“ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”

-texte culese -

1. “ Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a
sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime,
straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar
şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se
par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această
icoană mai limpede, cu cât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai
mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe
drumul strămoşului cuminte.” (N. IORGA - Istoria lui Ştefan cel Mare)

2. “ Românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc şi chiar neînţeles.
Orice cetate, orice zid, orice val, orice şanţ, întrebă-l cine l-a făcut: el îţi va
va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână,
orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate,
orice aşezământ ale cărui rămăşiţe mai tărăgănează până astăzi, orice
legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte Ştefan-vodă le-a urzit. În
sfârşit, acest domn pentru moldoveni rezumă toate isprăvile şi instituţiunile
făcute în cinci veacuri, de atâţia stăpânitori.” (N. IORGA - Istoria lui
Ştefan cel Mare)

3. “ Ştefan va fi chibzuit toate aceste lucruri. El nu era un om pornit, nu era

un suflet doritor de faimă, nu era un poet al războaielor, ci un om de
cârmuire care cântăreşte puterile, prevede sfârşitul încăierărilor şi, rece,
între prieteni şi duşmani, între creştin şi popor se îndeamnă numai la fapte
în adevăr folositoare ţării sale.” (N. IORGA - Istoria lui Ştefan cel Mare)

4. “ Ţăranii moldoveni ştiau ce-i aşteaptă pe dânşii şi pe toţi ai lor, din neam
în neam, dacă se vor clinti dintre copacii aceştia ai codrului, dacă o
spărtură se va face în zidul lor de piepturi goale. Cu cât ţinea mai mult
frământarea, cu atât amestecul se părea mai straşnic în desişul zăpăcit al
duşmanului.” (N. IORGA - Istoria lui Ştefan cel Mare = despre lupta de
la Vaslui din 10 ianuarie 1475)

5. “ Fost-au acest Ştefan-Vodă om nu mare de stat, mânios şi degrab a vărsa

sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Alminterea era
om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai
acolo îl aflai. La lucru de război e meşter, unde era nevoie însuşi se vâra,
ca văzându-l ai săi să nu se îndepărteze, şi pentru aceia rar război de nu
biruia; şi unde-l biruia alţii nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se
ridica deasupra biruitorilor.” (GRIGORE URECHE - Letopiseţul Ţării
Moldovei)

6. După victoria de la Dolheşti (din 12 aprilie 1457) asupra lui Petru Aron,
pe câmpia de la Direptate , biruitorul Ştefan “strâns-au boiarii cei mari şi
mici şi alţii curte măruntă, dimpreună cu mitropolitul Teoctist şi cu mulţi
călugări şi i-au întrebat dacă vor să le fie domn ? La strigarea lor <Întru
 mulţi ani să domneşti>, cu toţii l-au rădicat domn.” (GRIGORE URECHE
- Letopiseţul Ţării Moldovei)

7. “ Pe caii turcilor şi chiar pe turci îi chinuia foamea, pentru că Ştefan

voievod dete flăcărilor toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă
turcii. Şi această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruinţă.”
(GRIGORE URECHE - Letopiseţul Ţării Moldovei = despre lupta de la
Vaslui din 10 ianuarie 1475)

8. “ În anul 6983 (1475) ianuarie 10, marţi, a fost război la Vaslui cu puterile
turceşti şi au biruit atunci Ştefan Voievod… . Şă au căzut atunci mulţime
mare fără număr şi au fost prinşi vii mulţi fără număr care, de asemenea,
au fost tăiaţi şi steagurile lor şi cu schiptrele lor cele mari au fost luate, mai
mult de 40 de schiptre.
Şi s-a întors Ştefan Voievod cu toţi oştenii lui ca un purtător de biruinţă în
cetatea sa de scaun a Sucevei şi a fost atunci veselie între oameni şi la toate
domniile din prejur…
Căci a biruit domnul limbile păgâne….”(Letopiseţul anonim al Moldovei)

9. “ O, bărbat minunat şi demn de admirat, întru nimic inferior ducilor eroici,

pe cari noi atât îi admirăm, care în timpurile noastre a purtat cel dintâi
dintre principii lumei o victorie strălucită contra Turcilor. După părerea
mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea
lumii şi, mai ales, funcţiunea de comandant şi conducător contra Turcilor.”
(JAN DUGLOSZ – Istoria polonă = despre Ştefan cel Mare)

10. “ Toate rândurile dintâi în care se aflau în frunte secuii fiind distruse,
pericolul ar fi devenit foarte mare, dacă nu s-ar fi aruncat Ştefan însuşi în
linia de luptă a turcilor.” (JAN DUGLOSZ – Istoria polonă = despre lupta
de la Vaslui din 10 ianuarie 1475)

11. “ Cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului.

Niciodată o armată turcă nu a mai cunoscut o asemenea înfrângere.”
(Sultana MARA către solul veneţian Cairolamo Zazzi)

12. “ A fost un om vrednic, iscusit şi războinic norocos. Căci el a învins pe

Matei, regele Ungariei, într-o luptă de noapte la Baia. Pe tătari i-a alungat
de multe ori. Pe Mahomed împăratul turcilor… îl bătu, iar oştile cele mai
mari ale duşmanilor le risipi. Pe lângă aceasta îl învinse şi pe regele
Albert…. Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe drept
cuvânt merită să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în arta războiului.”
(cronicarul polonez WAPOWSKI despre Ştefan cel Mare)

13. “Apoi luptele lui Ştefan mai au o importanţă prin care măreaţa lui figură
capătă un rol şi în istoria universală. El aruncă spada lui în contra
Musulmanilor tocmai într-un timp când aproape toate piedecele fuseseră
înlăturate şi izbuti să mai reţină pentru câţiva ani şivoiul lor deasupra
Europei. Moldova rămase zdrobită; dar ea căzu jertfă pe altarul civilizaţiei
 apusene, din care şi ea era o fărâmitură, aruncată departe la hotarele sale.”
(A.D.XENOPOL – Istoria Românilor din Dacia Traiană)

14. “ Faptele tale săvârşite cu înţelepciune şi bărbăţie asupra necredincioşilor

turci, vrăjmaşii noştri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău, încât el
este pe buzele tuturor şi tu eşti îndeobşte foarte lăudat.”( Scrisoarea Papei
SIXT AL IV-LEA către Ştefan cel Mare după victoria de la Vaslui -1475)

15. “ Atâta vreme cât Chilia şi Cetatea Albă le ţin şi le stăpânesc valahii, noi
nu vom putea avea nici o biruinţă.” (MAHOMED CUCERITORUL în
urma înfrângerii de la Vaslui din 10 ianuarie 1475)

16. “ Nu mai vreau să spun cât de folositoare este pentru situaţia creştinilor
această ţară a mea… ea este zidul de apărare al Ungariei şi Poloniei şi
strajă acestor două ţări.” (ŞTEFAN CEL MARE despre Ţara Moldovei)

17. “ Dacă aveţi atâţia bani şi putere, ce-aţi căutat aici la mine ?!” (ŞTEFAN
CEL MARE către turcii învinşi)

18. “ Toţi craii se gătesc a sta împotriva păgânului şi ar fi bine ca şi tu, în loc
să te cerţi cu creştinii, să te ridici cu dânşii asupra păgânului.” (Scrisoarea
din 1502 a lui ŞTEFAN CEL MARE către Ivan – marele cneaz al
Moscovei)

19. “ Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci
bătrâneţe… că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e
voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor…” (BARBU ŞT.
DELAVRANCEA – Apus de soare)

20. “ O, Ştefane, bărbat admirabil şi victorios care ai biruit pe toţi regii vecini !
O, bărbat fericit, care te bucuri de toate darurile câte da natura, altora
vitejie şi marea virtute a dreptăţii, altora izbândă împotriva duşmanilor,
numai singur ţie ţi le-a hărăzit toate deodată: dreptate, prevedere, biruinţă
împotriva tuturor adversarilor.”(MATEI MIECHOWSKI – despre Ştefan
cel Mare)

21. “ Prea luminaţilor, prea puternicilor şi aleşilor domni a toată creştinătatea,

cărora vă va fi arătată această scrisoare a noastră sau va fi auzită.
Noi Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, cu
prietenie mă închin vouă tuturor, cărora vă scriu şi vă doresc tot binele şi
vă spun domniilor voastre că necredinciosul sultan al turcilor a fost şi este
de multă vreme prigonitorul întregii creştinătăţi, care în fiecare zi se
gândeşte cum ar putea supune şi nimici toată creştinătatea. De aceea,
 facem cunoscut domniilor voastre că, pe la sărbătoarea Bobotezei trecute,
sultanul a trimis contra noastră oastea sa în număr de 120.000 de ostaşi, al
cărei comandant era Soliman Paşa, beglerbegul Rumeliei, dânsul fiind
împreună cu toţi oştenii păgâni şi cu toată puterea şi Asan beg şi Ali beg şi
Skandenberg… şi Piri beg, fiul lui Isac beg, cu toată puterea lui de ieniceri.
Aceştia toţi erau căpitanii mari cu oştile lor. Auzind şi văzând noi aceasta,
am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului nostru atotputernic am mers
împotriva duşmanilor creştinătăţii şi i-am biruit, şi i-am călcat în picioare
şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei noastre, pentru care lucru dăm
laudă dumnezeului nostru.
Auzind aceasta, împăratul cel păgân voieşte să se răzbune şi voieşte să
vină în luna mai, cu capul său şi cu puterea sa, împotriva noastră, ca să
supuie ţara aceasta, poartă a creştinătăţii. Dacă ţara noastră va fi pierdută-
ferească Dumnezeu! – atunci toată creştinătatea cade în primejdie. De
aceea, ne rugăm Domniilor voastre să luptaţi împotriva duşmanilor
creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul acuma are mulţi potrivnici
şi în toate părţile are de luptat cu oameni ce stau asupra lui cu sabia în
mână. Din partea noastră, noi făgăduim spre credinţa noastră creştinească,
şi cu jurământ, că vom sta în picioare şi vom lupta până la moarte, noi cu
capul nostru, pentru credinţa creştină. Aşa să faceţi şi domniile voastre, pe
apă sau pe uscat, după ce noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am tăiat mâna
cea dreaptă. Deci fiţi gata, fără întârziere.” (Scrisoarea din 25 ian. 1475 a
lui Ştefan cel Mare către principii creştini, după victoria de la Vaslui din
10 ianuarie 1475)

22. “ … Suntem gata, cu tot sufletul şi cu toată puterea pe care ne-a dat-o
Dumnezeu, să luptăm pentru creştinătate, cu toate puterile noastre...
Rugăm pe Sfinţia voastră ca împreună cu ceilalţi regi şi principi… să
orânduiţi în aşa fel ca să nu luptăm numai noi singuri, ci cu ajutorul
celorlalţi principi să ne învrednicim a ne război.” (Scrisoarea din 28-29
nov. 1474 a lui Ştefan cel Mare către papa Sixt al IV-lea)

23. „Nu mai vreau să spun cât de folositoare este pentru situaţia creştinilor
această ţară a mea ... ea este zidul de apărare al Ungariei şi Poloniei şi
strajă acestor două ţări.” (Ştefan cel Mare despre Ţara Moldovei)

24. „A fost un om vrednic, iscusit şi războinic norocos. Căci el a învins pe

Matei, regele Ungariei într-o luptă de noapte la Baia. Pe tătari i-a alungat
de multe ori. Pe Mahomed împăratul turcilor ... îl bătu, iar oştile cele mai
mari ale duşmanilor le risipi. Pe lângă aceasta îl învinnse şi pe regele
Albert .... Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe drept
cuvânt merită să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în arta războiului.”
(cronicarul polonez Wapowschi despre Ştefan cel Mare)

25. „O, bărbat minunat şi demn de admirat, întru nimic inferior ducilor eroici,
pe cariatât îi admirăm, care – în timpurile noastre – cel cel dintâi dintre
principii lumii a reputat o victorie atât de strălucită în contra Turcilor.
După părerea mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea
şi stîpânire lumii şi mai ales funcţiunea de comandant şi conducător contra
Turcilor.” (Jan Dlugosz – Cronica polonă, despre Ştefan cel Mare)
26. „Apoi luptele lui Ştefan mai au o importanţă, prin care măreţa lui figură
capătă un rol şi în istoria universală. El aruncă spada lui în contra
Musulmanilor tocmai întru-un timp când aproape toate piedecele fuseseră
înlăturate şi izbuti să mai reţină pentru câţiva ani şivoiul lor deasupra
Europei. Moldova rămase zdrobită, dar ea căzu jertfă pe altarul civilizaţiei
apusene, din care şi ea era o fărămitură, aruncată departe de hotare sale.”
(A.D. Xenopol – Istoria Românilor din Dacia Traiană)

27. „Faptele tale săvârşite cu înţelepciune şi bărbăţie asupra necredincioşilor

turci, vrăjmaşii noştri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău, încât el
este pe buzele tuturor şi tu eşti îndeobşte foarte laudat.” (Scrisoare papei
Sixt al IV-lea către Ştefan, după victoria de la Podul Înalt)

28. „O astfel de înfrângere n-au mai suferit turcii niciodată, de la începutul

islamului.” (Sultana Mara către solul veneţian Cairolamo Zazi)

29. „În scrisoarea din 28 noiembrie 1474 adresată papei Sixt al IV-lea, Ştefan
cel Mare a adăugat următoarele: < ... Suntem gata, cu tot sufletul şi cu
toată puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să luptăm pentru Creştinătate,
cu toate puterile noastre ... . Rugăm pe Sfinţia voastră ca împreună cu
ceilalţi regi şi principi să ne orânduim în aşa fel ca să nu luptăm singuri.>”

30. „La intrarea în Moldova, starea oastei noastre era nenorocită iar calităţile
de general ale lui Ştefan si-au spus cuvântul, pentru că el era meşter în
lupte, avusese multe războaie şi devenise vestit printre regii gheauri prin
şiretenia sa.” (Cronicarul turc Kodja Hussein despre lupta de la Vaslui şi
despre Ştefan cel Mare)

31. „Ţăranii moldoveni ştiau ce-i aşteaptă pe dânşii şi pe toţi ai lor, din neam
în neam, dacă se vor clinti dintre copacii aceştia ai codrului, dacă o
spărtură se va face în zidul lor de piepturi goale. Topoarele, securile,
ciomegele şi ghioagele bătură turbat asupra haitei lupilor, iar coasele
începură să taie holda cruntă a picioarelor cailor turceşti. Cu cât ţinea mai
mult frâmântarea, cu atât amestecul se făcea mai straşnic în desişul zăpăcit
al duşmanilor.” (Nicolae Iorga – Istoria lui Ştefan cel Mare = despre lupta
de la Vaslui)

32. „Ostaşii ghiauri, folosind arme de foc, nu le-au permis ai lor noştri să se
apropie de ei, pentru a nu angaja lupta corp la corp. Totuşi, o unitate de
akingii a putut da un atac mai puternic asupra oastei moldovene, dar oastea
ghiaurilor, răi din fire, care era ca un ocean de întinsă, punându-se în
mişcare ca un uragan şi ca un vânt puternic aducător de nenorociri, i-a
respins pe ai noştri. Văzând acest moment al luptei, în care ai noştri atacau
viguros, moldovenii au început să-şi revină din şocul avut, iar Ştefan cel
Mare, temându-se ca ostaşii săi, mult mai puţini, să nu fie respinşi, a
intervenit personal în luptă cu rezervele sale. A atacat hotărât şi a putut
înainta până în mijlocul oastei noastre, producând derută şi panică în
rândurile ei.” (Cronicarul turc Kemal Paşa Zade, martor al luptei de la
Vaslui)
33. „A fost un teribil măcel, puţin a lipsit ca să nu fie cu toţii ai noştri tăiaţi în
bucăţi, iar Soliman Paşa cu greu şi-a scăpat viaţa prin fugă.” (Cronicarul
turc Sead – ed – din despre lupta de la Vaslui)

34. „Îi atrase într-o ambuscadă pe malul lacului Racovăţ, lângă apa Bârladului,
unde reuşi a sfărâma 100.000 turci.” (Cronicarul polonez Matei
Strykowsky scria în 1574 despre victoria lui Ştefan de la Vaslui)

35. „Ştefan, voievodul Moldovei, oştean viteaz, ca un al doilea Alexandru, de

multe ori a biruit împăraţii Turciei cu oştile lor cele mari.” (Cronicarul
polonez Jan Dlugosz – Hustinskaia Letopiseţ)

36. „Toate rândurile dintâi în care se aflau în frunte secuii fiind distruse,
pericolul ar fi devenit foarte mare, dacă nu s-ar fi aruncat Ştefan însuşi în
linia de luptă a turcilor.” (Cronicarul polonez Jan Dlugosz – Hustinskaia
Letopiseţ)

37. „Toţi craii se gătesc a sta împotriva păgânului şi ar fi bine ca şi tu, în loc să
te cerţi cu creştinii, să te ridici cu dânşii asupra păgânului.” (Ştefan către
Ivan – marele cneaz al Moscovei, în anul 1502)

38. „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci
bătrâneţe ... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a
voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul
vecilor...” (B. Şt. Delavrancea – Apus de soare = cuvintele lui Ştefan la
sfârşitul domniei sale)

39. „Ştefan vodă, gătindu-se de mari lucruri să facă, nu cercă să aşeze ţara, ci
de războaie se găti, împărţind oştirei sale steguri şi punând peste ea
hotnogi şi căpitani, care toate cu noroc i-au venit.” (Grigore Ureche –
Letopiseţul Moldovei)

40. „De ar fi şi ceilalţi principi creştini cu o astfel de inimă şi de voină ca şi

cele ale lui Ştefan, sau dacă singuri voi, principilor, aţi avea atâta putere
câtă lăudăroşenie şi măreţie vă daţi sufletului vostru, atunci ajutaţi-l pe
acest vitez Ştefan, care a rupt pentru prima oară farmecul şi faima turcilor
şi care a arătat că păgânii pot fi bătuţi chiar în câmp liber chiar şi de către o
armată de trei ori mai mică.” (Solul veneţian Doe Exarhu care scria
principilor creştini în 1475, după victoria lui Ştefan la Vaslui)

41. „Poporul moldovenesc îl primi cu braţele deschise pe Ştefan. La locul

numit Direptate se săvârşi alegerea lui ca domn. La întrebarea făcută de
Ştefan însuşi, dacă vroesc Moldovenii să le fie domn, ţara adunată izbucni
într-un lung strigăt de bucurie, după care se putură auzi cuvintele: < În
mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti>” (Grigore Ureche – Letopiseţul
Moldovei)
42. „Timp de 19 ani, ţinu Ştefan piept fără încetare acelui puternic şivoiu, şi
apoi după ce şi Moldova fusese stropşită – cum spunea cronicarul – furia
musulmană se revărsă asupra Ungariei, pe care o şterse ca stat de pe
suprafaţa pământului (în 1526). Fără Mircea, Huniade, Skanderberg, Vlad
Ţepeş şi Ştefan cel Mare, oceanul turcesc ar fi repezit valurile sale până la
marginile Apusului, şi s-ar fi împlinit dorinţa lui Mahomed al II-lea de a
pune pe calul său să mănânce orz din pistolul Sfântului Petru.” (A.D.
Xenopol – Istoria Românilor din Dacia Traiană)