York) stitute, Serge, cii/ siela ne, Les ‘fy PAUL L. GAVRILYUK CATEHEZA $I CATEHUMENAT TN PRIMELE VEACURI ALE BISERICII limba francezi Danieta Barrim ‘Traducere Pauta Itas Carte tiparit& cu binecuvantarea fnaltpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei DOXOLOGIA Iasi, 2018‘Treapta de jos a catehumenatului .. ‘Treapta de sus a catehumenatului gi botezul 97 Decorul arhitectural al catehumenatului in secolul al IIl-ea ... 103 IV. Scoala catehetica din Alexandria (sfarsitul secolului al I-lea~ mijlocul secolului al I1l-lea) 107 Pleiada din Alexandria: Panten, Clement, Origen si ceilalti .. 110 Credinta, educatia pagana gi filosofia elenisticd 121 Continutul catehezei lui Origen ......ussnesennninnnn 129 Catehumenat gi practicd de pocdint’ ....scucsesnnnmnn 137 Cunoagtere exotericd $i e20teticd ..csininmnnsnsnsrrnnnan 142 V. Catehumenatul la Ierusalim in secolul al IV-lea .... 149 Schimbérile in relat le dintre Bisericd $i Stat esesusuuum 150 inflorirea unei geografii sfinte in timpul impiratului Constantin .. sinensis ISL Vy increstinarea bazilicilor gi locul catehumenilorin Diserica .... 155 d Catehumenatul si celelalte mijloace de convertite «ccs 160 8 Doua viziuni ale educatiei elenistice: tertulianismul si origenismul ...... . Doua etape ale catehumenatului Practica aménarii Botezului..... . Primirea in categoria ,celor pentru luminare" (illuminandi).. Exorcismele Disciplina arcana . ee Cateheza dogmatica a Sfintului Chiril al lerusalimului Cateheza mistagogica VI. Catehumenatul in Antiohia de la sfarsitul secolului al IV-lea pana la mijlocul secolului al V-lea 203 y Influenta origenismului asupra gcolilor teologice din Alexandria si Antiohia 204ene 97 ea ..103 olului 107 Iti 110 ve 121 129 137 122 a 149 150 wo 151 cl .. 155, 160 165 169 173 De VB 180 184 ui... 191 196 olului 203 ‘Doi dascali: loan Gurd de Aur gi Teodor de Mopsuestia .... Ftapa indepartata a catehumenatului gi Botezul aménat ....211 Conversatia cu ,cei pentru luminare” (illuminandi) ooo. 213, Exorcismele 215 Cateheza moral a Sfantului loan Gura de Aur i practica ascetic’ 216 Cateheza dogmaticd a lui Teodor de Mopsuestia ca explicare a Simbolului de credintit a 219 Istoria mantuirii in cateheza din cartea a VIl-a a Constitufiilor apostolice .. 222 O cateheza pentru catehetii Sfantului Grigorie de Nyssa ....228 Botezul gi ritualurile care-I insotese so 233 Cateheza mistagogica son ene 240 Participarea catehumenilor gi a penitentilor la Sfanta Liturghie ... 245 VII. Catehumenatul la Milan gi in Africa de Nord de la sfarsitul secolului al IV-lea pana la mijlocul secolului al V-lea 253 Calatoria spirituala a Fericitului Augustin : 258 Pre-catehumenatul ... 266 Randuiala facerii catehumenului so 272 Catehizarea ,auditorilor” 275 Nevointe ascetice gi cateheza morala 280 ,Transmiterea” gi ,restituirea” Simbolului de credints ..... 284 ,Transmiterea” gi ,restituirea” rugaciunii ,,Tatal nostru” sia psalmilor . 294 Cateheza mistagogica a Sfantului Ambrozie din Saptimana Luminatt ... — sn 297 ‘VII. Declinul catehumenatului in Evul Mediu timpuriu 307 Cauzele declinului catehumenatului prebaptismalUnmele prescurtarii si disparitiei catehumenatului prebaptismal ..... Urmele unei tradifii continue a catehumenatului prebaptismal Postfata Bibliografie ... Re 371 sovieti Pe cine zut Bis fruntar mare p faptul sovieti inverse sia, cig nareaz Ar bil inte preotul Confer lui Hi si viata curajir cel care sity sic iectul ¢ Royste doxe a tehizar Du tine cor * carte ir Rezulti custud ‘si Mosc Indici .37 323 33 39 7 Multumiri Renasterea crestinismului in Rusia dupa ciderea sistemului sovietic a reprezentat principalul impuls in scrierea acestei cart Pe cand eram student la Moscova, la inceputul anilor 1990, am va- zut Biserica Ortodoxa Rusa reinviind din propriile ruine si con- fruntindu-se cu provocarea uriasé de a evangheliza o societate in mare parte atee. Desi provocirile rman actuale, nu se poate nega faptul cd tendinta ctre o secularizare radical - orientarea societitii sovietice dupa instalarea puterii bolsevice~a fost inversati. Aceasti inversare ofer’ o lectie de istorie incurajatoare nu doar pentru Ru- sia, ci si pentru toti cei care sunt nelinistiti cu privire la descresti- narea actuala a civilizatiei occidentale. ‘Am dedicat editia in limba rusa a acestei lucr3ri unui remarca- bil intelectual ortodox entuziast, parintele Georges Tehistiakov, preotul Bisericii,,Sfinfii Cosma si Damian” din Choubino, Moscova. Conferintele sale, predicile si exemplul personal in marturisirea Jui Hristos au avut o influent’ hotirdtoare in formarea intelectualdi si viata mea personal’. Munca mea de cercetare s-a bucurat de i curajirile si excelentele sfaturi ale profesorului William Abraham, cel care a coordonat activitatea mea la Southern Methodist Univer- sity si care mi-a ramas un prieten apropiat. M-am implicat in pro- iectul acestei lucriti cu binecuvantarea inaltpreastfintitului Dimitri Royster, arhiepiscop de Dallas gi de Sud din cadrul Bisericii Orto- doxe a Americii: arhiepiscopul Dimitri a fécut din lucrarea de ca- tehizare una din priorititile sale pastorale. Dupa publicarea editie in limba russ, am avut sansa de a sus- fine conferinte si cursuri bazate pe materialele adunate in aceasta carte in cinei tari: Rusia, Ucraina, Statele Unite, Italia gi Kazahstan. Rezultatele cercetiii mele istorice au prins viat’ in conversatiile cu studentii mei din Karaganda, Roma, Dallas, Saint Paul, Lvov, Kiev si Moscova10 Cateheza si catehumenat in primele veacuri ale Biserieii Actuala editie in limba franceza a fost in intregime revazuta in Jumina celor mai recente studii. In special, recenta dezbatere cu privire la contextul istoric gi redactarea Tradifiei Apostolice m-a de- terminat s& dedic un capitol intreg analizei acestui izvor scris pre cum si documentelor liturgice care fac referire la acesta. De ase- menea, mi-am nuantat interpretarea influenfei exersati asupra Bi sericii prin sprijinul oferit de imparatul Constantin, in ce priveste modalitatile de convertire gi alte schimbari sociale la scara mare. Sunt deosebit de recunoscator Asociatiei Cateleza ortodoxd, con- dus de Vsevolode Gousseff, care a organizat un grup de traducere si mi-a inlesnit colaborarea cu editorul. Datorita lui Vsevolode Gousseff, am fost invitat, de asemenea, si particip la cel de-al XI-lea Congres al Fraternitatii ortodoxe de la Blankenberghe, in Belgia, unde am avut bucuria si le intalnesc, personal, pe toate traduca- toarele cartii mele, fi sunt recunoscitor Ninei Mojaiisky, care a tra- dus 0 prima versiune a prefetei si primele patru capitole, doamnei Anne-Marie Gueit pentru capitotul VI, lui Jacques Minet care a co- rectat prima variant a acestei traduceri franceze. Le multumesc, de asemenea, Sophiei si lui André Lossky pentru deosebitele sugesti incurajarile si ajutorul lor in cautarea referinfelor bibliogeafice din franceza, imi exprim profunda recunostintS doamnei Frangoise Lhoest pentru nenumdratele ore petrecute in supravegherea intregului proiect, traducerea celorlalte capitole si a notelor de subsol, revizui- Fea traducerilor, colaborarea in privinta numeroaselor modificari aduse originalului rusesc, verificarea volumului mare de referinte bibliografice si a citatelor. A fost o bucurie si lucrez cu o traducd- toare atat de experimentatd, entuziasta si riguroas’. fi multumesc, de asemenea, gi pentru ospitalitatea oferitd familiei mele pe par- cursul unei conferinte stiintifice desfégurata la Universitatea Cato- lici de la Louvain (Leuven) {in sfarsit, doresc si-mi exprim intreaga recunostinta sotiei mele, Eugenia, cititorul meu ribdétor, critic atent al lucrarilor mele de atatia ani * Universitatea Saint-Thomas, Saint Paul, Minnesota Dee siirbttoaren Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, 2006 Paul Gavrilyuk Brepc York, nan Paris, Ané, L Lu York, merov. HillBe % i PL Rl 8 bac si} SC Dogme TLtein recu ade- pre- sai ra veste are. con- uucere lode Tea 2lgia, duck a tra- mnei aco sede sestii, edin hoest gului sizui- ficari srinte duc’- nese, »par- Cato- mele, He de esota Abrevieri CCSL - Corpus christianorum. Series latina, Turnhout et Paris, Brepols. CE ~ The Coptic Encyclopedia, 8 vol., dir. Aziz S. Atiya, New York, Macmillan Publishing Company, 1991. CSCO — Corpus scriptorum christianorum orientalium CSEL ~ Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena. DACL — Dictionnaire d'archéologie chrétienne et de liturgie, 15 vol., Paris, 1924-1953. DIC - Dictionnaire de théologie catholique, Paris, Letouzey et ‘Ané, 1930-1950. GCS — Griechischen christlichen Schriftsteller, Leipzig. LC - ,Lettres chrétiennes’, Paris, Migne. LCL - Loeb Classical Library, Londres, W. Heinemann et New York, Macmillan Co. MGH SSRM ~ Monumento Germaniae histérica, Scriptores rerum merovingicarum, Hanovea NCE - New Catholic Encyclopedia, 15 vol., New York, McGraw Hill Book Company, 2003 (editie noua revizuita). PdIE — ,,Les Péres dans la Foi”, Paris, Migne. PG — Patrologia graeca, edidit Jacques-Paul Migne. PL - Patrologia latina, edidit Jacques-Paul Migne. RHE — Revue d'histoire ecclésiastique SC— Sources chrétiennes”, colectie fondata de Henri de Lu- bac si Jean Daniélou, Paris, Ed. du Cerf. SQ - Sammlung ausgewiihlter Quellenschriften zur Kirchen- und Dogiengeschichte, Tubingen. TS ~ Texts and Studies, dir. J. A. Robinson, Cambridge. TU - Texte und Untersuchungen, Leipzig.Prefata Cateheza in Biserica primara era creuzetul in care sufletul unui pagan se curata, se remodela si devenea, treptat, crestin. In cadrul scolii catehetice erau puse bazele solide ale vietii viitoare in Dumnezeu. Am putea compara catehumenatul cu un pod care fa cea legatura intre viata interioara a Bisericii si cultura lumii incon- jurdtoare. Viitorul practicii catehumenale era legat, pe de o parte, de istoria culturii sia educatiei pigane din perioada elenismului_ | iar, pe de altd parte, de storia misiunilor, a omileticii,a dogmatici, \ a liturgicii si a practicii penitentiale. s Preocuparea mea principal’ este si urméiresc dezvoltarea prac- ticii catehetice incepénd cu timpurile apostolice, oprindu-ma in detaliu asupra momentului de apogeu, secolul de auir (al 1V-lea) al literaturii patristice, pana in Evul Mediu timpuriu, perioads in care catehumenatul adulfilor, in ansamblul su, a incetat, practic, existe. Vom face o célatorie in Imperiul Roman, in jurul Mati diterane, in oragele gi provinciile strains legate de soarta cresti-nis- mului primar, Itinerarul nostru va fi impus de stadiul izvoarelor documentare: vom vizita, in primul rand, Bisericile a ciror activi- tate catehetica o cunoastem cel mai bine. in fara obiectivului principal, acest studiu isi propune, de ase-(2) menea, sa arate cA istoria dogmaticii nu m: c t moment, istoria catehumenatului. Ea s-a dezvoltat plecnd de la predicé, de la datoria expuneriisistematice a bazelor credintei cre tine in Tafa pliginilor. In coea ce priveste dogmatica, ea provine ‘mai intai din cateheza sabia apoi din controversele din interiorul Biserici Pané in prezent, prezentarea Gogmaticii acorda o iimpor- ‘fanfaparte literaturii polemice. in schimb, rotul experientei cate- hetice era trecut sub tacere sau minimalizat. Fara a neglija deloc importanta luptei impotriva ereziilor sia ereticilor, studiul de fata14 Catehezs si catehumenat in primele veacuri ale Bisericii are ca scop urmiarirea dezvoltarii pozitive a invatiturii de credinti potrivit catchezelor primare si nu potrivit literaturii polemice. Aceasti vedere sectionala a istoriei teologiei permite, de ase- ‘menea, aprecierea unor dascali remarcabili din trecut (ca de exem- plu Origen si Teodor de Mopsuestia ale cairor opinii controversate au fost ulterior condamnate de Biseric’) la adevarata lor valoare, de fii loiali ai Bisericii si nu ca eretici, considerandu-i dascalii sicate- hetii ei, Punctul de vedere al literaturii polemice deformear adesea viziunea noastra istorica. Copacul subtilititilor teologice ascunde uneori padurea, adici imens: uti pe care .ereticul” a adus-o dé&zvoltanii doctrinei. Componentele structurale ale catehumenatului in perioada patristica Responsabili Bisericii nu au incercat si impuna, in mod siste- matic, o forma unica de catehumenat. Daca sinoadele Bisericii in- sist uneori pe aceast’ tema, Parintii, in schimb, se abtin s& re- cunoascé o practic’ special’ de catehumenat drept norma sau ca- nonicd. Aceste practici au variat considerabil in timp si spatiu. Cu toate acestea, mrturiile din secolul al IV-lea ne permit si vorbim despre numeroase elemente comune impartisite de Biserici foarte indepartate, cin punct de vedere geografic. Trebuie subliniat, in mod firesc, lipsa de uniformitate. Prin urmare, componentele structurale enumerate mai jos nu corespund, pe deplin, niciunui exemplu de catehumenat din istorie, Daca le enumir, este tocmai pentru a oferi un tablou sintetic si, uneori, putin artificial cu privire la ce putea contine un proces catehumenal. Nadajduiesc, totusi, c8 aceasta schema va ajuta cititorul si se orienteze in structura catehumenatului ale cdrui transformari com- plexe sunt expuse in aceast’ carte. Lista mea contine doudsprezece componente, desi numarul lor exact nu este important si, desigur, pot fi propuse gi alte clasificari? ‘Wezi EJ. Yarnold, The Auwe-tnspiting Rites of Initiation, pp. 54, Datele com- plete ale lucriilorcitate se gisese la Bibliografia de la sargitul acest’ cSt. Elemente nate intre pari putea fio disc. Ominune, ov mucenicilor at tru prima dati usa de un die activititile lor intre intr-o bist ducere in cred crestinism si i cut catehumen crucii[,suflare nilor], puneree mici puteau z nat, depinzAnd Botezul gi de cel mai potrivil exista vreo pres Lise ingdduia: ciogilor. Citeau a nugiciunile ¢ viitor apropiat, t mai adesea, dec avand rotul des lor de viat’, des lorllor. copul, erau insc Gitchumenilor, lor praznice, celind ase em- sate so iste- iin ire: 1ea- Co bim varte mod urale ude oferi uutea wise om- zece gut, Pratt 1s Elementele care nu exista in Biserica de Rasarit sunt mentio- nate intre paranteze: Primul contact cu crestinismul, pentru un pagan, putea fi o discutie intamplatoare, relatari de-ale prietenilor sau citi. Ominune, o vindecare minunata precum si exemplul sfintilor si al mucenicilor ar fi putut sd- aduci la biserica. ERLRSCNLERAMIREPentru cei care veneau la biserick pen- tru prima data, se organiza o discutie preliminara care putea fi con- dusa de un diacon, Viitorii catehumeni se prezentau, vorbeau despre activitatile lor precum gi despre motivele care i-au determinat si intre intr-o bisericd. Reprezentantul bisericii le facea o scurta intro- ducere in credinta crestina, subliniind diferentele esentiale dintre crestinism si paganism.] Cel care dorea acest lucru, era fa- cut catehumen al etapei indepartate. Slujba, Me | consta din pecetluirea candidatului cu semnul crucii [,,suflarea” din cadrul exorcismelor odata cu citirea rugiciu- nilor}, punerea mainilor [inclusiv gustarea sarii]. Pruncii si copi mici puteau_ articipa a la aceasta randuiala la fel ca adultii. ‘WORE tytn dura un imp ndelungatnedeterm nat, depinznd foarte mult de dorinta catehumenului de a primi Botezul gi de gradul su de maturitate. Unele Biserici considerau, cel mai potrivit, o perioada de pregitire de trei ani. fn general, nu exista vreo pregitire specials pentru catehumenii din prima etapa. Lise ingaduia sa participe la slujbe, cu exceptia Liturghiei credin- ciosilor. Citeau Sfanta Scriptur’, participau la cantarea din biseric’, la rugiciunile comune si ascultau predica. (EIDE SpiRCOPAANCei care doreau si fe botezati intr-un viitor apropiat, trebuiau s& aiba o [a doua] intrevedere condus’, cel mai adesea, de catre episcop. Catehumenii, precum si nasii acestora, avand rolul de respondenti, trebuiau si dea marturie despre modul lor de viata, despre faptele lor bune gi despre sinceritatea intentii- lor lor. copul, erau inscrisi i ul Bisericii $i er: i Gatehumenilor. Cei mai multi adulfi erau botezati in ajunul mari- lor praznice; cel mai adesea la Pasti. Perioada de pregatire intens16 Catehezii si catehumenat in primele veacuri ale Bisericii dura aproape patruzeci de zile. Partea teoreticd era legat’, in intre- gime, de rugiciune, de exorcisme, de pocdinta si de asceza practicatd in Biserica locala. in aceasta etapa, instructia special a catehume- nilor se fScea, adesea, zilnic. avea locine VAS PPO MISAIER. prindea trei componente esentiale: ' dap ce er CaDistoria méntuirii. La aceste cursuri, se studiau eveniment ele neofitii prit [yong M22 tin codval storie mantic asate pe Intruparea Ful Dumnezeu. Plecdnd de la acest eveniment central, istoria mantuirii se extindea la trecutul poporului lui Israel, se continua cu viata li- turgic’ a Bisericii si se indrepta care viitorul apropiat al invierii de asura part i obste, Darin toate Hovis Ce Lateheza moral avea o forms liberd si depindea, in multe pr: Cusigi vinte, de initiativa cafehetului si de pregatirea candidatilor Aceasti crestini de: catehezi putea consta din explicarea celor ,,doua chi” (a vietii gi a mea reprez morfii, a dreptilor gi a pacatosilor), a Decalogului lui Moise, a Feri- ‘Aga cum es cirilor din Predica de pe Munte, a poruncii iubirii cdtre Dumnezeu oma sicdtre aproapele, a indemnului dea trai imitandu-L intru toate pe idealizare, Hristos sau, cu alte cuvinte, lep&idarea de patimi si curajul de a trai potrivit virtutilor. BENE — Otntervretarea Crezului, Dacs temele amintite anterior erau deja cunoscute de citre catehumen, catehetul putea acorda mai mult atentie subiectelor dogmatice. in acea perioada, explicarea Crezu- Iuinu era doar incununarea catehezei dogmatice ci chiar continutul séu fundamental. La ince- putul sau la sfarsitul catchezei, episcopul ,transmitea” catehume- nilor Crezul. Tofi candidatiitrebuiau si ,restituie” Simbolul la Bise- ric5, adic’ s8-1 rosteasci pe de rost in fata episcopului. in Biserica de Apus aceasti randuialé avea, in plus, un caracter public gi se si- H vargea in prezenta