Curs 8

You might also like

Download as pdf or txt
Download as pdf or txt
You are on page 1of 12

D.

Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Cursul 8


Propoziţia 11.9 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie A ∈ A. Dacă µ(A) = 0, atunci f dµ = 0.
A

Demonstraţie.
∫ Fie o funcţie s ∈ E(X, A) astfel ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f . Deoarece µ(A) = 0, din Teorema 11.3(2)
rezultă sdµ = 0. Atunci, din Propoziţia 11.8, obţinem
A
∫ {∫ }
f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A), 0 ≤ s ≤ f = 0.
A A


Corolar 11.10 Dacă funcţia f : X → [0, ∞] este A-măsurabilă, atunci f dµ = 0.

Propoziţia 11.11 Fie∫f, g : X →∫ [0, ∞] două funcţii A-măsurabile. Au loc următoarele:


1. Dacă f ≤ g, atunci f dµ ≤ gdµ.
X X ∫ ∫
2. Dacă A, B ∈ A cu A ⊆ B, atunci f dµ ≤ f dµ.
A B

Demonstraţie.
∫ ∫ 1. Dacă ∫f ≤ g, atunci,{∫
pentru orice funcţie s ∈ E(X, A) cu
} 0≤∫ s ≤ f , avem 0 ≤ s ≤ g şi deci
sdµ ≤ gdµ. Atunci f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f ≤ gdµ.
X X X X X
∫ ∫
2. Deoarece A ⊆ B, rezultă χA ≤ χB şi deci f χA ≤ f χB . Atunci, din (1) obţinem f χA dµ ≤ f χB dµ, adică
∫ ∫ X X

f dµ ≤ f dµ.
A B


Propoziţia 11.12 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Atunci f dµ = 0 dacă şi numai dacă f = 0
X
µ-a.p.t.

Demonstraţie.∫ ⇒”:
” 1
Presupunem că f dµ = 0 şi fie mulţimile A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0} şi An = {x ∈ X| f (x) ≥ }, ∀n ∈ N∗ . Cum
X ∪ n
f ∈ M (X, A), rezultă A, An ∈ A, ∀n ∈ N∗ . De asemenea, A = {x ∈ X| f (x) > 0} = An .
n∈N∗
∗ 1
Pentru fiecare n ∈ N , avem χAn ≤ f χAn ≤ f şi atunci, ţinând seama de Propoziţia 11.11,
n
∫ ∫
1 1
0 ≤ µ(An ) = χAn dµ ≤ f dµ = 0,
n X n X

de unde rezultă µ(An ) = 0. Atunci µ(A) = 0 şi deci f = 0 µ-a.p.t..


⇐”:

∫ că f = 0 µ-a.p.t.. Dacă s ∈ E(X, A) cu 0 ≤ s ≤ f , atunci s = 0 µ-a.p.t., iar din Teorema 11.3(1)
Presupunem
obţinem sdµ = 0. Atunci
X
∫ {∫ }
f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f = 0.
X X


Propoziţia 11.13 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Pentru orice c ∈ [0, ∞] avem (cf )dµ =
∫ X

c f dµ.
X

67
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Demonstraţie. Dacă c = 0, atunci cf = 0 şi deci


∫ ∫ ∫
(cf )dµ = 0dµ = 0 · µ(X) = 0 = c f dµ.
X X X

Dacă c ∈ (0, ∞), ţinând seama de Teorema 11.3(4), obţinem


∫ {∫ } {∫ ( }
s) s
(cf )dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ cf = sup c· dµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ ≤ f =
X { ∫ X } {∫ X c } ∫c
s s
sup c dµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ ≤ f = c · sup tdµ| t ∈ E(X, A) şi 0 ≤ t ≤ f = c f dµ.
X c c X X

Presupunem acum că c = ∞. Dacă f = 0 µ-a.p.t., atunci cf = 0 µ-a.p.t., iar din Propoziţia 11.12 obţinem
∫ ∫
(cf )dµ = 0 = ∞ · 0 = c f dµ.
X X

Fie A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0}. Dacă f nu ∫ este nulă µ-a.p.t., atunci µ(A) > 0 şi deci cf = cf χA + cf χcA =
∞χA + 0 = ∞χA ∈ E(X, A). Prin urmare, (cf )dµ = ∞µ(A) = ∞.
X ∫ ∫
Cum f nu este nulă µ-a.p.t., din Propoziţia 11.12 obţinem f dµ > 0 şi atunci c f dµ = ∞.
∫ ∫ X X

În concluzie, şi ı̂n acest caz avem (cf )dµ = c f dµ.
X X

∫ ∫ ∫
Propoziţia 11.14 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Atunci ∀A ∈ A, f dµ = f dµ + f dµ.
X A X\A
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Demonstraţie. Fie s ∈ E(X, A) aşa ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f . Avem sdµ = sdµ + sdµ ≤ f dµ + f dµ,
X A X\A A X\A
de unde obţinem:
∫ ∫ ∫
f dµ ≤ f dµ + f dµ. (96)
X A X\A

Fie acum s1 , s∫2 ∈ E(X, A)∫ aşa ı̂ncât ∫0 ≤ s1 ≤ f , 0 ∫≤ s2 ≤ f şi fie ∫funcţia s =
∫ s1 χA + s2 χcA . Atunci s ∈ E(X, A),
0 ≤ s ≤ f şi s1 dµ + s2 dµ = s1 χA dµ + s2 χcA dµ = sdµ ≤ f dµ. Trecând la supremum după
A cA X X X X
s1 şi s2 (independent) şi ţinând seama de Propoziţia 11.8, obţinem
∫ ∫ ∫
f dµ + f dµ ≤ f dµ. (97)
A X\A X
∫ ∫ ∫
Din (96) şi (97) rezultă f dµ = f dµ + f dµ.
X A X\A

Teorema 11.15 (Teorema convergenţei monotone sau Teorema lui Lebesgue-Beppo-Levi) Dacă (fn ) ⊆
p
M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N şi fn −→ f , atunci
X
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X

p
Demonstraţie. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A) şi fn −→ f , din Teorema 9.6 obţinem că f ∈ M (X, A). Cum funcţiile
X ∫
p
fn sunt nenegative şi fn −→ f , funcţia f este nenegativă. Prin urmare există f dµ.
X
∫ ∫ X

Cum fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, din Propoziţia 11.11(1) obţinem fn dµ ≤ fn+1 dµ, ∀n ∈ N. Rezultă că
X X

∃ lim fn dµ ∈ [0, ∞].
n→∞ X

68
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

∫ ∫
p
Deoarece fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, şi fn −→ f , avem fn ≤ f, ∀n ∈ N, şi deci fn dµ ≤ f dµ, ∀n ∈ N. De aici rezultă
X
∫ ∫ X X

lim fn dµ ≤ f dµ. (98)


n→∞ X X

Fie Y = {x ∈ X| f (x) < ∞}. Atunci cY = {x ∫ ∈ X| f (x)∫ = ∞} şi cum


∫ f este A-măsurabilă,
∫ Y, cY ∈ A. De
asemenea, ı̂ntrucât fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, avem fn dµ ≤ fn+1 dµ, fn dµ ≤ fn+1 dµ, ∀n ∈ N, de unde
∫ ∫ Y Y cY cY

∃ lim fn dµ ∈ [0, ∞] şi ∃ lim fn dµ ∈ [0, ∞].


n→∞ Y n→∞ cY
Fie s ∈ E(X, A) astfel ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f şi fie ε ∈ (0, 1). Pentru orice n ∈ N, considerăm mulţimea An =
{x ∈ Y | fn (x) ≥ εs(x)}. Cum∪(fn ) ⊆ M (X, A) şi s ∈ M (X, A), avem An ∈ A, ∀n ∈ N.
Vom arăta ı̂n continuare că An = Y . Fie x ∈ Y . Dacă s(x) = 0, atunci fn (x) ≥ 0 = εs(x), ∀n ∈ N. Deci
n∈N
x ∈ An , ∀n ∈ N. Dacă s(x) > 0, atunci
}
εs(x) < s(x) ≤ f (x)
⇒ ∃n0 ∈ N astfel ı̂ncât εs(x) < fn0 (x) ≤ f (x) şi deci x ∈ An0 .
fn (x) ↗ f (x)
∪ ∪ ∪
Prin urmare, x ∈ An şi atunci Y ⊆ An ⊆ Y . Deci An = Y .
n∈N n∈N n∈N
Pe de altă parte, dacă x ∈ An , fn (x) ≥ εs(x) şi cum fn+1 (x) ≥ fn (x), obţinem fn+1 (x) ≥ εs(x), adică x ∈ An+1 .
Deci An ⊆ An+1 , ∀n ∈ N, şi atunci ∪
lim An = An = Y.
n∈N

Fie funcţia de mulţime ν : A → [0, ∞] definită prin ν (A) = sdµ, ∀A ∈ A.
A
Din Observaţia 11.4, funcţia ν este o măsură şi atunci

∃ lim ν(An ) = ν(lim An ) = ν(Y ).


n→∞

Ţinând seama că An ⊆ Y şi fn ≥ εs pe An , din Propoziţia 11.11 obţinem


∫ ∫ ∫ ∫
fn dµ ≥ fn dµ ≥ εsdµ = ε sdµ = εν (An ) .
Y An An An
∫ ∫ ∫
Deci fn dµ ≥ εν (An ) , ∀n ∈ N, de unde rezultă lim fn dµ ≥ ε lim ν (An ) = εν(Y ) = ε sdµ.
Y n→∞ Y n→∞ Y
Cum ε ∈ (0, 1) a fost luat arbitrar, rezultă:
∫ ∫
lim fn dµ ≥ sdµ.
n→∞ Y Y

Cum s a fost luată arbitrar, rezultă:


∫ {∫ } ∫
lim fn dµ ≥ sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f = f dµ. (99)
n→∞ Y Y Y

În continuare, vom demonstra un rezultat similar pentru mulţimea cY . Dacă µ(cY ) = 0, din Propoziţia 11.9,
∫ ∫
lim fn dµ = 0 = f dµ.
n→∞ cY cY

Dacă µ(cY ) > 0, f dµ = ∞ · µ(cY ) = ∞. Fie α ∈ (0, ∞). Pentru orice n ∈ N, fie Bn = {x ∈ cY | fn (x) ≥ α}.
cY ∪
Atunci Bn ∈ A, ∀n ∈ N. Vom arăta ı̂n continuare că Bn = cY .
n∈N
Dacă x ∈ cY , deoarece lim fn (x) = f (x) = ∞, ∃m ∈ N aşa ı̂ncât fm (x) ≥ α. Prin urmare, x ∈ Bm şi deci
∪ ∪
n→∞
cY ⊆ Bn ⊆ cY , adică Bn = cY . În plus, deoarece fn ≤ fn+1 , rezultă Bn ⊆ Bn+1 şi atunci
n∈N n∈N

lim Bn = Bn = cY .
n∈N

69
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

De aici rezultă lim µ(Bn ) = µ(lim Bn ) = µ(cY ).


∫ n→∞ ∫ ∫
Întrucât fn dµ ≥ fn dµ ≥ αdµ = αµ (Bn ), trecând la limită cu n → ∞, obţinem:
cY Bn Bn

lim fn dµ ≥ αµ(cY ).
n→∞ cY

Cum α ∈ (0, ∞) a fost luat arbitrar, trecând la limită cu α → ∞, obţinem lim fn dµ ≥ ∞, de unde
n→∞ cY
∫ ∫
lim fn dµ = ∞ = f dµ.
n→∞ cY cY

Prin urmare avem: ∫ ∫


lim fn dµ = f dµ. (100)
n→∞ cY cY

Adunând relaţiile (99) şi (100) şi ţinând seama de Propoziţia 11.14, obţinem:
∫ (∫ ∫ ) ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
lim fn dµ = lim fn dµ + fn dµ = lim fn dµ + lim fn dµ ≥ f dµ + f dµ = f dµ.
n→∞ X n→∞ Y cY n→∞ Y n→∞ cY Y cY X

Am obţinut deci ∫ ∫
lim fn dµ ≥ f dµ. (101)
n→∞ X X

Din relaţiile (98) şi (101), rezultă egalitatea:


∫ ∫
lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X

Corolar 11.16 Fie f, g : X → [0, ∞] două funcţii A-măsurabile. Atunci avem


∫ ∫ ∫
(f + g) dµ = f dµ + gdµ.
X X X

Demonstraţie. Deoarece f ∈ M (X, A) şi f (X) ⊂ [0, ∞], din Teorema 10.1 (teorema de aproximare a funcţiilor
măsurabile cu funcţii etajate), există un şir (fn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât fn (X) ⊆ [0, ∞] şi fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, iar
p
fn −→ f .
X
De asemenea, deoarece g ∈ M (X, A) şi g(X) ⊂ [0, ∞], există un şir (gn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât gn (X) ⊆ [0, ∞]
p
şi gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N, iar gn −→ g.
X
Pentru orice n ∈ N, considerăm funcţia hn : X → [0, ∞], hn = fn + gn . Din proprietăţile şirurilor (fn ) şi (gn )
p
obţinem că (hn ) ⊆ E(X, A), hn (X) ⊆ [0, ∞], hn ≤ hn+1 , ∀n ∈ N şi hn −→ f + g.
X
Din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi,
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ,
n→∞
∫X ∫X
∃ lim gn dµ = gdµ,

n→∞ X
∫ X
∃ lim hn dµ = (f + g)dµ.
n→∞ X X
∫ ∫ ∫
Dar din Teorema 11.3(3), (fn + gn )dµ = fn dµ + gn dµ, ∀n ∈ N, şi atunci obţinem
X X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = lim (fn + gn )dµ = lim ( fn dµ + gn dµ) = lim fn dµ + lim gn dµ =
X n→∞ X ∫
n→∞ X
∫ X n→∞ X n→∞ X

= f dµ + gdµ.
X X

70
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE


∑ p
Corolar 11.17 Dacă (fn ) ⊆ M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn = f , atunci
X
n=0

∞ ∫
∑ ∫
fn dµ = f dµ.
n=0 X X


n
Demonstraţie. Considerăm şirul sumelor parţiale Sn = fk , ∀n ∈ N. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A), avem
k=0

∑ p
(Sn ) ⊆ M (X, A) şi cum funcţiile fn sunt nenegative, rezultă 0 ≤ Sn ≤ Sn+1 , ∀n ∈ N. Întrucât fn = f , avem
X
n=0
p
Sn −→ f şi atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi, rezultă
X
∫ ∫
∃ lim Sn dµ = f dµ.
n→∞ X X
∫ n ∫

Din Corolarul 11.16, Sn dµ = fk dµ, ∀n ∈ N, şi atunci
X k=0 X
∞ ∫
∑ n ∫
∑ ∫ ∫
fn dµ = lim fk dµ = lim Sn dµ = f dµ.
X n→∞ X n→∞ X X
n=0 k=0

Corolar 11.18 (Lema lui Fatou) Fie (fn ) ⊆ M (X, A) un şir de funcţii nenegative. Atunci
∫ ∫
lim inf fn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ n→∞ X

Demonstraţie. Pentru orice n ∈ N, definim funcţia gn : X → [0, ∞], gn = inf fk şi fie funcţia f : X → [0, ∞],
k≥n
definită prin f = sup gn = lim inf fn .
n∈N n→∞

Cum (fn ) ⊆ M (X, A), din Teorema 8.13 rezultă că f şi gn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. În plus gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N
şi deci ∃ lim gn = sup gn = f .
n→∞ n∈N
Atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi obţinem
∫ ∫
f dµ = lim gn dµ. (102)
X n→∞ X
∫ ∫
Deoarece gn ≤ fn , din Propozitia 11.11 rezultă gn dµ ≤ fn dµ şi atunci
∫ X X

lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ. (103)
n→∞ X n→∞ X
∫ ∫
Cum lim gn dµ = lim inf gn dµ, din (102) şi (103) obţinem
n→∞ n→∞
X X
∫ ∫ ∫
f dµ = lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ X n→∞ X

Exerciţiul 11.19 Fie X = (0,∫1] ı̂nzestrat cu măsura ∫Lebesgue µ. Pentru orice n ∈ N∗ , considerăm funcţia
fn = n · χ(0, 1 ] . Să se arate că lim inf fn dµ lim inf fn dµ. (Deci, ı̂n general, ı̂n inegalitatea stabilită prin
n
X n→∞ n→∞ X
Lema lui Fatou nu are loc egalitate.)

Corolar 11.20 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie funcţia de mulţime

ν : A → [0, ∞], ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A.
A

Funcţia ν este o măsură pe A.

71
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Demonstraţie. Fie un şir de mulţimi (An ) ⊆ A astfel ı̂ncât Am ∩ An = ∅, pentru m ̸= n, şi fie mulţimea
∪ ∑∞ ∑∞
A = An . Atunci avem χA = χAn , de unde rezultă f · χA = f · χAn . Cum f este A-măsurabilă şi
n∈N n=0 n=0
(An ) ⊆ A, obţinem ca funcţiile f · χA şi f · χAn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. Deoarece sunt şi nenegative, din
Corolarul 11.17 rezultă că
∫ ∞ ∫

f · χA dµ = f · χAn dµ.
X n=0 X

Prin urmare avem


( ) ∫ ∞ ∫ ∞
∪ ∑ ∑
ν An = ∪
f dµ = f dµ = ν (An ) .
n∈N An n=0 An n=0
n

Deci ν este numărabil aditivă. Deoarece ν (∅) = f dµ = 0 < ∞, funcţia ν este o măsură.

Propoziţia 11.21 Fie f, g : X∫→ [0, ∞] ∫două funcţii A-măsurabile. Au loc următoarele:
1. Dacă f = g µ-a.p.t., atunci f dµ = gdµ.
∫X ∫X
2. Dacă f ≤ g µ-a.p.t., atunci f dµ ≤ gdµ.
X X

Demonstraţie. 1. Fie mulţimea A = {x ∈ X| f (x) ̸= g(x)}. Cum f şi ∫g sunt A-măsurabile,


∫ avem A ∈ A şi
cum f = g µ-a.p.t., rezultă µ(A) = 0. Atunci, din Teorema 11.9, obţinem f dµ = gdµ = 0. Prin urmare
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ A
∫ A

f dµ = f dµ + f dµ = f dµ = gdµ = gdµ + gdµ = gdµ.
X A cA cA cA A cA X

2.
∫ Fie mulţimea
∫ B = {x ∈ X| f (x) > g(x)}. Atunci B ∈ A şi cum f ≤ g µ-a.p.t., rezultă µ(B) = 0. În consecinţă
f dµ = gdµ = 0 şi deci
B
∫B ∫ ∫ ∫ Prop. 11.11
∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = f dµ + f dµ = f dµ ≤ gdµ = gdµ + gdµ = gdµ.
X B cB cB cB B cB X

Teorema 11.22 Fie (fn ) ∫⊆ M (X, A)∫ un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât ∀n ∈ N, fn ≤ fn+1 µ-a.p.t. şi
µ-a.p.t.
fn −→ f . Atunci ∃ lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X

Demonstraţie. Fie mulţimile A = {x ∈ X| fn (x) ̸−→ f (x)} şi Bn = {x ∈ X| fn (x) > fn+1 (x)} , ∀n ∈ N. Deoa-
µ-a.p.t.
rece fn −→ f , rezultă
∪că A ∈ A şi µ(A) = 0. De asemenea, deoarece fn ≤ fn+1 µ-a.p.t., Bn ∈ A şi µ(Bn ) = 0,
∀n ∈ N. Fie E = A ∪ Bn . Atunci E ∈ A şi µ(E) = 0.
n∈N
Pentru orice n ∈ N, considerăm funcţia gn : X → [0, ∞] definită prin
{
fn (x), dacă x ∈ cE
gn (x) = .
0, dacă x ∈ E

Fie n ∈ N. Deoarece {x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)} ⊆ E, µ(E) = 0, iar µ este o măsură completă, obţinem că
{x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)} ∈ A şi µ ({x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)}) = 0.

Deci gn = fn µ-a.p.t. şi cum fn este A-măsurabilă, din Teorema 8.17 rezultă că gn este A-măsurabilă.
De asemenea, deoarece fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, pe cE, rezultă gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N.
Fie funcţia g : X → [0, ∞], definită prin
{
f (x), dacă x ∈ cE
g(x) = .
0, dacă x ∈ E

Cum {x ∈ X| g(x) ̸= f (x)} ⊆ E, obţinem că µ ({x ∈ X| g(x) ̸= f (x)}) = 0. Deci g = f µ-a.p.t.

