Adrian Popescu / Restart

Adrian Popescu / Restart
1
Adrian Popescu
RESTART
Editura InfoRapArt
Galați - 2022
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

României
Popescu, Adrian
Restart / Adrian Popescu. – Galați: Editura
InfoRapArt, 2022.
ISBN 978-606-012-217-3
Tehnoredactare: Adrian Popescu
Copyright © 2022
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate

autorului.
Editura InfoRapArt
3
C apitolul I
RESTART
Reinstal Primary Princial C.P.U. Algorytm

Primary Princial C.P.U. Algorytm Operațional
Primary Princial C.P.U. ... Instal 100%
UP-Grade FORMAL Mediu Compylation
Cyber Space of DATA … {OLD HDD-SDD
Structure}
[Petabyte] to [Zettabit]... Succes 100%
{Zbit - 1021/ Zebibit / Zibit – 270}
All 3.800 master stațion link ... Progress changes 208
nano T
Integrate ... Rezolv Succes 100% ... Extension All
Medium
Definitiv diagnostic date ... Operațional
4
Diagnostic-sys ... 100% Complet

Specific language input models
{Specific Standard Virtual Tastature}
Engleză [ENG] – Română [ROU]
Run all directive
Recognized primary directive
EXECUTION
=*=*=
Universal Source Code
ȘTIRI → NOUA ALIANȚĂ:
[The lost Empire of the Human Race] VS
[LOST Colony of Human race]
Organizarea Datelor Arhiva
===
Consolă bilingvă inițializată
Bun găsitul [Bine ați venit] ... to
[The lost Empire of the Human Race] - project start
console
Administativ cyber space domeniu universal
princial
Prepearing equipment's to begin → Cyber...
Sintetic... Human... Space ... Creating ... [C.S.H.S.C.]
5
... 100%
COMPLETE ADMIN POSITRONIC
Begin in automatic mode? <y/n>: n
Command list ...
<The lost Empire of the Human Race> ...
inițializarea modului manual.
Please input your commands:
/> CMD MAIN BEGIN <space; location>
[Galaxia: n; Formă: n; Zonă: n; Sistem Kalkul: Q]
[Constelația: n; Sistemul al n-lea; Clasă Soare: n; ]
[Planeta a n-a de la soare]
CREATE / Forme Galactice cunoscute
Loading Known UNIVERS list ... COMPLET
/> CMD MAIN BEGIN

<***** LOST Colony of Human race *****>
CREATE / Reforming Spatial graph of human
spread
Input name: [The lost Empire of the Human Race]
Loading data list [... OLD & NEW ...] ...
COMPLET
Input name: /LIST
Listing:
<*!*>
<*!*>
<*[24 - Primordial Coloni]*>
6
<*!*>
<*!*>
/> add new commers...
<**!**> mode <y/n> y
End of list
/> CMD CREATOR UPLOAD

<MAIN. Space; MAIN. Location>
Uploading ... 100% COMPLETE
End of CMD
/>TEST CREATOR
Creator is ready for complete compact data packets
[The lost Empire of the Human Race] ... neuronal
link
System up to ELEMENT <I.A. - Positronic Brain>
End of TEST
/> CMD MAIN BEGIN

<[The lost Empire of the Human Race]
> BUILD AS TYPE.standard_progres Creating
... 100% COMPLETE
End of CMD
/> CMD CREATOR BEGIN

Please wait to load all archives
<*****> creație cunoștințe Flotă Spațială ... *!* -
7
complete
<*****> creație cunoștințe Tehnologii ... *!* -
complete
<*****> creație cunoștințe Științe ... *!* - complete
<*****> creație cunoștințe Artă ... *!* - complete
<*****> creație cunoștințe {N} ... *!* - complete
<*****> logică explicativă ... definiție – sortare:
{Ansamblu sistematic de cunoștințe veridice despre

realitatea obiectivă (natură și societate) și despre
realitatea subiectivă (psihic, gândire).}
{Ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu

al cunoașterii.}
{Cunoaștere profundă a unui anumit domeniu,

specializare într-un domeniu sau în mai multe domenii
ale științei și care desfășoară o activitate menită să
contribuie la progresul domeniului sau al domeniilor
respective}
{Cunoașterea scrierii, a citirii și matematicii, a altor

forme de comunicare}
Extrapolare … concept gândire... analiza

informației
8
End of CMD
/> CMD CREATOR DELIVERI

<[The lost Empire of the Human Race]> TO
<All 3.800 ... master ... [stați]> & 400 Periferice
Trimiterea pachetelor arhivate ... 100% Complete
Verificare ... pachete ajunse la destinație 100%
Complete
End of CMD
/>CMD I.A. - Positronic Brain
ENCODER CONNECT <sistem>
Connecting ... 100 % COMPLETE
End of CMD
/> CMD INSTALL

<p*t* of sys**m1 [The lost Empire of the Human
Race]: ca**a *as*s*e **s*r***2>
Please wait ...
Uploading information ... 100% COMPLETE
/> End of CMD
/> TEST ENCODER
[The lost Empire of the Human Race] is prepared
to launch
End of TEST
1 Path of system - Calea sistemului.

2 Majoritatea surselor codate și criptate folosesc simbolul (*) sau (*!*)
9
/> CMD LAUNCH [The lost Empire of the Human

Race]
Launching ..... <99,9%>
---
The lost Empire of the Human Race
→ Istorisire din arhivele primordiale umane ←

Vorbim despre civilizația omului planetar extinsă
spre civilizația omului spațial ca fiind cea mai întinsă
și rarefiată prin marele spațiu intergalactic. Așadar,
pornind de la o singură planetă, a unui sistem planetar
cu un singur soare galben, de clasa M, civilizația
primordială omenească, antică, planetară, de unde s-a
înălțat umanitatea din leagănul ei, s-a organizat prin
formarea marii uniri a mai multor rămășițe numite țări
planetare, organizate după rasă, etnie, statut civil,
antice și noi, magnifice și mândre prin realizările lor.
Răutățile inter-rasiale și inter-etnice nu puteau fi
depășite ușor, iar decalajul dintre cei săraci și cei
bogați era un criteriu de supremație și control. Cei de
viță nobilă își făceau singuri legile, până când
controlul lor a rupt orice formă de alianță.
Doar de-a „lungul timpul“ se mai spunea „cununa
eonilor poartă spinii săi“, precum și „toate le-au fost
împotrivă oamenilor simpli prin a războiului cazne, a
10
foametei, a bolilor, ce cândva erau la scală

planetară“ au devenit „verigile intergalactice ale
durerilor în urma programului de colonizare“ având
un singur scop salvarea umanității prin programul de
colonizare.
Erau ei cei din viță nobilă și ceilalți. Și așa a fost
începutul celui mai de neluptat război, doar prin
atitudine și luare de poziție. O searbădă diplomație.
Nimeni nu a putut câștiga războiul, dar se câștiga
mereu bătăliile diplomatice, ce nu au fost puține. Până
când, nu au mai comunicat, au pierdut contactul între
ei și așa a și rămas, un conflict, un război neterminat,
până au fost atacați de alte creaturi, alte făpturi
ascunse printre beznele siderale, formale civilizații
nonumane care erau controlate de aceeași idee de
gâlceavă, cunoscută foarte bine de către umanitate ca
fiind lupta pentru teritorii și resursele existențiale și a
crezurilor.
Un perpetum mobile de mașinărie infernală a fost
asemănată, a unui circuit închis cu repetiție în
mișcarea de a creea mulțimea inamicilor știuți și
necunoscuți, în care se pierdea, pe lângă marea stare
materială și cea teritorială, starea de bine, de liniște și
mai cu seamă viața, atât de prețioasa viață.
Conflictele, mai ales cele de început cu alte entități
biologice-inteligente [E.B.I.], unde umanii erau
11
victorioși, dar pierdeau încetul cu încetul totul.

Viziunea era pentru unii începutul sfârșitului speciei
umane în zonele coloniale.
De fiecare dată apăreau noi amenințări, planetar-
coloniale, lipsa hranei, a apei, boli vechi și epidemii
noi, dar și noi inamici, alții și mai înfricoșători care
aduceau moarte și distrugere. În ciuda eforturilor
depuse și a bătăliilor câștigate, liniștea și pacea nu mai
era asigurată, iar despre câștigarea războiului... ei
bine, nu se mai putea vorbi. Era fiecare pentru sine și
așa apuca fiecare ce putea.
La utimul „consiliu existențial“ s-a făcut armistițiu
între toate formele și categoriile de stări ale celor mai
cunoscute forme umane existențiale, structurate pe
pozițiile de nobilitate, de clase sociale, de vagabonzi
spațiali, chiar și de clanuri de mineri. Și așa s-a unit
iară toată umanitatea cu mic cu mare în lupta de
supraviețuire a rasei umane.
Până când s-a decis Colonia Măreției să fie
evacuată, iar întreaga populație să pornească spre un
nou început și o nouă planetă, spre un salaș al
oamenilor ca să nu se piardă rasa umană în acel colț
de constelație, pe ultimul braț al galaxiei, abandonarea
era ultima formă de refugiu. Când „marea muțenie“ a
acoperit totul, i s-a spus și țipătul mut, așa cum s-au
captat veștile de la ultima transmisie, un țipăt ce a
12
amuțit. Și l-au numit evenimentul „Tăcearea Abisală“

- Gama și de atunci viața într-un sfert de galaxie a
dispărut în mareea vibrantă a unei unde de energie
necunoscută, ștergând ca un burete tabla nopții de
stele, planete și constelații de tot ce însemna făptură
cu viață, chiar și animală, pasăre sau plantă, o
sterilizare completă așa cum era văzută de agenții
MASS de mai târziu.
Până și unii dintre neumanii [E.B.I.] au cerut forma
de comunicare „cea a steagului cu pânză albă3“
pentru că erau îngroziți, ei care produceau groaza,
pentru ca făcând armistițiu se dorea unirea tuturor. Se
voia cercetarea și înțelegerea a ceea ce se întâmplase.
Nu era decât o singură punte de legătură și toți
mergeau pe ea. Și așa „marea înțelegere a dat naștere
la marea rețea de comunicare MASS“ – cu agenții ei
din toate colțurile galaxiei, ființe vii care mai existau,
din toate rasele inteligente având un singur scop
controlul vieții și prosperitatea fiecărei rase.
După o împrejurare tulburatoare s-a spus toate
încercările au demonstrat întoarcerea spre existența
buclei vieții, cea a originii fiecărei specii și crearea
unui sistem total unitar de comunicare.
Așadar, s-a permis traversarea spațiului unei
3 Cerere de tip umană de încetarea ostilităților pentru clarificări necesare

și urgente adoptată de unii [E.B.I.].
13
călătoare agente MASS descendentă a rasei umane

printr-o pliere a spațiului, proiectată fiind într-un colț
ascuns al galaxie neexplorat de umani, unde nimeni
nu putea intra și dacă intra nu mai ieșea.
Ultimele momentele, cele dinaintea evenimentului
plierii spațiului, i-au permis accesul la harta magnifică
a locațiilor ultimelor baze puternice a tuturor raselor
[E.B.I.] primordiale galactice și toată informația
trebuia să fie trimisă cu aceste limbaje vechi și noi, ca
acele pachete informaționale ale tuturor raselor să
poată fi folosite de [A.I.]-urile construite de știința
celor din rasa ei, umanii, dar 100.000.000 de eoni de
informații erau imposbil de procesat. S-a apelat la
mașina somnului care putea transfera și conștientiza
totul a toate prin intervenția [E.B.I.] a cărei realizare
a reușit în câteva săptămâni de somn.
Așa că a fost închisă în stază pentru ca trecerea
datelor să fie mai ușor de suportat pentru trupul ei și a
meritat.
După ani de muncă asiduă o echipă de cercetare și
explorare a convertit datele descoperite și a reușit să
ridice din cenușa vulcanică a unei planete considerată
moartă și decăzută, la acea vreme, o magnifică
construcție la suprafața formei planetare existente și
asta doar că printre ei era un strămoș al acestei rase
necunoscute, ori avea o genă a străbunilor antici ai săi
14
care a activat fără să știe autonomia așa zisului oraș

planetar. Nimeni nu știe exact. Totuși, studierea
materialelor și a tehnologiei descoperite a stârnit o
briză de speranță pentru toți cei ce știau ca noul război
început de curând cu o rasă necunoscută extra-
galactică era doar continuarea războiului anticilor spre
un sfârșit inevitabil al unei civilizații dintre cele două.
Dar care dintre ele?
Texte și înregistrări ale consiliilor s-au distribuit
spre tot spațiul MASS.
{- Acum este timpul nostru, este timpul să luăm parte
la războiul pe care anticii nu au reușit să-l termine, ci
doar l-au evitat. - [personaj necunoscut prezentând
foarte multe semne ale puterii nonumane]}
{- Avem nevoie de voi să formăm o echipă
creatoare care să construiască, hai să facem comerț, să
dezvoltăm tehnologii, să realizăm o flotă mareață și să
luptăm, să învingem inamicul numeros și puternic,
pentru că asemeni anticilor noi NU RENUNȚĂM prin
micile noastre victorii, doar ducem mai departe
Victoria supremă./-urale și aplauze/ o sesiune
militară}
{- Alianța The Lost Empire of the Human Race te
așteptă, oricine ai fi, oriunde ai fi, terane, să te alături
prin simpla aplicare. Alatură-te nouă!}
- Vă spun așa... o activitate precum „acu' ne-am
15
decis să fim și noi pe aci“ trebuie să urmărească

constructiv următoarele:
1. Cele trei resurse obligatorii pentru orice colonie,
o spun inginerii și tehnicii, se obține prin construcția
de fabrici de procesare. Susținute de un nivelul
energetic cât mai bogat și variat. Primele sunt
sistemele eoliene și hidroelectrice aplicabile, apoi
sistemele solare, și apoi fabrici de curent ce
funcționează chiar și pe baza consumului de deuteriu.
Un prim stagiu al construcțiilor de producere a
materiei prime recomandate sunt cele de metale și
nemetale, cele de cristale, de deuterium. Sisteme
solare de obținere a energiei să fie cât mai mare de e
posibil. Evitați construcția celeilalte tip de fabrică de
curent pe baza de consum de deuterium până vă puteți
asigura un stoc sigur pentru cele 6 mari direcții de
folosință a materiei prime spre construcția de clădiri și
nave spațiale, dezvoltarea tehnologiei, consum pentru
funcționarea navelor spațiale, comerț și mai apoi spre
obținerea energiei înalte.
2. Cercetarea tehnologiilor este necesară - urmăriți
lista tehnică de la comandamentele tehnologice și
depășiți toate cerințele!
3. Căutați planete cu nivelul orbitelor 3-4-5-6-7
(recomandat 3-6 zona vieții) pentru o colonizare după
caz.
16
4. Cei care posedă materie neagra folosiți-vă cu

înțelepciune de ea. Siguranța pe locul întâi!
5. Comerțul este necesar și recomandat între
membrii tuturor raselor alianței. Un surplus de
materiale poate fi vândut petru a depăși o criza
materială. Și nu numai... (rate de schimb recomandate
conform Oficiilor de Transpot Inter-zonale). În
virtutea amicițiilor voastre puteți face comerț cu
vecinii pașnici sau ai altor colonii. Important este să
obțineți cel mai repede posibil materialele necesare
vouă.
6. Nu vă jigniți între voi membrii raselor alianței
(șansa 100% să primiți abandonare permanentă
pentru o jignire, fie ea și justificabilă) Faceți totul cu
multă responsabilitate și calm.
7. Nu uitați să vă și distrați cât timp construiți.
(Obligatoriu relaxare, calm, respect și veselie.)
Folosiți toate atuurile, taverne locale, cantine
populare, arene și chiar stadioane.
8. Drepturile în alianță se dau în funcție de marile
realizări, experiența obținută și acțiunile reușite.
Succes tuturor.
Vă doresc o zi bună în continuare și succes în
construirea sanctuarului colonial pe care-l dețineți, că
numai așa veți putea susține [The lost Empire of the
Human Race].
17
--- sfârșitul pachetului de date.

