Entropionul

= răsucirea marginii libere a pleoapei (mai frecvent inferioare) spre interior → malpoziţia
cililor care irită permanent cornea putând determina ulcere corneene

Forme etiopatogenice:

- entropionul congenital datorită defectelor structurale tarsale sau hipogeneziei

retractorilor

- entropionul senil (involutional) se datorează hiperlaxităţii orizontale (tendoane

cantale) sau verticale (dehicienţa retractorilor palpebrali) a pleoapelor

- entropionul spastic apare prin contracţia excesivă a muşchiului orbicular în prezenţa

unei iritaţii sau inflamaţii oculare

- entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei posterioare palpebrale

(conjunctivă şi tars).

- Tratamentul constă în suprimarea cauzei şi intervenţii chirurgicale specifice fiecărei

etiologii.

Ectropionul

= răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior → inocluzia fantei

- keratopatie prin expunere (keratita lagoftalmică)

- îngroşarea şi hipertrofia conjunctivei

- epifora (prin malpoziţia punctelor lacrimale) ce induce eczematizarea pielii.

Forme etiopatogenice:

- ectropion congenital prin hipotrofia lamelei palpebrale anterioare (tegument şi

muşchi) ce determină scurtare verticală

- ectropion senil generat de accentuarea laxităţii tuturor ţesuturilor palpebrale cu

elongarea consecutivă a pleoapei pe orizontală

- ectropion paralitic determinat de paralizia nervului facial

ectropion cicatricial apare după traumatisme termice, chimice, infecţii ale pielii
pleoapelor.  

Tratamentul este chirurgical, adaptat severităţii ectropionului şi etiopatogeniei.

 TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR

Blefaroptoza

- generată de anomalii structurale sau inervaţionale ale muşchiului ridicător al pleoapei

superioare

- se traduce prin căderea pleoapei superioare

Blefaroptoza congenitală este cel mai frecvent bilaterală, izolată sau asociată cu alte
anomalii.

- În ptozele bilaterale severe (când axul vizual este obstruat) copilul îşi ţine capul
înclinat spre spate pentru a putea vedea.

- În ptozele unilaterale severe, copilul dezvoltă o ambliopie de privare care necesită, de

urgenţă, cura chirurgicală.

Blefaroptoza dobândită este clasificată din punct de vedere etiopatogenic în:

- miogenă, se datoreşte disgeneziei muşchiului ridicător al pleoapei superioare

- neurogenă, este cauzată de conexiunile anormale dintre nervul trigemen şi muşchiul

ridicător al pleoapei superioare

- mecanică, este generată de prezenţa unei tumori palpebrale sau a blefaro-chalazisului

- traumatică, apare mai frecvent după dilacerări ale pleoapei superioare

- aponevrotică, este secundară dezinserţiei aponevrozei muşchiului ridicător al

- pleoapei superioare la persoanele în vârstă.

Tratamentul ptozelor palpebrale este chirurgical în marea majoritate a cazurilor.

- Indicaţia de tratament capătă caracter de urgenţă la copil, unde obstrucţia axului

vizual poate determina ambliopie gravă.

Tehnicile chirurgicale vizează metode de:

- întărire a forţei ridicătorului pleoapei superioare (prin scurtare sau avansare)

- reinserarea aponevrozei ridicătorului pleoapei superioare

- înlocuirea acţiunii ridicătorului:

• cu un fascicul muscular din dreptul superior

• prin suspensia pleoapei la muşchiul frontal

 • dispositive tip arc, montate în pleoape, ce menţin fanta palpebrală deschisă.

INFLAMAŢIILE PLEOAPELOR

Blefaritele şi meibomitele

= afecţiuni cronice, recidivante ale marginii libere a pleoapelor ce se asociază frecvent cu

conjunctivite

Cauzele principale -infecţia stafilococică şi dermatita seboreică.

Clasificate din punct de vedere anatomo-clinic în:

- blefarita anterioară:

• subiectiv pacientul acuză senzaţie de tensiune în pleoape, de corpi străini,

prurit;

• obiectiv se constată hiperemia marginii libere a pleoapelor, îngroşarea

acesteia, prezenţa unor scuame situate în jurul cililor şi uneori chiar ulceraţii

- blefarita posterioară este determinată de inflamaţia glandelor lui Meibomius.

Tratamentul este dificil, de lungă durată :

- tratamentul dermatitei seboreice

- toaleta şi masajul marginii ciliare a pleoapelor

- aplicaţii de antibiotice antistafilococice.

Orjeletul

= inflamaţia supurativă a glandelor Zeiss şi Moll produsă de stafilococ

Evoluţia este bistadială:

- în stadiul iniţial domină fenomenele inflamatorii: durere, edem, roşeaţă, căldură locală

- ulterior supuraţia colectează şi poate abceda spontan.

Tratament

- În faza de inflamaţie se recomandă menţinerea unor comprese reci şi instilarea

frecventă de coliruri antibiotice.

- În faza de supuraţie se aplică comprese calde cu scopul grăbirii colectării orjeletului

urmat de incizia şi drenajul acestuia.

Chalazionul
= inflamaţie cronică lipogranulomatoasă a glandelor Meibomius.

Clinic apar noduli de consistenţă fermă situaţi în grosimea tarsului cu aspect rosu-violaceu ce
se pot suprainfecta

Tratamentul variază în funcţie de stadiul evolutiv:

- în faza acută se aplică comprese calde şi antiinflamatoare

- în faza cronică se practică excizia.

Tumori maligne

Epiteliomul palpebral

- cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor

a.carcinomul bazocelular ce reprezintă 90% din tumorile maligne ale pleoapelor.

- localizarea cel mai des întâlnită este la nivelul pleoapei inferioare şi a unghiului
intern.

Clasificarea după aspectul clinic (concordant cu cel histologic) defineşte:

- forma infiltrativă: are aspectul unei plăci indurate, ferme, mult mai extinsă la palpare
decât la inspecţie

- forma nodulară: apare ca o sferulă cutanată hiperkeratotică

- forma vegetantă: tumora proemină şi are aspect conopidiform.

- Carcinomul bazocelular are o progresie lentă şi determină foarte rar metastaze.

b.carcinomul spinocelular include 5-10% din tumorile maligne ale pleoapelor,

afectând mai frecvent pleoapa superioară şi unghiul extern. Diagnosticul diferenţial se face pe
baza examenului anatomopatologic. Forma spinocelulară este mult mai agresivă decât cea
bazocelulară, determinând metastaze mai frecvent şi mai rapid.

Tratamentul

Conservator :

- radioterapia, este indicată în tumorile mici, neulcerate, situate la distanţă de

cantusuri şi se realizează prin implantarea unor "ace" radioactive la baza tumorii
sau prin iradierea externă cu protoni
- crioterapia, recomandată tumorilor mici situate în unghiul intern al ochiului,
constă în utilizarea unor dispozitive ce dezvoltă în interiorul tumorii temperaturi
de -30°C.
 - iradierea fotodinamică

Chirurgical = metoda de elecţie -excizia chirurgicală completă, în limitele securităţii

oncologice, urmată de reconstrucţia palpebrală.

- Când tumora invadează globul ocular şi/sau ţesutul orbitar se impune exenteraţia
orbitei.

- În tumori inoperabile sau care au determinat metastaze se recomandă radio şi

chimioterapia.