S t u d ii c l i ni c e

Pieloplastia laparoscopicæ
prin abord transperitoneal la adulfli

D. Diaconescu, I. Dragomireøteanu, I. Chira, B. Braticevici,

Y. Salaheddin, V. Ambert, M. Popescu, G. Roøoga, M. Matea, V. Jinga
Departamentul de urologie, Spitalul „Prof. Dr. Th. Burghele“, Bucureøti, România

Abstract

Purpose: The pyeloplasty for ureteropelvic junction (UPJ) obstruction remains the most challenging surgery in
urology. Open pyeloplasty has been the gold standard for management of UPJ obstruction in these patients. We
report our technique and outcome with laparoscopic transperitoneal dismembered pyeloplasty in 23 adults.
Materials and Methods: Twenty three patients, ages 21 to 62 (36.7) years, underwent laparoscopic transperitoneal
pyeloplasty at our center between January 2011 to May 2012. In fifty seven percents of cases had clinical symptoms
of high urinary obstruction and the hydronephrosis confirmed by ultrasound, KUB and abdomino-pelvin CT.
Anderson-Hynes dismembered pyeloplasty was performed in 22 patients and Fenger technique in 1 case. Patients
were clinically and imagistically evaluated in the postoperative period at 3 months.
Results: Four surgical teams performed laparoscopic transperitoneal pyeloplasty and all the teams was under
learning curve. The mean operative time was 160 min (134-201min). The mean hospital stay was 5.43 days. The
average blood loss was 70 mL. Anomalous vessels were identified in 47.8 %. Laparoscopic pyelolithotomy was suc-
cessfully performed in 2 case. Conversion to conventional surgery was necessary in one case. Early postoperative
complications were: prolonged drainage, prolonged ileus, intraperitoneal collection, The later postoperative
complications were: urinary tract infections, peritonitis with peritoneal inset at 3 days after extraction a JJ stent. The
success rate was 95.65%.
Conclusions: Laparoscopic pyeloplasty is a technically challenging procedure, which requires a great laparoscopic
experience. Both laparoscopic pyeloplasty and conventional open technique have comparable results when
conventional surgical teams technical skills can be compared.

Key words: ureteropelvic junction syndrome, laparoscopic pyeloplasty, transperitoneal approach

Corespondenflæ: Dr. Viorel Jinga

Spitalul Clinic de Urologie „Prof. Th. Burghele“
Øoseaua Panduri Nr. 20, Sector 5, 050659 Bucureøti
Tel: 021-410.69.10, Fax: 021-411.10.55
e-mail: vioreljinga@yahoo.com

18 Revista Românæ de Urologie nr. 3 / 2012 • vol 11


Introducere
Definiflie
Stenoza de joncfliune pielo-ureteralæ (SJPU) repre-
zintæ o obstrucflie în calea evacuærii urinii, distal de
pelvisul renal la nivelul ureterului lombar proximal, cu
distensia consecutivæ a calicelor renale øi bazinetului
prin creøterea presiunii în cæile urinare, precum øi atro-
fie parenchimatoasæ renalæ progresivæ, pânæ la deterio-
rarea completæ a funcfliei renale. [1]
Etiologie
Cauza aparifliei sindromului de JPU nu este pe
deplin cunoscutæ, existând mai multe teorii ce susflin
existenfla unei obstrucflii: intrinseci, extrinseci sau mix-
te, congenitalæ sau dobânditæ. Studiile experimentale
susflin cæ stenoza de JPU este efectul unei peristaltici
pelvine anormale ce are ca rezultat orientarea anorma-
læ a fibrelor musculare la nivelul joncfliunii pielourete-
rale sau hipoplazia acestora øi înlocuirea lor cu fibre de
colagen, în consecinflæ undele peristaltice nu se pot
propaga de-a lungul joncfliunii pieloureterale având ca
rezultat hidronefroza. [2,3]
Cauzele extrinseci ale stenozei de JPU sunt repre-
zentate de anomaliile vasculare [6] sau prezenfla unor
malformaflii congenitale a aparatului uro-genital (ri-
nichi în potcoavæ, duplicitate pielocalicealæ) [4, 5].
Wadsworth în 1983 descrie prezenfla anomalilor
vasculare ca fiind cauza benignæ a aparifliei stenozei de
JPU [7]. Incidenfla anomaliilor vasculare în prezenfla
stenozei de JPU variazæ între 11-87%.[8]
Diagnostic
Datoritæ creøterii performanflelor imagistice øi a ex-
perienflei medicale diagnosticul de hidronefrozæ este
pus în cele mai multe situaflii antenatal, prin ecografii
repetate (transabdominal sau transvaginal) în interva-
lul 18-28 sæptæmâni øi confirmat la 24-48 de ore dupæ
naøtere. [9]
Tabloul clinic al pacienflilor cu stenozæ de JPU este
reprezentat de: durerea lombaræ colicativæ exacerbata
de ingestia de lichide, nefralgia sau tabloul clinic al
complicafliilor: hematurie, infecflii urinare repetate, li-
tiazæ secundaræ øi pionefrozæ. Actualmente, tot mai
frecvent diagnosticul este stabilit incidental prin utili-
zarea pe scaræ largæ a ultrasonografiei.
Metodele imagistice folosite în diagnosticul de ste-
nozæ de JPU sunt: ultrasonografia renala, urografia
intravenoasæ, scintigrafia renalæ diureticæ (MAG3), CT
abdomino pelvin cu substanflæ de contrast, în unele
centre MRI øi în cazurile controversate testul Whitaker
nr. 3 / 2012 • vol 11
S t u d ii c l i ni c e
(nerecomandat copiilor).
Cele trei obiective ale diagnosticului imagistic în
stenozæ JPU sunt[10]:
1. Sæ determine prezenfla øi gradul de obstructie renalæ,
2. Sæ evalueze funcflia renalæ,
3. Sæ identifice etiologia
O datæ diagnosticul de stenozæ de JPU confirmat
este important sæ øtim care este candidatul pentru o in-
tervenflie chirurgicalæ.
Intervenflia chirurgicalæ în cadrul stenozei de JPU
este indicatæ când [11, 12]:
1. este prezenta simptomatologia,
2. pacienflii asimptomatici au o scædere a funcfliei re-
nale <35–40% øi un diametrul antero-posterior al
bazinetului (APD) >19 mm
3. tratamentul conservator eøueazæ øi apare o scædere
a funcfliei renale cu peste >10%
4. hidronefroza este de grad III sau IV - SFU (Societatea
de Urologie Fetalæ)
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al stenozelor de jonctiune
pielo-ureterala poate fi impartit în patru categorii:
• prin abord chirurgical deschis,
• prin abord endoscopic (anterograd sau retrograd),
• proceduri laparoscopice
• sau chirurgie robotica.
Pieloplastia reprezinta „gold standard-ul” trata-
mentului stenozei de JPU. Au fost descrise mai multe
variante chirurgicale pentru efectuarea pieloplastiei,
existând tehnici cu dezmembrare sau færæ dezmem-
brarea joncfliunii pieloureterale.
Cea mai utilizatæ øi cu rezultatele cele mai bune este
tehnica Heynes –Anderson. Alte tehnici chirurgicale
folosite sunt: Foley YV, Fenger, Culp-deWeerd.
Prima pieloplastie laparoscopicæ a fost raportatæ de
Scheussler øi colaboratorii în 1993. Abordul laparosco-
pic poate fi transperitoneal sau retroperitoneal.
Material øi metodæ
În perioada 1 ianuarie 2011-1 mai 2012 în clinica
Spitalului “Prof. Dr. Th. Burghele” au fost efectuate un
numar de 42 de intervenflii chirurgicale pentru diag-
nosticul de stenozæ de joncfliune pieloureteralæ din
care în 23 de cazuri a fost efectuatæ pieloplastia lapa-
roscopicæ prin abord transperitoneal.
Indicaflia chirurgicalæ øi tipul de tratament al pa-
cienflilor cu stenozæ de JPU sunt reprezentate în Figura
1 øi 2.
Revista Românæ de Urologie 19
S t u d ii c l i ni c e
dard – 12 mmHg.
Fig. 1 Poziflia trocarelor este desenatæ în Figura 3.
Tratamentul În funcflie de localizarea stenozei (stânga sau dreap-
chirurgical în
stenoza de JPU ta), BMI øi dispoziflia fizicæ a pacientului sunt alese pozi-
fliile de lucru ale trocarelor. Standard sunt folosite tro-
care de 10 mm (în functie de experienfla chirurgului se
folosesc øi trocarele de 5 mm). Numærul de trocare fo-
losite a fost: pentru 16 cazuri -3 trocare, 6 pacienfli - 4
Fig. 2 trocare, 1 pacient - 5 trocare.
Indicaflia operatorie

Tabel 1 – Vârsta pacienflilor, øi raportul acestora în

funcflie de sex øi poziflie stânga sau dreapta
Vârsta medie Raport Raport
femei/ bærbafli stânga /dreapta
36.7(21-62 ani) 11/12 9/14

Tabel 2 – Distribuflia pacienflilor în funcflie de gradul Fig. 3. Poziflia trocarelor pentru pieloplastie transperitonealæ stânga
de hidronefrozæ, prezenfla litiazei renale roøu –trocare de 10mm, negru 5 mm øi tehnica chirurgicalæ Heyne
øi tipul de stenozæ de JPU Anderson (imagine MayoClinic)

Hidronefrozæ grd II 6 Dupæ explorarea cavitæflii peritoneale sunt identifi-

Hidronefrozæ grd III 14
Hidronefrozæ Grd IV 3
Litiazæ Secundaræ 2
Stenozæ JPU primaræ 22
Stenozæ JPU primaræ 2 (pieloplastie, EPT)
Diagnosticul de stenozæ de JPU fost confirmat ima-
gistic prin utilizarea ecografiei abdominale, a urografiei
intravenoase øi a tomografiei computerizate abdomi-
no-pelvine cu substanflæ de contrast. Pieloplastia tip
Heynes-Anderson a fost efectuatæ în 22 cazuri, iar pie-
loplastia tip Fenger a fost efectuatæ într un singur caz.
Tehnicæ chirurgicalæ
Intervenflia chirurgicalæ s-a efectuat cu anestezie
generalæ cu intubaflie oro-trahealæ.
Dupæ inducerea anesteziei generale s-a efectuat
ureteropielografie retrogradæ ce a confirmat diagnosti-
cul preoperator, iar cateterul ureteral (6Ch) este menfli-
nut øi fixat la sonda Foley.
Poziflia pacienflilor este în semidecubit lateral, cu
flexie accentuatæ la nivel lombar.
Timpii operatori
Pneumoperitoneul - s-a realizat prin cele 2 tehnici:
• prin puncflie cu acul Veress introdus ombilical sau
subcostal (16 pacienti)
• tehnica Hasson. (7 pacienfli)
Presiunea intraperitonealæ utilizatæ a fost cea stan-
cate repere anatomice extrem de importante în efec-
tuarea intervenfliei chirurgicale: aorta, pediculul renal,
vasele spermatice, ureterul øi polul inferior renal.
Decolarea coloparietalæ (incizia liniei Toldt) este efec-
tuatæ prin folosirea cârligului mono-polar sau a foarfecii,
scopul fiind mobilizarea colonului øi identificare structu-
rilor din retroperitoneu.
Fig. 4 Imagini intraoperatorii
øi UIV pre øi post operator -
Pacient MP diagnostic stenozæ
de JPU rinichi stâng
Fig. 5 Imagini intraoperatorii
si UIV pre si post operator -
Pacient L.S diagnostic stenoza
de JPU rinichi drept
Ureterul este identificat øi ancorat pe un lasou vas-
cular permiflând disecflia acestuia cætre JPU cu identifi-
carea bazinetului. Disecflia este efectuatæ prin utilizarea
foarfecii øi a disecfliei boante cu aspiratorul evitând pe
cât se poate utilizarea curentului monopolar.
Dacæ stenoza este datæ de o anomalie vascularæ, se
recurge la descruciøarea vascularæ, cu disecflia munifli-
oasæ a vasului aberant.
În funcflie de dimensiunea bazinetului se recurge la

20 Revista Românæ de Urologie nr. 3 / 2012 • vol 11


rezecflia acestuia astfel încât noua anastomozæ pielo-
ureteralæ sæ nu fie în tensiune. Secfliunea bazinetului s-
a efectuat cu foarfeca la rece. Pentru o anastomozæ
corectæ este nevoie ca marginile de secfliune sæ fie cât
mai puflin anfractoase. Ureterul este secflionat sub zona
de stenozæ øi spatulat pe 1-1,5 cm.
În toate cazurile este efectuatæ inspecflia bazinetu-
lui urmatæ de extragerea calculilor (litiazæ secundaræ)
cu pense de prehensiune, sau prin folosirea nefrosco-
pului flexibil.
Anastomozæ pielo-ureteralæ tip Hynes-Anderson
Sutura neojoncfliunii este efectuatæ cu fire 4-0
Vycril. Nodurile sunt efectuate intracorporeal. Dupæ
realizarea peretelui posterior este introdusæ sonda ure-
teralæ JJ, anterograd prin folosirea ghidului metalic fle-
xibil introdus prin cateterul ureteral menflinut preope-
rator. Dupæ poziflionarea capætului proximal al sondei
JJ este efectuatæ sutura peretelui anterior øi închisæ
breøa bazinetalæ. Drenajul este efectuat cu tub de dren
16 Ch perianastomotic.
Evaluarea clinicæ øi imagisticæ a pacienflilor s-a fæcut
la 3 luni postoperator.
Rezultate
Durata medie a unei intervenflii chirurgicale a fost
de 160 minute (137 - 200 minute). Cantitatea medie de
sânge pierdutæ intraoperator a fost de 70 ml. Anomalii
vasculare au fost întâlnite în 47.8% din cazuri. Pielolito-
tomie a fost efectuatæ pentru 2 pacienfli. Abordul trans-
mezocolic a fost preferat într-un singur caz, fiind scur-
tat timpul operator.
Conversia la chirurgia clasicæ a fost necesaræ într un
singur caz prin imposibilitatea efectuærii unei anasto-
moze „tension free”.
Într-un singur caz nu a fost posibilæ montarea son-
dei JJ în varianta anterogradæ fiind necesaræ pozifliona-
rea acesteia retrograd postoperator sub control fluo-
roscopic.
Evoluflia postoperatorie a fost bunæ, mobilizarea øi
dieta hidricæ au fost permise în prima zi postoperator.
Tubul de dren a fost îndepærtat la 48 de ore, sondajul
vezical este menflinut la 24 ore postoperator. Perioada
medie de spitalizare a fost de 5,43 zile (4-12 zile).
Drenajul ureteral intern autostatic tip JJ (6Ch sau 8 Ch)
este menflinut pentru 6 sæptæmâni.
Complicafliile postoperatorii precoce øi tardive
(Tabel 3 øi 4 ) au fost: drenaj prelungit, colecflie intrape-
ritonealæ, ileus prelungit, infecflie urinaræ.
nr. 3 / 2012 • vol 11
S t u d ii c l i ni c e
Tabel 3 – Apariflia complicafliilor postoperatorii
precoce la pacienflii cu pieloplastie
laparoscopicæ transperitoneal
Complicaflii postoperatorii precoce Pacienfli
Drenaj prelungit 3 (13.04%)
Colecflie intraperitonealæ 1 (4.34%)
Ileus prelungit 1 (4.34%)
Febræ 2 (8.69%)
Tabel 4 – Apariflia complicafliilor postoperatorii
tardive la pacienflii cu pieloplastie
laparoscopicæ transperitoneal
Complicaflii postoperatorii tardive Pacienfli
Peritonitæ cu plastron (Urinom) 1 (4.34%)
Infecflie de tract urinar (Candida/E coli) 2 (8.69%)
La un pacient la 6 sæptæmâni postoperator, dupæ ex-
tragerea sondei JJ pacientul acuzæ dureri abdominale di-
fuze cu modificarea stærii generale øi absenfla tranzitului
intestinal. Este efectuatæ o celioscopie într-un centru de
chirurgie generalæ pentru diagnosticul de peritonitæ cu
plastron peritoneal – diagnostic urinom. Ulterior evoluflie
favorabilæ dupa drenajul øi lavajul cavitæflii intraperito-
neale. Rata de succes la 3 luni postoperator a fost de
95.65%.
Discuflii
Chirurgia clasicæ ræmâne gold standard-ul în efec-
tuarea pieloplastiei cu o ratæ de succes de peste 90%
[13,14,15]. Cu scopul de a scædea morbiditatea post-
operatorie øi a îmbunætæfli rezultatele estetice pieloplas-
tia laparoscopicæ tinde sæ înlocuiascæ chirurgia clasicæ.
Intervenflia efectuatæ transperitoneal oferæ un spafliu
de lucru mai mare cu repere anatomice clare, dar prezin-
tæ riscul complicafliilor accesului intraperitoneal (ileus
prelungit, peritonita (urinom). Aceste complicaflii pot
dispærea prin utilizarea abordului retroperitoneal [17].
Pieloplastia laparoscopicæ este o intervenflie „time
consuming” în special în ceea ce priveøte timpul de re-
construcflie. Timpul operator scade cu creøterea numæ-
rului de intervenflii chirurgicale øi standardizarea inter-
venfliei.
În studiul nostru timpul operator este crescut faflæ
de alte studii cu acelaøi numær de cazuri øi se datoreazæ
faptului ca intervenfliile sunt efectuate de mai multe
echipe chirurgicale, toate echipele fiind în cadrul
curbei de învæflare.
Acest dezavantaj este compensat de pierderea mi-
nimæ de sânge, nefiind necesaræ transfuzia de sânge,
comparativ cu alte tehnici minim invasive endoscopi-
Revista Românæ de Urologie 21
S t u d ii c l i ni c e
ce. [18] Datoritæ vizibiliæflii mai bune øi acurateflii disec- 5. C.G. Eden. Minimally invasive treatment of ureteropelvic junction
fliei anomaliile vasculare sunt identificate într-un nu- obstruction: a critical analysis of results. Eur Urol 52 (2007) (983 -
989)
mær mai mare decât în chirurgia clasicæ [16] øi astfel po- 6. F. Frauscher. Value of contrast-enhanced color Doppler imaging for
ate fi explicat øi riscul mai scæzut al complicafliilor he- detection of crossing vessels in patients with ureteropelvic junction
moragice comparativ cu alte tehnici chirurgicale . obstruction. Radiology 217 (2000) (916 - 917)
7. D.E. Wadsworth, B.L. McClennan. Benign causes of acquired
Infecfliile urinare au apærut la pacienflii cu drenaj
ureteropelvic junction obstruction: a uroradiologic spectrum. Urol
prelungit la care sonda Foley a fost menflinutæ mai mult Radiol 5 (1983) (77 - 82)
de 48 de ore. Tratamentul a fost conservator conform 8. X. Martin, O. Rouviere. Radiologic evaluations affecting surgical
antibiogramei. technique in ureteropelvic junction obstruction. Curr Opin Urol 11
Traumatismul parietal minim (inciziile de 10 mm øi (2001) (193 - 196)
5 mm), rezultatul estetic, refacerea postoperatorie rapi- 9. Richard S. Lee, Marc Cendron, Daniel D. Kinnamon and Hiep T.
Nguyen. Antenatal Hydronephrosis as a Predictor of Postnatal
dæ reprezintæ avantaje bine cunoscute ale tuturor teh- Outcome: A Meta-analysis. Pediatrics 2006;118;586
nicilor laparoscopice deci øi a pieloplastiei laparoscopi- 10. J.S. Wolf Jr., C.L. Siegel, J.A. Brink, R.V. Clayman. Imaging for
ce transperitoneal. ureteropelvic junction obstruction in adults. J Endourol 10 (1996)
(93 - 104)
11. N. Uluocak, H. Ander, O. Acar, A.S. Amasyali, U. Erkorkmaz, O.
Concluzie Ziylan. Clinical and radiological characteristics of patients operated
in the first year of life due to ureteropelvic junction obstruction:
Pieloplastia laparoscopicæ este o proceduræ provoca- significance of renal pelvis diameter. Urology 74 (2009) (898 - 902)
toare din punct de vedere tehnic, ce necesitæ o mare ex- 12. S.A. Koff, K.D. Campbell. The nonoperative management of uni-
perienflæ laparoscopicæ. Când abilitæflile tehnice ale echi- lateral neonatal hydronephrosis: natural history of poorly func-
pelor chirurgicale pot fi comparate, rezultatele tehnicii tioning kidneys. J Urol 152 (1994) (593 - 595)
laparoscopice sunt asemænætoare cu cele ale chirurgiei 13. Psooy K, Pike JG, Leonard MP. Long-term follow-up of pediatric
clasice. dismembered pyeloplasty: How long is long enough? J Urol.
2003;169:1809–12.
14. Notley RG, Beaugie JM. The long term follow-up of Anderson Hynes
pyeloplasty for hydronephrosis. Br J Urol. 1973;45:464- 6.
Bibliografie: 15. Nguyen DH, Aliabadi H, Ercole CJ, Gonzalez R. Nonintubated
1. Al. Pesamosca, Tereza Monica Trancioveanu, M. Oancea, S. Iones- Anderson Hynes repair of ureteropelvic junction obstruction in 60
cu, S. Tarlea, M. Galinescu, Stenoza de joncfliune pielo-ureteralæ – patients. J Urol. 1989;142:704–7
experienfla clinicæ, Medicina modernæ, nr.1/2002 16. Eden CG, Cahill D, Allen JD. Laparoscopic dismembered pyelo-
2. F. Frauscher, G. Janetschek, G. Helweg, et al. Crossing vessels at the plasty: 50 consecutive cases. BJU Int 2001;88:526-31.
ureteropelvic junction: detection with contrast-enhanced color 17. Rassweiler J, Frede T, Henkel TO, et al. Nephrectomy: comparative
Doppler imaging. Radiology 210 (1999) (727 – 731) study between the transperitoneal and retroperitoneal laparoscopic
3. M. Hosgor, I. Karaca, C. Ulukus, et al. Structural changes of smooth versus the open approach. Eur Urol 1998;33: 489-96
muscle in congenital ureteropelvic junction obstruction. J Pediatr 18. Akihito Mitsumori, MD, Kotaro Yasui, MD, Siro Akaki, MD, Izumi
Surg 40 (2005) (1632 - 1636) Togami, MD, Ikuo Joja, MD, Hideaki Hashimoto, MD, Hiromi
4. C.D. Lallas, R.W. Pak, C. Pagnani, et al. The minimally invasive Kumon, MD, Yoshio Hiraki, MD, Evaluation of CrossingVessels in
management of ureteropelvic junction obstruction in horseshoe Patients with Ureteropelvic Junction Obstruction by Means of Helical
kidneys. World J Urol 29 (2011) (91 - 95) CT1, RadioGraphics 2000; 20:1383–1393
Rezumat
Obiective: Analiza øi interpretarea rezultatelor obflinute dupa efectuarea pieloplastiei laparoscopice prin abord transperitoneal
pentru 23 de pacienfli diagnosticafli cu sindrom de joncfliune pielo-ureteralæ.
Material øi metodæ: În perioada 1 ianuarie 2011 – 1 mai 2012 în clinica Spitalului “Prof. Dr. Th. Burghele” s-au efectuat 23 intervenflii
chirurgicale laparoscopice pentru diagnosticul de sindrom de joncfliune pieloureteralæ. Vârsta medie a pacienflilor a fost de 36.7 ani
(21-62 ani). Pacienflii clinic simptomatici au fost în 57% din cazuri. Ecografia abdominalæ, urografia IV øi tomografia computerizatæ
abdomino-pelvinæ cu substanflæ de contrast au confirmat diagnosticul. Pieloplastia tip Heynes - Anderson a fost efectuatæ în 22 cazuri,
iar pieloplastia tip Fenger a fost efectuatæ într-un singur caz. Tofli pacienflii au fost evaluafli clinic øi imagistic la 3 luni postoperator.
Rezultate: Durata medie a unei intervenflii chirurgicale a fost de 160 minute (134- 201 minute) cu o perioadæ de spitalizare medie de
5,43 zile (4-12 zile). Cantitatea medie de sânge pierdutæ intraoperator a fost de 70 ml. Anomaliile vasculare au fost prezente în 47. 8%
din cazuri. Litiaza renalæ secundaræ a fost întâlnitæ la 2 pacienfli. Un singur caz a necesitat conversia la chirugia clasicæ. Complicafliile
postoperatorii precoce au fost: drenaj prelungit, colecflie intraperitonealæ, ileus prelungit, iar complicafliile postoperatorii tardive au
fost: peritonita cu plastron peritoneal la 3 zile dupa extragerea sondei JJ øi infecflia urinaræ. Rata de succes a fost de 95.65 %.
Concluzie: Pieloplastia laparoscopicæ este o proceduræ provocatoare din punct de vedere tehnic, ce necesitæ o mare experienflæ la-
paroscopicæ. Când abilitæflile tehnice ale echipelor chirurgicale pot fi comparate, rezultatele tehnicii laparoscopice sunt asemænætoare
cu cele ale chirurgiei clasice.
Cuvinte cheie: sindrom de joncfliune pielo-ureteraæ, pieloplastie laparoscopicæ, abord transperitoneal

22 Revista Românæ de Urologie nr. 3 / 2012 • vol 11