credinci ‘EXT TAA SPST PATENT A coast randuiala era sivarsita dupa transmiterea si restituirea Simbolului de Credinté, in ajunul Botezului. [in plus, la Napoli, exista chiano slujba de , transmitere si restituire a Psalmilor.”] SXELQAMEELESIGN reprezenta punctul culminant al unei ca- teheze ce consta din renuntarea la idolatrie si curstarea de pacate; ea evidentia ruptura radicala de trecutul pagan, dimpreund cuinintre- acticaté ehume- nfiale neniele iului lui vbntuitii viata li vierit de ultepri- ‘Aceast iefiisia 2,a Feri- mnezeu toate pe dea trai rau deja aimylts 1Crezu- nfinutul ‘La ince- tehume- 1a Bise- serica de ise si- "aceasta abolului a chiar o unei ca- 2 picate; una cu Profi 7 morala gi idolii sii, In unele cazuri, randuiala lepadarii era legata de cea a unirii cu Hristos. URISBGREW. Explicarea slujbei Botezului, in anumite Biserici, avea loc inainte desivargirea Taine) inaltele dupiaceasta_Imediat antul si Marele Mis, dupa ce erau scufundati in api sun cu 8, Sfant Bsura parfial inainte ¢1 dupa Boter, in functie de practcile ocale Dar in toate Bisericile,nu se vorbea despre Euharistie decat neofitilor. Cu sigurant’, aceasta structurd fi va surprinde pe toti catehetii crestini de ast’zi, prin gradul su de elaborare. Dar, repet, schema mea reprezinta experienta catehetic’ acumulats in Biserica primara ‘Asa cum este el, acest program nu a fost realizat in intregime in nicio comunitate crestina local’, in mod special. Pentru a depasi aceast idealizare, cititorul va trebui si risfoiasca paginile urmatoare.' I . Iinceputurile Bisericii neotestamentare Cuvantul provine din cuvantul grecesc katéche6, a c&rui semnificatie initiala in limba greaca inainte de Noul Testa- \Vachit poe greci ,catehizau” publicul, declamandu-si versurile def lea dreapté*”, sens care mai tarziu a prevalat in practica crestina. ® Th vremurile apostolice, cateheza semnifica de cele mai multe 1 9 invitSturk transmis’ prin wis gral referitnare la bazele vier Def %, rio si credintei crestine, Aceasta definitie generala a catehezei va fi uti- lizat& ca preliminara in acest prim capitol. in capitolele urmatoare, cateheza va fi analizata in sensul mai restrans de pregatire teore- ticd gi practica pentru primirea Botezului, Dupa Isidor de Sevilla (#636), ,numim catehumen pe cel care invata bazele credintei, dar care ined nu este botezaf”. Tocmai in acest din urma sens vom continua sd intrebuintim cuvintele ,,cateheza” si ,catehumen’. Cateheza ca dar al Sfantului Duh s-a nascut din nevoia pro- eos 5 7 6) fe rugaciune ale crestinilor jj comune si in olor membrii ai comunitatii s-a format o memor MALLING, "Marius Victorinus, Conimentoris in Epistulam Pauli ad Galatas 2, 6. Vezi H.W. Beyer, art. , Theological Dictionary of the New Testament tI, p.638 * Cuvantul este folosit pentru prima data in acest sens de Filon din Alexan- ria, Legatio ad Gait 198. sidor, Etymologiarum 7,14, 16-18.| 7, 20 Cateheza si catehumenat in primele veacuri ale Bisericii orald referitoare lo Hristos sare.a-precedat scricgea Eyansheliler Batem citi la inceputul Evangheliei dupa Sfantul Luca: ,Tot astfel sieu, dupa ce pe toate le-am urmarit dela inceput cu de-amanuntul, m-am gandit ci e bine sa file scriu pe rand, preaputernice Teofile, cunosti temeinicia invataturilor = imit <> uforul se referd in Evanghelia sa la transpu- ne tiei pe care Teofil a primit-o prin viu grai ‘Astfel, practicarea catehezei pe de o parte a precedat Evan- shell, iar pe dealt parte, mal tiziu sa foosit de acest. Mamente ale invaaturii apostolilor. Diferenta principal dintre 1309, €81e Tdi in secolul XXI, $1 apostoli, care |-au cunoscut pe Hris- tos in trup, const in faptul c& pentru noi Evanghelia este in pri- mul rand o carte, pe cand pentru ei Evanghelia era cuvantul viu al propovaduirii, al Bunei Vestiri, care se transmitea din gurd in gurs Pentru noi, evanghelistii sunt in primul rnd autorii scrierilor, in timp ce pentru primii crestini ei erau_,,vestitorii Bunei Vestiri”, adic& propovaduitorii si misionarii care conlucrau cu apostolii® Cateheza ca intalnire cu Tisus Primul catehet din istoria crestinismului a fost lisus Hristos insusi. Nu este surprinzitor asadar faptul c& in Evanghelii lisus este numit de cele mai multe ori invatator. Observim ci numele de invatator de Lege® (in evreieste: rabbi) presupunea o autoritate importanta printre iudei si un respect special printre ucenici’. flim din Evanghelia dup’ Matei despre carturari c& le pliceau “Le, 34 *Veri Fapte 21, 8; Ef. 4,11; 11 Tim. 4, 5, Sensul general larg al cuvantului evreiesc Torah” este acela de invafiturd lorali care se transmite de lainvatitor la elev sau din latin fu (Pilde 1, 1-8;4, 1-4). Continutul acestei invituri const in poruncile de infelepciune practics, inclu- siv relafia omului ctu Dumnezeu. Torah scrisi sau Torah in sens strict se refera la Pentateuhul lui Moise, cu accent asupra pirtii care se refer’ la regulile de vias. ‘Autorii Noului Testament au tradus perfect Torah in sensul strict prin Lege. ” Veri fraza atribuitd lui Gamaliel cel Batran, maestrul Apostolului Pavel: _Giiseste-i un invitor si vei evita ndoielile” (Mishnal, Avoth, 1,16) locurile cele dinté spuna rabbi, ttlu Evanghelist tre alti, ci pe un lor gia fariseilor, rabbi, cis& pstre ‘Observim cu in primi invagator ‘HaY obignuit per —Pamiradep: mirea de ,,cresti sit& pentru prim paganii care stia primul veac era nul iudaismului Diferenta dk era aceea de rect, CCrestinii se cons prorociile mesia ui Hristos inser s-a implinit dep tgeasca aceast’ fundamentalé: , {ntre aceasti not ‘Al recunoe profunds a viefi niant sia invata duirea apropier vant Sion sue vezi cuvantar petenia sectel naza (apte 24, 5). Pavel exezie (hares, For retin pring in Re 4, 7/6 neon SH ‘Arale, 15,44, a 65 1 TR fos atid Vezi Teofil, Autolyeilar sstfel ntul, ofile, iit spu- van- aa nntre Aris- pri- iual surd. ‘rin ini”, tur 1-4), adu- vila ia avel locurile cele dintai la mese i in sinagogi. Mai mult, le plicea si lise spund rabbi, titlu care le aducea respect si supunere (Matei 23, 7) Evanghelistul Matei nu vede in Iisus doar un invafator prin- tre alfi, & pe unicul invafétor. Condamnand vanitatea c&rturari- lor gia fariseilor, isus le cere ucenicilor si nu caute sa li se spuna rabbi, ci sA pistreze acest titlu numai pentru Hristos (Matei 23, 8.10). Qbservim cu interes ci Noul Testament evita si-i numeasca pe primil invatatori crestini rabbr, folosind un cuvant mai neutru gi Gus) mirea de ,,crestini”, ce inseamn ,,adepti ai lui Mesia” a fost folo- sita pentru prima dat in Antiohia (Fapte 11, 26). Pentru iudeii si pganii care stiau despre crestinism doar din auzite, crestinii din primul veac erau membri ai unei secte, agitatori periculosi in s- nul iudaismului’, Diferenta de principiu intre iudaism gi aceasté noua migcare era aceea de recunoastere a lui lisus ca Mesia, unsul lui Dumnezeu. Crestinii se considerau noul popor ales de Dumnezeu, pentru care prorociile mesianice din iudaism s-au implinit. Pentru ei, venirea lui Hristos insemna apropierea Imparatiei. Vointa lui Dumnezeu a implinit deplin in Hristos — iar crestinii erau obligati si impar- Nigeasca aceasta veste bund lumii intregi. in raport cu intrebarea fundamentali: ,Cine este Hristosul?”, toate celelalte dezacorduri intre aceast nou’ miscare si iudaism erau secundare. A-L recunoaste pe lisus ca Mesia presupunea o reorganizare profunda a vieti religioase in jurul aparitici Sale mantuitoare pe pi- miant si a invatiturii Sale. Esenta invatiturii lui Tisus era propova- duirea apropierii imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu le doreste J ‘Doar fatrun singuccaz Heistos se numeste pe sine knits (Mt 23,10).cu- + vant sinom *Vezi cuvantarea retorului Te iI numeste pe apostolul Pavel, petenia sectei nazarinenilor” atunci cind vorbeste cu Felix, prefectul Ps (apte 24, 5). Pavel insusi spune c& iudeii consider’ invatstura crestin’ drept 0 cerezie (hairesis, Fapte 24, 14). Suetonius, Vito Dipii Claudit 8,25, iLidentifica pe pe care cei mai e formulari ale rezeu” (Fapte 8, Tezuma la a ac- aismul contem- inf ori chiar la 1 si Mantuitorul imparatia pro- ‘aT recunoaste Familiarizarea nu incepea de- Luca aminteste Palarattaten Cakes InceputurteBiserci neotestamentare’ & cei care s-au botezat la Cincizecime , stiruiau in invsititura apos- olilor” (Fapte 2,42). Apostoliiinsisi,fOata ziua, in templu gi prin case, nti incetau si invete si si binevesteasca pe Hristos lisus” (Fapte 5, 42). Cei care fusesera botezati in Cezareea i-au cerut lui Petru s& rimand cu ei cateva zile, iar el pare si fi acceptat (Fapte 10, 48) in Damasc, Apostolul Pavel si-a petrecut cu siguranta primele zile dupa Botezul sau intrand alituri de apostoli in detaliile inva- {Sturii pentru care el prigonise cu putin inainte Biserica (Fapte 9, 19) Mai tarziu apostolul neamurilor a continuat s& adopte el insusi o gril parinteascd fata de bisericile pe care le formase, El revenea adesea la fii sai in Hristos cu scopul de a ,intiri sufletele ucenici- lor, indemnandu-i si stiruie in credin{a” (Fapte 14, 22). Cea mai mare parte a epistolelor sale este destinata tocmai acestor comuni- ‘fi, Indemndndu-le s& pazeasca credinta care le-a fost propoviduit’, Pavel si Barnaba si-au petrecut un an intreg in biserica Antiohiei »invatind mult popor” (Fapte 11, 26), Mai aflm din Fapte ci Pavel, ‘mergind in Efes,a inva ede trei luni i Indepar- {at de acolo, el pleact in scoala unui anume Tiranus unde propo- vaduieste vreme de doi ani (Fapte 19, 810). Putem presupume c& aceasta invatéturg era accesibild tuturor gi avea un caracter regu- lat. Cateva manuscrise stravechi precizeaza in versetul al noualea cd invata de la orele 11 dimineata pana la orele 4 dup3-amiazé, Asadar, ar fi inexact s& generaliziim spundnd ci nua existat nici o cateheza regulat’ in vremurile apostolice. Etapele catehumenatului f Qare lisus facea vreo diferent intre o cateheza adresata tutu- BAY ror si ,,tainele Impirdtiei” incredintate doar apostolilor? a prima vedere, am avea motive si credem ca a existat o asemenea diferenta. De exemplu, Marcu arati cd Tisus vorbea poporului prin parabole al ciror sens nu-l dezvaluia decat apostolilor (Marcu 4, 34). Cele trei Evanghelii sinoptice subliniaza faptul cf lisus a taleuit numai apro- Piatilor sensul parabolei semanatorului, afirmand ci ceilalti n-ar fi fost apti si le infeleaga®. Drept martori ai Schimbérii la Fata alege Cf Me.4, 10-11; vezi 7,17; 10,10; Mt 13, 1; Le.8, 10; vezi 10,23NF 32 Cateheza si catehumenat in primele veacuri ale Bisericii doar trei apostoli: Petru, Ioan si Iacob, interzicandu-le s& spun ceca ce vazusera inainte de invierea Sa (Marcu 9, 9; Matei 17, 9). Pe baza acestor texte putem considera ci invaatura lui Hristos era impar- itd in dou’: una exoterici, destinatd tuturor, gi una de tain3, dez- valuita doar celor alesi. Dupi cum vom vedea in capitolul IV, o asemenea opinie era impértagit& de mai multe secte numite gnostice. Pentru gnostici, lisus tainuise fata de lume adevarata cunoastere a Sa. Cei care de- tineau aceasta stiintd secreta sau gnoza erau cei cdrora Hristos le transmisese aceasta intr-o atmosfera de taina absoluta. fn sprijinul acestei teorii, imaginatia fertilé a gnosticilor a creat un anumit nu- mir de inexactitati. in acest caz, ei stiau ci o invatitur’, invaluita de un mister chiar artificial, intriga. Totusi Evangheliile nu permit efectuarea unei distinctii clare intre’o parte a invatiturll lui Mristos accesibis MMTOTsTo parte Secreta a ei. lisus dorea inainte de toate ca Vestea cea Bund a Im- Sratiei s& fie auzit’ de tofi. Eli-a ales pe apostoli pentru a-i face wpescari de oameni”. inainte de inaltarea Sa, Hristos ii indeamna pe apostoli: , Mergand, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatilui gi al Fiului gi al Sfantului Duh, invatandu-le si p3- zeasci toate cate v-am poruncit vou” (Matei 28, 19-20). Hristos porunceste de asemenea apostolilor s aduci in numele Siu, la ascultarea credintei, toate neamurile” (Romani 1, 5) sisi propova- duiiasca Vestea cea Bund fara a ascunde ceva. Chiar gi prorocia lui Hristos despre viitoarea Sa Inviere era cunoscuta nu numai uceni- r, ci si membrilor Sinedriului (Matei 27, 63). Comunitatile crestine primare trebuiau si se intruneasea in secret numai din cauza persecutilor Biserica qu a fostniciodati 0 ‘asociatie secret’ si nu si-a inconjurat vreodata invatatura cu o aura Ge mister Atunc cand Apostotulravel serie’ tats, Wain’ (iiysterion) ‘Va spun voua: Nu tofi vom muri, dar toti ne vom schimba”, nu este vorba despre o tain’ accesibil numai celor alesi, ci mai ales de un plan divin de mantuire inca incomplet cunoscut, care igi asteapt revelarea definitiva in viitor®. De aceea, spre exemplu, Apostolul Pavel socoteste tain’ profetia dup care nu doar evreii convertiti, Gf 1 Gor 15,5; vei Rom. 14,25; Rom, 11, 25/Bf,3, 212; Cl 1, 2627 cisi pigéni Observam se descope credincioat Nuexi vimea ei pr manier’. C octapizare miterea ce pecareele dagogic Hi devind fair de minuni propovidy miesianice, inimile inv semna a se ce antrena ‘Mai m categorii d: parte a iuc Apostolul slujitor cdi sau iudeile feti, iar con multi dint Pentre mului era umilitoare mare parti dar nu cre ‘unui Mesi care spera acest fapt dreapta Sa prezentaniii fuceputurile Bisericii neotestamentare 33 und ceea i gi pagan vor putea intra in Biserics (Romani 11, 25; Efeseni 3, 2-12). Ppbaza Observaim de asemenea ci Pavel vorbeste mereu despre taina care aimpar- se descoper’ i devine putin cate putin accesibild tuturor sufletelor nidez- credincioase (Coloseni 1, 26-27). ‘Nu exist vreun mister in invaitatura apostolilor, ins’ profun- sinie era zimea ei profetic’ nua fost imediat accesibild tuturor sinu in aceeasi gnostici, manier’. Orice pedagog bun stie ca un proces de instruire necesit8 care de- octapizare io succesiune logic’, c& trebuie si inceapa prin trans- Iristos le miterea celor mai simple adevaruri, inaintea celor mai profunde sprijinul pe care elevii inca nu sunt capabili si le inteleaga. in acest scop pe- umitnu- dagogic Hristos incerca sa faca totul pentru ca minunile Sale si nu nviluita devind faimoase. Domnul nu dorea ca zvonul popular de facator de minuni si oculteze adeviratul sens si valoarea misiunii Sale ctii clare propovduirea pocaintei, venirea Imparatiei si imp! roparte jResianice, Hristos amintea constant ca Bl trebuia si pregateasc’ nia im- inimile invartogate si primeascé taina impiratiei. A se pregitti in- rari face semna a se pocai, a respecta poruncile gi a implini fapte de iubire ideamnai i ce antrenau transformarea intregii viel. rdu-le in Mai mult, catehezele apostolice trebuiau adaptate pentru daud dle sa pa- categorii de auditori diferit progatiti:iudeii si piganij. Cea mai mare - Hristos parte a iudeilor erau crescuti de mici dupa poruncile lui Moise. e Siu, la ‘Apostolul Pavel compara Legea cu o ,.ciliuza spre Hristos”, cu un >ropova- slujitor cdruia i s-a incredintat datoria de a se implica in educatia >rocia lui copiilor gi de a-i duce la scoala (Galateni 3, 4). Atunei cand se adre- sau iudeilor, apostolii se puteau folosi de scurte aluzii la Lege si pro- fei iar contextul predicii devenea comprehensibil pentru cei mai yeased in multi dintre ei vai uceni- ciodata o Pentru evrei, piatra de incercare pentru acceptarea crestinis- Zuo aura mului era aceea de a recunoaste in lisus, Cel mort printr-o moarte iijsterion) umilitoare de sclav, pe Mesia Cel inviat — regele lui Israel. Cea mai nba”, nu mare parte a evreilor, care auzisera despre ristignirea lui Hristos aiales de dar nu credeau in invierea Lui, erau indignati de propovaduirea iasteapta unui Mesia p&timitor — cea ce reprezenta o insult pentru toti cei \postolul care sperau intr-o renastere nationald. Evreii trebuiau si accepte onvertiti, acest fapt de neimaginat, ci Dumnezeu L-a skivit si L-a agezat de-a dreapta Sa pe lisus Cel condamnat de citre cei mai competenti re- 26-27. prezentanti ai religiei in care fusesera crescuti din frageda pruncie.34 Cateheza si catehumenat in primele veacuti ale Bisericii {in cea ce-i priveste pe pagani, acestora trebuia si li se propo- vaduiasci, dupa spusele lui Pavel, Dumnezeul pe Care acestia fl venerau far si-L cunoascé (Fapte 17, 23-24). Profunda convingere a apostolului neamurilor era aceea c8 nu se putea gisi nici macar un singur suflet care sa fie tabuila rasa in materie de lege morala. Pagani aveau legea scrisi pe tablele de carne ale inimii (II Corin- teni 3, 3; Romani 2, 14-15). Dumnezeu insusi era Col care asigura ‘regitirea constingsi las Pe de alt pate, era indispensabil pentra irea intul mx Andtoase, a avea un mod de viata care si permit cultivarea ei. Aceasta ii atriigea pe pganii ,tematori de Dumnezeu" in sinago} gi. Totugi paganii nu erau tofi bine intentionati fata de noua reli- gie. Crestinii trebuiau s& le suporte barfele (I Petru 2, 12). Primii invatitori ai crestinismului svargeau o misiune apologetic’ deta- liat& care, pe vremea apostolilor, consta in lupta contra superstitii- lor populare, a idolatriei politeiste (Fapte 14, 8-19) si polemizau cu filosofii cunoscuti, precum epicureii si stoicii (Fapte 17, 18). Abia incepand din seco al dole se poste vorbi despre in cis mu {aT inte cepsom gf mosunie intelectual. aclenismulu 4 Apostottrchemau in primul rand la o schimbare a vietii. Pagani trebuiau s8 respinga idolatria, s4 renunfe si participe la sarbatori si la numeroase obiceiuri imorale prezente in mijlocul lor. Piganii, pe Kinga invatitura despre Mesia, Mantuitorul lumii, trebuiau si accepte obligatoriu intregul mod de viat§ moral si rugiciune legate de aceasti noua invataturd. Paganilor le displicea ideea ci propo- vaduirea lui Hristos era o invatiturd nou’ (Fapte 16, 21). Birocratia de stat a Imperiului Roman nu admitea decat religiile traditionale Srmanil ase Gare puteau provoca tulburari (Fapte 16,21), Dupa remarca judici- casi alui Augustin, apostolii predicau Evanghelia in fata unei lumi in care pgdnii nu asteptau venirea lui Mesia dup spusele prof lor — iar iudeii nu credeau ci El venise dupa cuvintele apostolilor® se remarcbil ch termenl ilar” (cidflateia) nu este nti print autor pga dinainte de Noul Testament sau tn Septuaginta, Aces ermen est ‘mai curind utCheofogism cregUD>VeriI Cor. 5, 10-11;6,9;10,7-14;Gal.5,20;Col- B:EE 5, 511BL 4,3, Apoc 2, 8,22 15 ® Augustin, De Trinitate XII, 24. | Sufletul unu “tanarpentra postal trecele douz ditionale: ,§ duhovnices! lapte v-am F nici acum n intre voi piz nu dupa fire Pavel se dup’ toate } de ce proble capital’. Ap ce trup invie si-gi respect dea desfréu paganilor ir poruncilor;: despre invie ~Autora diferitele et: lui Dumnez Saude bazi necesito p metafora de se hraneste ceeste prur obignuinta : Botezul rep rese s8 fie o tului, iar Pe scur deosebire i Eve Sb P1PL2,2;20° ail ere a, wa tru si de ali- ni ta tii cu aia ori si ate 0 fia ale ise mi ie tre ste al CAREMEZA Mora” Inceputurile Bisericii neotestamentare Selle uel procs cola] saul evrcu nesesiton o-ategdike por BY fants pentru a putea primi Vestea ce Bund = se Sontatal Pavel exprimi prin aac imagine diferenta din- tre cele doud niveluri de maturitate in credinta care au devenit tra- ditionale: ,,Si eu, fratilor, n-am putut sa vi vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos. Cu lapte v-am hrSnit, nu cu bucate, cici inc’ nu puteati manca gi incd nici acum nu putefi, fiindcd sunteti tot trupesti. Ct vreme este intre voi pizma gi cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti gi nu dupa firea omeneasci umblati?” (I Corinteni 3, 1-3). Pavel se adreseaza Bisericii in care cei mai multi membri erau. dupa toate probabilititile convertiti proveniti dintre pagani. lata de ce problemele morale ale catehezei aveau pentru el o importanta capital’. Apostolul ii previne pe corinteni: inainte de a discuta cu ce trup invie morfii (I Corinteni 15), se cuvine ~ find inc’ in viaté — sa-si respecte trupurile ca pe temple ale Duhului Sfant si sa nu le dea desfraului (I Corinteni 3, 16; 6, 19-19). Astfel, cateheza adresata poruncilor; abia apoi se putea trece la,,hrana tare”, adica invajatura despre invierea mortilor si despre discernimantul darurilor spiritual. ‘Autorul Epistolei catre Evrei face o distinctie gi mai clara intre diferitele etape ale vietii crestine. Conform viziunii sale, ,cuvantul lui Dumnezeu’” se separ in elemente primare is arcs) \ Sau de baza (themelion) si invatatura gret necesita o pregitire special (Evrei 5, 12; 6, 1), Autorul apeleach fa metafora deja cunoscutd cu laptele si hrana tare: , Pentru c& oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvantul dreptatii, de vreme a ce este prune. lar hrana tare este pentru cei desavarsiti, care au prin obignuinta simfurile invatate si deosebeasci binele gi rdul”**. Dac& Botezul reprezenta pentru fiecare crestin o nastere din nou, era fi- resc sa fie comparata cateheza cu ,laptele cel neprefaicut al cuvan- tului”, iar inceputul vietii crestine cu , pruncia in Hristos’”. Pe scurt, putem spune cA in vremurile apostolice nu era vreo deosebire intre partea ezoterica gi cea exotericd a catehezei. Totusi ® Ev. 5, 14; veri Deut. 1, 395. 7, 16. 1 Pt. 2, 2:1 Cor. 3,1; vezi Ef. 4, 14; Eve. 5,13.36 Cateheza si catehumenat in primele veacuri ale Biserici experienta pastorala a Bisericii sugereaza cA nivelul catehezei de- pinde mult de nivelul de pregitire al auditoriului caruia ii este des- {injata. Trebuia si'se lucreze diferit cu convertiti evrei si pigani, s& li se acorde o atentie diferita. in pofida multitudinii de cazuri in care convertirea la crestinism avea loc imediat, prin interventia Duhu- Jui Sfant si nu pe etape, in pacea inimii, toti nou-botezatii erau con- siderati prunci in Hristos gi fiecare trebuia si creasci duhovniceste. Cateheza era necesars pentsu adeaschi mai clarhinsledeviusiase putea inridiicina si reste in credint& si iubire (Filipeni 1, 9). Continutul catehezei apostolice Cele mai multe dintre cartile ce constituie canonul neotesta- mentar au fost scrise mai ales pentru a-i ajuta pe cititori lor s& inte- leaga mesajul lui Hristos. Evanghelia de la Ioan spune: , lar acestea s-au scris, ca s4 credeti cd lisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui” (loan 20, 31). Avand in vedere cartile profetilor, Apostolul Pavel arata cd Scripturile s-au scris spre ‘invatatura cititorilor (Romani 15, 4). Autorul Epistolei cdtre Colo- seni marturiseste direct despre faptul cd epistolele neotestamentare erau citite gi recitite cu voce tare in adunirile credinciosilor, cé erau recopiate si trimise Bisericilor vecine din cele mai vechi timpuri (Coloseni 4, 16), Numerosi biblisti considers ci prima Epistold a lui Petru confine fragmente din predica de la Botez, adicd face parte din cateheza Dapusmala (ITetru 2, 13-3, 7)". —Autorul celer de-a doua Epistole citre Timotei afirma: ,Toatt Scriptura este insuflat’ de Dumnezeu gi de folos spre invatatur’, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (Ui Timotei 3, 16). Inspiratia de la Dumnezeu semnificd pentru autor nu doar modul in care Sfintele Scripturi au fost scrise, ci si scopul utilizarii lor, care este unul didactic. S& notam ci expresia ,toat Scrip- tura” din acest text nu se refer la partea neotestamentara a Bibliei, deoarece cartile cuprinse mai trziu in canonul Noului Testament {inc nu fusesera intrunite pe vremea apostolilor, Sfintele Scripturi *Vezi E. Best, Peter", p, 584 oarcreza BARN PMAe echivaland la Lege, Pr Aposte nu exista fi nevoie sic pecareflu a invatitur mand de vi supune ci faptele, iné Apostolii a are putere” pe profeti c sele lor des De asei vatitur’. D patin impo sau ceaa Pr o oarecare } Pentru catehezei fr Faptele Apc guranta inc troducdiod unui audite indemnuri cS elemente terialul prin inteleg de parerile « fate in detal In Nou ‘anon Vechi Ludoepigrate.b fea relativa'a« frecvent folosi 22, 40;L.24,4 teitein sina *Deccem|Bisericti catehezei de- ‘Uiaii este des- Sipsgani, 8 li cazuri in care rventia Duhu- zai erau con- duhovniceste. ederiusiase eni 9) onul neotesta- orli lor sa inte- re: ,Jar acestea Dumnezeu, si, vand in vedere s-au scris spre sei citre Colo- 2otestamentare iogilor, c8 erau vechi timpuri ima Epistola a \dick face parte firma: ,Toats ore invatatur’, tru dreptate” 3 pentru autor se, ci si scopul sia ,toat& Serip- ontard a Bibliei, lui Testament nntele Scripturi rotestamentare x inceputrite 8 echivalind cu Legea si Profetii. ,Toata Scriptura” se refer asadar 1a Lege, Profeti, Psalmi si desigur celelalte”. ‘Apostolii nu au citit niciodata Biblia in intregime pentru c& ca nu exista incé in vremea accea. Ei nu puteau si de altfel nu aveau nevoie si citeasc’ Evanghelia pentru cd fl aveau pe Insusi Hristos pe care il urmasera vreme de multi ani. Aveau o amintire vie a Sa, 4 invataturii si faptelor Sale. Evenimentele din ultima Lui spt3- mand de viat’ erau intiparite profund in memoria lor. Putem pre- cupune ci de-a lungul célatoriei Sale pimantesti, o bund parte din faptele, indemnurile gi parabolele Sale fusesera deja consemnate. ‘Apostolii au primit de la El talcuirea Legi ca din partea Celui ,care are putere” si nu pe cea oferit’ de cirturari si farisei, Apostolitcitau pe profeti cu credinta cd ceea ce preziseserti ei se implinise, c& spu- sele lor despre venirea lui Mesia araitau nu viitorul, ci prezentul. De asemenea, nu toate partile Scripturii erau utile pentra in vatitur’, De exemplu, cartea Profetului Avdie era cu sigurants mai putin important pentru cateheza decat, s8 spunem, cartea Tesirii sau cea a Profetului Isaia. Astfel, ar fi gresit sa identificam Biblia sau © oarecare parte din ea cu cateheza apostolica. Pentru a separa in primul rand elementele incontestabile ale catehezei in Biserica veche, trebuie si recurgem la acele texte din Faptele Apostolilor sau din Epistole pe care le putem inscrie cu si- gurant’ in categoria invatéturilor taditionale. Nu ar fi just si se in- troduca o diferent’ strictd intre kéryguua sau propasacuiveata fata unui auditoriu extins si catehez’, reducind-o pecea din urma Je indemnuri morale, aga cum procedeaza unii specialist *!, Pentru cKelementele centrale si adesea repetate ale kérygma formau ma- terialul primelor cateheze. infeleg prin invatiturd traditional in acest caz, spre deosebire de parerile din orice didascalie, nu doar ideile care au fost dezvol- tate in detaliu dupa aceea si care se integreaza in Traditie, ci siacele jn Noul Testament exist referii la 35 din canonui! Vechiului Testament side asemenea la 15 din 17 cérQi necanonice si pse- uidoepigrafe. in mod clar aceste cife nu ofers posibilitatea de ajudeca autorite tea relativ’ a oricSreia dintre surse. Expresia: ,Legea si Profetii” este cel mai Went folositS ca sinonim al cuvaintulu Scriptura”. Vezi Mt-5, 1757, 12)11, 135 40; Le. 24, 44; In 1, 45; Fapte 24,14, Vez si ,Legea si Profetii“ea ,ccea ce se teste in sinagoga” in Fapte 13,15. De exemplu, P, Careington, Primitive Christ ee a fe cirtireluate dupa aceea in38 Catehezii gi catehumenat in primele veacuri ale Bisericii pasaje din