Sursa: https://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2014-04/02_Cornelia%20MUNTEANU.

pdf

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

REFLECŢII PRIVIND UNELE CAUZE REFLECTIONS REGARDING SOME

DE ANGAJARE A RĂSPUNDERII CAUSES OF THE CIVIL LIABILITY
CIVILE ÎN MATERIA EXERCITĂRII IN THE MATTER OF THE EXERCISE
DREPTULUI DE PROPRIETATE OF OWNERSHIP LAW

Cornelia MUNTEANU* Cornelia MUNTEANU **

Abstract: The right to property is not only
constrained by physical boundaries. Beyond these
spatial restrictions, it is limited by precise legislative
interventions: for an owner the presence of neighbors
is often constitutive of damages rather than pleasure.
The New Civil Code stipulates the responsibility for
the abuse of rights (Article 15) and for neighborhood
inconveniences (Article 630). Continuing the
evolution of jurisprudence, the Romanian legislator
has developed an autonomous and distinct
responsibility regime. Our study aims to analyse these
provisions from a historical, doctrinal, jurisprudential
and legislative point of view.
Abstract: The right to property is not only
constrained by physical boundaries. Beyond these
spatial restrictions, it is limited by precise legislative
interventions: for an owner the presence of neighbors
is often constitutive of damages rather than pleasure.
The New Civil Code stipulates the responsibility for
the abuse of rights (Article 15) and for neighborhood
inconveniences (Article 630). Continuing the
evolution of jurisprudence, the Romanian legislator
has developed an autonomous and distinct
responsibility regime. Our study aims to analyse these
provisions from a historical, doctrinal, jurisprudential
and legislative point of view.

Cuvinte cheie: abuse of rights, abnormal Key words: abuse of rights, abnormal
neighborhood inconveniences, autonomous civic neighborhood inconveniences, autonomous civic
responsibility, jurisprudence, the New Civil Code. responsibility, jurisprudence, the New Civil Code.

1. Consideraţii introductive 1. Introductive considerations

De la originea societăţii omeneşti,
vecinătatea a fost o realitate. Ca intensitate,
ea a fost mai mult sau mai puţin resimţită în
funcţie de epocă şi de mediu. În adevăr, forţa
sa s-a accentuat în societăţile arhaice şi
agrare, iar drepturile izvorâte din vecinătate
s-au conturat mai ales într-o lume în care
omul şi familia sa erau sedentare. Astăzi
însă, raporturile între proprietarii vecini s-au
modificat considerabil datorită profundelor
transformări sociale şi economice.
Dacă legea recunoaşte proprietarului
dreptul de a obţine toate foloasele şi de a
profita de întreaga utilitate a bunului său,
aceasta nu înseamnă că el poate exercita
abuziv prerogativele proprietăţii. Raporturile
Even since the origins of human
society, neighborhood has been a reality. It
was perceived more or less intense,
depending on the period and the
environment. Indeed, its strength developed
more within the archaic societies, and the
rights that grew from it developed mostly in
a world where man and his family were
sedentary. Today, however, the relationships
between neighbors are significantly different
due to the social and economic changes.
Just because the law recognizes the
owner’s right to obtain all the benefits and to
profit of the entire usefulness of his good,
this does not mean that he can abusively
exercise the property’s prerogatives.

*
Conf. univ. dr. la Facultatea de Drept a Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu
**
Senior Lecturer Ph D. at the Law Faculty of ‘Lucian Blaga’ University of Sibiu.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
21
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

de vecinătate creează pentru proprietari un The neighborhood relations create a

comportament particular1. Nu mai puţin, specific behavior59 for the owners.
aceste raporturi comportă o anumită Nevertheless, these relationships have a
dificultate în aplicare, deoarece au la bază
certain difficulty of enforcing, because they
legi, regulamente, cutume şi jurisprudenţe. În
are grounded on laws, regulations, long
această materie – mai mult decât în altele –,
practiced customs and jurisprudence. In this
jurisprudenţa are un rol creator. Ei îi revine
matter - more than in others – jurisprudence
sarcina dificilă de a concilia interesul legitim
plays a creative role. It has the difficult task
al proprietarului cu interesul social. Adesea,
of bridging the legitimate interest of the
încălcările în această materie reclamă owner with the social one. Often, the
intervenţia urgentă a justiţiei pe calea violations in this domain ask for the urgent
ordonanţei preşedinţiale2. intervention of justice by means of
Buna vecinătate presupune cel puţinPresidential ordinance60.
două îndatoriri: prima, vecinul să nu-l Good neighborly behavior implies at
prejudicieze pe vecin şi a doua, vecinul nu
least two obligations: firstly, one must not
trebuie să-l incomodeze într-un mod prejudice its neighbor, and secondly, one
intolerabil pe vecin. Aceste două situaţiimust not cause intolerable inconvenience to
corespund pe plan doctrinar şi jurisprudenţial
his neighbor. These situations correspond, on
la două teorii: abuzul de drept şi both doctrinal and a jurisprudential level, to
inconvenientele anormale de vecinătate3. two theories: the abuse of right and the
abnormal neighborhood inconveniences61.
Această distincţie este importantă, deoarece,
aşa cum vom vedea, şi răspunderea este The distinction is important, because, as we
diferită. Vom mai reţine că, dacă teoria will see later on, the liability is different. We
abuzului de drept a fost dezbătută în doctrina
will also keep in mind that, while the abuse
şi jurisprudenţa noastră, nu acelaşi lucru se
of right theory was highly discussed within
poate spune despre inconvenientele anormale
our doctrine and jurisprudence, this is not the
de vecinătate. În adevăr, numai relativ recent
case for the abnormal neighborhood
s-a prezentat o teorie a inconvenientelor inconveniences. In fact, it was only recently
(tulburărilor) anormale de vecinătate, that a theory related to the abnormal
anterior acestea fiind incluse şi analizate
inconveniences (disturbances) of
(greşit, desigur) în abuzul de drept de neighborhood was presented, prior to this,
proprietate. Aceasta se explică şi prin aceea
they were (wrongly, of course) included
că în legislaţia noastră nu exista un text de
within the abuse the right of property. The
lege care să consacre expres această explanation lies in the fact that our
instituţie; prevederile constituţionale [art. 57,
legislation was lacking a legal text
art. 44 alin. (7) şi art. 35 alin. (1)], precum şi
stipulating in an express manner this
art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la
institution; the constitutional provisions
persoanele fizice şi persoanele juridice erau
[Article 57, Article 44 paragraph (7) and
reperele pentru construirea şi dezvoltareaArticle 35 paragraph (1)] as well as Article 1
teoriei inconvenientelor anormale de of the 31/1954 Decree regarding the natural
vecinătate. and legal persons were the references for
creating and developing the theory of
2. Profil istoric privind abuzul de abnormal neighborhood inconveniences.
drept4
O maximă celebră spune: Summum jus 2. The historic profile of the abuse
62
summa injuria (dreptul exercitat peste of law
măsură duce la o totală nedreptate). Se pare According to famous saying: Summum
că Shakespeare a luat-o în considerare atunci jus summa injuria (the exercise a right

