 unitate 16 loc.
Negreni - - Mirabilandia*** 20 S.R.L. 1 unitate 20 loc.
96 Întreprindere ind. (1);
Poieni - - 5 unităţi 12 unităţi 280 loc.
locuri PFA (1); S.R.L. (3)
Râşca - - Iris** 16 S.R.L. 5 unităţi 94 loc.
Săcuieu - - Anica*** 32 S.R.L. 1 unitate 32 loc.
Sănduleşti - - - - - 1 unitate 15 loc.
52
Săvădisla - - 4 unităţi S.R.L. (4) 24 unităţi 190 loc.
locuri
Sâncraiu - - 3 unităţi 9 unităţi 85 loc.
locuri PF (1); S.R.L. (1)
Tureni - - 3 unităţi 3 unităţi 47 loc.
locuri S.R.L. (2)
Valea Ierii - - - - - 2 unităţi 43 loc.
TOTAL - - 57 932 - 157 2.529
Tabelul 13. Pensiunile agroturistice din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Nr.
Comuna Nr. Nr. Denumire unitate Nr.
locuri Denumire unitate şi Operator
unităţi/ locuri şi categorie locuri
cazare/ categorie confort economic
comună cazare confort cazare
comună
Băişoara 3 103 - - - - -
Beliş 4 69 - - - Alexandra 8
Călăţele 1 12 - - - - -
129
Numărul ridicat de unităţi de cazare identificate a determinat optarea pentru expunerea informaţiilor într-o manieră
condensată, la nivel de comună, în aceeaşi manieră în care INS prezintă datele statistice.
130
Pentru identificarea denumirilor şi a categoriilor de confort aferente structurilor de primire turistice cu funcţiuni de
cazare omologate de Autoritatea Naţională pentru Turism din comunele Băişoara, Beliş, Ciurila, Gilău, Măguri-
Răcătău, Mărgău, Poieni, Săvădisla, Sâncraiu şi Tureni se recomandă consultarea Anexei 4.
348
Căpuşu Mare - - - - - Dokkum 50
Ciucea 3 66 - - - - -
Ciurila 2 50 - - - - -
Feleacu 1 14 - - - - -
Gilău 7 136 Puiu* 20 Întreprindere ind. Puiu* 20
Măguri-Răcătău 1 19 - - - - -
Şuşman La
Mărgău 4 85 21 PFA Şuşman** 21
Stanciu**
Mărişel 2 36 Maria*** 14 Persoană fizică Maria*** 14
Mihai Viteazu 2 40 - - - - -
Poarta Poarta
14 S.R.L. 14
Apusenilor*** Apusenilor***
Perla Perla
10 Întreprindere ind. 10
Transilvaniei** Transilvaniei**
Moldoveneşti 1 15
Poarta
Poarta Paradisului** 9 Întreprindere ind. 9
Paradisului**
Poieniţa Poieniţa
9 Întreprindere ind. 9
Apusenilor** Apusenilor**
Negreni 1 18 - - - - -
Petreştii de Jos 1 20 - - - - -
Poieni 3 50 - - - - -
Săcuieu 1 32 - - - - -
Săvădisla 2 35 - - - - -
40 unităţi
40 unităţi131 Într. fam. (1); Într. (39 unităţi
(39 unităţi clasificate 270 ind. (1);PFA (9); clasificate la 2 flori 285
Sâncraiu 5 54
la 2 flori şi 1 unitate locuri PF (25); S.R.L. şi 1 unitate locuri
clasificată la 3 flori) (4) clasificată la 3
flori)
Tureni 1 16 - - - - -
TOTAL 45 870 47 368 - 49 440
Tabelul 14. Camerele de închiriat din aria de studiu

INS (2015) ANT (2015)
(2015-2016)
Denumire unitate Operator Denumire unitate şi
şi categorie confort economic categorie confort
- - - Casa de Vis** 14
Băişoara - -
Ozone** 12 S.R.L. Ozone** 12
Diana** 5 Întreprindere ind. Diana** 5
- - - Floarea Soarelui*** 12
Beliş - -
Rustic Nicuşor** 5 Întreprindere ind. Rustic Nicuşor** 5
Valeria*** 10 Întreprindere ind. Valeria*** 10
Mărişel - - Casa Eden** 12 S.R.L. Casa Eden** 12
Casa Timiş*** 32 Asociaţie Casa Timiş*** 32
Poieni - -
Poezii Alese*** 20 S.R.L. Poezii Alese*** 20
Casa Tania* 2 Întreprindere ind. Casa Tania* 2
Râşca - -
Valerica Beliş** 4 P.F.A. Valerica Beliş** 4
Săcuieu - - Sequoia* 75 S.R.L. Sequoia* 75
Gold Fayen
Tureni - - 10 Întreprindere ind. Gold Fayen House* 21
House*
TOTAL - - 11 187 - 13 224
131
Numărul ridicat de unităţi de cazare a determinat optarea pentru expunerea informaţiilor într-o manieră condensată,
exprimând totalul la nivel de comună, în aceeaşi manieră în care INS prezintă datele statistice.
349
ANEXA 8. CATEGORII DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ DIN ARIA DE STUDIU
Tabelul 1. Restaurantele clasice din aria de studiu

