UNIVERSITATEA POLITEHNICA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ŞI

MANAGEMENTUL AFACERILOR
SPECIALIZAREA POLITICI ECONOMICE EUROPENE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Lect. Univ. dr. RĂZVAN MIHAI DOBRESCU

Masterand:
Ing. Vasilica-Ramona TILIBAN

București
2020
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA din BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ŞI
MANAGEMENTUL AFACERILOR
SPECIALIZAREA POLITICI ECONOMICE EUROPENE

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Clusterele în România. Evoluție și
perspective

Coordonator științific,
Lect. Univ. dr. RĂZVAN MIHAI DOBRESCU

Masterand:
Ing. Vasilica-Ramona TILIBAN

București
2020
 Cuprins
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 1

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL CLUSTERULUI ....................................................................... 3

1.1. Apariția și evoluția clusterelor ...................................................................................... 3

1.1.1. Componența clusterelor ......................................................................................... 4

1.1.2. Ciclul de viață al clusterelor .................................................................................. 7

1.2. Principalele etape în crearea unui cluster ...................................................................... 8

1.2.1. Etapa de pregătire .................................................................................................. 8

1.2.2. Etapa de implementare ........................................................................................ 10

1.2.3. Etapa de dezvoltare ............................................................................................. 11

1.3. Obiectivele formării clusterelor economice ................................................................. 12

1.4. Beneficiile clusterelor ................................................................................................. 13

CAPITOLUL 2. POLITICA CLUSTERELOR ......................................................................... 16

2.1. Ce reprezintă politica clusterelor ................................................................................ 16

2.2. Contextul regional și național al politicii clusteriale .................................................... 19

2.3. Strategii și politici de sprijinire a clusterelor în România ............................................ 22

2.4. Oportunități de finanțare pentru clustere ..................................................................... 24

2.4.1. Programele Uniunii Europene de dezvoltare a clusterelor .................................... 25

2.4.2. Programele naționale de dezvoltare a clusterelor ................................................. 28

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CLUSTERUL ÎN DOMENIUL UNIVERSITAR

................................................................................................................................................. 30

1.5. Aspecte metodologice privind cercetarea efectuată ..................................................... 30

1.5.1. Metodologia de cercetare..................................................................................... 31

1.6. Rezultatele cercetării .................................................................................................. 35

1.6.1. Analiza și interpretarea datelor ............................................................................ 35

CONCLUZII ............................................................................................................................ 48

ANEXĂ................................................................................................................................ 50

Bibliografie .............................................................................................................................. 51
 INTRODUCERE

Globalizarea determină creșterea competiției economice și politice pentru investiții,

creșterea numărului de asistențe financiare, precum și atragerea noilor afaceri ce generează noi
locuri de muncă. Globalizarea oferă oportunități pentru afacerile locale (dezvoltarea de noi piețe)
și determină provocări companiilor internaționale ce acced pe piețele locale. În același timp,
creează un mediu propice pentru succesul economic al unei țări. Motorul dezvoltării economice,
este privit din ce în ce mai mult de către guvernele țărilor din Uniunea Europeană ca fiind
reprezentat de inovarea mediului de afaceri prin colaborarea între firme, clienți, universități,
instituții de cercetare etc., acest fenomen fiind întâlnit sub denumirea de cluster. În prezent putem
observa faptul că conceptul cheie al clusterul este marcat de organizațiile internaționale ca un
angajament de inovație și creștere în societățile bazate pe cunoaștere.
Sporirea vizibilității și a influenței în sectorul de activitate, creșterea profitului companiilor
sunt beneficii ce se regăsesc, în special în interiorul unui cluster. Printre alte avantaje se numără și
posibilitatea de promovare pe piața națională și internațională, dezvoltarea unui produs sau a unui
serviciu de o calitate superioară și nu în ultimul rând de îmbunătățirea abilității de inovare, care
generează o dezvoltare economică.
Lucrarea denumită ” Politicile Uniunii Europene privind clusterele din România” este
structurată în trei capitole. Partea teoretică a lucrării cuprinde primele două capitole în care sunt
prezentate elemente de interes pentru domeniul economic și de afaceri, și anume în primul capitol
am descris conceptul de cluster, iar în cel de-al doilea am abordat partea legislativă, mai exact
politicile clusterului, dar și programele de sprijin. Partea practică cuprinde o cercetare exploratorie
ce urmărește necesitatea clusterelor în România, care să evidențieze cooperarea între mediul

1
universitar și firme (referitor la practica profesională, la schimbul de informații și la integrarea
studenților, ca viitoare forță de muncă în cadrul firmelor din clustere).
Scopurile stabilite pentru cercetarea întreprinsă sunt în strânsă legătură cu aspectele
prezentate în fundamentarea studiului. După stabilirea scopului pentru cercetare, am elaborat
obiectivele și ulterior ipotezele. Pe baza rezultatelor obținute, am formulat o serie de recomandări
privind colaborarea companiilor cu mediu universitar sprijinit de reglementările Uniunii Europene.

2
 CAPITOLUL 1. CONCEPTUL CLUSTERULUI

1.1. Apariția și evoluția clusterelor

Aglomerările de activități de tip cluster au o lungă istorie, au fost analizate încă din anul
1920 de către economistul Alfred Marshall în lucrarea sa ”Principiile Economiei”, în care a
remarcat efectele pozitive involuntare, ce apar atunci când mai multe instituții înrudite sunt
amplasate într-un spațiu geografic relativ restrâns. Fenomenul clusterizării a fost aprofundat în
studiile lui Michael E. Porter, unde, a examinat modul în care politicile naționale ale țărilor,
regiunilor și orașelor pot obține un avantaj competitiv în țările în curs de dezvoltare economică.
Noțiunea de cluster nu se limitează numai la gruparea firmelor și a întreprinderilor interconectate,
ci și la gruparea industriilor interrelaționate, și anume la concentrații geografice ale industriilor
interconectate și ale organizațiilor de sprijin.
Potrivit definiției dată de Porter “Clusterele sunt concentrări geografice de instituții și
companii interconectate, dintr-un anumit domeniu. Clusterele cuprind un grup de industrii înrudite
și alte entități importante din punct de vedere al concurenței. Acestea includ, spre exemplu,
furnizori de input-uri specializate, cum ar fi componente, mașini și servicii, sau furnizori de
infrastructură specializată. De multe ori, clusterele se extind în aval către diverse canale de
distribuție și clienți și lateral către producători de produse complementare și către industrii înrudite
prin calificări, tehnologii sau input-uri comune. În sfârșit, unele clustere includ instituții
guvernamentale și de alte tipuri – precum universități, agenții de standardizare, tihni tanc-uri,
furnizori de instruire profesională și patronate – ce asigură instruire specializată, educație,
informație, cercetare și suport tehnic.” (Porter, 1998, p. 78)

3
 În România (H.G.918, 2006) introduce prima dată o definiție legală a clusterului: ”grupări
între executanți, utilizatori și/sau beneficiari, pentru implementarea de bune practici de nivel
european, în vederea creșterii competitivității economice a operatorilor economici”.
Comunicarea Comisiei Europene (COM652, 2008) ”Către clustere de talie mondială în
Uniunea Europeană - implementarea strategiei bazată pe inovare” prezintă rolul clusterelor ca
fiind un mediu fertil pentru companiile mici și mijlocii (IMM-uri), care prin asocierea cu marile
companii au ajuns la gradul de dezvoltare necesar inovării, creat ca urmare a avantajelor
concurențiale naturale, a forțelor pieței sau pur și simplu prin șansă.
Analiza clusterului poate ajuta la identificarea atuurilor și provocărilor economice ale unei
regiuni și la determinarea unor modalități realiste de a modela viitorul economic al regiunii, prin
implicarea părților interesate din diverse segmente ale lanțului valoric, și care prin gruparea lor să
formeze în esență asociații ce ajută la consolidarea conceptului de cluster.

1.1.1. Componența clusterelor

Toate aceste opinii au condus la modelul unanim acceptat „Triple Helix”(fig.1.1.) ce

reunește în cadrul unui cluster reprezentanți ai universităților, guvernului pe un plan egal cu
firmele.

Statul Industria

Universitățile

Fig.1.1. Modelul Triple Helix

Adaptare după: (ETZKOWITZ & ZHOU, 2018)

Triple helix este teoria, politica și practica realizării inovației în tranziția către o societate
bazată pe cunoaștere. Modelul include crearea de noi concepții, structuri și funcții instituționale.

4
Universitatea, industria și guvernul sunt actorii cheie ai inovației în societatea bazată pe
cunoaștere. Pot fi separate sau suprapuse în diferite versiuni, reflectând diferite formate sociale.
Cu toate acestea, sferele triple helix sunt întotdeauna potențial legate atunci când se încred pe o
bază comună a societății, având capacitatea de a forma asociații voluntare care pot include
persoane din diferite sfere instituționale, prin includerea universității și a guvernului pe un plan
egal cu firmele ca actori importanți în procesul de inovare, atât în mod colaborativ cât și individual,
atât extins, cât și restrâns. ” Studiile de inovare s-au concentrat până acum pe firmă sau pe legătura
dintre firmă cu guvernul și universitatea în roluri subsidiare.” (ETZKOWITZ & ZHOU, 2018) În
modelul triple helix, acești actori pot fi conducători, egali sau subsidiari.
Activitățile de cooperare în contextul public-privat cum ar fi industria-universitatea au
arătat, în special în România, că tind adesea la neîncredere. În consecință cei 3 parteneri naturali
ai modelului "Triple helix" nu cooperează voluntar. În acest scop, pentru realitatea românească,
modul de gândire "Triple helix" trebuie modificat într-un model "Four clover" - "Trifoi cu patru
foi"(fig1.2.), în care cel de-al patrulea actor este reprezentat de organizațiile catalizatoare: firme
de consultanță în domeniul inovației și transferului tehnologic, centre de transfer tehnologic etc.
(Guth & Coșniță, 2010, p. 15)

Fig.1.2. Modelul Four Clover

Adaptare după: (Guth & Coșniță, 2010)

Prin atragerea unor companii, întru-un mod natural, va lua naștere un mediu în care acestea,
în cadrul clusterelor, își vor consolida poziția prin mai multe mijloace și anume prin întărirea
competitivității care presupune asigurarea de capital social, fizic, capital financiar și uman. În

5
amontele (inputuri), sau în avalul (producția finită) lanțului de fabricație pot exista carențe care cu
timpul să se transforme în oportunități de dezvoltare pentru acele companii care doresc să facă
parte dintr-un cluster, aducând plus valoare prin creșterea locurilor de muncă, noilor investiții
alocate zonei de amplasare, dar și dezvoltarea economică a regiunii.
Diversele categorii de actori economici, din cadrul modelului ”Four clover” au contribuții
dar și interese diferite ce trebuie coordonate între ele. Acestea pot fi transpuse sub forma
următorului tabel:

Tabel 1.1. Interesele diferiților actori în Modelul "Four clover"

Partener Contribuție Efecte/Beneficii

• cercetare up to date și
Educație și cercetare aplicată
• informații, transfer de
know-how
• adaptarea curriculei
• noi laboratoare
sponsorizate de
industrie
• învățare continuă
• nuclee de cercetare

• cooperare punerea la • creșterea valorii

dispoziție a adăugate
Industrie
capacităților de • alte avantaje
producție competitive

• mediator diseminare la • dezvoltare economică

Autorități publice nivel central, regional si centrală, regională si
local sprijin direct locală

Consultanți
specialiști • transfer de know-how • valoare adăugată

Organizații
catalizatoare
• coordonare diseminare
Consultanți la nivel național și • participarea la o rețea
generaliști internațional transfer de inovativă
know-how

Sursa: (Guth & Coșniță, 2010, p. 15)

Clusterele apar și se dezvoltă în moduri diverse, acesta fiind motivul pentru care un cluster
nu se poate transfera de la o economie la alta. De-a lungul timpului s-a constatat că motivul
6
apariției a fost reprezentat de necesitățile locale, în zone cu infrastructură bine dezvoltată, în scopul
exploatării unui amplasament natural strategic sau a unor rezerve de resurse, inclusiv de abilități
profesionale specializate; pot apărea în apropierea unor institute de cercetări sau ca rezultat al
activităților uneia sau mai multor companii de succes.

1.1.2. Ciclul de viață al clusterelor

Așa cum este ilustrat în graficul de mai jos ciclul de viață al unui cluster are
următoarele etape: apariție, evoluție, maturitate și declin.