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
22
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
când, în „Negustorul din Veneţia”, Shylock
abuza de dreptul său, cerând executarea
gajului său, adică o livră de carne din corpul
lui Antonio, debitorul său.
O privire istorică asupra abuzului de
drept ne relevă faptul că el are două origini:
pe de o parte, o sorginte romană (exceptio
dolis generalis) preluată de doctrina germană
şi, de altă parte, doctrina franceză de la
începutul secolului al XX-lea. Pe filieră
franceză, expresia „teoria abuzului de drept”
a fost consacrată de juristul belgian F.
Laurent în Principes de droit civil (1883),
dar cel care a imprimat cel mai puternic
pecetea pe teoria abuzului de drept a fost L.
Josserand5.
În adevăr, în timp ce H. Capitant îşi
arăta scepticismul faţă de teoria abuzului de
drept constatând incoerenţa ei şi inutilitatea
lucrărilor elaborate pe marginea ei,
Josserand, dimpotrivă, susţinea că este bine
stabilit că piatra de încercare a abuzului de
drept nu este intenţia de a vătăma, ci numai
absenţa cauzei legitime. În continuare,
Josserand observă că împotriva concepţiei
individualiste a dreptului care aplică strict
adagiul neminem laedit qui suo jure utitur
prevalează concepţia socială a dreptului în
virtutea căreia un drept nu poate fi utilizat
fără un scop; că drepturile care se pot
exercita fără un scop tind să devină din ce în
ce mai puţin numeroase; de exemplu, dreptul
unui vecin de a cere ridicarea arborilor
vecinului care nu sunt plantaţi la distanţa
regulamentară, dreptul vecinului de a cere
ridicarea ramurilor arborilor vecinului care
se întind pe proprietatea sa şi dreptul
ascendenţilor de a se opune căsătoriei
descendenţilor lor (vechiul art. 179 C. civ.
francez)6.
Pentru G. Ripert, teoria abuzului de
drept nu are decât o aplicaţie restrânsă şi ea
nu priveşte decât drepturile cărora legea le
acordă un exerciţiu arbitrar. În această
opinie, problema abuzului de drept se pune
atunci când actul îndeplinit, fiind prin el
însuşi ireproşabil, este viciat prin spiritul
care îl inspiră. Spiritul care inspiră actul,
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
23
beyond all limits leads to a complete
injustice). It seems that Shakespeare took
these words into consideration, when, in the
“Merchant of Venice” Shylock abused of his
right demanding the enforcement of his
pledge, that consisted in a pound of meat
from Antonio’s body, his debtor.
An historic view upon the abuse of
right reveals the fact that it comes from two
origins: on the one hand, it has a Roman
source (exceptio dolis generalis) absorbed by
the German doctrine and, on the other hand,
the French doctrine from the beginning of
the 20th century. On the French line, the
notion “abuse of law theory” was established
by the Belgian jurist F. Laurent, in his work
Principes de droit civil [Civil Law
Principles] (1883), but the one who really
put his mark on the abuse of right theory was
L. Josserand 63.
Indeed, while H. Capitant was showing
his skepticism towards the aforementioned
theory by noticing its incoherence and the
futility of the works related to it, Josserand
was doing the opposite by claiming that the
biggest challenge of the abuse of right was
righteous settled as being only the absence of
legitimate cause, and not the intention to
harm. He continues by observing that over
the individualist conception of law which
strictly enforces the rule neminem laedit qui
suo jure utitur, the social concept of a right,
according to which a right can not be used
without a purpose, prevails; that the rights
that can be exercised in the absence of a
purpose are increasingly becoming few and
far between; for example, the right of a
neighbor to demand the uprooting of the
trees that were not planted in accordance
with the legal distance by his neighbor, the
neighbor’s right to demand the gathering of
the tree branches that are extended upon his
property and the predecessors’ right to
oppose to their descendents marriage (the old
Article 179 of the French Civil Code) 64.
To G. Ripert, the abuse of right theory
has only a limited application and is related
just to those rights to which the law grants an
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
acesta este criteriul avansat de autor pentru a
susţine că există sau nu abuz de drept7.
În sfârşit, H. Lalou crede că poate
exista abuz de drept în două situaţii:
a) exercitarea unui drept numai pentru a
prejudicia sau fără un scop legitim;
b) exercitarea unui drept într-o manieră
incorectă sau nedibace, independent de
intenţia de a prejudicia. El susţine că nu este
suficient să exerciţi un drept; trebuie să
adaugi „maniera”, felul în care o faci8.
În doctrina noastră interbelică s-a
susţinut – în consens cu formula lui Planiol –
că noţiunea de abuz de drept este periculoasă
şi inexactă. Numai în cazul în care autorul
faptului ar fi trecut peste limitele drepturilor
sale, atunci ar fi comis un fapt ilicit; dar în
acest caz este necontestat că a ieşit din
domeniul exerciţiului dreptului său şi că a
încălcat drepturile terţului păgubit9. Autorii,
citându-l pe M. Cantacuzino, spun că
exercitarea unui drept trebuie să fie conformă
cu funcţiunea socială şi cu interesul
economic căruia îi corespunde acel drept.
Având în vedere complexitatea vieţii
sociale, jurisprudenţa a fost nevoită să
sancţioneze exerciţiul abuziv al drepturilor
subiective ca o excepţie de la regula qui suo
jure utitur neminem laedit. În timp, cele două
noţiuni (exceptio dolis din dreptul german şi
teoria abuzului de drept din dreptul francez)
s-au apropiat, devenind identice în esenţa lor;
de aceea, juriştii germani s-au îndepărtat de
expresia latină pentru a adopta traducerea
literală a noţiunii franceze – answers.
Rechtsmissbrauch10. Menţionăm că § 226 C.
civ. german (B.G.B.) reglementează şicana
(Shikane), statuând: „Exercitarea unui drept
este ilicită când are ca unic scop să aducă
prejudicii altuia”11.
Punctul de plecare al teoriei abuzului
de drept l-a constituit speţa Doerr, Calmar
pronunţată în 2 mai 1855; proprietarul
construieşte pe casa sa un horn înalt şi fals,
fără nici o utilitate, anume pentru a umbri
imobilul vecin12. Cu acea ocazie s-a reţinut
că: „ (…) principiile moralei şi echităţii se
opun ca justiţia să admită o situaţie inspirată
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
24
arbitrary exercise. In this opinion, we can
talk about the abuse of right when the
accomplished act, flawless by itself, is
affected by the spirit that it inspires. The
spirit inspires the act, this being the criteria
held by the author in order to claim the
existence or nonexistence of an abuse of
right65.
Finally, H. Lalou believes that there
can be an abuse of right in two situations:
a) exercising a right with the sole
purpose of causing prejudice or
without a legitimate purpose;
b) exercising a right in a wrong or
unskillful manner, independent of the
intention to prejudice. He claims that
it is not enough to exercise a right, it
is also necessary to add the
“manner”, the way in which you do
it66.
Within our interwar doctrine, it was
held - according with Planiol formula – that
the notion of abuse of right is dangerous and
incomplete. Only when the author of the act
has overstepped the boundaries of his rights
we can talk about an unlawful act; but in this
case it is beyond any doubt that he went
outside the limits given by the exercise of his
right and that he violated the right of the
prejudiced third person67. The authors,
quoting M. Cantacuzino, say that the
exercise of a right has to be in compliance
with the social function and economic
interest to which the respective right
Taking into consideration the
complexity of the social life, jurisprudence
was compelled to sanction the abusive
exercise of subjective rights as an exception
from the qui suo jure utitur neminem laedit
rule. With time, the two notions (exception
dolis from the German law and the abuse of
law theory from the French law) grew closer,
becoming identical in essence; that is why
the German jurists left behind the Latin
expression in order to adopt the literary
translation of the French term -
Rechtsmissbrauch68. We need to mention
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
de rea voinţă, îndeplinită sub imperiul unei
pasiuni reale, nejustificându-se prin nici o
utilitate personală şi aducând un grav
prejudiciu altuia”13. O altă cauză celebră în
materie de abuz de drept a fost afacerea
Clement-Bayard (1913), în care proprietarul
a construit pe terenul său o schelă imensă în
vârful căreia a pus tije ascuţite de fier, schelă
situată în faţa unui hangar pentru dirijabile al
vecinului său cu care era în conflict. Într-o
altă cauză, Curtea din Amiens (1932)
condamna proprietarul care se slujea de o
bobină Rumkorff pentru a bruia audiţiile
radiofonice ale vecinului său14.
3. Scurte consideraţii asupra teoriei
abuzului de drept
Abuzul de drept în dreptul civil
înseamnă exercitarea unui drept subiectiv
civil dincolo de limitele sale fireşti, adică
exercitarea lui în alt scop decât acela în
vederea căruia dreptul respectiv este
recunoscut de lege15. În adevăr, exercitarea
drepturilor civile nu este neîngrădită; ea
trebuie să se încadreze în anumite limite. Sub
acest aspect doctrina distinge între limitele
externe ale dreptului, referindu-se la
extremitatea până la care poate ajunge
exercitarea sa. Acestea pot fi limite
materiale, atunci când se are în vedere
demarcaţia în spaţiu a dreptului ori juridice,
dacă este vorba de marginea superioară a
conţinutului acestuia.
Alături de aceste limite există unele
limite interne potrivit cărora drepturile
subiective trebuie exercitate în conformitate
cu scopul economic şi social în vederea
căruia sunt recunoscute. Menţionăm că
numai nerespectarea limitelor interne ale
dreptului subiectiv constituie abuz de drept16.
Teoria abuzului de drept17 promovează
ideea că exercitarea unui drept încetează de a
mai fi legitimă atunci când ea nu are alt scop
decât acela de a cauza un prejudiciu altuia,
altfel spus, se abuzează de drept atunci când,
respectând litera legii, se violează spiritul ei.
Bineînţeles, o asemenea exercitare nu poate
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
25
that the § 226 of the German Civil Code
(B.G.B.) stipulates the tease (Shikane),
providing that: “The exercise of a right is
illicit when it has a sole purpose to bring
prejudice to another” 69 .
The starting point of the abuse of right
theory was the case Doerr, Calmar, settled in
May 2 nd,1855; the owner builds on top of his
house a tall and fake chimney, totally
useless, just to shade the neighbor’s house70.
With this occasion, it was held that:” (…) the
principles of ethics and equity are opposed to
justice allowing a situation inspired by
wrong will, set in place by a real passion,
that is not justified by any personal
usefulness and that brings a serious prejudice
to another” 71 . Another well known case in
this matter was that of Clement-Bayard
(1913), in which the owner built on his land
a huge false work, placing on top of it sharp
iron bars, the false work being just in front of
his neighbor’s barn that was full of airships/
dirigibles, neighbor with whom he was in an
ongoing dispute. In a different case, the
Amiens Court (1932) ruled a sentence
against the owner who was using a Rumkorff
Reel to interfere with his neighbor radio
auditions72.
3. Brief considerations on the abuse
of right theory
Within the civil law, the abuse of right
represents the exercise of a subjective civil
right beyond its natural limits, meaning that
it is exercised for a different purpose than
that recognized by the law73. Truthfully, the
exercise of civil right is not unlimited; it
must be settled within certain boundaries. In
this area, the doctrine distinguishes between
the external limits of the right, related to the
extent to which its exercise can reach. These
can be material boundaries when they show
the space limit of the right or legal ones, if
we are talking about the superior line of its
content.
In addition to these, there are certain
internal limits according to which the
subjective rights must be exercised in total
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
fi juridic proteguită.
În raporturile de vecinătate, fiecare
proprietar trebuie să-şi exercite dreptul
ţinând cont de ceilalţi; nu trebuie uitat că,
dacă titularul dreptului de proprietate este
subiect activ în raport cu lucrul său, el este în
acelaşi timp subiect pasiv faţă de
proprietăţile vecine.
În doctrina noastră s-a reţinut că în
aprecierea caracterului abuziv al exerciţiului
dreptului de proprietate există două criterii:
criteriul subiectiv şi criteriul obiectiv18.
Potrivit primului criteriu, există abuz de
drept ori de câte ori proprietarul îşi exercită
dreptul fără a trage nici un profit, fără a
justifica nici un interes personal, ci numai cu
intenţia vădită de a jena sau cauza un preju-
diciu vecinului său (de exemplu, a ridica un
zid cu scopul de a suprima vederea vecinului
său sau atunci când proprietarul unui fond
face gălăgie mare pentru a speria vânatul şi a
face infructuoasă o vânătoare în curs de
desfăşurare pe fondul vecin). Acest criteriu
nu se poate aplica în cazul în care
proprietarul exercită dreptul său în vederea
satisfacerii unui interes personal şi când în
exerciţiul acestui drept nu i se poate imputa
nici o vină (lipseşte intenţia de a vătăma)19.
La al doilea criteriu (cel obiectiv) se
recurge în situaţia în care, deşi lipseşte orice
intenţie de a vătăma, proprietarul cauzează
vecinului său un prejudiciu, o incomoditate
(un dezagrement) şi deci actul său este
excesiv. Bunăoară, punerea în funcţie a unei
instalaţii care produce un zgomot care se
aude în întregul cartier; sau „cazarea” într-un
apartament a şapte câini şi trei pisici şi,
evident, a doi papagali gri. Şi în acest caz
răspunderea va fi angajată, aşa cum vom
vedea, dar pe un alt temei; este vorba despre
un inconvenient anormal de vecinătate 20.
În orice caz, în opinia noastră, evoluţia
conceptului de abuz de drept pune în evidenţă
faptul că acesta este strâns legat de noţiunea de
bună-credinţă, că fundamentul abuzului de
drept este buna-credinţă (deşi s-a susţinut că
nu există o legătură de subordonare între cele
două noţiuni)21.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
26
harmony with the economic and social
purpose they serve. We must mention that
only the violation of the internal limits of the
subjective right represents an abuse of
right74.
The abuse of law theory75 promotes the
idea that the exercise of a right is no longer
legitimate when it serves no other purpose
than that of causing prejudice to another, in
other words, the right is abused if, by
respecting the letter of the law, its spirit is
violated. Of course, this kind of exercise can
not benefit of legal protection.
In neighborhood relations, every owner
must exercise his right taking the others into
consideration; we must not overlook the fact
that while the owner of the right of property
is an active subject in relation with his good,
he is simultaneously a passive subject
regarding the near properties.
In our doctrine it was held that in order
to appreciate the abusive character of the
exercise of the right of property two criteria
must be kept in mind: the subjective and the
objective one76. In accordance with the first
one, there is an abuse of right every time the
owner exercises his right without gaining
any profit, not justifying a personal interest,
having only the obvious intention of
disturbing or bringing prejudice to his
neighbor (for example, building a wall in
order to restrain a neighbor’s view or the
case in which the owner of a fund makes a
lot of noise to scare away the game so that
the hunt organized on the near fund turns out
unproductive). This criterion can not be
enforced when the owner exercises his right
for the satisfaction of a personal interest and
when during the exercise no guilt can be
attributed to him (the absence of the intent to
cause prejudice) 77.
We turn to the second criterion (the
objective one) when, even though there is no
intention of damaging, the owner brings a
prejudice to his neighbor, a disturbance (a
vexation) and thus, his act is excessive. For
instance, the bringing into service of an
installation that makes a lowed noise heard
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
De altă parte, jurisprudenţa a aplicat mai
întâi noţiunea de abuz la dreptul de proprietate.
Utilizarea unei proprietăţi în scopul exclusiv de
a-i face rău vecinului este sursă de răspundere.
Apoi regula s-a extins la drepturile contractuale
şi chiar extracontractuale. Considerat dintr-o
perspectivă a răspunderii civile a titularului
dreptului, este normal ca abuzul să aibă vocaţia
de a se aplica exerciţiului tuturor drepturilor.
Este vorba de a condamna comportamentul
„lipsit de delicateţe, lejer sau culpabil, în alt fel,
adoptat de titularul dreptului în limita
22
exerciţiului său” . Într-o primă viziune, această
culpă care este abuzul, apare în două ipoteze: sau
intenţia de a face rău, sau excesul; pragul acestei
culpe se schimbă în funcţie de materia căreia i se
aplică.
4. Consideraţii de ordin legislativ
În doctrină s-au pus două probleme
legislative. Prima problemă: este indicat ca
abuzul de drept să fie inserat într-o formulă
generală în partea generală a Codului civil
sau în partea rezervată obligaţiilor?
Dimpotrivă, reglementarea trebuie să
privească aplicaţiile particulare ale abuzului
de drept (în materie de proprietate, de
contracte, de succesiuni etc.)?
Majoritatea ţărilor au recurs la o
formulă generală a abuzului de drept şi l-au
inserat în partea generală a codurilor lor
civile23.
A doua problemă: abuzul de drept
trebuie definit de legiuitor printr-un criteriu
psihologic (cum reglementează Codul civil
german în § 226) sau printr-un criteriu moral
(de exemplu, art. 2 C. civ. elveţian, care
stabileşte că fiecare este obligat să-şi exercite
drepturile şi să-şi execute obligaţiile conform
regulilor de bună-credinţă şi că abuzul de
drept nu este protejat de lege) ori un criteriu
social în care ar exista abuz ori de câte ori
dreptul nu este exercitat conform destinaţiei
sale sociale (unele coduri adaugă şi
economice; de pildă, Codul civil sovietic din
1923, în art. 1, sau Codul civil cehoslovac din
1950, în art. 3)24? Considerăm că accentul
trebuie să cadă pe criteriul psihologic, adică
interesează în primul rând intenţia de a
vătăma sau a prejudicia şi ignorarea
bunei-credinţe. Un sprijin pentru această
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
27
through out the entire neighborhood; the
“housing” in an apartment of six dogs and
three cats, and of course, two grey parrots. In
this situation the liability will have a
different ground, as we will see; we are
talking about an abnormal inconvenience of
neighborhood78.
Anyway, in our opinion, the evolution of
the abuse of right concept highlights the fact
that it is strongly related to the notion of good
– faith, that its ground is bona fides (although it
was said that a subordination rapport between
the two notions does not exist) 79.
On the other hand, jurisprudence
applied first the notion of abuse of the right of
property. To use a property with the only
purpose of harming the neighbor is a ground of
liability. In time, the rule was extended to
contractual and extra contractual rights. Seen
in the light of the civil liability of the right’s
holder, it makes sense to relate the abuse the
exercise to any kind of right. It is actually
about incriminating the behavior that is “not
gentle, but shallow or guilty, in a different
manner, adopted by the right’s holder within
the limit of its exercise”80. According to a first
opinion, this guilt, that is the abuse, shows itself
in two ways: either the intent of wrong doing, or
the excess; the threshold of this guilt changes
depending on the matter to which it is applied.
4. Consideration of legislative nature
There were two major questions asked
by doctrine. The first issue: where should the
abuse of right be included: in a general
formula within the general part of the Civil
Code or in the section reserved to the
obligations? Or on the contrary, the
stipulation must be related to the specific
applications of the abuse of right (in the
matter of property, contracts, inheritance,
etc)?
Most countries adopted a general
formula of the abuse of right and framed it
within the general part of their civil codes81.
The second issue: the abuse of right
must be defined by the legislator by means
of a psychological criterion (as it is the case
of the Article 226 of the German Civil code)
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
opinie îl găsim chiar în art. 57 din Consti-
tuţie, care statuează că drepturile şi libertăţile
constituţionale trebuie exercitate cu bună-
credinţă, fără a încălca drepturile şi libertăţile
celorlalţi.
5. Răspunderea proprietarului pentru
abuzul de drept în Noul Cod civil
Redactorii Noului Cod civil au optat
pentru reglementarea abuzului de drept, în
Titlul preliminar, Capitolul III dedicat
interpretării legii civile, art. 15. Într-o
înlănţuire coerentă art. 14 reglementează
buna credinţă, art. 15 abuzul de drept iar art.
16 vinovăţia.
Conform dispoziţiilor art. 15: „Nici un
drept nu poate fi exercitat în scopul de a
vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod
excesiv şi nerezonabil, contrar bunei
credinţe”25.
Se pare că legiuitorul, într-o formulă
generală, a consacrat ca fundament al
abuzului de drept buna credinţă reţinând ca
element esenţial intenţia de a cauza o pagubă
(exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi
pe altul), aşadar o fundamentare subiectivă,
dar şi una obiectivă întemeiată pe conduita
„excesivă şi nerezonabilă”26; în alte cuvinte,
diagnosticarea exercitării unui drept ca fiind
„întrebuinţat” abuziv sau nu, se va face
având în vedere intenţia subiectivă a
titularului dreptului sau ţinând seama de
consecinţele obiective ale actului.
Pe bună dreptate, în doctrină s-a pus
întrebarea dacă pentru angajarea răspunderii
civile în cazul abuzului de drept este
necesară „dovedirea cumulativă a It seems like the legislator, by means
comportamentului făptuitorului de natură a
deturna exerciţiul dreptului subiectiv, cât şi
vinovăţiei acestuia, ori de a considera cele
două ipoteze ca fiind distincte, în fiecare caz
fiind suficientă invocarea doar a unui
element, obiectiv sau subiectiv, pentru a
putea obţine antrenarea răspunderii civile”27.
Considerăm că legiuitorul a optat
pentru o formulă cuprinzătoare care să
înglobeze toate ipotezele posibile ale
abuzului de drept. Dacă în majoritatea
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
28
an ethical one (for example, Article 2 of the
Swiss Civil Code where it is stated that each
and everyone is compelled to exercise their
rights according to the rules of good- faith
and that the abuse of right is not under the
legal protection) or a social criterion by
which the abuse exists every time the right is
not adequately exercised for its social
destination (some codes add even economic
criteria; such as the 1923 Soviet Civil Code,
in Article 1, or the 1950 Check Civil Code,
in Article 3) 82? We consider that the
psychological criterion must be emphasized,
meaning that first and foremost, the intent of
damaging or bringing prejudice and
overlooking good- faith should be of interest.
An argument for this opinion can be found in
Article 57 of the Constitution that stipulates
that the Constitutional rights and freedoms
must be exercised with good- faith, without
violating the rights and freedoms of others.
5. The owner’s liability for the abuse
of right according to the New Civil Code
The editors of the New Civil Code
chose to stipulate the abuse of right in the
Preliminary Title, the 3rd Chapter dedicated
to interpretation of civil law, Article 15.
Within a coherent order, Article 14 defines
good-faith, Article 15 the abuse of right and
Article 16 guilt.
According to the provisions of Article
15: “No right can be exercised with the
purpose of damaging or bringing prejudice to
another or in an excessive and unreasonable
manner, contrary to good-faith”83.
of a general formulation, established good
faith as the ground for the abuse of right,
stating the intent of prejudice as an essential
element (be exercised with the purpose of
damaging or bringing prejudice to another),
thus giving it a subjective ground, as well as
an objective one based on the “excessive and
unreasonable” behavior84; in other words, the
diagnosis concerning whether the exercise of
a right is “used” in an abusive manner or not,
shall depend on the subjective intention of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
cazurilor comportamentul abuziv este
apreciat prin exerciţiul „excesiv şi
nerezonabil” al dreptului subiectiv, nefiind
necesară dovedirea unei culpe intenţionate,
apoi în materia dreptului de proprietate
exercitarea „în scopul de a vătăma pe altul”
presupune faptul că răspunderea
proprietarului pentru abuz de drept poate fi
angajată numai în cazul în care titularul a
acţionat cu intenţie directă „în scopul de a
vătăma sau păgubi pe altul”28. Aşadar, prin
noile dispoziţii legale se consacră o
răspundere civilă distinctă pentru abuzul de
drept de proprietate, răspundere civilă destul
de asemănătoare răspunderii delictuale.
Trebuie reţinut totuşi că abuzul de
drept nu se limitează numai la
neconfomitatea exercitării dreptului în raport
cu normele juridice, ci şi neconformitatea
faţă de normele morale.
Aşadar, condiţiile angajării răspunderii
pentru abuzul de drept de proprietate sunt
următoarele: 1) un prejudiciu cauzat
vecinului; 2) un act de folosinţă făcut de
proprietar asupra imobilului său; 3) intenţia
de a vătăma (animus nocendi); în acest caz
nu este suficientă o simplă neglijenţă sau
imprudenţă, ci prejudiciul trebuie să fie cauzat
în mod intenţionat, adică cu rea-credinţă în
raport de vecinul său; 4) lipsa unui interes
serios şi legitim; deci actul nu trebuie să
prezinte pentru proprietar nici o utilitate.
Dacă el ar avea o utilitate, atunci el ar fi
justificat. Lipsa de interes este elementul
esenţial al abuzului de drept, pentru că ea
permite să se prezume intenţia de a vătăma,
element psihologic care altfel ar fi greu de
dovedit29.
Sancţiunea abuzului de drept în
această materie constă în primul rând în
repunerea lucrurilor în starea normală (de
exemplu, demolarea lucrărilor făcute cu rea-
credinţă); se previne astfel un prejudiciu
viitor. Apoi, de la caz la caz, ca o măsură
complementară, condamnarea proprietarului
abuziv la despăgubiri.
În acord cu alţi autori, considerăm că
reglementarea abuzului de drept în Noul Cod
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
29
the holder of right or on the objective
consequences of the act.
With good reason did the doctrine ask
whether, in the case of abuse of right, civil
liability demands “proving the authors’
behavior as being susceptible of perverting
the exercise of the subjective right together
with his guilt, or considering those two
hypothesis as being distinct, in every case
being sufficient to invoke a single element,
either objective or subjective, in order to set
civil liability”85.
We think that the legislator chose a
complex formula which embodies all the
possible variables of the abuse of right.
While in most cases, the abusive conduct is
appreciated by using the terms “excessive
and unreasonable”, in the land of the right of
property “the exercise with the purpose of
bringing prejudice to another” creates the
assumption that the owner’s liability for
abuse of right can be engaged only when the
owner acted with a direct intention of
“damaging or bringing prejudice to another”
86
. Thus, the new legal provisions establish a
different civil liability for the abuse of the
right of property, civil liability that quite
resembles tort liability.
We have to bear in mind that the abuse
of right is not limited to the lack of
conformity of the right’s exercise with the
legal norms, but also to the discrepancy with
the ethic norms.
Hence, the liability of the abuse of the
right of property requires the following
conditions: 1) a prejudice brought to the
neighbor; 2) an act of usage made by the
owner over his real estate; 3) the intent of
causing damage (animus nocendi); (in this
case, a simple neglect or imprudence is not
enough, as the prejudice must be brought
intentionally, with bad- faith towards his
neighbor; 4) the lack of a serious and
legitimate interest; therefore, the act must not
present any utility for the owner. If it had
such a useful quality, then it would be
justified. This particular absence of interest
is the essential element of the abuse of right,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
civil este salutară şi binevenită însă era de
dorit menţionarea sancţiunii propriu-zise
aplicabile exercitării abuzive a drepturilor
subiective, şi anume restabilirea situaţiei
anterioare, încetarea acţiunilor săvârşite şi
repararea daunelor produse30.
6. Răspunderea proprietarului pentru
inconvenientele anormale de vecinătate
Din teoria abuzului de drept s-a
desprins o ramură, teoria tulburărilor de
vecinătate, care a dobândit o importanţă
crescândă. Noul Cod civil reglementează
„Depăşirea inconvenientelor normale ale
vecinătăţii” în secţiunea dedicată limitelor
judiciare31 ale dreptului de proprietate.
Astfel, art. 630 alin. (1) stabileşte că: „Dacă
proprietarul cauzează, prin exercitarea
dreptului său, inconveniente mai mari decât
cele normale în relaţiile de vecinătate,
instanţa de judecată poate, din considerente
de echitate, să îl oblige la despăgubiri în
folosul celui vătămat, precum şi la
restabilirea situaţiei anterioare atunci când
acest lucru este posibil”. Aşa cum am arătat,
este inevitabil să creezi unele tulburări
vecinului tău însă fiecare are obligaţia de a
suporta inconvenientele normale ale
vecinătăţii fără să fie indemnizat. În acest
sens, textul de lege amintit dispune că numai
„inconvenientele mai mari decât cele
normale” pot conduce la despăgubiri. Dar
tulburarea anormală, pentru că este excesivă,
trebuie să fie reparată chiar dacă este comisă
fără culpă. Dar ce înseamnă tulburare
„anormală”? Anormalitatea este o noţiune
relativă: de pildă, o tulburare într-un cartier
industrial poate fi apreciată ca fiind normală,
pe când într-un cartier rezidenţial poate fi
anormală.
Pe marginea acestui text de lege vom
face unele remarci privind felul răspunderii,
condiţiile şi fundamentul acestei răspunderi.
Trebuie subliniat că răspunderea
instituită prin acest articol este o răspundere
autonomă, obiectivă, independentă de
răspunderea fondată pe culpă, pe fapta altuia
sau pe fapta lucrurilor şi independentă de
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
30
because it opens the door for the
presumption of the intent of prejudice,
psychological element that otherwise would
be hard to prove87.
The sanction for the abuse of right in this
matter consists firstly of restoring the things to
their normal state (for example the demolition of
the works built with bad- faith); this way, we can
prevent a future prejudice. Then, depending on
each case, as a complementary measure, the
abusive owner is compelled to damages.
Like other authors, we also see that the
New Civil Code stipulation of the abuse of
right is highly welcomed, yet the mentioning
of the actual sanction of the abusive exercise
of subjective rights, the rehabilitation of the
former situation, ending all actions and
remedying the damages, was equally
desirable88.
6. The owner’s liability for the
abnormal inconveniences of neighborhood
Deriving from the abuse of right
theory, the branch of neighborhood
inconveniences gained a growing
importance. The New Civil Code stipulates:
“the overstepping of normal inconveniences
of neighborhood” within the section
dedicated to the judicial limits89 of the right
of property. Thus, Article 63 paragraph (1)
states that:” If the owner causes, by means of
exercising his right, greater inconveniences
than the normal ones which come from
neighborhood relations, the Court can
compel him, for equity reasons, to remedies
in favor of the prejudiced one, as well as to
the reinstating of the past situation when this
is possible”. As we have shown, it is
inevitable to create certain disturbances to
one’s neighbor, but everyone has the
obligation to bare the normal
inconveniencies of neighborhood, without
being compensated. In this sense, the
aforementioned legal text provides that only
the “inconveniences that are greater than
normal ones” can lead to remedies. Yet the
abnormal nuisance, due to the fact that it is
excessive, needs to be remedied even if it is
caused in the absence of guilt. But what does
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
abuzul de drept. Autonomia răspunderii
pentru inconveniente de vecinătate în raport
cu răspunderea fondată pe culpă produce o
dublă consecinţă: a) autorul unei daune
anormale este responsabil chiar dacă n-a
comis nici o culpă; b) invers, dacă există
culpă nu contează că dauna cauzată ar fi
anormală, autorul său este responsabil.
Răspunderea pentru tulburări de vecinătate
nu este fondată pe paza lucrului deoarece
este legată de dauna anormală şi de
proprietate32. Aşa cum am arătat, tulburarea
anormală este o noţiune obiectivă ce poate
exista fără culpa celui care o cauzează.
Faptul că este o răspundere obiectivă explică
faptul că proprietarul actual este ţinut chiar
dacă tulburările îşi au originea în iniţiative
imputabile proprietarului precedent33.
Uneori, un proprietar, prin
întrebuinţarea care o dă imobilului său,
creează o sursă de inconveniente pentru
proprietarii vecini; de exemplu, instalarea
unei întreprinderi industriale care degajă
mirosuri pestilenţiale (amenajarea unei
porcării în apropierea unor blocuri de locuit),
fumuri, zgomote34, trepidaţii, emanaţii de
pulbere dezagreabilă etc.; în aceste situaţii,
proprietarul a depăşit limitele geografice ale
fondului său. Dacă aceste inconveniente
depăşesc măsura obişnuită care trebuie
suportată de vecini, proprietarul respectiv va
fi răspunzător pentru prejudiciu; aceasta,
pentru că nimeni nu are voie să cauzeze
altuia o tulburare anormală de vecinătate35.
Prin premisă, în acest caz, activitatea
proprietarului este utilă, licită, fără rea-
credinţă, numai că din desfăşurarea ei rezultă
un prejudiciu pentru vecini. Subliniem încă o
dată că acest prejudiciu trebuie să atingă un
anumit grad de gravitate. Bunăoară,
considerăm că amenajarea unui grătar în
propria curte şi folosirea sa rezonabilă nu
poate fi considerat un inconvenient anormal
de vecinătate; o asemenea situaţie nu
antrenează o tulburare anormală (ci una
normală) de vecinătate. Dimpotrivă, o
folosinţă frecventă, chiar fără intenţia de a
deranja, poate constitui un inconvenient
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
31
“abnormal” nuisance stand for? Abnormality
is a relative notion: for example, a nuisance
in an industrial neighborhood can be
appreciated as normal, while within a
residential area it can be abnormal.
Regarding this legal text we will make
some remarks related to the type of liability,
the conditions and ground of this liability.
We must underline the fact that the
liability instated by this article is a self –
supported, objective liability, independent of
the one based on guilt, another person’s act
and of the abuse of right. The autonomy of
the liability for the inconveniences of
neighborhood in relation to the liability
based on guilt sets forth a double
consequence: a) the author of an abnormal
damage is responsible even though he is free
of guilt; b) otherwise, if there is guilt, the
matter of the abnormal nature of the
prejudice is no longer of importance, because
the author is responsible. The liability for
neighborhood inconveniences is not
grounded upon the guarding of the asset
since it is connected to the abnormal
prejudice and the property90. As we have
shown, the abnormal disturbance is an
objective notion that can exist regardless of
the guilt of the one who causes it. Its
objective nature explains the fact that the
present owner is held accountable even
thought the disturbances are rooted in the
initiatives of the former owner91.
Sometimes, an owner, by the usage he