predicilesiepistolele apostolilor care inca in vremea Jor constituiau cheia tradifiel oralew ireregii Biserici. Astfel, spre exem- plu, dogma despre dumnezeirea Duhului Sfanteste puternicinrs- dacinata in Traditia din care face parte integranta. Totusi, desi Bise- rica in vremea apostolilor era plina de darurile Duhului Sfant, strict vorbind, nu gisim in Noul Testament o invatitur’ deja formata despre Duhul Sfant. Era nevoie de timp pentru ca experienta ha- rismatic’ gi liturgicd a Bisericii sa fie asimilata si si dobandeasca un caracter de invatatura traditional. Principala dificultate, atunci cind este vorba despre aflarea unei traditii comune pentru intreaga Biserica din vremea apostolic’, adica de la mijlocul si finalul primului secol, consta in faptul cd aceasta perioada este cea a nasterii traditici primare. De aceea, biblisti contemporani au tendinta de a sublinia ci in Biserica apostolica nut nent, dar Sinopticii (Matei, Marcu si Luca), ‘Apostolul Pavel gi Joan Teology ui exeget german Rudolf Bultmann. Unii cercettori propun divi- ziuni mai rafinate. Pentru noi, chestiunea de principiu este de a afla daci putem _Aistingein invattura apostolic clemente de unitate plstrand di- ~ersifatea intespretirlor teologire. Nemarcam Taptul ci asemenea incercari s-au facut deja, nu fara succes, de cAtre istorici in trecut. Astfel spre exemplu istoricul gi teologul Charles Dodd s-a intrebat care erau elementele esentiale ale kerigmei apostolice, adicé ale propovaduiri lui Hristos, adresata in primul rand necres inilor™. Tstoricul german Alfred Seeberg a consacrat o monografie anali- zei inviitaturii traditionale din Biserica apostolica™, Pentru Seeberg, in cateheza primara este fundamental deosebirea dintre partea morali gi partea doctrinal’. invatatura etick, dupa Seeberg, a prece- dat invafitura despre bazele credintei. Crestinismul propunea etica virtutilor sale, ce completa in parte sistemele etice din epoca elenist8, dar care pe alocuri intra in conflict cu acestea. Seeberg a reconstituit "CH, Dodd, Apostolic Preaching ‘A, Seeber, Der Katechismus der Urchristenhet.ealor xem- inti- Bise- strict ‘mati aha asc’ vunei adic seast alistii conmu dar ipale: Togul. (ore \divi- utem nddi- nenea recut. trebat chale itor” anali- eberg, >artea prece- aeetica enisté, wstituit Inceputurile Biserici neotestamentare etica crestin’ dup’ enumerérile de virtuti si patimi care se gasese in epistolele apostolice. El are perfecta dreptate sii spund ch primirea miarturiei istorice despre Hristos necesita pregatirea inimii gi pre- supunea electiv alegere intre calea mantuirii si calea pierzaniei, intre virtute gi viciu, Paganul care devenea crestin inceta sa mai fie sclav picatului gi devenea slujitorul dreptatii (Romani 6, 17-18); el era eliberat de sub puterea intunericului si strimutat in Imparatia Fiului (Coloseni 1, 13);el renunta la modul de viafi al omului vechi si se imbrica ,in omul cel nou, cel dup Dumnezeu, zidit intra dreptate si in sfintenia adevirului” (Efeseni 4, 23-24). Invatatura despre cele doud ci, care are corespondente in Vechiul Testament (Pilde 4, 11-19), a fost dezvoltat mai sistematicin secolul al Il-lea in Didaltia, Epistola hui Barnabe si alte opere®. Catehumenii trebuiau si renunte la tot riul, si reziste ispitelor diavolesti, si privegheze, si se roage si sd se supund pastorilor gi invatstorilor™, ‘Trebuie s& notim c& implinirea poruncilor si invatétura despre Hristos erau legate in crestinism si mai organic decat presupune Seeberg. Pentru ca atunci, ca si acum, oamenii se supuneau exigen telor morale ale crestinismului tocmai pentru c& aceste exigente Ss constituiau o parte anoii lor vieti cu Dumnezeu. Jaf de ce mu se jus tific’ aproape deloc sa se fac o deosebire stricta intre partea mo- ral8 introductiva si partea doctrinal’ urmitoare a catehezei. Viata cu Hristos sin Hristos era un fundament cu totul now al eticii. Principalul motiv al respectirii poruncilor era dorinfa dea fi bineplicuti lui Hristos. Sfintenia vietii era conceputa tocmai ca imitatio Christi. Paganul lua decizia de a trai dup’ porunci atunci cnd in el se nagtea credinta in Hristos, Cel care a suferit sia inviat, prin simpla recunoastere a acestui sacrificiu voluntar pe care |-a facut spre mantuirea umanitati ‘Whwatatura eticd a iudaismului se regasea in cateheza crestind yocu totul alta form’, pentru c& motivatia pentru fapta unui cres- nu consta in autoritatea Legii, ci in exemplul lui Hristos insusi Primul principiu al vietii in Hristos era acela de a urma exemplul ‘Vezi mai detaliat capitol I *P.Carrington a ardtat ci pateu dintre aceste teme se regiseau in indemnu. rile morale din Epistolele citre Coloseni, Efeseni, prima Epistolé a lui Petru si Epistola lui lacobs; veri Primitive Christian Cate 1 pp. 31-65, wv40 Cateheza gi catehumehat in primele veacuri ale Bisericii viefii Sale pamantesti in foate aspectele, in primul rand in iubire, fafa de Dumnezeu, iubirea ca slujire, iu- iubirea prin recunostin birea compatimitoare, fubirea milostiva, iubirea iertitoare, iubirea neconditionaté, iubjsfa bineficdtoare si iubirea jertfitoare. Nu in zadar Apostolul Paw foloseste un cuvant nou: ,invatati de Dum- nezeu” (theodidaktoi, I Tesaloniceni 4, 9, vezi loan 6, 45) pentru cei care implinesc porunca iubirii Dupa cum am observat deja, caracterul invataturii depindea sensibil de persoana care ar fi devenit crestin’: iudeu sau pagan, in acest context trebuie si mentionéim partea introductiva a cate- hezei pentru piigini si partea comun’ piiganilor si iudeilor. Paganii descopereau o lume in care relatiile cu Dumnezeu erau deo cu totul intrau intr-o unire pe care Dumnezeu o incheiase cu omenirea in persoana poporului ales Israel Paganii trebuiau si asimileze intreaga istorie a mantuirii, in- cepand cu crearea lumii, trecdnd prin evenimentele principale din Lege gi din cartile profetilor, pana la venirea lui lisus. in partea in- troductivl a catehezei, ei invita ci Dumnezeu, spre deosebire de idolii fra viata, este Creatorul intregii lumi (vezi Fapte 14, 15-17, 24) care participa activ la trecerea omului prin istorie. Li se propunea paganilor si se integreze in aceast’ istorie, sa facd parte din Noul Israel: Biserica, Venirea lui Hristos nu isi atinge importanta in toat’ insemndtatea ei decat in lumina din contextul profe step- tGrilor mesianice, legate in special de neamul regelui David. nu studiau deloc din cartt pentru Dintre cei care stiau si citea loacele de a dobandi sulurile Legii sau Profetilor, care erau foarte scumpe. in gcolile rabinice era raspandita practica invatarii pe de rost a unor lungi pasaje din cdrti, mai ales din Lege. Pe de o parte, primii crestini aveau ca baza aceasta practica mosteniti# iar pe de alti parte ef o revedeau in lumina venirii lui Mesia in lume. Cres tuitoare ale lui Dumnez ‘greaca sau ebraica, putini aveau mij- priveau venirea lui Hristos in contextul actiunilor man- in istorie. Incepand din Vechiul Testa- ment s-au facut incercari, mai ales in Psalmi, pentru a interpreta in mo of ez noi ‘ace cio,Inceputurit Bisercinetestamentare 4 mod cuprinzitor traditia multisecular’ a lui Israel gia o expune sub o forma prescurtats™. Pentru evrei, dupa robia babiloniana, slavirea faptelor lui Dum- nezeu care i-a eliberat se constituia inti=un ritual special de rein- noire a legimantului cu Dumnezeu. In cartea Profetului Neemia, ‘acest ritual este precedat de o rugaciune pe care levitii, stand in pi- cioare pe o sceni, o rosteau in fafa intregului popor: Numai Tu esti Domn si numai Tu ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toati ostirea lor, pimantul si toate cele de pe el, maile gi toate cele ce se cuprind in ele; Tu dai viata la toate gi Tie se inching ostirea cerutilor. ‘Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, bai scos din Unul Caldeii si i-ai dat numele de Avraam. Tu ai gisit cd inima lui e credincioas’ inaintea Ta, Tw ai facut legs- mant cu el si Tu ai fgduit si dai urmasilor tui tara Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a febuseilor gi a Ghergheseilor; si Tu Tica finut cuvdntul, pentru ci Tu esti drept. ‘Tuai vazut necazul pirinjilor nostri in Egipt si ai auzit strigitele lor la Matea Rosie. ‘Tu ai facut semne gi minuni inaintea lui Faraon, impotriva tuturor slugilor lui si impotriva intregului popor din fara lui, pentru ci Tu ai vizut cu citd rautate sau purtat ef cu parintii nostri gi Ti-ai fcut ‘ume pani in ziua de astizi. ‘Tu ai despairt marea inaintea parinfilor nostri i au trecut prin mijlocul iri ca pe uscat, dar jai cufundat in adane, cum se cufund8 o pia~ tr in api, pe cei ce-i urmareau. Tu ‘ai povatuit ziua cu stilp de nor si noaptea cu stalp de foc si le-ai luminat calea pe care aveau 8 meargi Tu Teai pogorat pe Muntele Sinai, le-ai grait din indltimea cerurilor sile-ai dat porunci drepte;legi ale adevarului, invitituri si orinduiri minunate. Tu le-ai aritat odihna Ta cea sfanta gi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, randuieli gi lege. Tu le-ai dat din