Suport de Curs Șah

I.
NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE JOCUL DE ȘAH
Introducere
Șahul, prin frumusețea sa, și-a câștigat pe deplin un loc privilegiat în istoria omenirii. Jocul
reușește să atragă un număr impresionat de practicanți din toate colțurile lumii. Sunt puțini oameni la
scară planetară care nu au auzit de ,,șah”. Asemănat cu o luptă între armate, este un joc care dezvoltă
imaginația și anticiparea, fiind practicat în școli și considerat un vector al progresului. De multe ori
catalogat drept ,,sport al minții”, șahul este un joc minunat pe care nu-l mai poți ignora după ce ,,l-ai
îndrăgit” (Jozsa, 2007).
Beneficiile obținute prin practicarea jocului de șah sunt multiple. Jocul de șah acționează
pentru dezvoltarea strategiei și raționamentului, propune conceperea mentală a mutărilor, apelează la
memorie și la stategia de tratare vizualo-spațială (Noir, 2008). Pancu a analizat (2011) în detaliu
efectele practicării jocului de șah și a ajuns la următoarele concluzii:
dezvoltă logica;
dezvoltă atenția;
crește puterea de concentrare;
formează și dezvoltă capacitatea de prevedere și anticipare;
dezvoltă spiritul de luptă, competițional;
dezvoltă autocontrolul emoțional;
dezvoltă capacitatea de efort intelectual;
facilitează depășirea unui eșec și mobilizează pentru lupta următoare.
Obiectivele cursului
Prezentarea istoriei șahului;

Descrierea pieselor și a tablei de joc;
Învățarea notării mutărilor.
Conținut
Jocul de șah este, prin definiție, un joc de gândire. Elegant și plin de acțiune, în timpul jocului,
respectul este atitudinea care predomină. În același timp, jocul de șah este spectaculos și antrenant.
Păunescu este de părere (2013) că pe tabla de șah, are loc, de fapt, o luptă între forțele mentale ale
celor doi jucători, piesele fiind considerate ,,simboluri necesare comunicării”.
Jocul de șah are origini atât de departe impregnate în istorie, încât nu se știe cu exactitate
momentul și locația apariției acestuia. Surdu afirmă (2011) că au fost găsite, în apropierea orașului
Șahul pentru începători. Suport de curs
Bangkok din Thailanda, într-o peșteră, piesele unui joc de șah sculptate în piatră și care, se pare, că au
o vechime de aproape un milion de ani
Din punct de vedere cronologic, în anul 4000 î.Ch. se descrie un joc babilonian care ar putea
fi considerat un precursor al șahului și damelor (Harangozo et. al, 2010).
Karloly (1999) afirmă că, în urma studierii documentelor și a scrierilor Noului Testamnet din
Biblie, jocul de șah reprezintă atât o formă de venerație cât și un miracol al sistemului matematic
zecimal.
Un număr considerabil de autori consideră India ca fiind drept ,,patria șahului”. Pera (2004)
susține că una dintre cele mai vechi mențiuni ale jocului de șah se regăsește într-un roman persan,
numit ,,Karmanak”, anul 600 e.n. Autorul prezintă legendele regelui persan Husru, supranumit
Nusirvan (la curtea căruia soli din îndepărtata Indie au provocat înțelepții regelui pentru descoperirea
regulilor noului joc), sau ale brahmanului Sissa (care cere boabe de grâu drept răsplată pentru
inventarea noului joc).
Șahul evoluează din jocul pe o veche tablă indiană, numită ,,Ashtapada”. Jucătorii utilizau
zarurile și sperau să termine un tur complet al tablei, format din 64 poziții aranjate în 8 rânduri și 8
coloane. În secolul V, oamenii au început să utilizeze tabla Ashtapada pentru un nou joc (practicat de
4 jucători în același timp), numit ,,Chaturanga”. Chaturanga (Figura 1) era un joc de război, iar piesele
de joc reprezentau diviziile armatei: infanteria, caii, elefanții de luptă și navele. Infanteria se deplasa
precum pionii, întotdeauna spre înainte și capturau pe diagonală, caii acționau în formă de ,,L”,
elefanții precum turele iar navele se mutau 2 spații în diagonală, în orice direcție și puteau, de
asemenea, să sară peste piesele care îi blocau deplasarea (Donovan, 2017).
Figura 1. Chaturanga (https://en.chessbase.com/post/on-the-origins-of-chess-part-2-india)
2
Se presupune că din India, în jurul anului 590, este prezentat, de către un ambasador, la curtea
Persiei, unde suferă anumite modificări. Jocul devine ,,șatrandj”, găsindu-se manuscrise arabe care
descriu partidele jucate și notate (Culapov, 2012). Schulz (2016) prezintă în cartea sa, ,,The Big book
of World Chess Championships”, faptul că originea cuvântului șah provine din ,,shah”=,,rege” și face
referire la trecutul Persiei. Cu ajutorul arabilor, jocul se răspândește în Europa, în principiu pe două
rute: Spania și Italia. Vikingii duc și ei mai departe jcoul, spre vest (Candea, Dumitru, 2005)
La sfîrșitul secolului IX – începutul secolului X, în cadrul dezvoltării jocului, arabii se
concentrează și asupra studierii și analizării pozițiilor. Conform manuscriselor (Dumitrescu, 2012), în
acea perioadă, regina era cea mai slabă dintre figuri și se mișca doar un câmp.
În secolul X, jocul de șah pătrunde, cu ajutorul maurilor, în Spania. Sub sponsorizarea lui
Alfonso X de Castilia, este prezentat un manuscris celebru de jocuri, care include șahul, tablele și
zarurile, intitulat ,,Libro de los Juegos” (Sfetcu, 2017).
În perioada dintre secolele XIII-XV, jocul de șah suferă anumite transformări în sensul
deplasării mai multor piese pe tablă (Reicher, 1998). În acest context, apare dreptul regelui de a se
,,adăposti” prin rocadă, iar ,,regina, turnul și nebunul devin figuri puternice, cu bătaie lungă”. Pionul
are dreptul de a avansa doar pe direcția înainte și poate captura ,,numai în unghi adversarul aflat pe
coloana alăturată.
Cele mai importante transformări ale jocului de șah, după Ciobanu (2010), sunt prezentate în
Tabelul 1:
Tabel 1. Transformări majore ale jocului de șah
ANUL EVENIMENTUL
1090 Tabla de șah, denumită și eșichier, se impune în forma actuală cu 64 pătrate, având 2 culori diferite, care
alternează începând cu colțul din dreapta al jucătorului ce are piesele albe
1097 Apar primele referințe despre șah în Franța
1167 Se face referire la jocul de șah în Spania
1173 Un manuscris francez de șah utilizează actuala notație algebrică
1180 Este consemnată prima refererire despre șah a englezilor, făcută de un călugăr din Winchester
1275 Se mărește gradul de libertate al pionului, care, din poziție inițială, poate muta și peste două câmpuri
1283 Prin consensul marilor jucători ai vremii se stabilește victoria prin mat și situația de pat se consideră egalitate
1490 Se introduce regula ,,en-passant”
1497 Se menționează, în carte spaniolului Lucena, pentru prima dată, posibilitățile de a muta ale damei și nebunului
1555 Este introdusă mutarea specială numită ,,rocadă”
1850 Este consemnată regula transformării pionului ajuns pe linia 8 în orice piesă, indiferent de situația de pe tabla
de joc.
3
TABLA DE ȘAH
Tabla de șah reprezintă suprafața de joc a pieselor. Fiind sub formă de pătrat, ea dispune de
câmpuri notate corespunzător, de culoare albă și neagră (sau o altă culoare închisă, de exemplu,
maron), dispuse sub formă de linii (8 câmpuri orizontale), coloane (8 câmpuri verticale) și diagonale
(câmpuri dispuse oblic, de aceeași culoare) (Figura 2).
Figura 2. Tabla de șah (ChessBase Reader 2017)
Tabla trebuie astfel poziționată încât literele să se afle în poziție orizontală, iar cifrele în poziție
verticală (câmpul a1 este întotdeauna negru). Dacă o tablă nu e marcată, colțul din dreapta jos al tablei
trebuie să fie de culoare albă.
Notarea câmpurilor se face precizând mereu litera și cifra corespunzătoare poziției respective.
De exemplu, în Figura 3, pionul se află în câmpul d3.
4
Figura 3. Notarea câmpurilor (ChessBase Reader 2017)
PIESELE ȘI VALOAREA LOR
În cadrul notării mutărilor, piesele de joc sunt descrise de inițiala numelui, ele reprezentând o
anumită valoare, stabilită de către specialiști. La începutul jocului, fiecare jucător dispune de 1 Rege,
1 Regină (Damă), 2 Nebuni, 2 Cai, 2 Turnuri (Ture) și 8 Pioni. În prezentarea lor (Figura 4), piesele
valorează:
R – Rege, valoarea sa este

nedefinită, el nu poate fi capturat;
D – Damă (Regină), valorează
9 puncte;
T – Turn (Tură) valorează 5
puncte;
N – Nebun, valorează 3 puncte;
C – Cal, valorează 3 puncte;
O – Pion, valorează 1 punct.
Figura 4. Piesele și valoarea lor (https://www.magazinuldesah.ro/piese/piese-sah-lemn-american-staunton)

POZIȚIA INIȚIALĂ A PIESELOR PE TABLA DE ȘAH
5
Poziția inițială a pieselor este prezentată în Figura 5. Trebuie precizat faptul că damele
(reginele) își păstrează întotdeauna culoarea pe câmpul corespunzător.
Figura 5. Poziția inițială a pieselor (ChessBase Reader 2017)
În acest sens, dama neagră va fi poziționată pe un câmp de culoare neagră (d8, închis) iar dama
albă pe un câmp alb (d1, deschis). Jucătorul cu piesele albe le va așeza inițial pe liniile 1 și 2, iar cel
cu piesele negre pe liniile 7 și 8.
Pionii sunt “soldații” pieselor și, ca adevărații străjeri, alcătuiesc un zid de protecție înaintea
celorlalte piese proprii. De aceea ei vor fi poziționați pe linia 2 (piesele albe) și linia 7 (piesele negre).
Pe linia 1, respective linia 8, de la exterior spre mijlocul tablei avem: cele 2 turnuri, cei 2 cai,
cei 2 nebuni (unul poziționat pe un câmp alb și unul pe un câmp negru), regele și dama (regina).
REZULTATUL PARTIDEI
,,Șah” (Shah) este titlul monarhului (regelui) persan, reprezentat simbolic prin piesa
corespunzătoae a jocului de șah.
6
Pentru a câștiga o partidă, un jucător trebuie să atace regele, până îl aduce în

