UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT
DREPT CIVIL. TEORIA OBLIGAŢIILOR CIVILE
Seminar 10-13 mai, grupele 205, 207

Întrebări de verificare a cunoştinţelor

1. Care sunt formele executării obligaţiilor civile?
2. Ce reprezintă plata şi care sunt condiţiile pentru ca plata să fie valabilă?
3. Ce reprezintă imputaţia plăţii şi care sunt regulile aplicabile imputaţiei în funcţie de forma
incidentă?
4. Ce reguli sunt aplicabile în materie executării silite a principalelor categorii de obligaţii civile?
5. Analizaţi condiţiile legii în materia executării prin echivalent a obligaţiilor civile.

Speţe
1.
Intre Mitică, în calitate de vânzător, și Costică, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un
contract de vânzare, având ca obiect un autoturism, pentru suma de 20.000 de lei. Părțile au
stabilit că cumpărătorul va achita prețul în 3 luni de la încheierea contractului, urmând ca, în
caz contrar, să plătească penalități de 0,1% din valoarea prețului pentru fiecare zi de întârziere.
Deoarece Costică a depășit cu mult termenul de plată, Mitică l-a chemat în judecată,
solicitând instanței să îl oblige la plata sumei de 10.000 de lei, cu titlu de debit principal, și a
sumei de 2.000 de lei, cu titlu de penalități de întârziere. Reclamantul a arătat că pârâtul a
efectuat o plată parțiala în cuantum de 1.000 de lei, care a fost imputată asupra penalităților de
întârziere, astfel că acesta datorează în continuare plata debitului principal și a părții din
penalitățile de întârziere care nu a fost acoperită prin plata efectuată.
Pârâtul a depus întâmpinare, arătând că suma datorată a fost greșit calculată, deoarece,
la momentul la care a făcut plata parțială, a cerut expres ca ea să fie imputată asupra debitului
principal, ceea ce ar fi dus la scăderea cuantumului penalităților de întârziere datorate. Prin
urmare, se impune ca cererea să fie admisă numai în parte.
Ce va decide instanța şi cu ce motivare?

2.
Intre domnul Dumitru Popescu, în calitate de prestator, și doamna Smaranda Rădescu,
în calitate de beneficiar, s-a încheiat un contract de antrepriză, prin care prestatorul se obliga să
zugrăvească casa beneficiarului si să i repare gardul, pentru suma totală de 15.000 de lei. In
contract s-a stipulat o clauză potrivit căreia, în cazul în care prestatorul nu își îndeplinea vreuna
dintre obligațiile contractuale, era obligat să restituie beneficiarului întreaga sumă primită în
temeiul contractului.
Doamna Smaranda Rădescu a chemat în judecată pe domnul Dumitru Popescu,
solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 de lei. În motivare, s-a arătat că pârâtul
nu și-a îndeplinit obligația de a repara gardul.
Paratul a depus întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea in parte a acțiunii,
pentru suma de 5.000 de lei. Acesta a arătat că este adevărat că nu și-a îndeplinit obligația de a
repara gardul, însă a zugrăvit casa, astfel că nu poate fi obligat să restituie întreaga sumă de
bani.
Ce va decide instanța?
3.
La data de 12 mai 2015, între domnul Constantin Popescu, in calitate de promitent-
vânzător, și domnul Ion Ionescu, în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat o promisiune
bilaterală de vânzare având ca obiect un utilaj agricol, pentru prețul de 200.000 de lei, contractul
de vânzare urmând a fi încheiat până la data de 30 junie 2015. In promisiunea încheiată între
părți s-a stipulat că, la data încheierii acesteia, promitentul-cumpărător a plătit suma de 15.000,
de lei, cu titlu de arvună, restul prețului urmând a fi plătit până la data de 1 iunie 2014.
La data de 16 iulie 2014, domnul Ion Ionescu a introdus o cerere de chemare în judecată
împotriva domnului Constantin Popescu, solicitând instanței obligarea acestuia la încheierea
contractului de vânzare ce a format obiectul promisiunii bilaterale, arătând că a achitat integral
prețul la termenele stabilite in contract, însă promitentul-vânzător, a refuzat în mod nejustificat
să încheie contractul.
Prin întâmpinare, pârâtul a recunoscut că avea obligația de a preda bunul și ca
reclamantul și-a executat obligațiile contractuale, însă a arătat că a găsit un cumpărător care i-
a oferit un preț net superior celui oferit de reclamant, astfel încât este de acord să-i restituie
acestuia dublul arvunei plătite.
Ce va decide instanța?