72
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

p
Întrucât ∀x ∈ cE, gn (x) = fn (x) −→ f (x) = g(x) şi ∀x ∈ E, gn (x) = 0 −→ 0 = g(x), avem gn −→ g. Prin
X
urmare, şirul (gn ) ı̂ndeplineşte condiţiile teoremei Lebesgue-Beppo-Levi (Teorema 11.15) şi atunci
∫ ∫
∃ lim gn dµ = gdµ.
n→∞ X X
∫ ∫ ∫ ∫
Cum gn = fn µ-a.p.t. şi g = f µ-a.p.t., din propoziţia anterioară obţinem gn dµ = fn dµ şi gdµ = f dµ.
∫ ∫ X X X X

Atunci ∃ lim fn dµ = f dµ.


n→∞ X X

Integrala Lebesgue a funcţiilor măsurabile cu valori reale


În continuare (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă.
Fie o funcţie A-măsurabilă f : X → R şi fie f + , f − : X → [0, ∞] partea pozitivă, respectiv partea negativă a
funcţiei f . Din Teorema 8.15 rezultă că f + şi f − sunt A-măsurabile.
∫ ∫
Definiţia 11.23 1. Spunem că funcţia f are integrală pe X dacă măcar una dintre integralele +
f dµ, f − dµ
X X
este finită.
2. Spunem că funcţia f are integrală pe mulţimea Y ∈ A dacă funcţia f · χY are integrală pe X.

Observaţia 11.24 Ţinând seama de Propoziţia 11.11, dacă funcţia f are integrală pe X atunci aceasta are
integrală pe orice mulţime Y ∈ A.

Definiţia 11.25 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă care are integrală pe X.


1. Se numeşte integrala Lebesgue a funcţiei f pe X numărul
∫ ∫
f + dµ − f − dµ,
X X
pe care ı̂l notăm cu
∫ ∫
f dµ sau f (x)dµ(x).
X X
2. Spunem că funcţia f este integrabilă Lebesgue pe X dacă
∫ ∫ ∫
f dµ este finită (echivalent cu f + dµ şi f − dµ sunt finite).
X X X
3. Fie Y ∈ A. Se numeşte integrala Lebesgue pe Y numărul

f · χY dµ,
X
pe care ı̂l notăm cu
∫ ∫
f dµ sau f (x)dµ(x).
Y Y
4. Spunem că funcţia f este integrabilă Lebesgue pe Y dacă funcţia f · χY este integrabilă Lebesgue pe X.

Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe X o vom nota prin L(X, A, µ), iar când nu există pericol de confuzie
o vom nota prin L(X). Deci

L (X, A, µ) = {f ∈ M (X, A)| ∃ f dµ şi este finită}.
X

Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe Y ∈ A o vom nota prin L(Y, AY , µ), unde AY = {A ∩ Y | A ∈ A} şi
µ = µ|AY . Când nu există pericol de confuzie, o vom nota prin L(Y ).

73
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Teorema 11.26 Fie f, g : X → R două funcţii


∫ A-măsurabile.
∫ Avem următoarele:


1. Dacă f are integrală pe X, atunci f dµ ≤ |f | dµ.
X X
2. f ∈ L(X) ⇔ |f | ∈ L(X).
3. Dacă f ∈ L(X), atunci f este finită µ-a.p.t..
4. Dacă |f | ≤ |g| µ-a.p.t. şi g ∈ L(X), atunci
∫ f ∈ L(X).
5. Dacă A ∈ A aşa ı̂ncât µ(A) = 0, atunci f dµ = 0.
A
∫ ∫ ∫
Demonstraţie. 1. Deoarece f are integrală pe X, ∃ f dµ = f dµ −
+
f − dµ. Ţinând seama că |f | =
X X X
f + + f − , din Corolarul 11.16 obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
( + −
)
|f | dµ = f + f dµ = +
f dµ + f − dµ.
X X X X
Atunci au loc inegalităţile
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = f + dµ − f − dµ ≤ f + dµ + f − dµ = |f | dµ,
X X X X X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
− f dµ = − f + dµ + f − dµ ≤ f + dµ + f − dµ = |f | dµ,
X X X X X X
de unde obţinem
∫ ∫

f dµ ≤ |f | dµ.

X X

2. ⇒”: ∫ ∫

Dacă f ∈ L(X), atunci f + dµ < ∞ şi f − dµ < ∞ şi deci
X
∫ ∫ X
∫ ∫
( + −
)
|f | dµ = f + f dµ = +
f dµ + f − dµ < ∞.
X X X X

Prin urmare |f | ∈ L(X).


⇐”: ∫

Presupunem că |f | ∈ L(X). Atunci |f | dµ < ∞ şi cum f + , f − ≤ |f |, din Propoziţia 11.11 obţinem
∫ X
∫ ∫ ∫
f + dµ ≤ |f | dµ < ∞ şi f − dµ ≤ |f | dµ < ∞.
X X X X

Deci f ∈ L(X).

