„Poetica postmodernistă” de L.

Petrescu

Seminarul 1 „Poetica postmodernismului” de Liviu Petrescu

1. Ce știm despre Liviu Petrescu ? (scurta informație despre autor)

Liviu Petrescu (1941județul Buzău- 1999 Cluj)- critic, istoric literar și eseist român. După absolvirea Liceului
„George Barițiu” din Cluj (1959), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”
din Cluj (1959-1964). Și-a susținut doctoratul, în 1977, cu teza Romanul condiției umane. Debutul absolut
în revista „Tribuna” (1966). A fost profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere din Cluj,
decan la aceeași facultate și director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din
Cluj. A fost căsătorit cu Ioana Em. Petrescu (n. 28 decembrie 1941, Sibiu - d. 1 octombrie 1990, Cluj).

2. Cine sunt principalele figuri intelectuale care au luat parte la dezbaterile despre
postmodernism începând cu anii 70 și ce știm despre aceste personalități?
(mai jos)
3. Care este „protoistoria” termenului de postmodernism?
4. Care este schema tipologică a culturii în concepția lui Fredric Jameson?
5. Care este modelul științific propus de J.F. Lyotard?
6. Ce înțelegem prin „disoluția marilor narațiuni de legitimare a cunoașterii” despre care
vorbește Lyotard?
7. Ce înțelegem prin noțiunea de „de-masificare” (Alvin Toffler)?
Despre fenomenul postmodern se poate vorbi începând cu anii 70.

2. Cine sunt principalele figuri intelectuale care au luat parte la dezbaterile despre
postmodernism începând cu anii 70 și ce știm despre aceste personalități?
Irving Howe (critic literar și social evreu american și o figură proeminentă a socialiștilor democrați din America. Cunoscut pentru
critica literară, precum și pentru activismul social și politic, Howe a scris biografii critice ale lui Thomas Hardy, William Faulkner și
Sherwood Anderson, un studdiu în care a examinat relația dintre politică și ficțiune, eseuri teoretice despre modernism, natura ficțiunii
și darwinismul social. El a fost, de asemenea, unul dintre primii care au reanalizat activitatea lui Edwin Arlington Robinson și a
contribuit la stabilirea reputației lui Robinson ca unul dintre marii poeți ai secolului al XX-lea. Scrierile sale au exprimat disprețl său
față de sistemul capitalist din America .)
și Harry Levin (was an American literary critic and scholar of modernism and
comparative literature) descifrează în postmodernism semnele unui declin al raționalismului luminist, ceea ce ar
constitui un fenomen de decadență culturală.

Susan Sontag (critic literar, scenarist și un gânditor american. Cartea care a consacrat-o este Împotriva interpretării, o pledoarie
pentru relativismul filosofic din epoca postmodernismului.), Leslie Fiedler (was an American literary critic, known for his interest
in mythography and his championing of genre fiction. His work incorporates the application of psychological theories to American
literature)
sau Ihab Hassan (was an Egypt-born American literary theorist and writer ) consideră că postmodernismul
marchează un proces de evoluție, astfel Susan Sontag salută cu satisfacție apariția unei „noi sensibilități”,
refractară (rezistă la temperaturi înalte fără ași schimba compoziția) la „nevoia raționalistă pentru conținut, sens,
ordine.”

Leslie Fiedler descria fenomenul postmodern drept o „post-cultură” al cărei merit esențial l-ar reprezenta
abandonarea unor valori tradiționale (protestantismul, victorianismul, raționalismul și umanismul), precum și
abolirea distincției dintre „arta înaltă” și „arta de masă”.

Ihab Hasasan indică 3 moduri de înnoire artistică: avangarda, modernismul și postmodernismul. Cultura
postmodernă se dezvoltă pe 3 coordonate: antiformalismul, spiritul anarhic și decreativ.

3. Care este „protoistoria” termenului de postmodernism?

Termenul de „postmodern” a fost fabricat de pictorul englez John Walkins Chapman, care în 1870 a folosit
sintagma „pictură postmodernă” pentru a denumi fenomenul plastic european subsecvent picturii impresioniste
franceze. Peste 40 de ani termenul reapare, într-o lucrare din 1917 a lui Rudolf Pannwitz (was a German writer,
poet and philosopher. His thought combined nature philosophy, Nietzsche, an opposition to nihilism and pan-European
internationalism)„Die
Krisis der europainchen Kultur”: POSTMODERNISMUL desemnează nihilismul și colapsul
valorilor în cultura europeană.

În perioada interbelică, inclusiv și în anii celui de-al 2RM, termenul de POSTMODERNISM poate fi identificat
în lucrarea lui Federico de Onis, precum și în antologia lui Dudley Fitts. În ambele cazuri,
POSTMODERNISMUL indică o reacție minoră față de modernism, latentă deja în acesta.

După cel de-al 2RM, termenul se transformă în obsesie culturală majoră, iar celebritatea și-o dobândește în
1947, fiind folosit de D. C. Somerwell „A Study of History” Termenul va fi adoptat de Arnold Toynbee. Ambii
desemnează POSTMODERNISMUL ca al patrulea stadiu al istorie occidentale: Evul Mediu întunecat (675-
1075), Evul Mediu (1075-1475), era modernă (1475-1875). Caracteristica principală, după Toynbee (a fost
un istoric și scriitor britanic) a postmodernismului este COLAPSUL RAȚIONALISMULUI ȘI A ETHOSULUI
LUMINILOR.

În anii 50, postmodernismul este o noțiune culturală fundamentală în diverse lucrări din SUA: 1957- David
White și Bernard Rosenberg (Mass Culture); 1957 economistul Peter Drucker în care descrie societatea
postindustrială (devierea de la viziunea carteziană a lumii); 1959 C. Wright Mills conferă tradițiilor
raționalismului aceeși valoare negativă, dintr-o perspectivă a evoluției societății contemporane, interesată mai
mult în afirmarea valorilor libertății.

Anii 60: Huston Smith THE REVOLUTION IN WESTERN THOUGHT (este descrisă trecerea de la viziune
modernă pentru care realitatea este organizată în conformitate cu anumite legi pe care mintea umană le poate
pătrunde, la o viziune postmodernă, pentru care realitatea este lipsită de ordine...” Pentru Geoffrey Barraclough
(istoric britanic) cultura postmodernă înseamnă în esență trecerea de la o cultură elitistă la o cultură de
masă.

În anii 70, postmodernismul este constituit ca teorie, datorită unor personalități precum: Ronald Barthes, Michel
Foucault, Gilles Deleuze, Ihab Hassan...

Unul din postulatele esențiale o constituie definirea modernismului ori a postmodernismului nu ca categorii
specifice pentru anumite discursuri culturale particulate (arhitectura, literatura, pictura), ci ca și categorii
epistemice (referitor la logică, cunoaștere, știință).
Paradigma modernismului nu prezintă un caracter omogen, ea suportă anumite rupturi, mutații.

Primul modernism (romanul științific, realismul din sec al XIXlea , după care vine „marele modernism”
(MAI SENSIBIL).

POSTMODERNISMUL- apărut ca o încoronare a unor evoluții ce au fost declanșate în perioada modernismului

(în cadrul celui de-al doilea modernism) (teoria intranzivității limbajului, dar și a deconstruirii subiectivității
auctoriale)

Avem de-a face cu 2 EPISTEME: în cazul modernismului târziu, va funcționa modelul epistemic al totalității,
în timp ce, în cazul postmodernismului, își va pune cuvânt un model al pluralității.

POSTMODERNISMUL implică o ruptură radicală, atât față de cultură și estetică dominantă, cât și față de un
moment mai degrabă diferit al organizării socio-economice: nou moment social și economic. SOCIETATEA
POST-INDUSTRIALĂ.

4. Care este schema tipologică a culturii în concepția lui Fredric Jameson?

Frederic Jameson (1991 POSTMODERNISM OR THE CULTURAL LOGIC OF LATE CAPITALISM):
Primul modernism- moment al realismului în virtutea supremației pe care o deține în cadrul său, teoria
reprezentării realității; în plan economic, acestei perioade i-ar corespunde „capitalismul de piață”.

Al doilea modernism- moment al modernismului- o erodare a teoriei mimetice, realitatea obiectivă nu este încă
abolită pe de-a-ntregul. Sub raport economic, momentul modernismului înalt ar marca trecerea de la
capitalismul de piață la MONOPOL sau IMPERIALISM de dezvoltare a sistemului capitalist.

Frederic Jameson: apariția postmodernismului înseamnă abolirea totală a referinței și instaurarea erei a
SEMNULUI PUR (pur și liber joc al semnificației).

MODELUL SPECIFIC AL CUNOAȘTERII. Era modernă- preferință accentuată pentru un model ȘTIINȚIFIC
al cunoașterii, chiar dacă în fazele mai tărzii va prezenta similarități cu modelul MITIC.
Prima meta-narațiune (emanciparea prin știință a umanității) își exercită supremația (primul modernism), cea
de-a doua meta-narațiune (un nou model al cunoașterii axat pe ideea de totalitate) supradetermină termenul de
MODERNISM ÎNALT.

Emanciparea prin știință - rădăcinile în iluminism, dar există arhetipul mitic ce a modelat-o: Adam ca erou al
cunoașterii. Mușcarea „mărului” cunoașterii reprezintă legitimarea unei cunoașteri care se înfăptuiește pe calea
simțurilor, a unui principiu al existenței (MODELUL CUNOAȘTERII RAȚIONALE).

Meta-narațiunea 2 legitimează un nou model de cunoaștere. O nouă dimensiune a meta-logicului. Intelectul nu

ajunge la rezolvarea contradicției. Noul model al cunoașterii are drept principiu CONCEPTUL( funcția lui după
Hegel este ceea de a înălța gândirea mai presus de tiparele și categoriile logicii tradiționale, de a-i da drept lege
înfăptuirea unei sinteze imposibile a contrariilor.
MODELUL ȘTIINȚIFIC prin deprecierea cunoștințelor înnăscute și prin acceptul pe care îl pune pe observarea
fenomenelor naturale (prima lovitură dată tradițiilor raționaliste)

MODELUL PARALOGIC (promovat de modernismul târziu) duce mai departe opera de deconstrucție a
mitului Rațiunii.

5. Care este modelul științific propus de J.F. Lyotard?

 LIRA LUI ORFEU

Trăsătura majoră a epocii moderne: fundamentarea procesului de cunoaștere pe două mari modele (2 meta-
narațiuni legitimatoare).

METANARAȚIUNEA ENCICLOPEDISTĂ

dimaplop95@gmail.com

tehnosferă, sociosferă și infosferă participă la procesul de manifestare.