Curs 1 Design și estetică: prezentare, argumente, competențe

- Profesor coordonator curs și seminar: prof.univ.dr. Roxana Procopie, email instituțional

roxana.procopie@com.ase.ro
- Conform regulamentului în vigoare, activitatea se va desfășura pe platforma Blended
Learning@ASE –online.ase.ro, completată de activitate audio/video pe platforma
alternativă Zoom, întâlniri care vor fi stabilite și comunicate prin e-mail (adrese
instituționale de grupă), respectiv pe platformaAse ca punct unic de informare.
- Disciplina este prevăzută cu 2 ore săptămânal curs = 28 ore, respectiv 2 ore seminar ½, 1
dată la 2 săptămâni=14 ore, prevăzută cu probă de verificare ceea ce presupune
susținerea obligatorie a 2 teste pe parcursul semestrului (conform fișei de disciplină)
și participarea la activitățile de seminar; lucrările scrise (test 1 și test 2) se susțin în cadrul
timpului alocat cursului (în principiu, în săptămânile 7 și 14), iar punctajul lor maxim
este de 46 puncte; datele de susținere și materia aferentă vor fi stabilite ulterior.
- Toate materialele didactice (suport de curs și teme de seminar) vor fi încărcate cu 3 zile
înainte de desfășurarea activităților din orar, astfel încât să existe timp pentru a le accesa,
a le înțelege și a solicita informații în cadrul orelor, prin intermediul forumurilor dedicate
PUNCTAJUL FINAL este compus din:
● Punctaj curs: maxim 60 puncte din testele de verificare (46 puncte) și
consemnarea participării active (14 puncte)
● Punctaj seminar: maxim 40 puncte din activitatea de la seminar (26 puncte
lucrare de disciplină, 14 puncte recenzie/aplicație)
● 6 puncte bonus, punctele din oficiu sunt incluse în activități.
NOTA FINALĂ se calculează prin împărțirea punctajului final la 10 și se concretizează
în note de la 10 la 1, exprimate în numere întregi, cu rotunjire la cel mai apropiat număr întreg.
Nota minimă de promovare este 5.
Săptămânal, veți găsiți încărcat pe platformă materialul aferent temei cursului și va
fi deschis un forum de discuții unde veți putea adresa întrebări și solicita informații
suplimentare și unde vor fi lansate întrebări ale căror răspunsuri vor fi punctate ca
intervenții la curs (vezi consemnarea participării active la curs -14 puncte)
Cartea recomandată ca suport de curs este:
Design și estetică în business, Editura ASE, 2013, autori: Rodica Pamfilie, Roxana
Procopie, a cărei variantă destinată studiului individual online va fi încărcată pe platformă;
bibliografia suplimentară este prevăzută în fișa de disciplină.
 Tematica generală a cursului:
1.Consideraţii generale asupra esteticii; frumosul industrial-noţiune a esteticii contemporane;
gustul estetic-modalitate de cunoaştere a valorii estetice; rolul designului și esteticii -în
asigurarea satisfacției consumatorului orientat spre valoare
2.Geneza şi afirmarea designului: premise, etape, direcţii, trăsături în diferite ţări, aspecte
actuale socio-economice cu implicaţii în evoluţia designului
3.Elemente ale designului şi esteticii: forma, linia, desenul, stilul, ornamentul, simetria,
proporţia, armonia, contrastul, culoarea; analiza nivelului estetic al mărfurilor de pe piață
4.Schema de principiu derulării unui studiu design – etape ale proiectării estetice; metode
reprezentative de stabilire a obiectivelor şi de luare a deciziilor în proiectarea estetică a
produselor; Design Thinking – abordare și instrument în proiectarea estetică și îmbunătățirea
experiențelor consumatorilor
5.Valenţele operaţionale ale designului şi esteticii la nivelul firmei: cultura produsului estetic,
implicații manageriale, eco-design, inovaţie prin design.

