Sursele de provinienţă a activelor (pasivele) şi

clasificarea lor
•Sursele de constituire a bunurilor economice, reieşind
din caracteristicile ce stau la baza acestora au fost
denumite pasive.
•Pasivul prin componenţa sa reflectă modul de
finanţare a bunurilor economice şi gradul de
exigibilitate al surselor de finanţare.
 Pentru procurarea bunurilor economice o
entitate foloseşte finanţare proprie şi
finanţarea străină.
• Finanţarea proprie a unei entități este efectuată de proprietarii ei, care aduc
contribuţia sa materială sub formă de capital social, la care se mai adaugă unele
resurse proprii cum sunt rezervele, profitul.
• Finanţarea străină este asigurată de terţa persoană în raport cu entitatea, care-i
împrumută capitalurile sub diferite forme juridice cum sunt creditele bancare,
împrumuturile pe bază de titluri şi datoriile în curs de decontare.
• Gradul de exigibilitate reprezintă termenul de achitare a datoriilor. Acest
termen în cazul datoriilor, poate fi mai mare sau mai mic decât perioada de
gestiune (1 an), după cum sunt datoriile pe termen lung şi datoriile curente.
• În conformitate cu aceste două criterii pasivele se împart în:

Clasa 3: Capital propriu

Clasa 4: Datorii pe termen lung
Clasa 5: Datorii curente
• Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor

• Capitalul propriu corespunde finanţării proprii a bunurilor economice aflate în circuitul patrimonial
al entității şi reprezintă mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor.

Conform S.N.C. „Capital propriu și datorii”, capitalul propriu include:

• capitalul social,
• capitalul suplimentar,
• capitalul neînregistrat,
• capitalul nevărsat,
• capitalul retras,
• rezervele,
• profitul nerepartizat (pierderea neacoperită),
• alte elemente ale capitalului propriu.
Active Pasive
AI CP
AC DTL
DTS
•Capitalul social se constituie la înfiinţarea entității, fiind o
condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia, reprezintă
valoarea aporturilor proprietarilor entității la patrimoniul
acesteia depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor) pentru
asigurarea activităţii entității. Constituirea capitalului social
se contabilizează în mărimea indicată în actele de constituire
ale entităţii şi/sau în alte documente prevăzute de legislaţie.
• Pe parcursul funcţionării entității poate apărea necesitatea de a
modifica capitalul social constituit la crearea acesteia.
• Se poate majora prin plasarea de acţiuni noi din emisiune
suplimentară sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor plasate.
• Din operaţiile de creştere a capitalului social poate să
rezulte capitalul suplimentar, care reprezintă diferenţa între preţul de
vînzare şi valoarea nominală al acţiunilor plasate sau diferența de
curs valutar aferente aporturilor în valută străină.
•Mărimea capitalului social se micşorează cu mărimea
capitalului nevărsat şi a capitalului retras.
•Capitalul nevărsat (-) reprezintă datoriile fondatorilor
privind aporturile la capitalul social.
•Capital retras (-) reprezintă valoarea acţiunilor proprii
(cotelor de participaţie) răscumpărate de la acţionarii
(asociaţii) săi.
• Capitalul neînregistrat reprezintă capitalul aferent părţilor sociale care nu
au trecut înregistrarea în organele abilitate de stat.
• Rezervele sînt tratate ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru
înlăturarea riscurilor desfăşurării nominale a activităţii financiare şi de
producţie. Capitalul de rezervă a entității economice se divizează în 3
categorii:
• Capitalul de rezervă se constituie anual într-o anumită proporţie din
profitul net, fiind destinat protejării capitalului, în cazul în care perioada de
gestiune se încheie cu pierderi;
• Rrezerve statutare reprezintă acele fonduri a căror constituire din profitul
net este stipulată în statutul de constituire a entității;
• Alte rezerve sunt create prin decizia adunării generale din profitul net.
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) include:
• profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune,
• profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi,
• profitul utilizat al perioadei de gestiune,
• corecţiile rezultatelor anilor precedenţi.
Profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune se determină ca diferenţa
dintre veniturile şi cheltuielile curente ale entităţii recunoscute în perioada de
gestiune curentă.
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți constituie o parte
din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau repartizată între proprietarii entității
economice sub formă de dividende sau venituri din cote de participații.
Profitul utilizat al perioadei de gestiune include informația privind utilizarea
profitului în cursul perioadei de gestiune.
Corecţiile rezultatelor anilor precedenți reprezintă rezultatele corectărilor efectuate
în anul de gestiune la operaţiunile aferente perioadelor precedente.
• Alte elemente de capital propriu includ orice elemente ale
acestuia care nu au fost incluse în capitalul social şi
suplimentar, în rezerve sau în profitul nerepartizat (pierderea
neacoperită).
• La entităţile de stat, municipale şi alte entităţi similare, inclusiv
instituţiile publice cu autonomie financiară, ca alte elemente de
capital propriu pot fi înregistrate subvenţiile decontate (după
îndeplinirea condiţiilor contractuale).
• Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din
fapte economice anterioare şi prin stingerea (decontarea) cărora
se aşteaptă să rezulte o ieşire (diminuare) de resurse care
încorporează beneficii economice.
• Astfel, datoriile reprezintă sursele străine de finanţare, puse la
dispoziţia entității de o instituţie financiară, de furnizori, de
personal sau de terţi.
• Datoriile se grupează după diverse criterii:
După conţinutul economic:

• Datorii financiare (bănci)

• Datorii comerciale (furnizori)
• Datorii calculate (impozite, salarii)

În funcţie de termenul de achitare:

• Datorii pe termen lung (cu termen de achitare mai mare de un an)

• Datorii curente (cu termen de achitare nu mai mare de un an)
• Datoriile financiare apar în legătură cu procurarea capitalului atras.
Capitalul atras îl constituie creditele bancare şi împrumuturile în monedă
naţională şi valută străină primite de către entitate de la alte persoane
fizice sau juridice, pe un termen stabilit şi pentru o plată determinată.
Astfel, datoriile financiare includ datoriile aferente:

• creditelor şi împrumuturilor primite pe un termen stabilit şi pentru o

anumită plată (dobîndă) sau gratuit;

• activelor primite în leasing financiar etc.

Datoriile comerciale reprezintă datorii care apar în urma operaţiunilor
comerciale ale entității. Acestea includ datorii faţă de furnizori şi
antreprenori privind materiile prime, precum şi pentru prestările de
servicii.
Astfel, datoriile comerciale includ datoriile faţă de:
• furnizori privind bunurile şi serviciile procurate;
• cumpărători privind avansurile primite în contul livrării ulterioare de
bunuri şi servicii etc.
Datoriile calculate includ:
• datoriile faţă de personal;
• datoriile privind contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi
primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
• datoriile faţă de buget;
• alte datorii.
 PASIVELE

CLASA 3
CAPITALUL PROPRIU CLASA 5
CLASA 4 DATORII CURENTE
DATORII PE TERMEN LUNG

31 35
32 33 34
54
51 53
41 42 52