Academia Romdnd

I - ExTRAL I

Tom. XLIX - L
2002-2003

Sludll
r

$t
I

Gercetfirl

de

GEOGHAFIE
 NOI DATE ASUPRA RELIEFULUI GLACIAR PERIGLACIAR
$I
DIN MUNTII $UREANU

PETRU URDEA., LUCIAN DRAGUT'-

Cuvinte cheie: relief glaciar, relief periglaciar, Munfii

$ureanu.

New data on glacial a.na.ngUlaciaf Unaforms in the gureanu Mountains.

Although 100
years have past from the identification of glacial landforms in the
$ureanu Mountains, this
problem has not been properly solved. So we have tried to u"qui." new
data for better
illustrate the traces of glacial and periglacial tandforms in this area. In addition
to the glacial
cirques noted, but summarily analyzed in the geographical literature ($ureanu,
C6rpa, iArva,
Gropqoara), we have identified and investigated the glacio-nival cirquls
situated on the east
slope of Peter's Peak and on the origin of Augelu, Bil"l", Cort"uru, Ba.logu
Mare, Brate$,
Dobraia, and, Zlnoaga valleys. The detection of some moraines situated between
I 530 and
I 900 m altitude authorize to create a clear image concerning the development of
the
Quaternary glaciation in this mountainous area dominated by a larle extension of the levelled
surfaces. For-the high area of the $ureanu Mountains the geomorphological
landscape is also
represented by the elements of periglacial morphogenesis which are specific
both of
interfluves and slopes,domains. The Quaternary cryogenic processes changed
the top part of
the erosion outliers, which dominate the levelled surfaces, into the residual
masses like tors or
into the periglacial tamp. In the same domain of the interfluves there are periglacial
pavements, patterned ground, fossil palsen, nivation microdepressions, and
earth hummocks
(thufurs). In the area of the peaks (especially Augelu) there are the landforms
generated by
periglacial eolisation. On the slopes there are rock rivers (rock streams),
nivation niches,
protalus ramparts, talus cones and talus slopes (which advance towards
the scree slopes in the
serpentine area of the Vdrful Negru (Black Peak) MlScile as well solifluxional
-
(solifluxional undulations, sorifluxionar te*acenes, ploughing blocks).
landforms

I.INTRODUCERE

Unitate distinctl a Grupei Par6ngului, Munlii

$ureanu se fac remarcati printr-un
peisaj geomorfologic in care nota dominanti este dati de marea extensiune
a
suprafetelor de nivelare gi de existenta, pe un areal important, a reliefului
' Ptof. univ. dr., Universitatea de Vest, Facultatea de Geografie, Bdul V. pirvan,
.
Timigoara.
nr. 4, RO - 30@23,

'* IJctor univ. dr., universitatea de ves! Facultatea de Geografie,

B-dul v. parvan, nr. 4, Ro -
3W223, Timiqoara.

Studii Si cercetdri de geografie, r. XUX-L, p. 190-206, BucureSti, 2002-2003

192 Petru Urdea, Lucian Drdguf

caracteristic prezentei calcarelor. Degi dep[gesc 2 000 m altitudine (Vf. lui PItru -
2l3O m, Vf. $ureanu - 2059 m, Vf. Cdrpa - 2012 m, Vf. Augelu - 2 009 m,
Culmea lui Brat - 2 002 m), acegti munfi nu se fac remarcali prin prezenfa
elementelor specifice peisajului alpin, ei incadr6ndu-se la ceea ce Fmm. de
Martonne (1905) definea ca fiind un relief de tip Bordscu. Lipsindu-le
spectaculozitatea pe care o au anumite zone montane apropiate, ca Retezatul qi
Partngul, remarcabile prin alura lor alpini, Mun{ii $ureanu nu au atras prea mult
pe geomorfologi, dovadd fiind numirul redus de articole dedicate acestei arii
montane, cu deosebire a celor din domeniul geomorfologiei glaciare gi periglaciare.
Deoarece relieful situat la peste I 800 m altitudine - deci in etajul alpin - ocupl circa 2 Vo
(31,6 km1 din suprafafa Munfilor $ureanu, este normal ca asupra acestei zone montane si existe un
anumit interes din partea noastr5, mai ales ci in ceea ce privegte relieful glaciar gi periglaciar,
problemele sunt departe de a fi mulfumitor rezolvate. O mirare pe care nu ne:o putem ascunde este
aceea ci deqi pe harta topografic[ ausriacl (l:75 000) din 1884 sunt figurate distinct abrupturile ce
conturque circurile glaciare $ureanu, Cirpa, Pdrva gi Gropgoara - cu excepfia circului $ureanu - ,
doar in anii '60 ai secolului al XX-lea sunt semnalate gi/sau descrise, destul de sumar dup6 cum vom
constata, celelalte circuri glaciare. Cu pdrere de r6u se constate c6, degi au trecut mai bine de 100 de
ani de la semnalarea gi descrierea minufioasi a circului $ureanu de citre Lehmann (1885), studiile
ulterioare, datorate lui Emm. de Martonne (1900, 1907), Puchleitner (1901), Krliutner (1930) fi
Pawlowski (1936), nu au avansat prea mult, ele preluAnd afirmafiile ,,pionierului" intr-ale glaciafiei
din Alpii Transilvaniei. Situa(ia se schimb6 in deceniul gapte al secolului al XX-lea, studiile
caracterizindu-se printr-o mai mare minuliozitate, etalati de citre V. Trufag (1962) gi Gh. Niculescu
(1969). Sunt semnalate gi descrise sumar circurile Cirpa, Pirva gi Gropgoara gi Augelul (considerat
glacio-nival), - circuri ce se incadreazi flri dubii in ceea ce se definegte a fi un circ glaciar (Evans,
Cox, 1974) -, studiile fiind insolite de schilele morfologice ale circurilor gureanu gi CArpa. V. Trufa5
(1962) se opregte gi asupra unor ,.urme periglaciare" ca grohotigurile - inclusiv cele ingropate -,
congelifluxiunile, penele (pungile) 9i plicafiile periglaciare, muguroaiete inierbate, microdepresiunile
nivale, valurile nivale. Mai amintim faptul ctr in ghidul turistic al Munfilor $ureanu, V. Trufag (1986)
mai semnaleaztr circurile glacio-nivale Dobraia gi Vf. lui Pitru, schilate gi pe harta turistictr. O reluare
a informaliilor existente, cu unele addugiri, glsim 9i in lucrarea lui Driguf (1996), fiind semnalati qi
modelarea glaciard de la obirgia pAriului Bilele.
Din punct de vedere geologic, zona inaltd a Munfilor $ureanu se caracterizeazd prin
ptezenla Pinzei Getice, reprezentati prin Seria de Sebeg - Lotru (complexul paragnaiselor,
faciesul amfibolitic cu almandin), in alcdtuirea clreia predominl paragnaisele micacee cu biotit
9i granafi, micagisturile cu granafi, disten gi staurolit, altrturi de care apar gnaise granitice gi
gnaise oculare, amfibolite, migmatite, gisturi cuarfitice gi cuarfite. Pe alocuri, apar enclave de
roci ultrabazice ca dunite gi serpentinite, precum gi pegmatite cu biotit, granati, disten 9i
staurolit (Pavelescu, 1955).

