Deshidratare – mai putina apa in sange – cresc electrolitii – hematiile pierd apa – se ratatineaza –

scade capacitatea de preluare si transport a gaelor sangvine – dispnee

lgele sunt capabile de a realiza procesul de fotosinteză cu ajutorul pigmentului care

este frecvent clorofila sau ficocianina. Astfel din apă, săruri minerale, CO2 folosind ca
sursă de energie lumina solară și în prezența pigmentului verde clorofilă, sintetizează
substanțe organice.
Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întâlnesc și pe uscat: pe sol și
pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial sau
pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și pectină.
În citoplasmă se află unul sau câteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic,
vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă,
panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul
algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția
celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar.

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu
individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria
procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge
(verzi, brune, roșii, diatomee)
Algele albastre-verzi[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Algă albastră-verde.

Cianobacterie.

Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând regnului

Monera, încrengătura Cyanophyta. Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o
datorează pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei
culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă.
[1]
 Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste alge se pot aranja
sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme
„multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele
mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma
procesului de diviziune celulară.[1]
Algele verzi[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Algă verde.
Alga verde.

Algele verzi (Clorophyta) desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici

principali sunt clorofila, a și b, și pigmenți xantofili și carotenici.[2] Unele alge verzi,
Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de
prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile
filogenetice.[3] Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt reprezentate de
diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc
în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se
hrănesc autotrof.[4] Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului;[2] nutrienții sunt
depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă.[4] Reproducerea este, în
principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori.
Algele roșii[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Algă roșie.

Alga roșie

Algele roșii (Rhodophyta) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică

comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor
roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă
de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare),
iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză.
Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în
corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip a.[5]

Algele brune[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Algă brună.

Alga brună

Algele brune (Phaeophyceae) cuprind aproximativ 1500 specii și a căror

caracteristică majoră este prezența pigmentului fucoxantină și a clorofilei de tip a și c.
Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m. Peretele celular este
format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substanță de rezervă.
Reproducere Modalitatea factorilor de mediu prin spori flagelați, respectiv sexuată
prin gameți masculini flagelați.[6] Are clorofilă.
Diatomee[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Diatomee.
Diatomee.

Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt
unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Ele
sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în
aceasta fiind învelită într-un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat.
Acesta se compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și
numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea,
perioadei jurasice. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului
și în studiul calității apei.[7]

Impactul algelor asupra mediului[modificare | modificare sursă]

 cca. 70% din biomasa mărilor și oceanelor este alcătuită din alge care
formează fitoplanctonul, acesta stând la baza nutriției celorlalte organisme marine
- raci, moluște, pești, păsări și mamifere acvatice;
 în urma fotosintezei algele formează cea mai mare parte a oxigenului din apă
respirat de animalele acvatice;
 60% din oxigenul existent pe planetă, este asigurat de algele marine.

Utilizări comerciale[modificare | modificare sursă]

Pentru obținerea unor cantități comerciale
industrială, algele sunt cultivate în ferme speciale marine de algocultură.
Articol principal: Algocultură.

Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Acvacultură
 Agar-agar
 Combustibil algal

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b  en  „Blue-green algae”. Queensland Government. Arhivat din  original  la 9 iunie 2009.
Accesat în  19 iunie 2009.
2. ^ a b  en  „Algae - The Chlorophyta Phylum”. about.com. Arhivat din original la  19
septembrie 2009. Accesat în  30 mai 2009.
3. ^  en  „EST analysis of the scaly green flagellate Mesostigma viride (Streptophyta)”.
National Center for Biotechnology Information. Accesat în 30 mai 2009.
4. ^ a b  en  „Chlorophyta (green algae)”. MBARI. Arhivat din original la  6 februarie 2007.
Accesat în  30 mai 2009.
5. ^  en  „Rhodophyta (algele roșii)”. Tree of Life web project. Accesat în 30 mai 2009.
6. ^  en  „Brown alge (algae class)”. Enciclopedia Britannica. Accesat în 30 mai 2009.
7. ^  en  „Diatoms”. UCL - London's Global University. Accesat în  30 mai 2009.
Categorie: 
 Alge
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 28 octombrie 2022, ora 08:08.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți det