INTERACŢIUNEA

EREDITATE- MEDIU-EDUCAŢIE
ÎN DEZVOLTAREA FIINŢEI UMANE
1. Dezvoltarea psihobiologică umană
2. Dezvoltarea psihică
3. Dezvoltarea psiho-socială
4. Factorii dezvoltării umane
Dezvoltarea
 procesul de transformare ireversibilă biologică, psihologică şi psiho-socială,
prin care se produc treceri
 de la inferior la superior,
 de la simplu la complex,
 de la nediferenţiere la organizare
 într-o succesiune de etape (stadii).

Dezvoltarea biologică – maturare (maturizare)

 Dezvoltarea preponderent dependentă de programul genetic, întâlnită la
toţi copiii, depăşind graniţele interculturale.
 dependentă de potenţialul ereditar al indivizilor, influenţat de factori
interni,
 care acţionează în timpul vieţii intrauterine
 şi al căror ansamblu formează factorii înnăscuţi.
Creşterea (fizică şi psihomotorie)
 mărirea dimensiunilor fizice (înălţime, greutate etc.)
 modificarea unor parametri funcţionali (forţă, rezistenţă, precizie,
motricitatea globală, motricitatea de fineţe).
 nu este liniară, are ritmuri diferite de la un organ sau sistem la altul,
 ritmuri mai rapide la vârste mici,
 ritmurile sunt reactivate la pubertate provocând “pusee de creştere” (12
ani la fete şi 14 ani la băieţi)
  cresterea prezintă decalaje transversale (presupun diferenţe de maturizare
ale organelor şi sistemelor de organe la aceeaşi vârstă).
DEFICIENTELE de citit se datorează:
1. influenţelor ereditare; eritabilitatea estimata este intre 51% si 93%.
2. influentelor din timpul sarcinii si dezvoltarii timpurii - boli, factori
teratogeni Ex. prezenta pesticidelor in alimente (1993, cercetari din SUA)
dioxine, plumb, alcoolul,droguri etc.
3. mediului familial (Kalmar, 1996), factorilor socioeconomici si educational
(Fiodorowicsi &Trites, 1991)
Observaţii pe om
 maturizarea post natală a creierului ocupă 1/5- 1/6 din viaţă,
 greutatea creierului creşte de trei ori faţă de greutatea avută la naştere, în
special prin mărirea neuronilor din hipocamp şi din creierul mic.
 copilul are un creier ce reprezintă 25% din creierul adultului, spre deosebire
de creierul unui pui de maimuţă care reprezintă 60% din creierul unei
maimuţe-adult.
 în perioada achiziţiei limbajului, creierul unui copil creste, în medie, cu
200g.
Dezvoltarea post-natală permite structurilor cerebrale să se dezvolte prin
interacţiune cu mediul fizic.
Caracteristici ale copiilor crescuţi în medii nestimultive
- Deprivarea maternală – cauză a tulburărilor emoţionale, a sindromului de
disconfort, a delincvenţei ? (Bowlby, 1944)*
 exista o corelatie intre deprivarea materna si comportamentul
delincvent in adolescenta
- Programele pentru dezvoltarea timpurie
Concepte inrudite: deprivare maternala (Bowlby, 1946, 1951) si hospitalism
(Deteriorarea starii psiho^fizice a nou-nascutilor ca urmare a conditiilor de
spitalizare prelungita)
Implicaţii asupra educaţiei
  Părinţii să creeze:
- un mediu stimulativ, bogat, care să faciliteze învăţarea şi dezvoltarea creierului,
începând cu primii ani de viaţă;
- o relaţie timpurie a copilului cu un adult care să ofere îngrijire şi afecţiune (nu
doar mama ci si tatăl!)
 Profesorii:
- experţi în dezvoltarea umană, să evite atitudinile negative şi profeţiile
defavorabile, să stimuleze mişcarea, să ofere spaţiu şi să încurajeze căutarea,
explorarea mediului, să construiască provocări pe măsura copilului;
 Societatea:
- atenţie formării timpurii prin introducerea unor programe care să susţină copiii
proveniţi din medii dezavantajate cultural
- orientarea copiilor spre adopţie şi nu spre orfelinate
- acces liber al părinţilor la copiii spitalizati.

Dezvoltarea psihică
 perfecţionarea structurilor deja existente
 constituirea de conduite şi atitudini noi, ca instrumente de adaptare din ce
în ce mai complexe şi ca formare de modalităţi de satisfacere a trebuinţelor
şi formare de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface.
Ereditatea psihică
- pentru determinarea genetică a aptitudinilor
- existenţa unor familii bogate în subiecţi de o remarcabilă inteligenţă:
Bernoulli, Cassinni, Becquerel, Darwin, Monod,
- dacă o formă sau alta de idiotism sau înapoiere mintală se întâlneşte în
aceeaşi familie, din generaţie în generaţie, cum să nu vedem aici consecinţa
unei alterări a patrimoniului ereditar…?
Ponderea factorilor ereditari şi de mediu în determinarea funcţiilor psihice

 cu cât o funcţie psihică este mai complexă, cu atât ea depinde mai puţin de
ereditate, mediul şi educaţia fiind cele care fac diferenţa (Zazzo 1960).
 Ereditatea acţionează inegal:
 emotivitatea generală, temperamentul şi aptitudinile au o determinare
ereditară mai puternică,
 atitudinile, caracterul sunt predominant produse ale educaţiei.
 Aceeaşi trăsătură psihică poate fi rodul unor combinaţii de factori
particulare: un copil este emotiv ereditar, altul datorită unor influenţe de
mediu.
 Acţiunea factorilor ereditari în cazul însuşirilor psihice este mai puternică în
copilărie şi mai slabă la adult.
Cz. - EREDITATEA ESTE PREMISA NATURALĂ A DEZVOLTĂRII BIOLOGICE ŞI
PSIHOLOGICE, ARATĂ CEEA CE AR PUTEA SĂ FIE INDIVIDUL.
Perioadele sensibile şi perioadele critice ale dezvoltării
 Perioadele mai propice dezvoltării accelerate a unei anumite funcţii psihice
ce polarizează în jurul ei alte funcţii, conferind o coloratură distinctă vieţii
psihice a copilului
 Exemple de perioadele sensibile
 Dezvoltarea limbajului: 2 -7 ani
 Primii ani de viaţă - formarea sentimentului de ataşament faţă părinţi
/persoane adulte,
 Perioada şcolară - decisivă pentru dezvoltarea sistemului de concepte
Intervenţii pedagogice direcţionate spre acele funcţii care sunt mai receptive la
dezvoltare.
- prima copilărie → dezvoltarea perceptivă,
- preşcolari → dezvoltarea memoriei,
- şcolaritatea mică → achiziţia instrumentelor esenţiale: citit, scris, socotit,
- şcolaritatea mijlocie şi mare → formarea conceptelor şi a sistemelor de
concepte (inclusiv a procedurilor corespunzătoare).
Perioadele sensibile la o dezvoltare accelerată = perioade sensibile la regres -
anumite funcţii sunt mai uşor alterabile decât altele şi decât în alte perioade.
 În perioadele sensibile se va urmări atât stimularea funcţiei cât şi evitarea
deteriorării acesteia.
Exemplu: demutizarea trebuie să se producă în perioada de achiziţie a limbajului
oral, adică în copilăria mică (3-5 ani).
În caz contrar, nedezvoltarea limbajului atrage apariţia de deficienţe de
scris şi citit, de relaţionare socială etc.
Compararea copiilor înfăşaţi până la şapte luni cu copii crescuţi fără a fi
înfăşaţi a arătat că subiecţii din ambele grupuri au mers la aceeaşi vârstă.
Cz: achiziţia deprinderilor motorii specifice primului an de viaţă este
independentă de exerciţiu.
Fata de acum un secol s-a înregistrat o accelerare a creşterii somatice şi a
maturizării sexuale: media de înălţime - 10 cm faţă de generaţiile anterioare,
greutate cu 5 kg, coborârea vârstei de maturizare sexuală cu mai mult de 2 ani.
Explicaţii:
- extinderea procesului de urbanizare,
- aport sporit de vitamine,
- creşterea cantităţii de informaţii
Efecte negative: supraîncărcare, instalarea oboselii, a instabilităţii emoţionale,
apariţia frecventă a conflictelor.

Dezvoltarea psiho-socială
 interiorizarea progresivă a normelor şi a valorilor ce conferă persoanei
capacitatea de a participa ca membru activ la viaţa şi activitatea socială,
prin integrarea în muncă, asumarea unei diversităţi de roluri maritale,
parentale
 simultană şi interdependentă cu dezvoltarea biologică şi psihică
Exemple: Caracterul se formează în copilărie şi adolescenţă şi se poate schimba
pe tot parcursul vieţii
- atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter
- sistemul de valori
 Sentimentele
Gândirea şi sistemul de concepte, operaţiile
Jocul - sursă a dezvoltării psihosociale a copiilor
 copiii îşi construiesc identităţile sociale,
 cultivă prietenia şi menţin ori transformă ordinea socială a culturii de egali
prin opoziţie şi confruntare.
 învaţă reguli, învaţă să le respecte ori să le impună altora,
 a te juca presupune să stăpâneşti dimensiunea socială a jocului
La grădiniţă:
- jucăriile sunt proprietate comună,
- utilizarea lor depinde de negocierea acestora pentru dreptul de proprietate
temporară
- marcarea verbală a teritoriului (“Noi ne jucam aici” )
- apare prietenia pasageră în relaţie cu ideea de joacă împreuna într-un
spaţiu
- expresii ce sporesc sentimentul de siguranţa în interiorul grupului (Noi
suntem prieteni!)
- expresii de descurajare a accesului altor copii în spaţiul construit (“Tu nu te
joci cu noi, nu eşti prietenul nostru!”).
Jucăriile stereotipizate în funcţie de gen
- pentru băieţi: vehicule, echipament sportiv, de război
- pentru fete: păpuşi, vase, articolele de vestimentaţie.
Când jocul copiilor răspunde acestor stereotipuri, ei sunt încurajaţi, recompensaţi
de către educatori.
SOCIALIZAREA DIFERITĂ A BĂIEŢILOR ŞI FETELOR PRIN JOC ŞI JUCĂRII,
PRIN LIMBAJ, PRESĂ, TV, ŞCOALĂ ETC. CONDUCE LA DIFERENŢE DE GEN
CARE SE ADAUGĂ DIFERENŢELOR BIOLOGICE.
Teorii reducţioniste
 teoriile ereditariste (sau ineiste) - accentuează rolul eredităţii limitând
posibilitatea intervenţiilor pedagogice;
 teoriile ambientaliste - exagerează rolul mediului, promovând un optimism
naiv.
Consecinţe - asupra atitudinilor educative
- fatalism pedagogic
- optimism pedagogic exagerat

Teza dublei determinări:

 Genele stabilesc limitele potenţialului individual, iar ceea ce se va întâmpla
cu acest potenţial depinde de mediu.
Copilul este inconjurat de numeroase microsisteme precum: familia, scoala, locul
de proveniență, mass-media etc., așadar, trebuie acordată o atenție deosebită
interacțiunilor dintre indivizi și mediul lor, în principal mediul perceput de aceștia,
deoarece influențează direct în schimbarea lor și dezvoltarea lor cognitivă, morală
și relațională.