imposibilitatea de a fi mutat. Deci, se consideră că ,,șah mat” înseamnă ,,regele este înfrânt” (în
limba persană ,,mat” având sensul de ,,învins”, ,,paralizat”).
Unii consideră că ,,șah mat” își are originea în expreia arabă ,,as-sah-mat” care înseamnă
,,regele este mort”. În ,,The Barnhart Dictionary of Etymology” se atrage atenția asupra faptului că s-
a făcut o confuzie între cuvântul persan ,,mat” (cu sensul ,,mirat”) și ,,mata” (,,mort”), ceea ce se
traduce mai degrabă cu ,,regele este fără apărare”, ceea ce corespunde și regulilor și sensului jocului.
Într-o partidă de șah victoria finală este obținută de către cel care dă mat, nu de către cel care
a capturat mai multe piese! (Ungureanu et al., 2014).
Din punct de vedere al cuantificării scorului, câștigătorul va obține 1 punct (1-0)
Remiza reprezintă modalitatea prin care un joc se termină la egalitate și se va nota ½ - ½.
Remiza poate fi obținută prin:
,,Pat” – jucătorul aflat la mutare este în imposibilitatea de a muta și nu a primit din
partea adversarului ,,șah” (Figura 6);
Repetarea de 3 ori a aceleași mutări de către ambii jucători;
Înțelegere bilaterală – unul dintre jucători propune remiză, iar celălalt acceptă;
Pisele de pe tablă nu mai pot termina jocul prin șah-mat (de exemplu rămân pe tablă
doar regii sau regele și un cal sau un nebun).
Figura 6. Situație de „pat” (ChessBase Reader 2017)
7
NOTAREA MUTĂRILOR
În jocul de șah, pentru a analiza, antrena, învăța sau reproduce o partidă, deschidere, situație,
utilizăm o anumită notare a mutărilor. În cadrul notării, se utilizează inițiala piesei și direcția de
acționare.
Începătorii pot utiliza și poziția inițială a piesei, urmată de poziția finală a ei și acțiunea
rezultată (dacă este cazul). Reguli de notare:
- pionul se trece fără inițială (de ex. d2d4 sau direct d4);
- pentru șah se utilizează ,,+”
- rocada mică este notată ,,0-0”
- rocada mare se notează „0-0-0”
- șah mat-ul este notat „#”
- capturarea unei piese este notată „x” sau ,,:”
În Figura 7 mișcarea pionului alb se notează: d2d4 sau direct d4 și reprezintă următoarea
mutare: pionul alb se deplasează de pe câmpul d2 pe câmpul d4.
Figura 7. Mutarea pieselor d4 (sau d2d4) (ChessBase Reader 2017)
În următorul exemplu (Figura 8), notarea se va face astfel: 1. Cf3 – d6; 1. (reprezintă numărul
mutării) Cf3 (albul mută Calul pe câmpul f3) – d6 (negrul mută pionul la d6)
8
Figura 8. Notarea mutărilor (ChessBase Reader 2017)
PIONUL
Pionul este cea mai slabă piesă de pe câmpul de joc, ea valorând 1 punct. Pe tablă, inițial, sunt
8 pioni albi și 8 pioni negri.
Pionul avansează pe coloană, un singur câmp. Dacă se află pe poziția inițială, pionii pot avansa
și 2 câmpuri în orice moment al jocului. Pionul capturează un câmp, pe diagonală, înainte (Figura 9).
9
Figura 9. Mutările pionului: săgețile galbene reprezintă deplasarea, iar săgețile verzi posibilitățile de capturare
(ChessBase Reader 2017)
Dacă în calea sa, pionul întâlnește o altă piesă (proprie sau a adversarului), atunci ea se
blochează. Pionul este singura piesă care nu se poate întoarce, dar în același timp este și singura piesă
care, în momentul când ajunge pe ultimul câmp al tablei pe direcția avansării, se poate transforma în
damă (sau oricare piesă, cu excepția altui pion).
În timpul jocului, pionul poate executa o mutara specială, capturarea altui pion prin ,,en
passant”. Regula este simplă (Figura 10): dacă un pion aflat pe poziția inițială execută o avansare de
2 câmpuri odată și prin această acțiune trece prin bătaia unui pion advers, el poate fi capturat prin en
passant ca și cum ar fi poziționat pe primul câmp de avansare (și nu pe al doilea).
10
Figura 10. Negrul capturează prin en passant (ChessBase Reader 2017)
TURNUL (TURA)
Turnul este piesa care valorează 5 puncte fiind considerată piesă ,,grea”. Pe tablă, inițial, se
află 2 turnuri albe și 2 turnuri negre. Turnul se deplasează drept, pe linii și coloane (Figura 11). Dacă
pe direcția deplasării sale se întâlnește cu o piesă de culoare diferită, o capturează (mai puțin regele)
și rămâne poziționată pe câmpul de unde a capturat. Dacă se întâlnește cu o piesă de aceeași culoare,
se oprește lângă câmpul respectiv.
Turnul este implicat în mutarea specială numită ,,rocadă”, mutare care va fi prezentată ulterior.
11
Figura 11. Deplasarea turnului (ChessBase Reader 2017)
NEBUNUL
Nebunul este piesa care valorează 3 puncte făcând parte din categoria pieselor ,,ușoare”. Pe
tablă, inițial, se află 2 nebuni albi și 2 nebuni negri. Nebunul se deplasează pe diagonală, păstrându-și
culoarea (Figura 12). Dacă pe direcția deplasării sale se întâlnește cu o piesă adversă de culoare
diferită, o capturează (mai puțin regele) și rămâne poziționată pe câmpul de unde a capturat. Dacă se
întâlnește cu o piesă de aceeași culoare, se oprește lângă câmpul respectiv.
12
Figura 12. Deplasarea nebunului (ChessBase Reader 2017)
CALUL
Calul reprezintă și el o piesă ,,ușoară”, care valorează, ca și nebunul, 3 puncte. Este una dintre
cele mai surprinzătoare piese de pe tabla de joc, fiind singura care poate sări peste piesele proprii sau
adverse. Se deplaseză în forma literei „L” (Figura 13) iar fiecare jucător are câte 2 cai. Precum celelalte
piese studiate, capturează dacă în mișcarea sa aterizează pe un câmp ocupat de o piesă adversă (mai
puțin regele). Dacă, în acțiunea sa, aterizează pe un câmp ocupat de o piesă proprie, atunci mutarea nu
este permisă.
13
Figura 13. Deplasarea calului (ChessBase Reader 2017)
DAMA (REGINA)
Considerată cea mai importantă piesă de pe tablă (valorează 9 puncte), este în același timp și
cea mai puternică. Fiecare jucător are câte o damă, ea având dreptul de a se deplasa în diagonală, pe
linii sau coloane (Figura 14). Cu alte cuvinte, din punct de vedere al mișcării pe tabla de șah, combină
mobilitatea unui turn plus a unui nebun. Dacă se află în situația de a captura o piesă adversă, rămâne
pe câmpul corespunzător piesei capturate. În momentul în care, pe o anumită direcție dorită, întâlnește
o piesă de aceeași culoare, se oprește.
Este interesant faptul că în momentul în care un pion propriu ajunge la capătul opus al tablei,
se poate transforma în damă, chiar dacă mai deținem în acel moment o damă în joc. Astfel, putem avea
2 dame în joc, în același timp! Cum este de așteptat, în această situație, șansele jucătorului care joacă
împotriva celor 2 dame care se află în același timp pe tablă, scad considerabil.
14
Figura 14. Deplasarea damei (ChessBase Reader 2017)
REGELE
Regele, pentru fiecare jucător, reprezintă piesa care atunci când este ,,învinsă”, jocul se termină
(„șah mat”). Se deplasează în orice direcție câte un câmp (Figura 15), având dreptul de captură al
pieselor care sunt în apropierea sa. Ca o carateristică specială, cei doi regi de pe tablă, nu se pot apropia,
regulamentul obligându-i să păstreze minimum un câmp între ei. Totodată, regele nu poate intra în șah
din proprie inițiativă (nu poate staționa pe un câmp care are raza de acțiune a unei piese adverse).
15
Figura 15. Deplasarea regelui (ChessBase Reader 2017)
ROCADA
Reprezintă o mutare tactică specifică jocului, realizată între rege și turn, în anumite condiții
speciale - realizate simultan (Figurile 16 și 17):
cele 2 piese (turn și rege) NU trebuie să fi fost mutate înainte;
între cele 2 piese NU trebuie să se interpună nici o altă piesă;
în drumul său, regele NU are voie să treacă printr-un câmp situat în raza de acțiune a unei
piese adverse (nu are voie să ,,treacă” prin șah).
În timpul jocului se poate realiza rocada mică (0-0, realizată, în figură, de piesele albe) sau
rocada mare (0-0-0, realizată, în figură, de piesele negre).
Rocada este considerată o mutare tactică excelentă, care, de cele mai multe ori, pune regele la
adăpost în fața eventualelor atacuri ale adversarilor!
16
a. b.
Figura 16. Rocada mică (a - poziție inițială, b - poziție finală) (ChessBase Reader 2017)
a. b.
Figura 17. Rocada mare (a - poziție inițială, b - poziție finală) (ChessBase Reader 2017)
Rezumatul cursului:
Jocul de șah presupune o confruntare între 2 jucători în urma unor reguli prestabilite. Jucătorii
dețin aceleași piese care, în economia jocului, au punctaje diferite. Cunoașterea valorii pieselor
reprezintă un lucru vital în deciziile de capturare sau cedare din cadrul jocului. Fără îndoială, un jucător
de șah poate progresa, dacă în momentul partidei, folosește toate noțiunile de bază ale jocului:
utilizarea rocadei pentru protejarea eficientă a regelui, folosirea optimă a pieselor de pe tabla de joc și
17
nu în ultimul rând utilizarea unei strategii de succes, care să asigure victoria. Se poate concluziona că
șahul, prin toate aspectele care îl caracterizează, ,,reunește în el o multitudine de componente estetice
care îl definesc ca pe o formă deosebită a dezvoltării culturii" (Stoicescu, 2005).
Concepte și termeni de reţinut: piese, valoarea pieselor, tabla de joc, rocada, en passant.
Teme de reflecţie:
1. Care este valoarea individuală a pieselor?
2. Ce reprezintă noțiunea „en-passant"?
3. Care sunt condițiile de realizare a rocadei mici și rocadei mari?
4. Sub forma cărei litere acționează calul?
5. Cum se deplasează nebunii pe tabla de șah?
I.4. Exerciții recapitulative:
Figura 18. Pe ce câmp poate muta dama albă? Figura 19. Ce piesă poate captura turnul alb?
1. ..........? 1. ..........
Figura 20. Pe ce câmpuri poate muta calul alb? Figura 21. Ce piesă poate captura nebunul alb?
1. ..........; 1. ..........; 1. ..........; 1. ..........; 1. ..........?
18
Figura 22. Ce mutări de pion poate efectua albul? Figura 23. Poate negrul să efectueze rocada?
1. ..........; 1. ..........; 1. ..........; DA sau NU
Referințe bibliografice:
1. Candea, I.C., Dumitru, V.G. (2005). O călătorie în lumea șahului, Ed. Paralela 45, Pitești;
2. Ciobanu, M. (2010). Tainele jocului de șah, Ed. Andorsis, București;
3. Culapov, M. (2012). Manual de șah pentru începători, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
4. Donovan, T. (2017). It’s all a game. A short history of board games, Atlantic Books, London;
5. Dumitrescu, R. (2012). Jocul de șah: fundamente teoretice, Ed. Universității din București;
6. Harangozo, M.M., Blebea, I., Gliguță N. (2010). Istoria jucăriilor, A X-a Conferință Națională
multidisciplinară “Profesorul Dorin Pavel – fondatorul hidroenergeticii românești”, Sebeș, Alba;
7. Pera, N. (2004). O carte despre șah, Ed. Olimp, București;
8. Jozsa, C. (2007). Șahul între artă, pasiune și frumusețe, Ed. Buna Vestire, Beiuș, Bihor;
9. Karoly, N. (1999). Discovering the Origins of Chess, Studium Publishing House, Kolozsvar – Cluj;
10. Noir, M. (2008). Inițiere în șah, Ed. TEORA, București;
11. Pancu, G. (2011). Manual de șah, Ed. Ștef, Iași;
12. Păunescu, F.G. (2013). Logică și șah, Ed. Sinteze, Galați;
13. Reicher, E. (1998). Fantastica istorie a jocului de șah, Ed. Tritonic, București;
14. Schulz, A. (2016). The Big Book of World Chess Championships, Published by New in Chess,
Alkmaar, Netherlands;
15. Sfetcu, N. (2017). Șah: Ghid pentru începători, Ediția Smashwords;
16. Stoicescu, H. (2005). Lecții de tactică șahistă, Ed. Homex, Ploiești;
17. Surdu, V. (2011). Carte de șah pentru copii......și nu numai, ediție tipărită la Ubik com Srl, ISBN
978-973-0-11855-1
19
18. Ungureanu, V., Manole, V., Danilov, V. (2014). Jocul de șah. Îndrumar pentru inițierea elevilor.
Anul I de inițiere, Ed. PIM, Iași.
https://en.chessbase.com/post/on-the-origins-of-chess-part-2-india
ChessBase Reader 2017
20
II. DESCHIDERILE
Introducere
În șah, mutările de început ale partidei fac parte din ,,deschidere”. Se presupune că primele
8-10 mutări ale fiecărui jucător urmăresc un plan de atac (respective apărare) dinainte stabilit (studiul
deschiderilor), astfel încât, cu ajutorul acestor „începuturi” de start de joc, fiecare dintre cei 2 adversari
să fie în avantaj (material sau pozițional). Sacrificiile deosebite și diferitele combinații, fie calculate
în prealabil ori soluții de moment, provoacă fiori care nu pot fi egalați de alte aspecte ale jocului
(Reinfeld, 2014). Încă de la primele mutări, deoarece nu știm valoarea oponentului, Ceteraș (2007) ne
recomandă să ne îmbunătățim valoarea calitativă a propriilor piese în detrimentul diminuării valorii
caltitative a pieselor adversarului. Totuși, sunt momente ale deschiderii, în care adversarul atacă încă
de la început. De aceea este necesar să urmărim intenția (intențiile oponentului) înainte de a urma
mutările presupuse de deschidere. De îndată ce o piesă este atacată, nu trebuie imediat să o mutăm,
deoarece ea poate fi apărată de o altă piesă (Polgar, 2016).
Descrierea noțiunii de deschidere;

Prezentarea deschiderii Apărarea Italiană;
Prezentarea deschiderii Apărarea Siciliana;
Prezentarea deschiderii Gambitul Damei.
Conținut
Scopul final al jocului de șah este victoria asupra oponentului. Este un deziderat evident, dar
care presupune anumite cerințe. Pentru a deveni un jucător bun, există câteva reguli destul de simple
de urmat (Soltis, 2010):
fiecare poziție poate fi considerată o lecție;
trebuie lucrat mai mult asupra slăbiciunilor;
antrenează-te, antrenează-te, antrenează-te.
Partida debutează cu efectuarea de mutări care reprezentă strategii complexe, cu ajutorul cărora
ne putem crea un avantaj (material sau pozițional), încă de la început. În acest moment al jocului are
loc ,,mobilizarea generală a forțelor, situație ce implică frecvent respectarea unor principii și idei de
joc" (Diaconu, 2004).
21
Deschidereile fac parte din studiul tuturor jucătorilor care doresc să aprofundeze tainele
șahului. Repede remarcă (2010) ,,farmecul denumirilor, care dau o ambianță aparte fiecărei partide de
șah (partida spaniolă, apărarea siciliană, gambitul damei etc)". Totuși, se recomandă cunoașterea
temeinică a acestor începuturi de joc, tocmai pentru a îi conduce pe jucători către modalitatea de joc
preferată (închise, deschise etc).
Jucătorii buni de șah cunosc teoria deschiderilor. Regula de bază pentru deschidere o reprezintă
,,dezvoltarea cât mai armonioasă și cât mai rapidă a pieselor proprii pe poziții active, urmărind în
același timp incomodarea adversarului în dezvoltarea forțelor sale" (Grosu, 2010). Chernev (2014)
este de părere că un maestru în șah știe care poziție îi este favorabilă și încearcă să ajungă în acea
poziție. Piesele trebuie poziționate acolo unde influențează cel mai mult jocul, turnurile trebuie să aibă
spațiu, nebunii trebuie să controleze diagonale lungi, ori caii să își pună în valoare cel mai mult aria
acțiunii. Hansen (2010) prezintă principiile din spatele deschiderilor, sintetizate în Figura 26.
Poziționarea
pieselor pe
câmpurile
optime
Obținerea unei Găsirea unui

poziții cu
variante de loc protejat
dezvoltare pentru Rege
Controlarea
centrului tablei
de joc
Figura 26. Principiile deschiderii după Hansen
Teoria deschiderilor este complexă. Prin deschidere putem înțelege modalitatea de începere a
unei partide de șah. Din punct de vedere al clasificării lor, deschiderile pot fi grupate în cinci mari
grupe, astfel (Pera, 2004):
Jocuri deschise, aceste jocuri încep cu 1.e4, la care se răspunde cu 1.e5;
Jocuri semideschise, care încep cu 1.e4 și care are ca răspuns oricare altă mutare decât
1.e5;
Jocuri închise, care încep cu 1.d4 și se continuă cu Gambitul damei (alături de
variantele sale);
22
Jocuri semiînchise, care încep cu 1.d4 (sau cu oricare altă mutare decât 1.e4), iar
răspunsul nu face parte din jocurile închise sau cele de flanc;
Jocuri de flanc, care cuprind patru deschideri cu dezvoltare pe flanc (Sistemul Reti,
Deschiderea engleză, Deschiderea Nimzovici-Larsen, Deschiderea Sokoloski)
Din punct de vedere al mutărilor, trebuie realizate astfel încât fiecare acțiune să fie întreprinsă
după o gândire în prealabil, care duce la un calcul mintal al variantelor. Acest calcul este definit de
Sălceanu (2005) ca fiind ,,o cercetare a mutărilor proprii și adverse, de o lungime variabilă ca număr
de mutări”.
Sunt urmărite câteva reguli generale în momentul deschiderii, noțini care duc la o dezvoltare
optimă a pieselor și implicit a poziției pe table de șah. Mulți specialiști analizează în cadrul
deschiderilor activizarea turnurilor și sunt de părere că acestea pot fi puse în acțiune mai bine, doar
dezvoltându-le pe coloanele deschise sau semi-deschise. Cu alte cuvinte, se poate spune că plasarea
turnurilor astfel încât să stăpânească coloanele centrale, asigură un avantaj substanțial în desfășurarea
ulterioară a jocului (Voiculescu, 2005). Și Seirawan (1990) afirmă că turnurile trebuie să aibă spațiu
deschis pentru a fi eficiente.
Totodată, Pandolfini (2003) ne reamintește faptul că fiecare mutare plan sau lecție trebuie să
aibă un scop. Oricum, fiecare mutare din deschidere ar trebui să urmărească câteva reguli stricte:
să dezvoltăm o nouă piesă sau eliberează câmpul pentru o dezvoltare ulterioară;
să luptăm pentru ocuparea centrului, atacându-l sau influențându-l;
să câștigăm spațiu și să creștem mobilitatea pieselor;
să ne consolidăm poziția în timp ce evităm slăbiciunile;
să realizăm o amenințare, iar dacă este posibil, mai multe în același timp;
să înfruntăm toate amenințările oponentului.
Se vorbește destul de mult, în cadrul deschiderilor, despre ocuparea „centrului”. Noțiunea de

„centru” este bine stabilită pe tabla de joc. Culapov definește (2012) centrul tablei ca fiind format din
câmpurile d4, e4, d5, e5, iar centrul tablei extins ca fiind pătratul format din câmpurile c3, c4, c5, c6,
d3, d4, d5, d6, e3, e4, e5, e6, f3, f4, f5, f6 (Figura 24, a și b).
23
a. b.
Figura 24. Centrul tablei (a – inițial, b – extins) (ChessBase Reader 2017)
Pentru ocuparea centrului, în cazul deschiderilor, pentru alb, câmpurile d4 și e4 sunt esențiale
(Figura 25). De obicei, se începe cu mutarea pionilor centrali (Figura 26).
Figura 25. Ocuparea centrului Figura 26. Albul mută pionul central
(ChessBase Reader 2017)
În continuarea deschiderii și a urmării principiilor acesteia, se poate continua cu următoarea

structură, prezentată în Figura 27.
24
Figura 27. Structură posibilă pentru începutul jocului (ChessBase Reader 2017)
Pentru a nu da posibilitatea pieselor O posibilă continuare în joc este ca Pentru a ,,echilibra” tabla de joc, piesele
albe să controleze centrul, piesele albul să mute la d4, respectând planul negre reușind, foarte simplu să
negre pot contracara cu mutarea de ocupare al centrului captureze în d4, oprind astfel dorința
pionului la e5 pieselor albe de a avea o deschidere
foarte puternică
În altă situație, pentru continuarea dezvoltării pieselor albe, dacă piesele negre nu contraatacă
și execută mutări care blochează anumite piese de-ale sale (de exemplu pionii în a6 sau h6), centrul
este ocupat și se poate dezvolta mult mai ușor. În cazul în care ambii jucători încearcă să dezvolte alte
piese (de exemplu caii), piesele albe pot continua înaintarea (pion d5), reușind să obțină o deschidere
foarte bună (Figura 28)
Figura 28. Structură posibilă pentru dezvoltarea inițială a pieselor (ChessBase Reader 2017)
În concluzie, putem afirma că, în cazul deschiderilor, fiecare principiu este important. De
aceea, respectând direcțiile de acționare standard (ocuparea centrului, scoaterea în joc a cailor și
25
nebunilor, efectuarea rocadei, implicarea damei, activizarea turnurilor etc), piesele de joc (evident, în
funcție și de mutările adversarului) ar trebui poziționate conform Figurei 29:
Figura 29. Exemplu de deschidere completă (ChessBase Reader 2017)
DESCHIDEREA ITALIANĂ
Este una dintre cele mai simple și utilizate deschideri folosită de cei care au piesele albe (pion
e4). Se încearcă ocuparea centrului (Figura 30).
De obicei, negrul răspunde cu o mutare clasică: pion la e5
În continuare, albul mută Cf6 (dezvoltând și ocupând centrul tablei) și în același timp atacând
pionul negru, momentan neprotejat de nici o piesă neagră.
Negrul răspunde cu Cc6, dezvoltând poziția, dar în același timp apărând pionul din e5.
26
Figura 30. Deschiderea italiană – primele mutări (ChessBase Reader 2017)
Albul continuă cu Nc4,

Negrul mută Nc5 pentru a echilibra poziția,
Deschiderea continuă pentru alb cu Cc3, iar pentru negru cu Cf6. În acest fel fiecare jucător își
dezvoltă piesele, eliberând câmpul pentru rocada mică.
Albul mută d3, mutarea având mai multe direcții de acționare: apără pionul din e4 și în același
timp deschide culoarul pentru nebunul negru (Figura 31).
27
Figura 31. Deschiderea italiană – dezvoltarea pieselor (ChessBase Reader 2017)
După ce negrul mută și el d6, albul va realiza rocada mică (notată 0-0), negrul imitând mutarea
pentru asigurarea propriului rege, efectuând și el, la rândul său rocada mică.
Ne aflăm în situația în care ambii jucători și-au dezvoltat piesele, urmând ca și celelalte piese
grele (turnurie, damele) să intre în joc (Figura 32).
28
Figura 32. Deschiderea italiană – poziție finală (ChessBase Reader 2017)
GAMBITUL DAMEI
Considerată de către marele șahist Karpov o deschidere fundamentală (2013), gambitul damei
reprezintă una dintre variantele de deschidere des aplicate de către jucătorul cu piesele albe.
Ea constă în poziționarea pionului în d4. Negrul răspunde cu d5. În acel moment albul mută
pionul în c4, aparent sacrificând o piesă neapărată de nimeni (Figura 33). Suntem la momentul în care
negrul are 2 posibilități:
să captureze pionul din c4 (gambitul damei acceptat);
să nu captureze pionul din c4 (gambitul damei neacceptat).
În continuare, vom analiza partida din perspectiva gambitului damei acceptat (Figura 33)
29
Figura 33. Gambitul damei acceptat (ChessBase Reader 2017)
Următoarea mutare a albului este Cc3. Este o mutare standard în deschidere, dar în același timp
de împiedicare în apărarea pionului negru din c4 cu un al doilea pion negru la b5. De aceea negrul este
obligat să mute întâi pionul în c6, pregătindu-se după această mutare de b5 (Figura 34). Negrul
anticipează faptul că acel pion este neprotejat și încearcă mutări de protecție în sensul apărării acestuia,
dorind să păstreze avantajul material câștigat prin luarea pionului alb din c4.
30
Figura 34. Gambitul damei acceptat continuare 1 (ChessBase Reader 2017)
Albul continuă deschiderea cu e3. Este o mutare care apără pionul din d4 și în același timp
atacă pionul negru din c4. Urmează mutarea logică a negrului, b5 (Figura 35).
Pare o poziție în care albul este în dezavantaj prin prisma faptului că este cu un pion mai puțin
pe tabla de joc, iar negrul are o structură de pioni destul de solidă, pe partea damei.
Albul este nevoit să găsească o soluție urgentă pentru destabilizarea poziției negrului pentru a
reveni cu șanse egale în joc.
31
Iar soluția din deschiderea standard a gambitului damei este Cxb5 (calul capturează pionul din
b5). Pare o mutare groaznică din moment ce acel pion este apărat de un alt pion (c6). Și atunci
întrebarea este de ce trebuie un astfel de sacrificiu, în condițiile în care un cal valorează 3 puncte iar
un pion 1 punct? Negrul va captura, în consecință, calul din b5 cu pionul din c6 (Notat: c6xb5) (Figura
36).
În acest moment albul va muta dama pe câmpul f3, atacând în mod direct turnul din a8. În acest
context, singura mutare acceptată a negrului, pentru a înlătura capturarea turnului este mutarea în raza
de acțiune a calului din b8 (Figura 37).
32
Continuarea este simplă: albul capturează cu dama calul din c6 (recuperând calul sacrificat
anterior) și în același timp dă șah regelui negru (mutarea este notată Dxc6+). Negrul nu are decât o
variantă: să interpună nebunul pe câmpul d7 pentru a bara șahul și în același timp descoperind linia
între damă și turn, pentru protejarea celui din urmă (Figura 38). Negrul nu poate împiedica șahul cu
propria damă pentru că în această situație dama albă capturează turnul din a8 (și nici sacrificiul
negrului cu calul nu ar mai fi justificat).
Albul mută dama în a6 pregătind atacul cu pionul propriu din a2 și continuând cu dezvoltarea
celorlalte piese (Figura 39).
33
APĂRAREA SICILIANĂ
,,Apărarea siciliană” reprezintă o deschidere realizată de către jucătorul care are piesele negre.
Prin urmare, apărarea siciliană este un răspuns la o anumită deschidere de joc efectuată de către piesele
albe. Este una dintre cele mai utilizate deschideri de către marii maeștrii, rata de succes a acesteia
fiind, conform thechessworld.com, una deosebită (Tabelul 2).
Tabelul 2. Cele mai bune 5 deschideri pentru piesele negre (thechessworld.com)
Poziția Deschiderea Negrul câștigă Remiză Puncte la 100 de jocuri

% %
1 Apărarea Siciliană 34 29 48.5
=1 Apărarea Nimzo Indian 30 37 48.5
3 Apărarea Robatsch 33 29 47.5
4 Apărarea Alekhine 32 30 47
5 Apărarea Nimzowitsch 34 25 46.5
Apărarea siciliană este răspunsul jucătorului cu piesele negre la mutarea albului: pion în e4.
Negrul răspunde cu pion în c5 (Figura 40).
Figura 40. Apărarea siciliană (ChessBase Reader 2017)

34
În acest fel este oprită intenția albului de a muta pionul la d4 (dacă albul mută totuși la d4,
negrul capturează cu pionul din c5 în d4, dama albă capturează pionul negru din d4 (Figura 41), iar
negrul mută Cc3 amenințând dama albă și dezvoltând o piesă în joc.
Figura 41. Apărarea siciliană – varianta 1 (ChessBase Reader 2017)
Revenind la deschiderea siciliană, cea mai comună continuare a albului după mutara pionului
negru în c4 este Cf3, controlând câmpurile d4 și e5. Cea mai utilizată mutare a negrului în apărarea
siciliană este pion la d6, apărând pionul din c5 și dezvoltând o rețea puternică de pioni (Figura 42).
Figura 42. Apărarea siciliană – varianta standard (ChessBase Reader 2017)
35
În continuare, continuarea cel mai des folosită de către alb este pion la d4 (ocupând centrul și
amenințând pionul negru din c5). Negrul va captura în d4 (c5xd4), iar albul capturează cu calul pionul
din d4 (Cf3xc4) (Figura 43)
Figura 43. Apărarea siciliană – varianta standard, continuare 1 (ChessBase Reader 2017)
Jocul continuă, în varianta clasică, cu negrul mutând calul în f6 pentru a amenința pionul alb
din e4, care momentan este fără apărare. În această situație, albul nu își poate continua dezvoltarea (de
exemplu ar putea muta pionul în c4 și să obțină un centru foarte puternic), deoarece este obligat să-și
apere pionul din e4. De aceea, albul mută calul la c3, apărând pionul și dezvoltându-și o piesă în prima
parte a jocului (Figura 44).
În finalul deschiderii standard, putem analiza câteva aspecte. Negrul fiind la mutare, va acționa
agresiv, poziționând pionul din a7 în a6. Mutarea prezintă câteva direcții de acționare ulteriore:
36
împiedică un eventual atac al albului cu nebunul în b5; pregătește un eventual atac cu pionul din b7,
care lasă deschis câmpul pentru nebunul din c8 (Figura 45)!
Rezumatul cursului:
Există un număr considerabil de mare de deschideri și variații ale acestora în jocul de șah.
Aplicarea corectă a deschiderilor, de regulă, produce un avantaj. Dacă acest avantaj nu este material
(în sensul că adversarul răspunde corect la deschidere cu o ,,contra-deschidere” și nu putem captura
ușor piese), atunci cu siguranță va fi un avantaj pozițional.
În cadrul deschiderilor, dacă este posibil, se alege o mutare de dezvoltare care amenință în
același timp. Se dorește evitarea de mutarea a mai mult de 2-3 pioni. Se urmărește controlul centrului
tablei. În deschidere, fiecare jucător trebuie să urmărească dezvoltarea armonioasă și rapidă a pieselor
sale, pe cele mai bune poziții, stânjenind cât mai mult realizarea aceluiași scop de către adversar.
Este evident faptul că o deschidere are numeroase variante de abordare. Au fost prezentate cele
mai uzuale mutări, atât pentru alb cât și pentru negru, deschiderile analizate alcătuind un cumul de
cunoștințe de bază pentru orice jucător de șah..
Concepte și termeni de reţinut: deschidere, deschiderea italiană, gambitul damei.
Teme de reflecţie:
1. Ce se întâmplă în jocul de șah în cadrul deschiderilor?
2. Cum se realizează deschiderea italiană?
3. Care sunt sacrificiile aparente în gambitul damei?
37
Exerciții recapitulative:
Figura 46. Care sunt câmpurile centrale? Figura 47. Care mutare cucerește centrul?
1. ..........; 2. ..........; 3. ..........; 4 ..........;
Figura 48. Care este mutarea 2 din Gambitul Damei? Figura 49. Care este mutarea 2 din Apărarea Italiană?
2. Cc3; 2. f4; 2. c4. 2. d4; 2. Ca3; 2. Nc4.
Figura 50. Cum trebuie să continuie albul? Figura 51. Care este mutarea 3 din Apărarea Siciliană?
2. d4; 2. a3; 2. g3.
38
1. Ceteraș, M. (2007). Lecții de șah pentru începători, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca;

2. Chernev, I. (2014). The most instructive games of chess ever played, Publisher Batsford, London,
United Kingdom;
3. Culapov, M. (2012). Manual de șah pentru începători, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
4. Diaconu, S.C. (2004). Studiu asupra deschiderii și trecerii către jocul de mijloc, Ed. Accent Print,
Suceava;
5. Grosu, C.C. (2010). Cartea micului șahist vasluian. Ed. a III-a, ediție nouă, completată și
actualizată, Ed. F&F International SRL, Gheorghieni, Harghita;
6. Hansen, C. (2010). Back to Basics: Openings, Published by Russell Enterprises, Inc, USA;
7. Karpov, A. (2013). How to play the english opening, Published by Batsford London, United
Kingdom;
8. Pandolfini, B. (2003). Pandolfini s ultimate guide to chess, FIRESIDE, New York, USA;
9. Pera, N. (2004). O carte despre șah Ediția a II-a Revăzută și adăugită, Ed. Regina din Arcadia;
10. Polgar, S. (2016). Learn chess the right way. Book 3: Mastering Defensive Technique, Published
by Russell Enterprises, Inc, USA;
11. Reinfeld, F. (2014). 1001 Winning Chess Sacrifices and Combination, Published by Russell
Enterprises, Milford, CT USA;
12. Repede, O. (2010). Te fac un șah, Ed. Uranus, București;
13. Sălceanu, V. (2005). Curs progresiv de șah, Ed. Arafat, București;
14. Seirawan, Y. (1990). Play winning chess, Published by Tempus Books of Microsoft Press,
Washington, USA;
15. Soltis, A. (2010). Studying chess made easy, Batsford, Old West Magistrates Court, London;
16. Voiculescu, F. (2005). Incursiune în lumea șahului, Ed. Homex, Ploiești;
ChessBase Reader 2017
thechessworld.com
39
III. JOCUL DE MIJLOC
Introducere
Partida de șah este împărțită în trei faze distincte care sunt abordate după reguli specifice, fiind
denumite: Deschiderea, Jocul de Mijloc și Finalul. Ele se succed logic, dar uneori, datorită unor
deschideri liniare unde numărul mutărilor corecte este limitat, jocul de mjloc nu există. În alte cazuri,
partidele se termină relativ repede, iar datorită unor atacuri inovative, faza de final nu mai există. Chiar
și așa, cele mai multe partide au o fază în care toate piesele sunt dezvoltate și se încearcă exploatarea
slăbiciunilor adversarului (Kinsman, 2000).
Definirea noțiunii de "tactică";

Definirea noțiunii de "strategie";
Delimitarea expresiei "Joc de mijloc".
Conținut
Jocul de mijloc este acea fază a partidei care începe după ce ambii jucători și-au dezvoltat
majoritatea pieselor, au pus regele în siguranță prin efectuarea rocadei și au luptat pentru cucerirea
centrului. Există și abateri de la regulă, iar acestea apar atunci când unul dintre jucători nu respectă
principiile deschiderii și nu urmează variantele teoretizate. Printr-o abordare haotică sau non-
conformistă a începutului partidei, jucătorii grăbesc finalizarea deschiderii și intrarea în jocul de
mijloc. Jocul de mijloc este probabil cea mai solicitantă fază a partidei deoarece, jucătorul se confruntă
cu numeroase provocări strategice și tactice (Hellsten, 2010).
Pentru a putea aborda corect jocul de mijloc trebuie să înțelegem că poziția rezultată după
finalizarea deschiderii poate fi de două feluri: cu un puternic caracter tactic sau cu un număr mare de
elemente strategice. Cele două abordări se completează, dar există o diferență majoră între ele. Planul
care duce la atingerea scopului se bazează pe o idee concretă (Urseanu, 1985).
Tactica (procedeele tactice) este o secvență forțată de câteva mutări care are ca scop obținerea
unor avantaje, fie materiale, fie strategice. Acestea apar în urma efectuării unui plan strategic corect
sau ca o consecință a unei greșeli a adversarului. Cu cât abilitatea unui jucător de a calcula 2-5 mutări
forțate este mai dezvoltată, cu atât mai dese vor fi procedeele tactice în partidele sale. Putem afirma
40
că tactica urmărește atingerea unor obiective pe termen scurt, iar pozițiile cu centru deschis favorizează
acest lucru (Șubă, 2012).
Strategia se referă la întocmirea unui plan după observarea și analizarea anumitor elemente
strategice care are ca scop atingerea unui obiectiv pe termen lung. Numărul elementelor strategice este
extrem de mare, iar unicitatea pozițiilor care apar în partidele de șah obligă jucătorul să cunoască cât
mai multe dintre acestea pentru a reuși să le analizeze eficient. Strategia nu impune reguli pe care
jucătorul să le urmeze fără nici o considerație (Șubă, 2010), aceasta se adaptează în funcție de dinamica
poziției.
Fostul campion mondial Max Euwe a evidențiat diferența dintre cele două afirmând:
„Strategia solicită procesul de gândire, iar tactica pe cel de observare.”
Tactica
Tactica prin natura sa include șahurile și capturile așadar, este normal ca la fiecare mutare să
verificăm aceste posibilități (Williams, 2004).
Pentru a putea crea o combinație tactică, jucătorul trebuie să cunoască valoarea fiecărei piese.
Primul și cel mai ușor de înțeles element tactic este atacul simplu (figura 52). Pentru a fi eficient,
piesa care atacă trebuie să fie în siguranță (nicio piesă adversă, de aceeași valoarea sau mai slab cotată,
nu o poate captura), iar cea atacată valorează mai multe puncte sau nu este apărată, indiferent cât de
puternică este.
Figura 52. Atacul simplu
41
În acest prim exemplu putem observa cum turnul alb aflat pe câmpul a1 atacă calul negru de
pe a4. Acesta este considerat atac deoarece piesa neagră nu are apărare. În cazul turnului negru,
capturarea pe g2 ar fi greșită, deoarece regele de pe h1 apără calul care valorează cu 2 puncte mai
puțin. Momentan raportul forțelor îndreptate spre câmpul g2 este de 1:1 de aceea, până la o eventuală
modificare, calul este în siguranță.
În cazul în care adversarul a efectuat o mutare de atac avem mai multe posibilități de răspuns,
iar ele diferă în funcție de poziție.
1. Nu reacționez.
2. Apăr piesa atacată.
3. Mut piesa atacată.
4. Contraatac.
În figura 53, dama neagră atacă turnul de pe e5. Din cauza faptului că atacul este unul eficient
(piesa noastră nu este apărată), opțiunea de a neglija atacul nu este corectă. Albul poate continua prin
mutarea Dg5 (apără piesa atacată), Te3 (mută piesa atacată) sau Dh7 (contraatacul). Mutarea damei
pe g5 nu este singura mutare de apărare, cum nici pătrățelul e3 nu este singurul pe care poate muta
turnul atacat.
Figura 53. Posibilități de răspuns la un atac simplu
În cazul de față, sacrificarea damei pe h7 este decisivă deoarece, după Rxh7 (figura 54), albul
dă șah mat prin mutarea Th5. Posibilitatea de a răspunde unui atac variază de la poziție la poziție.
42
Atacul regelui, șahul, face parte din categoria atacurilor simple, iar în acest caz, posibilitatea
de a nu reacționa este ilegală. Contraatacul se realizează doar împotriva piesei care a dat șah.
Figura 54. Continuarea exemplului
Albul tocmai a mutat Tfc1 (figura 55) cu scopul de a lupta pentru coloana „C”, deoarece pe
aceasta nu se află nici un pion. La fel ca în primul exemplu, negrul are posibilitatea de a alege răspunsul
corect. De7 (fără reacție), Cf6 (contraatacul) sau Tb8 (mută piesa atacată). Cea de-a patra posibilitate
nu este posibilă/necesară, turnul fiind deja apărat.
Figura 55. Posibilități de răspuns- exemplul 2
Partida a continuat 1...-De7; 2. Tc3-Cf6; 3. Te3-Db7; 4. De2-Tc7; 5. Ce5-Tfc8 (figura 56).