Prezentăm mai jos argumente ale necesităţii parcurgerii acestui curs de către studenţi, într-o
înlănţuire logică şi coerentă:

⮚ Realizarea pe piaţa internă şi externă a produselor fabricate în serii mari, care să

corespundă pe deplin cerinţelor materiale şi spirituale ale unor grupuri sociale, ba chiar
să constituie şi să propună un standard ridicat de viaţă, depinde în mare măsură de
caracteristicile lor estetice, rezultat al aplicării şi valorificării creaţiei artistice în
industrie.
⮚ Asistăm astăzi, în societatea modernă, la o puternică interferenţă între industrie şi artă,
exprimată atât în determinarea de către civilizaţia industrială, mai ales în condiţiile
revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, a unor noi coordonate ale evoluţiei artelor,
cât şi în pătrunderea mereu mai pregnantă a valorii artistice în universul obiectelor
tehnice produse în serii industriale. Astfel, s-au constituit genuri noi ale artelor
(cinematografia, televiziunea), au fost revoluţionate tehnicile artistice datorită apariţiei
unor noi materiale, noi tehnologii, instrumente, s-au elaborat tehnici evoluate de
producere, reproducere, conservare şi difuzare a valorilor artei. Se poate aprecia că s-a
creat o autentică industrie artistică, ce constă în producţia de masă a unor obiecte artistice
care îmbină calităţile utile cu cele estetice.
⮚ Pe de altă parte, arta influenţează direct evoluţia obiectului tehnic. Estetica industrială
este, în esenţă, un proces de implicare organică a artei în structura intimă a produsului
industrial. Estetica industrială cuprinde atât elemente de proiectare (design), cât şi
elemente de psihologie a formelor, de teorie a consumurilor, de sociologie a gusturilor.
Scopul primordial al esteticii industriale a fost şi rămâne acela de a oferi designerului
platforma teoretică necesară în acţiunile practice pe care acesta urmează să le întreprindă.
 Arta reprezintă, în acest context,”combustibilul” psihic indispensabil producţiei
contemporane. Datorită artei“omul producţiei” îşi va putea perfecţiona imaginaţia,
spiritul de iniţiativă, simţul formativităţii, gustul estetic, iar prin acestea “omul
consumului" îşi va putea perfecţiona sistemul de exigenţe estetice în legătură cu fiecare
bun material realizat sub influenţa, însă, a tradiţiilor estetice locale sau naţionale.
⮚ La confluenţa acestora intervine în mod hotărâtor rolul economiştilor, cărora le sunt
necesare deprinderi estetice pentru a putea selecta cât mai riguros mărfurile sub aspectul
proprietăţilor estetice, comparabile cu standardele mondiale şi cu cele mai bune produse
realizate pe piaţa internaţională. Produsul devine astfel, implicit, şi factor estetic social
educativ.
⮚ Estetica mărfurilor, dependentă de estetica industrială, este o disciplină de sinteză, al
cărei domeniu impune cunoştinţe economico-sociologice, de marketing, merceologie,
management, de teorie şi practică artistică etc. Obiectul acestei discipline îl constituie
studiul proprietăţilor estetice dobândite de mărfuri în procesul fabricării lor, indicatorii
estetici contribuind, alături de indicatorii generali ai calităţii, la procesul complex de
apreciere a calităţii mărfurilor. Indicatorii estetici cuprind criterii de apreciere care
privesc forma produsului, raportul formă-structură-funcţionalitate, formă-material,
formă-culoare-ornament, formă-culoare-modă-detalii, formă-mediu ambiant, aspectul şi
finisarea, ambalajul şi prezentarea mărfurilor, expresivitatea mărcii de fabrică etc. Deci,
calitatea estetică a unei mărfi include mai mulţi indicatori între care există o strânsă
interdependenţă.
⮚ Pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor, corespunzător gusturilor lor şi, în acelaşi
timp, pentru a oferi produse care să contribuie la educarea gustului, se impune o strânsă
colaborare între ştiinţa economică şi artă, între economişti şi artişti, mai ales
designeri. Şi aceasta fiindcă practica a dovedit-o: un volum apreciabil din activităţile
economice moderne depinde nu de eficacitatea tehnică a produsului sau de eficienţa cu
care este produs, ci de calitatea artistică a designului. Extinderea colaborării este
susţinută de câteva decenii în literatura de specialitate conform ideii că “posibilităţile de
satisfacţie procurate de dezvoltarea artistică sunt nelimitate; sunt cu siguranţă mai
numeroase decât cele oferite de dezvoltarea tehnică“.1
⮚ Designerul este aproape întotdeauna alături de economistul de marketing în derularea
unui studiu. El trebuie să cunoască metodele cercetării de piaţă, legate de previziunea
volumului vânzărilor, poziţia produsului în raport cu concurenţa, evoluţia socio-stilurilor
etc.Competenţa şi creativitatea sunt evidenţiate prin fiecare componentă a marketingului
mix :

1
Galbraith,Kenneth J; Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică, Bucureşti, 1982
⮚ * produs, marcă, ambalaj (designul este factorul determinant al impactului psihologic al
produsului sau serviciului);

⮚ * promovare (designul bun intensifică mesajul promoţional şi împrospătează memoria

consumatorului);

⮚ * locul vânzării - ambianţa (spaţiile unde se oferă servicii trebuie să fie funcţionale, dar
şi atractive şi stimulative; ele ajută la promovarea afacerilor, creează imaginea, sporesc
interesul consumatorilor şi determină vânzarea bunurilor şi serviciilor);

⮚ * preţul (banii alocaţi activităţii de design trebuie să corespundă necesităţilor acestui

domeniu, ei se regăsesc în preţul produsului).

⮚ Imperativele unei concurenţe, întotdeauna aspră, mondializarea pieţelor, evoluţia

tehnologiilor şi a modurilor de viaţă, obligă întreprinderile să-şi adapteze permanent
strategiile şi produsele la exigenţele unor schimbări din ce în ce mai accelerate. Astăzi,
din ce în ce mai mulţi manageri realizează că își pot îmbunătăţi substanţial puterea
competitivă dacă adoptă designul în aria de concepţie a întreprinderii.
⮚ Politicieni şi economişti subliniază apartenenţa designului la instrumentarul actual al
politicii economice moderne. Designul face parte integrantă din industria şi economia
contemporană. Ca parte fundamentală a procesului care ne asigură bunuri şi servicii,
designul este o componentă esenţială a culturii materiale, a esteticii şi mediului
înconjurător. Designul stă la baza unor industrii. Mobilierul danez şi finlandez îşi
datorează faima actuală nu unor calităţi tehnice, ci valorii artistice. Renaşterea industriei
italiene în perioada postbelică a avut aceeaşi bază. Produsele italieneşti excelează nu prin
tehnicitate, ci prin aspect.
⮚ Designul şi estetica mărfurilor devin, în acest context, atuuri în lupta concurenţială,
elemente de reală diferenţiere a produselor, indiferent de natura lor. Producţia
industrială îşi revendică masiv drepturi de ordin estetic. Design nu înseamnă doar modă,
automobile de lux sau mobilă stil. Camere de filmat, maşini de scris, râşniţe de cafea,
perii de dinți, toate aceste banale obiecte aduc dovada că produsul industrial nu poate şi
nu trebuie să fie numai util, ci şi frumos. De asemenea, ne punem mari speranţe în
designul şi estetica desfacerii lor, a prezentării şi promovării în activitatea comercială
modernă și în acest context vorbim despre designul și estetica ambientului comercial și
despre designul și estetica formelor vizuale comunicante.
 Acestea se concretizează în competenţele generale şi specifice pe care le veţi dobândi
după parcurgere şi asimilare, competenţe vizând: cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea
adecvată a noţiunilor specifice disciplinei, interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi
a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei, utilizarea unor metode, tehnici şi
instrumente de investigare şi de aplicare, precum şi competenţe atitudinale (manifestarea unei
atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul designului şi esteticii în business /
promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice/ valorificarea optimă şi creativă a
propriului potenţial în activităţile domeniului/ angajarea în relaţii de parteneriat cu alte
persoane, cu alți specialiști/participarea la propria dezvoltare profesională.

Vă doresc mult succes!