Cazul Acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ pot avea funcția sintactică de complement

direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival prepozițional, nume
predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement
circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop și pot fi articulate sau
nearticulate.

Întrebări pentru cazul acuzativ

ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? und
unde? când? cum? care? ce fel de?
Forme articulate la cazul acuzativ
m sg omul fratele codrul
pl oamenii frații codrii
n sg dealul teatrul fluviul
pl dealurile teatrele fluviile
f sg casa basmaua ziua
pl casele basmalele zilele
Forme nearticulate la cazul acuzativ
m sg un om frate codru
pl niște oameni frați codri
n sg un deal teatru fluviu
pl niște dealuri teatre fluvii
f sg o casă basma zi
pl niște case basmale zile
Funcții sintactice la cazul acuzativ
Substantivele la cazul acuzativ fără prepoziție au totdeauna funcția sintactică
de complement direct. Substantivele la acuzativ precedate de
prepoziția pe au funcția sintactică de complement direct atunci când arată
obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea. În celelalte cazuri funcția
sintactică este de complement circumstanțial de loc.
Atunci când sunt precedate de alte prepoziții decât pe – cu, către, ca, de, de la, din,
în, spre, pentru, pe la, sub etc – substantivele la acuzativ exprimă diferite
complemente (indirect, de mod, de loc etc).
Deși substantivele la cazul acuzativ, care îndeplinesc funcția de nume
predicativ, răspund la întrebări variate, la recunoașterea funcției de nume
predicativ conduce faptul că substantivul cu prepoziție exprimă o
caracteristică a subiectului.
  Mai jos, exemple cu cele mai întâlnite funcții sintactice. O lista extinsă de exemple
găsiți la exemple de propoziții cu substantive la cazul acuzativ.
Complement direct
 întrebări specifice funcției sintactice: pe cine? ce?
 poate fi însoțit de prepoziția pe
 poate determina: un verb tranzitiv, o locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție
Vasile a văzut filmul  recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)
L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am așteptat?)
Complement indirect
 întrebări specifice funcției sintactice: despre cine? despre ce? la cine? la ce? de la cine? de la
ce? cu cine? de cine? de ce? pentru cine? pentru ce?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: despre, la, pentru, ca, de, de la, față
de
 poate determina un verb
Copiii se bucură  de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)
Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit  de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine am auzit?)
Complement de agent
 întrebări specifice funcției sintactice: de cine? de ce? de către cine?
 poate fi însoțit de prepozițiile: de, de către
 poate determina: un verb la diateza pasivă, un participiu, un supin sau verb reflexiv sau un
adjectiv format cu sufixul -abil
Hoțul a fost văzut de polițist. (întrebare: De cine a fost văzut?)
Poza făcută  de Ioana este clară. (întrebare: De cine a fost făcută?)
Atribut substantival prepozițional
 întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, de la, din, despre, cu, față de
 determină un substantiv
Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)
Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)
Nume predicativ
 întrebări specifice funcției sintactice: pentru cine este? pentru cine sunt? din ce este? din ce
sunt? de ce este? de ce sunt? de la cine este? de la cine sunt?
 poate fi însoțit de prepozițiile: de, de la, fără, pentru, din; sau cu rol de prepoziție de adverbul
comparativ ca
 poate determina: un verb copulativ
Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)
Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar. (întrebare: Din ce este?)
Haina este  fără fermoar. (întrebare: Cum este?)
Complement circumstanțial de loc
 întrebări specifice funcției sintactice: unde? de unde? până unde? încotro?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de la, la, către, spre, lângă, de
lângă, de pe lângă, dincolo de, aproape de
 determină un verb
Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)
Copiii merg  la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară  spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)
Complement circumstanțial de timp
 întrebări specifice funcției sintactice: când? de când? până când? cât timp?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: în, la, de, peste, până, până în,
după, înainte de, în timp de, pe timp de, odată cu
 determină un verb
Aștept  de două zile  un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)
Am timp  două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă  până luni  lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)
Complement circumstanțial de mod
 întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără, decât, după, față de, ca, ca
și, ca prin, cât, cât și, în chip de
 determină un verb
Băiatul vorbește cu mândrie  de mama sa. (întrebare: Cum vorbește?)
Fata este înaltă  cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)

Mașina aceea arată ca un avion. (întrebare: În ce fel arată?)

Complement circumstanțial de scop
 întrebări specifice funcției sintactice: cu ce scop? în ce scop?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: după, în, la, pentru, spre, în scop de
 determină un verb
Am venit după fratele  meu. (întrebare: Cu ce scop am venit?)
Am pictat tabloul acesta  pentru concurs. (întrebare: În ce scop am pictat?
Complement circumstanțial de cauză
 întrebări specifice funcției sintactice: din ce cauză? din ce pricină?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, din, sub, pentru, dintru, din
pricina, din cauză de
 determina un verb
Complement circumstanțial condițional
 întrebări specifice funcției sintactice: cu ce condiție?
 poate fi însoțit de locuțiunea prepozițională: în caz de; sau prepozițiile în, cu (pentru
substantivele următoare caz, condiție, eventualitate, ipoteză)
 determină un verb
Complement circumstanțial concesiv
 întrebări specifice funcției sintactice: în ciuda cărui fapt
 poate fi însoțit de prepoziția fără sau locuțiunile prepoziționale: chiar și fără, cu tot, cu toată,
cu toți, cu toate
 determină un verb
Complement circumstanțial consecutiv
 întrebări specifice funcției sintactice: care este urmarea faptului că?
 precedat de prepozițiile: de, fără, spre, până la
 determină un verb
Complement circumstanțial instrumental
 întrebări specifice funcției sintactice: cu cine? cu ce? din ce? la ce? prin cine? prin ce? fără
cine? fără ce?
 precedat de prepozițiile: cu, din, fără, în, prin, după, la; 
 determină un verb
Complement circumstanțial sociativ
 întrebări specifice funcției sintactice: împreună cu cine? împreună  cu ce?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără; împreună cu, laolaltă cu,
la un loc cu, în alianță cu, cu … tot, cot la cot cu
 determina un verb
Complement circumstanțial de relație
 întrebări specifice funcției sintactice: în ce privință, din ce punct de vedere
 precedat de prepoziții și de locuțiuni prepoziționale: de, ca, în, la, despre, cât despre, din,
după, pentru; apropo de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, privitor la,
referitor la, relativ la
 determina un verb
Complement circumstanțial opozițional
 întrebări specifice funcției sintactice: în loc de cine? în loc de? decât cine? decât ce?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: decât, drept, în loc de, drept ca, 
departe de
 determină un verb
Complement circumstanțial cumulativ
 întrebări specifice funcției sintactice: în afară de cine? în afara de ce? pe lângă cine? pe
lângă ce?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: pe lângă, peste, în afară de, dincolo
de; sau de adverbul decât
 determină un verb
Complement circumstanțial de excepție
 întrebări specifice funcției sintactice: cu ce excepție?
 poate fi însoțit de locuțiunile prepoziționale: afară de, în afară de; au de adverbul decât
 determină un verb