Grafic 1.1. Ciclul de viață al unui cluster

Sursa: (Max-Peter Menzel, 2007, p. 19)

În timpul apariției clusterului, se poate observa că numărul companiilor este în creștere,

datorită faptului că acestea se aventurează într-un domeniu tehnologic nou ce duce la acumularea
de noi cunoștințe, la dezvoltare și inovare domeniului în care activează respectivul cluster. În faza
de creștere cunoștințele eterogene acumulate ajung la cel mai înalt nivel, totuși și numărul

7
angajaților ajunge în punctul maxim, ducând ciclul de viață în etapa de maturitate, de unde se
observă începutul declinului, din cauza faptului că actorii economici s-au axat doar pe cunoștințele
acumulate ce au devenit învechite, și din acest motiv membrii clusterului sunt constrânși să aplice
o serie de metode pentru a-i stimula capacitate de reînnoire.
Declinul clusterului apare când eterogenitatea nu poate fi susținută, astfel prin adaptare și
integrarea noilor tehnologii, mai exact prin inhibarea factorilor ce au dus la declin pot renaște
clustere mai puternice. Dezvoltarea clusterului nu este o mișcare determinată de oscilații de la
stânga la dreapta ale graficului 1.1., ci de oscilații constante derulate într-un timp îndelungat cu
scopul evitării dezechilibrelor.
Prin atragerea unor companii, întru-un mod natural, va lua naștere un mediu în care acestea,
în cadrul clusterelor, își vor consolida poziția prin mai multe mijloace și anume prin întărirea
competitivității care presupune asigurarea de capital social, fizic, capital financiar și uman. În
amontele (inputuri), sau în avalul (producția finită) lanțului de fabricație pot exista carențe care cu
timpul să se transforme în oportunități de dezvoltare pentru acele companii care doresc să facă
parte dintr-un cluster, aducând plus valoare prin creșterea locurilor de muncă, noilor investiții
alocate zonei de amplasare, dar și dezvoltarea economică a regiunii.

1.2. Principalele etape în crearea unui cluster

Elaborarea unui cluster se poate realiza prin implementarea a trei etape esențiale, și anume:
• Pregătire;
• Implementare;
• Dezvoltare.

1.2.1. Etapa de pregătire

Factorii urmăriți în pregătirea unei alianțe strategice, sunt:

• Analiza SWOT;
• Stabilirea obiectivelor comune;
• Identificarea potențialilor partenerilor;
• Elaborarea unui plan de afaceri.

8
 În etapa de pregătire primul pas este realizarea unei analize SWOT adecvate (Puncte tari,
Puncte slabe, Oportunități și Amenințări). Analiza SWOT are o istorie lungă ca instrument de
planificare strategică. Este util în ceea ce privește crearea unui cluster, și anume poate oferi focus
pentru echipa de strategie a clusterului, deoarece dezvoltă priorități de acțiune pentru cluster.
Informațiile și datele necesare completării analizei SWOT pot fi obținute printr-o varietate de
metode, inclusiv sondaje, interviuri, focus grupuri, reviste comerciale de citire și efectuarea de
analize cantitative. Toți membrii potențiali ai clusterului trebuie invitați să își furnizeze contribuția
la analiza SWOT, dar și la stabilirea obiectivelor comune ce depind de domeniul afacerii unde
există potențial pentru cooperare. Datorită participării fiecărui partener, este elaborată strategia
clusterului, în conformitate cu obiectivele comune stabilite.
Cea mai dificilă activitate din etapa de pregătire este identificarea potențialilor parteneri,
această activitate presupune contractarea unor consultanți cu experiență în domeniul, industria
respectivă. Pentru a se lua decizia cooperării, potențialii parteneri trebuie să cunoască beneficiile,
cerințele, dar și așteptările estimate. Crearea infrastructurii umane este esențială pentru operarea
unei inițiative de succes a clusterului.
Elaborarea unui plan de afaceri este foarte importantă pentru că oferă direcția în care se
îndreaptă clusterul, se bazează pe o cercetare a pieței și pe un plan concret în care sunt prezentate
proiectele de investiții, descrierea și obiectivele clusterului, managementul organizațional și de
cluster, competitivitatea existentă, domeniul în care se va activa, și nu în ultimul rând analiza
financiară. Forma juridică a clusterului (SRL, ONG, SA) este o condiție obligatorie pentru
dezvoltarea durabilă ce permite desfășurarea optimă a activității comerciale.
”Foarte multe clustere eșuează din cauza unui concept greșit de finanțare. Cele mai multe
erori de finanțare pe care managerii unui cluster trebuie să le evite sunt următoarele:

• Asigurarea unor fonduri insuficiente pentru promovare;

• Subestimarea necesităților de finanțare și anume alocare de capital insuficient;
• Planificarea imprecisă a solicitării de fonduri care conduce la lipsa de lichidități;
• Subestimarea perioadei de start-up a clusterului;
• Stabilirea unei valori prea mici pentru cotizația de membru;
• Stabilirea unor etici neadecvate a plăților din partea clienților externi (Days of Sales
Outstanding- DSO);
• Inexistența unui sistem de monitorizare și control;
• Utilizarea unui sistem financiar-contabil deficitar;
9
 • Angajamentele financiare informale (nonbinding) au fost considerate sigure.”
(Ministerul Economiei-Direcția Generală Politică Industrială și Competitivitate ,
2009, pg. 80-82)

1.2.2. Etapa de implementare

Implementarea planului de acțiuni nu presupune punerea în aplicare ”ad-litteram” a

planului din etapa de pregătire, acesta fiind un proces dinamic și deschis. La schimbările de pe
piață sau a legislației este necesară o reacție flexibilă și creativă de aceea se apelează la consilieri
fiscali, și/sau consilieri în probleme de management.
În implementarea unui cluster sau a unei alianțe de tip cluster, este necesară parcurgerea
unor anumite etape:

• Stabilirea structurii organizaționale optime;

• Dezvoltarea și furnizarea de servicii specifice;
• Managementul proiectelor și proceselor de cluster;
• Inovarea;
• Informarea periodică a partenerilor și clienților clusterului și activitatea de PR.

O structură organizațională optimă, este formată dintr-un număr minim de niveluri

ierarhice, transparente, ce arată o bună cooperare în cadrul clusterului, prin evidențierea drepturilor
și obligațiilor membrilor. Un alt factor cheie este reprezentat de serviciile oferite ce generează
veniturile și sursele de finanțare, susținând astfel succesul și sustenabilitatea unui cluster. A treia
etapă necesară în implementarea unui cluster presupune existența unui management profesional
de proiect care să ajute la organizarea proiectului de la început până la final. În cadrul acestui
management profesional vor exista activități concrete bazate pe reguli și principii clare, ca de
exemplu: sarcinile și responsabilitățile sunt atribuite în mod corect în funcție de nivelul și
experiența fiecărui membru, iar felul în care acestea sunt exprimate nu lasă loc interpretărilor; la
nivelul conflictelor acestea se rezolvă într-un mod profesional.
Pentru a elimina apariția erorilor și pentru a reduce timpul necesar implementării
clusterului, este necesară introducerea managementului proceselor. Fără procese bine definite, fără
documentație sau monitorizare constantă, competitivitatea clusterului și a membrilor acestuia
scade.

10
 Există o provocare în adoptarea unor strategii de business, în domenii precum tehnologie,
marketing, design, produs, proces, servicii, management, organizare etc., însă prin stimularea
creativității și exploatarea unor teritorii necunoscute se ajunge la inovare, astfel pentru a avea o
vedere de ansamblu, crearea unei hărți a inovării pune în vedere potențialul unui cluster.
Succesul unui cluster depinde de informarea periodică a partenerilor, a clienților clusterului
și activității de PR. În acest fel, prin informare și comunicare strategică, se asigură imaginea unui
brand. Politica profesională de informare nu poate exista fără o comunicare solidă între partenerii
de afaceri. Pentru ca planul de comunicare să fie unul bun, unul care să satisfacă așteptările
întregului personal, să se axeze pe mai multe domenii, este nevoie ca acesta să fie conceput
împreună cu toți partenerii. De asemenea beneficiarii nu trebuie să fie neglijați. Este necesar să le
acordăm o atenție sporită, să ne asigurăm că informația este livrată într-un mod facil și securizat.

1.2.3. Etapa de dezvoltare

Faza de dezvoltare este caracterizată de două etape importante: monitorizarea și evaluare

și învățarea și managementul strategic. Această fază reprezintă un proces permanent și nu un
rezultat așa cum am putea crede inițial.
Prima etapă, monitorizarea și evaluarea, este o etapă în care se realizează o verificare și o
documentare periodică, atât pe parcursul proiectului, de exemplu în timpul unei situații de criză,
sau la finalul proiectului. Ca în orice proces de evaluare elementele care se urmăresc sunt legate
de obiective, de modul în care acestea au fost atinse sau nu, de ceea ce se poate învăța în urma
experienței acumulate de-a lungul timpului. Bineînțeles, acesta este modul ideal de desfășurare a
procesului de dezvoltare, însă în realitate întâlnim câteva tipare frecvente de greșeli în cadrul
procesului de evaluare. Acestea se pot grupa în jurul obiectivelor și al activităților proiectului:

• Obiectivele sunt formulate incorect, sunt nerealiste, nu reflectă realitatea posibilă

• Fixarea termenelor limită nu se face în funcție de resursele avute, de activitățile
realizate în mod concret, ci sunt stabilite într-un mod nerealist
• Evaluarea nu se face constant, cu rigurozitate
• Concluziile desprinse în urma evaluării nu sunt folosite pentru proiecte viitoare, nu
sunt utilizate ca un exemplu de așa nu

11
 • Realizarea activității de monitorizare și control de către persoane diferite duce la o
comunicare defectuoasă atât între clienți, cât și între personalul de management și
membrii echipei de proiect
• În cadrul proiectelor comune inexistența unei concluzii concise și a unui punct de
vedere critic duce la nefinalizarea proiectului, implicit stagnarea acestui pe o
perioadă nedeterminată în timp, întrucât nu se realizează rezultatul programat
inițial.

Cultura de învățare și managementul strategic sunt lucruri ce ajută la readucerea la viață a

unui cluster, la recăpătarea dinamismului și la dezvoltarea unor noi abilități de a răspunde în cadrul
unor noi circumstanțe. Prin această modalitate se reduce riscul clusterului de „a îmbătrâni”.

1.3. Obiectivele formării clusterelor economice

În fig.1.3. sunt reprezentate obiectivele de bază ale clusterului:

Fig.1.3. Obiectivele de bază ale clusterului

Sursa: (Prodan, 2015)

”Cercetarea și networking-ul sunt cele mai comune obiective al eforturilor de dezvoltare a

clusterelor. Adesea, acestea au rolul de culegere a informațiilor, publicarea rapoartelor, realizarea
12
schimbului de informații în cadrul unor seminarii dar și dezvoltare de site-uri web. Acțiunea
politică are rolul de a facilita dialogul între industrie, comunitatea științifică și autoritățile
guvernamentale. Cooperarea comercială include domenii precum târguri comerciale, promovarea
exporturilor, consultanță în afaceri etc.. Prin cooperarea comercială se obțin achiziții comune și se
poate realiza o distribuire a pieței pentru a reduce concurența, dar aceasta din urmă se regăsește
mult mai rar.” (Wares & Hadley, 2008)
Un alt obiectiv al formării clusterului este furnizarea de educație și training tehnic destinat
forței de muncă din regiunea respectivă. În același timp, pentru ca o echipă să fie bine informată,
bine organizată este necesară și instruirea managerilor. Inițiativele de formare a clusterelor pot
avea ca scop stimularea activității de inovare prin transfer tehnologic, prin schimb de facilități,
de know-how și expertiză între membrii clusterului. Este de așteptat ca în cadrul acestor inițiative
să se dezvolte rezultate inovatoare și personalul să se angajeze în activități intensive de diseminare
și utilizare a produselor existente și a celor noi . Clusterul în acest mod se poate îmbunătăți și își
poate consolida alte rețelele, își poate dezvolta capacitatea de a funcționa la nivel transnațional, în
acest mod reușind să împărtășească și să confrunte idei, practici și metode personale sau comune.
Multe inițiative de formare a clusterelor au scopul de a atrage noi companii în anumite
regiuni pentru a promova firmele de tip spin-off sau pentru a crea un brand pentru regiune
respectivă. De asemenea extinderea clusterului presupune și furnizarea de servicii incubatoarelor.
Dezvoltarea organizațională a entității de management a clusterului, evoluția acestuia către un
cluster inovativ, asigurarea sustenabilității clusterului în sine, creșterea reprezentativității pentru
economia Regiunii și asigurarea infrastructurii necesare sunt lucruri ce se pot realiza ca urmare a
unor inițiative. Acțiunile întreprinse în cadrul clusterului conduc către îmbunătățirea cooperării
între companii.

1.4. Beneficiile clusterelor

Clusterele oferă anumite beneficii atât firmelor cât și instituțiilor universitare care nu ar fi
putut să le obțină dacă acestea ar fi funcționat fără o colaborare. Atât firmele cât și instituțiile
universitare, după cum am spus au avantaje de pe urma clusterelor, atât prin resurse umane, cât și
financiare, însă cel mai important domeniu care are de câștigat grație acestora este economia.
Aceasta este susținută într-un mod activ de instituțiile membre.
Dezvoltarea și crearea unor noi locuri de muncă, mărirea nivelului de competitivitate atât
între angajați cât și între companii, dar și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă prin faptul
13
că sunt aduși într-un spațiu comun, oameni cu abilități diferite, cu competențe diverse și cunoștințe
vaste reprezintă un beneficiu important adus de apartenența în cadrul unui cluster.
Din acest beneficiu rezultă un altul, deoarece ca atunci când o roată se pune în mișcare,
pornește un întreg mecanism, bineînțeles dacă e construit într-un mod corect. Grație faptului că
rata de ocupare a forței de muncă este crescută, oamenii sunt diverși cu abilități și cunoștințe
diferite, eficiența în cadrul clusterului va crește și ea, întrucât într-o echipă profesionistă,
dezvoltată în cadrul unei rețele orice este posibil. Este mult mai ușor să lucrezi cu clienții și
furnizorii într-o rețea, procesul este eficientizat.
În același timp, interacțiunea în cadrul acestei rețele duce la împărtășirea facilă a
cunoștințelor, la apariția unor alte noi idei și grație competitivității, presiunea asupra ideilor
inovatoare va fi una mult mai sporită și mai stimulată. Astfel, rezultă un al treilea beneficiu al
clusterului și anume stimularea inovării.
Clusterul este un mediu propice, mai ales pentru start-up-uri, deoarece fiind o formă liberă
de asociere și de colaborare între companii mari, membrii acestuia au posibilitatea și, în același
timp, au avantajul de a sprijini afaceri noi, de a beneficia de produsele și serviciile acestora. Prin
sprijinirea reciprocă, clusterul este ajutat să evolueze.
În aceeași direcție, se îndreaptă și întreprinderile mici și mijlocii (IMM), care beneficiază
de mediul creat și experiența marilor companii de la care au de învățat. Pentru aceste IMM-uri,
constrângerile se restrâng din partea marilor firme, barierele concurențiale de intrare pe piață sunt
diminuate, iar șansele pentru internaționalizarea acestora sunt semnificativ sporite.
Clusterul are însă beneficii și la nivel educațional. Prin dezvoltarea acestuia, prin faptul că
se creează noi locuri de muncă, studenții pot fi interesați să urmeze această direcție la nivel
universitar. Prin crearea unor întreprinderi și colaborarea acestora cu universitățile se reduce golul
imens, prezent în societatea actuală, între teorie și practică, întrucât transferul de cunoștințe
științifice și tehnologice este accelerat, studentul învață mult mai ușor într-un mod practic. Astfel
clusterul are capacitatea de a influența profilurile de învățământ pentru a corespunde cerințelor
companiei de resurse umane calificate. Un alt lucru ce se poate realiza în cadrul clusterului este
stabilirea unui domeniu de excelență în cadrul universităților care să integreze eforturile de
cercetare și de training cu cerințele industriei locale, și, în același timp să participe la procesul de
recrutare al întreprinderilor.
Beneficiile prezentate mai sus, alături de altele, împreună cu obiectivele și toate acțiunile
întreprinse pentru realizarea lor conduc la dezvoltarea clusterului și implicit la stabilizarea și
dezvoltarea economică a regiunii în care este format clusterul. Diamantul lui Porter, așa cum este
14
cunoscut astăzi (Fig 1.4.), este o metodă de structurare a companiilor care duce la sporirea
beneficiilor companiilor.
În cadrul diamantului lui Porter cererea, strategia întreprinderii si concurența , factorii de
producție, lanțurile de furnizori și integrarea orizontală sunt factori reuniți care interacționează
într-un mod complex.

Fig 1.4. Noul ”Diamant al inovării”

Sursa: (Ministerul Economiei-Direcția Generală Politică Industrială și Competitivitate , 2009, p. 8)

De-a lungul timpul, inovarea a fost privită cu un ochi sceptic, întrucât lucrurile noi
întotdeauna scot la iveală frici. ”Astăzi inovarea este o abilitate necesară în cadrul tuturor
companiilor, nu mai este un simplu proces: invenție- prototip- testare- producție de serie-piață”
(Klein & Guillaume, 2014), ci este unul complex, care necesită adaptare și fundamente temeinice,
deoarece un lucru nou are nevoie întotdeauna de o structură solidă pe baza căreia să se poată
realiza, dezvolta și crește într-un mod armonios și prosper.

15
 CAPITOLUL 2. POLITICA CLUSTERELOR

2.1. Ce reprezintă politica clusterelor

Politicile de cluster urmăresc să activeze și să susțină interacțiunea competitivă a firmelor

în aglomerările de afaceri locale și regionale. Instrumentele politice tind să crească forțele pieței
prin furnizarea de tipuri distincte de bunuri colective. Ca atare, politicile de cluster diferă
semnificativ de tipurile tradiționale de politică industrială care evidențiază țintirea la nivel național
a anumitor firme și industrii prin intermediul intervenției pieței. Totuși, logica politicilor de cluster
este foarte convingătoare deoarece transformarea continuă în procesul de dezvoltare economică se
datorează interacțiunilor dintre mediul antreprenorial, mediului academic și stat.
Înțelegerea rolului politicii și al inițiativelor instituționale este deosebit de importantă,
având în vedere contextele internaționale și europene în schimbare, care fac presiuni asupra
competitivității clusterelor vechi și noi. În Europa și, în special, în Uniunea Europeană (UE),
aderarea statelor membre din Europa Centrală și de Est au generat ajustări fără precedent (de
exemplu, mișcări ale forței de muncă și a firmelor), nu toate țările au o structură de politică a
clusterelor, însă creează măsuri și politici care încurajează formarea aglomerărilor de tip cluster.
Țările în curs de dezvoltare preiau practica și experiența țărilor dezvoltate ce au adoptat politicile
de cluster mult mai recent.
Politica de cluster se referă la angajamentului politic, ce se concretizează prin intervenții
guvernamentale specifice care să conducă la implicarea oamenilor în eforturi comune și la
realizarea de beneficii reciproce, dar și care să vizeze accelerarea creșterii clusterelor existente, cât

16
și crearea condițiilor favorabile formării noilor clustere. Crearea și implementarea politicilor de
cluster eficiente nu este o sarcină simplă.
Trei tipuri de politici privind clusterele se fac remarcate. Politica de facilitare, este prima
categorie, ce acționează prin crearea unui mediu microeconomic propice creșterii și inovării care
la rândul lor impulsionează apariția și dinamica clusterelor, de exemplu prin încurajarea
networking-ului și a cunoașterii întreprinderilor din zona de acțiune sau din regiunea geografică.
Din a doua categorie, iau parte politicile cadru, ce se axează pe industrie, IMM-uri, cercetare și
inovare. Politicile de dezvoltare, a treia categorie, au rolul de a crea, mobiliza și consolida un
cluster.
În schimb, adoptarea politicii moderne de cluster poate servi drept declanșator pentru
guvern și autoritățile publice pentru a modifica mecanismele de guvernare învechite. Abordarea
poate ajuta la personalizarea inovațiilor și a politicilor tradiționale pentru structurile și relațiile din
lumea reală.
Clusterele pot servi drept instrument pentru avansarea dialogului și conștientizarea
inovației, identificarea reformelor care sunt necesare pentru a înlătura obstacolele și ce politici pot
crea valoare adăugată și pentru a lucra mai proactiv, în sprijinul inițiativelor din sectorul privat.
Astfel, politicile de cluster pot stimula procesele de învățare. Dintr-o gamă largă de domenii,
guvernele pot vedea necesitatea de a remodela instituțiile și regulile de joc în susținerea proceselor
de clusterizare și inovare.
Kiese (2008a, p. 131) dezvoltă șase dimensiuni suplimentare pentru a caracteriza și
delimita politicile de cluster în cercetarea empirică:
Referință de cluster: Politica se poate referi în mod explicit la termenul „cluster”, de ex. în
scopuri de marketing fără nici un sens conceptual mai profund. Pe de altă parte, politica de cluster
ar putea rămâne implicită, evitând lozinci, promovând în același timp concentrații spațiale ale
industriilor și tehnologiilor. Referința de cluster explicită este, așadar, nepotrivită ca un criteriu de
definire strict, față de țările vorbitoare de limbă engleză, celelalte tind să prefere alți termeni care
reflectă mai bine tradițiile lor politice particulare, precum poli de competitivitate (pôles de
compétitivité) în Franța, sau Kompetenzfelder ori Kompetenznetze în Germania. În ciuda variațiilor
subtile ale sensului, referirea la conceptul comun de cluster este evidentă.
Coerență: politica de cluster ar trebui în mod ideal să fie condusă de o viziune comună și
o strategie comună convenite de toate părțile interesate și nivelurile de guvernare, care necesită o
coordonare substanțială atât pe orizontală cât și pe verticală. Dacă această coordonare nu poate fi
realizată, o regiune ar putea ajunge la o politică de cluster incoerentă în care actorii izolați aplică
17
măsuri izolate care promovează diferite părți ale unui grup sau chiar urmărind obiective
conflictuale.
Complexitate: Clusterele pot fi promovate cu instrumente unice, cum ar fi incubatoarele,
rețelele industriale sau competițiile pentru planurile de afaceri. Cu toate acestea, caracterul
complex al clusterelor impune utilizarea mai multor instrumente pentru a urmări o abordare mai
holistică pentru promovarea clusterului. Complexitatea poate indica, de asemenea, vizarea mai
multor industrii sau tehnologii pentru a reflecta mai bine structura industriei unei regiuni, pentru a
evita supraspecializarea și pentru a crea sinergii și oportunități pentru o inovație avansată în
interfețele tehnologiilor anterior distincte.
Instituționalizare: Politica de cluster poate fi slab instituționalizată atunci când obiectivele
și sarcinile sunt formulate în memorandum-uri de înțelegere între parteneri cu un angajament
destul de liber, fără caracter obligatoriu. Se obține un grad mai mare de instituționalizare atunci
când persoanele sau organizațiile au sarcina de a implementa o strategie de cluster. Crearea unei
organizații dedicate de gestionare a clusterului reprezintă cea mai puternică formă de
instituționalizare, principalii factori interesați exprimându-și angajamentul financiar devenind
acționari.
Orientare pe cluster: O strategie politică în sprijinul inovației și creșterii regionale se
concentrează rar în exclusivitate în grupuri. În practică, sprijinul clusterelor poate fi combinat cu
măsuri de dezvoltare economică pentru a rezolva probleme precum înființarea de firme noi sau
dezvoltarea competențelor la nivel de administrație, indiferent de apartenența la cluster. De
exemplu incubatoarele pot fi deschise tuturor industriilor și tehnologiilor sau concentrate pe
clustere specifice. Kiese (2013, p. 330) a afirmat faptul că, ”în lipsa unei analize adecvate a
potențialului real de cluster, orientarea pe grupe a abordărilor politice tinde să scadă în timp, în
detrimentul măsurilor politice generice, care sunt de obicei mai ușor de implementat.”
Maturitate: ”Nu în ultimul rând, capacitatea de a evalua politicile de cluster depinde în mod
critic de maturitatea acestora: o politică încă este conceptualizată, este deja pusă în aplicare sau
este deja finalizată? Evidențierea caracterului de proces al politicii de cluster necesită evident o
perspectivă evolutivă care să țină cont de legătura cale-dependență și de învățare.„ (Kiese & Hundt,
2014)
Politica clusterului se va concentra, în mod explicit sau implicit, pe: locuri (regiunile de
vârf, rămase în urmă sau regiunile centrale), sectoare (dinamică, importanță strategică, importanță
socială) și actori (IMM-uri, firme mari, , universități și centre de cercetare, combinații ale celor de