2. DATE DE TEREN $r DTSCUTTT

Campaniile noastre de teren, efectuate in octombrie 1999, iulie gi septembrie

2000, au permis identificarea $i cartarea (fig. 1, 2,3) a noi elemente ale reliefului
glaciar gi periglaciar, ceea ce ne prilejuiegte prezentarea de noi opinii asupra acestei
problematici.
 2
3 Relieful glaciar gi periglaciar din Muntii gureanu 193

REUEFALGI.ACIAR

n,
O priml remarce ce ftebuie ficuti este aceea conform clreia cele mai
fa reprezentative forme glaciare sunt localizate in bazinul superior al Rdului Mare al
le cugirului, la obargia pdraielor $ureanu, cdrpa, Pirva gi Gropgoara. considerind ci
e cercetitorii anteriori au identificat gi interpretat corect, in cea mai mare parte,
ii relieful specific, vom releva elementele de noutate identificate de noi.
It Deoarece primul circ glaciar identificat in Munlii $ureanu a fost circul
ii $ureanu (Lehmann, 1885), ne simfim datori si ne ocuprm mai intdi de relieful
glaciar din aceast[ arie.
6 Lateral gi la nord de morena ce mirginegte cuveta in care este localizat lacul
I $ureanu, se aflI o masi de materiale eterogene, ce o domin[ pe precedenta cu doar
',
24 m inilfime qi trece, aproape pe nesim,tite, in versantul prelung ce se continu6
' spre est cu peretele sud-vestic al circului qi care mirginegte spre avale o vale
glaciari abia schilatl (fig. 1). Aceast[ posibil6 moreni lateralS se continu[ in jos
I pdni la joncfiunea cu morena frontalr de la altitudinea de I 635-1 657 m,
semnalat[ de timpuriu de cltre Lehmann (1885), ca gi pe cea de lal7zo mce
I inchide spre aval chiuveta lacustrd. De fapt, intreaga topografie a acestei zone, de o
parte gi de alta a par0ului $ureanu, pdn6 la altitudinea de 1 55G-1 560 m, este una
confuzi, cu mai multe valuri haotice de materiale eterogene, cu unele blocuri de
mai mari dimensiu^ni, posibile blocuri eratice, ducdndu-ne cu gandul la o veche
morenl de ablafie. in partea cea mai de jos, aproape de confluenia cu R6ul Mare al
Cugirului, se g[segte un val estompat de material morenaic, cu o mic[ contrapantd
spre amonte, marcind probabil cea mai mici altitudine la care a ajuns ghefarul.
o analiz6, atent[ a zonei din amonte de Lacul $ureanu aratd" cd, aga-numita
,,moren5 diagonald" (Trufag, 1962) se prezintd, de fapt, ca un ansamblu morfologic
complex, desfigurat la 1 760-1 810 m altitudine. se poate distinge o morenl
stadiali ugor arcuitl la circa I770 m qi o alta la nord-vest qi vest de lac, ea unindu-se
cu morena lateral[ amintitd mai sus (fig. 1). Morfologia de detaliu sugereaz[, foarte
ugor, configurafia ghefarului in ultimele sale stadii. La altitudinea de 1 90G-1 950 m
se individualizeazd,o formi de trecere de la un circ embrionar la o niqi de nivafie.
Circul glaciar Cirpa, semnalat qi descris sumar pentru prima datl de
cltre V. Trufaq (1962\, este cel mai extins gi mai reprezentativ din tot masivul,
el ,,rup0nd" monotonia Muntelui Cdrpa, retezat de suprafafa de nivelare
Borlscu (fig. 1). Este un circ asimetric, doar peretele sudic gi cel vestic fiind
bine individualizate, cel vestic desf[gur0ndu-se pe direcfia generalI nord-sud
pe circa 1,3 km gi a clrui continuitate este intrerupt[ la partea superioar[ de
nige qi semipdlnii de nivafie gi de culoare de avalange, ceea ce-i dd un aspect
festonat. Treimea sudicl a peretelui, cu dezvoltare obsecventi, se face
remarcatl prin prezenfa a doui mici trepte structurale. Datorit[ unor mici creste
stdncoase se individualizeazd trei lobi. Larg deschis spre est, este continuat de o
vale glaciarr abia schifat[, orientati spre nord-est, care prezint[ un umrr pe
partea dreaptS, la altitudinea de I 850 m.
t94 Petru Urdea, Lucian Dr6gu[

ol
ga

r 1998
.&,
E._
,.]

lrl

ffia4:tr
-4l-ilVr.Su..-, '"1|$

F"'-Xn:;rff
;::;':#,T;;;;X;:;#y,,
Privit in ansamblu, patul circului Cdrpa are doul trepte - acoperite in parte cu
jnepenig -, una foarte ingustS, apropiati de pere(ii circului qi o alta prelung
inclinat[ spre est, ce se desf[goarl pin[ deasupra ulucului glaciar, la altitudini de
1 750-1 800 m. Pe prima treapt6, la capltul unor culoare de avalange, sunt prezente
potcoave nivale, conuri de grohotiq qi, mai jos, valuri de material morenaic, ca ni$te
rambleuri asimetrice. Aceste valuri morenaice sunt caracteristice pentru lobul
mijlociu gi, mai ales, pentru lobul nordic. Chiar potcoava nivali cebarcazd cuveta
Iezerului Cdrpa (S = 846 m2, Ad. = 1,6 m; Trufag, 196l; 1962; Niculescu, 1969),
trebuie sI fie consideratl ca fiind o morenl din ultimul stadiu glaciar. Aceastl nou[
incadrare morfologic[ qi morfogenetic6 este posibilI daci finem cont de faptul ci
4

acest val morenaic se afle destul de departe de perefii circului, arcuirea sa maxim[
nu este in dreptul nici uneia dintre semipAlniile nivale, continuate spre depresiunea
din spatele acestui val cu dou[ ulucuri larg evazate, de 15-20 m li-1ime, iar
extremiti{ile acestei acumulIri pornesc din doui proeminenle st6ncoase ale
peretelui. glacill, proeminenle ce au furnizat gelifracte pentru construcfia
morfologic[ edificatd de cltre ghefarul in ultimul siu stadiu de existen!6. Mai jos
de acest val semilunar, se schifeazd: ur,r, alt val morenaic ce se continua'spre nord,
aproximativ paralel cu peretele, gi din al cdrui capdt sudic pornegte un val morenaic
ce se dirijeazi spre est, spre ulucul glaciar.
In cadrul lobului nordic, cel mai bine individtalizat- cu ,,un relief haotic de
eroziune (berbeci glaciari); sub versangi se g[segte un lac ai o potcoav[ nivalr"
(Niculescu, 1969, p. 20) -, se recunosc valuri morenaice, cu pozifie generald
transversalI, berbeci glaciari qi mici trepte glaciare, impuse probabil de faciesuri
petrografice mai rezistente. Primul val morenaic, format din trei segmente dispuse
in releu, se desfSgoarl la 1 850-1 900 m gi se prezinti ca un rambliu asimetric. in
spatele primului segment, cel sudic, gi sub un- perete secundar se afli depresiunea
in care se afll Iezeragul carpa (s = 156 m2, Ad. = 1,65 m; Trufaq, igot). t,
continuare, mai jos, sunt prezente alte trei valuri morenaice, direclionate u$or spre
valea glaciard. De fapt, inspre valea glaciar[, pe versantul st0ng al acesteia de la
altitudinea de circa I 790-1800 m, se contureazi suficient de clar patru valuri
morenaice, - un altul este abia schifat - aproximativ paralele, ce coboare oblic spre
ptrdul cdrpa (fig. I).valul extern, lung de circa 400 m, o veritabile morine
laterall, este cel mai bine exprimat, avind un profil asimetric, cu o pantr mai
accentuati spre exterior, domindnd cu pdn[ la 4 m o depresiune alungit[ ce separ[
aceastl moren[ lateral5 de restul versantului. Ea se continul circa 150 de m de-a
lungul vlii, aproape paralel cu fundul acesteia, p0n6 la circa 1 670 m altitudine,
structura sa internl, dezviluit[ in deschiderea efectuatd, confirmdnd statutul pe care
i-l acorddm. in continuareazoneidescrise mai sus, pind la pirflul ce coboara de sub
ingeuarea situat[ la nord de Vf. Cirpa, versantul, cu aspect prelung mai inclinat in
-
partea sa superioar[ - are o topografie mai deosebiE; fiind prerente, in jumrtatea
inferioari, mai multe valuri foarte estompate, abia sesizabile, direclionate oblic
spre partea axiali a viii. Aceastd situafie ne indeamn[ sd ne gdndim la posibilitatea
existenfei unor ,,gor,turi" de gheafr ce coborau spre limba glaciarr i ghelarului
Cnrpa gi care au modelat versantul, l[snndu-gi, prin topire desigur, r*t".iul"l"
transportate din partea superioarI a versantului sub forma acelor valuri.
chiar de sub peretele sudic, pe fundul circului, se schifeazi un uluc glaciar
incipient, preslrat cu citeva blocuri eratice gi barat la altitudinea de 1 760 m de o
moreni frontalS - spartl de p0rdul Cdrpa in zona sa axial[ - ce domin[ cu circa 2*5 m
podeaua ulucului. De la aceasta pornesc spre amonte gi oblic, spre vest, doud
,,d6.re" alungite, posibile morene laterale, cea mai bine exprimati prelungindu-se
p0ni aproape de peretele vestic, la sud de morena de sub lezerul Cnrpa. in spatele
siu, pufin in amonte, apare schilat un monticul alungit, un rest dintr-o posibil[
196 Petru Urdea, Lucian Drigu1

