UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” CONSTANȚA

NUMELE SI PRENUMELE : Zăroniu George Adrian

SPECIALIZAREA : Drept

ANUL DE STUDIU: IV

DISCIPLINA DE EXAMEN : Contencios Administrativ

TITLUL REFERATULUI : Procedura în contencios administrativ

Unul din pilonii importanți ai democrației îl reprezintă principiul separației puterilor în stat.
Acest principiu este concretizat și prin accesul cetățenilor la o procedură de control judecătoresc
al actelor administrative, decizii unilaterale ale administrației publice, care să reglementeze sau
elimine eventuale abuzuri în exercitarea prerogativelor de putere publică.

Într-un stat de drept, instituţia contenciosului administrativ reprezintă una din principalele
forme prin care se asigură respectarea drepturilor indivizilor, de reparare a încălcărilor legii de
către autorităţile administraţiei publice, de limitare a puterii arbitrare a acestora. În afara instituţiei
contenciosului administrativ există şi alte mijloace la care persoanele neîndreptățite pot să apeleze
în vederea restabilirii legalităţii şi a drepturilor ce le-au fost încălcate. Acestea pot recurge la
modalităţile alternative prin care se soluţionează litigii dintre administraţie şi administraţi, şi
anume, la mediere, conciliere, arbitraj, tranzacţie şi recurs administrativ. De asemenea, aceste
procedee sunt cuprinse și la nivel european în Recomandarea Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei nr. 9 din 5 septembrie 2001, acesta fiind adresată statelor membre.

Procedura administrativă prealabilă, sub forma recursurilor administrative, semnifică

posibilitatea subiectului vătămat de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru
anularea, modificarea, înlocuirea unui act administrativ, iar într-o accepţiune mai largă, chiar să
adopte o anumită atitudine, să săvârşească o prestaţie sau sa se abţină de la o acţiune sau o
operaţiune materială.

De asemenea, procedura prealabilă constituie o modalitate mai rapidă şi mai variată de

rezolvare a plângerii celui vătămat în dreptul său prin actul administrativ atacat, fără formalităţi şi
termene, mai puţin costisitoare pentru apărarea unui drept recunoscut de lege. Aceasta prezintă un
avantaj pentru reclamant, în sensul că organul administraţiei de stat emitent al actului sau organul
ierarhic superior al acestuia pot verifica şi dispune asupra actului atacat atât în ceea ce priveşte
legalitatea, cât şi oportunitatea acestuia, în timp ce instanţele judecătoreşti nu se pot pronunţa decât
asupra legalităţii actului atacat în justiţie

Acest drept este consacrat pe de-o parte și în Constitutia Romaniei, stipulându-se faptul că
dreptul unei persoane vatămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a
obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei, iar pe de altă parte, este suținut și de reglementarea formulată prin Legea Contenciosului
Administrativ nr.554/2004.

Condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în contencios administrativ

Condiţiile de admisibilitate reprezintă acele cerinţe pe care acţiunile intentate trebuie să le

îndeplinească, pentru ca instanţa sesizată să poată proceda la judecarea fondului litigiului. Aşadar,
verificarea îndeplinirii condiţiilor trebuie să preceadă judecata fondului, iar când una sau mai multe
condiţii cerute de lege nu sunt îndeplinite, acţiunea urmează a fi respinsă.
 Prima condiţie pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ este ca vătămarea
dreptului să fie urmarea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri. Uneori, în literatura juridică 1 şi în practica judiciară s-a apreciat că o astfel de condiţie este
satisfăcută numai în cazul în care intervine un act administrativ individual pentru că numai un
astfel de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane fizice sau juridice. S-a apreciat
astfel că un act administrativ cu caracter normativ nu ar putea produce o astfel de vătămare în mod
direct pentru că intervine un act individual care să aplice acel normativ.

