Ivan Sergheevici Turgheniev[N 1] (sau Turghenev[N 2][8][9][10][11]; în rusă Ива́н

Серге́евич Турге́нев; n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818,[1][3][4][5] Oriol, gubernia

Oriol(d), Imperiul Rus – d. 22 august/3 septembrie 1883,[4][6][7] Bougival(d), Île-
de-France, Franța) a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al
său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.

„Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de

Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor
săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a
primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la
zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale.”

Viața

S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei
Nikolaievici Turgheniev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost
colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de
16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei.
Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl
bătea frecvent.

Turgheniev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și

mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și
1841, a studiat istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe
filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în
Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar
fi comportat ca un laș s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-a marcat
profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. În perioada 1843-
45 a lucrat la Ministerul internelor. După succesul a doua poeme se dedică în
totalitate literaturii, ocupațiilor țării și călătoriilor. Are o relație cu
cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea și de soțul
acesteia pentru tot restul vieții; călătoresc împreună în Franța între anii 1845-46
și 1847-50. Deși în tinerețe a mai avut o relație cu o servitoare, în urma acestei
legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, Viardot rămâne marea și
neîmplinita dragoste a lui Turgheniev.

În timpul studiilor de la Berlin, Turgheniev se consacră nevoii de occidentalizare

a Rusiei.

În 1840 scrie poeme și scurte povestiri sub influența lui Nicolai Vasilievici
Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau
Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turgheniev i-au adus acestuia o lună de
detenție în St Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.

În 1855 îl cunoaște pe Lev Tolstoi, care încă nu publicase nici o operă.

Turgheniev, recunoscându-i geniul literar, scria într-o scrisoare adresată surorii
lui Tolstoi: „Nu exagerez când spun că o să devină un mare scriitor”.

În 1857 face o călătorie la Paris, împreună cu Tolstoi și Nicolai Nekrasov,

arătându-le acestora toate obiectivele turistice. “Turghieniev este plictisitor”
scria Tolstoi în jurnalul său la Dijon. Deși relațiile celor doi mari scriitori au
fost destul de tensionate, ei nu au întrerupt niciodată legătura.

Sub influența critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în

literatură, Turgheniev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist.

Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale
sale, Rudin (roman) 1856, Un cuib de nobili (roman) 1859, În ajun (roman) 1860 și
Părinți și copii (roman) 1862, aceasta din urmă, fiind cea mai cunoscută lucrare a
autorului. Tema centrală a acestor opere este frumusețea dragostei timpurii, visul
pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui
pentru Paulina. O altă femeie care l-a influențat considerabil pe Turgheniev a fost
mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului.

În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți și copii” contribuie la decizia

autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela
examinând conflictul dintre generații. Turgheniev se stabilește în Germania iar mai
târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți și copii” înregistrează un mare
succes.

În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul

vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar
în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai
apropiat prieten a lui Turgheniev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta
împărtășindu-i ideile sociale și estetice.

Pe data de 3 septembrie 1883, Turgheniev moare la Bougival în apropiere de Paris;

trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt
Petersburg.