https://www.helpguide.org/articles/relationships-communication/nonverbal-communication.

htm

Limbajul corpului reprezintă utilizarea comportamentului fizic, a expresiilor și a conduitei pentru a

comunica nonverbal, adesea realizat instinctiv și nu conștient.

Indiferent dacă ești conștient sau nu de aceasta, atunci când interacționezi cu ceilalți, dai și primești
continuu semnale fără a folosi cuvinte. Toate comportamentele tale nonverbale – gesturile pe care le
faci, postura, tonul vocii, cât de mult contact vizual faci – trimit mesaje puternice. Aceștia îi pot relaxa pe
oameni, pot construi încredere și îi pot atrage pe alții către tine sau pot jigni, încurca și submina ceea ce
încerci să transmiți. Aceste mesaje nu se opresc nici atunci când nu mai purtați o dicuție. Chiar și atunci
când taci, comunici în continuare nonverbal.

În unele cazuri, ceea ce iese pe gură și ceea ce comunicați prin limbajul corpului pot fi două lucruri total
diferite. Dacă spui un lucru, dar limbajul tău corporal spune altceva, probabil că ascultătorul tău va simți
că ești necinstit. Dacă spui „da” în timp ce dai din cap nu, de exemplu. Când se confruntă cu astfel de
semnale mixte, ascultătorul trebuie să aleagă dacă să creadă mesajul tău verbal sau nonverbal. Deoarece
limbajul corpului este un limbaj natural, inconștient, care transmite adevăratele sentimente și intenții
tale, probabil că vor alege mesajul nonverbal.

Comunicarea nonverbală poate juca cinci roluri:

Repetiție: se repetă și adesea întărește mesajul pe care îl transmiteți verbal.

Contradicție: poate contrazice mesajul pe care încercați să-l transmiteți, indicând astfel ascultătorului că
este posibil să nu spuneți adevărul.

Înlocuire: poate înlocui un mesaj verbal. De exemplu, expresia feței tale transmite adesea un mesaj mult
mai viu decât poat cuvintele.

Complementare: poate adăuga sau completa mesajul tău verbal. În calitate de șef, dacă mângâi pe spate
un angajat pe lângă faptul că îl lauzi, impactul mesajului tău crește.

Accentuarea: poate accentua sau sublinia un mesaj verbal. Bătând masa, de exemplu, poate sublinia
importanța mesajului tău.

Sursa: Importanța comunicării eficiente, Edward G. Wertheim, Ph.D.

Tipuri de comunicare nonverbală

Expresii faciale.

Chipul uman este extrem de expresiv, capabil să transmită nenumărate emoții fără să scoată un cuvânt.
Și spre deosebire de unele forme de comunicare nonverbală, expresiile faciale sunt universale. Expresiile
faciale pentru fericire, tristețe, furie, surpriză, frică și dezgust sunt aceleași în toate culturile.

În prezent, există încă dezbateri asupra numărului de emoții pe care fața le poate exprima, dar s-a
demonstrat că șase emoții pot fi considerate ca universal recognoscibile prin intermediul expresiilor
faciale: surpriza, frica, dezgustul, mânia, bucuria și tristețea.
https://sanatate-prin-arte.ro/comunicarea-emotiilor-prin-expresii-faciale/

https://catalinstoica.org/article/Emotii-si-Microexpresii-faciale

Mișcarea și postura corpului. Luați în considerare modul în care percepțiile dvs. despre oameni sunt
afectate de felul în care stau, merg, stau în picioare sau își țin capul. Modul în care te miști și te porți
comunică lumii o mulțime de informații. Acest tip de comunicare nonverbală include postura, purtarea,
atitudinea și mișcările subtile pe care le faci.

Gesturi. Gesturile sunt țesute în viața noastră de zi cu zi. Puteți flutura mâna, arăta un loc, chema pe
cineva sau folosi mâinile atunci când vă certați sau vorbiți animat, exprimându-vă adesea prin gesturi
fără să meditați asupra lor. Cu toate acestea, semnificația unor gesturi poate fi foarte diferită de la o
cultură la alta. În timp ce semnul „OK” făcut cu mâna, de exemplu, transmite de obicei un mesaj pozitiv
în țările vorbitoare de limbă engleză, este considerat ofensator în țări precum Germania, Rusia și Brazilia.
Așadar, este important să fii atent la modul în care folosești gesturile pentru a evita interpretarea greșită.

Atitudine puerilă adoptată de o tânară care face pe indrăgostita în situația unei seducții active.

Umărul stâng urcă spre bărbie, dând chipului un aer ademenitor.

Interlocutoarea, sprijinindu-se într-un cot, își prinde bărbia cu degetul mare și cu arătătorul mâinii
drepte. Gest complex, care dezvăluie un temperament de afacerist, de speculant. Bărbia este sediul
simbolic al sfidării, degetul mare de la mâna dreaptă reprezintă dorința în sensul extins al termenului, iar
arătătorul mâinii drepte indică nevoia de a deține controlul asupra evenimentelor.
Atunci când mainile femeii se proptesc în șolduri... Degetele orientate în afară indică fie nevoia de
afirmare, fie punerea în evidență a tuturor calităților ei fizice.