De asemenea, în Legea 554/2004 se arată că actul administrativ este actul unilateral cu

caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării
executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. În acest context trebuie
subliniat şi faptul că nu vor putea face obiectul acţiunii directe în contencios administrativ simplele
operaţiuni administrative şi materiale care nu produc prin ele însele efecte juridice. Ele pot fi
verificate sub aspectul legalităţi lor, însă, numai în legătură cu actul administrativ care face obiectul
acţiunii în justiţie.

A doua condiţie este aceea a vătămării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes
legitim în favoarea reclamantului. În acest context2, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui
drept subiectiv, adică un drept pe care i l-au acordat normele juridice şi pe care autoritatea publică
are obligaţia să-l respecte şi să-l realizeze în favoarea reclamantului. Este necesar ca autorităţilor
publice să le revină sarcina în cadrul competenţei pe care o au să realizeze aceste drepturi şi să le
respecte. Prin aceasta se exprimă corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile care se formează în cadrul
raporturilor juridice dintre autorităţile publice şi cei administraţi.
În practica3 Secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a precizat că
în privinţa structurii dreptului vătămat pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ,
este necesar să fie vorba de un drept şi nu de o simplă vocaţie. De asemenea legat de dreptul
încălcat, s-a menţionat că pentru a avea deschisă calea acţiunii în justiţie este necesar ca dreptul să
fie recunoscut de lege. În afara existenţei dreptului recunoscut de lege, este necesar ca acţiunea
introdusă în justiţie să prezinte un interes. Un astfel de interes nu există, spre exemplu, în cazul în

1
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2303/2007
2
Cilibiu Octavia Maria - Justiţia Administrativă şi contenciosul administrativ-fiscal, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2010
3
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – buletinul casației nr. 2/2020
care actul administrativ împotriva căruia se plânge reclamantul a fost retras de autoritatea
administraţiei publice sau nu şi-a produs efectele juridice.

Cea de-a treia condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în contencios administrativ se referă
la actul atacat care trebuie să emane de la o autoritate publică. Actele administrative sunt, în
principal, opera autorităţilor care înfăptuiesc administraţia publică prin organizarea executării
legii, în cadrul unei competenţe conferite de lege.

În aceasta categorie de autorităţi ale administratiei publice intră, pe lângă autorităţile puterii
executive (Preşedintele României şi Guvernul) şi autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale precum şi instituţiile publice şi regiile autonome atunci când au o competenţă de organizare
a executării legii, fapt prevăzut în lege sau în alte acte normative date în baza legii. O astfel de
activitate de organizare a executării a legii se realizează însă şi în cadrul sistemului de organizare
a celorlalte două puteri ale statului, anume puterea legiuitoare şi puterea judecătorească. Şi în
aceste sisteme de organizare pot exista autorităţi care să emită acte administrative pe baza unei
competenţe conferite de lege.

A patra condiţie este aceea a efectuării procedurii administrative prealabile şi introducerii

în termenul legal a acţiunii în contencios administrativ. Înainte de a se adresa instanţei de
contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral are posibilitatea de a solicita autorităţii
publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în
parte, a acestuia. Această primă formă procedurală prealabilă poartă denumirea de recurs graţios.
Cea de-a doua formă pe care o poate îmbrăca procedura administrativă prealabilă este recursul
administrativ ierarhic, exercitat faţă de organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-
un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept,
din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului
de 6 luni. Plângerea prealabilă se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii,
dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Actele administrative nesupuse controlului potrivit Legii nr. 554/2004

Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, pe de-o parte actele administrative ale autorităţilor
publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul, iar pe de altă parta actele de comandament
cu caracter militar.

Actele administrative pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ de către cei

vătămaţi în drepturi prin acele acte, fără a fi nevoie de o dispoziţie specială a legii de abilitare a
instanţelor judecătoreşti de a controla legalitatea actelor în justiţie. Cu toate acestea, unele acte
administrative nu sunt controlate de instanţele de contencios administrativ, fiind exceptate prin
lege de la acest control, iar altele pot fi controlate de instanţele de drept comun.

