CONSIDERATII GENERALE

PRIVIND ROLUL STIINTEI

DREPULUI.

Stiinta este un sistem de cunostinte despre

natura, societate si gandire, cunostinte obtinute
prin metode corespunzatoare si exprimate in
concepte, categorii, principii si notiuni.
Ca fenomen social aparte si ca forma specifica de
activitate umana, stiinta nu poate fi privita doar
ca un sistem de idei, reprezentari, teorii (imagine
statica), ci si ca un sistem care se dezvolta,
produce continuu noi cunostinte, ca valori
spirituale (imagine dinamica).
In cadrul Teoriei dreptului sunt elaborate instrumente
esentiale prin care dreptul, in ansamblul sau, este
gandit. Aici sunt elaborate concepte ca cel al dreptului
(esenta, continutul si forma dreptului), norma juridica,
izvorul de drept, raportul juridic, tehnica juridica etc.

Fundamentarea acestor concepte se realizeaza plecand

de la datele furnizate de stiintele juridice de ramura si
stiintele juridice istorice. In felul acesta, conceptul are
rolul de a distinge, de a delimita, atribuind realitatii
juridice gandite, o ordine, o structura.
Baza metodologică a unei științe este formată dintr-un
ansamblu de metode de cercetare, utilizate în procesul
de cercetare a obiectului de studiu al unei științe.
Complexitatea obiectului de studiu ne determină să
utilizăm un ansamblu de metode de cercetare, nefiind
posibilă limitarea la o singură metodă. Metodologia este
un termen ce adeseori este confundat în literatura de
specialitate cu termenul „bază metodologică”, însă
necesită totuși a fi diferențiat și distanțat.
Metodologia este știința despre aplicarea corectă a
metodelor de cercetare incluse în baza
metodologică a unei științe. Este știința despre
aplicarea corectă și oportună a metodelor incluse
într-o bază metodologică. Ne convingem de faptul
că știința nu este un ansamblu haotic de teorii, idei,
concepții referitoare la un oarecare obiect de
studiu.
 Ea include în sine un sistem bine determinat de
teorii și concepții, care posedă un început comun,
un ansamblu logic de principii ce unesc aceste
elemente sistemice într-un tot unitar. Evidenţiem
anumite condiţii când un ansamblu de cunoştinţe
poate forma o ştiinţă;

Sistemul științelor: Evidențiem o clasificare a științelor în

umanitare (sociale) și naturale (tehnice), care va avea o
relevantă valoare în procesul de cunoaștere a sistemului
științelor și în determinarea locului și rolului științei Teoria
Generală a Dreptului și Statului în sistemul științelor sociale și
în sistemul științelor juridice.
Ştiinţele naturale (tehnice) studiază legităţile dezvoltării şi
existenţei naturii în toate formele ei de manifestare. Ştiinţele
umanitare (sociale) cercetează legităţile de formare,
dezvoltare şi funcţionare a societăţii, a anumitor fenomene
sociale aparte, procese şi instituţii.
 Filosofia ocupă un loc deosebit în sistemul ştiinţelor sociale.
Ea serveşte ca bază teoretică şi exemplu metodologic pentru
toate ştiinţele sociale.

Științele tehnice posedă o componentă obiectivă dominantă.

Ele nu sunt determinate de voința socială, existând
independent de aceasta. Însă, voința socială poate determina
esențial dinamica de dezvoltare a unei sau altei științe
tehnice. Fiind formate dintr-un ansamblu de cunoștințe
despre natură, științele tehnice reflectă realitatea obiectivă,
regulile obiective ale naturii.
Utilitatea socială a științelor tehnice este totuși determinată
de cultura și voința socială; or, valoarea științelor tehnice
este manifestată prin implementarea socială a valorificărilor
teoretico-practice elaborate în contextul unei sau altei
științe. Astfel putem explica progresul tehnico-științific într-
un mediu social, într-un stat și lipsa acestuia în altul; or,
rezultatele investigațiilor științifice nu au, de regulă, bariere
politice.
 Științele
sociale (umanitare) se deosebesc de științele tehnice prin
faptul că ele sunt în exclusivitate un produs social, formate în
conformitate cu capacitățile și voința socială. Cu toate că
unele dintre științele menționate supra poartă un caracter
mai puțin subiectiv, totuși ansamblul științelor sociale este
într-o dependență clară față de societate. Nivelul de
dezvoltare a științelor sociale este direct proporțional cu
nivelul de dezvoltare a societații, fiind un produs social. La
rândul lor, științele sociale pot fi clasificate în:
• științe de tip nomotetic, care au drept obiect de
cercetare comportamentul uman și își propun drept obiectiv
de cercetare legitățile și relațiile funcționale corespunzătoare
(exemplu: economia, politologia, psihologia, demografia,
sociologia);
• științe istorice, care au drept obiectiv reconstituirea și
evaluarea trecutului;
• științe care studiază aspectele reglementării sociale,
cum ar fi științele juridice, morala, religia, științele politice
ș.a.
 Toate ştiinţele juridice sunt ştiinţe sociale şi au un caracter
istoric. În cadrul lor sunt analizate normele juridice
corespunzătoare fiecărei ramuri de drept.
Normele juridice sunt studiate din punct de vedere analitic,
critic şi istoric. Totalitatea ştiinţelor juridice formează
Doctrina dreptului sau Teoria juridică.
Este de prisos să mai reamintiesc că fiecare ştiinţă juridică
este studiată de o disciplină ştiinţifică academică care poartă,
de regulă, denumirea ramurii de drept respective.
Disciplinele ştiinţifice academice corespunzătoare fiecărei
ştiinţe juridice, în parte, sunt studiate în cadrul Facultăţilor de
Drept din ţara noastră.
Știința apare drept un important factor ce poate influența
dezvoltarea culturii sociale, a progresului tehnico-științific, a
evoluției gândirii filosofice despre lume.
Orice știință identifică propiul său obiect de studiu ce este
supus cercetării printr-o metodă de cercetare specifică sau
sistem de metode de cercetare specifice, inspirate din
particularitățile obiectului de studiu. Evident, în procesul de
cercetare a obiectului de studiu nu se utilizează în
exclusivitate o anumită metodă.
Ei i se acordă o prioritate individual-determinată în procesul
de cercetare a obiectului de studiu, însă este utilizată
simbiotic cu alte metode de cercetare.
 Sunt în favoarea drepturilor animalelor ca şi în favoarea
drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet.
( Abraham Lincoln)

Încălcarea drepturilor culturale ale minorităţilor distruge la

fel de mult materialul moral al societăţii ca şi încălcarea
drepturilor civile.( Joshua A. Fishman)

Dreptul este ştiinţa drepturilor (subiective) şi tehnica

obligaţiunilor. (Istrate Micescu)

Dreptul la fericire este fundamental la fel si stiinta poate

fi definita drept arta supra-simplificarii sistematice.

MULTUMESC PENTRU
ATENTIE !!!
A ELABORAT STUDENTUL GRUPEI 3DR-22/11.

Costov Grigore