Tema 2

1. Descrieți cinci situații recente în care ați acționat în roluri de consiliere și completați un tabel adăugând reflecțiile personale de sinteză
pe marginea celor cinci experiențe descrise. 

SITUAȚIIDE„CONSILIERE”(AdlerandTowne,1975)
1. Amintește-ți cinci dintre ultimele situatii de tip „consiliere” pe care le-ai avut. Cel mai util este să te referi la cele mai recente situații, dintre
cele pe care le-ai avut cu persoane relevante pentru tine. Suntem puși adesea în situația de a ajuta (psihologic) pe cineva, de a fi suport moral
cuiva.
1. Prietena mea, a divortat dupa o casnicie de 7 ani, iar eu vorbeam zilnic cu ea . Am ajutat-o in mod indirect sa treaca mai usor.
2. Am incurajat o vecina care intrase in atac de panica, in timpul examenelor din prima sesiune a decedat mama ei, iar acest lucru a dus la
internarea in spital, diagnosticul gastrita.
3. Tatal meu a fost diagnosticata cu cancer plumonar, iar eu am discutat mult despre acest subiect cu el, foarte deschis.
4. Am fost alături de Ariana, o colegă din facultate. – am simțit să vorbesc cu ea, neștiind prin ce perioada trece, însă am simțit că ceva nu
este în regulă.
5. Adelina, 32 de ani, o pot considera una dintre cele mai bune prietene.

2. Pe o coala A4 de hârtie așezată orizontal desenează următorul tabel (poți folosi mai multe pagini dacă e necesar): 
coloana 1 Situația de consiliere - descrie cine a fost implicat și care a fost problema; 
coloana 2 Cum am făcut față: ce s-a întâmplat în cadrul situației; cum s-a încheiat?; 
coloana 3 Rezultatele: cum te-ai simțit? Cum s-au simțit ceilalți care au fost implicați? Ești mulțumit de rezultate?
SITUAȚIA DE CUM AM FĂCUT FAȚĂ
CONSILIERE Ce s-a întâmplat în cadrul situației; cum s-a încheiat ?
Descrie cine a fost
implicat și care a fost
problema
1. Madalina– 35 Divorțul este un moment cu o încărcătura emoțională uriașă,
ani chiar dacă nu am fost implicată direct în acest proces. I-am oferit
tot sprijinul meu moral și am sfatuit-o, astfel să treacă mai ușor
peste impas. Am incercat să fiu imparțială, întrucât nu știam în ce
proporție este vina fiecăruia. Știam că ea trece printr-o perioadă
în care este vulnerabilă, iar sfaturile mele erau fără a o influența
in nici un fel.
Ascultand-o mi-am dat seama că este mult mai mult decât o stare
de tristețe . Nu dormea noaptea, tresărea și se speria mereu din
2. Raluca– 28 ani orice. Avea mereu senzația că se înneacă, nu putea înghiți, îi era
frică și să mănânce.
A ajuns și la spital, a fost internată, iar diagnosticul a fost
gastrită. Oboseala și stresul și-au spus cuvântul. A discutat cu
consilierul spitalului.
S-a întors acasă mult mai bine.
REZULTATELE
Cum te-ai simțit? Cum s-au simțit ceilalți care au
fost implicați ? Ești mulțumit de rezultate ?
Am fost alături de ea, am ieșit mult cu ea, pentru a o
ajuta să uite, măcar temporar, de clipele dificile pe care
le trăiește.
Am simțit să nu o judec nici pe ea nici pe partenerul ei.
Am empatizat cu starea ei. O simțeam, însă totodată nu
mă încărca emoțional puternic astfel încât să îmi
tulbure activitățile mele de zi cu zi. Ea mi-a precizat
ulterior că a simțit ajutorul meu, exact atât cât era
necesar.
Am reușit să o vizitez cât mai des, am observat că
îmbrățișările îi faceau mult bine. Ea îmi mulțumea
deseori, îmi arăta că se bucură că îi sunt aproape,
practic nu pusese o barieră între mine și ea, astfel mi-a
permis să o ajut.
 Am fost pozitiva, mereu am incurajat fara a fi superficiala . Am
3. Tatăl meu – 50 fost atenta sa nu existe acea atitudine negativa mentala care sa ii
ani reduca semnificativ sansa lui de supravietuire, intrucat vointa de
a trai, scazuse mai mult din momentul in care s-a extins in
metastaza osoasa, ducand astfel la paralizie. Au urmat îngrijirile
paleative, iar noi familia am ajutat cu tot ce s-a putut, fiind alături
de el până în ultima clipă.
Ariana, este colega de la facultate, cu care discut rareori, și atunci
4. Ariana– 30 ani despre facultate, însă în acea zi simțeam că ceva nu e în regulă cu
ea.
Ieșisem cu mai mulți colegi, după un curs, nu toți vorbeam la fel,
cum este de altfel și normal, între mine și Ana, stătea un coleg.
Totuși știind că ea nu este prea vorbăreață, am simțit că ceva este
în neregulă cu ea, iar când am plecat i-am spus că i-am lăsat
numărul meu de telefon pe o rețea de socializare, iar dacă va
avea nevoie, va putea suna oricând. În acea seară, am fost sunată
de un număr, iar când am răspuns, era vocea colegei mele,
Ariana. Trecea printr-un moment greu, tocmai prietenul ei a
decis să se despartă de ea. Ea ar fi vrut să meargă mai departe cu
Când familia a aflat de diagnosticul tatălui meu, totul
s-a schimbat în viețile noastre. Nu aș putea descrie în
cuvinte ce am simțit, pot doar spune ca simțeam durere
în fiecare parte a corpului, parcă mă lovisem în același
timp peste tot.
Era o tăcere continuă, nu mi se explica prea mult ce se
întâmplă, astfel mi-am lăsat imaginiația sa zburde. La
spital, la secția paleative, vedeam diverse cazuri care
mai de care mai dureroase. Atunci a fost o trecere
bruscă pentru mine, din mai multe puncte de vedere,
printre care și maturizarea. În astfel de perioade
familia este din ce in ce mai unită. Mereu îi dădeam o
speranță, spunandu-i că am găsit pe internet diverse
tratamente si soluții pentru a lungi perioada de viata.
Sunt mulțumită de cum am reacționat, simțeam că este
nevoie de optimismul meu mai mult ca oricând, tatăl
meu era când la spital când acasă, pentru diverse
tratamente, însă mă bucur că nu a existat un blocaj din
partea mea, indiferent de gravitatea problemei.
Eu mă bucur când cineva simte să îmi spună ceva ce
este mai confidențial. Mereu când ascult pe cineva,
folosesc deseori termenul de ,, provocare a vieții’’, mai
puțin termenul de ,, problemă ‘’. Ariana după ce mi-a
povestit despre ce este vorba, am simtit-o mai
degajată, iar asta m-a mulțumit.
 această relație, însă nu trebuie să uităm că noi suntem un întreg,
indiferent de persoanele care vin și pleacă din viața noastră.
După ce am discutat cu ea, aproximativ o oră, alte subiecte decât
cele legate de facultate, mi-am dat seama, că am incurajat-o, însă
fără să judec, am fost imparțială.
Pe Adelina nu o cunosc de foarte mult timp, însă o simt foarte ,, Când Adelina mi-a povestit, am simțit că sunt omul
aproape ‘’ . Am cunoscut-o în grupul de prieteni din care fac potrivit, la locul potrivit . Îmi amintesc ca am stat
5. Adelina 32 ani parte, ea atunci era împreună cu un băiat de 6 ani. Prima dată aproximativ 3 ore . Acea întâlnire a dus la o prietenie,
când am purtat un dialog, ea mi-a precizat că felul în care îi au trecut 10 luni de atunci, însă noi ne sunăm și ne
zâmbesc și o ascult, o face să îmi povestească ceva ce o ,, întâlnim de fiecare dată când timpul ne permite
supără’’ . Când mi-a spus acest lucru, am observat cum ochiii ei amândurora. Nu sunt foarte mulțumită de rezultate,
se umezesc. Văzând că eram mulți prieteni din grup, în acea întrucât ea trăiește foarte mult în trecut, însă mi-aș dori
cameră, i-am spus că aș fi dispusă să o ascult a doua zi, fiind doar foarte mult să o pot ajuta mai mult.
noi doua, astfel m-am gandit la felul cum vor interpreta ceilalți
din încăpere. I-am lăsat numărul meu de telefon, a doua zi,
apăruse ceva neprevăzut, însă în următoarea zi, ne-am văzut la un
ceai. Atunci ea mi-a spus că trece printr-o perioadă dificilă în
ceea ce privește relația de iubire cu partenerul ei. Ea este o
persoana geloasă într-o relație iar partenerului ei, îi displăcea
acest lucru. Ei acum nu mai sunt împreună, el a decis să iasă din
această relație, dar Adelina chiar și după 6 luni tot vorbește
despre el, spunandu-mi deseori că nu este pregătită prea curând
să intre în altă relație, deși a avut de câteva ori ocazia aceasta, dar
ea a pus o barieră mereu. Ea încă mai speră că vor fi împreună,
ceea ce mie nu mi se pare tocmai ok, deși el are o relație de
căteva luni cu o altă persoană. I-am recomandat sa meargă la un
psiholog, mi-a spus că merge, însă observând că mereu apare
ceva și nu mai ajunge la psiholog, m-am gândit că poate nu este
pregătită încă, iar eu nu îi pot influența alegerile, fiind viața ei.
Eu totuși consider că un specialist o poate ajuta mai mult.
Vorbește prea des despre el, visează la ziua când se vor întâlni.
3 . Completează pentru fiecare situatie coloanele respective. Păstrează foile completate pentru discuții/analiză pentru mai târziu.

4. Pe baza tuturor celor completate, răspunde la următoarele întrebări:

   a) ești mulțumit de maniera în care ai tratat situațiile? Ai ieșit din aceste situații simțindu-te mai bine, sau mai rău, decât înainte?
M-am simțit mult mai bine, pentru că am considerat, că prezența mea nu a fost întâmplătoare, cu siguranță m-am simțit mai bine pentru că am
ascultat, iar persoanele despre care am discutat mai sus, au simțit să vorbească cu mine deschis.

   b) Situațiile de „consiliere” au întărit sau au slăbit relația existentă?

Întărit cu siguranță .

   c) Poți recunoaște un model constant în stilul tău de a fi în situațiile de consiliere?

Consider că am un stil echilibrat . Am urmărit pe cât posibil, aspectele principale într-o situație de consiliere : contact vizual, postura și gesturile,
am respectat perioadele de tăcere, pentru a fi un bun ascultător.

   d) Dacă ai putea, ți-ai schimba maniera în care tratezi situațiile de consiliere?

Nu. Eventual așa aduce îmbunătățiri, sigur voi avea nevoie.

Completați în tabel cât de detaliat doriți. Unii au un stil discursiv elaborat, plin de detalii, arborescent. Alții sunt foarte sintetici, la obiect, redus la
esențe. Este o chestiune de stil și de antrenament. În acest exercițiu fiți voi înșivă. De fapt, cu această realitate vom avea de a face pe parcursul
întregului curs.