gives to his real estate, creates a source of
inconveniences for the neighbors; for
example, the installation of an industrial
enterprise that spreads pestilent odors
(setting up a swine farm near family
buildings), fogs, noises92, trepidations,
emanation of harsh, unpleasant powder, etc;
in these situation the owner overstepped the
geographical limits of his plot of land. If
these inconveniences go beyond the usual
extent that must be tolerated by the
neighbors, the respective owner will be held
responsible for the prejudice; this is because
no one is allowed to bring an abnormal
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
anormal de vecinătate. Apoi, nu poate fi
vorba de un asemenea inconvenient în cazul
în care pe terenul vecin se duce o viaţă mai
veselă care însă nu lezează bunele moravuri
şi nici dacă pe terenul vecin se află statuete
de un gust îndoielnic care ne aduc atingere
simţului estetic.
Aşadar, putem defini inconvenientul
anormal de vecinătate ca acea tulburare
cauzată unui vecin, care excede
inconvenientele normale ale vecinătăţii,
tulburare care antrenează răspunderea
juridică chiar şi în lipsa vinovăţiei celui care
o cauzează.
Pe plan legislativ, din punctul de
vedere al inconvenientelor anormale de
vecinătate, s-a discutat dacă principiul
trebuie să fie obligaţia de a repara incon-
venientele anormale sau obligaţia de a
suporta inconvenientele normale; s-a spus că
inconvenientele anormale sunt mai bogate în
consecinţe şi dificultăţi36. Totuşi, principiul
dominant al comunităţii de vecinătate este
obligaţia de a suporta inconvenientele
normale; interesul social prevalează. În
adevăr, viaţa în societate, condiţiile actuale
de habitat fac imposibilă sancţionarea
fiecărui dezagrement, oricât de mic ar fi el.
De aceea, în interesul tuturor, fiecare va fi
constrâns să suporte o anumită marjă a
prejudiciului care nu trebuie însă să exceadă
măsura obligaţiilor normale de vecinătate37.
Aceasta înseamnă că un vecin, în mod
voluntar, ar putea să fie autorul unui
comportament deranjant la limită; dar atâta
timp cât acest inconvenient rămâne „normal”
şi în limita toleranţei, el nu poate antrena o
răspundere.
7. Fundamentul inconvenientelor
anormale de vecinătate
Doctrina şi jurisprudenţa au căutat
îndelung fundamentul responsabilităţii
proprietarului în situaţiile în care aparent nu i
se poate imputa nici o vină. Au fost propuse
mai multe teorii. Fără a le dezvolta, le
amintim doar: teoria cvasicontractului de
vecinătate bazată pe art. 588 C. civ.; teoria
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
32
disturbance of neighborhood93 to another.
According to the premise, in this case,
the owner’s activity is useful, licit, without
bad-faith, but its development brings a
prejudice to the neighbors. We outline once
again the fact that this prejudice must reach a
certain level of seriousness. For instance, we
consider that the installation and reasonable
usage of a barbeque in one’s own backyard
can not be seen as an abnormal
inconvenience of neighborhood; such a
situation does not represent an abnormal
nuisance (but a normal one) of
neighborhood. On the contrary, a frequent
usage, even lacking the intention to disturb,
may become an abnormal inconvenience of
neighborhood. Then there is no
inconvenience when the near plot of land
knows a more upbeat and happy life that,
however, does not violate the good morals or
it hosts statues of arguable taste that violate
one’s esthetic sense.
Hence, we can define the abnormal
inconvenience of neighborhood as being that
disturbance brought to a neighbor that
exceeds the normal inconveniences of
neighborhood, disturbance that engages legal
liability even in the absence of the guilt of
the one who caused it.
From a legislative point of view, it has
been discussed whether the principle should
be the obligation to repair the abnormal
inconveniencies or the obligation to bear
with the normal ones; it was said the
abnormal inconveniences are richer when it
comes to consequences and difficulties94.
Even so, the dominant principle of the
neighborhood community is the obligation to
bear with the normal inconveniences; the
social interest prevails. Indeed, life within a
society, in the current conditions of habitat,
makes it impossible to sanction every
disagreement, no matter how small. This is
why, in everyone’s best interest, anyone will
be compelled to bear with a certain extent of
prejudice that must not go beyond the limit
of normal neighborhood obligations95. This
means that a neighbor, voluntarily, could be
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
abuzului de drept; teoria riscului
(proprietarul a creat un risc anormal printr-o
activitate din care el trage un profit); teoria
obligaţiilor cutumiare de vecinătate. Aceste
teorii sunt astăzi, în cea mai mare parte,
părăsite38.
În doctrina noastră relativ recentă s-a
afirmat un punct de vedere interesant. S-a
spus că, în absenţa unei dispoziţii legale care
să reglementeze o formă sau alta de
răspundere civilă delictuală, limitele
judiciare ale exercitării dreptului de
proprietate privată sunt stabilite printr-o
judecată în echitate; că judecătorul aplică
„principiul echităţii în raporturile de
vecinătate, înţelese în sens larg”39. De altfel,
art. 630 alin (1) din Noul Cod civil enunţă în
mod explicit că instanţa de judecată poate,
„din motive de echitate” să oblige
proprietarul la despăgubiri precum şi la
restabilirea situaţiei anterioare.
Faţă de această fundamentare avem
unele rezerve:echitatea ne evocă o opoziţie la
rigiditatea dreptului pozitiv, o supleţe sau o
plasticitate faţă de rigorile dreptului40.
Echitatea este inerentă tuturor sistemelor de
drept care protejează valorile sociale
împotriva faptelor ilicite: Toate soluţiile
jurisprudenţiale în materia răspunderii civile
au la bază ideea de echitate fără însă a putea
fi invocată ca fundament. În cazul
inconvenientelor de vecinătatea
anormalitatea comportamentului poate
constitui fundamentul tragerii la răspundere
civilă a titularului dreptului de proprietate
care are acest comportament; aşa cum am
arătat, răspunderea pentru inconveniente de
vecinătate este o răspundere obiectivă,
independentă de orice culpă. De aceea ne
putem întreba, împreună cu alţi autori, dacă
judecătorul înainte de a judeca în echitate, nu
este obligat să judece având în vedere
cutuma şi principiile conturate în materie de
către jurisprudenţă41. Un alt argument în
sprijinul opiniei noastre îl constituie şi art. 1
alin. (1) din Noul Cod civil care dispune:
„Sunt izvoare ale dreptului civil legea,
uzanţele şi principiile generale ale dreptului”.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
33
the author of a borderline troubling behavior,
but as long as that inconvenience stays
“normal” and within the limits of tolerance,
he cannot be held responsible.
7. The ground of abnormal
inconveniences of neighborhood
The doctrine and jurisprudence have
long searched in order to find the ground of
the owner’s liability in the situations in
which he apparently acts without any guilt.
Several theories have been suggested. In a
nutshell, we will just name them: the theory
of the quasi contract of neighborhood, based
on Article 588 of the Civil Code; the risk
theory (the owner created an abnormal risk
by means of a profitable activity for him);
the theory of customary obligations of
neighborhood. Nowadays, these theories are
mostly abandoned96.
In our recent doctrine, an interesting
point of view emerged. It was said that, in
the absence of a legal provision that settles
any type of delictual liability, the judicial
borders of exercising the right of private
property are established by an equitable
judgment; that the magistrate enforces the
“principle of equity to the neighborhood
relationships, seen in the broad sense of the
word” 97. Actually, Article 630 paragraph (1)
of the New Civil Code explicitly states that
the Court can, “for reasons of equity”,
compel the owner to remedies as well as the
reinstatement of the prior situation.
Towards this grounding we express
some reserves: equity envisages an
opposition against the rigidity of the positive
right, a versatility or plasticity against the
harnesses of the right98. Equity is a natural
part of all legal systems that protect social
values from unlawful acts: each and every
jurisprudential solution in the matter of civil
liability is based on the idea of equity
without the possibility of invoking it as legal
ground. As far as neighborhood
inconveniences are concernedd, the
abnormality of the conduct could be the
ground for engaging the civil liability of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
De altă parte, în doctrină
inconvenientele de vecinătate au fost
clasificate în două categorii: prima, care se
referă la exercitarea dreptului de proprietate
fără depăşirea limitelor materiale ale
fondului (de pildă, proprietarul care, făcând o
săpătură, a secat un izvor de pe fondul
vecin); a doua fiind cea cauzată prin
depăşirea limitelor geografice ale propriului
fond şi introducerea (immisio) unor substanţe
toxice în subsolul, solul sau spaţiul aerian al
fondurilor vecine (fum, mirosuri, zgomote,
unde electrice etc.)42.
Faţă de cele înfăţişate, în raporturile de
vecinătate se pot reţine următoarele situaţii:
1. un inconvenient normal cauzat fără
intenţia vecinului; 2. un inconvenient normal
cauzat de un vecin cu intenţia de a
prejudicia; 3. un inconvenient anormal
cauzat de vecin cu intenţia de a prejudicia; 4.
un inconvenient anormal cauzat în absenţa
oricărei vinovăţii a vecinului.
8. Condiţiile responsabilităţii
Pentru a atrage răspunderea pentru
inconveniente de vecinătate există o singură
condiţie şi anume prejudiciul.
Prejudiciul (dauna) rezultă din
caracterul anormal al tulburării şi este cauzat
vecinilor în asemenea măsură încât
diminuează valoarea proprietăţilor lor; este
vorba despre un prejudiciu continuu sau
repetitiv (trebuie să aibă un caracter de
permanenţă) 43, ceea ce exclude tulburările
accidentale sau instantanee precum
propagarea incendiului. Caracterul anormal
al tulburării ţine şi de importanţa sa, de
exemplu, de deprecierea suferită de imobil.
Inconvenientul de vecinătate este de regulă o
daună directă. Prejudiciul este unul special.
Astfel, el poate fi mai întâi unul material
caracterizat prin zgomot, luarea luminii,
mirosuri neplăcute etc. Dar prejudiciul poate
fi şi corporal, atunci când zgomotul
antrenează insomnie, surditate, hipertensiune inconveniences of neighborhood there is
arterială şi chiar atac de cord, mirosurile, only one condition, and that is the prejudice.
starea de vomă etc. În cazuri mai rare, se
poate crea un prejudiciu moral, atunci când the abnormal nature of the disturbance and is
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
owner of the right of property that carries out
this behavior; as we have demonstrated
before, the liability for inconveniences of
neighborhood is an objective liability,
independent of any guilt. Therefore, we
could ask ourselves, as other authors do,
whether the magistrate is not in fact
compelled to judge firstly in accordance with
the long practiced customs and principles
envisaged in this area by jurisprudence, and
only than according to equity99. Another
argument that supports our opinion is
included in Article 1 paragraph (1) of the
New Civil Code which states that: “the
sources of civil law are laws, the general
practices and principles of law”.
On the other hand, the doctrine
classified the inconveniences of
neighborhood in two categories: the first
referring to the exercise of the right of
property without overstepping the material
boundaries of the land (for example, the
owner which, by digging a hole, managed to
drain a source of water from the neighbor’s
land); the second was caused by the
exceeding of the geographical limits of his
own property and the insertion (immisio) of
toxic substances in subsurface, the soil and
the air space of the neighbor lands (smoke,
odors, noises, electric waves, etc) 100.
Given the aforementioned aspects, the
neighborhood relationships can envisage the
following situations:
1. a normal inconvenience brought
without the neighbor’s intention; 2. a normal
inconvenience caused by a neighbor with the
intention to prejudice; 3. an abnormal
inconvenience caused by a neighbor together
with the intent of prejudice; 4. an abnormal
inconvenient brought in the absence of any
kind of guilt.
8. The liability’s conditions
In order to engage the liability for the
Prejudice (damage) is an outcome of
34
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
un bun cu valoare sentimentală este
deteriorat.
Trebuie remarcat că dacă este stabilită
o culpă, existenţa caracterului excesiv al
prejudiciului este înlăturat.
În practică s-a observat că aceste
inconveniente nu rezultă numai din
vecinătatea unei uzine, a unei linii de cale
ferată, ci, de asemenea, din vecinătatea unui
teatru, a unei discoteci, a unei şcoli, a unui
spital etc. De fapt, nu este echitabil ca cel
care trage un folos dintr-o activitate să repare
daunele care sunt chiar consecinţa acestei
activităţi? Mai mult, în alte cazuri, inconve-
nientele proprietăţii pot fi naturale: de pildă,
înmulţirea excesivă a porcilor mistreţi sau a
iepurilor de câmp poate aduce pagube
imobilelor situate la graniţa vetrei satului.
Totuşi, într-un sens comun, tulburările
anormale de vecinătate presupun „mâna
omului”; de aceea, daunele care rezultă de la
natură nu pot constitui tulburări de
vecinătate. Aşadar, nici pătrunderea prin
înmulţire naturală a unor specii de plante pe
terenul vecin nu poate constitui un
inconvenient anormal de vecinătate.
Sunt cazuri (rare) când inconvenientul
de vecinătate provoacă o pagubă indirectă.
De exemplu, atunci când într-un imobil se
exercită o activitate care prezintă riscuri
grave de incendiu pentru proprietarii
învecinaţi şi când aceştia trebuie să plătească
o primă de asigurare majorată; s-a apreciat că
ea poate fi cerută proprietarului imobilului
periculos44. Tot astfel, va fi răspunzător
proprietarul care, răspândind pe terenul său
un produs toxic, a neglijat să ia măsuri de
protecţie împotriva incursiunilor animalelor
aparţinând vecinilor45.
Starea terenului vecin poate să pună în
pericol terenul sau construcţia aflate în
vecinătate; bunăoară, prin efectuarea unor
săpături, stabilitatea terenului din apropiere
este pusă în pericol, creându-se posibilitatea
alunecărilor de teren (de exemplu, pe terenul
1 se face o fundaţie care cauzează alunecarea
de pământ pe terenul 2). Dar o adâncitură se
poate naşte şi din aceea că prin bascularea
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
35
brought to the neighbors in such extent that it
reduces the value of their properties; it is a
continuous and recurrent prejudice (it must
have a permanent character) 101, that excludes
the accidental or spontaneous nuisances like
a fire’s propagation. The abnormal quality of
the disturbance includes its importance, for
instance the loss in value suffered by the
asset. The neighborhood inconvenience is
usually a direct damage. The prejudice is
special. That is why it can firstly consist of a
material outcome, such as noise, suppressing
the light, bad odors, etc., but it can also be
physical, when the noises cause insomnia,
deftness, high blood pressure and even a hart
attack, nausea, etc. In rare cases, a moral
prejudice can be brought, when a good of
sentimental value is destroyed.
We must outline the fact that if guilt is
established, the existence of the excessive
character of the prejudice is eliminated.
Practice has shown us that these kind
of inconveniences come not only from the
proximity to a factory, railway, but also from
that to a theater, club, school, hospital, etc. In
fact, isn’t it actually equitable for the one
who profits from an activity to remedy the
damages that come from it? Moreover, in
other situations, the inconveniences of
property can be natural ones: the excessive
breeding of wild boars or hares can bring
damages to the lands that are near the village
limits. Nevertheless, in a common sense of
the words, the abnormal inconveniences of
neighborhood imply a “man made” element;
the damages caused by nature can not
represent neighborhood inconveniences.
Hence, not even the appearance of different
species of plants, due to natural breeding, on
the neighbor’s land can be held as an
abnormal inconvenience of neighborhood.
There are (rare) situations in which the
inconvenience of neighborhood brings an
indirect damage. For instance, when an
extremely dangerous activity with serious
risks of fire for the neighbors is taking place
within a building and they must pay an
increased insurance policy, it was stated that
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
(descărcarea) de resturi de construcţii sau
excavarea pământului se îngreunează
exagerat suprafaţa terenului, conducând
astfel la alunecări de teren. Însă şi greutatea
unei construcţii noi poate să aibă acelaşi
efect cu consecinţe negative pentru terenul şi
construcţiile vecine. În unele cazuri,
asemenea activităţi pot să influenţeze pânza
freatică subterană şi, pe cale de consecinţă,
stabilitatea fundamentului construcţiei aflate
în vecinătate.
Desigur, efectuarea săpăturilor
(adânciturilor) nu este permisă numai atunci
când prin ele i se sustrage (ia) terenului
învecinat stabilitatea necesară; trebuie evitate
mişcările de pământ atât în plan vertical, cât
şi orizontal. Mişcarea pământului poate să
constea fie într-o deschidere, când masa de
pământ se afundă, fie într-o surpare46.
Uneori, alunecările de teren pot fi evitate
prin efectuarea pe terenul periclitat a unor
garduri de oprire (corsete de oţel).
În opinia noastră, un inconvenient
anormal de vecinătate este şi acela când
există în vecinătate un edificiu sau alte
lucrări în pericol de a se prăbuşi sau şi numai
când se pot desprinde bucăţi (fragmente) din
acestea. Cauza acestui pericol nu are
importanţă (lipsa de întreţinere sau vicii ale
construcţiei, acestea fiind specifice numai în
cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate
prin ruina edificiului)47. Desigur,
ameninţarea cu prăbuşirea trebuie să fie
serioasă, iar prejudiciul evaluat să aibă loc în
mod sigur. Proprietarul ameninţat poate să
ceară instanţei să se ia măsurile necesare, fie
consolidarea construcţiei sau altor lucrări, fie
pur şi simplu demolarea lor.
Mai trebuie precizat că, conform
dreptului comun, culpa victimei
inconvenientelor îl exonerează de
răspundere, parţial sau total, pe autorul
tulburării, dacă această activitate este licită;
de exemplu, promotorul care îşi construieşte
imobilul lângă un aerodrom fără a-şi lua
precauţiile necesare împotriva zgomotului.
9. Repere jurisprudenţiale
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
36
the policy can be demanded from the owner
of the dangerous asset102. In the same way,
the owner that spread upon his land a toxic
product and neglected to take the protection
measure against the intrusion of the
neighbor’s animals103 is held responsible.
The condition of the neighboring land
can jeopardize the land or building situated
in its proximity; thus, by excavating, the
stability of the neighboring land is
endangered, because of the possibility of
landslide (as an example, a foundation is
made for land 1 that causes the land to slip
on land 2). But a depression can also be
created by means of dumping of construction
leftovers or excavating the land, causing
excessive weigh upon the land’s surface,
leading to landslides. But even the weight of
a new building can have the same effect and
negative consequences for the land and
neighboring properties. In some cases, this
kind of activities can influence the
groundwater and, as a consequence, the
stability of a neighboring construction.
Of course, the excavations (digging)
are not allowed when by means of them the
stability of the neighbor’s land is suppressed;
the land slide must be avoided both in a
vertical and horizontal plan. The movement
of land can consist of either an opening,
when the land goes under, or a
landslip104.Sometimes, landslides can be
avoided by creating on the endangered land
of stopping fences (steel foundation
garments).
In our opinion, an abnormal
inconvenience of neighborhood exists even
when near by there are buildings or other
works in danger of collapsing or just some
pieces (fragments) falling off. The cause of
this danger is of no importance (the lack of
maintenance or construction flaws that are
specific only regarding the liability for the
prejudices brought by the edifice’s ruin)105.
Certainly, the threat of collapse must be
serious, and the evaluated prejudice must be
a sure and imminent thing. The endangered
owner can ask the Court to take the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
Întrucât pentru inconvenientele de
vecinătate există uneori o răspundere difuză,
s-a ridicat întrebarea dacă aşa-numitele fapte
justificative pot fi invocate de pretinsul
proprietar responsabil. Astfel, acordurile şi
autorizaţiile de mediu sunt obligatorii la
punerea în funcţiune a obiectivelor noi. Or,
dacă respectivul proprietar obţine această
autorizaţie administrativă va fi exonerat el de
răspunderea civilă (eventuală) faţă de vecini?
Evident, nu, deoarece existenţa autorizaţiei îl
pune la adăpost doar de răspunderea penală,
administrativă sau contravenţională, şi nu de
răspunderea civilă48; autorizaţia nu are ca
scop să suprime toate inconvenientele care
pot rezulta dintr-o anumită activitate, ci doar
pe cele mai importante. De fapt, este de
principiu că respectarea regulamentelor nu
dispensează de răspundere. Tot astfel, conce-
sionarea unui serviciu public nu conduce la
dispariţia responsabilităţii eventuale a
concedentului pentru daunele produse terţilor
ca urmare a exploatării întreprinderii49.
Jurisprudenţa nu a admis ca pârâtul,
pentru exonerarea de răspundere, să opună
împotriva reclamanţilor pre-ocuparea. adică
anterioritatea în ocuparea locurilor, a
spaţiilor. În alte cuvinte, patronul unei
întreprinderi zgomotoase va putea să se apere
de răspundere demonstrând că în momentul
instalării întreprinderii pe terenurile din jur
nu erau construcţii? La o primă vedere, s-ar
părea că prin imprudenţa noului vecin de a se
stabili în apropiere el şi-a asumat tulburarea
de vecinătate existentă deja. S-a arătat însă
că este inadmisibil ca prin anterioritatea
instalaţiei sale un proprietar să greveze
fondurile vecine cu o veritabilă servitute,
restrângând astfel folosinţa lor; prin acest
procedeu se ajunge practic la o expropriere
fără despăgubire50. De aceea, proprietarul
unui teren situat lângă o uzină, dacă
construieşte pe el o vilă, se va putea plânge
de inconveniente de vecinătate. Altfel se
pune problema în cazul pre-ocupării
colective, căci unei persoane care s-ar stabili
într-un cartier industrial îi va fi dificil să
ceară daune pentru inconvenientele pe care le
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
37
necessary measures, either to consolidate the
construction or other works, or simply their
demolition.
What must also be highlighted is the
fact that, according to the law, the guilt of
the victim of the inconveniences exonerates,
partially or totally, the author of the
disturbance, if this activity is licit; for
instance, an entrepreneur who establishes his
building next to an airfield without taking the
needed precautions against the noise.
9. Jurisprudential references
Since for the inconvenience of
neighborhood the liability is sometimes
confusing, it was argued whether the so
called justifiable acts can be invoked by the
alleged liable owner. Therefore, the
environmental agreements and authorizations
are compulsory at the bringing into service
of new objectives. But if the respective
owner obtains this administrative
authorization will he be exonerated of the
(possible) civil liability towards his
neighbors? Obviously not, due to the fact
that an existing authorization only protects
him from the criminal, administrative and
contravention liability, and not the civil
one106; the authorization’s purpose is not to
suppress all inconveniences that may come
from a certain activity, but only those of
greater importance. Actually, the principle is
that observing regulations does not set aside
liability. In a similar way, the concession of
a public service does not lead to the
disappearance of the probable liability of the
responsible one for the damages brought to
third persons as a result of the enterprise’s
exploitation107.
Jurisprudence did not allow the
defendant, in order to be exonerated, invoke
the prior- occupation, meaning the precedent
occupation of the lands, of the spaces. In
other words, could the owner of loud factory
defend himself by proving that, at the time of
the enterprise’s establishment, the
neighboring lands did not have
constructions? At a first glance, it would
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
suportă. Aceasta, pentru că într-un astfel de
cartier suma inconvenientelor este
considerabilă, dar prejudiciul pe care îl
cauzează fiecare industriaş, luat individual,
nu depăşeşte măsura obişnuită a obligaţiilor
de vecinătate51.
S-a mai pus problema de a şti dacă
instanţa de judecată trebuie să ţină seama de
unele consideraţii personale ale victimei
daunei. Astfel, o persoană care este perfect
sănătoasă şi exercită o anumită meserie nu va
fi deranjată de anumite zgomote, pe când
acestea pot împiedica munca unui intelectual
sau somnul unui astenic. Jurisprudenţa
trebuie să ţină cont de receptivitatea
personală, pentru că inconvenientul este
suportabil sau insuportabil în funcţie de
fiecare persoană. S-a susţinut că
receptivitatea anormală nu poate conduce la
exonerarea de răspundere a autorului
tulburării decât dacă această receptivitate
este culpabilă; de exemplu, un om nervos de
pe urma rănilor de război va avea dreptul să
se plângă, un alcoolic nu52. Jurisprudenţa
franceză tinde să ia în considerare asemenea
motive personale.
Tot o problemă deloc simplă este şi
aceea de a şti dacă proprietarul unui imobil
răspunde de tulburările provocate de locatarii
săi sau, dimpotrivă, răspund numai aceştia
din urmă. Apreciem că regula trebuie să fie
răspunderea proprietarului atunci când prin
folosinţa sa a cauzat tulburările anormale de
vecinătate; totuşi, nu este suficient ca
inconvenientul să fie legat de imobil, ci
trebuie să fie imputabil proprietarului în
această calitate. În alte cuvinte, credem că
proprietarul este responsabil şi atunci când
tulburările sunt provocate de locatari şi el a
neglijat să le împiedice sau chiar le-a
favorizat. Bunăoară, proprietarul care a
închiriat un local pentru funcţionarea unei
discoteci va fi responsabil pentru daunele
rezultate din zgomotele de o intensitate
anormală percepute de vecini; desigur, el va
putea să se îndrepte în regres împotriva knowing whether the owner of a building is
locatarului dacă prejudiciul rezultă dintr-un responsible for the disturbances brought by
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
seem that the neighbor’s imprudence of
settling in that close area is equal to
assuming the already existing neighborhood
nuisance. It was later demonstrated that it is
inadmissible that by means of the precedence
of his installation, an owner could set a real
easement, restraining their usage; this
procedure practically leads to an
108
expropriation without compensation . This
is why the owner which decides to build a
villa on his land that is situated next to a
factory can complain about the neighborhood
inconveniences. The issue will be seen in
another light in the case of collective prior –
occupation, because a person who moves
into an industrial neighborhood will find it
difficult to claim remedies for the
inconveniencies that one puts up with. This
is so due to the fact that in such a
neighborhood, the sum of all inconveniences
is substantial, but the prejudice brought by
each industrialist, individually, does not
exceed the regular extent of neighborhood
obligations109.
It was also discussed whether the Court
must take into account some personal
considerations of the prejudiced one. Hence,
a perfectly healthy person that has a certain
job will not be disturbed by some kind of
sounds, while the same noises could interfere
with the work of an intellectual or the sleep
of an asthenic person. Jurisprudence must
take into consideration the personal
perceptiveness, because the inconvenient can
be bearable or unbearable depending on each
person. It was held that abnormal
perceptiveness can lead to liability
exoneration for the author of the nuisance
only if that perceptiveness is wrongful; for
example, a man who is highly irritable due to
his war wounds shall be entitled to complain,
whereas an alcoholic shall not110. The
French jurisprudence is keen on taking such
personal reasons into consideration.
An equally difficult issue is that of
38
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
abuz de folosinţă ori
s-au încălcat obligaţiile stipulate în
contractul de închiriere. Per a contrario,
când inconvenientul nu este imputabil
proprietarului, el nu va răspunde, ci vor fi
răspunzători locatarii; de pildă, atitudinea
primitivă de a arunca gunoaiele din blocuri,
pe fereastră, pe fondul vecin53.
10. Sancţiunea inconvenientelor de
vecinătate şi modalităţile de reparare a
prejudiciului
Art. 630 alin. (1) din Noul Cod civil
stabileşte că sancţiunea pentru inconveniente
anormale de vecinătate constă în acordarea
de despăgubiri, adică o sumă de bani
echivalentă cu valoarea prejudiciului.54
Complementar sancţiunea poate să se
traducă într-o reparaţie în natură, pentru că
ea se apropie cel mai mult de principiul
reparării integrale, adică restabilirea situaţiei
anterioare atunci când acest lucru este
posibil. Aşadar, instanţa poate prescrie
măsuri obligatorii pentru proprietarul
responsabil de natură a face să înceteze
dauna: să desfiinţeze gardul care ia vederea,
să înceteze poluarea fonică sau toxică (dacă
din punct de vedere tehnic este posibil,
instalarea unui dispozitiv care neutralizează
tulburarea fără să înceteze activitatea, se va
proceda în consecinţă) şi chiar să demoleze
construcţia care incomodează. În cazuri
extreme, se poate ordona chiar închiderea
unei întreprinderi care funcţionează cu
autorizaţie legală. Această măsură nu ar
putea fi dispusă de către judecător în cazul în
care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport
cu necesitatea sau utilitatea desfăşurării
activităţii prejudiciabile de către proprietar
[art. 630 alin. (2) Noul Cod civil]. În plus,
instanţa poate, pe cale de ordonanţă
preşedenţială, să ia măsuri pentru prevenirea
ori diminuarea prejudiciilor unei activităţi
[art. 630 alin. (3) din Noul Cod civil].
Important este ca judecătorul să găsească
măsura de toleranţă şi pragul vătămării
pentru ca astfel să se ajungă la obligaţia de a
repara. „Prea mult este prea mult, iată
principiul, dar unde începe prea mult?” 55.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
39
his tenants or, on the contrary, only the
tenants are liable. We consider that the
owner is liable when, by means of his usage,
the abnormal inconveniences of
neighborhood have occurred; however, the
fact that the inconvenience is related to the
building is not sufficient, since it must be
imputable to the owner regarding this
particular quality. That is to say, we believe
that the owner is responsible even when the
disturbances are caused by his tenants and he
neglected to stop them or actually had
encouraged them. For instance, the owner
who rented his place for the functioning of
club will be responsible for the damages
caused by the noise of abnormal intensity
that bothered the neighbors; he can
obviously turn against the tenant if the
prejudice is an outcome of an abuse of usage
or the obligations stipulated by the rental
contract were violated. Per a contrario,
when the inconvenient is not attributable to
the owner, he is not liable, but the tenants
are; for example, the primitive habit of
throwing the garbage by the building’s
windows on to the neighbor’s land111.
10. The sanction of the
inconveniences of neighborhood and the
ways to compensate the prejudice
Article 630 paragraph (1) of the New
Civil Code stipulates that the sanction for the
abnormal inconveniences of neighborhood
consists of the awarding of damages,
meaning an amount of money equal to the
prejudice’s value112. Complementary, the
sanction can take the shape of compensation
in nature because it is the closest to the
principle of total remedy, namely the
reinstating of the former situation when
possible. Therefore, the Court can prescribe
compulsory measures for the liable owner in
order to bring to an end the prejudice: to take
down the fence that is blocking the view, to
cease sound or toxic pollution (if from a
technical point of view, the installation of a
device that can neutralize the prejudice
without having to stop the activity is
possible, then is should be done) and even to
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014
Evident, adesea acest lucru este dificil de
apreciat.
În concluzie, nu există un criteriu
precis care să permită determinarea limitei
care nu trebuie depăşită de proprietar;
aprecierea responsabilităţii, fiind o chestiune
de fapt, se va face de instanţa de judecată de
la caz la caz. S-a sugerat a nu se recunoaşte
dreptul la reparaţie decât dacă prejudiciul
atinge un anumit grad de gravitate, pentru că
viaţa în comun ar fi imposibilă dacă fiecare
nu ar suporta anumite inconveniente56;
bunăoară, cântatul unui cocoş al vecinului nu
poate constitui un inconvenient de
vecinătate57.
Menţionăm că potrivit art 61 din Legea
nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului
civil, dispoziţiile art. 630 din Noul Cod civil
se aplică numai inconvenientelor cauzate
după intrarea în vigoare a Codului civil. De
asemenea, remarcăm că dezvoltarea
legislaţiei privind protecţia mediului atrage
consecinţa reparării prejudiciului cauzat prin
poluare chiar şi în raporturile de vecinătate
prin introducerea în solul, subsolul sau
suprasolul fondurilor vecine a unor elemente
materiale poluante58. Dar această problemă
poate face obiectul unui alt studiu.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
40
demolish the disturbing building. In extreme
situations, the decision to shut down a
legally authorized factory can be ordered.
This measure can not be issued by the Court
if the prejudice is insignificant as opposed to
the necessity or utility of the damaging
activity carried out by the owner [Article 630
paragraph. (2) of the New Civil Code].
Moreover, the Court can take measures for
the prevention or reduction of an activity’s
prejudices [Article 630 paragraph (3) of the
New Civil Code]. What is of paramount
importance is for the Court to find the extent
of tolerance and the limit of prejudice that
lead to the obligation of compensation. “Too
much is too much, behold the principle, but
where does too much begins?”113. Obviously,
this aspect is often difficult to appreciate.
In conclusion, there is no precise
criterion that can allow us to establish the
limit that the owner can not overstep; the
assessment of liability, being a factual issue,
shall rest in the hands of the Court,
depending on each case. It was suggested
that the right to remedy was not to be
recognized unless the prejudice reaches a
certain level of seriousness, based on the idea
that living together is not possible if anyone
of us does not bear with certain
inconveniences114; for example, the singing
of the neighbor’s rooster can not be seen as
an inconvenience of neighborhood115.
We must stress out that, according to
Article 61 of Law No. 71/2011 regarding the
enforcement of the Civil Code, the
provisions included in Article 630 of the
New Civil Code can be enforced only to the
inconveniences brought after the Civil Code
became effective. Furthermore, we notice
that the development of the legislation
related to the protection of the environment
brings about the consequence of
compensating the prejudice brought by
pollution, even within neighborhood
relationships, by means of inserting within
the neighbors’ soil, subsoil and air certain
pollutant material elements116. But this issue
may represent the subject of another study.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