18
mai sus și organizații de clustere). Clusterele pot fi în diferite stadii de dezvoltare, astfel vor utiliza
cunoștințe și tehnologii diferite, specifice nivelului la care se află.
Politica guvernamentală referitoare la maximizarea avantajelor potențiale ale clusterelor
trebui să fie orientată și adaptată în funcție de contextul caracteristicilor fiecărui cluster. Fiecare
cluster are o structură unicat, în care inițiativele ce se vor adresa fiecărui astfel de cluster vor fi
formulate într-o manieră unică.
La nivelul Uniunii Europene s-a creat un forum pentru politici de cluster în care țările UE
discută subiecte de interes privitoare noțiunii de cluster. Este o platformă pentru discuții cu privire
la modul de îmbunătățire a proiectării și implementării inițiativelor de cluster. Scopul acestor
întâlniri este de a revizui și învăța despre politicile de cluster de la experți prin schimbul de
cunoștințe și experiență interactive.
În cadrul forumului au avut loc deja patru întâlniri cu diferite teme de discuție ce vizează
clusterele. Prima întâlnire din februarie 2018, organizată în cadrul industriei UE din 2018, a avut
ca și subiect de discuții, provocările viitoare și modul în care politicile de cluster pot sprijini
eficient modernizarea industrială și creșterea în Europa. În cadrul celei de a doua întâlniri din
aprilie 2018 s-a discutat despre etichetarea clusterelor, mai multe proiecte care promovează
mobilitatea managerilor de cluster și aplicarea normelor UE privind ajutoarele de stat. O altă
întâlnire a avut loc în noiembrie 2018 unde principalul subiect de discuție a fost modul în care
grupurile și ecosistemele locale / regionale pot accelera antreprenoriatul, modernizarea industrială
și creșterea, dar și modul în care politicile pot susține acest proces. În a patra întâlnire din martie
2019 s-a ridicat problema internaționalizării.

2.2. Contextul regional și național al politicii clusteriale

În general, politica de cluster urmărește o gamă largă de obiective. În Europa, cele mai
importante obiective sunt consolidarea structurilor de cooperare ale diferitelor părți interesate,
creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii și activități de internaționalizare (la nivel
de țară) sau modernizare industrială (la nivel regional).
În comparație cu multe alte țări europene, tradiția României pentru structurile de cooperare
generală, pentru cooperarea publică-privată deliberată și pentru colaborarea cu universitatea din
industrie au suferit de denaturarea sistemului socialist. Activitățile de cooperare - în special într-
un context public-privat adesea nu aveau încredere. Însă după aderarea la Uniunea Europeană,

19
România face față provocării de a deveni o societate echitabilă și prosperă bazată pe o economie
modernă, competitivă și eficientă.
La nivel național, la data de 1 aprilie 2020 în România existau 76 de inițiative de cluster
(fig. 2.1.), sub evidența Ministerului Economiei, Direcția de Politici Industriale și Competitivitate,
direcție care coordonează politica de cluster ca o componentă a politicii industriale a României,
marea majoritate sunt membre ale Asociației Clusterelor din România -CLUSTERO. În urma
procesului de certificare de către organismul abilitat de Comisia Europeană pentru auditarea
organizațiilor de tip cluster, ESCA (European Secretariat for Cluster Analysis) au fost declarate
trei categorii de clustere, anume: Gold Label, Silver Label și Bronze Label.

Fig. 2.1. Situația clusterelor la nivel național în România

Sursa: (CLUSTERO, 2020, p. 3)

Politicile de cluster sunt încorporate în structurile de guvernare regională, care modelează

interpretarea și implementarea conceptului de cluster în inițiativele de politică structurală și
dezvoltare economică. Datorită orientării lor strategice, politicile de cluster pot contribui la
capacitatea de organizare a regiunilor, o variație a conceptului de guvernanță regională care
subliniază importanța viziunii strategice și a leadership-ului în dezvoltarea regională. Altfel spus,
20
politica de cluster schimbă comportamentul antreprenorilor și instituțiilor, ceea ce presupune că
politica de cluster este o politică structurată. În acest sens, politica de cluster contribuie la creștere
și prosperitate într-o perspectivă pe termen mediu și lung.
Activitățile de promovare a clusterului sunt vizate în mod restrâns către formarea și
gestionarea rețelelor de afaceri corporative sau, mai pe larg, pentru redimensionarea districtelor
industriale în medii de afaceri care permit inovarea. În mod obișnuit, politicile în sprijinul
dezvoltării clusterului nu sunt denumite în mod explicit "politici de cluster", ci fac parte din
strategii mai largi care vizează dezvoltarea regională și de afaceri. ”Strategiile pot fi combinate
atât pentru a asigura beneficii economice imediate pentru companii, cât și pentru a dezvolta
capacitatea inovatoare și potențialul de creștere al grupului pe termen mediu și lung. Grupurile
funcționează la nivel național sau regional. Strategiile de grup sunt integrate mai mult sau mai
puțin intenționat și formal și sunt aliniate strategiilor de dezvoltare regională. Recomandările
privind îmbunătățirea eficacității și eficienței politicilor includ finanțarea catalitică, exploatarea
legăturilor lanțului valoric pentru efectele de pârghie, alinierea strategică îmbunătățită și înlocuirea
„gândirii doritoare” prin analiza formală a potențialelor reale de cluster.” (Rimmler, și alții, 2011,
p. 101)
Guvernanța politicii clusteriale, regionale și naționale, include aspecte de inițiere și
finanțare și este o reflectare a structurilor de guvernare regională combinate cu interacțiuni atât pe
orizontală cât și pe verticală, adică cu regiunile învecinate și nivelurile superioare de guvernare.
În funcție de gradul de implicare a acestora, actorii pot fi împărțiți în acționari și părți interesate.
În prezent, clusterele au ajuns să aibă un rol fundamental în cadrul politicii naționale în ceea ce
privește inovarea și tehnologia, dezvoltarea economică regională, antreprenoriatul și IMM-urile.
În țara noastră, clusterele și-au dovedit eficiența în crearea unor (eco)sisteme industriale și
regionale la nivel național, prin dinamica accelerată a unor indicatori precum cifra de afaceri,
numărul de întreprinderi, exporturile și inovare. Asigurarea capacității de adaptare la schimbările
graduale și perturbatoare din mediu ale politicii de cluster, trebuie să fie monitorizate în mod
constant, indiferent dacă aceste schimbări vor fi sociale, economice, politice sau tehnologice.
Astfel o monitorizare constantă și o evaluare independentă realizată de aparținătorii clusterul,
conduce la existența durabilă a politicilor de cluster.
”Cercetările realizate până în prezent au evidențiat faptul că în țara noastră s-au cristalizat
clustere emergente în domenii precum producția software, industria navală, industria lemnului,
industria textilă, industria ceramicii. Cele mai multe aglomerări de clustere se localizează în
județele Timiș și Arad. Aici, preponderența investițiilor italiene a generat apariția unor clustere
21
după modelul districtelor industriale (modelul italian de cluster). Practic internaționalizarea
firmelor italiene a fost însoțită și de delocalizarea clusterelor din Italia, care întâlnind în România
un sistem de relații bine conturate au permis transferul de cunoștințe în rețea.” (Ministerul
dezvoltării regionale și administrației publice, 2013, p. 60)

2.3. Strategii și politici de sprijinire a clusterelor în România

În „Proiectul de concluzii ale Consiliului privind o strategie pentru politica industrială a

UE: o viziune pentru 2030”, în forma asupra căreia s-a convenit la 15 aprilie, (2019, p. 14) este
prezentat rolul clusterelor în sprijinirea inițiativele de politică europeană, ce reprezintă un
instrument important de promovare a modernizării industriale regionale ce sprijină creșterea IMM-
urilor și a întreprinderilor mici cu capitalizare medie, de facilitare a accesului IMM-urilor la piețele
globale în cadrul unor lanțuri valorice strategice.
Politica de extindere a clusterelor este diversă de la o țară la alta, aceasta relevă din
condițiile politice, economice și sociale diferite. Marea majoritate a clusterelor s-au dezvoltat fără
ajutorul unor politici special concepute pentru apariția clusterelor, dar ținând cont de contribuția
pozitivă la performanța regională a clusterelor din zonele în care acestea există, sunt necesare
politici pentru cultivarea dezvoltării clusterelor.
Necesitatea firmelor de a participa în rețele, alianțe și colaborări, se naște din crearea unei
strategii cu șanse reale de succes în inovarea produselor și serviciilor, care este indispensabilă în
condițiile impuse de societatea cunoașterii, în special pentru a se diminua costurile transferului
tehnologic ce se află într-un trend ascendent.
Susținerea clusterelor este bazată pe experiența instrumentelor financiare de sprijin,
aplicată în ultimii ani. La nivel regional, clusterele sunt susținute în special pentru creșterea valorii
adăugate și integrării întreprinderilor românești în lanțuri de valoare la nivel global, pe când la
nivel național s-a urmărit susținerea parteneriatelor între întreprinderile mari, IMM-uri și
organizații din cadrul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI) în dezvoltarea unor soluții inovative,
având ca scop răspunderea la nevoile industriei și contribuind la integrarea companiilor în
(eco)sistemul de inovare din România.
În Regiunea din Centru (Covasna) s-au integrat servicii de sprijin prin incubare, accelerare
si transfer tehnologic, iar în Regiunea Nord Est s-au luat măsuri în ceea ce privește creșterea
lungimii lanțului de valoare cu ajutorul procedurilor de distribuție și achiziție.

22
 Politicile de sprijinire ale clusterelor au avut la bază organizarea unor conferințe
internaționale anuale pentru a ridica gradul de vizibilitate a clusterelor românești la nivel european
și internațional. De asemenea, organizarea anuală a unui eveniment tip brokeraj în domeniul
Sănătății cu localizare multiregională.
S-a oferit consultanță în accesarea de proiecte cu finanțare publică, în clustere din regiunile
București-Ilfov, Sud Muntenia, Sud Est și Centru prin crearea serviciilor de tip “integrated cluster
services”, împreună cu rețeaua Enterprise Europe Network, astfel obținându-se mijloace de tip
“business review”, audituri de inovare și internaționalizare, sesiuni de instruire.
În ultima perioadă s-a simțit prezența la cel mai amplu proiect de cercetare și inovare
derulat de către Uniunea Europeană și anume Horizon 2020, dar și în alte proiecte precum
INTERREG, prin intermediul clusterelor și al organizațiilor membre, în toate regiunile de
dezvoltare.
”Printre obiectivele Politicii industriale a României se numără stimularea creării și
dezvoltării de clustere inovative cu potențial de internaționalizare, cu scopul de a produce bunuri
cu valoare adăugată cât mai mare, competitive pe piața națională și internațională. Unul dintre
obiectivele acestei politici prevede „stimularea dezvoltării clusterelor în conformitate cu
inițiativele UE de politică industrială, prin programe specifice”: de identificare a zonelor cu
potențial de clusterizare și de susținere a dezvoltării spre tehnologii și produse inovative și calitate
înaltă; de susținere a dezvoltării rețelelor între mediile universitare și de cercetare și operatorii
economici dintr-o anumită zonă; de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii în conformitate cu
principiul Think Small First”; de marketing regional și de promovare a structurilor inovative de
succes.” (LUȚ, 2012)
Experiența europeană (exemplu: Austria Inferioară și landul Brandenburg din Germania,
întrunind condițiile tuturor beneficiarilor în cadrul Programelor Operaționale Regionale este
condiționată exclusiv de apartenența la un cluster) atestă rolul clusterelor în operaționalizarea
strategiilor de specializare inteligentă la nivel regional.
”În contextul actualei pandemii Covid 19, în termen foarte scurt, clusterele și-au arătat din
plin eficiența în mobilizarea actorilor industriali, a organizațiilor CDI și autorităților publice în
găsirea de soluții rapide privind provocările sectorului medical și ale economiei în general, atât în
Europa, cât și la nivel național, ceea ce a determinat Comisia Europeană să încredințeze Alianței
Europene a Clusterelor (organizație nonguvernamentală europeană la care Asociația Clusterelor
din România – CLUSTERO este membru fondator) misiunea de a modera Forumul Covid 19
Connect! Solve! Save!.” (CLUSTERO, 2020, p. 2)
23
 2.4. Oportunități de finanțare pentru clustere

Clusterele sunt fie susținute prin programe dedicate de cluster, fie prin integrarea suportului
de cluster în alte programe de sprijin economic, sau unele pot să apară în mod spontan, fără sprijin
guvernamental. Programele de cluster au devenit mai selective, astăzi, se concentrează mai mult
pe sprijinul clusterilor maturi, clusterilor de clasă mondială și clusterilor din industriile emergente.
În trecut, aproape toate tipurile de clustere au fost acceptate.
Majoritatea politicilor de cluster urmăresc o strategie mixtă, prin susținerea atât a
industriilor consacrate și mature, cât și a industriilor emergente sau a domeniilor de activitate
industrială. În acest sens, programele de cluster vizează transformarea industrială prin utilizarea
clusterelor ca facilitatori de schimbare. Cu toate acestea, există diferențe în funcție de nivelul de
guvernanță: strategiile naționale tind să se concentreze mai mult pe domenii noi, emergente și /
sau tehnologii înalte, în timp ce strategiile regionale se concentrează puțin mai mult pe clusterele
din industriile regionale existente.
Cu sprijinul Comisiei Europene, dar și al altor actori, au fost lansate o serie de inițiative și
programe, în sprijinul dezvoltării clusterelor de afaceri. Numărul programelor de cluster diferă
foarte mult între țări. Comisia Europeană a început să ofere sprijin autorităților regionale,
clusterelor și părților interesate din industrie printr-o abordare integrată a specializării inteligente,
modernizării. Astfel pentru a favoriza conlucrările strategice interregionale și o implicare puternică
din partea industriei, realizându-se o direcție de proiect pentru investiții în Europa.
Analizând programele și politicile elaborate, dar și a fondurilor substanțiale alocate de către
instituțiile Uniunii Europene, se observă că se acordă un interes major clusterelor și tuturor
elementelor și detaliilor aferente acestora. Astăzi, excelența în gestionarea clusterului este în
centrul atenției a tuturor programelor de cluster. Sprijinirea internaționalizării clusterului este încă
o parte importantă a majorității programelor. Pe lângă finanțarea măsurilor dedicate, dezvoltarea
de noi instrumente de asistență de afaceri de către organizația de gestionare a clusterului, o
caracteristică importantă este proiectarea programului.
Cele mai multe programe își rezervă bugetele pentru acțiuni de sprijin specifice. În special,
programele regionale se bazează pe strategii inteligente destinate către investițiile legate de inovare
în cadrul Fondurilor europene de dezvoltare regională. Rezultatele oferă o perspectivă detaliată
asupra caracteristicilor specifice ale diferitelor programe de cluster și oferă îndrumări pentru
dezvoltarea viitoare a programelor de cluster. De asemenea, multe programe de cluster oferă
bugete separate pentru activități de sprijin specifice ale managementului clusterului, permițând

24
programelor să sprijine mai bine organizațiile de cluster în funcție de cerințele lor.
Internaționalizarea, cross-clustering-ul și excelența în gestionarea clusterului sunt încă
domenii cheie pentru acțiuni de sprijin specifice. Cele mai multe programe conțin scheme de
sprijin nemonetare destinate organizațiilor de cluster pentru a spori profesionalizarea și pentru a
dezvolta noi servicii de sprijin pentru afaceri în beneficiul actorilor de cluster. Această inițiativă
promovează cooperarea internațională a clusterului, intensificând colaborarea dintre cluster și
rețeaua de afaceri peste granițe în și din afara Europei. Drept urmare, sprijină parteneriate
strategice europene pentru cluster, astfel încât acestea să poată conduce cooperarea internațională
în noi domenii, ajutând IMM-urile europene să se integreze în lanțurile de valoare globale.
”Majoritatea programelor de cluster se bazează pe mai multe surse de finanțare. Sectorul
public are o importanță ridicată, dar fondurile private sunt de asemenea semnificative.
Organizațiile cluster utilizează frecvent diferite surse pentru a-și finanța activitățile, deși finanțarea
publică este pe primul loc, taxele de membru finanțează, de asemenea, o parte semnificativă a
activităților organizațiilor de grup. Când vine vorba de punerea în aplicare a politicilor de cluster,
ministerele naționale joacă un rol crucial, parțial în cooperarea cu alte unități sau agenții.” (Zenker
& al., 2019, p. 26)
”Observatorul european pentru clustere și schimbări industriale oferă sprijin pentru
politicile inițiativelor cluster existente sau emergente la nivel național și regional. O face prin
regiunile sale pilot în tranziție industrială, un instrument de testare a stresului de cluster și contururi
și descrieri conceptuale ale politicii moderne de cluster pentru a ajuta schimbările structurale
regionale și dezvoltarea industriilor emergente.” (Comisia Europeană, 2019)
Clusterele reprezintă, în prezent, un subiect de mare amploare ce se regăsește într-o serie
de documente emise de organizații naționale și internaționale precum OECD 2012, OECD 2014,
Comisia Europeană 2008, în care se promovează ideea că datorită aglomerărilor de tip cluster
competitivitatea crește, forța de muncă se specializează, iar companiile și economiile regionale se
dezvoltă.

2.4.1. Programele Uniunii Europene de dezvoltare a clusterelor

Clusterele ocupă un loc semnificativ în politica generală a Uniunii Europene, acest fapt
duce la crearea și sprijinirea prin diverse programe menite să formeze un mediu economic
stimulativ, încurajator și prietenos, propice dezvoltării sau înființării unui cluster. Evaluarea atentă

25
a caracteristicilor unui cluster este esențială pentru elaborarea unor politici publice adecvate, apte
să determine modernizarea și revitalizarea acestuia.
În cele ce urmează, am să prezint un număr selectat de programe și platforme dintre cele
mai relevante pentru clustere, printre acestea se remarcă faptul că Uniunea Europeană oferă
finanțare universităților și instituțiilor de cercetare, pentru inovare și dezvoltarea lanțului valoric,
sprijină întreprinderile mici și mijlocii, considerate de specialiști ca fiind coloana vertebrală a
economiei deoarece creează majoritatea noilor locuri de muncă și susțin economia.
În primul rând Comisia europeană a creat o platformă de colaborare în cluster (ECCP), ce
permite realizarea unei cooperări facile, în cadrul UE și ajută clusterele să acceseze piețele
internaționale. Acest lucru permite organizațiilor europene de cluster să se profileze, să facă
schimb de experiență și să caute potențiali parteneri pentru cooperarea transnațională. În prezent,
ECCP include peste 1.000 de organizații de tip cluster din toată Europa.
De asemenea s-au creat parteneriate strategice europene pentru cluster (ESCP) în care sunt
promovate cooperările internaționale între cluster din domenii diferite, în special în sprijinul
industriilor emergente. „ESCP încurajează grupurile europene să coopereze și să dezvolte o
viziune strategică „europeană” comună, cu o perspectivă globală și obiective comune către piețele
terțe specifice. Aceste parteneriate pot ajuta IMM-urile din spațiul european să concureze mai bine
pe plan internațional în domenii strategice.” (Comisia Europeană, 2019)
Unul dintre cele mai cunoscute programe ale Uniunii Europene este programul Horizon2020,
sau Orizont2020, program pentru cercetare și inovare. ”Având un buget de aproximativ 80 de
miliarde de euro, dintre care o bună parte sunt alocați instituțiilor și proiectelor de cercetare. Față
de programele anterioare pentru cercetare și inovare, programul Orizont2020 susține proiecte mult
mai aproape de piață, iar majoritatea cererilor de propuneri trebuie să implice mediul academic.
Aproximativ 25% din organizațiile care primesc fonduri în cadrul proiectului H2020 sunt
întreprinderi mici și mijlocii.” (Enterprise Europe Network; et al., pg. 9-10)
Comisia europeană lansează mai multe inițiative în cadrul COSME și Horizon2020 pentru
a sprijini inovarea și creșterea IMM-urilor prin intermediul clusterelor. INNOSUP, este un proiect
finanțat în cadrul programului Horizon2020 cu un buget de 130 de milioane EUR (2015-2020), în
care se creează proiecte pentru facilitarea noilor lanțuri de valori industriale. Această inițiativă a
grupurilor UE sprijină inovarea transregională și intersectorială în IMM-uri. Companiile mici,
inovatoare, creează majoritatea noilor locuri de muncă în economia europeană. INNOSUP ajută
IMM-urile să inoveze și să dezvolte lanțuri de valori intersectoriale prin reunirea diferitelor
sectoare și domenii de expertiză pentru a crea noi lanțuri de valori în UE și în țările asociate Orizont
26
2020. Noile lanțuri de valoare industriale necesită colaborarea și integrarea actorilor din diferite
sectoare, ceea ce este în conformitate cu prioritățile de specializare inteligentă.
Aceste proiecte evidențiază importanța strategiilor de specializare inteligentă, care pot
conduce, de asemenea, la sprijin și finanțare complementară favorabilă mediului noului lanț de
valoare industrială. În mod ideal, sectoarele și partenerii asociați ar trebui să fie în conformitate cu
cadrul prioritar al autorităților publice regionale și cu profilul de specializare inteligentă. Acest
lucru va conduce la sprijin complementar și investiții. ”Consorții de organizații de experți
gestionează proiectele INNOSUP. Aceste consorții se formează cu parteneri din cel puțin 3 țări
Horizon 2020. Experții în domeniu, inclusiv organizații de cluster și IMM-uri, se unesc ca
parteneri pentru a gestiona un proiect INNOSUP. Un partener al consorțiului funcționează în
calitate de coordonator.” (Comisia Europeană, 2019)
Un alt program important al Uniunii Europene este COSME. A fost creat pentru
competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor care se desfășoară în perioada 2014 - 2020, având
un buget de 2,3 miliarde euro. Programul COSME pune în aplicare inițiativa în favoarea
întreprinderilor mici, reflectând voința politică a Comisiei de a recunoaște rolul central pe care îl
dețin IMM-urile în cadrul economiei UE.
Acest program, COSME, susține IMM-urile în următoarele domenii:
• facilitarea accesului la finanțare;
• sprijinirea internaționalizării și a accesului la piețe;
• crearea unui mediu favorabil competitivității;
• promovarea culturii antreprenoriale.
„COSME finanțează serviciile de asistență pentru IMM-uri privind drepturile de proprietate
intelectuală (DPI) din MERCOSUR, ASEAN și China, servicii care oferă consiliere și sprijin
IMM-urilor europene care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește diverse aspecte legate de
DPI, standarde sau regulile de atribuire a contractelor de achiziție publică în aceste zone
geografice. De asemenea, programul acordă sprijin financiar Centrului de cooperare industrială
UE-Japonia, pentru a promova toate tipurile de cooperare industrială, comercială și investițională
prin diseminarea de informații privind modul de obținere a accesului la piața japoneză și prin
facilitarea schimburilor de experiență și know-how între întreprinderile din UE și cele japoneze.”
(GROW.A.1, 2015, p. 2)

27
 2.4.2. Programele naționale de dezvoltare a clusterelor

Tabel 2.1. Instrumente de sprijinire financiară a clusterelor în România:

An Apel Conținut
2012 “Poli de competitivitate” Proiecte mari combinând investiții în infrastructură,
POS CCE 1.3.1 inovare, animare.
2013 “Clustere”; POS CCE 1.3.3 Proiecte de mică anvergură, maxim 1 mil EUR,
combinând ajutor de minimis cu o schemă de ajutor
de stat; au fost eligibile fie proiecte de tip soft
dedicate animării, dezvoltării capacităților și
internaționalizării, fie cuprinzând opțional și
posibilitatea unor proiecte de inovare, până la 1 mil.
EUR.
2015 “Clustere de inovare”, POC Proiecte mari, cu un minim al valorii contribuției
2014-2020 publice de 1 mil. EUR, combinație de măsuri de
investiții în infrastructură de CD, inovare și animare
a clusterului.
2018 Clustere de Inovare, PN III Proiecte de mică anvergură (80.000 EUR) dedicate
elaborării strategiei CDI a clusterelor.
2020 “Clustere de inovare”, POC Proiecte mari, cu un minim al valorii contribuției
2014-2020 publice de 1 mil. EUR, combinație de măsuri de
investiții în infrastructură de CD, inovare și animare
a clusterului.
Sursă: (CLUSTERO, 2020, pg. 19-20)

Analizând datele din (tabelul 2.1.) de mai sus, se pot extrage următoarele concluzii, și
anume că cea mai eficientă schemă s-a dovedit a fi POS CCE 1.3.3, combinând măsuri de animare
a clusterului prin schema de minimis cu proiecte CDI la nivelul clusterului fiind un ajutor de stat,
contribuind la dezvoltarea clusterelor din punct de vedere al capacității de management, întărirea
coeziunii dintre membri, creșterea gradului de inovare și internaționalizare al acestora. Au fost
finanțate 27 proiecte, având un impact pozitiv major în dezvoltarea clusterelor din România.

28
 POS CCE 1.3.1 a fost adresată unor mari proiecte CDI realizate în parteneriat sub umbrela
unei strategii comune a clusterelor, însă aflându-se la prima generație de tip cluster în România,
aceasta nu a avut succesul scontat fiind prematură, dar poate fi reluată în contextul actual. 8 poli
de competitivitate au fost finanțați, însă numai 1 dintre aceștia respectă definiția clusterului, fiind
activ astăzi, și anume Clusterul Mobilier Transilvan, medaliat cu aur de către ESCA.
Schema de sprijin națională PN III a determinat schimbarea orientărilor strategice ale
clusterelor către activitatea CDI. Această schemă a fost elaborată în cooperare între Ministerul
Cercetării și Inovării, UEFISCDI și CLUSTERO, având 12 proiecte în derulare, iar existența
medaliei de bronz ESCA a fost criteriu de eligibilitate.
“Clustere de inovare”, POC 2014-2020 au avut o lansare întârziată, deadline-ul fiind iunie
2020. Programul a suferit o reducerea a valorii minime a proiectului la 500.000 EUR contribuție
publică.

29
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CLUSTERUL ÎN DOMENIUL
UNIVERSITAR

1.5. Aspecte metodologice privind cercetarea efectuată

Marile centre urbane au fost întotdeauna privite ca centre culturale, creative și promotoare
ce au implicații asupra competitivității regiunii și a dezvoltării în continuare a activităților
economice inovative. Clusterul instituțional, cunoscut și sub denumirea de cluster ancorat de stat
este format din entități publice sau nonprofit, de exemplu, laboratoare de cercetare-dezvoltare sau
universități. Rolul acestor clustere este de a susține interacțiunea dintre mediul academic și mediul
privat de afaceri prin crearea unor beneficii comune și prin asumarea unei viziuni complexe asupra
obiectivului de performanță și de creștere a eficienței și eficacității în activitatea desfășurată.
Cercetarea întreprinsă are ca scop indicarea faptului că cele mai multe inițiative de formare
a clusterelor pot fi corelate cu noile obiective promovate de universități. De asemenea, există studii
de specialitate care confirmă faptul că universitățile pot fi pionul central în formarea unui cluster.
Studiul de față a apărut ca urmare a preocupării continue pentru identificarea rolului
clusterelor în procesul de colaborare dintre universități și mediul de afaceri prin intermediul
mecanismelor colaborative din România, în principal din regiunea București-Ilfov, această
preocupare bazându-se pe evidențierea cooperării între mediul universitar și firme (referitor la
practica profesională, la schimbul de informații și la integrarea studenților, ca viitoare forță de
muncă în cadrul firmelor din clustere).

30
 După înțelegerea colaborării dintre mediul academic, și a companiilor, respectiv a relației
inerente dintre universități, guvern pe un plan egal cu firmele, cercetarea completează
fundamentarea teoretică cu aspecte pragmatice și direcțiile posibile de dezvoltare. Formularea
ipotezelor și stabilirea variabilelor reprezintă punctul de pornire, materializat prin chestionarul on-
line, analizele efectuate și concluziile aferente. Legat de utilitatea rezultatelor, trebuie să precizăm
și faptul că informațiile obținute din cercetarea întreprinsă nu au reprezentativitate statistică,
deoarece este o cercetare exploratorie.

1.5.1. Metodologia de cercetare

Scopul

Scopul cercetării realizate urmărește identificarea rolului clusterelor în procesul de

colaborare dintre universități și mediul de afaceri prin intermediul mecanismelor colaborative din
România, în principal din regiunea București-Ilfov. Acesta vizează identificarea potențialului de
colaborare dintre universități și centrele de cercetare, dar și dintre mediul academic și mediul privat
de afaceri, atât din perspectiva actualilor studenți, cât și din a celor ce au terminat studiile. Din
cadrul cercetării se vor stabili beneficiile ce derivă din participarea în cadrul programelor de studii
într-o colaborare din tip cluster. De asemenea, vom identifica gradul de familiarizare cu noțiunea
de cluster, identificarea avantajelor asocierii în clustere a universităților și care ar putea fi dinamica
economiei regionale datorită existenței sau creării unor clustere. Nu în ultimul rând, pentru a putea
face propuneri pertinente, concrete voi stabili profilul respondentului.

Obiectivele și ipotezele cercetării

Pentru cercetare întreprinsă au fost stabilite următoarele obiective și ipoteze:

O1 – Identificarea rolului clusterelor în procesul de colaborare dintre universități și mediul de
afaceri.
I1 – Există potențial de colaborare între universități și mediul de afaceri
I2 – Integrează eforturile de cercetare și de training cu cerințele industriei locale;
O2 – Identificarea potențialului de colaborare dintre universități și centrele de cercetare.
I1 – Există o legătură între practică și teorie.
I2 – Există potențial de colaborare între universități și centrele de cercetare.

31
O3 – Stabilirea existenței unor beneficii ce derivă din participarea în cadrul programelor de studii
într-o colaborare din tip cluster.
I1 – Există beneficii pentru studenți în urma apartenenței într-o colaborare din tip cluster
pe perioada studiilor.
O4 – Clarificarea conceptului de cluster.
I1 – Majoritatea respondenților sunt familiarizați cu conceptul de cluster.
I2 – Majoritatea respondenților cunosc premisele specifice apartenenței unui cluster.
O5 – Identificarea avantajelor ce derivă din asocierea în clustere a universităților.
I1 – Principalul avantaj ce derivă din asocierea în clustere a universităților este acela că
integrează studenții, ca viitoare forță de muncă în cadrul firmelor din clustere.
O6 –Determinarea dinamicii economiei regionale datorită existenței sau creării unor clustere în
următorii 10 ani.
I1 – Majoritatea respondenților consideră că dinamica economiei regionale va crește în
următorii 10 ani datorită creării sau existenței unor clustere în mediul academic.
O7 – Stabilirea profilului respondenților.
I1 – Majoritatea respondenților au terminat un program de licență.
I2 – Majoritatea respondenților se încadrează în intervalul 18-30 ani.

Identificarea variabilelor

Variabilele chestionarului sunt grupate în trei teme, prezentate în următorul tabel:

Tabelul 3.1. Variabilele cercetării

Nr. Crt. Tema chestionarului
Identificarea rolului
clusterelor în procesul de
colaborare dintre
1.
universități și mediul de
afaceri
Clarificare conceptului de
2.
cluster
Variabilele analizate Item
Legătura dintre practică
2,3,9,11,12
și teorie
Potențial de colaborare
între universități si
4,5
entitățile din regiunea
București-Ilfov
Avantajele apartenenței
universităților la un 10,13
cluster
Noțiunea de cluster 6
Premisele clusterelor 7
Existența clusterelor 8

32
 Nr. Crt. Tema chestionarului Variabilele analizate Item
Dinamica economiei
14,15
regionale
Domeniul de studii 1
Ocupația 16
3. Profilul respondenților Nivelul de studii 17
Sexul 18
Vârsta 19

Construirea instrumentului de cercetare

Pentru determinarea rolului clusterelor în procesul de colaborare dintre universități și

mediul de afaceri prin intermediul mecanismelor colaborative din România, în principal din
regiunea București-Ilfov, am elaborat un sondaj. Am ales acest studiu deoarece este un subiect de
actualitate, ce interesează în mare măsură societatea din zilele noastre.
Pentru această analiză a fost conceput un chestionar (Anexa 1) alcătuit din 19 întrebări
formulate într-o ordine prestabilită, cu un grad destul de ridicat de structurare (majoritatea
întrebărilor sunt închise, cu variante fixe de răspuns, existând totuși și întrebări introductive, filtru,
și mixte, menite să faciliteze explorarea anumitor atitudini ale respondenților). Au fost create cinci
întrebări referitoare la clarificarea conceptului de cluster și importanța acestuia pentru regiunea
București-Ilfov și nouă întrebări cu referire la rolul universității de promotor al cunoașterii în
procesul de colaborare între organizații prin intermediul mecanismelor colaborative de tip cluster.
Sunt tratate atât aspecte cantitative, cât și calitative. Ultimele cinci întrebări au fost introduse
pentru a se stabili un profil al celor ce au răspuns la formular. Sondajele efectuate au fost
nedisimulate întrucât scopul a fost cunoscut, de la început, de către respondenți.
Pentru calculul dimensiunii eșantionului se utilizează formula nr. 3.1.
𝑡 2 [𝑝 × (1 − 𝑝)]
𝑛=
∆2𝜔
(3.1.)
unde:
n = dimensiunea eșantionului;
t = coeficient ce corespunde probabilității cu care se garantează rezultatele
p = proporția componentelor din eșantion ce posedă caracteristica cercetată;
∆𝜔 = eroarea limită stabilită sau marja de eroare stabilită.

33
 Coeficientul ce corespunde probabilității cu care se garantează rezultatele cercetării (t) ia
diferite valori, ce se găsește în tabele statistice ale repartiției Student.
Tabelul 3.2. Gradul de încredere
Gradul de încredere Valoarea t
1,96 95%
2,17 97%
2,58 99%

În cercetarea efectuată s-a stabilit un nivel de încredere de 97%, și o marjă de eroare admisă
∆𝜔 =0.03. În acest context, numărul minim de chestionare corect completate, care ar trebui
colectate și prelucrate, în condițiile cele mai defavorabile este de:
2,172 [0,5 × (1 − 0,5)]
= 1308 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒
0,032
(3.2)
Notă: valoarea erorii corespunde unei probabilități de 97%, iar valoarea lui p se consideră
egală cu 0,5, pentru a face ca dispersia să aibă valoarea maxim posibilă.
Numărul de persoane chestionate este de 45, deoarece metoda utilizată este de tip
exploratorie, aceasta fiind cea mai potrivită datorită faptului că implică o serie de avantaje,
comparativ cu cercetarea totală: din punctul de vedere al timpului, obținerea informațiilor într-un
interval de timp cât mai scurt, și reducerea volumului resurselor consumate. Cercetarea
exploratorie este specifică obiectivului de bază al lucrării. Pentru ca studiul efectuat să fie
reprezentativ, numărul respondenților trebuia să fie 1308 .
Populația (universul statistic cercetat) de interes pentru studiu, respectiv populația din care
a fost selectat eșantionul, este formată din persoane cu vârsta de peste 18 ani, cu domiciliul stabil
în regiunea București-Ilfov.

Colectarea datelor

Cu ajutorul Google Forms am realizat un chestionar, pe care l-am distribuit în mediul on-
line, pe rețelele de socializare. În urma acestei acțiuni, 45 de persoane au completat chestionarul,
urmând ca datele cercetării să fie colectate și centralizate on-line, prin intermediul unei aplicații la
nivelul server-ului web, și stocate într-o bază de date.

34
1.6. Rezultatele cercetării
În urma colectării, răspunsurile la cercetarea exploratorie au fost prelucrate prin
intermediul programului de calcul tabelar Microsoft Excel, în urma căruia s-au obținut raporturi
statistice.

1.6.1. Analiza și interpretarea datelor

Finalizarea sau urmarea unui program de studii universitare ori studii academice
postuniversitare este necesară pentru a putea face propuneri pertinente și concrete. Astfel s-a
formulat în chestionar, întrebarea numărul 1 ”Care este domeniul de studii pe care l-ați
urmat/urmați?”, întrebare ce ajută la stabilirea profilului respondentului. Răspunsurile sunt
reprezentate grafic în figura 3.1..