morene de abtafie. Mai in avale, pe stAnga pAriului, la circa 1 750 m, apare un alt
fragment de moren[ frontalI, continuate de una laterall ce porne$te oblic spre
peretele vestic, joncfionind cu cel de-al doilea val morenaic de sub Iezerul CArpa.
in avale gi pe dreapta pdrnului Cdrpa, in pldure, este prezentl o moreni laterali,
sesizat[ de cltre Niculiscu (1969), dar care se continul spre aval pini mai jos de
altitudinea de 1 640 m cu o topografie gi structur[ tipice. La confluenfa p0rdului
Cerpa cu Rdul Mare, la altitudinea de 1575-1580 m, am identificat depozite
glaciare, at0t pe dreapta, cit qi pe stinga viii, cu o topografie de detaliu destul de
expresiv[ prin prezen{a unor valuri estompate de materiale alohtone. Pe malul
drept, din versant se desprinde un val ugor asimetric, direc{ionat spre ptriu, la
altitudinea de 1 550 m, probabil un rest din valul extern al morenei frontale. Mai
jos, pdnl la confluenta cu Riul Mare se constat6 cI valea are un profil longitudinal
mult mai inclinat, iar patul s6u se ingusteaz[, avind profil in V.
Semnalat qi descris sumar pentru prima dati tot de cltre V. Trufaq 0962),
dezvoltat pe circa 800 m lungime, circul PArva se tnscrie in caracteristica de bazd
a circurilor glaciare din Mun{ii $ureanu, qi anume asimetria (ng. 2).Fiind orientat
spre ENE, doar peretele vestic Ei cel nordic sunt foarte bine exprimate in relief prin
abrupturi de circa 4{.-a7O m, disecate pi acestea de citre cdteva culoare de avalanqe,
la partea superioarl, la contactul cu spatele neted al interfluviului Dobraia - Pflrva,
fiind prezente semipitnii gi nige nivale. Sub aceste abrupturi, influenlate structural,
se desf6qoari o treapt[ glaciar[ ingustl 9i inclinatl, pe care sunt prezenfi cdfiva
berbeci glaciari gi grohotiguri. inspre sud, circul este mlrginit de un versant
inclinat, ce doar la partea sa superioara, la contactul cu interfluviul, prezint[ un
abrupt semicircular de circa 8-10 m inll{ime.
Podeaua propriu-zis[ a circului are un aspect alungit qi ugor concav' prima
treapt[ aflflndu-se la 1 660-1 700 m altitudine, fiind mirginitl inspre aval de un val
morenaic abia schilat, dublat, pufin mai jos, de un alt val, mai dezvoltat pe dreapta
gi erodat in partea axialI de-catre pirdul Pflrva. in zona stinei Pdrva, podeaua
circului, tapisati cu depozite specifice morenelor de ablafie 9i celor de fund, este
dominati utat p" stAnga, dar mai ales pe dreapta, de o moreni lateralf, tipic6, cu o
inilfime de 10-25 m gi care se continui spre avale cu morena frontalS stadial[,
aflatl la 1603-1 615 m attitudine. PinS la altitudinea de I 565-1 570 m, pe o
lungime de circa 500 m, se desfigoar[ sectorul de vale glaciar[, mirginit[ pe
ambele p6(i de o prispd de acumulare, constituit6 din depozite glaciare tipice, a$a
cum ap:r ele in semidebleul drumului forestier, blocurile de paragnaise, gnaise
granitice gi micagisturi, cu muchiile gi collurile rotunjite, ,,inotflnd" in masa de
materiale mai fine.
Jumdtatea sudicl a peretelui vestic al circului, adicl cel din spate - acolo
unde este disecat de un pflrAu ce vine de pe interfluviul Dobraia - Pirva -, este
mult mai scund, are buza rotunjit[ $i este continuat parale! cu pflrAul amintit de un
uluc incipient ce se pierde treptat in suprafafa ugor inclinat6 a interfluviului. Dacd
{inem cont de faptul ci pe la jumdtatea distanfei dintre buza circului $i partea cea
 6 7 Relieful glaciar pi periglaciar din Muntii Sureanu t97

Nlt mai inalt[ a interfluviului amintit, paji$tea este impestrifatl de numeroase blocuri,
re unele de c6fiva metri cubi, fEr[ si existe in preajm[ vreun abrupt care s[ le fi
a. furnizat, trebuie sI admitem ci acest platou ugor inclinat spre cirCul Pirva a fost
e, acoperit de mase de gheaf6, mase ce au transportat aceste blocuri din aria a dou6
le toruri aflate la circa 2 000 m altitudine qi care ,,au emis" limba de gheafr ce a creat
d gi ulucul incipient amintit.
le
b
il I

a ?

i 3

4
I 5

I
9

t0 ,,8
"l-z-l alffiI
rrl l ,rF6il
', rq-gl
alEl
'.nufJn n@
'uFEl ,'lFT
,,lryiEl O. f0

