Dorinta
de Mihai Eminescu
= poezia iubirii sia naturii
Mihai Eminescu s-a inscris in romantismul european prin tema iubiri si a naturi, care este
predominant in lirica sa. In mijlocul naturii armonizate perfect eu stiri interioare ale eului frie
poetul trieste fiorul iubirii, al asteptarii sau al tristeii. Alaturi de Lacul, Floare albastra si Sara pe
Teal, poevia Dorinfa proiecteaza aspirajia unei iubiri posibile int-un plan imaginar, intr-un vitor
nedefinitsisi propune sensibilizarea lumii prin visare gi iubire.
Titlal este derivat de la substantivul ,dor” cu sufixul,-in{a”,trimitind, spre deosebire de cuvantul de
azi care .se risfringe eu precidere spre trecut” (Gh. Tohdneanu), catre o aspirate spre implinire,
atita timp et iubirea este un ideal spre care poetul tinde necontenit. Asadar,ttlul transpune sugestiv
continutul liric al poczici, dorinta intensa a poetului de a-si vedea iubita,de a visa un vis ferice”
alaturi de ea, coplesti de fericire si vrajiti de armonia naturi.
Dorinja este o idili romanticé pe tema iubirii si a maturii,aflate in consonanfi deoarece
natura este pentru romantic, mai degrabi, o stare de spirit care reflect sentimentele eului lirie.
La nivel compozitional, poevia este alcatuitS din yase catrene, dispuse in trel seevente lirice, care
sunt delimitate prin alternanta planurilor temporale prezent-viitor, precum si prin suecesiunea
tablourilor de naturi (spafiul real, exterior) ce altemneazi cu scencle de intimitate a cuplului
(spatiul interior, imaginar).
‘Strofa intdi este o chemare a iubitei, in mijlocul naturii. Verbul Ia imperativ vino”, care
constituie si incipitl poeziei, sugereazA nerabdarea si dorinja puternicS a poetului pentru implinirea
Sentimentului de dragoste. Tubita este chemat& Intr-un cadru natural rustic, compus din motive
omantice specific eminesciene, codrul si izvorul: ,Vino-n codru la izvorul”, In aceasta seven
poeticd natura este umanizat 5 partcip& emotional la trirea sentimentului de iubire. Posibilul cuplu
te indragostti este izolat de restul lumii de etre elemente ale naturi ocrotitoare, sugeriind un loc
tainic al iubirii, al visari, in care s& se manifeste dragostea, redat prin metafora: ,prispa cea de
brazde / Crengi plecate o ascund”. Dorinja de intimitate a indrigostitlor este accentuatd si in
continuarea poeziei, in versul dina treia strofa, stare sugerata de repetitia , Vom fi singuri-singurei
Urmitoarea secventa poetici (strofele I, Ill, [V) ilustreaza posibila intlnire si gesturile
tandre, ca un joe al iubiri, Verbele la conjunctiv ~ ,s8 alergi, si-mi cazi", ,si-ti desprind”, ,si-l
ridie” - sau la indicativ sde-vei", ,vom fi", ,or sii cada” - sunt in antiteza cu timpul
prezent din prima strofé. Ele devin aiei un timp al dorini, al posibilei impliniri a iubirii. Gesturile
fndrigostitului compun un adevirat ritual erotic si sunt incdreate de tandreje mingdietoare, de
singisie: ,Si in brajele-mi intinse / Si aleri, pe piept si-mi cazi, / Sa-ti desprind din crestetvalul,/
Sil ridie de pe obraz. // Pe genunchii mei sede-vei”. Pentru Mircea Cartirescu in Eminescu Visul
‘chimeric, valul reprezinta unul dinire cele mai misterioase elemente ale recucitei romantice. in
Crotica emineseiand, teful este simbolul iubiri, iar motivul literar al florilor de tei, prin imaginea
olfactiva, celebreazi intensitatea sentimentului de dragoste profundi, unici, amplificand-o. De
‘aceea, flu inflorit devine o prezenfa permanentd a scenei simbolice in care se desfiyoard, la nivelul
de suprafata erosul eminescian (Mircea Cartarescu, Eminescu Visul chimeric)
Eminescu alcatuieste un scurt portret al iubitei, farmecul acesteia fiind sporit de sugestia
cromaticd realizata odatd cu folosirea epitetelor,fruntea alba” si parul galben”, simbol al puritati
sufletesti sub semnul cdreia se relizeazA gestultandru al sérutului si al imbrayisdiis .Lasind prad
gurii mele / Ale tale buze dul.” lubita este tandrd, s2galnica, isptitoare, iar cei doi indrigos
contopese si se integreaza total ritmurilor naturii. Remarcim aici ceea ce loana Em Petrescu numea
timp echinoxial", adied perioada echilibrata a eternei armonii terestre si cosmice, care se opuneTupturii si a deznadejdii (lo
iciune poeticd).
Itimele doua strofe
welna-ne-vor c-un cant |
este, agadar, intro totala
ini (fericire deplina) iubitii dincolo de
re »Adormind de armonia / Codrului batut de
ginduri / Flori de oastra / Or si cada randuri-rinduri”. In viziunea postmodemistului
Mircea Cartirescu, sommul devine un Pandant al situapilor erotice
experienei existential
per Fn gna intro atmosfera de profunda intimitae, Poreonrt
sCodeghes tn Pristen apropiat al poctuli, Ia tries ne
»Codrului batut de ganduri”. in :
stemizeaz sentiment
si cada randuri-randuri”.
: