Taras Bulba

Autor: Nikolai Vasilievici Gogol  fost un prozator și dramaturg, născut în Ucraina.

In 1809 la 20 Martie sa nascut Nikolai Gogal.Gogol s-a afirmat ca un scriitor care
urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe
societatea nobiliaro-birocratică a timpului său.
1830: În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerțul rușilor la sfârșitul secolului al
XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea" care este acceptat, dar nu și publicat, de revista
"Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului").
În numărul pe februarie și martie al revistei „Otecestvennîe zapiski" ("Însemnări din patrie"),
fără semnătură, i se tipărește povestirea Bisavriuk sau "Seara în ajun de Sînt-Ivan Kupala";
în lunile mai și iunie frecventează Academia Artelor, unde studiază pictura.
La 18 decembrie, cenzura aprobă tipărirea almanahului Severnîe țvetî na 1831
god ("Florile Nordului pe anul 1831") unde, cu semnătura „oooo", Gogol publică un capitol
din romanul istoric neterminat Hatmanul.
1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde,
cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă Mistrețul fioros și, cu
pseudonimul G. Ianov, articolul "Câteva idei despre predarea geografiei la copii".
La 16 ianuarie apare numărul 4 al aceleiași publicații, în care se tipărește
articolul Femeia, prima scriere semnată cu numele de N. Gogol (în gimnaziu fusese
cunoscut ca Gogol-Ianovski sau pur și simplu, Ianovski,după numele străbunicului său Jan
Gogol ).
1836: La 13 martie se obține aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei
"Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Pușkin; în acest prim număr Gogol publică
nuvela Caleașca, fragmentul dramatic Dimineața unui funcționar (titlul schimbat de cenzură în
"Dimineața unui om ocupat"), articolul Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835 și
câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a Serilor în
cătunul
1852: La 1 ianuarie, Gogol declară că volumul al doilea al Sufletelor moarte este gata. Starea
sănătății i se înrăutățește.
La 4 februarie se hotărăște să înceapă un post mai lung și, după spusele doctorului care l-
a îngrijit în ultimele zile, "și-a întrerupt lucrul la corectură, reducându-și la extrem hrana și
somnul". La 7 februarie se spovedește și primește împărtășania. Același doctor spune:
„împărtășania nu l-a calmat: a rămas la fel de posomorât, în ziua aceea n-a vrut să
mănânce nimic: și când, mai târziu, a mâncat o prescură, a început să-și zică lacom,
afurisit, nerăbdător și s-a întristat foarte tare". La 10 februarie scrie ultima scrisoare, mamei.
Refuză orice medicament și postește în continuare. În noaptea de 11 spre 12 februarie arde
manuscrisul volumului al doilea al Sufletelor moarte.

Moare la 21 februarie (4 martie - stil nou), la ora 8 dimineața.

La 25 februarie este înmormântat "unde a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în

pământul unei mănăstiri, cea a Sfântului Daniil din Moscova".
După închiderea mănăstirii de către regimul sovietic rămășițele sale au fost
reînhumate la cimitirul Novodevicii.
de lângă Dikanka.
Descrierea personajelor:
Tras Bulba-Tras este un colonel cazac cu o experienta de lupta imens,crezand ca are mereu
dreptate inlegatura cu orice. Ințelept de experiența vieții, el cere supunerea necondiționată. Toată
viața lui este dedicată pericolelor și dificultăților, cazacul este plin de sete pentru dreptate. Taras
Bulba, a cărui descriere a personajului se bazează în principal pe trăsăturile solide, undeva chiar
extrem de rigide, este un om care nu este lipsit de sentimentalitate.
Taras este obișnuit să fie un tată nu numai pentru cei doi fii ai săi, ci pentru toți cazacii care îl cred.
Aceștia sunt cei pe care îi poruncește și a căror viață este în mâinile lui. Oamenii l-au încredințat și
trebuie să fie un exemplu pentru ei. La prima vedere, în relațiile cu fiii, este imposibil să observați
orice iubire și afecțiune deosebită, dar totuși există o anumită sensibilitate severă.
Taras Bulba este o persoană foarte devotată, dar în același timp, una care are o personalitate
foarte puternică, precum și una care nu se va supune așa dacă nu vede sensul în ea. Este un
rebel care are atuurile personalității sale. Personalitatea lui este, de asemenea, deschidere, dar, în
același timp, rămâne ceva ascuns de ochii altor oameni. Punctele sale forte de caracter sunt
curajul, perseverența în orice acțiune, care nu contează, precum și capacitatea de a-și asuma
riscuri în orice situație periculoasă. Pe de o parte, acest lucru poate fi considerat ca fiind faptul că
Taras Bulba nu este capabil de răceală calmă și reflecții calme.

Ostap-Acesta este cel mai mare dintre cei doi fii din familie. A primit o educație adecvată - a
absolvit Academia de la Kiev. Cu toate acestea, studiul a fost dat la început tipului cu dificultate.
Doar amenințările tatălui său l-au obligat să învețe.
Ostap, este reprezentat de autor ca întrupare a curajului. El, ca și Taras, își iubește patria, poporul
și este dedicat frăției coșului. Forma ei este formidabilă și plină de forță interioară enormă. El - un
adevărat războinic, care trebuie să continue problema dificilă a tatălui său.
Al doilea fiu al lui Taras este prizonier. Descrierea lui Ostap din "Taras Bulba" din primele pagini
ale acestei lucrări este în mod constant plină de trăsăturile cele mai eroice. El întruchipează însăși
epoca descrisă de Nikolai Vasilevici. Nu numai în bătălii, Ostap și-a arătat curajul - și în robie nu
și-a pierdut demnitatea. Un cazac tânăr a trecut prin multe torturi, dar a rămas curajos și onorabil.
Chiar și în fața morții, el caută ochii tatălui său să arate că nu și-a trădat poporul și patria sa. El a
rămas credincios în tradițiile cazaci și nu a zdrobit memoria strămoșilor săi. Atât de importantă era
opinia lui Taras Bulba, care a fost mereu un exemplu pentru el.

Andriy- Acesta este cel mai mic dintre fiii din familie. El a primit o educație bună la Kiev, unde i
s-a instruit destul de ușor. Cu toate acestea, spre deosebire de fratele său mai mare, Andrii era
mai pașnic. Adică, el nu a visat exploate și bătălii la fel de mult ca Ostap. A fost atras de o viață
pașnică cu plăcerile ei.
Andrius este mai moale și mai blândă. Există trăsături notabile ale unui tânăr temperat. Nu este
potrivit pentru el să se gândească și să se gândească la acțiunile sale. Viața lui este spontană și
supusă influenței simțurilor, nu a minții. Chiar și în bătălie, el a comis astfel de acțiuni, la care
Ostap, având un caracter cu sânge rece, nu și-ar fi dat seama niciodată.Acesta se indragosteste
de fiica comandantului poloniei, fiind cel mai mare dusman al cazaciilor dar acest fapt nu il
impiedica ca sa isi tradeze tara pentru femaeia iubita.Imaginea lui se opune intregului caracter, iar
moartea lui a fost o pedeapsa indispensabila pentru tradarea cazaciilor.
Când Andrii sa îndrăgostit de poloneza, a uitat toate jurămintele pe care le-a dat. De dragul iubirii
sale, tânărul era capabil de tot: să omoare un tovarăș, să-și trădeze țara. Taras înțelege că între
simțul datoriei față de patria și propria emoție, fiul său face o alegere în favoarea iubirii. El face un
act care nu poate fi numit masculin. Și aici nu pot exista scuze pentru el. Andriy însuși înțelege
asta. El moare în mâinile tatălui său în tăcere, vorbind doar în liniște numele iubitei sale.
Scurtă descriere a apariției lui Taras Bulba
În lucrările sale, scriitorul scrie despre povești fascinante din viața oamenilor. Dar una dintre cele
mai interesante povești - despre eroi curajoși care au stat de umerii lor pentru libertatea lor, pentru
independența lor, spune povestea timpului în care au avut loc atrocitățile Poloniei. În Taras Bulba,
scriitorul scrie despre cele întâmplate în secolul al XVII-lea, despre vremea când a avut loc o
bătălie pentru libertatea Ucrainei. Faptele cazacilor sunt descrise aici. Acestea sunt prezentate în
ansamblu, luate de la mii de locuitori ai acestei țări. Toți sunt curajoși și loiali, buni tovarăși și
războinici. Caracteristica lui Taras Bulba însuși - personajul principal al acestei povești, este ca o
imagine comună a tuturor cazacilor.
Scriitorul descrie rar apariția unui personaj dat.

Se pare că o astfel de descriere va fi suficientă: un bărbat gros de vârstă mijlocie, cu o postură

bună, o mustață uriașă și un punct chel pe cap. Se îmbracă ca un cazac: în pantaloni mari și
pălărie. Cazacul vorbește tare, dar calm, ceea ce îl caracterizează ca un bun Zlatoust și un lider.
Ține tot timpul o pipă de fumat în mâini. Ei bine, desigur, el poate gestiona bine un cal.

Trebuie remarcat ce alte caracteristici ale imaginii externe erau ale altor personaje din această
lucrare. Taras Bulba îl descrie și pe copilul cel mare foarte puțin: un fizic puternic, un aspect
nemulțumit. Și în acest caz, principalul lucru pe care scriitorul l-a subliniat este modul în care
Ostap știe să se țină, al său aspect... Ostap este „greu”, dar din nou - puternic, impunător. Și cu o
descriere similară, fiul cel mare devine foarte asemănător cu tatăl său.

Bulba are doi fii. Al doilea este Andrii. Aici personajul este descris puțin diferit. Are un aspect
elegant, pielea închisă la culoare, sprâncenele frumoase, ceea ce sugerează că fiul cel mic este
neobișnuit de luminos și frumos. Aceasta nu este o descriere similară a cazacilor. Dar nici măcar
fiul cel mic nu se comportă așa cum s-ar putea imagina, gândiți-vă la el. La urma urmei, el, spre
deosebire de toate celelalte rude, este cel care renunță la patria sa, la credință și la papa. Trebuie
remarcat faptul că scriitorul a făcut inițial totul în opera sa, astfel încât, în general, este deja posibil
să înțelegem cum se termină această poveste.

Fiul cel mare, ca și tatăl însuși, nu ar fi făcut niciodată acest lucru. Sunt văzuți de noi, adevărurile
ucrainenilor - războinici curajoși, competenți, buni care pot sta pe negrii lor.

În caracteristicile lor, nu este scris nicăieri despre cât de adorabilă este mustața lor, spune doar că
amândoi au mustață.