ANT (2015)
Comuna
Denumire unitate şi categorie confort Nr. locuri cazare Operator economic
Băişoara Nicoleta** 18 S.R.L.
Beliş Smida Park*** 40 S.R.L.
Căpuşu Mare Căpuş** 210 S.R.L.
Perla Ardealului** 140 S.R.L.
Ciucea
Route 60*** 128 S.R.L.
Ciurila Domeniul Regilor** 151 S.R.L.
Premier*** 200 S.R.L.
Feleacu
Royal Gala* 400 S.R.L.
Cantină* 80 Întreprindere individuală
Dalia** 40 S.R.L.
El Dorado*** 64 S.R.L.
Gilău
Milenium*** 172 S.R.L.
Poenaru** 300 S.R.L.
Sf. Ion* 65 S.R.L.
Iara Alexander*** 45 S.R.L.
Măguri-Răcătău Casa Zânelor*** 55 Întreprindere individuală
Mărgău Maria*** 14 PFA
A&A** 100 S.R.L.
Mihai Viteazu Casa Moţească** 80 S.R.L.
Ciprian** 76 S.R.L.
Negreni Nelaura*** 186 S.R.L.
Poieni Casa Timiş** 70 Asociaţie
Râşca Fântânele I** 120 S.A.
Săcuieu Anica*** 95 S.R.L.
Csáni** 130 S.R.L.
Săvădisla
Tamás *** 75 S.R.L.
Imperial* 48 S.R.L.
Tureni Tureni Paradis***
280 S.R.L.
(actualul Han Paprika)
TOTAL 28 unităţi 3.382 locuri -
Tabelul 2. Restaurantele pensiune din aria de studiu

ANT (2015)
Comuna
Beliş Meridian*** 60 S.R.L.
Ciurila Casa Dinainte*** 56 S.R.L.
Sâncraiu Püspök* 45 Întreprindere individuală
TOTAL 3 unităţi 161 locuri -
Tabelul 3. Barurile de zi din aria de studiu

ANT (2015)
Comuna
Ciucea Route 60*** 5 S.R.L.
Ciurila Domeniul Regilor** 20 S.R.L.
Iara Alexander*** 12 S.R.L.
Râşca Fântânele I** 120 S.A.
Săcuieu Anica*** 20 S.R.L.
TOTAL 5 unităţi 177 locuri -
350
ANEXA 9. EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE SOSIRI TURISTICE ÎN PERIOADA 2001-2015 (INS, accesat în iunie 2016)
Comuna 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Aiton : : : : : : : : : : : : : :
Băişoara 2782 2615 5433 4402 5401 8388 10290 13619 7895 3067 3506 3375 3704 2358 5889
Beliş 4400 5557 8362 7335 7886 11205 11489 11210 6030 3494 2940 3015 2694 2717 1514
Călăţele : : : 42 399 597 1197 2066 1094 664 251 163 341 : 258
Căpuşu Mare 565 258 1486 6627 3154 3450 4210 3643 2460 1738 2195 1709 1155 702 1222
Ciucea 362 599 1183 1210 1265 1838 2276 2861 1578 428 782 1156 1046 1767 961
Ciurila : : : : : : : : 18 399 550 502 793 1053 1656
Feleacu : 95 241 293 336 537 702 1037 627 383 : 40 175 351 5657
Gilău 871 1511 2659 3051 3978 6479 8709 11900 6884 2654 4063 5203 7825 6375 7761
Iara 300 550 407 582 802 1323 1349 1710 954 556 806 729 322 : :
Măguri-Răcătău : : : : 46 197 356 698 483 151 188 277 316 297 271
Mănăstireni : : : : : : : : : : : : : :
Mărgău 182 889 2413 2953 3475 4708 6604 9167 5341 2719 995 1304 1453 791 859
Mărişel 80 191 346 455 575 912 1385 2084 1224 757 672 636 793 1065 944
Mihai Viteazu 1001 1289 3233 2339 2521 3546 4322 5582 2219 640 1032 1193 1529 2284 446
Moldoveneşti : : : : : 3423 3838 2457 2580 2015 2492 1575 659 149 1992
Negreni : : : : : : : : : : : 61 224 564 1311
Petreştii de Jos : : : : : : : : 18 33 44 64 239 588 617
Poieni 824 664 859 869 998 1671 2604 3139 1737 563 710 1187 1346 1100 1071
Râşca : : 243 472 417 561 994 1511 877 494 47 32 : : :
Săcuieu : : : : : : : : : 41 66 93 356 366 237
Sănduleşti : : : : 1611 1803 2295 2296 1719 260 160 : : :
Săvădisla : : 34 331 462 756 1318 2202 1200 663 905 870 960 727 602
Sâncraiu 145 347 726 2160 5853 9512 13855 18372 9469 5182 773 846 1300 1430 8251
Tureni : : : 502 1382 4172 4651 4947 3376 2844 3635 680 512 433 478
Valea Ierii : 218 528 385 510 869 1292 1936 1074 705 : : : : :
351
ANEXA 10. EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE ÎNNOPTĂRI TURISTICE ÎN PERIOADA 2001-2015 (INS, accesat în iunie 2016)
Comuna 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Aiton : : : : : : : : : : : : : : :
Băişoara 11570 7396 19097 11677 13686 16219 24119 32429 21014 6694 7095 5022 5421 4495 9439
Beliş 9271 10602 15331 11551 13270 20370 21486 20735 11268 5822 4815 4671 4616 4938 3787
Călăţele : : : 84 798 1143 2394 4152 2188 1328 500 738 581 : 634
Căpuşu Mare 767 526 2119 9474 4487 5174 6550 5374 4014 2296 3102 2369 1300 879 2290
Ciucea 610 1057 3260 2420 2530 3676 4552 5722 3161 856 1285 1614 1350 2208 1667
Ciurila : : : : : : : : 36 544 998 695 1098 1896 2515
Feleacu : 190 482 586 672 1074 1404 1783 1229 766 : 40 279 565 10547
Gilău 1569 2799 5602 5323 7914 12958 17418 23800 13757 5271 6500 7149 10776 10817 56224
Iara 300 550 407 599 900 1701 1867 2629 1904 1096 1552 1075 379 : :
Măguri-Răcătău : : : : 92 394 712 1396 966 302 326 387 396 493 465
Mănăstireni : : : : : : : : : : : : : : :
Mărgău 364 1783 5487 5886 6950 9414 13206 18194 10639 5366 1599 1903 2511 1488 1761
Mărişel 160 400 1002 910 1150 1822 2770 4188 2419 1460 1000 792 1107 1839 2436
Mihai Viteazu 1966 2958 9715 8680 6763 8618 8677 11164 4371 1216 1724 1562 2081 2530 924
Moldoveneşti : : : : : 3423 4114 3664 3304 2122 3721 1689 880 240 2421
Negreni : : : : : : : : : : : 71 355 720 1354
Petreştii de Jos : : : : : : : : 18 33 44 68 392 1243 1205
Poieni 1664 1410 2379 1738 1990 3342 5208 6278 3453 1095 1120 1521 2282 1846 2476
Râşca : : 486 944 834 1068 1988 3022 1752 932 47 32 : : :
Săcuieu : : : : : : : : : 41 66 95 458 600 389
Sănduleşti : : : : 1611 2593 2295 2296 1723 260 160 : : : :
Săvădisla : : 68 662 924 1512 2636 4404 2400 1299 1558 1136 1373 1288 1319
Sâncraiu 290 875 2062 4320 11696 19025 27769 36224 18911 10360 1370 1136 2840 2452 14400
Tureni : : : 988 2191 6497 7371 6996 4324 3524 4910 1015 614 653 478
Valea Ierii : 472 1584 770 1020 1738 2584 3872 2148 1410 : : : : :
352
ANEXA 11. INDICATORII CIRCULAŢIEI TURISTICE CONFORM DATELOR FURNIZATE DE INS ÎN 2015
Capacitatea de Sosiri Înnoptări ale Populaţia Utilizarea netă a Intensitatea Densitatea Durata medie
Comuna
cazare în funcţiune turistice turiştilor stabilă capacităţii de cazare fluxurilor turistice circulaţiei turistice a sejurului
Aiton 0 0 0 1.069 0 0 0 0
Băişoara 83.536 5.889 9.439 2.074 0,11 4,55 2,84 1,6
Beliş 34.654 1.514 3.787 1.337 0,11 2,83 1,13 2,5
Călăţele 4.380 258 634 2.464 0,14 0,26 0,10 2,5
Căpuşu Mare 24.820 1.222 2.290 3.147 0,09 0,73 0,39 1,9
Ciucea 6.212 961 1.667 1.591 0,27 1,05 0,60 1,7
Ciurila 15.750 1.656 2.515 1.423 0,16 1,77 1,16 1,5
Feleacu 33.273 5.657 10.547 3.735 0,32 2,82 1,51 1,9
Gilău 125.176 7.761 56.224 8.646 0,45 6,50 0,90 7,2
Iara 0 0 0 4.110 0 0 0 0
Măguri-Răcătău 5.776 271 465 2.363 0,08 0,20 0,11 1,7
Mănăstireni 0 0 0 1.465 0 0 0 0
Mărgău 9.970 859 1.761 1.586 0,18 1,11 0,54 2,1
Mărişel 10.626 944 2.436 1.591 0,23 1,53 0,59 2,6
Mihai Viteazu 9.855 446 924 5.865 0,09 0,16 0,08 2,1
Moldoveneşti 25.018 1.992 2.421 3.260 0,10 0,74 0,61 1,2
Negreni 6.570 1.311 1.354 2.396 0,21 0,57 0,55 1,0
Petreştii de Jos 6.084 617 1.205 1.572 0,20 0,77 0,39 2,0
Poieni 19.272 1.071 2.476 5.131 0,13 0,48 0,21 2,3
Râşca 0 0 0 1.516 0 0 0 0
Săcuieu 6.848 237 389 1.518 0,06 0,26 0,16 1,6
Sănduleşti 0 0 0 1.995 0 0 0 0
Săvădisla 11.022 602 1.319 4.172 0,12 0,32 0,14 2,2
Sâncraiu 45.263 8.251 14.400 1.602 0,32 8,99 5,15 1,7
Tureni 6.570 478 478 2.247 0,07 0,21 0,21 1,0
Valea Ierii 0 0 0 956 0 0 0 0
353
ANEXA 12. CHESTIONAR PENTRU AUTORITĂŢILE LOCALE
Chestionar adresat autorităţilor locale din spaţiul rural-montan şi