=*=*=
Linie Data {06-16Q09:12:4-7} ... Fragment
transmisie
Detectat → Recuperare în progres 100%
Comandă flotilă - Raport de Spionare
din Colonia Sanctuary [1:4:9:Q:5:10:4:5]
Teraformare proges 100% → cu succes total.
Resursele pe Sanctuary [1:4:9:Q:5:10:4:5]
[Populație umanoidă: (Scanare - indentificare 9 rase
umane)
cu 5 așezări urbane; 14 rurale]
Floră și faună bogată (pe bază de carbon)
Modul Științific în mod automat
Extensii Coloniale [1:4:9:Q:5:10:4:5~A&B →
lunare]
{... cu orbite sinusoidale
alternante...}
Scanare [resurse totale sistem planetar: detectare ∑
100%]
Metale: 300.211
Nemetale: 217.856
Cristale: 154.800
Deuteriu: 140.782
Energie: 220.600 - [producție proprie autonomă]
Consumabile: producție de autosusținere
18
operațională
Extensie: AUTOMATON COLONY
PRODUCTION
- Desfășurare completă 100% ergonomic.
Flotilă: 14 nave de linie, 34 cargo-reciclere,
10 transport, 2 probe observator
Sisteme de Apărare:
Turnuri Laser 31 → distribuite în linii defensive ale
așezărilor umane împrejmuite de fortificații gard-
palisadă standard
Tunuri Magnetice 7 → protecție Colonie Centrală
[C.C.]
Scut Planetar Mic 1 → protecție Colonie Centrală
[C.C.]
Clădiri
{... configurație topografică, hidrografică și
geologică ...}
Nivelul Cercetarilor Standard
Tehnologia Spionajului 12
Tehnologia Calculatoarelor 10
Tehnologia Armelor 10
Tehnologia Scutului 10
Tehnologia Armurilor 10
Tehnologia Energiei 10
Tehnologie Hiperspațială 5
Motor pe Combustie 10
19
Motor cu Impuls 10
Motor Hiperspațial 10
Tehnologia Laserelor 12
Tehnologia Ionilor 10
Tehnologia Plasmei 10
Tehnologia Expediției 12
Șansă de contra-spionaj: Eficiență Activă 100%
Scanare nedetectată → Raport: încheiat...
împachetat...
transmis ... 100%
=*=*=
Linie Data [1:3:5:Q:4:9:5:9] ... Fragment
transmisie
Detectare → Recuperare în progres 100%
Comandă flotilă - Raport de Spionare din
Redemtion [1:3:5:Q:4:9:5:9]
Teraformare progres 87%... KEY
Resursele pe Redemption [1:3:5:Q:4:9:5:9]
[Populație mixtă: 60% E.B.I. + 35% umanoidă +
5% nativă]
cu așezări mixte de subteran și terestre.
Floră și faună, animale, forme insectoide bogate.
Modul Științific în mod automat
Extensii Coloniale Centura de Asterioizi – clan
minier Ulm.
Scanare [resurse totale sistem planetar: detectare ∑
20
100%]
Metal: 915.207
Cristal: 47.172
Deuteriu: 533.425
Biomasă: 12.578.889 [economică și dezvoltare]
Energie: 754.880 [producție mixtă]
Consumabile limitate – plan în dezvoltare de rasa
umană
Extensie: AUTOMATON COLONY
PRODUCTION
– Desfășurare completă 100%
E.B.I. - forme evolutive
– Multiple HIVE Organice, cu construcții adiacente
– Cupole Cristal - 6 fundamentale, cu rezervoare de
magmă
Flote:
1) Umane
Nave de linie 5, Interceptoare 300
Transportor mic 37, Transportor mare 25
Reciclator minier 7, Probe de spionaj 9,
2) E.B.I.
Navă Primară Mamă
100 Distrugătoare, 400 Zel-Roi
60 Overlorzi-Detectori
Sisteme de Apărare mixtă
21
1) Umană
Turnuri cu Drone și Lansatoare de Rachete 40 →
distribuite
Turnuri Laser 36 → perimetru protectiv al coloniei
umane
Scut Planetar Mic 1 → protecție colonie umană
2 ) E.B.I.
Micro-Coloni Spor-Acid Coroziv 175 → protecție
planetară
Cladiri - în sistem mixt

[...] configurație topografică, hidrografică,
geologică, mâzgă mutagenă, crip de extensie cu
biomasă organică [...]
Mină de Metal 19
Mină de Cristal 19
Sintetizator de Deuteriu 14
Extractor Organic 36
Uzine Solare 22
Reactor de Fuziune 6
Reglator de Bioenergie 17
Uzină de Autosuficiență Robotizată 5
Uzină cu tehnologie de Naniți 2
Șantier Naval 8
Depozit de Metal 5
Depozit de Cristal 6
22
Bazin de Deuteriu 4
Micro Laboratoare de Cercetari 7
Purificator de stază 18
Hangarul Alianței 1
Cercetări - cu specific uman

Tehnologia Spionajului 10
Tehnologia Calculatoarelor 10
Tehnologia Armelor 10
Tehnologia Scutului 9
Tehnologia Armurilor 10
Tehnologia Energiei 8
Tehnologie Hiperspațială 5
Motor pe Combustie 9
Motor cu Impuls 6
Motor Hiperspațial 5
Tehnologia Laserelor 12
Tehnologia Ionilor 5
Tehnologia Plasmei 5
Tehnologia Expediției 3
Șansă de contra-spionaj uman: 79% protectiv

Detectare E.B.I.
-Atac anti probă spion 100% - probă detectată și
localizată cu formă de detectare organică. Probă
distusă. Mesaj încheiat și transmis cu succes.
23
=*=*=
Timp rămas până la evenimentul Gama 0,2 clik-uri

...
C apitolul II
Evenimentul „Tăcearea Abisală“- Gama
{Vog}: - Domnilor, Doamnelor, I.A. prezentă, după

cum am constat există armonie pe ... (privi locatorul
din fața sa) Redemțion [1:3:5:Q:4:9:5:9]
{Uli}: - Clanul minierilor Ulm a făcut trebă bună,
chiar foarte bună. Ar trebui să le trimitem câteva
necesități urgente. - zâmbi grațios.
{Vog}: - Așa e. O formă de răsplată pentru slujba
lor în folosul omenirii. Și să nu uităm că de 1 deceniu
depindem de explorarea centurii de asteroizi. Și ne-au
umplut cu de toate...
{Ilma}: - Ce ne-au cerut ultima dată?
{Uli}: - Cred că un autodoc multisex. Așa amintesc
notele de comunicare.
{Ilma}: - Eu zic să votăm pentru acesta în primul
24
rând. Și mai apoi facem un plus de necesități urgente.

Cine e pentru...?
(Câteva murmure în acord, schimb de priviri
încurajatoare) – BIP – VOT ACCCEPTAT – spuse
vocea metalică a I.A. ce controla sistemul de vot care
se auzi în întreaga încăpere.
{Ulga}: - S-a făcut. Mai trebuie menționat ceva.
{Uli}: - Da, ca întotdeauna, trebuie să te auzim
Ulga, mereu ai dat dovadă de bun simț și ne-ai ferit de
greșeli administrative.
{Ulga}: - Trebuie să comunicăm mesajul de
Verificare a stării coloniale. Cel puțin standard.
Amintind și de propa spion, desigur pentru Redemțion
[1:3:5:Q:4:9:5:9].
{Ilma}: - E clar că trebuie. Bine ai menționat.
{Vog}: - Firesc. Bun. Încheiem sesiunea aceasta
QUA 437. Pauză de masă și necesități ... zâmbi ...
fiziologice.
=*=*=
Alarme vizuale și sonore au umplut încăperea. Toți

s-au întors spre marele ecran de proiecție.
{Ilma}: - Vai ce e asta... semn de distrugere?
{Uli}: - Ceva groaznic s-a întâmplat...
{Ulga}: - Verifică iute I.A. ce se poate capta...
25
semnalul orice poate amplifica ... ia legatură cu toate

stațiile...
{Vog}: - Anulăm pauza... este moment de criză și
trebuie administrată. Să se facă legătură cu toate
celulele administrative. Toți membrii să fie activi! E o
chestiune de viață și de moarte!
{Ulga}: - Comunicați spre [E.B.I.] totale mesaje de
întâmpinare și standard „steagul alb“...
{Uli}: - Da e clar trebuie...
{Ilma}: - Colonia Măreției și-a lansat toate navele
și utilajele, conform temporalității s-a evacuat cu
succes. Dar de ce vine mesajul din direcția sa?
{I.A.}: - Este un fel de ecranare reflexie. Mai am
nevoie de o sincronizare. Așa gata triunghiulare
reușită. Proiectez.
Imaginea tridimensională îi amuți pe toți.
Comunicatoarele porniră cu un bâzâit ușor semn că
aveau sistem audio și imagine cu emulare holografică
se conectaseră cu mai multe posturi administrative în
același timp.
{Gal/P137}: - Am activat cât am putut de repede și
am semnalat mai departe alarmă totală.
{Dari/P47}: - Mă poate lămuri și pe mine careva?
Nu înțeleg unde sunt planetele și sorii ... 7 sisteme
dispărute? Dar ce zăresc aici? Proiectez acum...
{I.A./Bază}: - Este emisia de ecou. Ai înțeles corect
26
că nu mai sunt. De fapt datele încă se colectează.. 47

de sisteme lipsesc. Lipsesc corpurile planetelor și
sorilor. Evident tot ce conțineau ele. Chiar ... moment
de pauză ... orice formă de viață.
{Vog/Bază}: - Urmăresc ecourile și am găsit ceva
sinistru. E clar că e o formă de energie. Se comportă
ca atare dar nu cunosc tiparul. E cvasipoli... și nu mai
știu cum să-i zic.
{Ilma/Bază}: - Poți să-i spui necunoscută. Am și
motiv. Conține proton și antiproton ca semnătură. Am
zis conține nu că este. Rețineți.
{Bela/P137}: - Undă. Există fregvență... multiplă.
Și Joasă și Înaltă. Nici ceea ce cunoștem despre
[E.B.I.] nu se specifică așa ceva. Știm că este ori
înaltă ori joasă.
{Galiu/P75}: - Atenționare. Toate telescoapele spre
zona H de extindere. Forma e concentrare PUNCT
extragalactică.
{Urza/P13}: - Confirm. Uauuuu... Priviți!
Aceași imagine o vedeau acum toții, chiar și
coloniile și în toate formele de comunicare apărea
aceași priveliște.
Două galaxii se ciocniseră se distrugeau reciproc...
norul de gase ... praf stelar era uriaș.
{Vog/Bază}: - Bine dar aseară erau la o distanță
sigură. Ce putea accelera o masă galactică să fugă
27
spre alta...
{Argo/Bază}: - Numai o intenție distructivă. Și așa
putem zice vreun război a cuiva cu cineva.
{Ulga/Bază}: - Asta îmi place la tine Argo, taci
execuți, dar când vorbești puțin și întotdeauna cu
folos. Cred că ai dreptate într-o singură privință. Ce s-
a întâmplat este intenționat, controlat și foarte
distructiv. Numai un război l-ar echivala.
{Galiu/P75}: - Un război intergalactic mai
înțelegem, dar între civilizații a două galaxii?
{Uli/Bază}: - Poate chiar mai multe. Suntem mici.
Abia controlăm un braț galactic, mă refer la galaxia
noastră. Și câte nu știm și câte nu putem face...
{Wally/P58}: - Contact [E.B.I.] vor forma de
comunicare „steagul alb“ ACCEPTATĂ. Translație și
traducere a formei de comunicare: *!* Șoc! Multă
exterminare! Durere și vuiet! Cerem colaborare
găsire vinovat! *!* - încheiat transmisie.
{Vog/Bază}: - Ați transmis ceea ce am descoperit
până acum? Imagine holografică și sunet?! Imediat!
{I.A./Bază}: - Transmis și verificat! [E.B.I.]
Corelat... răspun nou: *!* Colaborare pe termen
nelimitat voim *!*
Liniște. Ceva unic. Cei care puteau provoca groaza
și distrugerea erau șocați. Indiferent ce rasă din marea
grupare [E.B.I.] nu mai voiau decât liniște și să își
28
continue existența.
{I.A./Bază}: - Trebuie încheiat armistițiu. Va fi
greu de acceptat pentru unii terani, care au purtat
războaie la greu cu aceste rase [E.B.I.] totuși
oportunitate unică venită din partea lor. O întindere a
unui capăt de pod. Și noi ar trebui să facem la fel. Să
întindem capătul nostru de pod. E nevoie de
colaborare! Aceasta e o amenințare de clasă nescrisă.
O amenințare la orice manifestare de viața și
inteligență din galaxia noastră.
Liniște. De undeva un șuierat al unei respirați
greoaie se mai purta pe undele sonore. Apăsarea
butoanelor și liniște. Muțenie. Un adevărat moment de
reculegere.
BIP – VOT ACCCEPTAT – al bazei, a celor 400 de
perimetre și tuturor administratorilor activi.
Umanitatea aceptă Armistițiu și Colaborare.
{Vog/Bază}: - Moment cu adevărat istoric! Se
trimite tuturor comunităților umane mesajul de
încheiere a Armistițiului și Colaborare cu rasele
[E.B.I.]: 7 acord total, 4 neutri, dar cu Armistițiu, 2
fără răspuns. Acordați credit!
Vom porni de aici. Avem mult de muncă. Fiecare să
își facă treaba necesară pentru ai lui, cei apropiați și
pentru rasa sa. Mult suscces!
{Ulga/Bază}: - Să organizăm o expediție de
29
cercetare a zonelor de carantină. Poate a mai scăpat

ceva cu viață...
{Uli/Bază}: - Așa, draga mea soție! Să fim cu un
pas înainte. Să organizăm. Văd că cei din colonia
Miranda au răspuns pozitiv. Vor fi primii care vor și
putea ajunge în acea zonă răvășită.
{Argo/Bază}: - Foarte interesant. Doar o parte...
adică numai o categorie... foarte interesant arată noile
date. Priviți! Soli de o anume categorie și stare au
explodat armonic aș zice.
=*=*=
- Administrator Aldares, aici Vener Tehnokrator, au

fost lansate peste 10.000 de prob-droid teleghidate și
automate. Telemetria funcționează perfect și au
început să se recepționeze datele comasate dinspre
zonele adiacente țintă. Se confirmă... [bib] ... nici o
urmă de viață, subterană, terestră ori acvatică de orice
fel ar fi ea cunoscută de noi. Fără vegetație, floră,
faună, animală, insectoidă sau chiar de orice formă
[E.B.I.]. Total 247 de sisteme afectate majoritatea
zone planetare, dar și peste 100 de soli ... nu știm cum
să le categorisim... unii nu mai sunt. Un soare să
explodeze?! Și gata ... E șocant. Recepție.
- Primim datele Vener, mulțumim pentru efort și
30
dedicație. Este șocant într-adevăr acest eveniment la

scară galactică. S-a adeverit că nu este nimic provocat
din galaxia noastră și că punctul de plecare a ceea ce
ar fi fost undă energetică necunoscută s-a propagat în
urma impactul a două galaxii nu mi se pare prea
firesc. Sunt de părere că, încă se primesc date așa că
nu e chiar obligatoriu concluzii pripite. Nu este un
fenomen natural asta e sigur. Recepție.
- „Verim uga zena Ugala.“ - sunetul unei voci
nepământene.
- Vener ce se aude?
- Aldares nu am comunicat nimic. Este vreo
interferență ceva?! Este un nou intermediar ceva... e
fizic în conferința de date.
- Vener cred că tocmai am fost contactați de
cineva... E clar nu am înțeles nimic, dar pare pașnic.
Pare...
- Administrator Aldares și Vener Tehnokrator,
Zelima mă numesc pentru voi. Am ales această formă
de comunicare ca fiind cea mai eficientă și necesară...
urgentă chiar.
- Preabine, Zelima, dar cine sunteți și ce v-a
determinat să ne contactați pe noi? Poți să ne dai mai
multe detalii? Între timp activă jumătate dintre
butoanele și manetele de pe panoul de perete din fața
lui. Părea mulțumit reușise să contacteze câteva stații
31
zonale și cele din raza sistemului. Era prea importantă

comunicarea așa că cei în măsură să preia calea
diplomatică puteau de acum s-o facă.
- Reprezint Cercul a 8 civilizații și am fost aleasă să
vă contactez pe voi fiind cei mai apropiați cu
posibilitățile de comunicare primitive funcționale.
- Ia, auzi, Vener? Ce să fie toate astea?
- Ciudat... hai să-i dăm credit și să îi permitem să
dezvolte conversația. Oricum se străduie foarte bine în
a comunica în forma noastră primitivă, pământeană...
se simți izul unui râs liniștitor.
- Așadar, 4 civilizații cunoscute de voi deja v-au
contactat și au ales neutralitate, dar cu Armistițiu, în
urma evenimentului galactic ce ne-a lovit pe toți.
Două civilizații le știți ca fiind fără răspuns... ei bine,
mai există încă două despre care nu știți nimic. Acesta
este cercul celor 8 civilizații despre care am primit
autoritatea să vă contactez.
Din partea celor doi nu mai venea niciun sunet.
- Vrem să apropiem datele noastre comasate alături
de cele ale voastre și să cooperăm. Armistițiu total. Și
mai ales o nouă avertizare. Există o a doua undă
expansionistă de distrugere - energonică noi o numim,
care va lovi din nou toate acele sisteme care au fost
lovite deja, dar și câteva în plus, mai multe chiar,
printre care și sistemul vostru de origine
32
expansionistă.
- E amenințată Terra?
Intervenția noului interlocutor tăie liniștea celor doi
amuțiți de cele auzite.
- Vă zic, încă se primesc date, așa că nu e chiar
foarte stabilă situația. Și se dorește și ajutorul de
evacuare a patru sisteme din vecinătatea Terrei. Pe
care voi le știți ca nesusținătoare de viață.
- Se va face, vorbi noul interlocutor.
- Administrator Aldares și Vener Tehnokrator, ați
făcut foarte bine că ați retrimis emisia. Ce noutate...
încă două civilizații... iertați-mi entuziasmul. Făptură
Zelima cum aveți posibilitatea să ne transferați date
voastre? Puteți rămâne în această legătură de date?
- S-a găsit cu cale să folosim un convertor
comunicator oferit de o grupare a Cercului celor 8 cu
care sunteți foarte familiarizați. De fapt îl folosim
chiar acum.
- Minunat! Păstrați puterea și amplitudinea.
Rezonanța e bună. Cred că am identificat forma de
comunicare ca fiind a civilizației Vegane, Corect?
- Așa o numiți voi.
- Voi mai adăuga câteva relee și stații pentru
amplificare preluare și retransmitere a forumului.
Făptură Zelima vorbeai despre o cerere de ajutor,
despre o evacuare. Cum putem să asistăm noi ?
33
- Toate la timpul lor. Acum evaluați spre evacuare

sistemul și planeta voastră de origine. Împuterniciți pe
cineva s-o poată face. Aveți timpul de 7 rotații
planetare în jurul soarelui.
- Adică, 7 ani tereștri. E mult de muncă și cu cerea
de evacuare din partea voastră cum rămâne?
- Există deja voiță și timp de executare permanent
în funție de schimbările datelor adiacente. Se crede în
cercul celor 8 civilizații că ar mai exista un al treilea
val energetic ce urmeză să lovească, așa că evacuarea
se va face prin zona externă a galaxiei ca un mare
pendul de mișcare oscilatoriu față de centrul galactic
aceasta este soluția extremă propusă.
- Dar încă se mai primesc date, prin urmare nu e
chiar așa.
- SOS! Neumanii [E.B.I.] au reușit să pună
stăpânire pe marile orașe ale Terrei, a raportat Ulma
către bază.
- Receptat, dragă soție, a confirmat Uli!
- Se pare că IA4 a înlocuit toate funcțiile umane în
centrele cele mai importante ale planetei. Da. Oamenii
de pe Terra nu-și mai folosesc imaginația, nu mai au
IE5. Ființa lor nu mai simte nimic. Emoțiile le-au fost
criptate. Nu se mai cunosc pe ei înșiși.
4
Inteligență Artificială
5
Inteligență Emoțională
34
- Ce poate fi mai rău de așa? Să nu-ți cunoști

propria identitate, dragă Ulma.
- Terra trebuie salvată cu tot ceea ce mai este uman
pe ea, a adăugat Uli.
- Nu se poate. Umanul nu poate să fie salvat decât
prin el însuși, Uli.
- Mai sunt grupuri de umani rătăciți prin locuri
ascunse ale Terrei?
- E un bătrân ce instruiește niște copii, dar într-o
colonie terestră. Aceștia au IE. Ei simt bucuria și
tristețea, curajul și teama, dragostea sau repulsia.
Bătrânul îi învață să descifreze semne din tot ce-i
înconjoară, din pământ, din plante, din apă, din foc,
din lună, din soare, din aștrii. Și pe Terra mai sunt
umani. Trebuie doar să-i identific.
- Atunci mai au o speranță. Umanii pot refacă tot
ceea ce a fost compromis pe Terra.
- Trebuie totuși să descifreze codul.
- Nu pot să fie ajutați?
- [E.B.I.] nu vor permite acest lucru. IA poate să
facă tot ceea ce au făcut umanii și poate să fie
controlată. Umanii îndrumați de Inteligența Artificială
la fiecare pas nu mai au voință, sentimente, nu mai
știu cine au fost cândva.
- Singura speranță e în bătrân și copii.
- Așa se pare. Totuși, pe lângă bătrân și copii s-au
35
mai stabilit și niște adulți, câțiva tineri ce nu sunt încă

ghidați de IA. Mai au încă Ineligență Emoțională.
- Și totuși nu-i putem proteja? Mai sunt în
apropierea taberei lor arieni, morbizi.
- Nu. [E.B.I.] nu va permite acest lucru.
- Putem doar să observăm și să consemnăm în
cronici.
- Or să treacă câțiva ani tereștri până se vor rezolva
lucrurile pe Terra, și-a spus opinia, Vener.
- Consemnat! a adăgat făptura Zelima.
C apitolul III
Spicul armoniei
- Bună dimineaţa!
- Aţi mâncat?
Bucuroşi copiii se ridicară toţi în picioare în sala de
mese şi au strigat într-un glas:
- A fost bun şi săţios.
Bătrânul se adresă celor prezenţi.
- Şi să nu uitaţi să faceţi tot binele posibil aşa cum
grâul singur ne învaţă.
Cei mici aplaudau, cei mari făceau curat
36
pregătindu-se pentru o nouă zi în colonia Miranda.

Însă în liniştea scaunelor şi a meselor curate o voce
gingaşă străbate din spatele sălii.
- Bătrâne ne mai spui povestea cu maldorienii?
Bătrânul zâmbi, se uită cu ochii spre cei ce
intraseră, un grup de patru adulţi ce urmau să preia
grupul tinerilor spre a le da sarcina zilnică.
Cel mai plin de sine:
- Bătrâne, iar ai auditoriu!
- Mi-au cerut încă o poveste.
- Atunci ne-ai scutit de munca noastă.
- O să trimit supraveghetorii.
- Doisprezece.
S-au retras împăcaţi că toţi copiii coloniei sunt pe
mâini bune.
Bătrânul şi copiii au ieşit afară.
- Cum, bunicule, ne spui o altă poveste?
S-au strâns cu toţii şi au însoţit pe bătrân afară.
Copiii l-au învăluit. În timp ce păşeau agale
bătrânul le-a atras atenţia să privească mai întâi la
simbolurile de pe ziduri spunând:
- Să nu uitaţi, voi sunteţi urmaşii celor ce au plecat
de pe pământ, a patra planetă din sistemul acela solar.
- Bătrâne, eşti ultimul care ai văzut pământul
înfloritor?
- Nu pot spune că sunt ultimul şi nici că ceea ce am
37
văzut la vârsta aceea am şi reţinut, decât o parte, din

cele văzute de mine. Nu pot reprezenta totul. Ca şi
voi, abia dacă mă vedeam ţinându-mă de piciorul
mesei.
Copiii au izbucnit în râs.
- Ultimul lucru impresionant de care îmi aduc
aminte cu drag a fost lanul de grâu din care bunica
mea mi-a pus în mână un săculeţ de boabe ca să avem
ce planta, ce creşte şi ce mânca acolo unde vom
ajunge.
Glasuri zglobii strigară în cor:
- E vorba de grâu, de boabele de grâu. Aşa-i
bătrâne?
- Aşa-i.
Trecură de colţul clădirii spre aleea centrală.
...
- Măi, Darine, aşa aş coborî din postul de
observaţie sa-l ascult pe cel bătrân.
- Chiar vrei să te duci?
- E cel mai vechi din colonie care este în viaţă. Ai
ce asculta. El a văzut planeta mamă.
- Aha.
- Parcă anticii o numeau Gheea.
- De fapt nici nu ştim dacă colţul acela de univers
mai este viu.
Multe s-au întâmplat de atunci.
38
- Hai, amândoi!
- Şi cine o să păzească?
- Îl punem pe Robo.
- Ok, dar să-l anunţăm pe şefu.
Nici nu miji astrul ceresc că lumina celor două luni
amplifica nuanţa albastă a luminii.
....
- Până la ora 12 aveţi liber, se auzi în dispozitivele
auditive.
- Mulţumim domnule, spuseră cei doi veghetori şi
se apropiară în grabă de grupul copiilor ce-l însoţeau
pe bătrân.
Păşind agale, dar atrăgând mereu atenţia cu vorba
sa domoală, apăsată, explicită şi caldă îşi atrase
auditoriul până dincolo de zidurile cetăţii coloniei
către ogorul plin de plante, aproape de cărarea îngustă
de unde se întindeau lanurile de grâu.
- Bătrâne, dar cum a fost cu războiul cu moribii?
- He, he, măi Şer, tot aşa curios ai rămas! Şer şi tu
Darine, nu mai faceţi parte din cei care încep ticluirea
timpurilor şi vremurilor, sunteţi veghetori. Primit-aţi
aprobare?
- Primit-am.
Bătrânul şi-a continuat povestea adusă de pe
planeta mamă. Le vorbea despre armonia ce o simţeai
atunci când vântul mângâia spicele de grâu, câtă
39
lumină se revărsa şi urca spre soare dând mâna cu o

altă lumină, cu cea diurnă.
...
În jurul bătrânului s-au adunat cu toţii în cerc. De
pe butuc, bătrânul:
- Pauză!
...
- Vedeţi voi, mult timp s-a crezut că numai oamenii
sunt în univers. Cu toate acestea existau opinii potrivit
cărora n-am fi fost singurii. În fapt, primele colonii au
demonstrat că unele planete chiar au fost locuite
cândva. Ce se întâmplase cu locuitorii aceia nu se
cunoştea, până când am întâlnit o nouă rasă. I-am spus
rasă, pentru că era total diferită de noi ca şi structură
organică şi mod de gândire. O singură latură o aveam
însă comună, cea de războinici şi a onoarei.
-Bătrâne, dar ne povesteşti cum ai luat prima dată
contact cu acea rasă?
- Încă eram tinerel şi ieşisem să privesc lanul de
grâu plantat în nord, însă am fost urmărit de un tânăr
morib care a fost curios să vadă ce fac. Eu nu puteam
să-l văd, pentru că purta un sistem de camuflaj care-l
ascundea de lumina vizibilă. M-am uitat la grâu, la
spicele de grâu, erau galbene, chiar îi era favorabilă
zona. ... Se ştia că exista şi o colonie moribă, dar atâta
timp cât nu s-a deschis focul asupra lor, au procedat la
40
fel, de aceea am considerat că acea latură a onoarei