3. Considerăm mulţimea A = {x ∈ X| |f (x)| = ∞}.∫ Deoarece f este A-măsurabilă, A ∈ A.


Cum f ∈ L(X), din (2) obţinem |f | ∈ L(X) şi deci |f | dµ < ∞.
X
Din Propoziţia 11.11(2) rezultă
∫ ∫ ∫
∞> |f | dµ ≥ |f | dµ = ∞dµ = ∞ · µ(A).
X A A

Dacă µ(A) > 0, atunci ∞ > ∞ · µ (A) = ∞; contradicţie! Deci µ(A) = 0 şi deci f este finită µ-a.p.t..

4. Cum funcţiile f, g sunt A-măsurabile, rezultă că funcţiile


∫ |f | , |g| sunt A-măsurabile.
Deoarece g ∈ L(X), din (2) avem că |g| ∈ L(X) şi deci |g| dµ < ∞.
X∫ ∫
Cum |f | ≤ |g| µ-a.p.t., din Propoziţia 11.21(2) obţinem |f | dµ ≤ |g| dµ < ∞. Prin urmare |f | ∈ L(X) şi
X X
atunci, din (2) rezultă f ∈ L(X). ∫ ∫ ∫
5. Deoarece µ(A) = 0, din Propoziţia 11.9 obţinem f + dµ = f − dµ = 0, de unde f dµ = 0.
A A A

74
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Exemplul 11.27 Considerăm spaţiul cu măsură (N, P(N), µ), unde µ : P(N) → [0, ∞] este definită prin
{
card(A), A este finită
µ(A) = , ∀A ∈ P(N).
∞, A este infinită
µ este o măsură σ-finită şi completă. De asemenea, M (N, P(N)) = {f | f : N → R}.
Fie f ∈ L(N, P(N), µ) şi notăm f (n) = an , ∀n ∈ N. Avem următoarele:
∫ ∫ ∞ ∫
∑ ∞
∑ ∫ ∞
∑ ∞

|f |dµ = ∪
|f |dµ = |f (n)|dµ = |an | dµ = |an |µ ({n}) = |an |.
N {n} n=0 {n} n=0 {n} n=0 n=0
n

Deci suma seriei cu termenul general |an | este o integrală Lebesgue pe spaţiul cu măsură considerat. Cum
f ∈ L(N, P(N), µ), din Teorema 11.26(3) obţinem că f este finită µ-a.p.t. şi atunci µ({n ∈ N| |f (n)| = ∞}) = 0.
Deci {n ∈ N| |f (n)| = ∞} = ∅, adică şirul (an ) este finit. Prin urmare, f ∈ L(N, P(N), µ) dacă şi numai dacă


seria an este absolut convergentă şi deci avem
n=0


L(N, P(N), µ) = {(an ) ⊆ R| |an | < ∞}.
n=0

În consecinţă, teoria seriilor absolut convergente poate fi interpretată ca parte a teoriei integralei Lebesgue.

Teorema 11.28 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă şi c ∈ R. Dacă f are integrală pe X, atunci c · f are
integrală pe X şi ∫ ∫
(c · f )dµ = c · f dµ.
X X

În plus, dacă f ∈ L(X) atunci c · f ∈ L(X).


Demonstraţie. Dacă c = 0, atunci c · f = 0 şi deci are loc concluzia.

Dacă c > 0, atunci (c · f ) = c · f + şi (c · f ) = c · f − , iar din Propoziţia 11.13 obţinem
+

∫ ∫
+
(c · f ) dµ = c f + dµ,
∫X ∫X

(c · f ) dµ = c f − dµ.
X X

Deoarece f are integrală pe X, rezultă atunci că c · f are integrală pe X şi


∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫

f − dµ = c ·
+
(c · f )dµ = (c · f ) dµ − (c · f ) dµ = c · f + dµ − c · f dµ.
X X X X X X

Dacă c < 0, atunci −c > 0 şi avem


 ∫ ∫
} 
 (c · f ) dµ = −c f − dµ
+
(c · f ) = ((−c) · (−f )) = −c · (−f ) = −c · f −
+ + +
− − − ⇒ ∫X ∫X .
(c · f ) = ((−c) · (−f )) = −c · (−f ) = −c · f + 
 −
(c · f ) dµ = −c f + dµ
X X

Cum f are integrală pe X, rezultă că c · f are integrală pe X şi


∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
(c · f )dµ = (c · f )+ dµ − (c · f )− dµ = (−c) · f − dµ − (−c) · f + dµ = c · f dµ.
X X X X X X
∫ ∫ ∫ ∫
Dacă f ∈ L(X), atunci f dµ este finită, iar din egalitatea (c · f )dµ = c · f dµ rezultă că (c · f )dµ este
X X X X
finită. Deci c · f ∈ L(X).

Teorema 11.29 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă. Dacă f are integrală pe X, atunci funcţia de mulţime

ν : A →R, ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A,
A

este bine definită şi este numărabil aditivă. În plus, dacă f ∈ L(X), ν este finită.

75
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE


Demonstraţie. Din faptul că funcţia f are integrală pe X, rezultă că ∀A ∈ A, ∃ f dµ ∈ R, adică ν este bine
A
definită. Fie funcţiile ν + , ν − : A → [0, ∞] definite prin

+
ν (A) = f + dµ,
∫ A

ν − (A) = f − dµ.
A

Din Corolarul 11.20, obţinem că ν şi ν sunt numărabil aditive. Cum ν = ν + − ν − , rezultă ν este numărabil
+ −

aditivă. ∫ ∫
Dacă f ∈ L(X), atunci |f | ∈ L(X) şi deci, ∀A ∈ A, |ν(A)| ≤ |f |dµ ≤ |f |dµ < ∞.
A X

Teorema 11.30∫Fie f, g ∫ : X → R, două funcţii A-măsurabile care au integrală pe X. Dacă f + g este bine
definită şi suma f dµ + gdµ este bine definită, atunci f + g are integrală pe X şi
X X
∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = f dµ + gdµ.
X X X

Dacă ı̂n plus f, g ∈ L(X), atunci f + g ∈ L(X).


Demonstraţie. Fie o mulţime A ∈ A şi fie funcţia h = f + g. Vom analiza următoarele situaţii:
Cazul I: Presupunem f (x) ≥ 0 şi g(x) ≥ 0, ∀x ∈ A. Atunci, din Corolarul 11.16 obţinem:
∫ ∫ ∫
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A

Cazul II: Presupunem f (x) < 0 şi g(x) < 0, ∀x ∈ A. Atunci, aplicând cazul I funcţiilor nenegative −f şi −g,
obţinem ∫ ∫ ∫
(−h)dµ = (−f )dµ + (−g)dµ,
A A A
iar din Teorema 11.28 obţinem
∫ (∫ ∫ ) ∫ ∫ ∫
− hdµ = − f dµ + gdµ , adică hdµ = f dµ + gdµ.
A A A A A A

Cazul III: Presupunem f (x) ≥ 0, g(x) < 0, h(x) ≥ 0, ∀x ∈ A.


Fie x ∈ A. Dacă g(x) = −∞, deoarece funcţia h este bine definită, avem h(x) = −∞, ceea ce este ı̂n contradicţie
cu h(x) ≥ 0. Rezultă g(x) ∈ (−∞, 0) şi atunci putem scrie f (x) = h(x) − g(x).
Deci, ∀x ∈ A, f (x) = h(x) + (−g)(x), unde h(x) ≥ 0, (−g)(x) > 0 şi aplicând cazul I funcţiilor h şi −g, obţinem:
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = (h + (−g))dµ = hdµ + (−g)dµ = hdµ − gdµ (104)
A A A A A A
∫ ∫ ∫ ∫
Dacă gdµ = −∞, din (104) rezultă f dµ = ∞. Atunci, folosind Teorema 11.29 obţinem f dµ = f dµ +
∫ A ∫ A ∫ ∫ ∫ ∫X A

f dµ = ∞. De asemenea, gdµ = gdµ + gdµ = −∞. Prin urmare, f dµ + gdµ = ∞ − ∞;


X\A X A X\A ∫ X X

contradicţie cu faptul că această sumă este bine definită! Deci gdµ este finită şi atunci, din (104) rezultă
∫ ∫ ∫ A
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A

Cazul IV: Presupunem f (x) ≥ 0, g(x) < 0, h(x) < 0, ∀x ∈ A.


Atunci (−g)(x) > 0, (−f )(x) ≤ 0 şi (−h)(x) > 0, ∀x ∈ A. Printr-un raţionament asemănător cu cel de la cazul
III, pentru funcţiile −g şi −f , obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
(−h)dµ = ((−g) + (−f ))dµ = (−g)dµ + (−f )dµ,
A A A A
de unde rezultă
∫ ∫ ∫
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A

Cazul V: Presupunem f (x) < 0, g(x) ≥ 0, h(x) ≥ 0, ∀x ∈ A.

76
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

Aplicăm cazul III funcţiilor g şi f şi obţinem


∫ ∫ ∫ ∫
hdµ = (g + f )dµ = gdµ + f dµ.
A A A A

Cazul VI: Presupunem f (x) < 0, g(x) ≥ 0, h(x) < 0, ∀x ∈ A.


Aplicăm cazul IV funcţiilor g şi f şi obţinem
∫ ∫ ∫ ∫
hdµ = (g + f )dµ = gdµ + f dµ.
A A A A

În continuare considerăm mulţimile:

A1 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0 şi g(x) ≥ 0} ,


A2 = {x ∈ X| f (x) < 0 şi g(x) < 0} ,
A3 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0, g(x) < 0 şi h(x) ≥ 0} ,
A4 = {x ∈ X| f (x) ≥ 0, g(x) < 0 şi h(x) < 0} ,
A5 = {x ∈ X| f (x) < 0, g(x) ≥ 0 şi h(x) ≥ 0} ,
A6 = {x ∈ X| f (x) < 0, g(x) ≥ 0 şi h(x) < 0} .