Fig. 2 - Harta gmmorfologici a zonei P6rva-Virful Negru. /, Virf;2, circ 9i vale glaciari;
3, vale glaciarl posibild;4, circ glacio-nival;5, prag glaciar;6, blocuri eratice (a/ 9i
berbeci glaciari (b);7, depresiuni de subsIpare glaciaril & morene; 9, stAnci reziduale
(a) qi abrupturi criergicoJitologice (b)i 10, lor: tl, tamp periglaciar; /2, semipAlnie
(a) 9i nign nivalt(b); 13, r6uri de pietre; /d culoare de avalange; 15, potcoave nivale;
/6, grohotiguri izolate, conuri gi trene de grohotig; 17, tera* de crioplanafie; /E blocuri
reptante; /9, terasef€ de solifluxiune; 2O onduliri de solifluxiune;21, ogap, nivo-fluviale;
22, pavaje periglaciare; 23, soluri poligonale; 24, microdepresiuni nivale; 25, palse
fosile; 26, muguroaie periglaciare; 2Z castru roman; 28, cotil;29, curbe de nivel; -10, riuri
9i lacuri; J/, limita superioarl a p6durii.
- Geomarphological map of Pilrva-V6fu1 Negru area. l, peak;2, glacial cirque and
vdley: 3, possible ghcial vallcy: 4, glacio-nival cirqrc; 5, glacial rock bar; 6, erratics
(a) and roches nautonnies (b);7, overd,eepening depressian:8, moraines;9, rocks
(a) and cryergic-lithological scarps (b); 10, tor: lL, periglacial tamp; 12, nival
semifunnel (a) and niche (b); 13, rock rivers; 14, avalanche pattu; 15, protalus
ramparts; L6, talus cones and scree slopes; 17, cryoplanation terraces; 18, ploughing
blocks; 19, solifluxion terracettes;2O, solifluxion ondulations;21, nivo-fluvial gultys;
22, periglacial pavenet.s; 23, putemcd grounds; 24, nival microdepressiow: 25, fossit
palsen:26, periglacial humntocks;27, Roman canp;Z8, elevation; 29, contour lines:
3O, rivers and lakcs: 31, upper timberline.
198 petru Urdea, Lucian Dragql

circul Gropgoara afost semnalat pentru prima dat6 tot de cdtre v. Trufag in
1962 gi schifat pe harta turisticl a Munlilor $ureanu (Trufaq, 1986), fiind considerat
ca fiind cel mai mic circ glaciar din Mun{ii $ureanu, cu versangi pulin abrupfi,
,,acoperifi cu depozite deluviale, inierbate, cu urme vechi qi noi de solifluxiuni"
(Trufag, L962). Ghidandu-ne dupi aceste date, din prcate, in teren situafia era cu
totul alta. P0rdul Gropgoara av0nd la obArqie trei pdraie, circul glaciar este figurat
pe harta amintitd la obargia p0rdului vestic, dominatd la vest de Muntele
Comirnicelu (1 894 m). Acolo, situalia seam[nr cu cea descrisr de c[tre Trufag
(1962), dar nu poate fi vorba de relief glaciar, ci doar de o asimetrici qi foarte
evazatd, nigl nivali, cu versanlii afectafi intr-adevlr de solifluxiuni.
In aceastl zon[, relieful glaciar este prezent in schimb la obirqia pArdului
estic, sub inqeuarea dintre Muntele Pdrva qi Muntele Gropgoara, situatr la
altitudinea de 1 893 m (fig. 2). Acest circ glaciar, pe care-l numim tot Grop$oara,
este orientat spre nord, asimetria fiind o caracteristicd debazL, doar peretele vestic
fiind bine exprimat, cel sudic estompdndu-se gi racorddndu-se pe nesimlite cu
ingeuarea amintite, in timp ce spre est existi un versant prelung ce nu aminteqte
prin nimic de modelarea glaciard. Buza vestic[, ugor arcuitr a circului, se afld la
circa I 850-1 820 m, peretele prezentandurse sub forma a doud segmente separate
de o treapti ugor viluritl, latii de 15-20 m, cu numeroase izvoare gi microdepresiuni
rotunde sau ovale, mligtinoase. Segmentul superior, puternic inclinat, are 25-30 m
inllfime, iar cel inferior, rnai domol, are rnaximum 10 m inilfime.
Podeaua circului are un aspect ugor vilurit, fiind acoperitd cu depozite
morenaice, ate c61iva berbeci glaciari pu{in expresivi gi microdepresiuni
mldqtinoase, cu pirdiaqe divagante, spre est inclindndu-se spre contactul cu
versantul. In partea superioarl vestic[ este prezentd o formi alungitl cu aspect de
rambleu ugor festonat qi ondulat, inalt de 2-5 m,lungd de circa 200 m, partea sa
terminalI, dinspre avale, av6.nd aspect mamelonar. Fa{[ de peretele vestic, acest
posibil val morenaic, datorat unui go( de gheaf5 existent in ultimul stadiu glaciar
derulat aici - supozifie suslinut[ de pozi]ia gi de aspectul acestei mezoforme de
relief - este separat de o depresiune alungit5, cu fundul neregulat. in aval de
altitudinea de 1 670 m, se schi,teazi un uluc glaciar asimetric ai larg evazat,
desfiqurat pe circa 800 m, la al crrui caplt inferior, la 1 53G-1 540 m, se contureazi
destul de vag o mas6 de material acumulativ, o posibil[ moren[ frontald.
Circul Auqelu, identificat pentru prima datd de citre Gh. Niculescu (1969), a
fost considerat ca fiind un circ glacio-nival. Analiz6nd situalia din bazinul superior
al Augelului, se consta6 ce acolo existd doul p6raie ce izvorflsc de sub Muntele
$ureanu gi ci nu doar la obirqia celui estic se afl[ un circ, ci gi la obirgia celui
vestic situalia se repetl (fig. 1). Circul vestic (Au$elul Vest), degi foarte asimetric,
este mai bine conturat gi mai extins, abruptul de sub Muntele $ureanu prelungindu-se
spre sud-vest incr circa 400 m, dup[ care se curbeazd pe sub Culmea lui Brat spre
est. Cele doud circuri sunt separate d" un interfluviu slcundar, scurt qi rotunjit, ce
porne$te de sub partea superioarI a abruptului, ceea ce ar sugera, dup[ pirerea
noastrS, cd individualizarea sa a avut loc in ultimele stadii glaciare. Ambele circuri
 8

hS in prezintS, la baza abrupturui, m!c6 prisp[, parazitatd, de numeroase

derat grohotiquri in diverse stadii 9 de fixarl gi afectata de procese nivale. La circa
blocuri gi
upfi, I 780-1 900 m altitudine se desf5goari podeaua a"r*l aJi""iirat6
a circurilor, cu
uni" aspect vllurit, fie datoritl depozjtelor
slac3r1, fie celor pe.iju"i*", ca de
acu cele-ale unor potcoave nivale inierbate. Pufin in
uuut" o"""onfluenfa celor ";";pi;
dou6
Urat p6raie, la circa 1 550 m altitudine, caracterul
rarg evazat dispare, valea se
fiele ingusteaza, ea fiind,,gtrangulat[" de doui interfluvii
iecundare ce pornesc de sub
ufag Curmitura $ureanului gi, respectiv, de sub Culmea lui Brat.
irrte Referitor la aria varfului lui prtru, ea nu a fost remarcata
ca fiind o arie
afectat[ de glaciafia pleistocenr datorite nefavorabilitifii
rlui
- reliefului preglaciar -,
doar V. Trufag (1986) amintind un circ minuscul, petru (p.
16), figurat gi pe harta
Ia insofitoare. Datoritr caracterului estompat al formeloi identificate
83, este foarte
dificiln incadrarea lor intr-o tipologie extrem de riguroasd, ele plasindu_se,
itic dupi
opinia noastrl, intre circurile de nivafie gi ceea in lit"rutura geomorfologicr
cu romineasci este desemnat drept circ glacionival. ""
$te
in decursul campaniilor ro*t d" teren am identificat trei asemenea
la " forme,
situate pe versantul estic gi pe cel sudic al muntelui (fig. 3). primul circ, circul
tte
rni litrur cel mai expresiv, este situat pe versantul estic al ua.frlui, la obargia p0r6ului
m Diudiu, are contur cordiform, av6nd peretele din spate bilobat, aflat
la 2916_2030 m,
cu o inll{ime de 35-45 m, diametrul maxim fiind de 250 m, la gura
circului l6limea
te reducAndu-se la doar 25 m. Perefii laterali au o desfdqurare af,roximativ
rectiiinie,
ni convergentii, pierzdnd treptat din inllfime spre gura circtilui, aflat6
la circa I g30 m.
[l Buza peretelui sting, nordic, prezinti in sectorul slu inferior o risfr6ngere
spre
le exterior, pentru ca in dreptul gurii circului ea sI sufere o in[lfare gi
apoi o curbare
ia spre nord. circul prezint[ doui trepte, separate de un prag de l0
rn inilfime. pe
it prima treapt[ se pot identifica un val oblic, citeva valuri scunde cu
aspect virgat,
lr un riu de pietre, blocuri reptante gi microdepresiuni mllgtinoase. Treapta
inferioirl
:: fu": remarcat[ prin prezenfa catorva blocuri de mari dimensiuni, veritabile
9
blocuri eratice, dar mai ales prin aceea ci din mijlocul ei se desprinde un val
t
ugor
sinuos, de maximum 3 m in[lfime, cu aspect de rambleu pu{in asimetric
i ce se
desf5goari mult in afara circurui, pe cftca r20 m. La capdtul s[u se
aflr un val
mamelonar transversal, probabil un rest dintr-o moreni frontald.
Cel de-al doilea circ este situat la obArgia pArAului Costeasa, avdnd peretele
din spate arcuit gi inalt de circa 25 m, cu buza aflati la I g6C_-2000 m, iar perefii
laterali mai estompafi. podeaua sa este ugor inclinati, avdnd o topogrufi"
neregulatd, cu un val morenaic stadial, ugor curbat, aflat la circa I g40
m, cdteva
microdepresiuni mlrgtinoase qi blocuri de roci. Mai jos, degi pere[ii circului
se
estompeaz[ p6nd la disparilie, este prezentd o topografie neregulat[,
unde, in ciuda
acoperirii pe mari po(iuni cu jnepenig se pot identifica valuri arcuite sau
ugor
alungite estompate, depuse in condiliile in care limba de gheafi se efila gi
se separa
in mai mul{i lobi pe suprafa{a versantului.
200 Petru Urdea, Lucian Drigu! r0

{-;Ear;

i:.=1

fi.t
r,(i,

\--'
"-l
\i O
o

0 0.5
=-.
'l Km
----l

Fig. 3 - Harta geomorfologicl a zonei Vdrful lui Pitru.

- Geomorphological map of VArful lui Pdtru area.

Circul BArlogu Mare, situat pe versantul sudic, are contur semicircular larg
evazat, doar cu peretele din spate mai evidenfiat, cu un diametru de circa 300 m,
desfdqurdndu-se la altitudinea de 1 760-1 930 m. in partea sa lateral-stingl este
prezentl o niq[ de nivafie cu pere]ii laterali de 4-7 m inilfime qi cu un didmetru de
circa25-30 m, pe fundul s6u fiind prezente cdteva blocuri reptante.
D

O situalie morfologic[ mai deosebit6, ce considerdm c6 merita a fi semnalat[,

este cea intAlniti la marginea sudici a platoului Puru, platou ce se desflgoar6 intre
baza nord-vestic[ a V6rfului lui PItru 9i obdrqia RAuiui Mare al Cugirutui. eici,
p0riul ce izvorigte de sub v0rf are un embrion de vale cu un profil in-v, evazat qi
asimetric, pentru ca de la altitudinea de I 850 m si-qi schimbe direcfia cu 90. spie
vest $i sr se contureze,-mai ales pe stinga, micro versanti tot mai abrupli. De la
altitudinea de I 825 m qi p0n[ la confluen[a cu pdrdul ce coboarl de sub iurmltura
ocolu, la t 79o m, valea are un profil concav, in u uqor asimetric, cu ,,peretii"
puternic inclinafi, cel sting fiind mai inalt, pe partea dreaptl ulucul fiind dominat
de un mamelon alungit, inalt de circa 18 m. Aceast[ situalie ne determini sl
considerrm ca acest uluc are origine glaciarr, et fiind generat de citre o masl de
gheafi ce imbrrca versanfii acestui munte gi care s--a ,,canalizat" spre valea
principal[ a RAului Mare.
Situafia descris[ mai sus nu trebuie s[ ne mire, deoarece nu este o situatie
singularl, ea asemrnandu-se extrem de mult cu valea glaciari Fala zdnoagei din
Munfii Retezat, descris[ de unul dintre autori (Urdea 20-00).
Deoarece nu au f,[cut obiectul unor investigafii suficient de detaliate, dar gi
datorita spafiului limitat, ne vom rezuma s[ mai amintim ci forme glaciare
sculpturale estompate, ca cele prezentate mai sus pot sd fie recunoscute la;bar$ia
p0rdului Dobraia, la obirgia pariului zdnoaga gi la nord de vf. Negovanu, unde se
face remarcat un abrupt de circa 50 m, pe versantul vestic al vf. Carpa, la obdrqia
unui afluent al Pflrvei, sau pe versantul sud-estic al Muntelui Cldbucetu, la ob6riia
unui afluent al piriului Bilele.

Opinii asupra deruldrii glaciayiei c uaternare

Depozi0ele morenaice gi morenele situate la diverse altitudini, allturi de prezenfa unor forme
-
imbucate' sunt elemente ce ne permit si facem gi cateva aprecieri asupra derulirii glacia[iei
cuaternare in aceasti arie montantr.

. . .i"-t r, .faximE a glacialiei, sincron[ cu faza L,olaia din Munlii Retezat - ce ar corespunde cu
glaciafia Riss din cronologia alpin[ (Urdea. 1993) , ghelarii existenli aici erau de dimensiuni
-
(tabelul l), din categoria celor simpli, aseminitori cu iei te tip pirinean, caracterizafi prin
modeste
existenfa unui
circ glaciar din care pornea o limbtr glaciari scurti ce cobora pantr la altitudini de I 535-1 560 m.
Altitudinea medie a zApezilor perene (calculatd prin metoda Hofei) se afla la circa I 7t0 m, valoare
nu
foarte depirtati de cea caracteri_stici Munliloi Retezat (Urdea 1993) sau de cele calcutate pentru
Carpalii Meridionali (Horedl 1988)- Cel mai mare ghefar era ghefarul CArpu, ce atingea 2,2 km lungime
9i avea o suprafaf6 de 1,325 km2, ceilalti ghetari ave-nd dimensiuni mult mai modeste (tabetul l).

Tabelul I
caracteristici dimensionale ale principalilor ghefari pleistoceni din Munlii gureanu
Altitudinea fruntii
Ghefarul Orientarea Lungimea (km) Suprafala (km2)
(m)
C0rpa ENE I 550 2 t-325
$ureanu E I 560 t,4 o,756
Pirva NE I 565 r,38 0,688
UroDsoara NV r 530 I,3 0;513
Auselu S I 555 1,35 I,175
 Petru Urdea, Lucian Driguf L2

Versantul. sudic al Vf. $ureanu era acoperit de o masi de gheafi din categoria 9o(urilor de
ghea[6, ce se desfSgura pe 1,175 km2 gi cobora 1,35 km in bazinul superior al Augelului, pini la
altitudinea de I 550 m.
Ceh de-a doua fazl glaciar6 - sincron6 cu faza Wi.irm II gi cu faza Judele din Muntii Retezat
(Urdea, 1993) -, a avut o amptoare mai redus6, limita zipezilor vegnice urcind la I 760 m, iar ghefarii
coborAnd cel mult pinl la I 600 m. Cu excepfia ghe{arilor Cdrpa gi $ureanu, ce atingeau circa 1,3 km
gi, respectiv, 1,25 km lungime, toti ceilalti ghetari nu mai ocupau decit spafiul circurilor glaciare.
Ghetarul existent la obdrgia Augelului se scindase in doul mase de gheafd ce au sculptat cele doui
circuri foarte evazate de pe versantul sudic al Vf. $ureanu.
in prima parte a lui Wiirm III, in faza Stinigoara - Pietrele din Retezat (Urdea, 1993), limita
zdpezilor perene se afla la 1800 - 1825 m, iar ghelarii nu mai coborau decAt pind la cel mult
1 680-1 720 m altitudinq. Acegti ghe{ari se desfigurau doar in interiorul circurilor glaciare, unde au
sculptat mici ulucuri glaciare, ca cel existent in partea sud-estici a circului C6rpa sau cuvete glaciare
alungite ca cea care ad5postegte Iacul $ureanu. in circul Gropgoara, masa de gheafa gi firn acoperea
numai spaEiul vecin peretelui vestic, labaza sa acumulindu-se acea mas6 de materiale ce se prezinttr
azi ca un rambleu festonat gi mamelonat.
in continuare, pin6 in Dryasul Vechi, cind considerim cI a avut loc extinctia ghefarilor din
aceasti arie montanS, datoritl incllzirii climatului, ghelalii sunt tot mai restringi ca suprafati,
cuiblrindu-se in p6(ile adipostite ale circurilor glaciare. In circul Cirpa, a9a cum ne sugereazE
valurile morenaice, au existat mici ghefari lentiliformi in fiecare dintre cele trei compartimente, dupe
cum in circul $ureanu au existat doui lentile de gheaf5.
in condiliile in care limita zdpezilor perene se afla la circa I 710 m in prima fazd glaciari 9i la
circa I 760 m in cea de-a doua, considerdm ci prezenla ghetarilor de platou 9i a carapacelor de
gheafi, pe suprafafa larg6 a interfluviilor gi, respectiv, pe virfurile conice gi/sau rotunjite ce domin6
suprafefele de nivelare, a fost o realitate. Faptul ci in toate cazurile circurile glaciare mari nu prezinti
pe o laturi perefi abrupfi, ci existd un plan iontinuu de racord intre podeaua circului gi interfluviile
vecine, al6turi de faptul ci nu pufine sunt cazurile in care buza circurilor glaciare are aspect rotunjit,
sau aparilia unor ulucuri incipiente ca in zona P6rva, sunt elemente ce ne determintr sd considerim cI
ghefarii de circ erau atimentafi gi cu mase de gheafi de la gorlurile de gheafi 9i ghelarii de platou.
Chiar gi in cazul circurilor glacio-nivale de la obirgia Dobraiei, a celui de la vgst de Vf. Cirpa, de la
sud-est de Vf. Cllbucetu sau de la obi$ia pir6ului Zinoaga" contacnrl cu relieful vecin este unul blAnd.

RE LI EF U L P ERIGI.A,CIAR

$i in privinfa reliefului periglaciar de la inceput trebuie s[ recunoa$tem c[

lipsesc elementele spectaculoase ale morfogenezei periglaciare, ele ,,ornind"
formele majore ale peisajului geomorfologic al acestei arii montane. Deqi se
intfflnegte o varietate de forme, specifice atflt suprafefelor inclinate, cat $i celor
plane, cele prezente, in majoritate, sunt din categoria microformelor qi sunt
reprezentate, cu putine exceptii, nu prin cele mai tipice forme, ci prin forme
estompate, mai pufin expresive. Se mai conshte ce foarte multe forme periglaciare
sunt fosilizate $i fixate cu vegetatie, ele putind fi recunoscute cu greu. Aceast[
situatie se explice prin condifiile topoclimatice, specificul covorului vegetal 9i
pedologic gi, nu in ultimul rflnd, prin utilizarea pastorall milenar6 a pajigtilor alpine 9i a
numerutui mare de animale, cu influenfe asupra tasirii qi compactizerii solurilor.
Sunt frecvente blocurile reptante, onduldrile Si terasetele de solffiuxiune,
precum qi, e adevirat foarte rar, lobi de solifluxiune. Un asemenea lob, foarte
reprezentativ, am intilnit la vest de Vf. Cirpa-Sud (l 998 m), la circa 1910 m
altitudine, desfhgurat pe 25 m lungime, 5 m ldfime maxime $i o frunte inalti de 1,5 m,
 t2

cu o pantfl generale de 3-5o, constituit din material turbos.

de Alli lobi, de dimensiuni
ila mai mici 9i mai pufin expresivi, se inrflrnesc pufin mai,ur'pi-ru'Jri;;;d#i
amintit, precum qi pe Versantul nordic al v0rfului Augelu.
:

zat Bloclrile reptante, fosile

sau active, sunt r6sp6ndite, pe mari suprafele, in multe
di neavtnd
im "*uricelor deja la
zuperioarr abrupturi care si le fi putut iurniza (cum este cazul
partea
amintite,
de- la partea superioari a circului Cdrpa, sau
re. a celor din bazinul superior al Vdii
Ee Bilele), cazin care se poate avansa ideia transportului acestora
de crtre mici limbi
h $e gheafd desprinse din ghefari de platou. un asemenea bloc reptant activ,
identificat la 1 990 m, in partea sudici a va.rutoi Augelu, are o lungim"
ilt a" r,+o ,n,
lifimea de 90 cm gi inilfimea de 43 cm. Deplasarea ,u p. o punte
lu
la modelarea unui ganf posterior, cu Iungimea de g,7b
E" isr u-a*
""ude 1,5 m,
I.E

a flancat de valuri larerale de 60-g0 cm lnfirne gi 30 cm inElfime. -'gi

tag..r"a
E
Abrupturile afectate de procese criergice au aparilii sporadice gi
extensiuni
mici, la baza lor fiind prezente atit
n si treni de' grihotis, cel mai adesea
"onuiiAsemenea
i, fixate, cdt qi gelifracte imprigtiate haotic. gellfracte, de mai mari sau
l mai mici dimensiuni, se gisesc imprigtiate pe versanfi gi in
circurile graciare, in
I acest ultim caz multe dintre ele avAnd statutul de
blocuri eratice. Gelifractele sunt
uneori organizate sub forma rd urilor de pietre (bazinele
1 superioare ale vlilor Cugir
l 9i Bilelg) care, atunci cdnd sunt prezente in interiorul circurilor glaciare, au-o
i genezd ce nu trebuie s[ exclud[ contribufia proceselor
glaciologice in organizarea
i
gi transportul gelifractelor.-Cu pufine exceplii, rnarea
-i;o.itute'a r6uriloide pietre
sunt imobile, fiind in stadii diverse de fixare gi acoperire cu vegetafie,
ingreuneazi identificarea gi, uneori, chiar considerur"u lo. ca ""Lu
."
atarelorm". ep*i1iu
abrupturilor criergice este legatl de anumite situalii litologice favorizante,
deci criergico-litologice - una dintre acestea fiind - sunt
u intruziunilor de
serpentinite din aria vf. Negru (1 g59 m), unde se remarcI ""ufrecven{a mai mare a
abrupturilor gi a grohotigurilor pe versantul sudic pe cel estic
ai al
ca gi, in continuare, pe versantul st0ng al vlii "#riri"-iriii
Gropgoara, asociate cu stiinci reziduale.
Daci in detaliul profilului unor versanfi se observ6 anumite discontinuitati de
tipul unor trepte, a$a cum se intdlnesc pe versantul sudic
ai ui vari;iJ hrt
pe versanfii vestici ai vdrfuriloi CA.pa gi Negovanu,""tpe "rti"
l-ltt
vj.^9.Tpara sau pe interfluviul secundar ce coboar[ de iub vf.
versantul nordic al
spre
pdraul P6.rva, acestea sunt terase de crioplanalie. Abrupturile $ureanu
criergice, adicr
fruntea teraselor, au inIlfimi de maximum z,s-3 m,podul teraselor
avdnd lilimi de
4-20 m,. pe suprafafa lor fiind prezente microforne solifluxionale
sau geiifracte
dispuse haotic. Se constatd cr nimic din elementele de detaliu
nu trddeazl existenfa
unor procese periglaciare actuale evidente, manifestarea discretd fiind cea
caracteristicd, respectivele terase fiind mezoforme relicte. in afara
discontinuititilor
de. acest gen' ce apar in profilur versanfilor, mai apar gi
alte dir"o;;iJ;;;il;
origine periglaciar[, ca cele datorate prezenfei u ce'se cunoa$," i"-ii"**"
Beomorfologic[ din tara noastri drept microdepresiuni"""u nivale de versanli
(Niculescu, 1965). Aceste microdepresiuni au, cel mai
adesea, contur semicircular
marcat de un perete de maximum 5 m inrlfime, cu un diametru
ce are in medie
 30-50 m - nu sunt excluse cazurile cu dimensiuni mai mari sau, dimpotrivd,
mai
modeste - fundul cel mai ades neted, ugor inclinat qi de multe ori mligtinos, aga
cu
prezinti. dep^resiunea aflatd pe versantul vestic al
:1T^r" Vf. cdrpa_sua, tu
I 860 m altitudine. in unele cazuri, fundul acestor microoeiresiuni "i."u
are un aspect
ugor bombat, datoriH prezenlei unor movile estompate,
eliptica, acumuldri de material turbos, aseminitoare
d" fo.,na rotundd sau
cu palseledin regiunile arctice.
tr."-:.n"u sihrafii am intflnit mai sus de forma amintite, i,*, r g70 gi r 92o m
altitudine fiind prezente dour asemenea depresiuni
cu runoui aenivelat de c6te trei
movile, de 2,54 m in diametru qi 1 m inrlflme in primur
caz gi ceva mai mici gi
mai scunde in cel de-al doilea. De fapt, alte trei ior*"
constituite din material
turbos qi asemrn[toare cu palsele, cu diametre
de 2,5-3 m, am mai intdlnit gi in
ingeuarea de la sud de Vf. Cdrpa, la altitudinea
de t 9g5 m.
Chiar dac6 in cele mai murte cazuri, microdepresiunile cunoscute se
individualizeazd ca simpre scobituri semicircuiare,
ap; ii""rrri in care peretele
semicircular este continuat de perefi cu desfrgurar"
iuiira, paralel5 sau
divergent[, a cdror inilfime scade treprat, de ra'44 mpa;t "proape
depresiuni sunt: cea de pe versantul nord-vestic
i;
'Culmii iisparilie. Asemenea
al lui Brat sau cea de
deasupra circului Gropqoara. La prima, podeaua ;.-;;;#r foarre neregular,
distingandu-se dour trepte, prima cu denivelari
t onrr".rui" gi ugo, mamelonare,
cea de-a doua cu denivelIri alungite dispuse tongituJinut,
probabil materiale
acumulative depuse. cea de-a doua depresiun" ,"
..rirr"e frin iuptur cd are pril;
treaptr netedd, ocupati de o mlagtinr cu bumbdclrifr,
iar p"i"t.t" drept este extrem
de estompat, abia sesizabil.
In afara depresiunilor cu contur semicircurar, apar
^
festonat, Ei forme cu contur
cu o desfd$urare transversal[ fa16 de linia de a"riaquru." generali a
reliefului' un exemplu edificator in acest sens este forma
prezentf, pe interfluviul
secundar ce coboari c0rpa-Sud spre valea p6rva. Aceasta depresiune
-din _vf.
cobo_ar[ de pe spatele interfluviului amintit spre sud-vest, de la I g50 m la 1 g10 m,
desfdgurdndu-se pe circa 250 m gi av6nd un perete
ce atinge 5-6 m indrfime, pe
alocuri podeaua sa, de ingust[, desf[gurdndu-r" in".ortrapantr. Nu este
.destur
exclus ca asemenea situalii sr fie datorate gi unor
influenfe titotogico-structurale, in
condi{iile aparifiei unor alternanfe de micagisturi qi gnaise
g.uniri.", deranjate de
iviri lenticulare qi filoniene de peiidotite.
La contactur circurilor glaciare cu interfluviile sunt prezente,
adesea, ca
forme caracteristic e, semipdlniile nivale,acestea
dand un festonat conturului
cea a ^p"it
circurilor glaciare, cea mai b^unr exemplificare fiind
circurui cdrpa, unde sunt
prezente 12 asemenea mezoforme, cu diametre
ce variazd"de la 6-10 m la 55-65 m.
Pentru toate varfurile ce domini interfluviile largi
ute sculptural
Bordscu sunt caracteristice acele forme reziduale "o.pt"xuluitantpurilor,
de ipul *riiito, si
multe dintre acestea fiind utilizate de citre ciobani pentiu
construirea acelor repere
de orientare denumite ,,momii". Trebuie semnalat
iaptur c6 tampurile perigraciare
distrugerea totali a torurilor prin criociarti",-J pr"zent0ndu.se
lezu]ta {n ca
ingrimddiri haotice de gelifracte ce se ridicl cu l-Zm
deasupra suprafefei generale

L
a reliefului. in anumite cazui, prezenlatorurilor este lega6 de aparilia intruziunile
de peridotite, serpentinite, pegmatite gi aplite, a$a cum Jst" celor din aria vf.
lui Prtru, de pe vf. $ureanu, de pe cr[bucetu, Dobraia gi"arri Gropgoara sau de pe
vdrfurile mamelonate ce separ[ bazinul Brdtcuqului de cei al Parvei. Dacd
linem
cont de faptul c[ torurile sunt forme reziduale create prin contribulia major6 a
meteorizaliei periglaciare (criogenice) gi c5, de foarte mulie ori, de la toruri pomesc
versanfi prelungi, cu un profil continuu, putem s6 acceptdm ideea c[ aceqti versanfl
au
fost fasonafl prin criopedimentafie. Versantul de racorddinfe Vf. lui pdtru gi inqeuarea
Ocolu, versantul nord-vestic al Culmii lui Brat, versantul nordic al Vf. Carpa sau cel
estic Ai cel vestic al Vf. Gropgoara sunt exemple relevante in sensul celor afirmate.
Pe suprafe,tele netede ale interfluviilor, remarcabile prin larga lor desftqurare qi
prin soluri qi scoa(e de alterare mai profunde in raport cu ult" arii, iunt foarte frecvenie
microdepresiunile nivale, aleturi de acestea fiind prezente musuroaiele periglaciare,
pavajele periglacinre si solurilor striate, pre(,rmqj palsele fosile amintite ae;a.
Microdepresiunile nivale au dimensiuni variabile, adincimi ce nu depeqesc
2-3 m, avand cel mai adesea forme rotunde sau eliptice, ele fiind foarie des
ocupate de mlagtini, situa,tie reflectati expresiv in toponimia zonei studiate prin
Culmea Ml6cile.
Solurile striate identificate pe suprafa{a netedd situatl la vest de Vf. Gropqoara
( I 901 m), se incadreazd, formelor definite ca atare in literatura de speciaiitate
(washburn, 1956). Aici, pe o suprafald de circa 600 m2 este caracteristic[ o
topografie in care suprafe{e poligonale, mai murt sau mai pufin regulate, inierbate,
ale cdror laturi au, de reguld, 4-5 m, sunt delimitate de panglicite gelifracte de
maximum I-2 m l6!ime. tn multe cazuri este vizibil fapiU Je acestc panglici de
gelifracte ocupd forme negative cu aspect de qanluri, fiind constituite din fralmente
de dimensiuni diferite, multe dintre ele fiind dispuse pe cant. in partea nordicl a
acestui areal are loc trecerea de la poligoanelapanglici de pietre. dispuse paralel.
Identificarea solurilor striate are darul de a putea conduce la poiibilitatea
unor interpretiri de ordin paleogeografic, in corelafie cu mesajul oferit in acest sens
de citre terasele de crioplana,tie. Astfel, finAnd cont de faptul c[ solurile striate
identificate nu sunt dezvoltate in sedimente suprasaturate, ele au necesitat existenla
unui permafrost bogat in gheafi (Benedict, lgg2), condifiile pentru formarea unui
asemenea tip de permafrost fiind indeplinite in partea finali a Pleistocenului, mai
exact in Dryasul vechi qi Mediu, imediat dupi disparilia ghefarilor. De asemenea,
in.aprecierea condiliilor de mediu se fine cont gi de faptul cd existenla teraselor de
crioplanafie active este legati de prezenfa permafroitului, in in care
temperatura medie a verii este de 24 C (Reger, p6w6, 1976). "ondiliil"
Nu putem omite prezen[a musuroaielor periglaciare. acestea formind
adeseori adevlrate c0mpuri. Foarte relevanti pentru anumite aprecieri de ordin
morfocronologic este situafia din inqeuarea dintre Vf. Auqelu gi vf. lui pitru,
situatd la altitudinea de 1 990 m gi cunoscutr sub numele expresiv de ocolu,
datoriti prezenlei aici a unui castru roman de marg, muguroaiele periglaciare fiind
prezente chiar in interiorul sdu. DacI tinem cont de faptul cA acesicastru de marq a
 fost construit in timpur celui de-al Il-lea rizboi
daco-roman (106-107 d. Chr.)
putem si ne dlm seama c[ v0rsta muguroaielor nu poate d"pd$i-
1 900 de ani.

BIBLIOGRAFIE

Benedict' J'B' (1992), rieu

y!
lSbolatorl studies of pattemed ground in a colorado
Insrirute of Arctic ind Alpine Research, university alpine reginn,
Drdguf' L. (1996),
of col;;;,
o;;isional paper, 49, 3g p.
consideralii-asupra reuefutui c_tiryix ai" ur"tiisrrr""u,in:
regionald de geografie^.Cerc-etdri giografice A II-a conferinld
in spayiul iarploio_riorrUion,,, Universitatea de
_ Vest din Timigoara, p. 99_106.
Evans, L S., Cox, N. (1974), Gmmorphometry
and operaional definition of cirques,area
Horedt' H' (1988)' Rezente uy-e\i9ryuni 6 (2), p. 150_153.
s"n"litrrnu in den siidkarpaten, Ztschr.f. Gletscherkunde
und Glazialgeologie, 24, 2, 166_17 6.
Krliutner' Th' (1930)' Die spuren rler Eiszeit in den ost- und
morphologische studie, verhandl. und Mitt. des
siid-Karpathen. Geologisch-
Siebenbiirg. vereins fi.ir Naturwissenschaften
zu Hermannsradt,.Lxxlx _ Lxxx (1929 _ _
1930), p. ro 5s.
Lehmann, P'w' . Die
(1885), siidkarpaihei zwischen Retjezat und Kdnigstein,
Geseellschaft f. Erdkunde zeitschr. d.
Berlin, XX, p.325136,346_i64.
Lehmann' P'w' (1905), schneeverhiiltnxti ,i ctr*cherspuren in den Transsilvanischen Alpen,
Jahresbericht der Geogr. Gessseil. z. Greifswatd,
Martonne' Emm' de (1900t' contribution a t:ana1__q1_'_ry
Ix (i903 _ rSojj, p. i_ZO.
mdridionales, Bull. Soc. G6ol. France, 3 s6rie, rerioai-[iiriaire dans les Karpates
XXVIII,'p.Zl+_2i9.'-'"
Martonne, Emm. de o9ail, Evorution *rpniiogiqu,
des Karpaes uaiiior-t"r, Report of rhe Eighth
Inremationar Geograflric cong."*, wu.hiijion
Government printing office, p. l3g-145.
Martonne, Emm. de (t90t), Rechirches ,u, lltotution_*r?hr;;;q;r"in
(Karpates mdridionare.s), Rev. de etp6 de Transylvanie
96o9r. annue,e, t lrebo-tsiil, puri., zso p.
Niculescu' Gh' (1965), uynlli
Niculescu, ch. (1969), Reriefulfyae.anu.'s,rrn fir*"rforogic,Edit. Acadehiei, Bucureqti, 339 p.
graciar gy, rti"yii {urrini
geogr. - Geografie, XVI,1, p. l7_Zg. si cinaiet,- siud. cerc. geol., geofiz.,
_
Pavelescu, L. (1955), Reche.rches_'_g_dologiques
er pitrographiqucs dans res Monts de sebes,
Ann.
_ Com. G6ol., Bucuregri, XxViII, p:2g5_3t6'.
Puchleitner, s'
(r90r), D::-Eu:"^ir.'ctrx"nropunn in den
siidkarpatherr, Mitt.d. k.k. Geogr.
_ Gesellschaft Wien, Lll,p. 124_139.
Reger' R:D', Pdw6, T.L. 0976, cryopranation terraces:indicators of a permafrost envirorunent,
Research, 6, p.99_lb.
^ . Quaternary
Sawicki' L' (t912), Its dtudes glaciares dans les Karpates. AperEu historique et cririque,Annales
G6ographie, paris, XXI, p.230 _250. de
Trufag, v' (1961)' r-acufle.din rerieful glaciar ar Munliror gureanu,
Mereor.,hidror. gi gospod.
apelor, VI, l,p.22 _25.
Trufag, V. (1962), Urme gtociare peiglaciare
Si tn Munlii $urianu Anal.Univ. Bucureqti, seria
Ceologie - Geografie, Xt, SZ, p.207_212. $t. Naturii,
Trufag, v. (1986), Munrii gureanu. Giid turistii,Edit._sport-Turism,
urdea' P' (I993), considempii Bucureqr. i, r77 p.
geografi e, XL, p. 65__7 2. ^upro ^oni\"iiarii'gtoiiai"i "uot"*or"-in Munyii Reteznr, st. cerc.
urdea, P. (2000), uuniti neteyT studiu geomorfologic,
Edit.Academiei Rom6ne, Bucuregti, 272 p.
washburn' A'L' (1956), classification.o] por*iiground
and review of suggested origins,Bull. of
the Geological Society of Americi,'67, p.
AZ:'_AOO.

Primit in redacfie
la l0 februarie 2fi)I