În doctrina juridică4 de la noi s-a considerat că actele de comandament cu caracter militar

sunt acele acte emise de organele militare în scopul asigurării ordinii şi disciplinei în cadrul
unităţilor militare de către cadrele militare încadrate în aceste unităţi şi că nu sunt din cele care să
se adreseze persoanelor fizice sau juridice din afara unităţilor militare. S-a motivat astfel că actele
de comandament militar sunt concepute în legătură cu serviciul şi îndatoririle militare în cadrul
serviciului şi de aceea nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. În acest context, vătămarea
dreptului priveşte persoanele care au calitatea de militar sau putând să aibă aceasta calitate
valorificând un drept. Spre exemplu, dacă unei persoane care doreşte să dobândească o calitate de
ofiţer şi solicită înscrierea la un concurs pentru intrarea într-o şcoală care pregăteşte astfel de cadre,
i se refuză cererea, refuzul constituie un act administrativ ilegal de autoritate susceptibil de a fi
atacat la instanţa de contencios administrativ. De asemenea, trecerea în rezervă a unui ofiţer/
subofițer sau refuzul de a i se recunoaşte dreptul la pensie constituie acte susceptibile a fi atacate
cu acţiune în contencios administrativ, actele respective neavând caracterul de acte de
comandament militar.

4
Mihaela Tăbârcă , Conf. univ. dr., Judecător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „Aspecte privitoare la
procedura prealabila reglementata de Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ”
Procedura soluţionării acţiunii în contencios administrativ

Părţile în litigiul de contencios administrativ

Una dintre parți este reprezentată de reclamant, prin intermediul căruia are loc deschiderea
acţiunii în contencios administrativ, iar acesta trebuie să aibă capacitatea de a putea sta în justiţie.
Dreptul care se dă persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instanţei rezultă din aceea că actele
administrative privesc deopotrivă persoanele fizice sau persoanele juridice, că ele se execută din
oficiu şi că în procesul acestei executări, cei vizaţi pot fi vătămaţi în drepturile lor prin greşelile
sau abuzurile autorităţilor publice. Cu privire la calitatea de persoană fizică, aceasta se referă la
particularii care intră în raporturi juridice cu autorităţile publice. În ceea ce priveşte persoana
juridică , pe lângă societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, vătămate în drepturile lor pot
fi şi societăţile comerciale cu capital privat sau mixt, regiile autonome, instituţiile publice sau
organizaţii fără personalitate jurídica.

În ceea ce privește calitatea de pârât, aceasta o are orice autoritate publică emitentă a unui
act administrativ prin care o persoană fizică sau juridică a fost vătămată într-un drept al său, ori nu
a soluţionat în termenul legal o cerere a acesteia. De asemenea acţiunile în justiţie vor putea fi
formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori,
după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru
întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata
despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.

Instanţa competentă

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi
judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale
acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar
cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi
cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de
5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor
de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Termenul de introducere a acţiunii

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: data
primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat
nejustificat, data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul de un
an, precum și de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul
contractelor administrative.

Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă
şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. În cazul acţiunilor
formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal.

Formularea acţiunii in contencios administrativ

În acţiunea introdusă reclamantul poate cere anularea actului administrativ, recunoaşterea

dreptului pretins şi repararea pagubei suferite prin încălcarea dreptului pe care legea i-l recunoaşte
şi pe care autoritatea administrativă l-a încălcat. Nu este obligatoriu ca prin aceeaşi acţiune,
reclamantul să ceară atât anularea actului cât şi repararea pagubei, deoarece este posibil ca la data
introducerii acţiunii în anularea actului administrativ, reclamantul să nu cunoască paguba şi
întinderea acesteia. În sprijinul acţiunii sale reclamantul are obligaţia de a depune actul pe care îl
atacă sau după caz răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul pretenţiei sale
juridice.

Judecarea acţiunii în contencios administrativ

 Judecarea acţiunii în contencios administrativ se face de urgenţă, în şedinţă publică, în
completul stabilit de lege. În soluţionarea acţiunilor în contencios administrativ, instanţele au în
vedere nu numai dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci şi pe cele ale Codului de procedură civilă cu
care se completează în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate
dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor
legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de lega contenciosului
administrativ.

