C8

Evaluarea în învățământul preșcolar și evaluarea activităților specifice DLC: definiție,

caracteristici, tipuri, particularități, forme, metode

4.9. Definirea evaluării

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de
măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a
formării. Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci
constituie un act integrat activității pedagogice.
Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative, a componentelor
procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și
obiectivelor educaționale. În vederea conceperii și aplicării adecvate ale evaluării în
activitățile preșcolare, ar trebui să se țină cont de câteva mutații de accent, constatate în
ultimul timp, având drept consecințe redimensionarea și regândirea strategiilor
evaluative, în consens cu o serie de exigențe:
 extinderea acțiunii de evaluare de la verificarea și aprecierea rezultatelor, la
evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea
nu numai a elevilor, ci și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de
învățare
 luarea în calcul și a altor indicatori, alții decât achizițiile cognitive, precum
conduita, personalitatea elevilor, atitudinile etc.
 centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență
a celor negative
 transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin
autoevaluare, interevaluare și evaluare controlată
 raportarea rezultatelor la obiectivele definite și la evoluția societății

4.10. Funcțiile evaluării

Funcțiile evaluării preșcolarului
Evaluarea preșcolară reprezintă un ansamblu de activități dependente de anumite
intenții. Acestea transcend datele imediate și contingente, raportându-se la o serie de
funcții și scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date,
ci de a perfecționa procesul educativ. Raportat la derularea unei secvențe de învățare
sau prin relaționare la un ansamblu structurat de activități de formare, se desprind funcții
ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică),
respectiv funcții specifice dimensiunii formative (motivațională, decizională,
informațională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcțiile evaluării vizează:
  culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele
stabilite
 controlul asupra activității desfășurate
 stabilirea eficienței organizării, structurării, accesibilizării conținutului, a alegerii
strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă
 descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să
se elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau
individual)
 anticiparea, proiectarea, organizarea și conducerea științifică, eficientă a
următoarelor secvențe de instruire
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
 îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea
pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme
 să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele
negative
 îi susține interesul pentru cunoaștere stimulându-i și dirijându-i învățarea
 contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de
autoafirmare
 contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia
Toate aceste funcții demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea
didactică. Ele apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un
moment dat. O probă evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în
aceeași măsură. Toate funcțiile se pot întrezări, mai mult sau mai puțin, în toate situațiile
de evaluare.

4.11. Strategii de evaluare în grădiniță

Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate,
multiple, adaptate la particularitățile preșcolarilor. Diversitatea situațiilor didactice,
precum și multitudinea de obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor
strategii diferite care să mijlocească procesul evaluativ. Astfel, în grădiniță sunt utilizate
următoarele strategii și forme de evaluare:
Evaluarea formativă (continuă) este indispensabilă într-o pedagogie a formării centrate
pe copil. Rezultatele se raportează, după fiecare secvență, la obiective, cu scopul de a
înregistra lacune, greșeli sau a confirma eficiența învățării. Evaluarea formativă ajută la
prevenirea unor distorsiuni în învățare, provenite din surse afective (nesiguranță,
încredere nejustificată, indiferență).
Evaluarea formativă are implicații atât în activitatea educatoarei/institutorului, cât și în
cea a copilului. Funcția diagnostică și prognostică sunt valorificate pentru copil în
stabilirea caracteristicilor viitorului program instructiv-educativ. Copilul va învăța mai
eficient dacă beneficiază de rezultatele evaluării, și le asumă parțial ca autoevaluare,
dacă înțelege semnificația evaluării. Este o evaluare continuă, ea evită ruperea
procesului de învățare sau reluarea unor trasee lungi (greșit parcurse), printr-o învățare
conștientă de obiectivele, desfășurarea și rezultatele sale (feed-back). Continuitatea
propriu-zisă nu este însă nici posibilă, nici necesară. Nu pot fi fixate norme de timp sau
cantitate de informații ce se evaluează, evaluarea depinde de amplitudinea proceselor
cognitive implicate, complexitatea activității, posibilitățile celui educat.
Evaluarea este necesară după fiecare secvență semnificativă a învățării, fără care nu se
poate înainta în proces. Chiar dacă cere un consum mare de timp, frecvența evaluării nu
poate fi prea mare.
Evaluarea formativă se mai caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor sale
cu activitatea trecută și cu cea viitoare. Astfel, este o evaluare sumativă repetată, de
sancționare a copiilor care nu obțin performanțe în timp, cu scopul de a cultiva
încrederea în propriile capacități de reușită în învățare.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanță
atins în raport cu anumite exigențe de formare care au fost stabilite la începutul unei
perioade lungi de învățare sau care se formulează abia în momentul evaluării.
Constatările se exprimă în calificări atribuite copiilor, clasificări sau promovări ale
acestora.
În grădiniță, putem vorbi de evaluare inițială în momentul venirii copilului în instituție și
evaluare finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fișa psiho-
pedagogică finală (profil de personalitate, inventar de cunoștințe, interese și posibilități
de învățare) pentru a se recomanda înscrierea la școală.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu reconstituirea unei
imagini din bucățele poate fi autoevaluată). Există activități pe care preșcolarul nu este
capabil să le autoevalueze fără exercițiu prealabil. Pentru autoevaluare, este necesară
cunoașterea obiectivului și a căii de realizare. Atunci când preșcolarul se autoevaluează,
rezultatele sunt superioare.

4.12. Concluzii
Pentru un bun cunoscător și agent al procesului de învățământ, este esențială
cunoașterea uno aspecte hotărâtoare în economia lecției, anume: definirea rolului,
felurilor și a funcțiilor îndeplinite de mijloacele de învățământ și de evaluare, precum și
nevoia introducerii acestora după fiecare secvență a învățării.

4.13. Rezumat
Alegerea și Introducerea mijloacelor de învățământ în diverse momente ale secvențelor
didactice se face în deplin acord cu nevoia de înțelegere a subiecților actului
educațional, cu particularitățile de vârstă și cu cele individuale ale acestora. Tot astfel,
evaluarea cunoștințelor, gradul de însușire a acestora face parte integrantă din procesul
de învățământ, care este definit prin triada predare-învățare-evaluare.

4.14. Bibliografie
 Bocoș, M., Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 2003.
 Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006.
 Ionescu, M., Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca, 2003.
Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2001.
***Cartea educatoarei, Ghid practic-aplicativ, Târgu Mureș, 2000.
https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/didactica/rolul-mijloacelor-de-invatamant-in-
activitatea-didac288.php
https://www.didactic.ro/materiale/68266_rolul-mijloacelor-de-invatamant-in-
eficientizarea-activitatilor-din-gradinita
https://edict.ro/evaluarea-in-invatamantul-prescolar/

4.15. Tema de control 4 (TC 4)

Menționați și motivați alegerea formelor de evaluare în activitățile de educare a
limbajului. (10-15 rânduri)