Luceaftirut oem al contrarilor reunite sub semraul universalitqii (Tudor Vianu) al unui poet care a injeles drama omului ca fimid duald, sfayiand de contradict ite fapla si constingd. pasiune $1 renuntare, soartd si nemurire, viata i moarie (T. Vianu), Luceafdrul (publica in apriie 1883, in Almanall Socetdtit Academice Social-Literare , Romdinia Juni”, apoi ia Convorbiriliterare si in volumul Poesit. 1883) este Aefinit de Mina Eminescu tnsusi ca legori pe tema romantica a focului si meniri geniufui fn lume i ipotextuaitae (inserminologia ui Gerard Genet) il constue folelorul. ‘minesew valorficdnd un basm. popular rominesc eules din Muntenia’de’ Richard: Kunisch si publicat la Berlin 1861. Acesta se inttuleaz’ Fata in grésdina de aur si prezinia povestea de iubire dine o iat de (Gia AEN E-a ii cere acestuia sa devind muritor, iar in timp ce el mergea la Creator pentru a cere Tdeclege de nemutir, fata fuge in lume eu un fiu de implrat, Florin. Zmeul se rizbund, pravalind o stined peste cea care laa dat. Din acest basm versficat se nast, intre 1880 si 1883, prin multiple variate, Luceafinul, 0 eapodopera de amardciune glaciald (Tudor Argh), poctul recurgind la © eductie drasticd ode anal” (A, Gsm), As, ineseuschimb nls aeseveaz problemas oma de geniugintriparea zmeului (geniul) porneste de lajun mit fundamental al spintualitipi romanesti. mitul \oeaiobta (persona ears sult tnereor fern aubrdAces mites ist ear din fitlul poemutui, deoarece in sens denotativ, titlul oper! sugereazii numele popular dat planeted Venus iar in ‘Sens conotativ, Luceafarul devine un simbol al unicitajii si superioritai, intruchipand omul de geniu. (yon srs dense o cosine rain Arthur Sehpenkaser cu prvi eae tomul:de-geniuesiomulscomun filozofia greaca (cerul si pamintul se afl Ia origines lumii, personajul ‘mitologie Hyperion este fiul Cerului), filozofia indiana (sistemul gindirii cosmogoniei isi ate ori culegerea Rig-Veda) sunt sintetizate si asimilate poste. " Unind elememente care apartin celor 3 genuri literare, lirie (intensitatea emotionala), epic (aparitia sforrelOF narstiunii: formula specified: basmlui, personajele, tehnica-alternanei planurilor)” si dram: (Conflict, dialoguri), poemul este, in esenfd, o meditafie de natu filosofica asupra destinului geniului fi lume) Vezur cao fiinja solitard $i nefericitaopustyomuluiycomun! [n plus, yaloarea alegoricd a poemului ‘ste evidenyiat de Eminescu insui, care a nota pe marginea unei File de manuseris: Aceasta e povevtea. Lar Inelesulaicgoric ce tam dat este ed, daca geniu! nu cmoase nici moarte si mumele fui scapa de moar nitarit, pe de alta parte aici pe Pant nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil dea fi ferici El nar: Imoarte dar ware nici noroc [D8 facto, tematiea poemului surprinde dou universuri ireconeiliabile: at ‘omulai comun (timp ireversibil,spatiu limita, revisruafectiv) si i il spatiu | arena reso UAT TORTIE sinenn ptnssieminescienes ini co i | uranicsilimiitat eindirerece sisoliaa). | = (TEMA sy VIZIUWE ) ‘Comporitia si struetura pocmului sunt ele, configurate prin strats specifice modelului naativ versal -. aflate To antitezi romantic (ind sa se apropie (tablourie I si IW) sau si se delimiteze (tablourile Il si Il), into compozitie ‘ein chilibr clasic, figurdnd Un’ model inehis,sferic al; opereis mareat de-simettial armonie ie an puternic caracter gnomic, Dispus in patru unitati compozitionale, textul