1
Solomon, în Învăţăturile sale, spunea: „Vecinul meu aproape de mine înseamnă mai mult decât fratele meu de
departe” (27,10); Cicero (De Officiis, I, 18) trebuia să-şi ajute vecinii la strânsul recoltelor înainte de a-şi ajuta
fratele sau prietenul. Aşadar, vecinătatea se regăseşte în exemplul fraternităţii negative: a nu-şi face rău unul altuia
şi a se tolera (apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2008, 201, nota 297.
2
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, ed. a 2-a, revăzută, completată şi actualizată, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, p. 401 şi urm; I. Leş, Codul de procedură civilă, Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, p. 1236.
3
Fr. Terré, Ph. Simler, Droit civil. Les biens, 5-e édition, Dalloz, Paris, 1998, p. 224-229. Anterior, teoria abuzului
de drept era considerată o teorie inexactă, pentru că qui suo jure utitur neminem laedit (cine se foloseşte de dreptul
său nu vatămă pe nimeni). Abuzul de drept era considerat un non sens potrivit celebrei expresii a lui Planiol: dreptul
încetează acolo unde începe abuzul şi unul şi acelaşi act nu poate fi în acelaşi timp conform şi contrar dreptului.
M.B. Cantacuzino observa: „Împreunarea acestor două cuvinte implică o contrazicere, căci a zice că exerciţiul unui
drept este abuziv este a zice că limitele dreptului au fost depăşite, în alte cuvinte, că nu a fost exerciţiul unui drept”
(Elementele dreptului civil, Editura Cartea Românească SA, Bucureşti, 1921, p. 416). S-a reţinut că abuzul de drept
ar fi consecinţa unui decalaj istoric, în sensul că, conştiinţa colectivă dezaprobă deja actul atunci când legea îl
autorizează încă; în acest sens s-a spus: „Unde începe dreptul abuzul încetează”
(M. Rotondi, L’abuzo di dritto, în Revista di dritto civile, 1923, p. 10, citat după J. Carbonnier, Droit civil. Les
biens, tome 3, 19-e édition refondue, PUF, Paris, 2000, p. 278).
4
Termenul ,,abuz” (lat. abusus, de la vb. abuti, a da o rea folosinţă) are mai multe sensuri, astfel:
– abuz de drept (abuzul unui drept) constituie o vinovăţie care constă în a-ţi exercita dreptul fără interes pentru tine
însuţi şi numai cu scopul de a-l prejudicia pe altul sau, după un alt criteriu, de a-ţi exercita dreptul cu nesocotirea
îndatoririlor tale sociale.
Abuzul de drept se poate manifesta şi în domeniul fiscal, de drept internaţional public, în dreptul muncii (bunăoară,
concediere abuzivă, grevă abuzivă etc.);
– abuzul de folosinţă constituie fapta unei persoane care are asupra unui bun un drept de folosinţă limitat de a
îndeplini acte care depăşesc dreptul său (de exemplu, folosinţa abuzivă a dreptului dat în uzufruct).
Fără a detalia există apoi abuz de încredere (de exemplu, fapta unui depozitar de a sustrage obiectele date în
depozit); abuz de autoritate (de pildă, hărţuirea sexuală săvârşită de un patron); abuz de putere economică; abuz de
poziţie dominantă; abuz de nevoi, de pasiuni, de slăbiciuni ale unui minor (bunăoară, faptul de a profita de lipsa de
experienţă sau de sugestibilitatea unui minor pentru a-l face să accepte anumite obligaţii); (a se vedea, pentru
detalii, G. Cornu, Association Henri Capitant, Vocabulaire juridique, 6-e édition mise a jour avec locutions latines,
P.U.F., coll. Quadrige, 2004).
5
Dreptul englez nu cunoaşte teoria abuzului de drept, deoarece prerogativele proprietarului englez sunt mai întinse
decât cele de care beneficiază proprietarul continental. Aceasta, pentru că în centrul protecţiei proprietăţii engleze se
află dreptul la posesie. Proprietarul englez poate să-şi distrugă bunul chiar şi atunci când aceste acte cauzează o
daună proprietăţii vecine; sau el poate săpa un puţ care să interfereze cu apele subterane de care vecinul are nevoie
(a se vedea M.F. Papandréou-Deterville, Le droit anglais des biens, LGDJ, Paris, 2004, p. 246).
6
Pentru detalii, a se vedea H. Lalou, La responsabilité civile. Principes élémentaires et applications pratiques,
Dalloz, Paris, 1929, p. 211-213.
7
Ibidem.
8
Idem, p. 214.
9
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, vol. II, Editura All, Restitutio, Bucureşti,
1995, p. 468-469.
10
Pentru detalii, a se vedea B. Jaluzot, La bonne foi dans les contrats. Etude comparative de droit français,
allemand et japonais, Dalloz, Paris, 2001, p. 404-420; I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 51 şi urm.
11
Articolul 840 C. civ. mexican dispune: „Nu este licit a exercita dreptul de proprietate de maniera ca exerciţiul său
să nu aibă alt rezultat decât a cauza prejudicii unui terţ, fără utilitate pentru proprietar”.
12
Totuşi, se pare că această teorie ar fi venit din dreptul canonic. Se citează o veche speţă a Parlamentului de la Aix
din 1577: un dărăcitor de lână cânta toată ziua în scopul de a-l deranja pe vecinul său care era avocat; şi se pare că i-

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
41
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

a reuşit foarte bine. O „reeditare” a speţei Doerr a avut loc în anul 1915, când Curtea de Casaţie (franceză) a statuat
că „Instalarea pe teren a unui dispozitiv care nu prezintă pentru proprietarul său nici o utilitate şi care nu are alt scop
decât să dăuneze altuia constituie un abuz de drept de proprietate (Curtea de Casaţie, Req. 3 août 1915, în H.
Capitant, Fr. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts du droit immobilier, Dalloz, Paris, 2002, p. 323).
13
G.N. Luţescu, Drept civil. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale, Bucureşti,
1947, p. 313. Evoluţia jurisprudenţială a fost cu adevărat remarcabilă, întrucât cu o jumătate de secol în urmă
Pothier spunea: „Legile de bună vecinătate mă apără de a nu trece de pe proprietatea mea pe cea vecină, căci i-aş
aduce un prejudiciu; dar ele nu mă împiedică să o privez de o comoditate pe care şi-ar trage-o din proprietatea mea.
De exemplu, dacă proprietatea vecină îşi trăgea lumina de la proprietatea mea, eu pot, ridicând o construcţie pe
terenul meu, să privez proprietatea vecină de lumina pe care o avea până acum” (apud H. et L. Mazeaud, J.
Mazeaud, Fr. Chabas, Leçons de droit civil. Biens. Droit de propriété et ses demembrements, tome II, 8-e édition,
Montchrestien, Paris, 1994, p. 92).
14
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 88.
15
O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, ediţia a 8-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 104-105.
16
Noul Cod civil în art. 1353 reglementează exerciţiul drepturilor stabilind: “Cel care cauzează un prejudiciu prin
chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv”.
17
Pentru evoluţia concepţiilor privind abuzul de drept, a se vedea, Lacrima Rodica Boilă, Argumente privind
consacrarea abuzului de drept ca o ipoteză distinctă de răspundere civilă în dreptul roman, în RRDP nr. 3/2011, p.
39-54.
18
G.N. Luţescu, op. cit., p. 318.
19
Pentru noţiunile de limite externe şi limite interne ale dreptului de proprietate, a se vedea V. Stoica, Limite
judiciare stabilite în interes privat, în materie imobiliară, în cadrul raporturilor de vecinătate, în Dreptul nr.
12/2003, p. 76-77.
20
Etimologie: latinescul inconvenientus: care nu se pune de acord.
21
Pentru definiţia abuzului de drept, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, ediţia a XI-a, revăzută şi adăugită de M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2007, p. 85-86;
G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura All Beck, Bucureşti, 2001 p. 65; în materia proprietăţii,
abuzul de drept a fost definit ca fiind situaţia în care titularul, prin exercitarea atributelor pe care proprietatea i le
conferă, cauzează, din vina sa, un prejudiciu altei persoane (C. Bîrsan, Drept civil : Drepturile reale principale,
ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 79).
22
Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligaţiile, coordonator al ediţiei în limba română
avocat Marius Şcheaua, traducere de Diana Dănişor, Editura Wolters Kluwer - Defrénois, Bucureşti, 2007, p. 60.
23
Art. 489 din Proiectul noului Cod civil stabilea exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate în următorii
termeni: „Dacă proprietarul cauzează un prejudiciu prin exercitarea abuzivă a dreptului său, instanţa poate să îl
oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare, atunci când acest lucru
este posibil. (2) Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanţa poate să încuviinţeze, pe cale de
ordonanţă preşedinţială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei”. Acest text nu se mai regăseşte în Noul Cod
civil.
Codul civil italian, în art. 833, statuează: „Proprietarul nu poate face acte care nu ar avea alt scop decât de a-i
prejudicia sau de a le produce o tulburare altora”, iar Codul civil elveţian, în art. 684 alin. (1): „Proprietarul este
obligat, în exercitarea dreptului său, în special în lucrările de exploatare industrială, să se abţină de la orice exces în
detrimentul proprietăţii vecinului”.
24
Aceeaşi concepţie era conţinută şi în art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice (astăzi
abrogat), care statua că drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. În practică
s-a subliniat că drepturile civile recunoscute titularului vor trebui exercitate conform scopului pentru care au fost
recunoscute (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 138 din 8 februarie 2007, în Buletinul Curţilor de Apel nr. 2/2007, p.
18).
25
Remarcăm că legiuitorul a optat pentru o formulare negativă, destul de nefericită, putând aborda această
problemă într-o manieră afirmativă.
26
Pentru teoria care aşeza la baza răspunderii obiective ideea de garanţie privind riscul de activitate, a se vedea, C.
Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1998, p. 287-
288 ; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 187-188 ; într-un studiu
recent, amplu şi dens, se învederează, cu argumente temeinice, că fundamentul răspunderii pentru abuzul de drept
trebuie să fie orientat spre criterii obiective: riscul şi garanţia. Autoarea învederează că: „titularul dreptului răspunde
pe temei obiectiv pentru toate consecinţele negative cauzate altor persoane, contrar finalităţii sale economico-

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
42
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

sociale, recunoscute legal, având calitatea de garant în faţa celorlalţi membrii ai societăţii, asumându-şi riscurile pe
care le implică exerciţiul acestuia” (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 58-59).
27
Idem, p. 38.
28
Împărtăşim opinia conform căreia noţiunea de „vătămare” nu se impunea deoarece noţiunea de prejudiciu include
şi categoria prejudiciilor corporale (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 66).
29
Profesorul Deleanu reţine ca şi condiţii ale angajării răspunderii pentru abuzul de drept următoarele: a) existenţa
unui drept subiectiv; b) săvârşirea unei fapte ilicite prin exercitarea sau prin neexercitarea dreptului subiectiv; c)
prejudiciul patrimonial sau moral; d) raportul de cauzalitate; e) vinovăţia (greşeala) (idem, Drepturile subiective şi
abuzul de drept ... cit. supra., p. 77-78).
30
În doctrină s-a arătat că reprimarea abuzului de drept în domeniul dreptului civil, se realizează fie pe calea pasivă
a refuzului „ocrotirii” unui drept exercitat abuziv, fie pe calea ofensivă, a unei acţiuni în răspundere civilă formulată
de persoana vătămată printr-o faptă ce conţine exerciţiul abuziv al dreptului (Gh. Beleiu, op. cit., p. 88); pentru o
redefinire a abuzului de drept, a se vedea, Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 67.
31
Pe drept cuvânt, noţiunea de limite judiciare a creat confuzii şi a întâmpinat rezistenţă în sistemul nostru de drept
în care judecătorul este chemat să aplice legea şi nu să o creeze. În sensul că limitele judiciare ale exercitării
dreptului de proprietate privată sunt stabilite de judecător în lipsa unei prevederi legale, a se vedea, V. Stoica, Drept
civil. Drepturile reale principale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p 126.
32
Exemplu: căderea frunzelor dintr-un copac pe o proprietate vecină; proprietarul copacului nu este responsabil
dacă tulburarea nu depăşeşte inconvenientele normale ale vecinătăţii (Cass. civ. 2, 23 mai 1977, apud. Ph. Malaurie,
L. Aynès, Ph. Soffel-Munck, op. cit., p. 186.
33
Cass. civ. 3,11 mai 2000, în Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 64; în speţă era vorba despre
lucrări de construcţie imputabile fostului proprietar al fondului, care provoacă o descompunere a solului ce
antrenează o afundare a imobilului vecin; este condamnat cel care era proprietar al fondului la data declanşării
acţiunii în reparaţie. Soluţia se explică deoarece este vorba despre faptul de a face să înceteze o situaţie ilicită, ceea
ce este în sarcina celui ce poate să o facă cel mai bine (ibidem).
34
Zgomotul are efecte nocive asupra întregului organism uman (dar şi asupra animalelor şi chiar asupra plantelor).
Fiinţa umană devine iritată, în general, dacă nivelul zgomotului este mai mare de 40dB noaptea şi 50 dB ziua. În
acest sens, art. 17 din Ordinul nr. 536/1997 al ministrului sănătăţii stabileşte că amplasarea obiectivelor industriale
cu surse de zgomot se va face în aşa fel încât emanaţiile sonore măsurate la 3 m de peretele exterior al locuinţei să
nu depăşească 50 dB, iar în timpul nopţii să fie reduse cu 10 dB. Reamintim că zgomotul este unul din principalii
factori care conduc la stres (pentru clasificarea poluanţilor psihici, a se vedea D.S. Cherteş, Poluarea psihică a
fiinţei umane, în S.U.B.B. nr. 1/2005, p. 135-156).
35
A se vedea O. Ungureanu, Cornelia Munteanu, Propunere de lege ferenda privind reglementarea
inconvenientelor anormale de vecinătate, în R.R.D.P. nr. 4/2007, p. 180-194. Faţă de faptul că Proiectul Codului
civil din 2004 nu conţinea nici o prevedere în acest sens, s-a propus pentru Noul Cod civil o asemenea
reglementare ; se pare că ea a găsit ecou în art. 630.
36
J. Carbonnier, op. cit., p. 278.
37
Cum spunea profesorul Adrian Popovici: „Ceea ce o persoană nu ar tolera de la un străin, legea îi ordonă să
tolereze de la un vecin” (apud P.C. Lafond, Précis de droit des biens, Les Edition Thémis. Montréal, 1999, p. 409).
38
Din jurul anilor ’80, în dreptul mediului un nou principiu câştigă, se pare, tot mai mult teren: principiul
precauţiei; în esenţă, acesta înseamnă a se interveni înainte ca prejudiciul să se producă. Cum s-a subliniat într-o
interesantă lucrare, acest principiu îşi îndreaptă privirea spre viitor pentru a proteja colectivitatea de riscuri majore,
însă aleatorii şi incerte; astăzi imprevizibilul ne ameninţă cu forţe crescânde (C. Teleagă, Armonizarea legislativă
cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil. Cazul răspunderii pentru produsele defectuoase, Ed. Rosetti,
Bucureşti, 2005, p. 69-89).
39
V. Stoica, op. cit., p. 127. Autorul învederează că întemeierea soluţiei pe principiile generale ale dreptului
înseamnă, printre altele, şi o judecată în echitate.
40
Pentru unele consideraţii interesante privind echitatea, a se vedea, O. Ungureanu, Drept civil. Introducere … op.
cit., p. 45.
41
O. Ungureanu, Reflecţii privind abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate, în Culegere de studii
„In Honorem C. Bîrsan şi L. Pop”, op. cit., p. 160-170.
42
M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 165; V. Stoica, op. cit., p. 128.
Acest din urmă autor apreciază că inconvenientele din prima categorie justifică naşterea unei obligaţii de
despăgubire numai dacă au fost săvârşite cu vinovăţie, caz în care este vorba despre o răspundere civilă delictuală
(ibidem).

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
43
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

Potrivit § 906 alin. (1) din B.G.B., proprietarul unui teren nu poate să interzică imisiunile incorporale (mirosuri,
zgomote, lumină, căldură etc.) sau imisiunile de corpuri mici (fum, negru de fum, praf, frunziş, insecte) care provin
de pe un alt teren, dacă acestea nu aduc atingere sau nu lezează în mod semnificativ folosinţa terenului. În măsura
în care un proprietar are de suportat imisiuni care aduc atingere folosinţei fondului său, el poate să ceară
despăgubiri de la utilizatorul fondului învecinat; criteriile de stabilire a despăgubirilor sunt cele folosite la
expropriere, iar acţiunea (§ 195 din B.G.B.) se prescrie în 30 de ani (a se vedea K. Müller, op. cit. p. 110). Codul
civil elveţian stabileşte: „Sunt interzise în special emisiile de fum sau funingine, emanaţiile dezagreabile,
zgomotele, trepidaţiile care au un efect prejudiciabil şi care exced limitele toleranţei admise între vecini în baza
obiceiului local, situării şi naturii imobilelor” [art. 684 alin. (2)].
43
Prejudiciul (zgomot, fum, mirosuri) poate fi numit anormal chiar dacă nu este continuu; caracterul mai mult sau
mai puţin suportabil al tulburării se apreciază adesea în funcţie de raportul intensitate-frecvenţă (G. Cornu, Droit
civil. Introduction. Les personnes. Les biens, 11-e edition, Montchrestien, Paris, 2003, p. 371).
44
J. Carbonnier, op. cit., p. 274.
45
Într-o speţă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţii proprietari ai unui teren, pentru ca aceştia să fie obligaţi
la plata contravalorii unor porci care au murit ca urmare a hrănirii lor cu buruieni otrăvite, culese de pe terenul
pârâţilor. Instanţa a reţinut culpa comună a părţilor în producerea prejudiciului; pe de o parte, pârâţii sunt în culpă,
deoarece exerciţiul dreptului lor de proprietate a degenerat într-un abuz de drept (prin faptul că au otrăvit iarba de
pe terenul propriu, dar neglijând să facă cunoscut public acest fapt); de altă parte, reclamantul a avut şi el o culpă în
producerea prejudiciului, deoarece a pătruns fără voie pe teren şi a cules acea iarbă (art. 998 C. civ.). A se vedea
Trib. pop. raion Mediaş, sent. civ. nr. 1828/1957, în R.R.D. nr. 1/1969, p. 136, cu Notă critică de C. Cunescu şi
Notă aprobativă de B. Diamant şi comentariile din A. Ionaşcu, M. Mureşan, V. Ursa, G. Chivu,
M. Banciu, Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român, vol. II, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1978, p. 43-44.
46
S-a stabilit că dă naştere la daune-interese faptul de a practica săpături care provoacă alunecări ale terenurilor
vecine sau fapta unui proprietar care, cunoscând instabilitatea solului, face pe acest sol periculos un depozit de
pietre care agravează daunele deja cauzate unei construcţii vecine (H. Lalou, op. cit. p. 214); în Codul civil elveţian,
potrivit art. 685, proprietarul care face săpături sau construcţii nu trebuie să-şi prejudicieze vecinii slăbind
stabilitatea terenului, expunându-l unui prejudiciu sau compromiţând lucrările care se află pe el. Acest text se pare
că a fost redactat sub influenţa § 909 din B.G.B. (intitulat Vertiefung), care declară că este interzis ca prin anumite
lucrări să se pună în pericol fundamentul pământului de pe terenul învecinat. De asemenea, art. 991 C. civ. al
provinciei Quebec stabileşte: „Proprietarului fondului îi este interzis, dacă execută construcţii, lucrări sau plantaţii
pe fondul său, să producă trepidaţii pe fondurile vecine şi să compromită soliditatea construcţiilor, lucrărilor sau
plantaţiilor care se găsesc pe acestea”. Dacă Codul civil mexican de la 1884 statua că proprietarul poate executa pe
sol şi în subsol orice lucrări de excavare, fără a stabili limite care să-i protejeze pe terţi, Codul de la 1928 stabileşte
în mod expres în art. 839 problema prejudiciilor pe care le poate suferi proprietatea unui teren prin construcţiile sau
excavările care se fac pe terenul vecin.
47
Pentru această răspundere, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 269-272; R.I. Motica, E. Lupan, Teoria
generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005,
p. 519-523.
48
Articolul 47 din Legea nr. 137/1995 (în prezent abrogată) stabilea că persoanele fizice şi juridice sunt obligate,
printre altele, „să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de
reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici” [lit. a)] şi „să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se
depăşesc limitele maxime admise” [lit. c)]; pentru dezvoltări, E. Lupan, Dreptul mediului, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 199 şi urm. În cadrul C.E.D.O., problema poluării fonice a fost adusă pentru prima oară odată cu
cauza Arrondelle (Marea Britanie) în 1970. Proprietarul unui imobil care era aşezat la marginea unui aeroport şi
totodată în apropierea unei autostrăzi s-a plâns de poluare fonică ce încălca respectul vieţii private, respectarea
bunurilor sale şi, implicit, diminuarea valorii de circulaţie a locuinţei în discuţie. Comisia a admis plângerea,
considerând că s-a încălcat art. 8 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1. Tot astfel, pentru prima dată a fost
examinată, din perspectiva Convenţiei, poluarea prin mirosuri, zgomote şi gaze provocate de o staţie de epurare
(cauza Lopez-Ostra c. Spaniei). Comisia a constatat că emanaţiile de sulfură hidrogenată puteau să pună în pericol
sănătatea locuitorilor din zonele apropiate. A se vedea, pe larg, M. de Salvia, Mediul înconjurător şi Convenţia
europeană a drepturilor omului (trad. Şt. Gavrilescu), în P.R. nr. 6/2003, Partea
a IV-a, p. 162-164; pentru un prejudiciu olfactiv (exploatarea unei ferme de porci) reţinut de instanţe, a se vedea
Cass. 1e civ., 13 juillet 2004, Dalloz nr. 32/2004, p. 2349.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
44
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