43
Cu ajutorul presiunii pe e4, piesele albe au fost obligate să părăsească câmpurile importante în
lupta pentru coloana „C” astfel, negrul a obținut un avantaj strategic important.
Figura 56. Continuarea exemplului 2
În exemplul 3 (figura 57), albul a mutat h3 cu obiectivul clar de a captura nebunul din g4. Dat
fiind faptul că piesa atacatoare valorează mai puțin decât cea atacată, negrul are de luat o decizie
importantă. În această situație, apărarea nebunului prin mutările Cf6 sau Dd7, nu este eficientă.
Posibilitatea unui contraatac nu există astfel, negrul are două opțiuni, Ne6 (mutarea piesei atacate) sau
să nu reacționeze la atac, continuând planul inițial.
Figura 57. Posibilăți de răspuns- exemplul 3
44
Partida a continuat 1...-Df6; 2. hxg4-hxg4; 3. Cg5-Dh6 (figura 58). Negrul a sacrificat nebunul
de câmpuri albe, dar a reușit să genereze un atac puternic pe coloana „H” împotriva regelui advers.
Figura 58. Continuarea exemplului 3
Am prezentat trei poziții generale în care variantele de răspuns au fost multiple. Vor urma câte
două exemple pentru fiecare posibilitate de răspuns.
Negrul a mutat d5 (figura 59) cu intenția clară de a cuceri centrul. În această situație,
continuarea planului tipic, ignorând amenințarea negrului, este cea mai bună soluție.
Figura 59. Nici o reacție-exemplul 1
45
Chiar dacă negrul câștigă spațiu, rezolvă problema pionului înapoiat de pe d6 și a câmpului
slab din d5, amenințarea trebuie ignorată. Un jucător bun va refuza să efectueze mutarea în lipsa unui
plan, fie el greșit pe termen lung (Grivas, 2007).
Partida a continuat 1.Ng5-d4?; 2. Ch5 (figura 60) după care poziția regelui negru devine
instabilă. Se observă cum ambele figuri pun presiune pe calul din f6, fiind și o piesă legată.
Figura 60. Continuare exemplul 1
Negrul a mutat Tc8 (figura 61) cu amenințarea clară de a captura nebunul de pe c3, dar această
mutare este pierzătoare deoarece, albul va juca Td8+ mat.
Figura 61. Nici o reacție-exemplul 2
46
De multe ori, adversarul creează pseudoamenințări care nu reprezintă vreun pericol. În această
situație, este de indicat să ne continuăm planul. Partida a continuat 1. Ce5-Ng5; 2. Cc6 (figura 62).
Calul a ajuns pe un câmp puternic, iar slăbiciunea din b6 urmează a fi exploatată.
În următoarele două exemple soluția de răspuns la un atac simplu va fi mutarea piesei atacate.
Această situație este cea mai frecventă și apare adesea în partidele începătorilor, dar și în cele ale
marilor maeștri, chiar dacă scopul atacului este diferit.
Atacul simplu cel mai des folosit este acela în care o piesă atacă o alta mai valoroasă (figura
63), fie că are apărare sau nu.
Figura 63. Mutarea piesei atacate-exemplul 1

47
Partida a continuat: 1. Cb3- Ne6; 2. a4-Ne7; 3. 00-00 (figura 64). În poziția rezultată întâlnim
conceptul „ocuparea avanpostului d5” (Gallagher, 2000).
Ambele tabere au continuat dezvoltarea pieselor, scop principal în prima fază a partidei, fără
să apară complicații tactice. Atacul calului a urmărit cucerirea spațiului, mai exact, câmpurile e6 și e7,
pentru a putea termina dezvoltarea. În multe cazuri, partida de șah este o luptă pentru controlul
spațiului de pe tablă (Eade, 2005), iar acest lucru se realizează prin procedeul prezentat în rândurile de
mai sus (Watson, 2003). De multe ori nu reușim să dezvoltăm piesa pe câmpul ideal, de aceea trebuie
să fim atenți la așezarea pe care dorim să o obținem.
Figura 65. Mutarea piesei atacate-exemplul 2

48
În exemplul al doilea (figura 65), faza de început a partidei este aproape terminată, ambele
tabere mai au de mutat o figură ușoară. Albul a dezvoltat nebunul pe g5 ocupând o poziție agresivă
care poate perturba armonia figurilor negre de aceea, mutarea h6 are rolul de a-l alunga. Partida a
continuat: 1. Nxf6-Nxf6; 2. Cbd2-Tb8; 3.a4-b6; 4. Tfe1-Nd7; 5. Cf1 (figura 66).
Dat fiind faptul că albul poate menține centrul relativ închis, el a decis să renunțe la perechea
de nebuni pentru a încerca exploatarea câmpului central e5.
În următoarele diagrame va fi prezentată varianta de răspuns apărarea piesei atacate. Există
trei posibilități de a apăra o piesă: prin eliminarea atacatorului, prin blocarea atacatorului și prin
apărarea propriu-zisă.
Figura 67. Apărarea piesei atacate prin eliminarea atacatorului-exemplul 1

49
În exemplul 1 (figura 67) negrul a mutat Cd5 cu ideea clară de a elimina piesa care blochează
coloana semi deschisă „C”. Cel mai bun răspuns al albului este eliminarea piesei atacatoare prin
mutarea Cxd5 astfel, turnul de pe c5 este distras de la atacarea pionului c2 permițându-i albului să
blocheze pionii de pe flancul damei. Partida a continuat 1...-Txd5; 2. a5-Td2; 3. Nd3 (figura 68).
Finalul este favorabil albului deoarece majoritatea de pioni de pe flancul damei poate fi
promovată mai ușor decât cea a negrului de pe celălalt flanc.
În exemplul numărul 2 (figura 69), albul are pioni dublați, iar unul dintre aceștia este expus
atacurilor negrului.
Figura 69. Apărarea piesei atacate prin eliminarea atacatorului-exemplul 2

50
Singurul apărător al pionului de pe e5 este nebunul de pe g3, iar prin mutarea Ce4, negrul
amenință schimbul acestuia. Mutarea f4 nu face altceva decât să slăbească mai tare poziția albului.
Eliminarea calului este singura soluție viabilă în această poziție. Partida a continuat: 1. Nxe4-dxe4; 2.
00-b6; 3. Cc3-Nb7; 4. Dd4 (figura 70) și pionul negrului din e4 a fost capturat.
În majoritatea cazurilor, când adversarul creează un atac simplu trebuie să acordăm atenție
specială amenințării. În figura 71, negrul încearcă să distrugă centrul albului, deoarece câmpurile
centrale au o mare influență asupra cursului jocului. De cele mai multe ori ideea adversarului este
greșită, dar noi trebuie să-i acordăm întotdeauna atenție sporită (Aagard, 2012a).
Figura 71. Apărarea piesei atacate-exemplul 1
51
Mutarea pionului d4 sau neglijarea amenințării oferă șansa negrului de a cuceri centrul astfel,
albul a decis întărirea apărării pionului din d4. Partida a continuat: 1. Ne3-Cxd4; 2. Cxd4-cxd4; 3.
Nxd4-Ce5; 4. Nb3-Tc8; 5. Dd2 (figura 72).
A fost eliminată tensiunea din centru, iar caracterul dinamic al poziției oferă șanse ambelor
părți. Trebuie menționat că pentru a păstra șanse de câștig, negrul și-a creat un pion slab pe d6.
În figura 73, albul și-a creat un pion puternic pe e5 cu ajutorul căruia ocupă mai mult spațiu.
Acest lucru este benefic deoarece, manevrele clasice din atacul indian pot fi efectuate fără a întâmpina
opoziție.
Figura 73. Apărarea piesei atacate-exemplul 2

52
Observăm că toate cele trei piese dezvoltate de negru atacă pionul în cauză, iar neglijarea
acestui aspect îî va permite negrului să obțină un avantaj durabil. Partida a continuat: 1. Nf4-h6; 2. h4-
g6; 3. 00-Ng7; 4. Te1 (figura 74). În toate aceste mutări s-a dus o luptă pentru pionul e5, iar poziția
rezultată oferă șanse ambelor părți. Spațiul obținut oferă câmpuri utile pentru manevrarea pieselor.
(Seirawan, 1990).
Apărarea piesei atacate prin blocare se realizează în special când adversarul atacă regele, mai
ales în prima fază a partidei. În figura 75, printr-o mutare de dezvoltare, negrul atacă regele advers.
Figura 75. Apărarea piesei atacate prin blocare-exemplul 1
53
Opțiunea contraatacului și de a nu reacționa sunt imposibile, iar mutarea regelui (piesei atacate)
elimină șansa de a efectua rocada astfel, singura soluție este de a apăra regele prin blocarea atacului.
Albul dispune de mai multe opțiuni: Cc3, Cbd2, Cfd2, Nd2. Partida a continuat: 1. Nd2-De7; 2. 00-
Nxd2; 3. Dxd2-00; 4. Cc3 (figura 76). Negrul urmează să termine dezvoltarea și să se hotărască cum
va ataca centrul.
În cel de-al doilea exemplu (figura77), albul este cel care încearcă să perturbe dezvoltarea
normală a pieselor negre.
Figura 77. Apărarea piesei atacate prin blocare-exemplul 2
54
De data aceasta, pe lângă șahul propriu zis, dama atacă și nebunul din b4 care nu are apărare
astfel, din multitudinea de posibilități de blocare negrul este obligat să o aleagă pe cea care oferă
protecție nebunului. Partida a continuat: 1...-Cc6; 2. Ng5-Nd7; 3. Dc2 (figura 78).
Poziția este echilibrată și se află în continuare în prima parte a partidei, cea a deschiderii unde
obiectivul ambelor tabere este terminarea dezvoltării.
În figura 79, putem observa că ambii regi sunt expuși atacurilor pieselor adverse, iar albul, prin
mutarea De2, încearcă să elimine pericolul creat de dama neagră. Chiar dacă cea mai valoroasă piesă
este atacată, negrul ar trebui să își direcționeze atenția asupra regelui advers astfel.
Figura 79. Contraatacul-exemplul 1