poetic se organizeizi ca 0 Strueturd polifonied, pelmai multe .voci” (la viziunea lui T. Vianull Fiind consideratt o stmatcgie 2 ambiguizirii, acest lirivm af _mdstlor permite eului poetic se proiccteazi in diverse ipostaze lirice. corespunzétoare propriilor contradic, aspect care-| determina pe Mircea Cartérescu sil numeasci un pcm al fapmit dedublate. Privind astfelluerurile, se poate spune e& poetul s-a proiectat nu numai sub chipul lui Hyperion ~ geniul ci si sub chipul lui Catalin, reprezentind aspectul reluric al harbatulu, sau al Demiurgului, exprimind aspiratia_spre_impersonalitctea niversald, si chiar sub chipul Cataline ruritoarea care taneste spre Absolut Prima parte debuteaza cu o formula specitic.basmului(4 fost odatd ca: paves Gare introduce jitiforul in universul imaginaici emineseiene. Adverbul defetic_adard este-o-referinta. asupra timpulul anistorie,miti (lo tempore), jar sructra ca niciodaté sugereavA Toceputdl prezentirii une actiunieare nu St: mai petreut, care se remared prin unitate. Uniel este $i fala din rude mart impdrdtesti: caracterzata ‘rin’ superiativul de facturd popular preaffumioasé (eu°este-una'tapdrini. mdndrien toute cele) jcompartil:) Cue Fectoaria tre sft! SI tunc intre sete -propun’o posbiladusitae> purtate si pre- Gispozite spre inaimite astrale-Meare a rrrerranticului caste si negrul cordbitlor contrasieaZ! rae een a LuceftraleIpostara nosallevisatonre afte cuieratd de dorul dé ec fe casi sirdluce vorbeste despre lumina celestd, spre ideal, spre Absolut imantica verbelor dé saz ca in acelag timp. se imdni), asociate insistent frumoasei muritoare, o desemne vd se eonstruiese seevenfle care urmeazi.De a 1 intregului poem (Petra Mi epiie (privea instantd focalizatoare, ca personaj din a cari perspect fata de imparat este considerati de uni eritici persona/ central si ax al Gorvea), formulinduese asertiunea potrivitcdreia celelalte personaje nu exist deat in vis plismuiri onirice: isul fete, in chip de “Dumitru Chioars, Poetica remporaliayi). In schimb, Alex. Stefinescu, alrize fa citorilor in cartea sa Eminesc, Poem cu poem ci nici invis mu apare chiar Luceafarul cL ings ‘ui oglindité Aceasta dublai filtrare a realisatii, aceasta dematerializare reprezinid 0 forma de participare la ee vd. prema Ea lprivea cu wn suds’ El iremuran oglindl, ‘Cato urma ade i vis’ De Suflet sa se print. La chemarea fetei (Cobori in jos, uceafr blind, Alunecind pe-o razi). care nu es 0 Sinpl ragdminte, ei 0 rugdminte ritualizatd, 0 incamyie repetatd, adapiath la ritmal unel ceremanit a Inplorr Ales. Stefnesea,opcitaa), Lceaeu e srl dn sera sie ‘Geneza ¢ figurata prin reencepe a roti / in loc! ‘ceasta se iveste din noian de ape primordiale sau ,Din a chaosului vai simbolul cereului rotitor (Si apa unde-au fost cizut / in cercuri se roteste; lar cert unde piere), inversunarea zanatica Luceafiral are o frumusefe construiti dupa canoanele romantice: par de aur moale, merele goute, umbra fete srdvesi. In contrast eu paloarea fej sunt och, care iustreaz prin seiteiere Vata interioara. Ea Infelege incandescenja din ochii Luceafirului ca semn al glacialitiit si refuel si-} rmeze. Luceafirul, in schimb, vrea si-i etemizeze iubirea: Colo-n palate de margean/ Te-oi duce veacuri ‘multe, $i toad lumea-n ocean’ De tine o s-asculte Shumasnvie) Unedemoneserarardsjimaginca se inscric tot in canoanele romantismului: parud negru. vnarmoreele Braye, ochii mari si mimuofi. Desi unicd intre pimanteni, fata refuzi din nou si-1 urmeze, Dard pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodatdl”, recunoseind ci mu poate rispunde cu acceasi Jptensitate pasiuni lui: ,Priviea ta ma arde” si ci nul poate infelege: Des! vorbest pe fngles/ Eu mute pot pricepe. far, din ubire, accepta sacrifici! fa afirmandu-si superioritatea fad de ea. Dacd fata/ omul comun nu se poate uveafarul/ geniul este capabil, din iubre si din dorinja de eunoastere Priming o alt lege:/ Cu vecinicia suprem cerut de fat, prin aceast: ina la conditia nemuritoare, absolut, $8 coboare la condifia de muritor: Da, med vot naste din pdcat/ sunt legat,/ Ci voi sé ma dezlege. “Parteaia dou (evade prima prin tenia alternanfeiplanurilor, un alt semnal a naatv itis textualizaté prin sintagma fn vremea asta...) e cealalié parte, Catlin, consteuit in devine un clement contrastant in raport cu Luceafarul. Portretul sit este realizat in tice ‘ezistrul anieroicu Stila! vorbirii popular, in antiteza cu portrtul Luceafralui pentru care motivele si simbolurite rom: frau desprinse’ din mit, abstrcte, exprimand nemarginirea, infinitul, etemitatea, Asadar, Catalin devine eeeam RUSTON ekR Ct NN RANA nnn wchipaeatelreul, a mediertifi pamantene:veleun capil de cas, Bait din lr de in Oat rézne| cu ochi, cu obrdjei ca doi bujort Ca mod de expunere i ide negasire si placere de durere, ‘Piralin specific umand spre Absolut, dar si atracfia cdr fiinja inaccesibil Tinfelegdnd nimic, se poartd ca un om care ar inelege tor. ef considerdnd 0 ralcre dragostet “Gtlinet pentru um personaj din alta ume (Ales. StefAnescu), {i propune um destin-comuns anon sf ‘bsour: Ti esti copild, asta e../ Hai s-om fugi in ume, Doar ni s-or pierde urmele ‘Si nu ne-or sti de mume. i (ef Rlosofiel indiene, poeml Rig-Veda, Imnul creafunit: $i din a chaosulul wk’ Jr impr Sdea onan sua ecu deentéi/ Cum ievorau lunine". Zhorul cosmie cu icarice ari (Zoe Dumitresct Busulenga) poteneazi intensitateasentimentelor, iismul, seta de iubite ca ac al cunodsier! Shale pin Eros ampheateaacetua culmindn cu imagines Luceafirulul ca fulger (Pred wn flee mcnireripi’ Ritdetor prin ele. Aceast clitorcineralacticn este, cum ar spune 1 Barbi, an zbor in J dlinypre creat spre increat (Dumitra Chioara) Panctl in care el aiunge este spatial demirgie, emPme . speenal dinantea nage Lumilor: , Cai wnde-ajunge mi hotar/ Nici ach spre a cunoasle/ St waned, rein cadar Din golur se nase”, sublimat prin intermedia! negatilor, « lexemelor-din-edmpu! aaerreaic al aimeuluil viduluil ipsed sia paradexului poetic (Nu e nimic, si sousl ¢ / O sete care soarbe). ume de sugestic mitolovica provenind din Grocescal eel care merge — deaspra (qume tine ce sugceari esenia_diving_Inainfemersivora)y te sine, ‘itu Chioaru). eeDorind si infitiseze o drama a geniului insingurat si nefericit, Eminescu asimileaz_si sublimeavissimbolic si metaforie antinomile din filosofia lui Schopenhauer, antinomistatuate ints Feniu 41 omul eomun, Astfel, mustorii nu-si pot determina propriul destin, se bazeazA numal ps novos si ent copes! voinfe! oar de ati. in schimb, geaiul este capabil de aimpliniidealuriinalt, se aft dincolo de timp s despa dneoto de ordinea Frese a lumii Ei doar au stele cu noroc’ St prigoniri de soarte, Noi rat avem nici tmp, nei loc, Si mu eunoastem moarte. in schimb, Demiurgu ti propune li Hyperion diferite ipostaze ale geniulul raiunen suprem Cere-mi - cuvdntul mew de-ntdi/ Siti dau infelepetune?, ipostara trfied: Vrei sd dau glas acelei guri./ Ca dupa el edniare/ Sa se ia muntit cu paduri/ $i insulele-n mare? ipostaza imparatulut: T-as da pdmntul in bued Sa-l fact impardie, & geniului militar! a eezarutai: [i ddan catarg langd catarg./ Ostiri spre a strdbate/ Piimdntu-n lung si marea-n larg. Demiurgul pastteaz’. pentra final argumentul zdrobitor, dovedindw-i inci o dati Luceafirului superioritaten sa, ehiar_st in faa de muritoarea Catalina $i pemir cine vrei sd mori?/ intoarce-t, fe-ndreaptd/ Spre-acel paint itor’ Si vezi ce te asteaptd. Peisajul este umanizat, specific eminescian, fume, sub crengile de tei inlorte, n singurdtate si lniste, in petres departe cea codrului, sub Iumina Dlanda a luni ofunzimea pasiunii si unicitatea iubiii constituiea cuplului adam, il seot pe Catalin din ipostaza teresa: Miroase florile-arginit $i ead, o dulce ploaie,/ Pe crestetele-a doi eopit/ Cuplete lungi, bdlaie, imbataid ce amor. Monologul si tulburitoare a confesiunilor erotice din_idilele eminesciene, regisi spiritualizat, innobilat prin iubire are tonalitatea un Catalin de data aceast ad wisteea nei singuritafiasumate pe vecie st a inditerentlie rece sau Odd in metru antic nepasare olitara, stelara liniste 2 lumii dina (Glossit~ tu rami la toa snkind Ia iubire si intoreindu-se Ja netulburata tristd), re (ATARAXIE). Pentru ilustrarea conditiet geniului, poemul Luceafdrul - sinteza a operei poctice eminesciene - armonizeuza elementele de imaginar poetic eu procedeete artistice intro unitate desavirsit. Eminesey apeleaz’ lao suit de figuei de stil menite s& evidenjieze originalitateacreaficilirice. Prezenta metaforclr, mai ales in primul tablou, in cadrul dialogului dintre Luceafir si fata de imparat, aecentueazd ideea iubiri absolute ce se cere eterizati intr-un eadru pe masurs: pulate de margean. cumuni de stele, Compara sunt constrite prin asocierea unor termeni abstract, in prezentarea ctoriei Luceafarlui in spat cosmic: E un dane asemenea’ Vitdri clei oarbe antitezi pe baza clreia isi construieste discursul Demiurgul: Ei doar au stele cu noroc’ St prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici foc,/ $i mu cunoastem moarte. Oximoronul ia zi cl un aspect apropiat de antiteza: Tesdnd eu recile-t scdntei/ O mreaja de vapaic. sare” — ,,rasare") alta parte, de asonanfele si rima interioar8 (, una” — , una Tuceafirul releva o visiune romantici de fond: lumea este infeleasi ea un tot organie in care clementele constitutive se afl intr-o relate tensionatA si dinamic in migcarea lor permanent unul spre cclalat, int-o nesiavlit si dramatieg sending& de armonizare, prin forta supremi a iubiri. Totus, poomul permite inscrierea pe o traiectorie interpretativa diversi, ce-i certified modernitatea (o dimensiune eterna a romantismului care permite exploatarea zonclor inefabile ale sufletului omenese insetat de armonie, dar vesnic obligat si suporte consecingele dureroase ale acestei_aspiratif). In acest sens, Luceafirul twaieste destinul unei opere deschise, liriea magtilor sustinind, pe de o parte aledtuirea seevenfiala a poemului, ambiguizand, pe de alt& parte refeaua de semmnificatit poetce. Prin urmare, aceasté creatic artistied este o sintezd a liticii eminesciene, caci , Dezamagirea a dat limbit roménesti o capodoperd de amdrdciune glaciald care se cheamd < >" (Tudor Atghezi).