de contact marginal din judeţul Cluj
Instrument de evaluare a importanţei desfăşurării turismului, a şanselor şi implicaţiilor sale în
dezvoltarea socio-economică a comunităţilor locale
Element constitutiv al cercetării aferente tezei de doctorat intitulate “Turismul în spaţiul rural-montan (şi
de contact marginal) din judeţul Cluj”, chestionarul de faţă îşi propune evaluarea opiniei factorilor de decizie din
teritoriul investigat asupra modului în care potenţialul turistic este valorificat în prezent (2016).
Având în vedere faptul că reprezentaţi autorităţile locale din comuna pe care o administraţi, suntem sincer
interesaţi de opiniile dumneavoastră referitoare la problematica turismului (ca fenomen şi activitate). Vă rugăm să
acordaţi câteva minute completării acestui chestionar, bifând sau notând (după caz) răspunsurile considerate a fi în
conformitate cu realitatea şi convingerile dumneavoastră.
Vă asigurăm că toate informaţiile obţinute îşi vor păstra caracterul anonim, atât în etapa de prelucrare cât
şi în cea de interpretare a datelor, scopul acestui chestionar fiind unul strict academic, în care este testată ipoteza
conform căreia turismul poate fi privit ca o alternativă viabilă în asigurarea unei dezvoltări economice, dinamice şi
durabile a spaţiului rural-montan clujean, în contextul creşterii aportului său la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a
comunităţilor locale în contextul social, economic şi cultural actual şi viitor.
DENUMIREA COMUNEI: ..................................................................
1. Consideraţi importantă desfăşurarea activităţilor de turism pe raza comunei (bifaţi)?
1 Da Nu
2 @ @
2. Cum apreciaţi contribuţia turismului la nivelul dezvoltării comunei până în prezent (bifaţi)?
1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
3. În ce măsură consideraţi că turismul poate contribui la dezvoltarea economică a comunei pe viitor (bifaţi)?
1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
4. Aţi accesat fonduri europene pentru proiecte şi investiţii în turism până în prezent (bifaţi)?
1 Da Nu
2 @ @
Daca da, specificaţi scopul vizat (în turism):.......................................................................................................................

Dacă nu, ce anume aţi viza (in turism!):...............................................................................................................................
354
5. Există o strategie de dezvoltare a turismului la nivelul comunei sau deţineţi o viziune în acest sens (bifaţi)?
1 Da Nu
2 @ @
6. Dacă răspunsul anterior a fost pozitiv: Care sunt direcţiile prioritare de acţiune (bifaţi trei aspecte)?
Dacă răspunsul anterior a fost negativ: Ce anume aţi include, în regim prioritar, într-o strategie de
dezvoltare a turismului în limitele comunei dvs. (bifaţi trei aspecte)?
1 @ amenajarea şi protejarea obiectivelor turistice naturale

2 @ restaurarea şi conservarea obiectivelor turistice antropice
3 @ dezvoltarea infrastructurii turistice (cazare, alimentaţie, transport, agrement etc.)
4 @ diversificarea ofertei turistice şi/sau conceperea unui produs turistic inedit, original
5 @ eficientizarea promovării ofertei turistice actuale
6 @ informarea comunităţii locale cu privire la rolul turismului în dezvoltarea economică
7 @ implicarea actorilor locali şi motivarea investitorilor în turism prin acordarea unor subvenţii
8 @ îmbunătăţirea sistemului de semnalizare şi orientare turistică
9 @ altele (specificaţi)...............................................................................................................................................
7. În ce măsură consideraţi că înfiinţarea unei reţele de turism (pentru spaţiul rural din zona montană şi
submontană clujeană) ar putea facilita îndeplinirea acestor obiective pentru comuna dvs. (bifaţi)?
1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
8. Consideraţi utilă înfiinţarea unei reţele de turism pentru spaţiul rural-montan şi submontan clujean
(bifaţi)?
1 Da Nu
2 @ @
9. Cât de receptiv sunteţi în privinţa ideii conceperii unor produse turistice de tip circuit care ar reuni
elemente din oferta turistică proprie şi cea aparţinând şi altor comune din sectorul montan şi submontan
(bifaţi)?
1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
355
10. Care forme de turism consideraţi că ar avea cele mai mari şanse de afirmare în acest sens (bifaţi minim
trei)?
1 @ turism de drumeţie 11 @ turism piscicol
2 @ cicloturism 12 @ turism cinegetic
3 @ turism de camping 13 @ ecoturism
4 @ turism pentru sporturi de iarnă 14 @ turism rural (agroturism)
5 @ turism de aventură şi sporturi extreme 15 @ turism cultural-istoric
6 @ alpinism/escaladă 16 @ turism cultural-religios
7 @ speoturism 17 @ turism de patrimoniu
8 @ turism pentru odihnă 18 @ turism de evenimente
9 @ turism climateric montan 19 @ turism gastronomic
10 @ turism pentru sporturi nautice 20 @ turism de conferinţe şi afaceri
11. Cum apreciaţi importanţa fiecărui element în constituirea şi/sau diversificarea ofertei turistice a comunei
pe care o administraţi (bifaţi)?
componenta morfoturistică (relieful)
1 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
componenta climatoturistică
2 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
componenta hidrogeografică (lacuri, râuri etc.)

3 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
componenta biogeografică (arii naturale protejate, vegetaţie, faună)

4 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
edificiile istorice (vestigii arheologice, castele, conace etc.)

1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
5 @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
edificiile religioase (biserici, mănăstiri etc.)

6 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
356
edificiile culturale (muzee, colecţii, case memoriale, monumente etc.)
7 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
edificiile economice cu funcţie turistică (baraje şi lacuri de acumulare etc.)

8 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
activităţile umane cu funcţie turistică (evenimente, sărbători etc.)

9 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
resursele etnografice (ocupaţii tradiţionale, obiceiuri, aşezările etc.)

10 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
infrastructura şi serviciile de cazare

11 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
infrastructura şi serviciile de alimentaţie publică (gastronomie)

12 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
infrastructura de transport (căile de comunicaţie, accesibilitate)

13 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
infrastructura sportivă şi de agrement

14 @ 1 @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
2 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
12. Dacă ar fi să selectaţi câteva elemente pe care să le utilizaţi în crearea unui brand al comunei, concret, care
ar fi acestea (enumeraţi minim două)?
.............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................
Vă mulţumim pentru timpul acordat în completarea acestui chestionar!
357
ANEXA 13. CHESTIONAR PENTRU MANAGERII UNITĂŢILOR DE CAZARE
Chestionar adresat prestatorilor de servicii de cazare din spaţiul

rural-montan şi de contact marginal din judeţul Cluj
Instrument de evaluare a percepţiei asupra turismului în zona studiată
Vă rugăm să acordaţi câteva minute completării acestui chestionar, bifând sau notând (după caz)
răspunsurile considerate a fi în conformitate cu realitatea şi convingerile dumneavoastră. Vă asigurăm că toate
informaţiile obţinute îşi vor păstra caracterul anonim, atât în etapa de prelucrare cât şi în cea de interpretare a
datelor, scopul acestui chestionar fiind unul strict academic, în care este vizat profilul infrastructurii de cazare,
respectiv al turistului care frecventează zona, interesele şi nevoile care stau la baza declanşării motivaţiei turistice.
Tipul, denumirea şi categoria de confort a unităţii de cazare: .............................................................. .........................

Adresa (comuna, sat): ...................................................................................................................................................... .
Nr. de telefon: .................................................. Web-site propriu: ................................................................................
Capacitate – număr camere: ............... Număr locuri: ................ Anul în care şi-a început activitatea: .................
Persoană de contact: ................................................................ e-mail: ............................................................................
1. În ce măsură consideraţi că potenţialul atractiv (natural şi antropic) al zonei contribuie la atragerea turiştilor,
determinându-i să opteze pentru cel puţin o noapte de cazare în unitatea dvs. (bifaţi)?
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
2. Care dintre următoarele elemente credeţi că au cel 3. În opinia dvs., care dintre următoarele
mai mare impact asupra cererii turistice din zonă caracteristici ale acestei unităţi de cazare sunt cel
(bifaţi)? mai des apreciate de turişti (bifaţi)?
1 @ componenta morfoturistică (relieful) 1 @ arhitectura generală

2 @ componenta climatoturistică 2 @ decorul şi dotările din camere (baie, TV)
3 @ componenta hidrogeografică (lacuri, râuri etc.) 3 @ facilităţile unităţii şi serviciile suplimentare
4 @ componenta biogeografică (vegetaţie, faună) 4 @ posibilităţile de agrement (închiriere echipamente)
5 @ edificiile istorice (vestigii arheologice, castele, conace) 5 @ popularitatea unităţii de cazare
6 @ edificiile religioase (biserici, mănăstiri etc.) 6 @ preţul/tarifele practicate
7 @ edificiile culturale (muzee, case memoriale, monumente) 7 @ amabilitatea personalului
8 @ edificiile economice (baraje şi lacuri de acumulare) 8 @ serviciile de alimentaţie (gastronomia)
9 @ activităţile umane cu funcţie turistică (sărbători etc.) 9 @ distanţa faţă de municipiul Cluj-Napoca
10 @ resursele etnografice (ocupaţii tradiţionale, obiceiuri etc.) 10 @ accesibilitatea
4. Care este durata medie a sejurului petrecută de turişti în această unitate de cazare (bifaţi)?
1 zi 2-3 zile 4-5 zile 6-7 zile mai multe zile ……………. (câte?)
358
5. În ce perioadă a anului se înregistrează vârfuri ale cererii turistice (bifaţi)?
permanent primăvara vara toamna iarna @
6. Cât % dintr-un an, gradul de ocupare al capacităţii de cazare depăşeşte 50% din total (bifaţi)?
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
7. Care este aria de provenienţă a turiştilor cazaţi în această unitate (bifaţi)?
@ @ @ @ @ @
judeţul Cluj judeţele limitrofe din regiune regiunile învecinate toată ţara străinătate
cu o frecvenţă mai ridicată din judeţele: ................................................................................... ....................................
cu o frecvenţă mai ridicată din ţările: ............................................................................................................. ..............
8. Ce mijloace de promovare utilizaţi pentru a vă face cunoscută oferta de cazare (bifaţi)?
1 @ website-ul unităţii de cazare 4 @ presa scrisă
2 @ website-uri specializate în promovarea ofertelor de cazare 5 @ broşuri, cataloage, pliante turistice
3 @ radio şi televiziune 6 @ altele...............................................................................
9. În ce măsură puneţi accent pe următoarele aspecte care definesc oferta de cazare a unităţii dvs. (bifaţi)?
1 estetica amenajărilor (interioare şi exterioare)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
2 calitatea dotărilor şi a serviciilor de bază (cazare, alimentaţie)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
3 diversitatea facilităţilor şi a serviciilor suplimentare (agrement-divertisment)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
4 gradul de calificare al personalului (profesionalism, amabilitate, limbi străine vorbite etc.)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
5 raportul calitate-preţ (starea dotărilor, curăţenie, servicii prestate şi tarife practicate)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
359
10. Facilităţi incluse în oferta dvs. de cazare (bifaţi):
1 @ aer condiţionat 16 @ echitaţie 31 @ jacuzzi în cameră 46 @ sală de mese