Soluţionarea acţiunii în contencios administrativ

Problema centrală a soluţionării cauzelor de contencios administrativ gravitează în jurul

legalităţii actelor administrative. Sarcina reclamantului este de a demonstra în faţa instanţei
ilegalitatea actului administrativ şi încălcarea prin acesta a drepturilor recunoscute de lege. Drept
urmare, instanţa îşi va întemeia hotărârea pe constatarea ilegalităţii actului contestat şi va lua
măsurile care se impun pentru restabilirea legalităţii încălcate.

Dintre cauzele de ilegalitate ale actelor administrative constatate cu prilejul soluţionării

unor acţiuni în contencios administrativ amintim putem vorbi despre încălcarea regulilor şi a
principiilor de drept de către autoritatea publică ce a emis actul contestat. Examinând legalitatea
actelor administrative, instanţa verifică dacă actul administrativ contestat este conform cu legea,
adică act care emană de la puterea legiuitoare. Ilegalitatea actului contestat poate fi dedusă şi din
constatarea ilegalităţii actului normativ pe care se întemeiază. Ilegalitatea poate avea ca sursă şi
încălcarea principiilor de drept care sunt înscrise în Constituţie, în legea ordinară şi care sunt
consacrate deja de doctrină şi jurisprudenţă.

Hotărârea judecătorească în acţiunea în contencios administrativ

Odată introdusă acţiunea în contencios administrativ, instanţa are obligația de a cerceta

existenţa dreptului subiectiv al reclamantului şi ilegalitatea actului administrativ prin care i se
încalcă acest drept. Soluţiile pe care le adoptă instanţele judecătoreşti rezolvă, în principiu, cele
două aspecte: anularea totală sau parţială a actului administrativ şi recunoaşterea dreptului pretins.
Din ilegalitatea actului a cărui anulare se cere şi din încălcarea dreptului subiectiv al reclamantului
rezultă şi paguba materială sau morală de care este ţinută să răspundă autoritatea pârâtă. În afară
de anularea totală sau parţială a actului administrativ, instanţa poate obliga autoritatea publică
pârâtă să emită un act administrativ, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, ori să
elibereze un certificat, o adeverinţă sau un înscris pentru realizarea dreptului pretins de reclamant.

CONCLUZII

Procedura contenciosului administrativ vine în întampinarea justițiabililor în scopul de a-i

proteja împotriva erorilor săvârșite de autoritățile publice. Având în vedere prezumția de
legalitate a actelor administrative, procedura privind contestarea actelor administrative apare ca
o modalitate prin care autoritățile publice pot revizui actele asupra carora indoiala își lasă
imprenta în privința legalității lor.
De asemenea, reprezintă și o modalitate de a scurta timpul de rezolvare a litigilor
administrative, întreaga procedură reprezentând o soluție cu privire la problemele aglomerării
instanțelor.
Bibliografie:

1) Rîciu Iuliana - Procedura contenciosului administrativ - Aspecte teoretice si repere

jurisprudentiale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012
2) Contenciosul Administrativ Român – Gabriel Moinescu, Tiberiu Pavelescu, Victor Alistar,
Editura Tritonic – Bucureşti 2005
3) Cilibiu Octavia Maria - Justiţia Administrativă şi contenciosul administrativ-fiscal, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2010;
4) Tratat Elementar de Drept Administrativ – Tiberiu Pavelescu coordonator, Gabriel
Moinescu, Cârciumaru Andreea, Vişan Mihaela, Aurel Neagu, Editura SINTECH –
Craiova, 2007
5) Mihaela TĂBÂRCĂ , Conf. univ. dr., Judecător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
„Aspecte privitoare la procedura prealabila reglementata de Legea nr.554/2004 a
Contenciosului Administrativ”
6) Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările
ulterioare
7) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – buletinul casației nr. 2/2020