49
O companie de cale ferată concesionara unui serviciu public a fost condamnată pentru daunele provocate de
fumul de locomotive sau pentru daunele cauzate de trepidaţiile ocazionate de mersul trenurilor (Fr. Terré, Ph.
Simler, op. cit., p. 224).
50
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 100.
51
Ibidem.
52
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 99. Aceşti autori observă că în practica recentă există o
tendinţă de apreciere in abstracto a responsabilităţii. Aceasta înseamnă că se alege un tip ideal de proprietar diligent
care ar reuşi să concilieze interesul său individual cu cel al vecinilor; pe cale de consecinţă, va fi declarat vinovat
acela care nu se comportă ca acest proprietar.
53
Într-un caz s-a statuat în sensul existenţei răspunderii primarului care nu reglementase măsurile destinate să
reducă poluarea fonică ce rezulta din frecventarea unui teren de sport vecin cu proprietatea persoanei prejudiciate
prin acea poluare (dec. din 28 noiembrie 2003 a Consiliului de stat francez, în Recueil des décisions du Conseil
d’Etat, Recueil Lébon, 3 nov. 2003 - 30 dec. 2003, Publication bimestrielle, p. 481).
54
J. Carbonnier, op. cit., p. 275. Autorul spune că sunt cazuri în care persistenţa unui prejudiciu este inevitabilă şi
că el poate fi reparat prin daune-interese acordate sub formă de rente (periodic); ne raliem acestui punct de vedere.
Pentru repararea prejudiciilor aduse prin poluare, a se vedea M. Duţu, În legătură cu răspunderea civilă pentru
daunele ecologice, în Dreptul nr. 10-11/1991, p. 23; idem, Specificul sancţiunilor de drept al mediului, în Dreptul
nr. 10/1994, p. 39; E. Lupan, Dreptul la indemnizaţie al victimei poluării, în Dreptul nr. 9/2002, p. 69. Autorul
susţine că nu este corect să ne referim la o răspundere pentru prejudiciul cauzat mediului prin poluare, ci la un drept
de indemnizaţie pe care l-ar avea victima poluării, respectiv de o obligaţie de a plăti indemnizaţia, concepută în
afara ideii de răspundere.
55
G. Cornu, Droit civil. Introductin. Les personnes. Les biens …, p. 372. Într-o speţă soluţionată de Tribunalul de
mare instanţă din Paris s-a pus întrebarea: când devine excesivă tulburarea rezultată din zgomote? S-a răspuns că,
dacă este continuu, un zgomot mai mare de 50 dB devine insuportabil. Într-un alt caz, proprietarul unui teren viran
situat pe litoralul mării ia iniţiativa de a face pe terenul său un parc de staţionare cu plată; vecinul său s-a opus
acestui demers, invocând o tulburare (inconvenient) anormală de vecinătate; acţiunea vecinului a fost respinsă (în
G. Cornu, op. şi loc. cit.). Într-un caz, relatat de Tallemant de Reaux, o doamnă şi-a părăsit apartamentul din Paris,
deoarece pe un turn din apropiere un ceas bătea sferturile de oră şi, cum spunea ea, „îi fărâmiţa viaţa în prea multe
bucăţele”.
56
Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 227. Aceşti autori mai susţin că în aprecierea responsabilităţii judecătorii trebuie
să aibă în vedere şi consideraţii care ţin de epocă şi loc (s.n.). Astfel, atunci când este creată o întreprindere
industrială într-un oraş, se va ţine seama de cartierul în care este stabilită; pentru că ceea ce este admisibil într-un
cartier poate fi anormal în altul.
Pentru abuzul de drept în folosinţa locuinţelor, a se vedea A. Ionaşcu, M. Mureşan, M. Costin, V. Ursa, G. Chivu,
M. Banciu, op. cit., vol. II, p. 49-51.
57
O speţă rezolvată în Franţa în 1995 poate să facă deliciul jurisprudenţei. Motivarea ei: „Având în vedere că găina
este un animal anodin şi mărginit, într-atât încât nimeni nu a reuşit încă să o dreseze, nici chiar un circ chinezesc; că
vecinătatea sa permite multă linişte, doar câteva cotcodăceli delicate şi cârâieli care provin din bucurie (depunerea
unui ou) şi plăcere (degustarea unei râme), trecând peste groaza pe care o încearcă la vederea unei vulpi; că această
vecinătate liniştită nu a incomodat niciodată decât pe cei care, din alte motive, se hrănesc cu răutăţi împotriva
proprietarului acestor galinacee; că, Curtea nu va considera că vaporul îl supără pe marinar, făina pe brutar, vioara
pe dirijor şi găina pe un locuitor al satului numit La Rochette (localitate cu 402 suflete) în departamentul Rouy-de-
Done (…). Pentru aceste motive, respinge acţiunea” (C.A. Riom, 1 septembre 1995, în Les grands arrêts…, p. 131).
58
Principala reglementare în materie este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005
privind protecţia mediului, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164 din 19 noiembrie 2008.
3
Solomon, in his Teachings, said: “my close neighbor means more to me than my brother from a distance” (27,10);
Cicero (De Officiis, I, 18) had to help his neighbors to harvest their crops and only after that could he lend a hand to
his brother or friend. Thus, the neighborhood is found within the example of negative brotherhood: not to harm one
and other and tolerate each other (apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile
reale principale – [Treatise of Civil law. Goods. Main real rights]. Bucharest, 2008, 201, notes 297.
60
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, [Treatise of Civil Procedure], 2nd volume, 2nd edition, revised, completed
and updated, Bucharest 2007, p. 401 and following; I. Leş, Codul de procedură civilă, Comentariu pe articole, ed. a
3-a [The Code of Civil Procedure. Commentary on articles, 3rd Edition] , Bucharest, 2006, p. 1236.
61
Fr. Terré, Ph. Simler, Droit civil. Les biens, 5-e edition [Civil Law. Goods], Dalloz, Paris, 1998, p. 224-229. In
the past, the abuse of law theory was considered inaccurate, due to the fact that qui suo jure utitur neminem laedit
(he who uses his right does not harm anybody). The abuse of law had no sense according to the famous saying of

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
45
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

Planiol: a right ends where abuse begins and the same act cannot simultaneously be according and against the right.
M. B. Cantacuzino noticed that: putting those two words together is by itself a contradiction, because saying that a
right’s exercise is abusive is the same with saying that its limits were overstepped, and in other words, that it was
not the exercise of a right”. (Elementele dreptului civil – The Elements of Civil Law - Bucharest, 1921, p. 416). It
was considered that the abuse of law would be an outcome of an historical gap, meaning that the collective
conscience already frowns upon the act while it is still authorized by the law; related to this, it was said that: “
where the right begins, the abuse ends.” (M. Rotondi, L’abuzo di dritto, în Revista di dritto civile [The abuse of
law, in the Civil Law Magazine], 1923, p. 10, quoted after J. Carbonnier, Droit civil. Les biens, tome 3 [Civil law.
The Goods. Volume 3], 19-e édition refondue, PUF, Paris, 2000, p. 278).
62
The term “abuse” (lat. Abusus, from the verb abuti, using in a wrong way) has more than one meanings, thus:
- abuse of right (the abuse of a right): represents a guilt that consists in exercising your right without having a
personal interest, but with the sole purpose of bringing prejudice to another, or, according to a different criteria, to
exercise the right against your social obligations.
The abuse of right can also appear in the fiscal domain, the public international law area and in the labor law (for
example, the abusive dismissal, the abusive strike, etc);
- abuse of usage represents the act of the person that oversteps his limited right to use a good.
Without presenting many details, there also exists the abuse of trust (for example, the depositary’s act of stealing
the objects that were deposited); abuse of authority (sexual harassment by a employer); abuse of economic power,
abuse of dominant position, abuse of need, of passions, of a minor’s weaknesses (taking advantage of the lack of
experience or his suggestibility in order to make him accept certain obligations); (for further details, see G. Cornu,
Association Henri Capitant, Vocabulaire juridique [Legal dictionary], 6-e édition mise a jour avec locutions latines,
P.U.F., coll. Quadrige, 2004).
63
The English law is not familiar with the theory of the abuse of right, due to the fact that the English owner’s
prerogatives are larger than those of the continental owner. This is because, in the core of English protection of
property stands the right of possession. The English owner can destroy his asset even when this sort of actions
bring a prejudice to the neighbor’s property; or he can dig a draw well that interferes with the underground waters
needed by the neighbor (see M.F. Papandréou-Deterville, Le droit anglais des biens [English rights to assets]LGDJ,
Paris, 2004, p. 246).
64
For details, see H. Lalou, La responsabilité civile. Principes élémentaires et applications pratiques [Civil
liability. Elementary principles and practical applications], Dalloz, Paris, 1929, p. 211-213.
65
Ibidem.
66
Idem, p. 214.
67
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil [Treatise of Civil Law], vol. II, Editura
All, Restitutio, Bucharest, 1995, p. 468-469.
68
For details, see B. Jaluzot, La bonne foi dans les contrats. Etude comparative de droit français, allemand et
japonais [Good- faith within contracts. Comparative study on the French, German and Japanese law], Dalloz, Paris,
2001, p. 404-420; I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept [Subjective rights and the abuse of right],
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 51 and the following.
69
Article 840 of the Mexican Civil Code states that : “It is not licit to exercise the right of property in a way that it
does not have any other outcome but that of causing prejudice to a third person, without any use for the owner”.
70
It seems though that this theory derives from the Canonic law. An old case brought against the Aix Parliament in
1577 is quoted: a wool carder used to sing all day long just to annoy his neighbor, who was a lawyer; and it seemed
that he was doing a very good job in achieving his goal. A “reinstatement” of the Doerr case took place in 1915,
when the (French) Court of Cassation stated that: “the installing on a land of a device that shows no utility for its
owner and has no other purpose than that of bringing damage to another represents an abuse of the right of property
(The Court of Casation, Req. 3 août 1915, in H. Capitant, Fr. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts du droit
immobilier, Dalloz, Paris, 2002, p. 323).
71
G.N. Luţescu, Drept civil. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale [Civil Law.
The theory regarding heritage. The classification of goods. Main real rights], Bucharest, 1947, p. 313. The
jurisprudential evolution was truly remarkable, as half a century ago Pothier said: “The laws of good neighborly
behavior stop me from passing from my own land to the near property, because then I would be causing it a
prejudice; but they do not stop me from depriving it of a commodity that came from my property. For example, if
the near property would draw its light from mine, I can deprive it of the light it had until now, by building a
structure on my land” (apud H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Leçons de droit civil. Biens. Droit de
propriété et ses demembrements [Lessons of Civil Law. The Goods. Right of property and ….], tome II, 8-e édition,
Montchrestien, Paris, 1994, p. 92).

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
46
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

72
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 88.
73
O. Ungureanu, Drept civil. Introducere [Civil Law. Introduction], 8th Edition, Editura C.H. Beck, Bucharest,
2007, p. 104-105.
74
The New Civil Code regulates, in Article 1353, the exercise of rights, settling that: “He who brings a prejudice by
means of exercising his rights is compelled to repair it only when the right was abusively exercised”.
75
For more details on the evolution regarding the conception surrounding the abuse of right, see Lacrima Rodica
Boilă, Argumente privind consacrarea abuzului de drept ca o ipoteză distinctă de răspundere civilă în dreptul
roman [Arguments on establishing the abuse of right as a separate case of civil liability within the Roman law] , in
RRDP no. 3/2011, p. 39-54.
76
G.N. Luţescu, op. cit., p. 318.
77
More on the notions of external and internal limits of the right of property see V. Stoica, Limite judiciare stabilite
în interes privat, în materie imobiliară, în cadrul raporturilor de vecinătate [Judicial limits settled for a private
interest, in the real estate matter, within the relations of neighborhood], in Dreptul No. 12/2003, p. 76-77.
78
Etymologically: the Latin inconvenientus: which does not agree.
79
For the definition of the abuse of right, see Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele
dreptului civil [The Romanian Civil Law. Introduction to the Civil Law. The Subjects of the Civil Law] 11th
Edition, revised and completed by M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucharest 2007, p. 85-86;
G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele [Civil Law. General part. Persons], Editura All Beck, Bucharest,
2001 p. 65; within the property framework, the abuse of right was defined as the situation in which the owner, by
exercising the attributes offered by the property, causes, by his own guilt, a prejudice to another person. (C. Bîrsan,
Drept civil : Drepturile reale principale [Civil Law: Principle real rights], 2nd edition, Editura Hamangiu,
Bucharest, 2007, p. 79).
80
Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligaţiile [Civil law. Obligations], the coordinator of
the Romanian edition, lawyer Marius Şcheaua, translation Diana Dănişor, Editura Wolters Kluwer - Defrénois,
Bucharest, 2007, p. 60.
81
Article 489 of the Project of the Civil Code stipulated the abusive exercise of the right of property in the following
terms: “If the owner brings a prejudice by means of the abusive exercise of his right, the Court can compel him to
award damages to the prejudiced one, as well as to reestablish the prior situation, when possible. (2) If the prejudice
is imminent or extremely likely to happen, the Court can grant, by means of Presidential ordinance, the adoption of
necessary measures in order to prevent the damage”. This text is no longer part of the New Civil Code. The Italian
Civil Code stipulates, in Article 833:”The owner cannot take actions without any other purpose but that of bringing
prejudice or causing a nuisance to another”, and the Swiss Civil Code states in Article 684 paragraph (1): “The
owner is obliged, in what the exercise of his right is concerned, especially regarding industrial exploitation, to
restrain from any excess in the detriment of his neighbor”.
82
The same conception was included in Article 3 of the 31/1954 Decree regarding the natural and legal persons (no
longer enforced today) which stated that civil rights can only be exercised in accordance with their economic and
social purpose. In practice, it was emphasized that civil rights recognized to the owner must be exercised in
harmony with the purpose for which they were recognized in the first place. (C.A. Timisoara, s. civ., dec. no. 138
din 8 of February 2007, in Buletinul Curţilor de Apel no. 2/2007, p. 18).
83
We noticed that the legislator chose a negative formulation, rather unfortunate, having the possibility of
approaching this issue in an affirmative manner.
84
For details on the theory that places the idea of guarantee regarding the risk of activity at the ground of objective
liability, see C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor [Civil law. The general theory of
obligations], Editura All Educaţional, Bucharest, 1998, p. 287-288; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor [The
general theory of obligations], Editura Lumina Lex, Bucharest, 1998, p. 187-188; in a recent, complex and
consistent study, it is truthfully envisaged, with solid arguments, that the ground of liability for the abuse of right
must be traced by objective criteria: risk and guarantee. The author makes it clear that: “the right’s owner is liable
on objective grounds for all the negative outcomes brought to other people, contrary to its legally recognized socio-
economic goal, being a guarantor for the other members of the society, taking the risks implied by the exercise of
the right” (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 58-59).
85
Idem, p. 38.
86
We sympathize with the opinion according to which the notion of “damage” was not adequate because the term
prejudice includes the category of physical prejudices (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 66).
87
Professor Deleanu holds as conditions for the liability in the case of abuse of law the followings: a) the existence
of a subjective right; b) causing a wrongful act by means of exercising or not exercising the subjective right; c)