inaltimea cerului paine, cAnd au Mimanzit, si le-ai scos api din piatrd, cind au insetat, gi lesa zis si intre si si moste- neasca fara pe care cu jurimént le-ai fagiduit-o, Dar pSrintii nostri s-au indaratnicit gi s-au invartosat cerbicia lor; nn-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus gi au uitat minunile pe care le-ai facut pentru ei SDe exemplu, Ps. 67;77; 104 105;106; Deut. 2; Neem. 9, 6-38,2 Cateheza si catehumenat in primele veacuti ale Bisericii Invartogatu-si-au cerbicia lor gi in rézvratirea lor gi-au ales o cipete- nie, ca 88 se intoarcé in robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor si iertitor, negrabnicla manie $i bogat in milé si indurare, nu -ai pardsit CChiar cénd si-au facut un vitel turnat si au zis: , Jat dumnezeul tau care te-a scos din Egipt!” si s-au dedat la hule mari impotriva Ta, in nemarginita Ta indurare, nu i-ai pardsit in pustiu gi stalpul de nor na incetat si-i cilduzeasca ziua in calea lor, nici stilpul de foc s& le Jumineze noaptea drumul ce ficeau. Trimisu-e-ai Duhul Tau cel bun, ca si-i infelepteascd; nu ai lipsit gura lor de mana Ta si in setea lor le-ai dat api. ‘Timp de patruzeci de ani i-ai hrdnit in pustie gi nimic nu le-a lips; hainele lor nu s-au invechit, nici incdlfamintele lor nu s-au rupt. Lei dat regate si popoare le.ai impixtit gi au pus stapsnire pe fara hui Sihon, regele Hesbonului si pe pimantul lui Og, regele Vasanului. ‘Tu ai inmultit pe fii lui ca stelele cerului si -ai dus in tara de care ai pus pirintlor lor & 0 vor mosteni. $i fii lor au intrat gi au mostenit tara aceea; ai supus inaintea lor pe locuitorii pimantului aceluia, pe Canaanei sii-ai dat pe acestia in mana lor cu regele si cu tot poporul bastinas, ca si le fac ce vor vrea. $is-au facut ei stipani peste cetati tari si peste pmadntul roditor [J $i au mancat si s-au siturat si s-au ingragat trdind in desfatari prin bunatatea Ta Dar ei s-au ridicat si s-au razzvratit impotriva Ta; au aruncat legea Ta Ja spate; pe prorocii Tai care-iinclemnau si se intoarc la Tine i-au ucis; si Ti-au adus hule mar ‘Atunci Tu iai dat in mainile vrjmasilor lor, care i-au apasat. Dar in vyremea necazului lor au strigat citre Tine si Tu i-ai auzit din inalti- ‘mea cerurrilor gi in mila Ta cea mare, le-ai trims izbAvitori ca si-iz- baveasc’ din mainile vrdjmasilor lor. Tar dacd s-au odihnit, au inceput iar si faci riu inaintea Ta. Atunci Tu dat din now in mana vrijmagilor lor ca s8-i stpaneascé ‘nou au strigat care Tine si Tu i-ai auzit din inaltimea cerutilor gi, in mila Ta cea mare, i-ai izbavit de multe or Fi povatuit si se intoarca la legea Ta, dar ei s-au indardtnicit gi n-au ascultat poruncile Tale, ci au pacituit impotriva poruncilor care dau. iat celui ce e implineste si s-au indi spinarea loys cerbicia lor si-au invartosat-o gi nu s-au supus. ‘Tuinsd, asteptind intoarcerea lor, i-ai ingaiduit multi ani sile-ai des- teptat luarea-aminte prin Dubul Téu si prin prorocii Tai, dar ei nu si-au plecat urechea. Atuneti-ai dat in mana popoarelor straine. Dar, in mila Ta cea mare, nu i-ai starpit, nici nu i-ai pardsit, cici Tu esti un Dumnezeu milos si indurat. (Neemia 9, 631). eee TeInceputuile Bisriifncotestamentare Pentru créstini, istoria poporului Israel, departe de a-i pierde valoarea, dobindea dimpotriva 0 semnificatie universala gratie venirii in lume a lui Mesia ~ Mantuitorul tuturor oamenifor. Tat ce spune autorul Epistolei catre Evrei: , Dup& ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri giin multe chipuri, a vorbit p&rintilor nostri prin proroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile” (Evrei 1, 1). Crestinii credeau ci mantuirea umanit&tii, intr-un sens istoric mai larg, era lucrarea lui Dumnezeu extinsé, la care trebuia si Participe toate popoarele sin care vechiul Israel a facut loc noului TgaclalBserich. —OOOOSC~S~S — Apostolii invatau ci toate evenimentele din viata lui Mesia, de la nasterea si pana la invierea Sa, se implineau conform profe- tiilor. Scrierile profetice dobandeau in ochii crestinilor o important pealocuri mai mare chiar decat a Legii. Ca dovadis in Noul Testa- ment, citirile directe din cele cinci cari ale Legii nu sunt mai nu- reroase deci cle tate din Profets sain si Psi. Pentru rabini in schimb, Legea era in mod absolut si punctul de plecare pentru orice opinie autorizati. Rabinii explicau Profetii fiind constienti de faptul ca prezicerile despre Mesia indicau un viitor nedefinit. Car- turarii crestini, dimpotriva, citeau Profetii cu constiinta faptului c& Mesia venise deja si ci profetiile fusesera implinite (vezi Fapte 26, 6-7). in aceasta consta enorma diferent care a determinat deosebirea fundamentalé a cailor istorice ale crestinismului si judaismului Interpretarea detaliats si invatarea pe de rost a unor citate mari din Profeti féceau parte din cateheza in timpurile strivechi. Acestea serveau la fundamentarea principalelor afirmatii: lisus era ndscut pe linia lui David, conform profetiilor despre reconstituirea di- nastiei regale din casa regelui David. lisus fcea minuni, scotea demoni siierta picatele. El chema poporul la pocdint’ si invita cd impiratia lui Dumnezeu este aproape. El $i-a ales ucenicii cirora le-a incredintat continuarea lucrii:ii Sale gi de asemenea le-a dat putere si faci minuni, prin puterea numelui Sau, s& scoati demoni gis& dezlege pacatele. Din motive complexe, s-a declangat un con- flict cu autoritatile, care sa terminat prin nedreapta Sa condamnare la moarte, desi era nevinovat, ca blasfemiator, ca ficator de rele si, in pofida sabatului, a fost ristignit de Pontiu Pilat. voCateheza si catehumenat in primele veacuri ale Bisericii Hristos, conform celei n doar ca un profet respins sau ca un martir pentru propriile con- ai vechi méirturii apostolice, a murit nu vingeri, ci a murit ,,pentru noi” si , pentru pacatele noastre”™. in ‘moartea lui lisus, important nu este faptul c& a fost urmarea ane! ~Cici v-am dat, intai de toate, ceea ce gi eu am primit, c& Hristos a murit pentru picatele noastre dupa Scripturi; si cd a fost ingropat si c& a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (I Corinteni 15, 3-4). Pavel se refer’ in acest caz la traditia pe care el insusi a primit-o de la apostol. In plus, el adaug’ de dou’ ori .dups Scriptuti” subliniind cd moartéa, ingroparea si invierea lui Mesia s-au cut conform frau COnsmANT $tinseparabil prezente in predicile apostolilor. Mai mult, amintirea aratarilor lui Hristos inaintea apostolilor dupa in- vierea Sa era deosebit de pretioasi (Fapte 10, 41; I Corinteni 15, Dups mirturia primelor imne crestine si a profetiilor din Vechiul ‘Testament, inviind lisus, Dumnezeu L-a slavit, L-a inalt siL-aagezat de-a dreapta Sa —Faptit ce DamnezeuL-a inviat pe Mesia reprezenta, in con- ceptia apostolior, garanfia ci va veni vremga cid BLi va invia in trupuri spirituale pe tofi cei morfi (I Tesaloniceni 4, 14-15). In acel Sas care va ven TEATS ve care nu cunoastem nici ziua, nici ora, va veni Mesia si judece lumea. Epistola citre Evrei arati c& invapitura despre , invierea mortilor $i judecata vegnica” fcea parte din cateheza din timpurile cele mai indepartate™, Trebuie subliniat 4 mesajul crestin al primelor veacuri era puternic eshatologic Acestea erau elementele principale si indiscutabile ale invata- turii apostolilor despre Hristos din momentul nasterii Sale piman- testi pnd la judecata, Despre acestea se poate spune cu siguranta (ICorinteni 4, 17) * “Mec. 14, 24; Mt. 26,28; Le. 2, 19-20; Rom. §, 68; I Cor. 15,3; Cor.5, 14-15; I, 42,20; THt2, 14; In 11, 50452; 18, 14 11m 2, 2,1 Pt 2, 2473, 18, «21, 27; 22, 69; Fapte 7, 56; Filip. 2,9; Eve. 1, 3:1 Tim. 3,16 “Eve. 6, 2. Vezi, de asemenea, Fapte 24, 25; Rom. 2,16; Tes. 1,9 4 reprezentau continutul catehezei , pretutindeni in toats Biserica” *Inceputurite Bisericineolestomentare 45 A peewee CA TEHECET ——— La tradifia cea mai veche, care nu / cunoscut decdt mult mai tarziu o difuzare universal, putem yAporta de asemenea istoria nasterii minunate a lui lisus dintr-offecioar’. Apostolul Pavel si” Evanghelistii Ioan si Marcu cunostefu aceasta traditie? Este impo- sibil s& stabilim cu certitudine pe bysza informatilor de care dispu- nem. De altfel, ideea ca lisus ery/absolut fara de pacat” apartine generatiei apostolice “—Ce se stia despre existenta Fiului lui Dumnezeu inainte de nasterea Sa in trup? Era foarte rspandit aceasta idee in Biserica apostolic’? Evanghelia dup Marcu nu mentioneaza nicaieri 0 preexistenf’. Daca o analizim separat, independent de celelalte, aceasta evanghelie se poate bine incadra in interpretarea adoptia- nist conform careia lisus a devenit Fiul lui Dumnezeu in timpul vietii Sale pmantesti sau c& El a primit darul Duhului Sfant prin Botez, sau ci a dobandit acest tithu datorit’ dreptei Sale viefuiri. Evangheliile dup Matei si Luca nu spun nimic precis despre exis- tenta din vegnicie a Fiului, ci pun accent mai ales pe genealogia paménteasci a lui Hristos. Evangheliile sinoptice nu contin deci nici