2 @ acceptă animale 17 @ facilităţi bebe (pat, scaun) 32 @ livadă 47 @ sanie/căruţă trasă de cai
3 @ acces la bucătărie 18 @ fax 33 @ living 48 @ saună
4 @ ATV 19 @ fermă proprie 34 @ loc amenajat de joacă 49 @ schimb valutar
5 @ baie în cameră 20 @ foişor în curte 35 @ masă de ping-pong 50 @ seif în cameră
6 @ baie pe hol 21 @ frigider în cameră 36 @ masaj 51 @ seif la recepţie
7 @ bar 22 @ frigider în unitate 37 @ minibar în cameră 52 @ sobe de teracotă
8 @ beauty center 23 @ grădină/curte 38 @ parcare 53 @ spălătorie
9 @ biliard 24 @ grătar/barbeque 39 @ persoane cu dizabilităţi 54 @ şemineu
10 @ cameră cu TV 25 @ internet în cameră 40 @ piscină 55 @ telefon în cameră
11 @ camere cu balcon 26 @ internet prin cablu 41 @ plata cu cardul 56 @ terasă
12 @ cameră de joacă 27 @ internet wireless 42 @ restaurant 57 @ teren de sport
13 @ cramă 28 @ încalzire centrală 43 @ room service 58 @ transport auto
14 @ cutie valori 29 @ închirieri biciclete 44 @ sală de conferinţe 59 @ TV în living
15 @ discotecă 30 @ jacuzzi 45 @ sală de fitness 60 @ uscător de păr
11. Preţul camerei duble/noapte (completaţi): 12. Reduceri aplicate (bifaţi):
lei: euro: pentru sejururi pentru copii

............... ............... în cursul în de minimum copii sub
săptămânii extrasezon ...... nopţi …… ani
cu mic dejun @ fără mic dejun @
@ @ @ @
Obişnuiţi să concepeţi pachete speciale cu ocazia alte oferte
13. pentru grupuri pentru pentru clienţii
diferitelor sărbători (bifaţi)? speciale
de peste … pensionari fideli
...................
persoane
@ Da @ Nu
@ @ @ @
14. Grupuri ţintă vizate (bifaţi)? 15. Tipuri şi forme de turism vizate (bifaţi)?
1 @ turişti singuri 1 @ turism de recreere

2 @ cupluri fără copii (tineri, adulţi, pensionari) 2 @ turism cultural (istoric, religios, de patrimoniu)
3 @ familii cu copii sub 12 ani 3 @ turism curativ/de refacere a sănătăţii
4 @ familii cu copii peste 12 ani 4 @ turism mixt (de evenimente şi conferinţe)
5 @ grupuri elevi/studenţi 5 @ turism de tranzit
6 @ grupuri adulţi (turism de recreere/agrement) 6 @ turism rural
7 @ grupuri adulţi (turism de conferinţe şi afaceri) 7 @ turism montan
8 @ grupuri pensionari
8 @ turism de sfârşit de săptămână
360
ANEXA 14. CHESTIONAR PENTRU TURIŞTI (cazaţi în unităţile de cazare)
Chestionar adresat turiştilor din spaţiul rural-montan

şi de contact marginal din judeţul Cluj
Instrument de evaluare a percepţiei şi a profilului vizitatorilor zonei studiate
Vă rugăm să acordaţi câteva minute completării acestui chestionar, bifând sau notând (după caz)
răspunsurile considerate a fi în conformitate cu realitatea şi convingerile dumneavoastră. Vă asigurăm că toate
informaţiile obţinute îşi vor păstra caracterul anonim, atât în etapa de prelucrare cât şi în cea de interpretare a
datelor, scopul acestui chestionar fiind unul strict academic, în care este vizat profilul turistului care frecventează
zona, interesele şi nevoile care stau la baza declanşării motivaţiei turistice.
Denumirea unităţii de cazare: ....................................................................................................................................

Localizarea (comuna, sat): ................................................................................................. ..........................................
1. Cât de importantă este pentru dvs. practicarea activităţilor de turism (bifaţi)?

@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Aţi mai vizitat această zonă în scop turistic până Aţi mai apelat la serviciile acestei unităţi de
2. 3.
acum (bifaţi)? cazare până acum (bifaţi)?
@ Da .............. (de câte ori?) @ Nu @ Da .............. (de câte ori?) @ Nu
Ce anume v-a determinat să (re)veniţi în zonă (bifaţi Ce anume v-a determinat să (re)alegeţi această
4. 5.
cel puţin 3 aspecte)? unitate de cazare (bifaţi cel puţin 3 aspecte)?
1 @ componenta morfoturistică (relieful) 1 @ peisajul
2 @ componenta climatoturistică 2 @ arhitectura generală
3 @ componenta hidrogeografică (lacuri, râuri etc.) 3 @ decorul şi dotările din camere (baie, TV)
4 @ componenta biogeografică (vegetaţie, faună) 4 @ curăţenia
5 @ edificiile istorice (vestigii arheologice, castele, conace) 5 @ facilităţile unităţii şi serviciile suplimentare
6 @ edificiile religioase (biserici, mănăstiri etc.) 6 @ posibilităţile de agrement (închiriere echipamente)
7 @ edificiile culturale (muzee, case memoriale, monumente) 7 @ popularitatea unităţii de cazare
8 @ edificiile economice (baraje şi lacuri de acumulare) 8 @ preţul/tarifele practicate
9 @ activităţile umane cu funcţie turistică (sărbători etc.) 9 @ amabilitatea personalului
10 @ resursele etnografice (ocupaţii tradiţionale, obiceiuri etc.) 10 @ tipologia unităţii de cazare (hotel, vilă, pensiune etc.)
11 @ serviciile şi posibilităţile de cazare 11 @ categoria de clasificare (confortul)
12 @ serviciile de alimentaţie publică (gastronomie) 12 @ serviciile de alimentaţie (gastronomia)
13 @ transportul (accesibilitate) 13 @ distanţa faţă de reşedinţa proprie
14 @ posibilităţile de agrement 14 @ calitatea drumurilor şi accesibilitatea
361
6. În ce măsură sunteţi mulţumit de oferta turistică a zonei (bifaţi)?
5@ 4@ 3@ 2@ 1@ @
Foarte mulţumit Mulţumit Indiferent Nemulţumit Foarte nemulţumit
7. În ce măsură sunteţi mulţumit de serviciile turistice prestate în cadrul unităţii de cazare (bifaţi)?
5@ 4@ 3@ 2@ 1@ @
Foarte mulţumit Mulţumit Indiferent Nemulţumit Foarte nemulţumit
8. Ce tipuri şi forme de turism practicaţi în zonă (bifaţi)?
1 @ turism de recreere 5 @ turism de tranzit
2 @ turism cultural (istoric, religios, de patrimoniu) 6 @ turism rural
3 @ turism curativ/de refacere a sănătăţii 7 @ turism montan
4 @ turism mixt (de evenimente şi conferinţe) 8 @ turism de sfârşit de săptămână
9. Cum apreciaţi importanţa următoarelor elemente în imaginea generală a unităţii de cazare (bifaţi)?
1 estetica amenajărilor (interioare şi exterioare)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
2 calitatea dotărilor şi a serviciilor de bază (cazare, alimentaţie)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
3 diversitatea facilităţilor şi a serviciilor suplimentare (agrement-divertisment)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
4 gradul de calificare al personalului (profesionalism, amabilitate, limbi străine vorbite etc.)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
5 raportul calitate-preţ (starea dotărilor, curăţenie, servicii prestate şi tarife practicate)
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
10. Ce mijloc de transport aţi utilizat pentru a vă deplasa până aici (bifaţi)?
autoturismul personal microbuz autocar tren avion altele………………..
362
11. Câte zile intenţionaţi să petreceţi aici (bifaţi)?
1 zi 2 zile 3 zile 4 zile 5 zile mai multe zile ……………. (câte?)
12. Cum aţi aflat de existenţa acestei cazări (bifaţi)?
website-ul
website-uri
alte pagini de broşuri,
specializate radio şi familie, altele:
unităţii de cataloage,
în oferte de
internet
televiziune presa scrisă prieteni,
cazare (ex: Facebook) pliante
cazare colegi .......................
turistice
@ @ @ @ @ @ @ @
13. V-aţi mai întoarce în zonă, în scop turistic (bifaţi)? 14. V-aţi mai caza în această unitate (bifaţi)?
@ Da @ Nu @ Da @ Nu
II DATE DEMOGRAFICE 7. Domeniul de activitate/ocupaţional:
Vârstă: ............
1 @ agricultură
1.
2. Sex: @ M @ F 2 @ industrie
3 @ învăţământ
3. Mediul de provenienţă şi localitatea: 4 @ financiar-bancar