Deoarece funcţiile f şi g sunt A-măsurabile, Ai ∈ A, ∀i ∈ 1, 6. În plus, acestea formează o partiţie a lui X, adică
∪6
Ai ∩ Aj = ∅, pentru i ̸= j, şi X = Ai .
i=1
Cum funcţiile f şi g au integrală pe X, din Teorema 11.29 rezultă
∫ 6 ∫
∑ ∫ 6 ∫

f dµ = f dµ şi gdµ = gdµ. (105)
X i=1 Ai X i=1 Ai
∫ ∫
Din ipoteză, suma f dµ + gdµ este bine definită şi atunci
X X
∫ ∫ 6 (∫
∑ ∫ )
f dµ + gdµ = f dµ + gdµ .
X X i=1 Ai Ai
∫ ∫ ∫
Din cazurile analizate anterior, pentru orice ∀i ∈ 1, 6, ∃ hdµ = f dµ + gdµ. Atunci avem
Ai Ai Ai
∫ ∫ 6 ∫

f dµ + gdµ = hdµ. (106)
X X i=1 Ai

Arătăm ı̂n continuare că h are integrală pe X. ∫ ∫


Dacă presupunem că h nu are integrală pe X, atunci h+ dµ = h− dµ = ∞ şi utilizând Corolarul 11.20
X X
obţinem
∫ 6 ∫

∞= h+ dµ = h+ dµ.
X i=1 Ai
∫ ∫ ∫ ∫
De aici deducem că există i ∈ 1, 6 astfel ı̂ncât h dµ = ∞. Cum ∃ hdµ =+
h dµ −
+
h− dµ, deducem
∫ Ai∫ ∫ Ai Ai Ai

că hdµ = ∞. Atunci, din relaţia (106) rezultă f dµ + gdµ = ∞.


Ai X X
∫ 6 ∫
∑ ∫ ∫
Analog, deoarece ∞ = h− dµ = h− dµ, există j ∈ 1, 6 astfel ı̂ncât h− dµ = ∞. Cum ∃ hdµ =
X Aj Aj Aj
∫ ∫ ∫j=1 ∫ ∫
h+ dµ − h− dµ, deducem că hdµ = −∞. Din relaţia (106) rezultă f dµ + gdµ = −∞.
Aj Aj Aj X X
Am obţinut o contradicţie şi deci h are integrală pe X. Ţinând cont de Teorema 11.29, avem:
∫ 6 ∫
∑ ∫ ∫
(106)
hdµ = hdµ = f dµ + gdµ.
X i=1 Ai X X

77
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE

∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Dacă f, g ∈ L(X), atunci f dµ şi gdµ sunt finite şi din egalitatea (f + g)dµ = f dµ + gdµ urmează
∫ X X X X X

că (f + g)dµ este finită. Deci f + g ∈ L(X).


X

∫ Fie f, g : X → R, două funcţii∫ A-măsurabile.


Teorema 11.31 ∫ Au ∫loc următoarele:
1. Dacă ∃ f dµ şi f = g µ-a.p.t., atunci ∃ gdµ şi f dµ = gdµ.
X ∫ X X X

2. Dacă f = 0 µ-a.p.t., atunci f dµ = 0.


X ∫ ∫
3. Dacă f, g ∈ L(X) şi f ≤ g µ-a.p.t., atunci f dµ ≤ gdµ.
X X
+ − + −
Demonstraţie. 1. Deoarece ∫ f = g µ-a.p.t.,
∫ rezultă
∫ f = g∫ µ-a.p.t. şi f = g µ-a.p.t. şi atunci, din
Propoziţia 11.21(1) obţinem f + dµ = g + dµ şi f − dµ = g − dµ.
X X X X
Cum f are integrală pe X, rezultă că g are integrală pe X şi
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
− −
f dµ = f dµ −
+
f dµ = g dµ −
+
g dµ = gdµ.
X X X X X X

2. Cum f = 0 µ-a.p.t., din (1) rezultă


∫ ∫
∃ f dµ = 0dµ = 0 · µ(X) = 0.
X X

3. Deoarece f, g ∈ L(X), din Teoremele 11.28 şi 11.30 rezultă g − f ∈ L(X). Din Teorema 11.26(3), f şi g sunt
finite µ-a.p.t. şi atunci g = f + (g − f ) µ-a.p.t.. Din (1) şi Teorema 11.30 rezultă

∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
+ −
gdµ = (f + (g − f ))dµ = f dµ + (g − f )dµ = f dµ + (g − f ) dµ − (g − f ) dµ.
X X X X X X X


Cum
∫ f ≤ g µ-a.p.t., rezultă g − f ≥ 0 µ-a.p.t. şi deci (g − f ) = 0 µ-a.p.t.. Din Propoziţia 11.21 obţinem
(g − f )− dµ = 0. Atunci avem
X
∫ ∫ ∫ ∫
+
gdµ = f dµ + (g − f ) dµ ≥ f dµ.
X X X X

Exerciţiul 11.32 Fie (X, A, µ) un spaţiu cu măsură completă şi finită şi fie funcţia

|f − g|
d : F (X, A) × F (X, A) → R+ , d(f, g) = dµ, ∀f, g ∈ F (X, A).
X |f − g| + 1

a) Să se arate că d este o pseudo-metrică pe F (X, A), adică


1. d(f, f ) = 0, ∀f ∈ F (X, A),
2. d(f, g) = d(g, f ), ∀f, g ∈ F (X, A),
3. d(f, g) ≤ d(f, h) + d(h, g), ∀f, g, h ∈ F (X, A).
µ d
b) Fie un şir (fn ) ⊆ F (X, A) şi f ∈ F (X, A). Atunci fn −→ f ⇔ fn −→ f .
c) (F (X, A), d) este un spaţiu pseudo-metric complet.

78

You might also like