CITEVA OBSERVATIL ASUPRA CONECTORILOR PRAGMATICL DIN LIMBA ROMANA RODICA ZAFIU Se propune o delimitare mai riguroa conectori pragmatici specific! conversati analizi a comportamentulu unita{i lingvistice. , in sistemul limbii romane, a clasei de uzuale, sugerindu-se citeva directii de a valorilor semantice si pragmatice ale acestor 1. Conectorii pragmatic’ sint defini{i in genere prin capacitatea lor de a stabili o relafie intre doud acte de limbaj +; cadrul ideal de manifes- tare a comportamentului lor este dialogul, toate celelalte utiliziri fiind derivate din aceasti situatie primar’ si reprezentativa 2. Prin polifonia sa, discursul monologic contine enunturi care se cer atribuite mai multor loeutori (Duerot 1980, 1984) si imprumuts, in dialogul interior prin care se construieste, mircile generate de conversatie. Unitatea minimalA care permite studierea conectorilor pragmatici este suita de dou replici (R,—R,)*. Articulind dou’ enunturi produse de locutori diferiti, care exprimi puncte de vedere distinete, conectorii pragmatici realizeazi interactiunea conversationald si stabilesc gradual coeziunea textului pe care il produc pas cu pas contributiile complementare. Structura si dimensiunea acestor conectori fiind de o mare varietate, un posibil punct de plecare in investigarea lor il constituie studiul unitd- tilor lexicale simple (adverbe, interjectii), al ciror sistem e un nucleu completat si lirgit de sintagmele san formulele propozifionale cu rol similar 4, 1, Particulele pragmatice care nu pot si apard decit in conversatie formeazii o categorie dintre cele mai interesante ; intr-un discurs argumen- tativ, intr-un text naratiy ete. ocurenta lor, accidental, apare ca 0 marci ta a dialogului si a oralitatii. Evident, ceea ce caracterizeazd aceste S en struc i si a functiei, cit uzul, registrul , indicii cei mai puterni al nteractiun i ore istice. Tn cele ce yor urma nu ne vom ocupa, deci, de conectorii ,,livresti”, care s-au format in discursul monologic elaborat sau au pitruns in el5; ne propunem si demonstram ca in sistemul limbii romane conectorii con- versatiei cotidiene constituie o clasi relativ omogend si reprezentativa, 1 Unele definifii mentioneaz si raportul intre actul de limbaj si contextul su; inter pretarile se reduc la aceeasi formula in masura in care contextul este deseris prin vecinatat lingvistice. Cf. Brockway 1982: 21, Fernandez-Sanchez 1988 : 153 5. ® Gray 1977 sustine punctul de vedere conform ciruia caracterul dialogic este fundamental pentru_limbaj. 3 Pentru ulilitatea a 40 foarte interesant pholofraze” conversationale, 5 Veri Guespin 1984; 54: ,,toute analyse conversationnelle [...] ne peut que regretter que le flirt de la pragmatique avec la logique Paméne & s‘intéresser davantage & des connecteurs snobles” (ceux de Pécrit argumentatif) qu’ ceux de Noral familial‘. reductii, vezi Pop 1984: 26-28. clasificare la Pop 1985, care inregistreazi un mare nunvir de SCL, anul XL, nr, 2, p, 315—319, Bucuresti, 1989316 RODICA ZAFIU 2 2.2. Lista conectorilor pragmatici nespecifici conversatiei cotidiene este foarte mare ; cea care urmeazii e departe de a fi completa: dar; or deci, agadar, in consecintd, prin urmare, astfel, ca atare®; atunci; totugi, cu toate acestea ; de allfel, de altminteri, altfel, aliminteri ; in plus; oricum, in orice caz; de fapt, in fond, in definitiv, la urma urmei; tn fines cel pufins pe deo parte, ... pede alié parie ete. Gradul de omonimie intre acesti conectori gi cei care atribuie valori de adeviir propozitiilor pe care le leag’, este destul de redus; cele mai numeroase sint elementele care stabilese pertinenta relativii a suecesiunii de replici (Brockway 1982), exprimind atitudinea valorizanta a celui de-al doilea locutor fati de actul de Jimbaj al primului locutor si fata de propriul situ act. Spre deosebire de aceste unititi lingvistice, clasa conectorilor con- versationali pe care ii putem numi ,,minimali” cuprinde cuvinte ambigue, adesea aproape asemantice, ale ciror valori tind spre simpla functie de indici. . Conectorii pragmatici trimit citre discurs, citre contextul lingvistic pe care il interpreteazi din punct de vedere semantic, ceea ce inseamni eh din categoria lor trebuie excluse particulele pragmatice care vizeazi contextul situational (Hai |acasit/; Uite jun caiet;), preeum si cuvintele prin care nu se realizeazi decit funetia conativa a limbajului : interjectiile de apel (hei, ia,) san de interpelare (mdi, bd, bre) pe care Pop (1985) Je numeste ,,mirci pur pragmatice’’. Particule ca hai sau iata, aite veteri, in anumite conditii, la actul de limhaj, la enuntare ; ele introdue diferite tipnri de acte, astfel incit se poate descoperi in comportamentul lor o specializare, o relatie destul de stabilA intre valoarea proprie unei interjectii si actul de limbaj realizat prin replica in care aceasta apare : interogatie, asertiune demonstrativa. a unei informatii noi etc.: Hai, ispune:! cit costa ?; Fath: am gasit solufia. Aceste elemente pragmatice nu corespund, insi, definitie’ pe care am adoptat-o pentru a delimita clasa eonectorilor, deoarece au o destul de mare autonome si nu stabilese decit o relatie de la stinga la dreapta cu enuntul care urmeazit 2.4. Pentru a delimita deci domeniul conectorilor specifici conver- satiei (sau cel putin nucleul Jor lexical) e necesar si fie limurit intr-o anumita maAsurii statutul destul de indecis al interjectiei in sistemul limbii. Chiar limitele acestei clase de cuvinte sint destul de labile : mai multi termeni sint interpretati cind ca interjectii, cind ca adverbe (Nica 1988 : 140, Ciompee 1985: 31) sau ca ,,interjectii improprii” (Dominte 1985 : 302}. Chiar dupit trasarea unor limite clasa riimine cterogenii, continind : onomatopecle, categorie aparte (Dominte 1985 : 302), formele expresive, afective, cuvintele de apel — in fine, conectorii pragmatici. 2.5. Introducerea citorva criterii suplimentare ar putea preciza aria conectorilor pragmatici ai limbii romane. Primul criteriu se referd la aparitia unei unita{i date in prima (R,) sau in cea de-a doua (R,) replies a@ unei unitati bimembre de dialog. Lexemele cu rol pragmatic care apar in R, nu pot fi considerate conectori propriu-zisi, pentru ci nu au functia de a impune o interpretare pornind de la ceva ,,deja spus”’, nu leagi R, de un context anterior. Aceste © Veri Cilianu-Lascu 1985.CONFCTORIL PRAGMATICL DIN LIMBA ROMANA 317 elemente ramin totusi mircile unor acte de limbaj specifice, orientate cStre cererea de réspuns, ceea ce constituie contributia lor la realizarea coeziunii din unitatea dialogick. Printre itemele eare pot si apari in R, se numar’ interjectiile care marcheazii_ inceputul unei fraze exclamative sau interogative — ei, et bine —, ,exponentul interogativ’’ al intrebarii confirmative — da? nu?, aga-i?, aga?, ai® (Cristea, Cunifa 1986: 150), modalizatorii oare si au (pe care graimaticile ii consider’ adverbe), utilizaji in interogatii dubita- tive ete. Criteriul apartenentei la_prima sau Ja cea de a doua replic produce dou categorii pragmatice : prima, formata din unititile care pot si apard deopotriva in R, si in Ry; cealalta, din conectorii propriu-zis , care nu apar decit in Ry si au ca functie principali pe aceea de ,ambreiori” de raspuns, ‘Analiza trebuie si disting’ sensurile diferite si cazurile de omo- nimie : la prima vedere, anumiti ,ambreiori’’? par si faci parte din R, ; in realitate, aceasti. plasare corespunde unei importante modifiedri semantice functionale : ta, de exemplu, este scindat mn doua yalori net distincte si iareate prin intonatie si prin prezenta/absenta unei pauze dupi. inter- jectie. Ia, este o marc’ pur pragmaticd, sau conativi, care apare in R,: Ta asculta !; ia, # e un ambreior de réspuns : — Ce faci aici? — Ta, agtept pe cineva. Un omportament similar il caracterizeasat pee-,ale ciirui prin- cipale valori sint ¢,:E, grabeste-te ! sie, : — E, depinde. Marcile pragmatice din R, sint indici ai unei ruphuri (in opozitie cu legétura pe care o stabilese conectorii proprit-zisi). Aceste mirci introdue o tema noni, o noua unitate discursiva. 2.6. O alta categorie de marci care apar exclusiv in rispunsuri este formata din particulele afirmatici si negatici: da, mda, aga, thi; nu, ba, ag, nf; bada, ba nu, Day, ny, agay se opun, ca sensuri si utiliziri diferite ale acelorasi lexeme, unititilor da, nu,, aga, — care sint caracterizate printr-o intonatie interogativa si apar in R,. Rolul de conectori al acestor particule este discutabil ; domeniul lor se poate delimita prin urmitoarele criterii : a) valoarea de substitut, b) independenta formald, c) capacitatea de a contracta relafii sintactice de subordonare, ca element subordonat sau ca regent. Membrii acestei clase sint pro-fraze, decodate prin raportare la enuntul anterior (Wunderli 1974, Nica 1988 : 140) ; valoarea propozitionali (posibilitatea de a forma enunt independent) ¢ 0 caracteristic’ pe care pro-frazele o impart cu unii conectori propriu-zisi : de, mde. In ceea ce priveste relajiile sintactice, doar pozitia de termen’ regent este semnificativa, in vreme ce subordonarea creeazi diferentieri in interiorul clasei (si se compare : Spune cd da { *Spune cé ay — cu Da, pentru ed ... | Ay, pentru ed ...). 2.7, Un criteriu ineficient pentru delimitarea categoriei conectorilor propriu-zisi, dar care indic& o posibila clasificare internd a categoriei si a claselor inrudite este cel al pozitiei pe care elementele dependente le ecupi in enunt. Se poate face distinctia intre pozitia initiala (foarte bine reprezentati de elemente care ,,joaci rol de borna la stinga’”, Simonin 1984 : 49 si care au functia de ,,atac de discurs”, Bouacha 1981 : 44 — pdi, ida, (2 ete.), cea finald (funetie de inchidere, reprezentativA mai ales pentru Ry: na,?, da,?, ai?) si cea libera (care izoleazh anumite sintagme dupa criterii sintactice xi semantice : edu, de, da,318 RODICA ZAFIU 4 3.1. Categoria pe care o putem numi pe drept cuvint ,,a conectorilor pragmatici ai conversatiei”, prezenti exclusiv in R, (,,parapraxemele' lui Gardés-Madray, 1984: 20), cuprinde, ca unititi principale, termenii : pai, de, mde, deh, ids, és (si -variantele lor). Este interesant de observat Ci toate aceste unititi au, in mare parte din utilizArile lor, o valoare moda- lizatoare comuni : indecizia, tndoiala. Fenomenul se poate explica prin atitudinea metalingvistic’, manifestati prin intermediul acestor conectori si implicind o anumitd dedublare. Propozitia Fu zie cd XY se opune propo- zitiei X (enuntate pur si simplu) prin adiugarea unei relatii de dependent: intre enunt si subiectul enuntator ; de aici pot deriva dowd tipuri de ati- tudine opuse : intensird si persuasicd (asum X) sau, din contra, prudenté (eu spun X; ceilalti ...). Polaritatea e ilustrati perfect de perechea Pai vine (,,{ntr-adevir vine”) — Pdi, vine (,,Mda, cred ci vine”), Mareile enuntarii (in rindul carora trebuie trecuti si conectorii, comparabili de multe ori cu declarativele) orienteazi interpretarea pe calea implicatiilor indirecte, care se substituie lecturii transparente (Dascal 1983 : 98). O clasificare interna extrem de util se obtine aplicind parti- culelor pragmatice criteriul instanfei enunfiative reprezentate. Enuntul marcat ¢ atribuit uncia dintre instantele enuntiative 1, /l, (locutor pritn/ locutor seeund). La, wile, iatd, zdu insofese un enunt asumat de propriul situ enuntiator, de BU ; 2i (Zi: ai venit? ,,ai venit, care va si zici?), ai? (Esti bolnav, ai? ,,esti bolnay, asa sustii?”’) atribuie continutul enuntului celuilalt locntor, intr-o utilizare polifonicd si ironicd a limbajului. 3.3. Prima si cea mai generali funetie a ambreiorilor de raspuns este de conectare a R, la R,; de aici decurge o intarire a relatici semantice implicite dintre cele doud enunturi, ceea ce transform conectorul prag- mati¢ cu valoare abstracté in substitut de conector determinat : adver- sativ, conclusiv, cauzal etc. Funetia mai putin evidenta este atribuirea, replicii unui locutor identic sau nu cu enuntiatorul. 3.4, Analiza propriu-zist trebuie si determine comportamentul si valorile fiecirui conector. Posibilitatea de a omite (cu sau fir modificari semantice) conectorul oferd informatii pertinente asupra functiilor prag- matice, Pentru péi, de exemplu, concluziile ar fi: conectorul nu apare decit in R,; in situatiile (destul de rare) in care e independent, e vorba mai curind de o elipsé a secventei care ar fi trebuit sd-i urmeze. Pozitia sa este intotdeauna inifiald : nu inchide R, printr-o valorizare pozitivi, cio con- tinud ca un corectiv ; prin opozitie sau intérire, Enuntul este asumat de enuntiator, dar consecintele pot fi diferite : fie insistenta, fie rezerva (v. supra, 3.1.). 4. Conectorii pragmatici ai limbii romaine formeazi, dup& cum se observa, un sistem complex si nu foarte omogen, care nu se refusi totusi analizei, Subclasa constituits de conectorii specific conversafiei cotidiene meriti o investigatie mai améinuntiti, pornind de la premisa ca aspectul spontan, afectiv si aleatoriu al interjectiilor si al adverbelor care 0 compun nu e decit un fenomen de suprafati. Comportamentul acestor particule poate si trebnie si fie descris in termeni semantici si pragmatici.5 CONECTORM PRAGMATIC! DIN LIMBA ROMANA 319 BIBLIOGRAFIE Brockway, 1., 1982 — Connecteurs pragmaliques et principe de pertinence, in ,,Langages”, 67, p. 722 Bouacha, A, A. 1981 — ,,Alors’” dans le discours pédagogique : épiphénoméne ou trace a’opérations diseursives ?, In ,,Langue francaise”, 30, p. 39— 5: Cilianu-Laseu, C. 1985 — Le eonnecteur pragmatique ,,done” en frangais et en roumain — inférence et argumentation, in Sémantique lexicale et sémantique énonciative (Bulletin de ta Société Roumaine de Linguistique Romane, XV), Bucuresti, [T.U.B.], p. 209—226, Giompec, G. 1985 clopedi Morfosintaxa adverbului romdnese, Bucuresti, Editura Stiintificd si Enci- Cristea, T., Cunita, A., 1986 — Modalités d'énonciation ef contrastivité, Bucuresti, [T.U.B.]. Daseal, M. 1983 — Pragmatics and the Philosophy of Mind. 1. Thought in Language, Amsterdam, John Benjamins. Dominte, ©. 1985 — Interjecfia, in T. Coteanu (coord), Limba roménd contemporani. Foneltea, Fonologia. Morfologia, Bucuresti, Editura Didacticd si Pedayogicd, p. Ducrat, 0. (éd.) 1980 — Les mots du discours, Paris, Minuit. Ducrot, O. 1984 — Le dire ef le dif, Paris, Minuit. Fernandez-Sanchez, M. M. 1988 — Procedimientos discursivos y coneetores en las conversaciones especificas. Conclusiones de un estudio, in ,,Le langage et homme”, 23, fasc. 2, p. 152-157, Gardés-Madray, F. 1984 — Praxématique et interaction verbale, in ,,Langages”, 74, p. 15—29. Gray, B. 1977 — The Grammatical Foundations of Rhetorie. Discourse Analysis, ‘The Hague, Mouton, Guespin, L, 1984 — Interaction verbale ef catégorisation dans Ientrelien : sur une enguéle socio~ logique @ Louviers, in ,,Langages”, 74, p. 47—91. Nica, D. 1988 — Teoria parfilor de vorbire. Cu apticatit ta adverb, Iasi, Editura Junimea. Pop, L. 1984 — Pentru 0 definifie a diatogului, in Carmen Vlad (coord.), Semioticd si poetica 1, Cluj-Napoca, [T.U.C.], p. 1-38. Pop, L.. 1985 — Maret diatogale, in LR, XXXIV, nr. 5, p. 420-426, Simonin, J. 1984 — Les plans d’énonciation dans ,,Berlin Alexanderpl polyphonie textuelle, in ,,Langages”, 73, p. 30-56. Wunderli, P., 1974 — Syntaxe transphrastique : fr. non, in SCL, XXV, nr. 5, p. 461—487. de Dablin ou de la Quelques remarques sur les connecteurs pragmatiques du roumain (Résumé) L’auteur se propose de délimiter et de décrire le systéme et le fone- tionnement de quelques eatégories de connecteurs pragmatiques du rou- main. Les embrayeurs de réponse — Ie type le plus représentatif des eon- necteurs de la conversation quotidienne — ont des valeurs sémantiques et pragmatiques assez divers, mais leur comportement se laisse circonscrire & aide de certains critéres (position, rapport & l’acte de langage, capacité d’attribuer le contenu de l’énoncé au locuteur, ete.). Martie 1989 Instilutul de Lingvistica Bueuresli, sit. Spira Haret nr. 12