5 @ informatică, electronică şi telecomunicaţii
urban: .................... rural: .......................
(completaţi) (completaţi) 6 @ turism
@ @ 7 @ transporturi
8 @ alimentaţie
4. Studii absolvite:
post- 9 @ comerţ
gimnaziale liceale superioare
universitare
10 @ medical
@ @ @ @
11 @ servicii către comunitate
12 @ ştiinţă şi cercetare
5. Stare civilă:
căsătorit(ă), căsătorit(ă), 13 @ mediu înconjurător
căsătorit(ă),
necăsătorit(ă) cu copii cu copii
fără copii
sub 12 ani peste 12 ani
8. Venit mediu lunar (lei):
@ @ @ @
sub 1.001 – 2.001 – peste
divorţat(ă) văduv(ă) 1.000 2.000 5.000 5.000
@ @ @ @
@ @
6. Ocupaţie:
student angajat patron pensionar VĂ MULŢUMIM PENTRU COLABORARE!
@ @ @ @
363
ANEXA 15. LOCUINŢE CONVENŢIONALE ŞI DOTĂRI EDILITARE (RPL 2011)
Numărul locuinţelor convenţionale care dispun de:
Comune Nr. locuinţe convenţionale
Alimentare cu apă % Instalaţie de canalizare % Instalaţie electrică % Încălzire centrală %
Aiton 787 219 27,8 211 26,8 783 99,5 66 8,4
Băişoara 1850 912 49,3 872 47,1 1179 63,7 315 17,0
Beliş 1206 695 57,6 627 52,0 1138 94,4 166 13,8
Călăţele 1387 652 47,0 652 47,0 1339 96,5 202 14,6
Căpuşu Mare 1801 921 51,1 913 50,7 1775 98,6 111 6,2
Ciucea 677 420 62,0 408 60,3 636 93,9 71 10,5
Ciurila 1201 508 42,3 465 38,7 982 81,8 138 11,5
Feleacu 2018 1243 61,6 1186 58,8 1956 96,9 577 28,6
Gilău 3379 2907 86,0 2732 80,9 3314 98,1 1185 35,1
Iara 2268 1051 46,3 1006 44,4 2199 97,0 94 4,1
Măguri-Răcătău 1135 441 38,9 362 31,9 1091 96,1 27 2,4
Mănăstireni 1055 599 56,8 599 56,8 1040 98,6 20 1,9
Mărgău 1466 433 29,5 425 29,0 1337 91,2 63 4,3
Mărişel 952 508 53,4 508 53,4 887 93,2 56 5,9
Mihai Viteazu 2204 1591 72,2 1529 69,4 2103 95,4 756 34,3
Moldoveneşti 2030 911 44,9 732 36,1 1908 94,0 144 7,1
Negreni 1008 681 67,6 606 60,1 897 89,0 206 20,4
Petreştii de Jos 1057 402 38,0 368 34,8 1043 98,7 67 6,3
Poieni 2686 1660 61,8 1438 53,5 2535 94,4 231 8,6
Râşca 1040 478 46,0 445 42,8 1024 98,5 110 10,6
Săcuieu 745 177 23,8 150 20,1 643 86,3 38 5,1
Sănduleşti 814 578 71,0 529 65,0 796 97,8 274 33,7
Săvădisla 2129 1469 69,0 1376 64,6 2083 97,8 435 20,4
Sâncraiu 1025 799 78,0 790 77,1 1013 98,8 163 15,9
Tureni 1260 490 38,9 470 37,3 1203 95,5 185 14,7
Valea Ierii 499 245 49,1 234 46,9 476 95,4 41 8,2
364
365

1 Teza-Doctorat Racasan Bianca

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

1 Teza-Doctorat Racasan Bianca

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

TIMIS?