4.
La data de 1 februarie 2021, între A şi B s-a încheiat un contract de vânzare a unui bun imobil situat în
Bucureşti, str. X. Părţile au stabilit ca bunul să se predea la data de 1 aprilie 2021. De asemenea, s-a
stabilit că în cazul în care bunul nu se va preda la termenul arătat, vânzătorul se obligă să plătească
suma de 50.000 euro. La data de 1 aprilie vânzătorul nu a mai răspuns apelurilor telefonice iniţiate de
cumpărător.
Faţă de situaţia descrisă în speţă, ce posibilităţi are, potrivit dispoziţiilor legale, cumpărătorul pentru
a obţine executarea obligaţiei asumate de către vânzător?
Este posibilă solicitarea sumei de 50.000 euro împreună cu executarea în natură a obligaţiilor
contractuale? Argumentaţi.

Grile

1. În cazul imputației legale a plății, se aplică următoarele reguli:

a) în primul rând, se sting datoriile negarantate;
b) în primul rând, se sting datoriile cele mai oneroase;
c) în primul rând, se sting datoriile ajunse la scadenţă.

2. Plata:
a) anticipată este interzisă;
b) se va putea face anticipat dacă nu este contrară naturii contractului;
c) se face în toate cazurile doar la scadenţă.

3. În ceea ce privește plata:

a) dacă o obligaţie naturală a fost executată de bună-voie, restituirea nu este admisă;
b) aceasta constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestaţii care
constituie obiectul însuşi al obligaţiei;
 c) obligaţia se stinge prin plată atunci când, deşi debitorul nu execută obligaţia de bună-voie, se recurge
la executarea silită.

4. Plata:
a) poate fi făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie;
b) făcută de un terţ poate fi refuzată de creditor dacă debitorul i-a adus la cunoştinţă în prealabil că se
opune la aceasta, cu excepţia cazului în care refuzul primirii plăţii l-ar prejudicia pe creditor;
c) făcută de un incapabil poate fi restituită dacă se invocă incapacitatea din momentul executării
obligaţiei.

5. În ceea ce privește plata obligației de către un terț:

a) plata făcută de un terţ stinge obligaţia debitorului dacă este făcută în nume propriu;
b) creditorul este dator să refuze plata oferită de un terţ dacă debitorul i-a adus la cunoştinţă că se
opune la o astfel de plată, cu excepţia cazului în care prin refuzul plăţii creditorul ar suferi un prejudiciu;
c) plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama debitorului.

6. Pentru a fi valabilă, plata trebuie:

a) făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convenţional, persoanei indicate de acesta ori
persoanei autorizate de instanţa de judecată să o primească;
b) să constea exclusiv în remiterea unei sume de bani;
c) să presupună o datorie.

7. În ceea ce privește plata, reprezintă o afirmație adevărată:

a) plata făcută unui terţ nu este valabilă în niciun caz;
b) plata făcută unui creditor incapabil de a o primi nu îl liberează pe debitor decât în măsura în care
profită creditorului;
c) plata făcută cu bună-credinţă unui creditor aparent este valabilă.

8. Plata făcută unui terț este valabilă dacă:

a) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei;
b) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii semnate de creditor;
c) terţul este incapabil.

9. Este valabilă plata făcută către:

a) un terţ, dacă aceasta este ratificată de creditor;
b) un terţ, chiar dacă nu este profitabilă creditorului;
c) un creditor aparent, dacă este îndeplinită condiţia bunei-credinţe.

10. În ceea ce privește condițiile plății:

a) debitorul este dator să îşi execute obligaţiile cu diligenţa unui bun proprietar;
b) dacă obligaţia debitorului constă în obligaţia de a da bunuri individual determinate, debitorul este
liberat dacă predă bunul în starea în care se afla în momentul scadenţei;
c) în cazul obligaţiilor de rezultat, debitorul este ţinut să procure creditorului rezultatul promis.

11. Referitor la plata parțială:

a) aceasta poate fi refuzată de către creditor, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă;
b) cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul unei executări parţiale sunt în sarcina
debitorului, chiar şi atunci când creditorul acceptă o executare parţială;
 c) cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul unei executări parţiale sunt în sarcina
debitorului, doar atunci când prestaţia nu este divizibilă.

12. În ceea ce privește plata făcută cu bunul altuia:

a) dacă debitorul, în executarea obligaţiei sale, predă un bun care nu este al său sau de care nu poate
dispune, nu va putea cere creditorului în nicio situaţie restituirea bunului;
b) creditorul de bună-credinţă poate să restituie bunul primit şi poate solicita, dacă este cazul,
daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit;
c) dacă debitorul predă creditorului un bun care nu îi aparţine sau de care nu poate dispune, nu va putea
solicita restituirea bunului decât dacă se angajează să execute prestaţia datorată cu un alt bun de care poate
dispune.

13. Referitor la plata anticipată, nu sunt adevărate următoarele afirmații:

a) debitorul este obligat să nu execute obligaţia înainte de scadenţă, chiar dacă părţile au convenit
contrariul;
b) creditorul nu poate refuza executarea anticipată chiar dacă ar avea interes în acest sens;
c) cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de executarea anticipată a obligaţiei sunt în sarcina
debitorului.

14. În lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau
în temeiul contractului, al practicilor stabilite între părți ori al uzanțelor:
a) obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului de la data plăţii;
b) obligaţia de a preda un lucru individual determinat trebuie executată în locul în care bunul se afla la
data încheierii contractului;
c) celelalte obligaţii se execută la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la data încheierii
contractului.
15. Plata stinge o datorie:
a) dacă prestaţia datorată este executată de bunăvoie;
b) chiar dacă este făcută de un terţ, inclusiv în situaţia în care terţul considera, în mod eronat, că
plăteşte o datorie proprie faţă de creditor;
c) chiar dacă este făcută către un creditor incapabil.
16. Creditorul poate refuza plata oferită de un terț:
a) dacă debitorul l-a încunoştinţat, în prealabil, că se opune efectuării plaţii de către terţ, chiar
dacă refuzul plăţii nu-1 prejudiciază;
b) dacă natura obligaţiei impune ca aceasta să fie executată numai de debitor;
c) dacă are îndoieli cu privire la calitatea prestaţiei terţului, iar prin convenţia părţilor, au fost
stabilite condiţii speciale de calitate a prestaţiei.
17. Plata făcută unei alte persoane decât creditorul este valabilă dacă:
a) a fost ratificată de creditor;
b) a fost făcută persoanei indicate de creditor;
c) ca fost făcută, la cererea acelei persoane, pentru a stinge o datorie a creditorului faţă de ea.
18. Debitorul unui bun individual determinat:
a) este liberat prin predarea acestuia în starea în care se află la momentul naşterii obligaţiei;
b) dacă bunul a pierit din culpa sa este dator să cedeze creditorului drepturile sau acţiunile în
despăgubire pe care le are cu privire la bunul respectiv;
c) este ţinut a conserva bunul până la predare, cu diligenţa unui bun proprietar.
19. In cazul unei obligații de a da bunuri de gen:
a) debitorul este liberat dacă predă bunuri de gen cel puţin de calitate medie;
b) creditorul este cel care alege bunurile ce urmează a-i fi predate în executarea obligaţiei;
 c) debitorul este liberat dacă predă orice bunuri de gen, chiar dacă de calitate inferioară.
20. Darea in plată:
a) este o modalitate de plată valabilă dacă creditorul consimte la aceasta;
b) stinge obligaţia debitorului la data la care creditorul a consimţit la executarea unei alte obligaţii
în locul celei datorate, chiar dacă obligaţia nu este îndeplinită;
c) nu împiedică renaşterea garanţiilor oferite de terţi pentru executarea obligaţiei iniţiale, în
situaţia în care prestaţia constând în transferul proprietăţii, oferită în schimbul celei iniţiale,
nu este executată.
21. In cazul executării obligaților bănești:
a) creditorul care acceptă un cec ori un alt instrument de plata este prezumat că o face numai cu
condiţia ca acesta să fie onorat;
b) executarea se face la sediul debitorului de la data plăţii;
c) creditorul nu poate refuza să primească o executare parţială.
22. Chitanța liberatorie dată de creditor:
a) pentru primirea uneia dintre prestaţiile periodice prezumă absolut executarea prestaţiilor
devenite scadente anterior;
b) trebuie să conţină şi menţiunile referitoare la imputaţia plăţii, dacă are mai multe creanţe
exigibile faţă de acel debitor;
c) in care se consemnează primirea prestaţiei principale prezumă, până la proba contrară,
executarea prestaţilor accesorii.
23. Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței, făcută de creditor către
debitor:
a) stinge obligaţia din momentul remiterii;
b) nu împiedică pe cel interesat să probeze stingerea obligaţiei pe altă cale decât prin plată;
c) nu împiedică pe creditor să probeze că remiterea s-a făcut pentru alt motiv decât stingerea
obligaţiei, chiar dacă înscrisul este sub semnătură privată.
24. In cazul unei plăți făcute prin virament bancar:
a) ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea
plăţii, până la proba contrară;
b) confirmarea efectuării plăţi de către instituţia de credit plătitoare nu face dovada plăţii;
c) debitorul face imputaţia prin menţiune făcută pe ordinul de plată, în cazul în care are mai
multe datorii faţă de acelaşi creditor.
25. In cazul în care un debitor are mai multe datorii fata de același creditor si niciuna dintre părți nu
a făcut imputația plății, se vor considera stinse, mai întâi:
a) datoriile mai oneroase pentru debitor;
b) datoriile pentru care au fost constituite garanţii;
c) datoriile mai vechi.
26. Dacă refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător, creditorul:
a) preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei;
b) poate, totuşi, obliga debitorul la restituirea fructelor culese după punerea în întârziere a
creditorului;
c) este ţinut la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
27. In cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător,
debitorul:
a) poate consemna bunul pe cheltuiala şi riscurile creditorului;
b) poate porni vânzarea publică a bunului, dacă depozitarea bunului necesită costuri de
întreţinere pe care debitorul nu le poate acoperi, urmând să consemneze preţul;
c) poate vinde bunul, chiar şi direct, dacă acesta are o valoare mai mică decât cheltuielile unei
vânzări publice, urmând să consemneze preţul.
28. Odată ce a consemnat bunul, debitorul:
a) nu-l mai poate retrage, obligaţia fiind considerată stinsă;
 b) îl poate retrage oricând, în acest caz creanţa renăscând cu toate garanţiile şi toate celelalte
cheltuieli şi accesorii ale sale din momentul retrageri;
c) este liberat de obligaţia sa.
29. In cazul neexecutării unei obligații de a face:
a. creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi obligaţia;
b. creditorul este îndreptăţit doar la daune-interese egale cu dobânda legală, calculate asupra
echivalentului în bani al obligaţiei;
c. daca în contract a fost stipulată o clauză penală, creditorul poate cere executarea acesteia,
fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.
30. Clauza penală:
a. poate fi oferită de debitor pentru a se libera, astfel, de executarea obligaţiei;
b. poate fi cerută, chiar dacă debitorul şi-a îndeplinit obligaţia, în cazul în care fost stipulată
pentru executarea cu întârziere;
c. lovită de nulitate, atrage şi nulitatea convenţiei în care a fost stipulată.