25

20

15

10

0
Inginerie Medicină IT Economie Altele

Figura 3.1 Domeniul de studii

Din prelucrarea datelor se poate concluziona că majoritatea respondenților și anume un

număr de 23 de persoane, au urmat sau sunt în curs de finalizare a unei facultăți din domeniul
ingineriei. Un număr de 12 persoane provin din domeniul IT, urmat de domeniul economiei în
număr de 7 persoane, iar 5 persoane din domeniul medicinei au răspuns chestionarului.
Pentru stabilirea profilului respondentului au fost formulate mai multe întrebări
(1,16,17,18,19). Aceste variabile independente au fost introduse în chestionar din dorința de a afla
câteva caracteristici ale populației. Am considerat relevante cinci variabile: vârsta, sexul
respondenților, nivelul lor de pregătire, dar și domeniul în care aceștia se formează sau pe care l-
au finalizat. Astfel, am putut constata faptul că eșantionul chestionat, deși construit aleatoriu, are
35
o distribuție echilibrată atât în rândul persoanelor de sex feminin, cât și în rândul persoanelor de
sex masculin. Această distribuție este rezultatul întrebării numărului 18 din chestionar, și este o
întrebare de tip scală dihotomică, iar rezultatele analizei sunt prezentate în figura 3.2..

Masculin Feminin

50% 50%

Figura 3.2. Sexul respondenților

Întrebarea numărul 17 ”Care este ultima formă de învățământ absolvită?” vizează nivelul
de pregătire al populației din regiunea București-Ilfov investigate, și care s-a dovedit a fi foarte
divers, cuprinzând întreaga paletă a studiilor absolvite.

80.0%
70.0%
60.0%
50.0%
40.0%
30.0%
20.0%
10.0%
0.0%
Liceale Universitare Postuniversitare

Figura 3.3. Nivelul de pregătire

Rezultatele analizei sunt prezentate în figura 3.3., de unde se poate observa ca cea mai
consistentă categorie este reprezentată de persoanele cu studii universitare – 72%, urmată de
36
categoria persoanelor cu studii postuniversitare – 22% și apoi de cea a absolvenților de 10
respectiv 12 clase (învățământ profesional și liceal).

Întrebarea 16 ”Care este statutul actual pe piața muncii?” cu privire la identificarea

ocupației respondenților este o întrebare închisă, cu mai multe variante de răspuns, având
posibilitatea să aleagă mai multe variante.

80.0%
70.0%
60.0%
50.0%
40.0%
30.0%
20.0%
10.0%
0.0%
Angajat Fără Șomer Freelancer Antreprenor Student
ocupație

Figura 3.4. Ocupația respondenților

Din figura 3.4. se poate observa faptul că procentajul cel mai ridicat revine categoriei
angajat (68%), urmat de studenți cu 16%. Persoanele fără ocupație, șomerii și freelancerii au
fiecare un procentaj 4%, pe când antreprenorii dețin un procent de 8%.

Tabelul 3.3. Ocupația respondenților

Ce ocupație aveți?
Angajat 34
Fără ocupație 2
Șomer 2
Freelancer 2
Antreprenor 4
Student 8
Total 50

Conform datelor colectate în tabelul 3.3. se poate concluziona faptul că 8 persoane din cele
50 chestionate sunt studenți, însă dominantă este categoria angajat, în număr de 34 de persoane.
37
 Întrebarea 19 ”În ce categorie de vârstă vă încadrați?” este o întrebare de profil a
respondenților cu referire la vârsta acestora. Este o întrebare închisă, cu mai multe variante de
răspuns, din care respondenții trebuie să aleagă una singură.
Repartizarea pe grupe de vârstă a persoanelor este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 3.4. Vârsta respondenților

Frecvența de apariție
18-30 ani 41
31-45 ani 5
46-60 ani 4
Peste 60 ani 0
Total 50

Cel mai bine reprezentat este grupul persoanelor adulte: 18 – 30 de ani (24%) și 31 – 45 de
ani (23%) (Fig 3.5.), iar populația vârstnică pare cea mai puțin interesată de tematica propusă, fără
însă a avea un dezinteres major în cadrul persoanelor cu vârsta cuprinsă în intervalul 46-60.

Vârsta respondenților

10%0%
8% 18-30 ani
31-45 ani
46-60 ani
Peste 60 ani
82%

Figura 3.5.Vârsta respondenților

Îmbucurător este faptul că tinerii până la 30 de ani și-au arătat disponibilitatea de a se

implica și au furnizat date pertinente la întrebările chestionarului(Tabelul 3.4.).

38
 Întrebarea numărul 6 ”Cunoașteți noțiunea de cluster?” este formulată cu scopul de a afla
dacă respondenții cunosc noțiunea de cluster.

24%

76%

Da Nu

Fig 3.6. Familiarizarea cu noțiunea de cluster

Din prelucrarea datelor se poate concluziona că majoritatea respondenților sunt aclimatizați

cu noțiunea de cluster, astfel un număr de 38 de persoane din cele 50 chestionate, se consideră
bine documentați (Fig. 3.6.).
Pentru a afla de unde cunosc acest termen, am formulat în chestionar întrebarea numărul 8
”Cum ați aflat de existența clusterelor?”, aceasta este o întrebare ce oferă posibilitatea
respondenților de a alege mai multe variante de răspuns dintre cele enumerate sau pot completa
chiar ei, în secțiunea ALTELE. În tabelul 3.5. sunt prezentate principalele surse de informare cu
privire la existența clusterelor.

Tabelul 3.5. Principalele surse de informare

Frecvența de apariție(%)
Prin presa locală 2%
În cadrul cursurilor universitare 52%
Prin internet 14%
De la autoritățile publice locale 2%
Întâmplător, în discuții cu prietenii 10%
Prin evenimente publice 8%
Nu cunosc acest subiect 24%

Un procent de 52% declară că au aflat despre acest subiect în cadrul cursurilor universitare,
iar un procent de 14% au aflat prin intermediul internetului. Am remarcat că 10% dintre aceștia au
aflat întâmplător, în discuții cu prietenii. Totuși a existat și o persoană care a aflat prin presa locală.

39
Cele 12 persoane care nu cunosc noțiunea de cluster și-au menținut răspunsul de la întrebarea
precedentă.
Întrebările numărul 7 ”Cunoașteți premisele specifice apartenenței unui cluster?”(Tabelul
3.6.) și 10 ”Care credeți că sunt avantajele apartenenței universităților la un cluster?” din
chestionar, au rolul de a scoate în evidență cunoștințele respondenților cu privire la subiectul
abordat în această cercetare.

Tabelul 3.6. Premisele clusterelor

Frecvența de apariție Procent(%)
Existența întreprinderilor 28
56%
competitive
Amplasarea geografică 25
50%
favorabilă, potențial natural
Partenerii cheie sunt 23
46%
concentrați în preajmă
Diversitatea mare a 22
44%
partenerilor
Existența legăturilor formale 24
și neformale între partenerii 48%
clusterului
Nu știu 15 30%

Am remarcat că în categoria Nu știu se regăsesc respondenții care nu aveau nicio noțiune

despre cluster, însă de observat este faptul ca alte 3 persoane nu cunosc premisele clusterelor.
Așadar, proporția celor care sunt într-adevăr documentați vizavi de aceste aspecte se pare că este
destul de mare, aceștia cunoscând unele dintre premisele clusterelor. Cele mai cunoscute premise
sunt: existența unor întreprinderi competitive, și faptul că acestea au o amplasarea geografică
favorabilă, dar și potențial natural.
În tabelul următor sunt prezentate principalele avantaje ale apartenenței universităților la
un cluster.

Tabelul 3.7. Avantajele apartenenței universităților la un cluster

Frecvența de apariție Procent(%)
Participă efectiv la eforturile
24 48%
de dezvoltare a clusterului
Creează și sprijină oficiile de
23 46%
transfer tehnologic

40
 Frecvența de apariție Procent(%)
Adaptează curricula
universitară și cercetarea la 27 54%
cerințele clusterelor locale
Integrează studenții, ca
viitoare forță de muncă în 30 60%
cadrul firmelor din clustere
Nu știu 12 24%

Din moment ce cunoștințele deținute de populație în privința noțiunilor de bază ale

apartenenței unui cluster, sunt cunoscute, în tabelul 3.7. sunt prezentate principalele avantaje pe
care respondenții le-au selectat, astfel putem afirma faptul că majoritatea covârșitoare a
persoanelor chestionate cunosc și avantajele apartenenței universităților la un cluster. În proporție
de 60% aceștia au afirmat că unul dintre numeroasele avantaje este acela că prin intermediul
colaborării universităților cu mediul de afaceri și instituțiile de cercetare este faptul că studenții își
pot găsi un loc de muncă în cadrul firmelor din clustere. Acest avantaj este confirmat și la
întrebarea numărul 13 unde apare ca prim beneficiu pe care l-au obținut persoanele chestionate în
urma participării prin intermediul programului de studii în cadrul unui cluster.
Cea dea doua întrebare din chestionar ”Considerați că mediul universitar pune accent pe
practică în România?” este de tip scală dihotomică și vizează dacă mediul universitar pune accent
pe practică în România. În figura 3.7. sunt prezentate rezultatele analizei:

40%

Da
60%
Nu

Figura 3.7. Accentul acordat practicii în România

Din figura de mai sus putem observa faptul că în procent de 60% răspunsul la această
întrebare a fost DA, iar un procent de 40% au oferit un răspuns negativ.
41
 Aceste răspunsuri se corelează cu cele primite la următoarea întrebare a chestionarului, și
anume 3 ”Considerați ca este absolut necesară perioada de practică în timpul studiilor?”.

Procente

76.0%

14.0% 10.0%
0.0%

Da, cu Probabil că Nu sunt sigur Nu, cu

siguranță da siguranță

Figura 3.8. Importanța practicii în timpul studiilor

Diferența dintre procentul acordat răspunsului Da, cu siguranță față de răspunsurile la

întrebarea precedentă – cu care se află în strânsă legătură – poate însemna faptul că trebuie pus
accentul din ce în ce mai mult pe practică în timpul studiilor. Cea mai mare parte din persoanele
ce au răspuns acestui chestionar -76% (Fig 3.8.) se declară convinsă că este absolut necesară
perioada de practică în timpul studiilor.
În același timp 82% dintre respondenți consideră că este nevoie de organizații de tip cluster
pentru a se elimina discrepanța dintre teorie și practică. Acest fapt reiese din întrebarea cu numărul
9 ”Avem nevoie de organizații de tip cluster pentru a elimina discrepanța dintre teorie și
practică?”, lucru ce se poate observa în figura 3.9.

18%

Da
82%
Nu

Fig 3.9. Nevoia eliminării discrepanței dintre teorie și practică

42
 Respondenții au fost întrebați dacă: 11 ”Considerați că apartenența la un anumit cluster
este în folosul studenților?”. În tabelul 3.8. sunt prezentate rezultatele analizei:

Tabelul 3.8. Dorința de apartenență a studenților la un cluster

Frecvența de apariție Procent(%)

Da 40 80

Nu 10 20

Total 50 100

Un procent de 80% declară că sunt foarte interesați de un astfel de demers. Am remarcat

faptul că există persoane care consideră că apartenența la un anumit cluster nu este în beneficiul
studenților, aceste persoane reprezintă un procent de 20% din numărul total al respondenților.
În acest context s-au formulat în chestionar, întrebările cu numărul 12 ”În timpul studiilor
universitare ați făcut parte din cadrul unor programe de tip cluster?” și 13”Ce beneficii ați avut
în urma apartenenței la un program de tip cluster?”. Întrebarea numărul 13 este o întrebare închisă
cu patru variante de răspuns, din care respondenții pot alege mai multe variante.

Da Nu

48%
52%

Fig 3.10. Participarea într-un cluster

43
 Aceste întrebări se află în corelație cu întrebarea precedentă, și prin care putem deduce
faptul că în procent de 52% (figura 3.10) au făcut parte din cadrul unor programe de tip cluster,
iar principalul beneficiu în urma apartenenței este reprezentat de varianta de răspuns: Asigurarea
unui loc de muncă.(figura 3.11), în același timp 38,6% dintre cei cărora li s-a asigurat un loc de
muncă au primit și burse. 15,9% au avut de câștigat prin aprofundarea cunoștințelor, participând
în cadrul unui cluster prin intermediul programelor de studii urmate.

43.20%
45.00% 38.60%
40.00%
35.00%
30.00%
25.00% 15.90%
20.00% 13.60%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%

Fig 3.11. Beneficiile obținute în cadrul unui cluster

Un factor cheie pentru înființarea clusterelor este reprezentat de potențialul de colaborare

dintre diferite întreprinderi și mediul universitar în cadrul aceleiași regiuni. În acest context am
introdus întrebarea numărul 4 în chestionar, și anume ”Există potențial de colaborare între
întreprinderile din regiunea București-Ilfov și universități?”

Tabelul 3.9. Potențialul de colaborare al întreprinderii din regiunea București – Ilfov cu

mediul academic
Frecvența de apariție Procent(%)
Potențial foarte ridicat 26 52
Potențial ridicat 6 12
Potențial moderat 9 18
Potențial scăzut 7 14
Potențial foarte scăzut 2 4

44
 Rezultatele privind potențialul de colaborare între întreprinderi și mediul academic în
regiunea București-Ilfov, indică faptul că respondenții își doresc să existe o astfel de colaborare,
astfel în procent de 52% aceștia consideră că există un potențial foarte ridicat, pe când doar 4%
consideră că întreprinderile tind să rămână independente ceea ce demonstrează că organizațiile din
România înregistrează încă puncte slabe în ceea ce privește posibilitățile de colaborare și de
dezvoltare în comun cu mediul academic (Tabelul 3.9.).
O altă întrebare ce dorește să afle părerea populației despre potențialul de colaborare este
întrebarea numărul 5”Considerați că în regiunea București-Ilfov există potențial de colaborare
între universități și centrele de cercetare?”

Tabelul 3.10. Potențialul de colaborare al întreprinderii din regiunea București – Ilfov cu

centrele de cercetare
Frecvența de apariție Procent(%)
Potențial foarte ridicat 27 54
Potențial ridicat 8 16
Potențial moderat 10 20
Potențial scăzut 5 10
Potențial foarte scăzut 0 0

Majoritatea populației consideră că există potențial de colaborare. De observat este faptul

că față de întrebarea precedentă, nimeni nu consideră că nu există potențial de colaborare. Astfel
putem deduce că între universități și centrele de cercetare populația este convinsă că există un
potențial mai mare de colaborare decât între universități și întreprinderi (Tabelul 3.10.).
Aceste date sunt confirmate de răspunsurile primite la întrebările 14” Cum ajută economia
regională apartenența mediului universitar la modelele colaborative de tip cluster?”(Tabelul
3.11.) și 15” În următorii 10 ani, dinamica economiei regionale va crește datorită
clusterelor?”(Fig. 3.12.) privind dinamica regională influențată sau nu de apartenența
universităților în modelele colaborative de tip cluster. Se observă faptul că analizate independent,
aceste întrebări oferă rezultate pozitive.
În ceea ce privește dinamica economiei regionale în următorii 10 ani (Fig. 3.12.),
respondenții consideră că aceasta va crește – 60%. În procent de 26% dintre persoanele chestionate
cred cu tărie că în următorii 10 ani nu vor exista schimbări semnificative cu privire la dinamica

45
economiei regionale astfel aceasta menținându-se la nivelul actual, pe când doar 6% dintre aceștia
consideră că va scădea.

60.0%
50.0%
40.0%
30.0%
20.0%
10.0%
0.0%
Se va menține Va scădea Va crește Nu știu
la nivelul
actual
Procent 26.0% 6.0% 60.0% 8.0%

Fig 3.12.Dinamica economiei regionale în următorii 10 ani

Majoritatea respondenților consideră că în perspectivă clusterele pot juca un rol important

în economia României și oferă posibilitatea realizării unei specializări regionale, ceea ce ar permite
obținerea de avantaje competitive.

Tabelul 3.11. Principalele avantaje ale economiei regionale datorate apartenenței mediului
universitar la modelele colaborative de tip cluster
Frecvența de
Procent(%)
apariție
Determină colectarea unor sume mari de bani la
nivel local/bugetul central, generând astfel o evoluție
30 60
pozitivă și competitivă a economiilor naționale,
regionale și locale
Acces mai ușor în cadrul unor parteneriate și
35 70
propuneri de proiecte
Pot apăra mai bine interesele reciproce bazate pe
25 50
principii durabile și competitive
Joacă un rol decisiv în creșterea standardelor de
viață atât în rândul locuitorilor, cât și al 25 50
organismelor de administrare.
Nu cunosc acest subiect 4 8

Atunci când este pusă în fața perspectivei de a afla lucruri concrete despre modul prin care
economia regională se va dezvolta datorită apartenenței mediului universitar la modelele
46
colaborative de tip cluster, majoritatea covârșitoare a populației consideră că o creștere economică
a regiunii București-Ilfov se va dezvolta semnificativ în următorii 10 ani. Astfel aceasta va permite
dezvoltarea conceptelor de tip cluster prin accesul mai ușor în cadrul unor parteneriate și propuneri
de proiecte. Va determina colectarea unor sume mari de bani la nivel local/bugetul central,
generând astfel o evoluție pozitivă și competitivă a economiilor naționale, regionale și locale
(tabelul 3.11).

47
 CONCLUZII

În cercetarea prezentă mi-am propus să studiez, să analizez și să evidențiez rolul clusterelor

în procesul de colaborare dintre universități și mediul de afaceri prin intermediul mecanismelor
colaborative din România, în principal din regiunea București-Ilfov.
Acest studiu vizează identificarea potențialului de colaborare din două perspective. Prima
este reprezentată de cea dintre universități și centrele de cercetare, iar cea de-a doua o înfățișează
pe cea dintre mediul academic și mediul privat de afaceri. Aceste două tipologii de colaborare sunt
expuse din nou din două perspective: prima reprezentată de perspectiva actualilor studenți, iar cea
de-a doua din punctul de vedere a persoanelor ce și-au terminat studiile și se află acum pe piața
muncii.
În ceea ce privește profilul respondenților putem concluzia următoarele: deși a fost un
studiu aleatoriu, procentul dintre femei și bărbați a fost unul echilibrat, fiind de 50-50. Referitor la
domeniul academic, majoritatea au fost studenți ai unei facultăți de inginerie și IT. Vârsta în care
s-au încadrat participanții a fost cuprinsă în intervalul 18-30. Astfel s-a observat că aceștia și-au
arătat disponibilitatea de a se implica și au furnizat date pertinente la întrebările chestionarului.
În prezenta cercetare exploratorie, în urma interpretării datelor colectate, toate ipotezele
avansate s-au confirmat, astfel putem deduce faptul că noțiunea de cluster nu este una necunoscută
majorității persoanelor chestionate și că au aflat despre acest concept în principal în cadrul
cursurilor universitare. Mai mult decât atât, cunoștințele acestora nu au rămas doar la nivelul de
bază, ci au fost aprofundate, întrucât marea majoritate dintre respondenți au oferit răspunsuri
corecte la întrebările ce vizau informații mai specifice.

48
 Din cadrul cercetării s-au stabilit principalele beneficii care au fost obținute în urma
participării prin intermediul programelor de studii într-o colaborare din tip cluster. Printre
principalele beneficii se numără: clarificarea conceptului de cluster, identificarea avantajelor
asocierii în clustere a universităților, asigurarea unui loc de muncă și acordarea de burse.

În urma analizării datelor obținute din administrarea celor 50 de întrebări, putem

concluziona următoarele: potențialul regional de dezvoltare ridicat este considerat de respondenți
drept un avantaj pentru dinamica regională în următorii 10 ani. Astfel am dedus care este opinia
acestora în ceea ce privește dinamica economiei regionale datorată existenței sau creării unor
clustere.
O altă concluzie ce s-a desprins din studiu este referitoare la rolul universităților în cadrul
acestui proces de formare a clusterelor, și anume s-a ajuns la concluzia conform căreia mediul
academic ocupă o poziție importantă. Dacă adăugăm la rezultatele obținute pentru mediul
academic și cele corespunzătoare instituțiilor de cercetare, care pot fi înființate și la nivel
universitar putem trage concluzia că rolul jucat de aceste instituții la iniţiativele de formare a
clusterelor este foarte mare. Trebuie remarcat faptul că, universitățile pot forma chiar nucleul unui
cluster în jurul căruia să fie integrate alte organizații cu obiective asemănătoare.
Concluzia finală care se desprinde din această lucrare este că modelele de tip cluster se vor
extinde în economia bazată pe cunoaștere, iar universitățile vor începe să aibă o poziție importantă
în procesul de inițiere și de promovare al clusterelor.

49
ANEXĂ

50
Bibliografie

CLUSTERO. (2020). Situația clusterelor din România .

COM652. (2008, 10 17). Preluat de pe eur-lex.europa.eu: https://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0652:FIN:en:PDF
Comisia Europeană. (2019). INDUSTRY: Emerging industries and value chains. Preluat de pe
europa.eu: https://ec.europa.eu/growth/industry/policy/cluster/emerging-industries_en
Comisia Europeană. (2019). INDUSTRY: European observatory for clusters and industrial
change. Preluat de pe europa.eu:
https://ec.europa.eu/growth/industry/policy/cluster/observatory_en
Comisia Europeană. (2019). INDUSTRY:Cluster internationalisation. Preluat de pe europa.eu:
https://ec.europa.eu/growth/industry/policy/cluster/internationalisation_en
Consiliul Uniunii Europene. (2019). PROIECT DE CONCLUZII ALE CONSILIULUI PRIVIND
O STRATEGIE PENTRU POLITICA INDUSTRIALĂ A UE: O VIZIUNE PENTRU
2030. ECOMP.3.C, (p. 14). BRUXELLES.
Enterprise Europe Network; et al. (fără an). A little book about EU funding. Preluat de pe
startvaekst.dk: https://startvaekst.dk/file/642701/funding-for-clusters.pdf
ETZKOWITZ, H., & ZHOU, C. (2018). The Triple Helix. În H. ETZKOWITZ, & C. ZHOU. New
York: Routledge.
GROW.A.1. (2015, 04 22). COSME programul european pentru IMM-uri. Preluat de pe
europa.eu: https://ec.europa.eu/docsroom/documents/9783
Guth, M., & Coșniță, D. (2010). Clusters and Potential Clusters in Romania - A Mapping Exercise
- . Gtz.
H.G.918. (2006). IMPACT-Pachet de informaţii 2006. Preluat de pe
www.research.ro/img/files_up/1179471235Pachet%20informatii.doc
Kiese, M. (2008a). Mind the Gap: Regionale Clusterpolitik im Spannungsfeld von Wissenschaft,
Politik und Praxis aus der Perspektive der Neuen Politischen Ökonomie. Zeitschrift für
Wirtschaftsgeographie 52 (2-3), 129-145.
Kiese, M., & Hundt, C. (2014). Cluster Policies, Organising Capacity and Regional Resilience:
Evidence from German Case Studies. Raumforschung und Raumordnung, 119.

51
Klein, J.-L., & Guillaume, R. (2014). Vers une nouvelle géographie économique. Québec: Presses
de l'Univeristé du Québec.
LUȚ, D. (2012). Rolul şi importanţa clusterelor în contextul economiei bazate pe cunoaştere.
Preluat de pe quaestus.ro: http://www.quaestus.ro/wp-content/uploads/2012/03/D.-Lut.pdf
M, K. (2013). Regionale Clusterpolitik in Deutschland: Bestandsaufnahme und interregionaler
Vergleich im Spannungsfeld von Theorie und Praxis. Marburg. 330.
Max-Peter Menzel, D. F. (2007, 08). Cluster Life Cycles - Dimensions and Rationales of Cluster
Development . Jena Economic Research Papers 2007-076, p. 19.
Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice. (2013). Strategia națională pentru
dezvoltare regională. Preluat de pe INFOREGIO:
http://www.inforegio.ro/images/Documente_de_programare/Strategia_Nationala_Dezvol
tare_Regionala_-_iulie_2013.pdf
Ministerul Economiei-Direcția Generală Politică Industrială și Competitivitate . (2009). Ghid
pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ. București, România.
Porter, M. E. (1998, Noiembrie-Decembrie). Cluster and the new economics of competition.
Harvard Business Review, p. 78.
Prodan, M. (2015, mai 8). EVOLUŢIA CONCEPŢIEI DESPRE CLUSTERELE ECONOMICE.
Preluat de pe http://irek.ase.md/jspui/bitstream/123456789/121/1/Prodan-M_8-mai-
2015.pdf-12.pdf
Rimmler, T., Coppock, R., Oberwimmer, R., Pirc, A., Posavec, S., & Weiss, G. (2011). How to
support firm competitiveness in timber industries? Clusters as policy means in four
European countries. Finlanda: CABI Publishing.
Wares, A. C., & Hadley, S. J. (2008, 09). THE CLUSTER APPROACH TO ECONOMIC.
TECHNICAL BRIEF NO. 7, p. 8.
Zenker, A., & al., e. (2019). Cluster programmes in Europe and beyond. Comisia Europeană.

52