o mirturie direct’ pentru aceasti temé atat de importanta. Alte precepte de credinf mai vechi o trec de asemenea sub tacere. Astfel, spre exemplu, putem citi in prima Epistol& cétre Timotei: ,Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu gi oameni: omul Hristos lisus, Care S-a dat pe Sine pret de raiscum- parare pentru toti” (I Timotei 2, 5-6) insa pe de alt& parte, in imnul prolog din Evanghelia de la Toan este scris despre Cuvantul, care era la Dumnezeu inainte de crearea lumii, c& era El Insusi Dumnezeu, co-autor al creatiei (Ioan 1, 1-3). in aceeasi Evanghelie, lisus spune evreilor: , Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam” (Ioan 8, 58). in afar de marturia din cea de-a patra Evanghelie, este neindoielnic faptul c& Apostolul Pavel cunostea preexistenta lui lisus. fn prima Epistola cétre Co- rinteni, Pavel, polemizand cu pigénismul idolatru, citeaza textul Traditiilelocale ale catehezei hicons iting, s:ve4,157,28:9,148. |46 Cateheza gi catehumenat in primele veacuri ale Bisericti unei alte reguli de credintd strivechi: ,Este un singur Dumnezeu, \ din Care sunt toate i noi intru El; si un singur Domn, Tisus ° Hristos, prin Care sunt toate si noi prin EI” (I Corinteni 8, 6). Cel prin care s-au ficut toate nu poate sa vin’ in timp dupa ceva, cAci in. ca rucruri au fost facute nu prin El, ci fara pI. Chiar Epistola Catre Evrei vorbeste despre locul Fiului in crearea lumii apie Fe dpe oes ire doua imne vorbeso~de-asem@nes, chiiak despre preexis- tenta Fiului. Primul dintre| ‘ele era folosit in Bisericd la sfargitul anilor 50, Se spune ci Hiristos, ,Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit © stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu” (Filipeni 2, 6). Cel de-al doilea imn, pastrat in Epistola citre Coloseni, a fost transcris mat tarziu, dupa prima generatie de apostoli. Acesta laud nasterea ce~ Jest’ a Fiului si participarea Lui la crearea lumii: , Acesta este chipul Jui Dumnezeu celui nevazut, mai intai ndscut decat toata faptura. Pentru cd intru El au fost ficute toate, cele din ceruri si cele de pe pimant, cele vazute, si cele nevazutef...}. Toate s-au ffcut prin El si pentru El. El este mai inainte decat toate gi toate prin Bl sunt age ( ate” (Coloseni 1, 15-17) Astfel, unele comunitificrestine cunosteau traditia existentei Fiului inainte de venirea Sa in trup, chiar dac& aceast’ traditie nu a avut un caracter pan-eclezial in perioada apos- tolica. Abia in secolul al II-lea aceasta traditie a devenit patrimoniul intregii Biserici. {in afard de traditiile locale, asupra unor chestiuni traditia apos- tolicd nu s-a exprimat intr-o manier’ univocd. Astfel, spre exempliy, asteptirile eshatologice ale crestinilor erau diferite. Apostolii au propoviduit cu siguranta viitoarea inviere a morfilor care va avea Joc in ziua Judecitii finale a lui Dumnezeu. Fi spuneau de aseme- nea cd intoarcerea lui Hristos, care in secolul al II-lea se numea a Doua Venire, ar fi insotit’ de invierea mortilor, de judecare# tuturor ‘coamenilor gi de validarea definitiva a vointei lui Dumnezeu pe pa- mant. Despre acestea marturiseste chemarea eshatologica din cea mai veche rugaciune crestin’, adresat’ viitoarei veniri a lui Mesia’ | Tatal nostru [...] Vie imparatia Ta” (vezi Luca 11, 2); »faci-se vola Ta, precum in cer si pe pimant” (vezi Matei 6,10). cu pre into Va fi un tampla: din ure preocuy apostoli fetiile,r nu pute include is Int ritoare} Epistole punedmnezeu, a, Tisus ye Care. i, 2), reexis Lanilor socotit Ade-al ris mai srea ce- chipul iptura 2 de pe inl si nt age- vosteau rdac aapos- noniul 2 apos- omplu, olii au aavea tseme- meaa uturor pe pa- lin cea Mesia: xe voia Inceputurite Biserici neotestamentare a Cu toate acestea nu avem la apostoli o invatituré unicd des- pre intoarcerea lui Hristos si despre circumstantele revenirii Lui®. Va fi universala invierea sau doar cei drepti vor invia? Ce se va in- tampla cu sufletele celor drepti care au murit inainte de judecata din urma? Ce va fi cu trupurile lor dupa inviere? Aceste intrebari preocupau multi oameni si aceasta explicd faptul c& in Bis apostolic’ precum iin generatiile urmatoare nu au lipsit nici pro- fetiile, nici viziunile eshatologice. insé niciuna dintre ele, de altfel, nu putea pretinde autoritatea exclusiva. Mentiondm ci problema includerii Apocalipsei lui loan in canonul Noului Testamenta fost Intrarea in Bisericd era precedat de Botez, iar informarea refe- ritoare la Botez faicea parte din cateheza inci de la inceput. Conform Epistolei cétre Evrei, invatdtura despre ,botezuri” (baptismindidach’) gi unerea mainilor” reprezinta fundamentul kerigmei crestine (Evrei 6,2). Este posibil ca autorul si se refere aici la Botezurile lui loan gi Tisus". Botezul lui loan era o spare ritual’ ce pecetluia cainta liun- tricd®. Prin Botezul in numele lui lisus Hristos nu numai ci erau spalate pacatele anterioare, ci era oferit darul Sfantului Duh. Cea mai veche formuli dogmatic’ spune: ,,Este un Domn, 0 credinf’, un Botez, un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru tofi” (Bfeseni 4, 5). Unitatea Botezului era garantul unitatii credinciosilor (I Corinteni 12, 13). Cand Priscila gi Acvila au aflat c& un alexandrin in trecere, Apollo, propovaduia in biserica lor domestic’ Botezul lui Ioan, sesizeaz oportunitatea rica Mc. 13, 32; Fapte 1,7. © Dups H. Montefiore, A Commentary on the Epistle tothe Hebrews, p. 106, To tusi pentru majoritatea biblistilor, cuvantul baptisms, contrar hui baptisina, se re- ferd in acest text ca si in orice alt loc din Noul Testament la spliile rituale de Purificare. Explicatiile celor din vechime dupa care este vorba despre intreita afundare (Tertulian) sau despre Botezul apei, prin sngele martirilor sau prin dorings (Augustin), sunt anacronisme. “Tosif Flavius, Antiquitates judaicae, 18, 117, explicd astfel Botezul lui Ioan ./Afundarea este bineplacutd lui Durmnezeu in cazul in care ease face nu pentru urificarea sufletului, ci pentru sfintirea vieti, iar sufletul este deja purificat Printr-o viatS dreapt” (Ozuores complétes de Flavius Josip, traducere in france sub in-rumarea lui Théodore Reinach, Pars, Librairie Ernest Leroux, 1929, .1V, & pS?48 Cateheza gi catchumenat in primele veacuri ale Bisericii dea corecta cu delicatete eroarea acestuia (Fapte 18, 26). Pentru 0 vreme, crestinii din Alexandria si Bfes nu au cunoscut decat botezul ui Joan. Luca red’ urmatoarea conversatie intre Apostolul Pavel si efesenii pe care Apollo ii botezase inainte: ,A zis cBtre ei: Pri- ‘mit-afi voi Duhul Sfant cdnd ati crezut? lar ei au zis cdtre el: Dar nici n-am auzit daca este Duh Sfant. $i el a zis: Deci in ce v-ati botezat? Ei au zis: in botezul lui loan” (vezi Fapte 19, 2-3). Nefintelegerea a fost indat’ rezolvata si efesenii au fost botezati in numele Domnului lisus” (Fapte 19, 5). Botezul propriu-zis nu este descris in detaliu de Luca, El se limiteazé si spun’: ,$i punan- \ du-si Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant a venit asupra lor gi vpr- 1} Beau in limbi si proroceau” (Fapte 19,6). Dups cum vedem, pune: rea mainilor menfionata gin pasajul din Epistola cAtre Evrei citat ‘mai sus era indisolubil legatd de transmiterea darului harismatic. Este clar@& invafatira despre punerea mainilor care Facea parte J gin cateheza apostolica presupunea o anumita conceptie despre |, lucrarea Duhului Sfant. E foarte important si se stie daca se poate {orbi despre o catehez apostolic’ deja formata pe tema Duhului ‘Skint in sensul in care pnd acum am discutat despre elementele principale si indubitabile ale invataturii despre Hristos. Negresit, Biserica primara era plind de darurile Dubului Sfant, comunitatea se umplea adesea de bucuria Duhului Sfant care o ajuta apostoli rf sA facd fat8 persecutiilor si altor incerci, iar apostolii traiau cu con- y¥ stiinta permanenté a prezentei Sfantului Duh, Totusi a fost nevoie de timp inainte ca aceasti doctring si se formeze. Formulele trinitare in care este mentionat Duhul Sfant in Noul Testament sunt foarte rare, Exemplele cele mai importante se afl in formula baptismal _in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh” (Matei 28, 19) si in rugaciunea: , Harul Domnului nostru Tisus Hristos $i dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh si fie cu voi cu toti®”- Crestinii din Efes nu stiau nimic despre Duhul Sfant inainte de i talnirea lor cu Apostolul Pavel. » S11 Con. 13, 13; vezi I Cor, 12, 4-6. Cuvintele din In 5, 7: ,Caci tri sunt care nSsturisese in cer: Tatal, Cavantul si Sfantul Dub, si Acest tei Una sunt” lipsese dln cea mai mare parte a manuscriselor cu autoritate s! probabil au fost adaugate tre finalul secolului al IV-lea, Ace: biserici c Sfant. Se Pavel si- 12-14). P mul secc spre acti Viat sericd, & de adun ei profur olucrare depende consta ir tara sist Guneas integran itesc d mune Cel al comu: zarea ei sub infh. din Tem de relati Sed. am pute Damne: daism,3 ireufas trupul 5 tatile in Cin tui Hris 11,23). Gina de evenim: