2.4. Punctia scop Dup% cum s-a precizat mai sus, functia scop este oxpresia matenaticd a criteriulus de optimizare. Oriteriile de optimizare ce pot interveni in tekuologia chimicl pot £1 gru~ pate in douk clase mari = ~ criterii economice, = oriterii tehnice. Principalele oriterii economice sint + 1, Beneficiul t este diferenta dintre prejul produce fied anuale gi costurile anusle de productis. Dack pretul pro- ductiei anuale este fix, maximizarea beneficiului anual se transform’ in minimizarea costurilor anuale de productie. 2. Durata de recuperure wu investitiei : este raportul dintre valoarea investijiei gi veneficiul anual. Drept criterii economice se mui pot folosi: cheltuieli-~ le materiale, costurile de exploatare (ambele de mininizat)etc. Criteriil tehnice sint foarte numeroase, Enumeram ci- teva din ele : timpul de stationare in reactor (minim), conver- aio roportat& la un anumit reactant (maxim4), profil optim al temperaturii im lungul unui reactor (profil ce determin’ evo- lutia reactiilor), etc. In general, pentru aistemele tehmice, de la care se cere aproape intotdeauna o cit mai mare eficien}% economicd,cri- onomice sint cele cure primeazd. Cercetari recente a- jung la concluzia c% singurul criteriu care asiguré dimensiona- rea gi exploatarea optimal’ a unui reactor chimic este durata de recuperere a inveatitiei,exprimaté in forné echivalenta, prin roportul dintre beneficivul anual gi valoarea investitiel, re- port ce se cere maximizat. In multe cazuri ar fi de dorit si fie satiefacuw simul- tan mai multe oriterii. In aceasti situatie va trebui si se a~ leagt criteriul cel mai important, verificind totodatd care sint consecintele acestel alegeri asupra altor criterii.2.5. Variabile de décizie. Dac&d n este num&rul de variabile ce caracterizeazd un proces oarecare, iar { numirul de relafil intre variabile,atunci num&rul gradelor de libertate al procesului este: wen-d (69) Dac& W£o, problema este fie gregit formulutd, fie au se poate rezolva. Dac& se iau fn discutie valorile unui numir de variabile egal cu numérul gradelor de libertate, valorile celorlalte varia- vile se pot determina pe baza cclor 2 relatii dintre ele. Varia- pilele cérora urmeazi s% li se atribuie valori in vederea gi girii valorii maxime sau wlniwe a criteriului de optinizare se numese variabile de decizie. Numirul lor este deci teoretic e— gal cu numarul gradelor de liberate. Nu este fins& obligatoria si se foloseasc& ca variabile de decizie toate gradel@’ de 1i-~ rvertate teoretic disponibile ( de exemplu. la optimizarea instalatiilorin“functiune se pot ldsa unor variabile valorile pe care le au in exploatare; motivele pot fi diverse: variabi- Lele nt an un rol important, modificarea lor ar ridica probleme tebnice dificile etc). In unele cazuri mai simple, atit numi- rul, cit gi natura variabilelor de decizie pot fi stabilite ine tuitiv. Pentru cazuri mai complere au fost elaborate metodologii je alegere a lor. Exemplu: Intr-un reactor ou agitare perfect’, in care procesul e desfSsoar& stationar gi izoterm, are loe reactia de ordinul I a —K—=» 8B Se cere s& se determine volumul V al reactorului gi oncentratia in A la legire,astfel incit costul unei productid rare de 200 moli din produsul B s¥ fie minim. Ca date iuljiale e pot lua: =~ concentratia lui 4 la intrare C4)=0,5 kmol/a? - prejul reactantului A loo lei/kmolA = costul exploatiril gi Intreyinerii reactorului 5 lei/a’n ~k= 0,15 wtDaci se noteazi cu Q, debitul de alimentare (m°/h) ¢ 14 ou Cy concertratia lui A la iegire atunci func{ia scop ester Vv Felo.Q- +5.V & mine sau qv = 50.Q,+5. V4 min (70) Relajiile dintre variabile sint urm&toarele: - bilanjul de materiale pentru reactatul Wwe Gooey rVek . cy sau 05 Oy = + Q, 40,15 20.0, (71) - bilantul de materiale pentru reactantul B Cc & » So 6 ae ) = 200 sau cy 40 0,5 a, (1 - gH) = 200 72) Aven dect dou retatii (71) 91 (72) gi un numir de 3 variabile V, C, gi Qy» In consecintd, una din ele, de exemplu Qye ve eonatited variabile de decizie.2.6. Clasificarea metodelor de optimizare. Varietatea gi complexitatea functiilor scop gi a res- trictiilor care pot interveni au dus gi duc la elaborarea unui numir foarte mare de metode eau tehnici de optimizare. iceste metode le putem impirti im patru clase mari: - metoda enumer’irii exhgftive : const in calcula~ rea functiei scop pentru un numir mare de valori ale -¥@ctoru~ lui de decizi@ ¥ (xy, Xp» +++ x4, sees) unde x, sint varie- pilele de decizie. Este o metodd care, datorit& volumului mare de calcule, se utilizeaz% destul de rare - metodele clasice de optimizare : sint aplicabile, in principiu,la functii scop definite, continui gi derivabile. Metodele se lovesc de deficultiti crescinde pe masuré ce cregte numérul variabilelor de decizie gi al restrictiilor. - matodele nimerice numite gi de cdutare direct’ gau de "citérare pe deal”. Aceste metode reprezint& experimente numerice planificate prin care se fnainteaz& pas cu pas, prin Qmbunititiri succesive, spre extremul cdutat. Ble sint aplica— pile gi la otabilixea exparimentald, f’rd nici un model mate matic, @ optimului de functionare a unei instalatii in funce jiune. ~ metode de programare sint metode de aare eficien- $& care presupin, de regula, utilizarea calculatoarelor nume~ rice. Principalele metode sint: programarea liniari, progre- marea dinamic, programarea geometrict etc. Fiecare din aceste metode este aplicabild la un anumit tip de functil scop sau le un anumit tip de probleme de optimizare. In continuare se Vor aborda citeva metode de cdutare directé a optimului. 2.7+ Metode nunerice de ciutare peatru probleme unidimongi onale(f ii scop de_o sin, yariabili de decizie). C&utarea propriu-zigi se efectueazd calculind sau de-terminind mai multe valori ale functiei scop urmat& de compa- rerea valorilor gisite gi restringerea intervalului in care se poate afla extremul. Dup& modul de stabilire a valorilor variabilei in- dependente gi succeslysefectuarii caloulelor se deosebesc = - metode simultane de c&utere: se stabilesici de le fncoputul ckutKrii toate valorile ce se vor atribui varia- bilei independentec. - mytode secventinle + la inceput se atribuie um numar mic de valori variabilei incepenaente, iar valorile ce se vor atribui fn continuare vor depinde de valorile gasite pentru functia scop. cipalele notiuni utilizate in cadrul _metodelor de _c&utere sint urmitoarele = 0 = intervalul standard este intervalul {0,1} in care se consider& ci variabila independent& e functiei scop poate lua orice valoare. Pentru uniformizares gi simplificarea ealculelor, este necesar ca domeniul de variatie al orickrei variabile independente (para metru fisic) si fie trecut la intervalul standard.Exemplu: s& presupunem ci variabila andependentaé T, a unei func- $i scop K(T) ia valori in- tre 7, gi 7, gi ci alura functiei scop este cea din figura 80. Trecerea la inter- valul standard necesita eae de variabilé x= re + acest lucru nu ° schimba alura functiei SCOP. b= functia uimodale: este orice functie continun definit& in intervalul standard al variabilei independente gi care prezint& un singur Pig. 80extrem in acest interval. In detyrsul aplicdrii unei metode de cdutare unidimensionald, se considerd c& exist& functii unimo- dale,€ind se banuieste existenta mai multor extreme in interva~ lul standard, cdutarea se efectueazd impartind intervalul in mal multe subintervale care s& cuprindd doar functii unimodale. ~ interval de incertitudine + in cadrul tuturor metodelor de ciutare unidimensionald se impum "n" valori con- crete variabilei independente, se determin’ valorile corespun- z&toare ale functiei scop dupé care, prin compararea acestor yelori se delimiteazd um interval mai ingust decit cel initial, in care cu sigurantaé se afl4 optimul, fari insi s& se cunoasc& pozitia sa in acest interval. 2e7ele Metoda odutSrii echidistante. Principiul metodei const’ in urm&toarele: ~ se dau "n™ valori variabilei independente in aga fel incit toate valorile s% fie amplasate la distantje egale: Hy = Ky, = Ty-MQs ee = Hy Hy (73) = se calculeaz’ cau se determin3 valoarea functi- ei scop tncele "n™ puncte : F(x); F(xj)s e+e P(A,)> - se localizeaz% valoarea cea mai mare sau cea mai micd a functiei scop; cele dows intervale vecine valorii marime sau minime, insumate, vor reprezenta intervalul de incertitudine. Metoda poate fi aplicat& in doud variante : a/-Variante simultand _ Im ecazul acestei variante, se stabilesc de la ince- putul ciutrii cele n valori ce vor fi atribuite variabilei independente. Wumérul n de valord se alege in functie de precizia dorit® de localizare a optimului,Entrucit existé n+ 1 intervale egale, intervalul de incertitudine are valoarea : heey (14)~ Dack dorim o pre~ oizie de localizare a optimulni de o,2,atuned ne - lagi - -1= 9 (figure 91) Br aro Oh 05 Oe OOS OST Fig. &l- b/~ Yariante simulten -secventials. Aceast& variant’ se aplio’ astfel s la inceputul ofutirid se atriboie numai m numir "np de valori variabilei independente x. Cu aceste valori se procedeazd ca la varian- te simultand, iar dup& localizarea intervalului de incertitu- @ine se continuk ofutareca in intervalul rimas dind m numir "25" de valori variabilei independente gi din nou se procedeazi ea la varianta simnltand. Se aplici deci succesiv varianta simultend. In ipotez# ci in fiecare secvent& se d& acelagi nu- mar ny de valori gi daci se efectueazd k secvente, valdarea intervalului de incertitudine va fi + a> Gar * (75) dar numirul total de evaluiri ale functiel scop eate, nen ok (76) Dac& se proptme o precigie de localizare a optimului de 1%, deci 1,=0,01, in cazul varianted simultane, numirul ne- cesar de valori ce se vor da variabilei independente este : 2 an qe ao aby Ps 199 valort In cazul variantei simultan-secventiale, daci in fie~ care secventi se atribuie variabilei independente mm numir 2) = 4 volori, num’rul ae seovente va f4 +08 210g 9, = Ss = = 5 secvente roel shar) dee Caer) k Humirul total de valori acordate variebilei indepen- dente este men). k= 465 = 206 Deci, in cazul unor precizii avansate de localizare a optimului, varianta simulten —secventialane va conduce la atin— gorca preeisies dorite printr-un numir mai mic de velori atri- buite variabilei independente. 2-7e2e Metoda Fibonecoi. Metoda Fibonacci este o metod% pur secventiald. In prima secvent% se dau douk valori variabilei independente. In urmitearele secvente se atribuie o singurd valoare nou’ care va forma o pereche cu o valoare existentX, din secventa prece- dent&, Modul. de fixare al perechilor secventiale se bazeaz% pe seria de numere fintregi ce se numegte Pibonac#i. In aceast% serie, fiecare element al seriei este suma celor douk olemonte precedente: f, = Baa + Ono (77) B= Rai (78) a ° 1 2 3 4 5 6 T B wae Stabilirea distantelor pentru atribuirea valorilor va~ riabilei x se face pe baza unor rapoarte ale numerelor consecu- tive Fibonacci. Se presupune ctmoscut numdrul n de cdutiri (se va vedea faptul cd acest num&r poate fi stabilit cunoscind pre- 21gia doritaé de localizare a optimului). Schema de ciutare este urmitoarea: Pagul 2 Pie [0,1] intervalul normat de variajie a variabilei le decizie. Presupunem o& avem o functie unimodald concavd gi tm consecint& vom cduta un maxim. Se calculeaz&é valoarea seg-