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
47
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

material or ethical prejudice; d) the casual link; e) the guilt (mistake) (idem, Drepturile subiective şi abuzul de drept
[The subjective rights and the abuse of right]... cit. supra., p. 77-78).
88
The doctrine shows that the restraining of the abuse of right within the civil law, is accomplished either in the
passive manner of refusing to “protect” an abusively exercised right, or in the offensive way, that of an action for
civil liability filed by the person who was prejudiced by an act that contains the abusive exercise of the right (Gh.
Beleiu, op. cit., p. 88); for a redefinition of the abuse of right, see Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 67.
89
Rightly stated, the notion of judicial boundaries created confusions and it encountered opposition from our legal
system in which the judge is called to apply the law and not to create it. In the sense that the judicial limits of the
exercise of the right of private property are established by a judge in the absence of a legal provision, see V. Stoica,
Drept civil. Drepturile reale principale [Civil Law. Main real rights], Editura C.H. Beck, Bucharest, 2009, p. 126.
90
Example: the falling of tree leaves on the neighbor’s property; the owner of the tree is not responsible if the
disturbance does not go beyond the normal inconveniences of neighborhood (Cass. civ. 2, 23rd of May 1977, apud.
Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Soffel-Munck, op. cit., p. 186.)
91
Cass. civ. 3, 11th of May 2000, în Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 64; the case was about
construction works that were attributable to the former owner of the land, that was causing a soil decomposing that
led to a immersion of the neighbor’s building; the person who, at the time of filing the action for remedy, was the
owner of the land, is held accountable. The solution is explained by the fact that it is about taking an action in order
to stop an illicit situation that rests in the hands of whoever can make a better job (ibidem).
92
The noise has negative effects on the entire human organism (as well as on animals and plants). The human being
feels irritated, in general, if the level of noise is greater than 40dB at night and 50dB by day time. In this sense,
Article 17 of the Order No. 536/1997 settled by the Minister of Health stipulates that the establishing of industrial
enterprises having sources of noise shall be done so that the sound emanations measured at a 3 meter distance from
the external wall of the house will not be greater than 50dB, and during night time they should be reduced by 10dB.
We emphasize that noise is one of the leading factors that cause stress (for the classification of chemical pollutants,
see Cherteş, Poluarea psihică a fiinţei umane [The psychical pollution of the human being], in S.U.B.B. No.
1/2005, p. 135-156).
93
See O. Ungureanu, Cornelia Munteanu, Propunere de lege ferenda privind reglementarea inconvenientelor
anormale de vecinătate [Proposal of lege ferenda regarding the stipulation of abnormal inconveniences of
neighborhood], in R.R.D.P. no. 4/2007, p. 180-194. Due to fact that the 2004 Bill of the Civil Code did not include
any provision in this matter, it was suggested that the New Civil Code should contain such a regulation; it seems
this found a place in Article 630.
94
J. Carbonnier, op. cit., p. 278.
95
As Professor Adrian Popovici used to say: “What a person could not tolerate from a stranger, the law orders him
to tolerate from a neighbor” (apud P.C. Lafond, Précis de droit des biens [Text book on the law of assets], Les
Edition Thémis. Montréal, 1999, p. 409).
96
Starting from the 80s, within the environmental law a new principle is, apparently, gaining importance: the
principle of precaution. As it was stressed out in an interesting paper, this principle is heading towards the future in
order to protect the community from major risks, but random and uncertain; today the unpredictable threatens us
with increasing forces (C. Teleagă, Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil. Cazul
răspunderii pentru produsele defectuoase, [Legislative harmonization with the community law in the field of civil
law. The case of the liability for faulty products] Ed. Rosetti, Bucharest, 2005, p. 69-89).
97
V. Stoica, op. cit., p. 127. The author brings truth to the fact that basing the solution on the general principles of
law represents, among other things, an equitable judgment.
98
For some interesting consideration regarding equity, see O. Ungureanu, Drept civil. Introducere … op. cit., p. 45.
99
O. Ungureanu, Reflecţii privind abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate [Reflections on the
abuse of right and the abnormal inconveniences of neighborhood], in Culegere de studii „In Honorem C. Bîrsan şi
L. Pop”, op. cit., p. 160-170.
100
M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală [Civil delictual liability], Ed. Academiei, Bucharest, 1972, p. 165; V.
Stoica, op. cit., p. 128. The later author states that the inconveniences included in the first category justify the birth
of an obligation for remedy only if there is guilt, situation that corresponds to civil tort liability (ibidem).
According to § 906 paragraph (1) of B.G.B., an owner of a land can not stop the immaterial emissions (odors,
sounds, light, heat, etc) or the emissions of small substances (smoke, fog, dust, leaves, insects) that come from
another piece of land, if they do not violate or cause significant damage to the usage of the land. In the extent in
which an owner must bear with emissions that disturb the usage of his land, he can ask for remedies from the
person who is using the neighbor’s land; the criteria that are taken into consideration are those of expropriation, and
the action (§ 195 of B.G.B.) is prescribed within 30 years (see K. Müller, op. cit. p. 110). The Swiss Civil Code

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
48
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

provides that: “The smoke or soot emissions, unpleasant emanations, noises, trepidations that have a prejudicial
outcome and that exceed the limits of tolerance admitted by the neighbors according to the local custom, the
establishment and nature of the real estates are especially forbidden” [Article 684 paragraph (2)].
101
The prejudice (the noise, smoke, odors) can be seen as abnormal even though it is not continuous; the more or
less bearable character of the disturbance is often appreciated in relation to the intensity - frequency equation (G.
Cornu, Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens [Civil law. Introduction. The Goods] , 11-e edition,
Montchrestien, Paris, 2003, p. 371).
102
J. Carbonnier, op. cit., p. 274.
103
In a case, the plaintiff brought before the Court the defendants, owners of a land, in order to make them pay the
value of several swine that died as a result of being fed with poisoned weeds, gathered from the plaintiffs’ land. The
Court held the common guilt of the parties for the prejudice; on the one hand, the plaintiffs are liable, because the
exercise of their right of property wrongly became an abuse of right (due to the fact that they poisoned their land’s
grass, but neglected to make this public); on the other hand, the defendant is liable because he trespassed their land
and gathered the grass (article 998 C. civ.). See Trib. pop. raion Mediaş, Civ. Sen. NO.. 1828/1957, in R.R.D. no.
1/1969, p. 136, with Notă critică [Critical Note] by C. Cunescu and Notă aprobativă [Approving note] by B.
Diamant and comments by A. Ionaşcu, M. Mureşan, V. Ursa, G. Chivu,
M. Banciu, Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman [The contribution of
judicial practice to the development of the principles of Romanian Civil Law] , vol. II, Ed. Academiei, Bucharest,
1978, p. 43-44.
104
It was settled that damages can be awarded when the practicing of excavations caused landslips for the
neighbor’s lands or when an owner who, knowing the soil instability, puts a bank of rocks upon this dangerous land
that increases the already brought prejudices to the near construction (H. Lalou, op. cit. p. 214); in the Swiss Civil
Code, according to Article 685, the owner that engages in digging and constructing, must not prejudice his
neighbors by weakening the land’s stability, putting it at risk of prejudice or compromising the existing works. It
seems that this text was edited under the influence § 909 of the B.G.B. (named Vertiefung), which states that it is
forbidden to endanger the foundation of near land through one’s own construction works. Moreover, Quebec’s
Civil Code, stipulates, in Article 991 the following: “The owner of the land is not allowed to produce trepidations
on the neighbor’s piece of land and compromise the solidity of the constructions, works and plantations that exist
there, by means of executing constructions, works or plantations on his own property”. While the 1884 Mexican
Civil Code stated that the owner can engage in any kind of excavations, above and under the ground, wihouth
setting limits in order to protect the third persons, the 1928 Code righteously provides, in Article 839, the issue of
prejudices that can affect a land property by the constructions or excavations made on a neighboring land.
105
For this liability, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 269-272; R.I. Motica, E. Lupan, Teoria generală a
obligaţiilor [The general theory of obligations], Ed. Lumina Lex, Bucharest, 2005,
p. 519-523.
106
Article 47 of Law No. 137/1995 (that is currently repealed) provided that the natural and legal persons are
compelled, among others, to: “respect the regulation regarding the protection of the atmosphere, by taking proper
technical measures in order to retain and neutralize the atmospherically pollutant elements [let. a)] and “not to use
the devices that overstep the maximal admitted limits” [let. c)]; for more details, E. Lupan, Dreptul mediului
[Environmental law], Ed. Lumina Lex, Bucharest, 2001, p. 199 and the following. Before the C.E.D.O., the issue
of sound pollution was firstly brought up together with the 1970 Arrondelle cause (Great Britain). The owner of a
building situated next to an airport and adjacent to a highway complained about the sound pollution that was
violating the respect of his private life, the respect of his assets, and of course, the decrease in value of the
respective household. The Committee admitted the complaint, holding that Article 8 of the Convention, together
with Article 1 of the First Protocol were violated. In a similar way, the pollution by means of odors, noise and gas
caused by a purifying plant was submitted for the first time to the examination, in the light of the Convention’s
provisions (the Lopez-Ostra vs. Spain case). The Committee stated that the hydrogenated sulfur that was emanated
could endanger the health of the proximity’s inhabitants. See M. de Salvia, Mediul înconjurător şi Convenţia
europeană a drepturilor omului [The environment and the European Convention of Human Rights] (trans. by Şt.
Gavrilescu), in P.R. No. 6/2003, Part 4, p. 162-164; for an olfactory prejudice (the exploitation of a swine farm) see
Cass. 1e civ., 13 juillet 2004, Dalloz No. 32/2004, p. 2349.
107
A railway company that was the concessionary of a public service was convicted for the damages caused by the
engines’ smoke or for the prejudices brought by the occasional trepidations caused by the passing trains. (Fr. Terré,
Ph. Simler, op. cit., p. 224).
108
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 100.
109
Ibidem.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
49
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2014

110
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 99. These authors notice that the recent practice shows the
tendency to appreciate liability in abstracto. This means that we envisage a type of ideal diligent owner who could
manage to harmonize his individual interest with that of his neighbors; hence, whoever does not act as that
particular owner is liable.
111
In a case, it was settled that the mayor was liable because he did not take the needed measures in order to reduce
the sound pollution coming from the usage of a sports field that was near the property of the prejudiced person (28th
Nov. 2003 Dec. of the French State Counsel, in Recueil des décisions du Conseil d’Etat, Recueil Lébon, 3 Nov.
2003 - 30 Dec. 2003, Publication bimestrielle, p. 481).
112
J. Carbonnier, op. cit., p. 275. The author claims that there are situations in which the constancy of the prejudice
can not be avoided and that it can be remedied by awarding damages that come as rent (periodically); we embrace
this point of view. For the remedy in case of prejudices brought by pollution, see M. Duţu, În legătură cu
răspunderea civilă pentru daunele ecologice [Regarding the civil liability for ecologic prejudices], in Dreptul No.
10-11/1991, p. 23; idem, Specificul sancţiunilor de drept al mediului [The peculiarity of the sanctions of the
environmental law], in Dreptul No. 10/1994, p. 39; E. Lupan, Dreptul la indemnizaţie al victimei poluării [The
right to compensation of the victim of pollution] , in Dreptul No. 9/2002, p. 69. The author states that it is not
accurate to refer to a liability for the prejudice brought to the environment by means of pollution, but to a victim’s
right of compensation, namely an obligation of paying the compensation, conceived as separate from the idea of
liability.
113
G. Cornu, Droit civil. Introductin. Les personnes. Les biens …[Civil Law. Introduction. The Persons. Goods…],
p. 372. In a case sentenced by the High Court of Paris - the following question was brought to light: when does the
nuisance caused by noise become excessive? It was said that a sound greater that 50dB is unbearable. In another
case, an owner of a barren land situated on the sea shore decides to transform his property in a paid parking space;
his neighbor did not agree with this undertaking, invoking an abnormal inconvenience of neighborhood; the
neighbor’s claim was rejected (in G. Cornu, op. and loc. cit.). In a different case, told by Tallemant de Reaux, a lady
left her Paris apartment due to the fact the a near by clock tour announced every quarter of an hour and, in her own
words, “it divided her life in too many pieces”.
114
Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 227. These authors also argue that when assessing liability, the judges must take
into consideration the time and place as well. Hence, whenever an enterprise is created in a town, the neighborhood
in which it is settled must be taken into account, since what can be admitted in one neighborhood, can be abnormal
to another.
For more details on the abuse of right regarding the usage of households, see A. Ionaşcu, M. Mureşan, M. Costin,
V. Ursa, G. Chivu, M. Banciu, op. cit., vol. II, p. 49-51.
115
A case settled in France, in 1995, can give the jurisprudence food for thought. Its motivation: “taking into
consideration that a chicken is an insignificant and limited animal, into such extent that no one managed to train it,
not even a Chinese circus; that its neighboring allows a lot of quietness, with only a few delicate cackles and
squawks coming from happiness (of laying an egg) and pleasure (enjoying a worm), overcoming the fear of
encountering a fox; that this peaceful neighborhood not even once bothered any other people but those who, for
different reasons, feed on hatred things out of spite for the owner of those birds; that the Court will not held that the
ship disturbs the sailor, the flour disturbs the baker, the violin the conductor or the chicken a habitant of the village
called La Rochette (with a population of 402 ) of the Rouy-de-Done area(…). For this reasons, the Court, dismisses
the action” (C.A. Riom, 1 September 1995, in Les grands arrêts…, p. 131).
116
The main regulation in this matter is the Emergency Government Ordinance No. 195 of 22 December 2005
regarding the protection of the environment, modified by the Emergency Government Ordinance No. 164 of
November,19th 2008.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014
50