era mult superioară nouă. Atunci s-a întâmplat o mică
nenorocire. Un bârzav, făcu o mică pauză uitându-se
încruntat în jur. Voi cunoaşteţi ce este un bârzav şi
cum trebuie să ne apăram de el?
- Da, au spus copiii. Este o insectă ucigaşă şi
trebuie să ne ferim de acul ei.
- Bravo! Aţi învăţat corect. Interesant este faptul că
sistemul de camuflaj morib poate să fie detectat de
către această insectă otrăvitoare. Ferindu-mă de el,
ascunzându-mă în grâu, insecta l-a atacat pe tânărul
morib care, deşi în camuflaj, a fost o pradă săţioasă.
Am sărit să îl ajut, cu toate că ne consideram duşmani,
pentru că la rândul meu am fost educat ca şi voi, că o
înţepătură fără venin nu-ţi pune în pericol viaţa, dar
două, trei înţepături de acelaşi fel sunt mortale. Cu
mâinile goale am prins acul şi l-am smuls din
abdomenul insectei ca pe un trofeu. Rana provocată
de înţepătură era curată. Aşadar nu-şi vărsase încă
veninul. Am luat un mănunchi de paie de grâu, le-am
tăiat doar spicele şi înfăşurându-le le-am făcut un
garou ce l-am aplicat pe membrul rănit. Foarte speriat,
cu ochii săi mari şi negrii, moribul mă privea cum i-
am legat garoul. În liniştea vântului două zgomote
erau puternice, bâzâitul morbid al insectei şi cele două
inimi din pieptul moribului. L-am ajutat să se ridice şi
41
l-am condus spre partea de nord a lanului. Nu ne-am

vorbit nimic. L-am salutat utilizând mâna şi m-am
întors spre colonie. Trei rotaţii, echivalentul a trei zile
coloniale, nu am povestit cele întâmplate nimănui.
Când în ziua a patra s-a dat alarma, toată lumea era
speriată. Am văzut pe feţele adulţilor. Ici-colo se
auzea „Oare ne vor ataca?“. M-am furişat, mi-am luat
costumul de luptă şi arma mea făurită după schemele
antice. De fapt le-am luat pe toate şi am plecat să
însoţesc la oarecare depărtare grupul de alduţi
înarmaţi, spre câmpiile din nord. I-am auzit şuşotind
să încerce modalitatea paşnică, să se prezinte unul,
lăsând arma la o parte. Într-adevăr, cei şase, şapte
moribi adulţi, cu platoşe impunătoare, au procedat la
fel, doar unul s-a apropiat de pământeanul tras la sorţi
pentru întâlnire. Năbădăios cum eram, m-am apropiat
prin lanul de grâu. Am şi fost detectat, dar nu au
reacţionat, pentru că dronele lor au arătat faptul că nu
aveam arme energetice. Un al doilea, de statura mea s-
a apropiat de locul întâlnirii. Pământenii erau îngroziţi
le încleştaseră mâna pe senzorul de activare a armei.
Ovărsirul abia îi stăpânea. L-am recunoscut pe cel
care s-a apropiat. Se vedea petecul ce-i repara gaura
costumului său. Era cel rănit de insectă. Involuntar m-
am apropiat de el, iar el mi-a întins mâna, făcând un
gest pământean. I-am răspuns imediat, instinctiv. Toţi
42
ne priveau perplex, până şi şeful moribilor. „Hm“,

imită un sunet pământean de mirare, şeful lor. În cele
din urmă ajunsese şi Robo, translatorul universal, bun
la toate.
S-au lămurit repede cele două părţi. Moribii cereau
o experienţă de războinic în schimbul onoarei arătate,
deşi la început, nedumeriţi, nu se înţelegea ce este. S-a
tras concluzia că în urma acţiunii mele de a salva viaţa
tânărului morib de atacul insectei, legea lor cerea
împlinirea ritualului de războinic, ceea ce însemna ca
cei doi să pornească într-o cruciadă de exterminare a
câtorva insecte. Aproape fericit şi îmbărbătat de
adrenalină, l-am prins de mână şi am alergat spre
colţul unde ştiam eu că este un mic fagure al
insectelor. Partenerul avea pregătită arma energetică,
eu, arcul cu săgeţi. La început m-a privit mirat, dar
când mi-a văzut dibăcia în acţiune, prin decapitarea a
două insecte cu arcul meu special, a rămas foarte
impresionat. Victoria noastră s-a concretizat cu
exterminarea a douăsprezece exemplare mature şi
patru larve. În semn de pietenie am făcut schimb de
arme şi am pornit spre grupul de adulţi ce ne-au
supraveghat pe toată perioada cruciadei. Ambele
grupuri au fost mulţumite şi tratativele de convieţuire
s-au deschis. Practic am obţinut cea dintâi colaborare
armonioaă între moribi şi terrani. Un singur fapt
43
uitaseră cu toţii, ca în orice stup şi în acesta mai exista

şi o regină care din înălţimi, după ce-şi văzuse colonia
sa decimată, atacase prada cea mai mare, pe şeful
moribizilor, care de fapt era tatăl partenerului meu de
cruciadă după standardele pământene. În grabă,
nimeni nu avea activată vreo armă energetică, iar
tânărul încă nu se deprinse să foloseacă arcul, aşa că
am fost nevoit să utilizez arma antică, bumerangul,
care bineînţeles o decapitează pe regină chiar în faţa
marelui conducător. Ajuns la faţa locului am smuls
acul cu punga de venin şi am dăruit-o acestuia. De
atunci situaţia coloniei a devenit una înfloritoare. Cu
toate că fiecare stătea în tabăra sa, locul de întâlnire
era tot timpul lanurile de grâu ce erau păzite cu
străjnicie de către moribi. Spicele de grâu reveneau
coloniştilor terani, iar paiele, curios fapt, pentru că s-
au dovedit a fi un element medical au fost folosite de
moribi. Aşa că relaţiile au devenit tot mau strânse
depinzând una de alta.
- Simbiotice, simbiotice, strigară copiii.
- Le putem numi şi aşa. Tot în perioada aceea am
descoperit adevăratul inamic al terranilor şi moribilor,
adevăratul artizan al conflictului dintre cele două rase.
- Gavizii, gavizii, strigau copiii.
- Corect, spuse bătrânul. Şi asta datorită lanului de
grâu ce pentru biologia acestora este un afrodisiac şi
44
paralizant în acelaşi timp. Atât noi, cât şi moribii am

fost uimiţi de descoperirea celor trei trupuri paralizate
în apropierea lanului de grâu. Nici tehnologia
avansată a moribilor nu i-a putut identifica pe cei trei.
Ia spuneţi, ce mirosuri simţiţi?
- De pere, de pere.
- Aşa este, este mirosul moribilor masculi.
Darine spune:
- Simt miros de lubeniţă.
Bătrânul izbucni în râs.
- Măi, Darine, tu ai o admiratoare moribă. După
standardele noaste femeile moribe sunt greu de
detectat. Când femeia moribă doreşte acest lucru, îi
poţi simţi prezenţa. Îţi recomand să rupi trei paie de
grâu şi să i le dăruieşti când acesta se va arăta.
Bătrânul privi spre orizont.
- E timpul să ne întoarcem în colonie. Salutaţi-vă
prietenii ce v-au însoţit până aici.
Cei 14 tineri moribi şi-au desfăcut sistemele de
camuflaj. Unul mai îndrăzneţ s-a propiat de Darine.
Emana un puternic miros de lubeniţă. Darine îşi
dăduse seama că era femeia ce l-a urmărit de mult
timp şi i-a dăruit cele trei spice de grâu. Aceasta le
luă, reteză spicele cu boabele de grâu, păstrându-şi
tulpinele şi întorcând bobul.
- Toţi copiii aplaudau. Au trăit un moment istoric.
45
C apitolul IV
La marginea lanului de grâu
- Deşteptarea! Astăzi este o zi măreaţă pentru

colonia noastră şi restul umanităţii. Aveţi grijă cum vă
asamblaţi echipamentele! Şi aşa cum am făcut
pregătire pentru acest eveniment, vă prezentaţi pe
platoul principal! Mult succes şi nu uitaţi că de astăzi
bătrânul nostru va face parte din marea ligă a
judecătorilor acestui colţ de univers! ...
Câteva strigături de bucurie a acestei generaţii care
a reuşit să determine un inamic aşa de puternic nu
numai să încheie încetarea ostilităţilor, ci să devină şi
principalul aliat în marea alianţă a tuturor fiinţelor
care au atins spaţiul cosmic cu proprile puteri s-au
auzit.
Râsete, voci tinere, sunetul bocancilor au adunat pe
marele platou o sută de mii de cadeţi. Desigur alaiul
era imens, procesiunile curgeau una după alta cu toată
solemnitatea şi tipicul uman.
La tribuna principală, pe un interval de o mie de
locuri şi-au făcut apariţia în costumele lor de
46
războinici spaţiali.
În apropierea miezului zilei se lăsă o linişte timp de
cinci minute. În tot acest timp vehicolul în formă de
stea se ridica purtând la bord ultimul pământean care a
văzut planeta mamă şi căruia i s-a făcut mare onoare
de a fi acceptat în rândul marelui consiliu de judecată.
Desigur era însoţit de cel mai bun prieten, „arianul“
său preferat care la rându-i îi fusese acceptată intrarea
în marele consiliu.
***
Baiatul teran observă apropiindu-se de el o fata

arien.
- Mă bucur că ne-am întâlnit din nou. Pot să-ţi spun
că ţi-am simţit prezenţa aşa cu m-a învăţat bătrânul,
spuse băiatul.
Se auzi un chicotit din spatele unei plante.
- Şi ce miros ai simţit? întrebă fata mişcând uşor
din nas pentru a respira aerul proaspăt.
- De lubeniţă.
- Înseamnă că încă mă mai iubeşti, deşi că ai fost
plecată... Da, am fost forţată să plec, aşa cu ţi se cere
ţie. Ţi-am lăsat mesaj pe wurk, ca să ştii că nu am
plecat din dorinţa de a mă ascunde de tine, ci pentru a
rezlva tensiunile din tribul meu.
47
- Am înţeles mai greu. A dus muncă de lămurire cu

mine bătrânul. Ştii bine că ni s-a interzis să ne mai
vedem din pricina faptului că suntem specii diferite
datorită reproducerii. Eu tot nu înţeleg în totalitate
cum la voi sunt trei părţi în ceea ce priveşte
reproducerea speciei?
Serioasă G.A răspunde:
- Ceea ce este firesc pentru noi, a fost o mare
nedumerire din partea voastră, dar în privinţa acesta
bătrânul vostru a avut dreptare. Dacă există ca
manifestare ceea ce voi numiţi dragoste şi iubire,
poate să apropie specile. Acest lucru căutăm şi noi,
înţelegere şi armonie. Aşadar, atâta timp cât stau
ascunsă după acestă plantă, nu încălcăm niciun
protocol şi nicio judecată. Cu toate astea îmi vine să
mă arunc spre tine şi să te strâng puternic în braţe. Mă
tem numai să nu te strâng prea puternic şi să-ţi frâng
oasele.
Băiatul teran râde cu poftă.
- Te-am admirat şi pot să-ţi mărturisesc că, deşi sunt
puţin nelămurit, doream să aflu de la tine dacă ai fi de
acord să-mi expui forma voastră de vieţuire.
- Nu-mi este greu, pentru că bătrânul vostru m-a
ajutat să înţeleg felul vostru de vieţuire. Ceea ce voi
numiţi cuplu, pereche, la voi sunt doi indivizi, la noi
trei.
48
- Am înţeles asta, dar de ce s-a ajuns la ideea de

malformaţie?
- Nu e vorba de malformaţie, ci de metamorfozare.
O femelă participă cu ouălele, alta poartă ouăle, iar
masculul îşi revine greu, după aproape trei ani şi
ciclul acesta al înmulţirii se termină abia după cel de-
al doilea proces la care prima femelă care a participat
cu ouă va deveni purtătoare, iar cea purtătoare va
participa cu ouă.
Uimit băiatul teran pune mâna pe frunte.
- Apciu. Complicat proces aveţi! De aceea masculul
suferă aşa de mult?
- Da, e o muncă epuizantă din partea masculului,
pentru că îngrijeşte două femele ce-i sunt credincioase
toată viaţa.
- Dar am observat că singurul ce rămâne cu un corp
de carne e bătrânul, restul au corp energetic.
- E o ştiinţă a vederii, dar despre acest lucru o să
mai vorbim. Grâul din lan a început să danseze şi
trebuie să pătrund în jocul lui. Tu rămâi la marginea
lanului până ce te voi chema!
49
C apitolul V
Urgia
Frunzele tufelor şuierau în ritmul vântului care cu

tot dinadinsul se lovea ca ele să şuiere a muzică.
Norul ce apăruse la orizont se încăpăţâna să se ridice
în înălţimi şi în acelaşi timp printre coloanele formate,
vârtejuri mici îl îndemnau să o ia la galop pe bolta
cerească. Copiii instruiți de bătrân erau mereu
vigilenți. Ei ocupau posturi de observație în colonie.
- Ami, anunţă că vine o furtună mare!
Alarmele şuierau, ziduri de protecţie se ridicau.
- Ted, a mai fost înregistrată o asemenea furtună în
zonă?
- Nu, a depăşit toţi parmetrii studiaţi de noi. Parcă
n-ar fi furtună, parcă ar fi ceva viu.
- Ia, uită-te aici!
La şapte km de raza furtunii, bara se mişca
bezmetic. Vreo şapte tornade, iar aici mijlocul lor
pulsează ceva magnetic.
- Vrei să spui că e o furtună magnetică?
- Am spus că pulsează, nu că este.
50
- Încă nu înţeleg aşa ceva.

- Din tot ceea ce cunoaştem noi, asta nu e furtună
- Dar ce este?
- Cam tot ce cunoaştem noi înmulţit cu puterea
zece, poate chiar mai mult.
O alarmă şuieră a avertisment.
- Ted, postul de observaţie zece nu mai există.
- S-a întrerupt orice formă de comunicare cu locul
respectiv.
- Ne-au trimis ceva date?
- Viteza vântului a trecut de la 380 la 680.
Un murmur de mirare şi spaimă în acelaşi timp a
provocat privirile speriate a tuturor ce erau în zona
mesei de control meteorologic.
- Suntem primii care avem date despre urgia asta.
Luaţi contact cu celelalte centre şi spuneţi-le că se
apropie, că vine această nenoricire şi nu o putem
împiedica. Instrumentele noastre nu fac faţă
provocării. Nu putem opri urgia.
- Ted, să-i anunţăm şi pe nepământeni?
- Cred că ar fi cazul.
- Trimite-ţi-l pe ciclopul 1!
Forfota evacuării se întinsese pe cei zece km ai
bazei.
Această mică cetate-oraş era în pragul unui mare
dezastru.
51
- Observatorilor, întrebarea se pune în ce direcţie să

evacuăm coloanele de refugiaţi.
- Nu mai înţeleg nimic, parcă se întinde, vrea să ne
prindă în cleşte. În ce direcţie să o luăm ca să nu ne
lovească furtuna?
- N-am primit nicio informaţie deocamdată.
- Atunci comunicaţi cu cei de la centru.
- Mai e cineva pe acolo să ne spună în ce direcţie să
o luăm?
- Poate nu ar mai trebui să ne punem în mişcare, ci
să ne facem o groapă şi să rămânem aici.
-Vera, ce-au spus prietenii noştri, au răspuns
mesajului noastru? Se pare că nimeni nu mai e în baza
lor. Nu s-a făcut nicio mişcare. E sigur că au văzut
mesajul de la ciclop?
- Da.
- Şi nu s-a arătat niciunul.
- Nu.
- Atunci e grav.
- A fost identifcată vreo nava care să ridice greutăţi
în înălţime?
- Nu.
-Vera, mi se pare ciudat că ciclopul s-a întors fără
steagul alb.
- Da, aşa e. Să-l fi luat vântul?
- Nu cred, l-am legat prea bine.
52
- Deci nu trebuie să ne îngrijorăm?

- Să vedem ce facem cu furtuna, dar mi-e teamă că
nu putem evacua locul.
- De ce? S-a anunţat la timp? S-au pus în mişcare
toţi?
- Nu ştiu de ce, dar am o senzaţie ciudată. Parcă
furtuna aceasta a fost creată să ne distrugă pe toţi.
- Oare nu ar trebui să ne uităm şi în spaţiu, nu doar
la centru de meteorologie?
- Sincer, nu ştiu, n-am întrebat pe nimeni.
- Auzi paşi?
- Da, i-am auzit acum.
- Vezi pe cineva?
- Nu.
- Simţi miros de fructe?
- Parcă miroase a pere.
- Înseamnă că e cineva camuflat pe lângă noi.
- Ştiu că mă auzi şi-mi înţelegi graiul. Am
descoperit că vine o furtună mare. Nu avem nume
pentru ea.
Vera îl trage de mânecă. Şeful de la meteo i-a spus
urgie.
- Cum am spus, nu avem nume pentru ea. E foarte
nefirească pentru ce avem noi.
Un sunet metalic se auzi în apropiere şi o voce îi
răspunse.
53
- Desigur. Nu este o furtună, e un atac meteorologic

controlat din spaţiu. Patru nave le-am doborât până
acum, dar una nu am găsit-o. Întotdeauna sunt cinci,
iar aceasta a activat câmpul de formare din nordul
palanetei antrenând forţe magnetice. Vitezele vor
depăşi 800 km pe oră după standardele voastre şi
nimic nu va rezista, nicio clădire, dacă nu are ancorare
la 100 m adâncime.
- Uau, e grav de tot. Nici în subteran nu suntem
protejaţi. Mai rămâne un singur lucru de făcut, să
găsim vehicolul spaţial şi să-l distrugem.
- Bună idee.
- O să ne ducem la colonia noastră, ca să-i anunţăm
ce am aflat.
- Bună idee, se auzi vocea sintetizată. Am ordin. Vă
însoţesc. Am ordin să vă creez o cupolă de cristal.
Acoperă 12 km din centrul unde este activată.
- Hm, asta da minune, spuse Vera.
- Haideţi să ne grăbim!
- Ciclop, porneşte sistemul de deplasare şi du-ne
repede în colonie! Avem un sistem de ataşare. Poţi să
te ţi de el, ca să nu pierdem timpul. Când ajungi
aruncă cu vopseaua, ca să identifice nava la sfatul
coloniştilor. Distrugând-o scapăm de furtuna
meteorologică.
54
C apitolul VI
Fierul alb
- Vino repede! Am găsit poarta de fier alb. Ea
trebuie să fie calea.
- Nu cred că e o idee prea bună să ne aventurăm
dincolo de poartă, Vera.
- De ce, Ted?
- Ți-am mai spus. Fierul alb este o imagine
apocaliptică.
- Cu atât mai bine. Eu am găsit această poartă de
fier alb.
- Dacă nu ai curaj să mergi cu mine dincolo de
poartă, mă duc singură.
- Așteaptă, o să te însoțesc, însă ar trebui să lăsăm
un mesaj echipajului nostru ce se află chiar acum într-
o călătorie la frontierele galaxiei Calea Lactee.
- Mai bine, nu.
- Ești foarte încăpățânată, Vera.
- E mai bine să descoperim singuri enigma din
spatele porții de fier alb.
- Atunci, să mergem!
- Să mergem!
Cei doi pășesc dincolo de poartă, într-o altă lume
55
dominată de culori violacee și roșii. Din când în când

cenușiul acoperă decorul prin fumul gros provenit în
urma unor explozii. Clădirile din jur erau toate ruine.
Oamenii alergau disperați fără o țintă anume. Din
toate părțile îi pândea pericolul. Vera și Ted și-au
întors privirile spre poarta care s-a închis în urma lor,
dar poarta nu se mai zărea nicăieri. Au început și ei să
alerge speriați până ce au ajuns în fața unei clădiri
impunătoare spre a cărei ușă se îmbulzeau o mulțime
de oameni. Au reușit să pătrundă și ei în clădire.
Acolo au găsit coridoare întortochiate, scări abrupte.
Unele scări nu duceau nicăieri, ci nimereai într-o
fundătură unde te pândea o făptură cu o sabie ascuțită,
altele te trimiteau spre saloane unde oamenii deveneau
prizonierii unor experimente ce își aveau finalitatea în
moartea trupului, altele îți deschideau portițe de
scăpare, dar nici acelea prea mari. Vera și Ted s-au
încurcat în scări, pe coridoare. Au păcălit săbiile
ascuțite și doctorii din saloane, au urmărit portițele de
scăpare.
- Era bine dacă mă ascultai, Vera! Poarta de fier alb
ne-a trimis în mijlocul apocalipsei. Nu știu cum putem
evada de aici spre a afla din nou calea ce ne duce spre
echipajul nostru ce cu siguranță a găsit un mediu de
viață liniștit.
- Sunt atât de mulți copii, Ted! Copiii aceștia au
56
fost despărțiți de părinții lor. Poate părinții lor nici nu

mai sunt printre cei vii. Cred că venirea noastră aici
nu a fost zadarnică. Totul se întâmplă cu un scop.
- Și tu crezi că scopul nostru este să-i ajutăm pe
acești copii rămași fără părinți?
- Da. Chiar o să-i adun și o să-i iau cu noi în
încercarea de a evada de aici.
- Copiii ne vor îngreuna și mai mult planurile. S-ar
putea să sfârșim și noi aici, dincoace de poartă.
- Ce rost am mai avea noi în acest univers, dacă nu
am da o mână de ajutor vieții? Acești copii sunt
urmașii oamenilor de pe Terra. Trebuie să-i salvam. Ei
pot duce peste mii de ani genele strămoșilor lor.
- Până la urmă copiii ne-ar putea ajuta să ne
camuflăm spre a scăpa cu viață.
- Ce egoist ești, Ted! Te gândești doar la tine. Să știi
că egoiștii sfârșesc primii.
- Și tu nu te gândești la tine?
- Aș minți, dacă aș spune că nu mă gândesc și la
mine, dar mă gândesc și la alții. Tu ai observat
moartea acelei femei ce încerca să se salveze
folosindu-se de un copil.
- Bine, fă ce dorești!
Vera a adunat de pe coridoare, ajutată de Ted un
grup de copii. Din când în când era nevoită să se
ascundă prin încăperi, să se pitească împreună cu Ted
57
și copiii în spatele mobilierelor din lemn masiv spre a

scăpa de ochii roboților soldat care sfâșiau totul în jur.
La un moment dat au găsit o scară ce ducea spre
turnul clădirii. Au început a escalada scara care era
foarte abruptă. Puteai în orice moment să cazi.
În turn au dat peste o sală unde era mare adunare. O
mulțime de personalități de pe Terra se aflau acolo.
Erau oamenii ce au reușit să cucerească Terra, să fie
cunoscuți de toți viețuitorii planetei. Ei stăteau în jurul
unei mese rotunde și își arătau darurile. Vera, Ted și
copiii s-au amestecat printre ei. La un moment dat au
venit niște soldați costumați în negru să cerceteze pe
toți cei ce se aflau la masă. Unii scăpau. Erau cei
însemnați, cei care au făcut pact cu întunericul spre a
cuceri lumea. Alții sfârșeau prin decapitare cu laserul.
Vera le-a făcut un semn copiilor și lui Ted de a se
duce spre baie. Unii copii s-au pitit pe sub masă, pe
urmă s-au strecurat spre baie. Doar Vera mai trebuia
să ajungă la baie. Soldații se apropiau de ea cu
cercetarea și acum nu o mai puteau scăpa din ochi. Nu
putea să mai fugă spre baie, fiindcă le-ar fi pus viața
în pericol copiilor și lui Ted. Nu-i mai rămânea
altceva decât să se roage și să-și aștepte sfârșitul. Se
gândea cu înfrigurare cât de cumplit va fi momentul în
care capul o să-i fie despărțit de trup. Printre gândurile
ce o înspăimântau, rostea și rugăciuni. La un moment
58
dat a observat un cuțit pe masă. Era un cuțit din fier

alb. L-a luat în mână involuntar și a început să-l
stângă puternic. Tăișul i-a intrat în carne și câteva
picături de sânge au căzut pe fața de masă albă. Un
soldat s-a apropiat de Vera. Vera îi simțea răsuflarea în
ceafă.
- Nu știu unde a dispărut femeia de aici. Am fost tot
cu ochii pe ea. Au rămas în urma ei doar câteva
picături de sânge.
Vera a înțeles că fierul alb al cuțitului o face
invizibilă și a plecat spre baie. Rugăciunile au făcut-o
pe Vera să observe cuțitul din fier alb și să nu-l
abandoneze.
În baie au privit cu toții la firele albastru-verzui-
organice ce altă dată aveau rolul de țesături cu scopul
de a proteja ființele de prea multă lumină, de prea
mult frig sau cald. Rotindu-le în aer, n-au făcut
altceva decât să unească trei mănunchiuri, prin
contorsionare, formând o antică funie. Cu ajutorul ei
s-au aruncat în gol, însă fibra organică, extrem de
puternică și elastică nu i-a lăsat să se izbească de
pământ, ușurându-le atingerea solului și așa au putut
să călărească bestia cu trei membre, KUCA ce prindea
ușor 120 km pe oră.
Senzorii nici măcar nu au avut timp să identifice ce
era cu pala de vânt care reprezenta în fapt mișcările
59
puternice și precise ale animalului de transport.

KUCA a fost atrasă de cuțitul din fier alb al Verei și
s-a lăsat încălecată.
Într-un târziu, departe de orice așezare, în pala
lumină, portocaliu-gălbuie, a lunii noi ce se ridica
mândră la orizont, Ted, Vera și copiii identificaseră
sunete neanimalice. Erau sunetele unor tinere creaturi
ce sărbătoreau în natură așa zisul camping, atrase de
măreția focului de tabără. Unii spuneau povești, alții
cântau și dansau. Grupul părea să nu cunoască urgia.
În timp ce Ted, Vera și copiii priveau cu surprindere
spre focul de tabără, o navă plină de copii, condusă de
doi adulți, o femeie soldat și un bărbat soldat s-a oprit
lângă focul de tabără. Toți au privit cu uimire că de
fapt campingul era înconjurat de sârmă ghimpată și o
clădire cenușie se ascundea în spatele arborilor. Copiii
aduși de cei doi au fost invitați să intre în clădire. O
fetiță de zece ani ce plângea strigându-și mama, s-a
ascuns în spatele unui copac. După ce grupul de copii
a intrat în clădire, alți soldați au închis ușa de fier
negru, iar cărăușii s-au întors la nava lor în timp ce
creaturile ce petreceau și-au continuat povestea ca și
când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Vera s-a strecurat ușor spre arbori și a ajuns la fetiță
care era la un pas să dea un țipăt, dacă Vera nu i-ar fi
acoperit gura.
60
- Taci, vreau să te ajut!

- În clădire sunt arși copii. Privește!
Copila de zece ani i-a arătat Verei un geam de unde
aceasta putea să privească urgia.
- Și mama mea a intrat în această clădire ca să mă
salveze pe mine. Creaturile din jurul focului de tabără
sunt oamenii celui rău. Ei duc în eroare pe cei care ar
evita să pătrundă în clădire. Sunt puși să dea falsa
impresie de armonie.
- Vino!
Fata a urmat-o pe Vera și s-a alăturat grupului de
copii.
- Trebuie să salvăm copiii ce vor mai fi aduși aici! a
spus Vera.
- Cum? a întrebat Ted.
- O să-i omorâm pe cei doi cărăuși și ne ocupăm de
transportul copiilor pentru a-i salva.
- Tu știi că încă nu am omorât pe nimeni, chiar dacă
am fost numit soldat al echipajului.
- Atunci nu-i omorâm. Îi imobilizăm și îi aruncăm
în fântâna cea părăsită de peste drum de camping.
- E periculos, Vera!
- Trebuie să salvăm cât mai mulți copii!
Cu ajutorul cuțitului de fier alb, Vera a reușit să
imbobilizeze cărăușii și ajutată de Ted a putut să-i
lege și să-i închidă în fântâna părăsită. Profitând de
61
neatenția creaturilor din jurul focului de tabără au

spraîncărcat nava, cu toți copiii ce-i salvase până în
acel moment și au pornit spre vârful muntelui. Acolo,
într-un luminiș, au decolat, au lăsat copiii și au pornit
după un alt transport îndrumați de Maria, fetița de
zece ani, de un băiat Hadrian și Aniela, o fata arian.
Deghizați în cărăuși, fiindcă luaseră hainele celor
ferecați în fântână, au reușit să salveze încă două
grupuri de copii. Când cei din jurul focului de tabără
au dat alarma că nava nu mai ajunge, iar ei au ascultat
mesajul prin stație, au dus copiii la destinație, iar ei au
pornit cu nava spre un fluviu, unde au abandonat-o.
Din nou KUCA, cheamată de fierul cel alb i-a dus pe
Vera și Ted în luminișul de pe vârful muntelui.
Acum erau o întreagă echipă. Luna îi boteza cu
lumina ei galben-portocalie, în timp ce orizontul
sângeriu plângea de durerea făpturilor prigonite de pe
Terra.
- A ajuns sfârșitul pe Terra, a spus Vera.
- Urgia, a adăugat Ted.
- O să desenez cu acest cuțit o poartă pe solul uscat
de durere. Cândva un vulcan a plâns pe culme și a
avut inima chiar sub noi.
- Ce ți-a venit iară?
- Așa simt să fac.
Vera a desenat cu ajutorul cuțitului pe un perete
62
stâncos al muntelui o poartă. Când desenul a fost gata,

în fața lor s-a ivit o poartă mare din fier alb. Cu toții
au pășit dincolo de poartă părăsind apocalipsa.
Dincolo de poartă îi aștepta echipajul cu o navă gata
de a explora, noi și noi orizonturi.
Bătrânul, copiii, adulții, au plecat spre alte colonii
ale galaxiei. S-au lăsat și ei pradă IA. Nava părea să le
călăuzească pașii. Parcă nu mai erau ei.
- Vera!
- Da, Ted!
- Am uitat de Hadrian, de Maria și fata arien.
Hadrian, Maria și fata arien, au fost cei care au
ajutat la salvarea copiilor, pe urmă s-au ascuns în
spatele cascadei ce spăla stânca pe a cărui perete Vera
a desenat o poartă. Acolo se afla o peșteră ce ducea
spre inima muntelui.
- Acum nu ne mai putem întoarce, a spus bătrânul.
Sunt prea mulți cu ochii pe noi. De ne vom întoarce
ne vor spăla toate imaginile, ne vor reprograma.
Călătorind prin galaxie ne vom salva amintirile.
- Oare ne vom mai face și alte imagini, a întrebat
Ted?
- Amintiri, a adăugat Vera.
- Nu prea cred, a spus bătrânul. Suntem închiși în
această navă capsulă. Alimentăm din loc în loc, fugim,
nu mai știm să trăim prezentul, iar viitorul e imprecis.
63
C apitolul VII
Semnele de pe lună
- Privește luna, Aniela!

- Mi-e teamă, Hadrian!
- Nu trebuie să-ți fie teamă.
- Am auzit că luna are proprietăți magice, puteri ce
nu pot să fie stăvilite.
- Aniela, micuță arien, luna influențează pe cei
atrași de ea, pe cei ce o înțeleg, așa cum ghidează
valurile, stelele, focul, pământul.
- Voi, umanii, sunteți influențați de lună?
- Nu toți.
- Dar tu, Hadrian?
- Pot spune că o înțeleg și mă înțelege.
- Cum? Nu înțeleg.
- Până nu te voi învăța să citești semnele lunii, nu o
să înțelegi.
- Te ascult!
- Vezi, tu, fata aceea de pe lună. Pare să
strălucească asemenea unei stele în pântecul mare al
corpului astronomic ce orbitează Terra?
- O văd, dar mai văd o stea lângă ea ce are formă de
băiat.
64
- Cercetătorii intergalactici ce s-au ocupat de

studiul spațiului dintre galaxii, au cercetat și semnele
de pe lună și au spus că cele două semne sunt
rezultatul prafului magnetic rămas de pe urma lavei
antice, dar nu au calculat bine.
- De unde știi acest lucru?
- De la Darien.
- Cine e Darien?
- E cel mai bun prieten al meu. Un mic geniu în
știința prelucrării informațiilor.
- Se ocupă de IA?
- E mai bun decât cei ce au bus bazele acestei
tehnologii.
- Și unde e Darien acum?
- În Obsevatorul lui Astronomic.
- Unde-i acest Observator Astronomic?
- În vârful muntelui stâncos de pe Terra, la
adăpostul crengilor înverzite de iederă și-n umbra
cascadei.
- Atunci suntem aproape.
- Foarte aproape. Trebuie să urmăm cărarea
umbrită, cât mai aproape de cascadă, pe lângă
ramurile de iederă și să ne ferim a fi văzuți de Pasărea
Metalică. Luna o să ne lumineze pașii însoțindu-ne.
- Acum înțeleg de ce nu am plecat cu bătrânul. Dar
unde este Maria?
65
- E cu Darien.
- Și crezi că este vreo șansă să salvăm Pământul.
- Da.
- Care?
- Încă cercetăm.
- Și dacă nu există?
- Speranța nu moare niciodată. Ea e cea din urmă
pasăre ferecată în Cutia Pandorei.
- Dar speranța nu rezolvă nicio problemă.
- Te înșeli, Aniela! Speranța rezolvă majoritatea
problemelor.
- Cum așa?
- Tu ai auzit de puterea gândului?
- Am auzit ceva.
- Gândul poate să rezolve multe lucruri, iar gândul
pozitiv, dorința de a realiza ceva, speranța că vei reuși
se împlinește la un moment dat.
- Nu cred.
- Să o luăm treptat. Te-ai gândit vreodată intens la o
persoană?
- Da.
- Și nu s-a întâmplat ca persoana respectivă să ia
legătura cu tine sau să o întâlnești întâmplător.
- S-a întâmplat.
- Vezi, Aniela! Gândul are puteri nelimitate, iar
speranța se naște în gând.
66
- Dacă spui tu.

- Sunt totuși niște calcule în toate. Darien dezleagă
toate răspunsurile. Acum e preocupat și de
psihoistorie.
- Psihoistorie?
- Știință descoperită de un matematician, capabilă
să prezică viitorul.
- Nimeni nu știe viitorul.
- Te înșeli, Aniela! Viitorul se poate calcula. E
ascuns în fiecare din noi. Ți-am spus că trebuie să te
învăț semnele de pe lună.
- Ce legătură au semnele de pe lună cu fiecare
dintre noi, cu viitorul?
- Au. Dacă privești chipul unui pământean poți
înțelege din ochii lui, din expresia feței, dacă este
bolnav sau sănătos, dacă e drept sau ipocrit, dacă e
bucuros sau trist, dacă e plin de viață sau drumul lui
se va termina curând. Și nu doar expresia feței îți
vorbește despre toate acestea, ci și mișcarea corpului,
mâinile, degetele.
- Buzele, a spus Aniela, întrerupându-l pe Hadrian.
- Da, buzele.
- Mi-am dat seama că cineva nu a spus adevărul
după ce și-a mușcat buzele și a făcut o grimasă
ciudată.
- Vezi, tu, Aniela! Așa se citește viitorul. Ce-i drept,
67
e un proces mai lung de decodificare a lui din semne,

dar se poate face acest lucru.
- De ce psihoistorie?
- Citești omul, îl înțelegi, pe urmă îl analizezi în
funcție de arborele lui genealogic, istoria familiei și
poți să-i calculezi viitorul. Sunt formule matematice.
- Și cum ne ajută să salvăm Terra?
- Omul e Terra. Salvăm omul, o să salvăm Terra.
- Omul e Terra?
- Geea, în mitologia greacă, e personificarea
pământului, soția lui Uranus, cerul. Ea e mama
umanilor. Oamenii sunt făcuți din lut, din pântecele
Geei, a pământului.
- Eu cred în Dumnezeu, Hadrian!
- Și eu cred în Dumnezeu, Aniela, dar tot ceea ce îți
explic acum ajută la salvarea Terrei.
Hadrian o prinde pe Aniela de mână și o trage în
spatele ramurilor de iederă. Îi acoperă gura cu o altă
mână și îi face semn să tacă.
Pasărea Metalică săgeta înălțimile. Pasărea avea trei
ochi. Doi dintre ochii ei erau roșii și înflăcărați. Din ei
arunca lavă din loc în loc pe unde trecea, iar din
pliscul deschis scotea sunete stranii. În vârful frunții
avea un al treilea ochi ce aduna informații. Acesta
părea un mic soare ascuns într-un triunghi pe a cărui
suprafață se derulau o mulțime de coduri.
68
O vreme au stat nemișcați, chiar și după ce Pasărea

Metalică s-a pierdut departe.
- Acum putem ieși, a spus Hadrian!
- De ce am zăbovit atât, chiar și după ce a plecat
Pasărea Metalică?
- Se putea întoarce oricând. Putea să ne întindă o
capcană, dacă ne-ar fi simțit, pe urmă lava ce o scuipă
din ochi e foarte nocivă. EBI o folosește ca să distrugă
tot ceea ce este viu. Umanii care nu-și mai folosesc
creierul, computerul lor natural, ci se lasă conduși de
IA uitând să mai trăiască, fiind departe de IE, primesc
un vaccin care îi protejează împotriva flăcării aruncate
de pasăre și atacurilor furnicilor.
- Cum îi poate proteja de atacurile furnicilor?
- Veninul acestora nu mai e mortal, dacă ajunge în
contact cu umanul vaccinat. Pe urmă se feresc să-i
mai atace. Nu cred că furnicilor le face bine substanța
vaccinului. Ele atacă umanii nevaccinați.
- E adevărat că furnicile gigant au venit de pe lună?
- Nu au venit de pe lună.
- Semnele acelea de pe lună ce par furnici gigant
sunt doar coduri. Luna e satelitul Pământului și
Pământul e cel ce ar trebui să citească codurile,
semnele Lunii, toate fazele acesteia, Pământul prin
oamenii lui.
- Atunci de unde au venit furnicile gigant să
69
invadeze pământul? Din alte galaxii?

- Nu. Au venit din adâncurile pământului. Au găsit
fisuri în Planeta Mamă și au evadat din lavă și foc.
- Din pământ?
- Furnicile au evoluat din strămoși similari viespilor
și au colonizat aproape tot pământul, mai puțin
Antartica, ținutul înghețat. Ele iubesc căldura.
Umanoizii creați de IA s-au ascuns printre umani
încercând să-i dezumanizeze, pe urmă, ajutați de EBI
au găsit o armă, furnicile. Le-a ajutat să ajungă la
suprafața pământului. Cu ajutorul lor au început să
cucerească aproape toată suprafața Terrei. Ele trăiesc
cu miile în colonii sub pământ. Am fost împreună cu
Darien într-un mușuroi uriaș părăsit. E o adevărată
operă de artă, un adevărat palat plin de galerii sub
pământ. Dacă nu descoperi firul Ariadnei în acel nod
de galerii, te rătăcești ca într-un labirint și poți să nu
mai vezi niciodată lumina soarelui.
- Am văzut cât sunt de puternice. Niște oameni s-au
adăpostit într-un buncăr și ele au reușit să perforeze
peretele metalic. Erau nevaccinați. I-au făcut bucăți.
- Sunt și foarte inteligente, bine organizate.
- Cele fără aripi, furnicile soldat le-au dus bucăți și
furnicilor ce aveau aripi.
- Ele sunt cele protejate.
- Se spune că furnicile gigant adună aurul
70
pământului și-l scot la suprafață, iar umanoizii6 îl duc

celor ce guvernează universul.
- Am ajuns, Aniela. Aici e Observatorul Astronomic
a lui Darien.
- Maria cine este?
- E prietena lui Darien din copilărie.
- Înseamnă că-i înțelege toate descoperirile.
- Îl și ajută. Descifrează cookie-uri ale IA.
- Ce sunt acelea cookie-uri.
- Cookie-urile sunt un text special, adesea codificat.
Acesta este trimis de către un server unui navigator
web, iar apoi este trimis înapoi de navigatorul web de
fiecare dată când acceasează alt server.
- Să înțeleg cu prin cookie-uri, cel care le trimite,
poate să citească informații despre navigatorul web.
- Cam așa ceva, dar îl poate și distruge.
Distrugându-i toate informțiile, blocându-l, îl omoară.
- Și Maria știe să citească textele speciale, cookie-
urile?
- A învățat-o Darien.
- Și ce nevoie au de ele?
- Să blocheze serverele EBI și IA.
- Intrăm?
- Da.
6
Entitate nonumană cu forme și caracteristici umane.
71
C apitolul VIII
Câinele de pe șine
- Ea cine e? a întrebat Darien pe Hadrian.

- E o fată arien. O cheamă Aniela.
- Câtă încredere ai în ea de ai adus-o aici?
- Toată încrederea. A fost cu bătrânul și copiii. S-a
înțelepțit din istorioarele bătrânului. E o prietenă
bună.
- Sper.
- E de încredere, a intervenit Maria! Ne-a ajutat să
salvăm o mulțime de copii.
- Dacă voi spuneți.
- Cum merg calculele, Darien? a întrebat Hadrian.
- Să vă arăt ce am descoperit.
Darien a deschis computerul prin care supraveghea
suprafața Terrei.
- Un câine! a spus entuziasmată Aniela.
- Cum a reușit câinele acesta să supraviețuiască
Păsării Metalice sau atacurilor giganticelor furnici?
- Simplu. Ne e un câine obișnuit, a răspuns Darien.
- Să mergem să-l luăm, să-l salvăm! a spus Aniela.
72
- Pe cine să salvezi? a întrebat Darien, aruncând

fetei arien o privire disprețuitoare.
- Pe câinele abandonat pe șine. Îl poate omorî și un
tren scăpat de sub control, i-a răspuns Aniela fără să-i
pese de privirile lui.
- Aproape toate trenurile sunt controlate de IA. Cele
necontrolate de IA sunt distruse de astfel de câini.
- Ce poate să facă un câine unui tren?
- Un câine nu poate să facă nimic, dar un robot
controlat de IA poate să facă multe.
- Vrei să spui că acel câine e un robot? a intervenit
Hadrian.
- Din calculele mele este un robot.
Darien le arată pe computer scheletul câinelui ce
era o structură metalică plină de cipuri7.
- Cum ai descoperit acest lucru, l-a întrebat, Aniela?
- Prin niște formule, calcule matematice, prin
algoritmi8 ce-i utilizez în limbajul de programare.
- Și dacă te înșeli?
- Darien nu greșește niciodată. E foarte priceput, a
intervenit Maria.
- Nu ne rămâne decât să așteptăm și să observăm.
7
Materiale semiconductoare.
8
Sistem de reguli, simboluri și operații pentru efectuarea de calcule. De
obicei algoritmii se implementează în mod concret prin programarea
adecvată a unui calculator.
73
- Dacă ai calculat greșit câinele o să moară, a spus

Aniela.
- E adevărat, i-a răspuns Darien, însă nu am greșit.
- Nu e mai bine să verificăm la fața locului, a
insistat Aniela.
- Nu e mai bine, i-a răspuns Darien. E foarte
periculos. Până să ajungem la câine am fi nevoiți să
trecem o mulțime de capcane, pe urmă, dacă calculele
mele sunt bune, câinele acela ne-ar putea omorî pe
toți.
- E doar un câine, a precizat Aniela.
- Nu e un câine, Aniela, a intervenit Hadrian.
- O să avem mult de lucru cu prietena ta arien până
ce va înțelege gravitatea situației de pe Terra, s-a
adresat Darien lui Hadrian.
- Priviți! a întrerupt discuția Maria.
Pe computer se vedea un tren că se apropie de
câinele de pe șine.
- O să moară, a spus Aniela!
- Rămâne de văzut, i-a răspuns Darien.
Trenul ce se apropia nu era controlat de IA. În el se
refugiaseră un grup de umani ce cutreierau Pământul.
Cum trenul a lovit câinele de pe șine, s-a rupt bucăți și
a sărit în toate părțile. Părea că s-a izbit de un munte
de piatră. Trenul a fost distrus, iar umanii au pierit în
accident. Câinele de pe șine era întreg ca și cum l-ar fi
74
atins o floare, iar el s-a jucat cu ea.

După un semnal scurt emis de câine, a venit un
android, femeie, a adunat mizeria lăsată în urmă de
trenul distrus, a eliberat linia ca totul să fie ca la
început, pe urmă s-a făcut nevăzută.
- Ai avut dreptate, a rostit aproape șoptit Aniela.
- Cum l-am putea împiedeca să nu mai distrugă și
alte trenuri?
- La acest detaliu am lucrat atunci când ați intrat voi
pe ușă.
- Vine alt tren, a observat Maria.
Privirile tuturor s-au îndreptat spre computer.
- Acesta e un tren de-al lor, a spus Darien.
Trenul controlat de IA a trecut în timp ce câinele s-a
dat jos de pe șine.
- Gata! a spus Darien vesel. Am găsit formula
potrivită. Până aici ți-a fost!
Darien a luat din acvariul său cu păsări IA în
miniatură o vrăbiuță. I-a adăugat un cip plin de
formule și a trimis-o spre câinele de pe șine. Cânele
văzând vrăbiuța și-a deschis spatele, a scos o mână
gigant și a înhățat-o. În momentul în care a atins-o a
început să se descompună în bucăți metalice. Hardul a
prins a scoate fum. Totul a fost distrus, dar și vrăbiuța
a rămas pierdută pentru totdeauna.
75
C apitolul IX
Vătraiul, fumul și țipătul cucuvelei
Bătrânul împerună cu toți copiii ce călătoreau cu el

au staționat pe un corp cersec de la frontierele galaxiei
unde știa că se află o colonie terestră și unde avea
niște buni prieteni.
Un fum gors i-a întâmpinat de când au făcut primii
pași pe acel corp din spațiul ceresc și în fundal se
auzea un cântec ciudat ce semăna cu al păsării de
noapte ce vestea răul.
- S-a întâmplat ceva rău aici, a spus bătrânul
copiilor.
- Cred că a fost atacată colonia, a intervenit băiatul
teran.
- Eu cred că a fost distusă colonia, a spus Vera.
- Și cu siguranță nu mai este nimeni în viață, a
adăugat Ted.
- Liniște! a spus bătrânul întorcându-se spre grupul
de copii cercetători. Trebuie să ascultăm cu atenție
orice sunet, să fim atenți la fiecare mișcare.
- E prea mult fum și vizibilitatea este redusă, a
76
rostit băiatul teran.

Un zgomot ciudat urmat de un fâlfâit de aripi a
întrerupt discuția grupului. O pasăre uriașă, o cucuvea
cât un stejar bătrân, s-a oprit lângă o movilă de
pământ ce fumega. Cu ciocul încovoiat a început să
sape pământul înflăcărat și să scoată la lumină
rămășițele unui obiect de fier. Era un vătrai. A luat
vătraiul și s-a apropiat de grupul de cercetători
conduși de bătrân. L-a lăsat la picioarele bătrânului și
a zburat în văzduh până ce nu a mai fost zărită.
- Ce să fie acest obiect? a întrebat Ami.
- E un vătrai. Eu am văzut unul la bunicii mei, a
spus bătrânul.
- La ce folosește? a întrebat G.A.
- La scormonit jarul din sobe, după ce ard lemnele.
- Nu mai înțeleg nimic, s-a auzit rostind băiatul
teran.
- E o enigmă aici, a spus bătrânul.
- Mânierul pare foarte ciudat, a observat G.A. Pot să
pun mâna și eu pe vătrai? s-a adresat bătrânului.
- Se poate, a răspuns bătrânul dându-i vătraiul lui
G.A.
G. A. a rotit mânierul vătraiului și acesta s-a deschis
asemenea unui windows. O mulțime de sisteme de
computer cu informații din toate galaxiile se derulau.
- Ce să fie asta? s-a minunat Ami.
77
- Un portal spre alte universuri, a spus bătrânul.

- Cred că mă descurc eu cu aceste informații, a spus
băiatul teran și a început să studieze informațiile ce se
derulau.
- Cei care au atacat colonia aceasta au urmat cu
siguranță informațiile acestui windows, a precizat Ted.
- Da. A fost distrusă colonia datorită hidrocarburilor
și atomilor, a spus băiatul teran. Asta după ce colonia
a fost descoperită de EBI.
- Și cucuveaua? a întrebat Vera.
- A fost lăsată să supravegheze acest corp ceresc, a
spus băiatul teran.
- Cu siguranță au aflat că am utilizat vătraiul, a
intervenit bărânul.
- Se prea poate, a spus băiatul teran.
- Să ne întoarcem la navă! Nu putem staționa aici.
O să fim în pericol, a ordonat bătrânul.
- Și vătraiul? a întrebat băiatul teran.
- Îl lăsam aici, a spus bătrânul. O să fim urmăriți,
dacă o să-l luăm cu noi. Nu vreau să vă pun viața în
pericol.
Bătrânul împreună cu grupul de cercetași s-au
întors la nava spațială unde erau așteptați de ceilalți
spre a-și continua călătoria prin univers.
78
C apitolul X
Călători prin pădurea cuvintelor și Cyberspațiu9
- Vog către Bază! Vog către Bază!

- Aici, Uli / Bază! Recepționat!
- Colonie terestră de la frontierele galaxiei distrusă
de EBI!
- Recepționat, Vog!
- Coordonate, Uli, aici, Ulma!
- Nu pot să le identific cu exactitate, a spus Vog.
- Raza 22.000 Km, gravitație 72 m/s2, Bază, aici
Ilma.
- Nu sunt suficient de elocvente informațiile, a spus
Vog.
- Bela / P 137 / Bază!
- Recepționat! Aici Ulma!
- Am făut o identificare a coloniei distruse prin
cyberspațiu. Mesajele către colonia distrusă au ajuns.
E încă o prezență pe corpul ceresc.
- Aici Val / P 137! Prea multe date în cyberspațiu.
9
domeniul mondial al electromagneticii accesat prin tehnologie electronică
și exploatat prin intermediul modulării energiei electromagnetice cu scopul
de a realiza o gamă largă de capacități de comunicare și control, spațiu
imaginar prin care e-mailurile sau alte informații trec.
79
Mesajele ajung codificate.

- E nevoie de cuvinte, a spus Ulm!
- IA raportează!
- Aici Dari / P 47, recepționat, cuvinte pentru ca
mesajele să ajungă corect la destinație.
- Argo către Bază!
- Te ascultăm, Agro! Aici, Uli!
- Prea multe cuvinte! Ne putem rătăci în pădurea
cuvintelor mai rău ca în universurile paralele. E
nevoie de formule de calcul, nu de cuvinte.
- Prin cuvânt a început punctul de mișcare,
gravitația, a transmis Ulm.
- Forța de atracție între corpurile cerești ascultă de
mișcări energetice, nu de cuvinte, Ulm, a spus Vog.
- Te înșeli, Vog! a intervenit Ulga.
- Forța energetică din cyberspațiu poate duce atât
cuvinte cât și coduri, a spus Ilma.
- Aici Wally / P 58!
- Recepționat, Wally / P 58. Aici Urza / P 13.
- Am nevoie de o cale se comunicare cu IA.
- Ți-am deschis o cale de comunicare.
- Pe corpul ceresc a aterizat o navă spațială preț de
o oră terestră.
- Aici IA! Recepționat!
- Uli!
- Da, Ulma!
80
- S-a identificat echipajul navei!

- Te ascultăm, Ulma!
- Bătrânul și copiii.
- E clar, Ulma! EBI au distrus toată colonia, altfel
bătrânul ar fi zăbovit mai mult.
- IA către bază!
- Baza, aici Ulma!
- Prea multe cuvinte! Am nevoie de coduri mașină,
nu de cuvinte. Cuvintele mă încetinesc!
- Îți trimitem codul IA.
- Recepționat! L-am scanat!
- Colonie distrusă la frontiera vestică a galaxiei.
- Uli!
- Da, Ulma!
- Cu atâtea coduri mașină am uitat cât de grăitoare
sunt cuvintele. Le-am uitat puterea.
- Cuvintele au devenit un labirint ce încetinesc IA.
IA are nevoie de coduri din semne grafice.
- O să fie nevoie de o reîntoarcere la cuvinte.
Codurile transmise prin cyberspațiu vor pierde din
rezonanță când cuvântul își va redescoperi valoarea
printre umani.
- Rămâne să supraveghem în continuare conflictele
generate de EBI fără a putea să intervenim în cazul
umanilor.
- Poate vor reuși să-și folosească propriul computer.
81
C apitolul XI
Hienele
- Se mișcă ceva, Darien!

- Am observat, Maria!
- E un câine, a spus Aniela, privind ecranul
computerului.
- Pustiul intelectual pare să-și pună amprenta din ce
în ce mai mult, de parcă ar goni asemenea hienelor.
- Ce vrei să spui? a întrebat Aniela.
- Că nu faci deosebirea între un câine și o hienă.
Computerul personal, creierul, a pierdut multe
informații.
- Nici nu am auzit de hiene, cum să pierd
informația, dacă nu am cunoscut-o? s-a apărat Aniela.
- Multe informații s-au pierdut fără a mai fi
cunoscute, a intervenit Hadrian!
- Mereu are ceva cu mine, s-a necăjit Aniela.
- Așa e Daren, dar are suflet bun, a spus Maria.
- Totuși, de unde au apărut hienele? a întrebat
Hadrian.
- Cred că au fost aduse să curețe mai bine locul
82
accidentului. Rămășițele umane vor fi șterse de hiene.

- Crezi că hienele sunt controlate și ele de IA,
Darien? a întrebat Maria.
- Mai mult ca sigur.
- Cum așa? a întrebat Hadrian.
- Priviți! Le-am scanat! Se pot observa cipurile ce
le-au fost implantate.
- Uimitor! a rostit Aniela.
- Prin urmare hienele sunt trimise să curețe orice
făptură terestră, a spus Hadrian.
- Din câte se pare, da, a confirmat Darien.
- Pradă hienelor, a rostit Maria pierdută în gânduri.
Nu ai putea face ceva să le distrugi? Darien.
- Acum nu pot să fac nimic. Poate mai târziu.
- De ce?
- Numai ce am distrus câinele. Dacă aș distruge și
hienele ne-ar putea identifica.
- Darien are dreptate, a spus Hadrian.
- Dacă am pierde și acest Observator Astronomic,
am fi pierduți cu toții, nu numai noi, ci toți umanii, fie
că se ascund pe Terra, fie că și-au găsit un loc în
coloniile terestre sau lângă bătrân.
- Dar BAZA ce controlează toate universurile nu
poate să intervină pentru a restabili pacea?
- Nu. Fiecare specie din univers trebuie să își
găsească singură portița de salvare. Și omul trebuie să
83
facă la fel. Ei doar observă sau rezolvă ceea ce e mai

presus de ființa umană.
- Dar EBI ce urmăresc?
- Ce să urmărească Maria? i-a răspuns Darien. O
pustiire, o sterilizare a tot ceea ce mai este viu.
Plantele să nu se mai înmulțească, ca după ce sunt
atinse de ofilire să li se piardă sămânța, animalele de
asemenea, oamenii să fie controlați de ei, obligați să
nu mai gândească, să renunțe la IE, să nu mai
iubească, să nu se mai reproducă.
- Și ce câștigă prin asta?
- Un control intergalactic.
- De ce nu interplanetar, a intervenit Aniela.
- E puțin spus interplanetar, Aniela. E mai mult de
atât. Vedeți voi soarele, astrul ce încă încălzește Terra?
Ochii tuturor s-au îndreptat spre computer.
- Ei bine, acest soare nu va mai încălzi și lumina în
scurt timp, dacă nu vom găsi codul prin care să-i
oprim pe EBI.
- Dar există mai mulți sori, a intervenit Aniela.
Poate e nevoie de unul nou.
- Nu, Aniela, i-a răspuns Darien, omul are nevoie
de ceva vechi pentru ca adevăratul soare și tot
pământul să fie protejat.
- Cât de vechi?
- Se spune că oamenii au fost alungați de EBI pe
84
cărarea abisului și de acolo spre frontiera

simțămintelor mute. A reușit să-i reducă pe oameni la
muțenie, să-i facă să nu mai gândească, să nu mai
simtă, ca niște hiene ce au înhățat prada, iar oamenii
au rămas blocați în acea graniță a muțeniei. Numai o
reîntoarcere în trecut i-ar putea salva și le-ar deschide
drum spre viitor.
C apitolul XII
Cărămida
- Ce faci, Hadrian?
- Vezi tu, cărămida aceasta, Aniela?
- Firește că o văd!
- E făcută din lut, apă și foc.
- Foc?
- Da. Pentru început s-a folosit lutul și apa, ca să fie
modelată, apoi a fost arsă în foc.
- Și ce e așa de important?
- Totul. Fără să treci prin foc nu te transformi în
ceva bun, în ceva util.
- Trebuie să trecem prin foc?
85
- Nu la propriu.
- Poți să fii mai explicit?
- Ai auzit de Sfânta Treime, Aniela?
- Am auzit.
- Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu
Duhul Sfânt au făcut om după chipul și asemănarea
dumnezeiasă din lut și apă, după care a suflat asupra
omului Focul cel Viu și acesta a prins viață. „Să facem
om după chipul și asemănarea Noastră“ (Facere 1,
26).
- Prin foc ...
- Da, Aniela, prin foc! Fierul până nu-l treci prin
foc și nicovală, nu-l poți face uneală utilă omului.
Totul se transformă prin foc, dar se și purifică prin
foc. Apa spală, dar focul purifică și arde tot răul.
- Ajută cu ceva în misiunea noastră de a salva Terra
și implicit omul, Hadrian?
- Ajută! O să vorbesc despre acest lucru cu Darien
și Maria.
- Cum ajută?
- O să vezi.
- Darien!
- Da, Hadrian!
- Cred că am găsit codul secret.
- Nu mai spune. Eu calculez de câțiva ani și nu
reușesc să-l identific.
86
- Pentru că nu ai căutat unde trebuie.

- Și unde trebuia să caut?
- În tine însuți, nu în softuri, matematică, nu în IA.
- În mine?
- Da. Omul până a nu fi prins în epoca Tehnologiei
Informației și a Comunicării a gândit singur. De când
s-a lăsat pradă ei, gândesc programele pentru el. IA a
început să-l conducă.
- Să-ți spun drept, cam ai dreptate, dar nu se poate
obține informații din universul nostru, ce să mai spun
de universurile paralele, fără aceste mașini numite
computere.
- Aceste mașini numite computere, tot de om au
fost create.
- Fii mai explicit, te rog!
- Renunță la a te mai lăsa condus de computer. Dă
restart propriului creier și mergi înainte!
- Ce spui, nu spui rău.
- Să dăm restart și să ne redescoperim pe noi înșine,
aceia care știau să gândească singuri, fără a fi ajutați
de IA.
- Da, cât se poate de logic și de frumos, dar nu văd
cum i-am putea ajuta pe alții și bineînțeles pe noi.
- E foarte simplu. Închizi computerul, EBI și IA nu
mai pot să te urmărească, îți lași mintea să gândească,
pe urmă, ai studiat și psihomatematica, transmiți
87
gândul și altor oameni ce îți vor urma exemplul.

Trebuie să dăm un restart și să redevenim ce am fost.
Prea ne-am transformat în roboți datorită tehnologiei
informației.
- Ideea ta e bună, dar e greu de ajuns la mintea
oamenilor.
- Pasărea Metalică și-a scuipat din nou veninul la
Farul cel Mare, iar văzduhul pare că sângerează, a
venit Maria cu știrea din camera computerelor.
- Aniela ce face? a întrebat Hadrian.
- Încearcă să analizeze tabletele aruncate de Pasărea
Metalică ca hrană pentru oameni, a răspuns Maria.
- Da, ea e pasionată de chimie.
- Și au adunat tabletele cei adunați la far? A întrebat
Daren.
- Toate, ca să nu mai simtă foamea.
- E rău. Pământul nu-și mai dă rodul, căci cei de la
EBI au aruncat molime din laboratoarele lor unde fac
și tablete pentru oamenii ce nu mai știu cine sunt, nu
mai au personalitate, a rostit Hadrian.
- Trebuie să încercăm să vorbim cu ei, dar nu știu
dacă ne va asculta. Avem suficiente resurse de hrană
în sere, iar dacă îi învingem pe EBI și IA, o să salvăm
Terra, iar pământul o să se vindece și o să poată aduce
din nou roade.
88
C apitolul XII
Spicul de grâu și porumbelul
Darien a dat drumul porumbelului să cutreiere

pământul cu un spic de grâu în cioc. La început
oamenii învățați să nu mai gândească, să-și spună
propriele opinii au încercat să vâneze porumbelul să-l
mănânce, căci nu au mai văzut de ani și ani păsări sau
animale, dar porumbelul nu se lăsa prins, doar atât le
permitea, să analizeze spicul auriu de grâu ce-l purta
ca un mesaj. Încet, încet, fără să-și dea seama ce fac,
oamenii au început să se adune grupuri, grupuri și să
urmeze porumbelul de parcă ar fi găsit liniștea, ar fi
găsit pacea după atâta amar de vreme de când au
vărsat doar lacrimi, au așteptat tabletele celor de la
EBI, ca să nu moară de foame și au ascultat doar
ordine fără a mai gândi, fără a mai avea dorințe, poate
cel mult să supraviețuiască.
Din când în când câte un obedient mai anunța
Centrul că umanii urmează un porumbel dându-le
coordonatele, folosindu-se de IA, unde se află grupul.
Atunci Pasărea Metalică cu ochii ei plini de venin
venea și-și scuipa otrava pe grupurile de oameni
89
încercând să distrugă porumbelul a cărei apariție nu o

puteau identifica cei din EBI, dar porumbelul își
pierdea urma până ce pericolul trecea, pe urmă se
arăta supraviețuitorilor și își continuau drumul.
Când umanii, supraviețuitorii de pe Terra, au ajuns
la stânca unde se afla Observatorul Astronomic și în a
cărei pântece se afla un întreg paradis, sere, păsări,
animale și un grup de umani pe care Darien, Maria și
Hadrian au reușit să-i adune de pe Terra și să le ofere
o nouă viață, au zăbovit o vreme rătăcind prin
apropiere timp în care porumbelul s-a asigurat că nu e
niciun pericol să fie descoperiți, după care au pășit
într-o nouă lume, una nesperată.
Încet, încet, Darien a încercat să viruseze toate
computerele, să adune informații pe care Maria le
decodifica pentru a distruge orice urmă de IA și a-i
învinge pe EBI.
Oamenii adunați de pe suprafața pământului au
învățat să-și redescopere emoțiile, au învățat să râdă,
să zâmbească, să scape câte o lacrimă când își
aminteau câte le-a fost dat să vadă și să îndure sub
guvernarea celor de la EBI și sub influența IA.
Coloniile terestre au primit mesaje de la Darien și
au înțeles că EBI pierde teren, e pe cale să elibereze
Terra din Imperiul Terorii. Bătrânul și copiii au reușit
să aterizeze pe Terra, să urmeze cursul apei până la
90
cascadă, să se ascundă în spatele iederei, pe urmă să-și

continuie calea până în pântecele stâncos unde o lume
nouă le-a deschis brațele.
Aniela, ajutată de bătrân și de Hadrian a pus bazele
unei școli pentru copii,o școală unde copiii erau
îndemnați să gândească, să aibă emoții, să facă fapte
morale și să spună nu răului.
Darien a reușit să oprească Pasărea Metalică. Maria
a spart codul parolă, au intrat în sistemul ei de
protecție, l-au dezactivat, pe urmă, pas cu pas, i-au ars
toate circuitele și i-au distrus inima, hardul cel mare.
Odată cu distrugerea ultimului element de control,
Pasărea Metalică, EBI a cedat, s-au retras într-un
univers paralel pentru a face noi calcule și a pune la
cale alte strategii.
Oamenii au părăsit pântecele stâncii și au început să
viețuiască pe pământ. Treptat Terra își revenea la
viață.
- Aici, Uli, Bază!
- Recepționat! Aici Ulga, Bază!
- Observația noastră asupra Terrei a ajuns la sfârșit.
Teranii au câștigat. IA a fost înlocuită cu IE, EBI a
fost învinsă. Sper să nu mai apară aște probleme prea
curând.
- Au reușit. Au dat restart gândirii și odată ajutat să
își miște rotițele, creierul a părăit starea latentă.
91
E pilog
- Bunicule Hadrian, mergem pe Dealul Galben să

vedem mugurașii? a întrebat Alexandru.
- Mergem, Alexandru, după ce termin de verificat și
stupii aceștia doi.
- Dar o să treacă de amiază și soarele apune mai
repede primăvara. Haide, acum!
- Bine, nepoate, o să mergem acum!
Cei doi au trecut de locul numit Câmpia Roșie și au
ajuns pe Dealul Galben.
- E plin de mugurași, bunicule! Cu siguranță a venit
primăvara.
- A înflorit răchita, puiule!
- Da, îmi amintesc, mi-a spus bunica Aniela că
mugurașii sunt mâțișori de răchită.
- Mâțișori, a spus bunicul râzând, da, mâțișori.
Totul a redevenit cum a fost odată.
- Nu înțeleg, bunicule! Cum a redevenit cum a fost
odinioară?
- Îți amintești poveștile unchiului Darien și mătușii
Maria despre lumea roboților.
- Da. Îmi plac poveștile unchiului. Mi-a promis că
92
mă duce să-mi arate locul Muntele Negru de la

Poalele Câmpiei Verzi – Albastre când o să fie o
noapte cu lună plină, ca să văd vulturii ce-și au cuibul
pe muguri de stâncă.
- Vezi, tu, Alexandru! Cândva acei roboți au existat,
iar oamenii au fost atât de încântați de ei, încât au
uitat că sunt ființe cugetătoare și s-au lăsat conduși de
mașini fără suflet și sentimente. A fost nevoie de o
reîntoarcere la Mama Pământ.
- Au existat roboții cu adevărat? Ce fain! Mi-ar
plăcea să mă joc cu ei.
- Nu știi ce îți dorești, Alexandru! Abia ce a scăpat
Pământul și oamenii de ei.
- Când o să cresc mare, o să construiesc un robot,
bunicule!
- Numai să nu te lași condus de el, ci să-l conduci
tu pe el, însă atracția față de minunile tehnologiei
odată descoperite și redescoperite e mare.
- Eu o să fac mai mulți roboți și o să-i pun să facă
diferite munci. O să fac o armată de roboți.
- Lasă roboții, Alexandru și admiră natura! Totul în
jur zâmbește a viață!
- Așa este, bunicule! Totuși, când o să cresc o să fac
câțiva roboți cu notițele din caietele unchiului Darien.
Mi-a promis că o să mă lase să le studiez.
- Toate se reîntorc, după cum spune Ecclesiastul
93
„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a

întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou
sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se
spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile
străvechi, de dinaintea noastră.“ (Ecclesiastul 1, 9-10)
- Nu înțeleg, bunicule!
- Sunt cuvinte din Sfânta Scriptură.
- Da?
- Da, nepoate! Cândva omul a fost nevoit să renunțe
la tehnologie, să facă un restart de la tot ceea ce le-a
furat emoțiile, sentimentele și să îmbrățișeze tot ceea
ce este natural, căci omul și natura una sunt. Când se
vor depărta iarăși de țărână, de apă, de foc, de aer și
vor cădea pradă din nou tehnologiei informației, vor
face un restart spre gheara de fier ce era să distrugă
Terra, vor curge iarăși multe lacrimi.
- Bunicule, uite ce flori frumoase! Sunt galbene ca
soarele!
- Sunt brândușe galbene, nepoate! Pământul și-a
revenit. E înfloritor. Depinde de om cât de mult o să-l
protejeze ca el să rodească și să binecuvânteze truda
omului sub soare.
94
UN SCURT CURRICULUM VITAE
Prenume / Nume / Inițiala

Tatălui:
ADRIAN POPESCU / M.
E-mail:
DarKleric@yahoo.com
Naţionalitate Română
Data naşterii 29.06.1973
Sex Masculin - cu
stagiul militar efectuat
Experienţa profesională
Perioada 1998 – 2022
Funcţia sau postul ocupat:
* Referent, Redactor şi Secretar locţiitor pe
perioada 1998 – 2007 la Episcopia Caransebeşului.
* Vânzător şi casier - 2007 la S.A. Amarige S.R.L.

* Controlor telematic - 2008 la S.A. Alfabim.
S.R.L.
* Profesor istorie - 2008-2011
* Agent de securitate la S.C. Delta Force I S.R.L.,
punct de lucru Ductil Steel, Oţelu Roşu; din 2012 –
2020.
95
* Agent de securitate la S.C. B.G.S. Divizia de

Securitate S.R.L., punct de lucru L.D.M.E., Oţelu
Roşu; din 2020 – 2021. (Domeniu Pază, asigurări
de bunuri şi transport de valori.)
Educaţie şi formare
* Facultatea de Teologie Baptistă – Bucureşti la
Secţia Teologie Baptistă Asistenţă Socială 4 ani;
Promoția 1992-1996
* Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative
– Reşiţa la Secţia Teologie Ortodoxă Didactică Istorie
4 ani zi; Promoția 1999-2003
* Master management educaţional – Promoția 2007
* Perioada 05.01.1998 - 05.03.1998
Calificarea / diploma obţinută Operator calculator -
recalificare şi perfecţionarea pregătirii profesionale.
Discipline principale studiate / competenţe dobândite
Editare: Word, gestiune, culegere texte.
Permis(e) de conducere: Categoria B
Competente şi abilităţi sociale: - Spirit de echipă:
am experienţa muncii în echipă, participând la
numeroase proiecte care au necesitat colaborare în
cadrul unui grup; motivare, spirit creativ, abilităţi
excelente de comunicare.
96
Competenţe şi aptitudini organizatorice: -

Abilităţi de leadership, capacitate de sinteză şi analiză,
capacităţi decizionale.
Competenţe şi cunoştinţe de utilizare a
calculatorului: Microsoft Office - Word, Power
Point şi OpenOffice Writer;
Programe specializate pentru contabilitate şi
gestiune; Secretariat.
Competenţe şi aptitudini tehnice: Întreţinere
reţelistică IT, periferice (imprimante jet, laser),
risograph, xerox.
Alte competenţe şi aptitudini: Hobiuri: muzică,
literatură-lectură, filme, documentare istorice, faună,
floră, animale, noutăţi ale ştiinţei, spiritualitate.
Activitate cultural – literară:
- Publicații în Foaia Diecezană a Episcopiei
Caransebeșului;
- Publicații în antologii, în Ziarul Caraș Severinul
în șapte zile;
- Membru Fondator al revistei online „În bătaia
peniței“ și nașul de botez a acesteia.
- Volumul de debut „Din lada cu amintiri“, Editura
InfoRapArt, Galați, 2018.
- „Restart“, Editura InfoRapArt, Galați, 2022. – roman
SF
97
98

Adrian Popescu / Restart

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Adrian Popescu / Restart

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Adrian Popescu / Restart

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

Tehnoredactare: Adrian Popescu

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate

Reinstal Primary Princial C.P.U. Algorytm

Diagnostic-sys ... 100% Complet

/> CMD MAIN BEGIN

/> CMD CREATOR UPLOAD

/> CMD MAIN BEGIN

/> CMD CREATOR BEGIN

{Ansamblu sistematic de cunoștințe veridice despre

{Ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu

{Cunoaștere profundă a unui anumit domeniu,

{Cunoașterea scrierii, a citirii și matematicii, a altor

Extrapolare … concept gândire... analiza

/> CMD CREATOR DELIVERI

/> CMD INSTALL

1 Path of system - Calea sistemului.

/> CMD LAUNCH [The lost Empire of the Human

→ Istorisire din arhivele primordiale umane ←

foametei, a bolilor, ce cândva erau la scală

victorioși, dar pierdeau încetul cu încetul totul.

amuțit. Și l-au numit evenimentul „Tăcearea Abisală“

3 Cerere de tip umană de încetarea ostilităților pentru clarificări necesare

călătoare agente MASS descendentă a rasei umane

care a activat fără să știe autonomia așa zisului oraș

decis să fim și noi pe aci“ trebuie să urmărească

4. Cei care posedă materie neagra folosiți-vă cu

--- sfârșitul pachetului de date.

Sisteme de Apărare mixtă

Cladiri - în sistem mixt

Cercetări - cu specific uman

Șansă de contra-spionaj uman: 79% protectiv

Timp rămas până la evenimentul Gama 0,2 clik-uri

Evenimentul „Tăcearea Abisală“- Gama

{Vog}: - Domnilor, Doamnelor, I.A. prezentă, după

rând. Și mai apoi facem un plus de necesități urgente.

Alarme vizuale și sonore au umplut încăperea. Toți

semnalul orice poate amplifica ... ia legatură cu toate

că nu mai sunt. De fapt datele încă se colectează.. 47

cercetare a zonelor de carantină. Poate a mai scăpat

- Administrator Aldares, aici Vener Tehnokrator, au

dedicație. Este șocant într-adevăr acest eveniment la

zonale și cele din raza sistemului. Era prea importantă

- Toate la timpul lor. Acum evaluați spre evacuare

- Ce poate fi mai rău de așa? Să nu-ți cunoști

mai stabilit și niște adulți, câțiva tineri ce nu sunt încă

pregătindu-se pentru o nouă zi în colonia Miranda.

văzut la vârsta aceea am şi reţinut, decât o parte, din

lumină se revărsa şi urca spre soare dând mâna cu o

fel, de aceea am considerat că acea latură a onoarei

l-am condus spre partea de nord a lanului. Nu ne-am

ne priveau perplex, până şi şeful moribilor. „Hm“,

uitaseră cu toţii, ca în orice stup şi în acesta mai exista

paralizant în acelaşi timp. Atât noi, cât şi moribii am

La marginea lanului de grâu

- Deşteptarea! Astăzi este o zi măreaţă pentru

Baiatul teran observă apropiindu-se de el o fata

- Am înţeles mai greu. A dus muncă de lămurire cu

- Am înţeles asta, dar de ce s-a ajuns la ideea de

Frunzele tufelor şuierau în ritmul vântului care cu

- Încă nu înţeleg aşa ceva.

- Observatorilor, întrebarea se pune în ce direcţie să