TURISMUL ÎN SPAŢIUL RURAL-MONTAN

Coordonator ştiinţific, Doctorand,

Fig. 1. Aria de studiu la nivel naţional şi judeţean ........................................................................................... 20

Tabelul 1. Unităţile administrativ-teritoriate cuprinse în aria de studiu (comune şi sate) ................................ 19

Încă de la apariţia sa, turismul, manifestat ca fenomen şi desfăşurat în mod conştient ca

Motivaţia alegerii temei şi arealului de cercetare

În contextul în care o teză de doctorat constituie „o lucrare originală de cercetare, cu care

explorarea lor din considerente curative, de recreere şi de cunoaştere. În secundar, datorită

Aşezarea geografică, delimitarea teritorială şi configuraţia ariei de studiu

Situat în jumătatea nord-vestică a României, în perimetrul judeţului Cluj – învecinat la nord

în interioriul judeţului, apare suprapunerea cu limitele următoarelor unităţi teritoriale: Huedin,

Tabelul 1. Unităţile administrativ-teritoriate cuprinse în aria de studiu (comune şi sate)

Fig. 1. Aria de studiu la nivel naţional şi judeţean

Structura lucrării de cercetare

Respectând structura generală pe care lucrările de metodologie a cercetărilor şi studiile de

Specificitatea capitolului 6 constă în concluziile mediane pe care le enunţă prin reluarea

1.1. Precizări terminologice şi consideraţii teoretice generale

Fig. 2. Chintesenţa fenomenului turistic

se numeşte <<patrimoniul turistic>>” (Berbecaru şi Botez, 1977, p. 25) – această concepţie

1.2. Contribuţii teoretice cu privire la problematică şi arie de studiu

Tematica generală a lucrării de faţă o reprezintă turismul cu toate implicaţiile şi

1.2.1. Turismul în spaţiul rural

Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, „orice activitate turistică organizată şi

comunitate, cunoaşterea valorilor ancestrale, contactul cu activităţile specifice zonei sau

1.2.2. Turismul în spaţiul montan

Sistemul carpatic românesc: Munţii Apuseni

Caracterizat de o diversitate nuanţată a aspectelor peisagistice – al căror mod de îmbinare în

Viu, Gheţarul de la Barsa, Avenul de la Borţig); vestigiile paleontologice conservate (Peştera

1.2.3. Turismul în spaţiul clujean

Pentru Conform criteriile administrativ-teritoriale, aria de studiu este inclusă în totalitate în

1.3. Ipoteze şi obiective ale cercetării

După cum s-a demonstrat în subcapitolul anterior, literatura de specialitate înglobează

În aceeaşi manieră în care conţinutul capitolelor lucrării de faţă se corelează cu obiectivele

Fig. 3. Corelaţia ipotezelor cercetării cu obiectivele generale şi cu capitolele aferente

Rând pe rând, toate acestea anticipează şi servesc obiectivului general al cercetării şi

unei valorificări corespunzătoare, active şi durabile, dublate de o promovare eficientă, aptă să

1.4. Etapele cercetării. Surse de date şi informaţii

Deţinerea unui plan coerent al lucrării coroborat cu accesul la informaţii specializate

- raportarea constantă la elementele fizico-geografice (hărţi ale Munţilor Apuseni şi ale

1.5. Elemente de metodologie a cercetării

Ansamblul acestor componente constituie aşadar metodologia cercetării, „menită să

Fig. 4. Elemente de metodologie a cercetărilor

Optarea pentru expunerea particularităţilor ambelor strategii de cercetare se justifică atât în

principiul integrării geografice, cel al istorismului, principiul regionalismului, cel ecologic,

statistică s-a efectuat cu precădere în cadrul prospectării bazei de cazare şi a celei de

Categorie turistică alcătuită din ansamblul componentelor fizico-geografice ale unui

2.1. Componenta morfoturistică

Produs al interacţiunii forţelor endogene şi exogene, la nivelul interfeţei dintre geosferele

2.1.1. Zona montană

Fig. 5. Peisaj în Masivul Vlădeasa (vedere de la intrarea în comuna Mărgău)

Fig. 8. Peisaj în Munţii Gilăului (vedere de pe malul lacului de acumulare Gilău)

2.1.2. Zona de contact marginal (dealuri, depresiuni submontane şi culoare)

a) Masivul Feleacului se impune în peisajului spaţiului clujean prin localizarea sa

d) Depresiunea Vlaha–Săvădisla, delimitată la nord de Culoarul Someşului Mic, la est de

Fig. 13. Unităţile de relief înscrise în aria de studiu

2.2. Componenta climatoturistică

2.2.1. Bioclimatul tonic-stimulent de munte al munţilor mijlocii şi mici

2.2.2. Bioclimatul sedativ-indiferent de dealuri şi depresiuni submontane

În cazul acestui bioclimat, manifestat în intervalul altitudinal 300 – 700 m, contraindicaţiile

ninsoare, stratul de zăpadă, menţinându-se aproximativ 70 zile, în contextul în care precipitaţiile

Fig. 14. Bioclimate manifestate în aria de studiu

2.3. Componenta turistică hidrogeografică