UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ, SPORT ȘI KINETOTERAPIE

Handbalul Școlar

Bogdan Olaru

Anul I, Grupa 201

Bucuresti, 2021A
 CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL

Handbalul este un joc colectiv care se desfasoara in alergare, uneori in cea mai mare
viteza, ceea ce imprima jocului un caracter dinamic. El poate fi considerat ca o sinteza fericita a
deprinderilor motrice de baza ale omului, ca alergarea, saritura, prinderea si aruncarea, ceea ce
confera handbalului, pe langa atributele sale sportive de joc de echipa practicat in competitii, si
atributele de mijloc al educatiei fizice si de sport complementar cu influente pozitive asupra
pregatirii fizice a sportivilor din alte ramuri.

Datorita faptului ca majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mana, jocul de

handbal poate fi invatat si practicat cu usurinta chiar de indivizi fara o pregatire speciala
indelungata. Din acest motiv poate fi organizat in intreprinderi, institutii, unitati militare, facultati
si cu deosebire in scoli, fiind un joc cu influente pozitive asupra motricitatii, cat si asupra psihicului
celor care-l practica. Prin reusita actiunilor de atac, da satisfactie imediata incepatorilor, care se
simt astfel atrasi spre practicarea lui regulata.

Are o tehnica simpla si usor de invatat pentru a fi practicat ca sport de masa, in scop
recreativ sau ca mijloc de educatie fizica. Pe langa miscarile simple si naturale, mai apar in joc si
o serie de alte miscari mai complicate cum sunt fentele, schimbarile de directie sau cele specifice
jocului de aparare. Toate acestea au o mare influenta asupra motricitatii si contribuie la dezvoltarea
fizica armonioasa.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, caci el poate fi practicat de copii si tineri de ambele
sexe, barbati si femei si chiar de oameni de varsta mai inaintata. Regulamentul de joc cuprinde
reguli putine, simple si usor de inteles. Aplicarea lor in joc se face cu usurinta chiar in primele lectii
tinute cu incepatorii. Materialele,echipamentul si instalatiile necesare sunt simple si nu chiar asa
de costisitoare.

Cu toate ca handbalul este un joc sportiv in care contactul corporal este admis, pericolul
de accidente este redus in cazul in care se respecta regulile de joc si partenerul de competitie.
 Pentru obtinerea rezultatelor mari, este necesara practicarea lui in cadrul unor colective
sportive in caremunca de instruire trebuie sa fie bine planificata, bine organizata si desfasurata
pe baze stiintifice.

Drumul spre culmile maiestriei sportive este greu, cere multa munca si o pregatire foarte
atenta si mai ales continua.

Totusi, atingerea maiestriei se face mai repede decat in alte jocuri sportive.

Jocul modern, avansat, se desfasoara in plina viteza, in ritm sustinut, ceea ce presupune
depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe langa viteza de executie, de deplasare si de reactie,
a rezistentei fizice specifice, a indemanarii in executarea fentelor si schimbarilor de directie, pe
langa mobilitatea generala si supletea necesare executarii celor mai complicate miscari, a fortei de
aruncare, a coordonarii si echilibrului, mai este necesar sa fie cultivat si simtul mingii, care da
siguranta in prindere, aruncare, in precizia paselor si aruncarilor la poarta.

Procedeele tehnice, numeroase si variate, trebuie sa fie insusite astfel incat sa poata fi
aplicate in joc in conditii de viteza si lupta cu adversarul.

Combinatiile tactice in atac desfasurate in viteza sub forma unor actiuni variate, pline de
subtilitate si neprevazut, ca si contramasurile luate de aparatori necesita o pregatire tehnico-tactica
complexa, precum si dezvoltarea calitatilor intelectuale de gandire, de anticipatie.

Fiind un joc sportiv relativ tanar, handbalul cunoaste o necontenita dezvoltare la fiecare
mare competitie internationala, tezaurul tehnico-tactic al jocului se imbogateste cu noi elemente,
ceea ce demonstreaza ca are inca frumoase perspective si ca este departe de vremea unei stabilizari
depline.

JOCUL DE HANDBAL ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ ŞCOLARĂ

Introducere
Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o sinteză
a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din mijloacele de bază
ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este mare, acesta fiind întâlnit
în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele, joc sportiv de
performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport de masă). Regulamentul de
joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de
instruire.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive

Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia în felul următor:
1) Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice asupra
marilor funcţiuni ale organismului.
2) Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele
inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă,
angrenând toată musculatura pe parcursul jocului.
3) Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni
calităţile motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi
îndemânarea în regim de viteză şi forţă.
4) Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple, accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5) Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca;
schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă
deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
6) Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor
interumane, de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la
educarea trăsăturilor voliţionale şi caracteriale.

Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate, necesită o

pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce
presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un angajament fizic şi psihic total.
Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci
discontinuu. Mişcările efectuate solicită un efort aciclic.
Din punct de vedere al intensităţii, pe durata celor două reprize (2x30’), in fazele de atac
şi apărare, efortul este diferit:
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort maximal; - faza
a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de minge şi jucători, momentele
de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem efort submaximal
cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportiv de intensitate moderată, punctat cu eforturi de intensitate
maximală şi submaximală.
Din punct de vedere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat cu dese
faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul didactic
al temelor de handbal. Astfel, la temele de învăţare vom avea volum mare de lucru şi intensitate
redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar intensitatea mai mare.. La temele de
perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral, predomină complexitatea efortului pe fondul
intensităţii crescute. Este foarte important ca în lecţii să dozăm correct efortul şi să organoizăm
judicious colectivul de elevi, pentru a realize o densitate motrică optimă.
Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să poată
fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele specifice, referitoare la:
➢ Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasarea mingii şi
aruncarea la poartă)
➢ Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea regulilor
simple ale jocului.
➢ Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.
 În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
o poziţia fundamentală
o mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri, porniri,
schimbări de direcţie.
o manevrarea mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în diverse
planuri); dribling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra
umărului (din alergare, din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m)
o contraatac cu unu şi două vârfuri
o trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri
o acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea jucătorilor
la semicerc), în sistemul de atac cu un pivot
Jocul de apărare va cuprinde:
✓ poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
✓ ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre direcţia de
pasare
✓ blocarea mingi aruncate la poartă
✓ joc în sistemul “om la om” şi 6+0
Aspecte psiho-pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului, folosind
ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli reduse, va fi
present încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.
Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi correct cuantificate. Organizarea
judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr mare de execuţii, în
vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind profesorului posibilitatea de a corecta
eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului, în funcţie de posibilităţi, poate însemna:
▪ înregistrări video
▪ planşe
▪ kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi metoda globală, singura care va realiza o
instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de mişcare, de joc efectiv. Metoda
analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea greşelilor cu caracter general;
perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice; în cadrul orelor de activităţi sportive
(pregătirea echipei representative); în handbalul de performanţă pentru realizarea măiestriei (în
secţiile şi cluburile specializate).
Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi dorinţa de
autodepăşire permanentă, atât de necesară vieţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă, logică, cu alegerea
soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să anticipeze acţiunile
adversarilor şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în formare a
elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă
spiritual de cooperare şi într-ajutorare, respectul faţă de adversar, coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-play, nu numai
pe terenul de sport, dar şi în viața socială. Dar toate acestea depind în mare măsură de
profesionalismul şi măiestria profesorului.

Bibliografie selectivă

1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984,

2. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria şi metodica
handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983,