Când mâinile sunt puse pe șolduri, cu degetele orientate spre spate, această postură este o dovada că
interlocutoarea este agasată ,însa n-o arată decât prin gesturi, plasându-și mâinile la nivelul șalelor.

Ministrul se sprijină de pupitru, cu brațele în poziția unor picioare de păianjen.

Exprimă astfel o stare de agresivitate incipientă.

Antebrațul drept se odihnește pe un suport, brațul stâng este pliat. Postura este remarcabilă pentru că se
intâlneste foarte des si dă o falsă impresie de bună dispozitie. De fapt, este o postură agresiva, aparține
cuiva care nu vrea să dea carțile pe față.

Tânara ține cotul pe masã, cu brațul îndoit, si își sprijină bărbia cu vârful degetelor.

Este un gest decalat, foarte inconfortabil, dar care trădează de departe o femeie ambiguă, ale cărei
purtări sunt în întregime bazate pe șiretenie.

Patroana, sprijinită pe coate, își apasă buricele degetelor, formând cu ele un acoperiș imobil. Gestul este
la modă printre toți indivizii îmbătați de propria putere, care se prefac că pricep lucruri pe care nu le
înteleg deloc.

„Fii atent!" Iată un avertisment care nu poate să renunțe la arătătorul amenințător. Acesta este arătat din
profil, ca să păstreze toată credibilitatea de arătător plin de furie.

El subliniază, semnificã și dă greutate cuvintelor pe care le însoțeste, atunci când nu le precedă.

Amenințarea cu arătătorul stâng este, evident, mai maternă decât amenințarea cu cel drept, mai
autoritară.

Contact vizual. Deoarece simțul vizual este dominant pentru majoritatea oamenilor, contactul vizual este
un tip deosebit de important de comunicare nonverbală. Felul în care privești pe cineva poate comunica
multe lucruri, inclusiv interes, afecțiune, ostilitate sau atracție. Contactul vizual este, de asemenea,
important în menținerea fluxului conversației și pentru a evalua interesul și răspunsul celeilalte
persoane.

Funcția ochilor constă în alimentarea flerului cu informații diverse, în motivarea sau producerea
dorințelor, în simțul comunicării în sensul ei larg, în dezvoltarea deprinderilor și a creativității manuale. În
sfârșit, ochii servesc drept instrument principal pentru inteligența logică și pentru simțul critic ce i se
asociază.

Trebuie spus ca vederea intervine în mai multe registre diferite care-i permit omului sã evolueze in lumea
ostila care-1 înconjoara si sã evalueze pericolele din câteva clipiri.

1. Ochii interlocutorului privesc spre dreapta dvs, sus (stanga lui, sus)

Privirea interlocutorului catre partea dvs dreapta, sus, implica in principal amintiri vizuale, interlocutorul
incearca sa isi aduca aminte, nu sa construiasca o imagine noua.

2. Ochii interlocutorului privesc dreapta dvs, lateral (stanga lui, lateral)

Privirea indreptata spre partea dvs dreapta, in lateral (stanga interlocutorului dvs), presupune ca acesta
incearca sa isi aduca aminte de sunete – o melodie, o voce, un zgomot. Asadar, daca il intrebati – „si ce
sunet ati auzit cand ati deschis usa?” iar acesta priveste spre dreapta dvs, lateral, (stanga lui) atunci
inseamna ca incearca sa isi aduca aminte si este sincer in incercarea sa. Daca ar fi vrut sa va duca in
eroare, ar fi privit in alta directie.

3. Ochii interlocutorului privesc catre dreapta dvs jos (stanga lui, jos)

In acest caz inseamna ca interlocutorul gandeste – este o pozitie tipica a privirii pentru cei care se
gandesc cu adevarat la solutia unei probleme, la o intrebare pusa. Este vorba atat de un dialog interior,
de o framantare pentru a gasi o soutie, dar si de o incercare de identificare in memorie a unor cai de
rezolvare a unei situatii.

4. Ochii interlocutorului privesc in jos

Aceasta pozitie a privirii indica faptul ca interlocutorul isi aminteste un gust – amar, acru, dulce. Daca il
intrebati pe prietenul dvs – si cum ti s-a parut prajitura? iar acesta priveste in jos si va spune ca dulce,
atunci a fost dulce. Daca priveste inspre stanga sus – dreapta lui (asa cum vom vedea) inseamna ca
incearca sa ascunda adevaratul gust al prajiturii (care nu i-a placut neaparat).

5. Ochii interlocutorului privesc inspre partea dvs stanga jos (dreapta lui, jos)

In acest caz inseamna ca interlocutorul isi construieste in minte senzatii si sentimente – dragoste, teama,
rusine, vina, placere, etc. Sentimentul ca atare nu poate fi identificat doar dupa directia privirii ci trebuie
corelata aceasta informatie cu altele cum ar fi culoarea obrajilor, ticuri nervoase, transpiratie, pozitia
mainilor, etc.

6. Ochii interlocutorului privesc inspre partea dvs stanga lateral (dreapta lui, lateral)

Interlocutorul isi proiecteaza in acest caz sau isi imagineaza sunete – incearca sa isi dea seama cum ar
suna o melodie, o voce pe care nu a mai auzit-o. Nu presupune aducerea aminte – asadar daca intrebati
pe interlocutor, sa presupunem un martor la un incident, ce sunet a auzit in momentul in care suspectul
a parasit camera, iar acesta se uita spre stanga dvs lateral (dreapta lui), atunci inseamna ca incearca sa va
minta si sa „confectioneze” in minte sunetul, nu sa il redea.

7. Ochii interlocutorului privesc inspre partea stanga a dvs, sus (dreapta lui, sus)

Daca priveste spre stanga dvs. sus (dreapta lui) isi imagineaza ceva ce arata diferit de realitate sau
improvizeaza; de exemplu, atunci cand incearca sa spuna o minciuna, ascunzand un adevar, incearca sa
isi imagineze ce anume sa spuna astfel incat sa nu dea de banuit.
Deci, stanga dvs. sus (dreapta lui) implica o constructie vizuala, inseamna ca interlocutorul pune in
functiune imaginatia, dar nu intotdeauna imaginatia inseamna o minciuna.

8. Ochii interlocutorului privesc direct catre dvs

Atunci cand interlocutorul priveste direct catre dvs exista mai multe variante – prima din ele ne spune ca
acesta este sincer, intrucat nu ne ocoleste privirea si este atent la ce ii spunem. Totusi, absenta unor
ticuri normale, cum ar fi privirea intr-o anumita directie atunci cand ii cerem sa isi aminteasca ceva ne
poate semnala intentia interlocutorului de a evita sa fie „citit” si atunci se forteaza sa ne urmareasca
privindu-ne fix in ochi.

http://politicscam.ro/limbajul-ochilor/

Atingere. Comunicăm foarte mult prin atingere. Gândiți-vă la mesajele foarte diferite date de o strângere
de mână slabă, o îmbrățișare caldă, o bătaie patronatoare pe cap sau o strângere de control asupra
brațului, de exemplu.

O strângere de mână este poate primul semn de comunicare atunci când o persoană se întâlnește cu o
alta persoană. Felul în care strângi mâna spune multe despre cine ești și în ce stare de spirit urmează să
participi la întâlnire. Diferite tipuri de strângeri de mână sunt utilizate în mod obișnuit în medii informale,
când o întâlnire este pe cale să înceapă sau să se termine, sau ca parte a unei runde introductive.

Strângere fermă de mână

Când ambele părți își întind mâinile și se agită la un nivel egal, fără o mână deasupra celeilalte, este o
strângere de mână fermă și neutră.

Strângere de mână dominantă

Când o persoană își întinde mâna oferindu-și palma în jos, fie are o personalitate dominantă prin natura
sa, fie încearcă în mod conștient să-și semnaleze intenția de a lua decizii în discuția sau negocierea
viitoare. Aceste tipuri de strângeri de mână dominante conștiente sunt cel mai frecvent văzute în luptele
pentru putere de către politicieni în fața camerei. Modul de a contracara o strângere de mână dominantă
este să ții brațul persoanei dominante în timp ce îi strângi mâna.

Strângere de mână supusă

Răspunsul la o mână dominantă cu palmele în jos ar fi o mână supusă, indicând o personalitate ușoară
sau supusă. Acesta indică contrapartidei dorința dvs. de a ceda cererilor de pe masă. De asemenea,
strângerea de mână ar trebui să fie fermă. Dacă îți oferi mâna prea încet, înseamnă supunere.

https://simplybodytalk.com/blog/types-of-handshakes/

Spaţiu. Te-ai simțit vreodată inconfortabil în timpul unei conversații pentru că cealaltă persoană stătea
prea aproape și invada spațiul tău? Cu toții avem nevoie de spațiu fizic, deși această nevoie diferă în
funcție de cultură, situație și apropierea relației. Puteți folosi spațiul fizic pentru a comunica multe
mesaje nonverbale diferite, inclusiv semnale de intimitate și afecțiune, agresivitate sau dominație.

Voce. Nu este doar ceea ce spui, ci și cum o spui. Când vorbești, alți oameni îți „citesc” vocea pe lângă
faptul că îți ascultă cuvintele. Lucrurile cărora le acordă atenție includ sincronizarea și ritmul, cât de tare
vorbești, tonul și inflexiunea și sunete care transmit înțelegere, cum ar fi „ahh” și „uh-huh”. Gândește-te
la modul în care tonul vocii tale poate indica sarcasm, furie, afecțiune sau încredere.

Exemplu

„Ne mai auzim!" este o formulă verbală care indică un mod de abandon pe care îl putem intitula:
„Urmează-mă, că eu fug de tine". „Ne" nu se referă la nimeni. Dacă tu nu suni, cu atât mai râu pentru
tine, căci nu meriți încă un telefon în plus. Așa se traduce, de fapt, expresia de ”abandon” „Ne mai
auzim!"