55
Din cele patru modalități de răspuns, contraatacul este cel mai potrivit. Partida a continuat:
1...-Tf2; 2. Td8-Rg7; 3. Td7-Rf8; 4. Td8-Re7 (figura 80). Albul nu mai are șahuri utile, iar dama de
pe e1 nu poate fi capturată deoarece Th2 este mat.
Cel de-al doilea exemplu, asemănător cu primul, prezintă modalitatea contraatacului ca metoda
de răspuns la amenințarea damei. În figura 81, albul a atacat regele negru cu Da4 cu scopul de a
perturba buna dezvoltare a pieselor. Negrul a optat pentru blocarea șahului cu atac, dar a omis
posibilitatea adversarului de a contraataca.
Figura 81. Contraatacul-exemplul 2
56
Partida a continuat: 1. Ce5-Dc7; 2. Nxf7-Rd8; 3. Cxc6 (figura 82). Albul a obținut un pion și
a derocat regele advers.
Cunoașterea acestor metode de răspuns la un atac simplu este esențială pentru învățarea jocului
de șah. Fiecare mutare poate crea o amenințare, iar pierderea oricărei piese reprezintă o greșeală ce
poate anihila o partidă jucată bine. Aceste greșeli sunt corelate cu neglijarea resurselor adversarului
(Dvoretsky, 2015). De asemenea, dacă reușim să producem amenințări, atunci resursele adversarului
vor fi direcționate către stoparea lor. În partidele începătorilor apar multe slăbiciuni sub diferite forme,
unele cu caracter strategic, care vor fi prezentate în capitolul Strategie, iar altele cu caracter tactic care
pot fi exploatate dinamic. Observând atacurile adversarului la care se adaugă conceperea celor proprii
duce la descoperirea valorii relative a pieselor și a modului în care ele colaborează eficient. Prima
slăbiciune este creată (aproape întotdeauna) fără a fi provocată, iar din cauza acesteia apar problemele
care necesită o rezolvare plină de compromisuri (Aagard, 2012b).
Sunt multe posibilități de a ataca, dar întotdeauna există o cale eficientă și asta se bazează pe
exploatarea punctelor slabe și maximizarea razei de acțiune a pieselor proprii. Alegerea obiectivului
de atac este importantă, iar în unele cazuri acest lucru obligă la răbdare, profilaxie și precizie. Stilul
de joc descris mai sus poate părea complicat, dar totul pleacă de la înțelegerea modului în care
adversarul creează amenințări simple. Eficiența acestora reprezintă temelia unui stil de joc agresiv care
pune probleme adversarului.
Următoarea modalitate de a obține avantaj este atacul dublu. Acest procedeu presupune atacul
simultan a două obiective distincte.
57
În figura 83, observăm cum dama albă atacă atât calul din e4, cât și regele din e8. Atacul dublu
este un procedeu tactic eficient, iar acest lucru se datorează faptului că adversarul are posibilitatea
mutării unei singure piese. În poziția de mai sus, indiferent de cum oprește șahul, negrul nu poate oferi
protecție calului din centru. Procedeul poate fi realizat de orice piesă, chiar și de un pion. Țintele
atacului variază, dar există o condiție: Ambele atacuri trebuie să fie EFICIENTE!
Figura 83. Atacul dublu-exemplul 1
Albul a mutat Ce7 (figura 84) atacând regele și turnul din c8. Mutarea este considerată atac
dublu deoarece, realizează două atacuri eficiente, șahul și capturarea turnului.
Figura 84. Atacul dublu-exemplul 2
58
Datorită faptului că regele este atacat, posibilitățile negrului sunt limitate astfel, el este obligat
fie să mute din rege, fie să captureze calul (atacatorul). Ambele variante nu sunt bune, capturarea
calului duce la pierderea damei, iar mutarea regelui permite albului să exploateze unul din cele două
atacuri simple care l-au compus pe cel dublu. Învățarea acestui concept joacă un rol esențial în
dezvoltarea unui arsenal tactic, iar această abilitate are efecte imediate, caputarea pieselor adversarului.
De asemenea, atacul dublu îl obligă pe adversar să ia decizii dificile, care, prin natura lor defensivă, îl
opresc din a crea propriile sale amenințări
În unele situații, atacul dublu poate fi oprit, spre exemplu:
Figura 85. Posibilități de răspuns la un atac dublu
În figura 85, dama albă tocmai a fost mutată pe a4 pentru a realiza un atac dublu. Nebunul din
g4 nu are apărare, iar șahul se consideră întotdeauna un atac simplu eficient. Chiar și așa, negrul poate
evita pierderea materialului, dar pentru a putea găsi mutările corecte trebuie să observăm cele două
posibilități generale:
1. Fie una dintre piesele atacate va fi mutată pentru a anihila al doilea atac;
2. Fie o altă piesă blochează un atac apărând-o pe cealaltă.
Prin urmare, negrul poate muta Nd7 (nebunul atacat blochează șahul) sau Dd7 (dama
blochează șahul și apără nebunul).
În figura 86, Albul a mutat Cc6 cu ideea de a captura una din piesele negre. Nebunul din b4 nu
are apărare, iar turnul din e7 valoarează mai mult decât calul (atacatorul) astfel, cele două atacuri sunt
eficiente.
59
Figura 86. Posibilități de răspuns la un atac dublu -exemplul 1
Negrul poate muta turnul fie pe e4, fie pe b7 pentru a apăra nebunul. Tb7 este pierzătoare din
cauza mutării Tb1, legând nebunul. Partida a continuat 1...-Te4; 2. Tb1-Nd6 (figura 87), iar poziția
este egală, fiind aproape de remiză.
Asemănător cu exemplul precedent, albul a atacat singurele piese rămase din tabăra negrului
(figura 88). Nici una dintre cele două nu are apărare, dar prin mutarea oricărui cal pe c7, atacul dublu
al albului este anihilat. Dacă negrul mută Cec7, atunci cel de pe b5 a rămas fără câmpuri, a7, c7, d6
sunt blocate piesele proprii, iar a3, c3 și d4 sunt atacate de pionii albului astfel, după a4, calul este
capturat.
60
Partida a continuat: 1... Cbc7; 2.Cc4- Rf8; 2. Rg2 (figura 89). Piesele negrului sunt pasive
momentan, iar slăbiciunile din d6 și a7 oferă albului posibilitatea de a juca un final mai bun fără prea
multe riscuri.
În cele două exemple de mai sus a fost prezentată soluționarea atacului dublu prin mutarea unei
piese atacate. Există situații în care o piesă neimplicată intervine și rezolvă problema. Albul a mutat
Td8 (figura 90) realizând un atac dublu, dar negrul se poate salva cu ajutorul turnului din f7. Calul nu
are apărare, iar șahul este considerat atac simplu eficient prin urmare, este nevoie de o altă piesă pentru
a putea rezolva acest impas.
61
Partida a continuat: 1...-Tf8; 2. Td7-Tf7; 3. Td3 (figura 91). Finalul este mai bun pentru alb,
dar negrul are șanse reale să obțină remiza.
În exemplul al treilea a fost prezentat un atac dublu în care este implicat și regele, iar intervenția
unei piese neimplicate în atac a fost singura șansă.
Negrul trebuie să salveze două piese (figura 92), calul din a2 care nu are apărare și turnul din
e6, care, deși este protejat, valorează mai mult decât piesa atacatoare. Mutarea Ta6 apără calul din a2,
prin mutarea celeilalte piese atacate, dar nebunul din c4 controlează a6. Prin urmare, intervenția altei
piese este obligatorie.
62
Partida a continuat: 1...-Nd5; 2. Nd3-Cb4; 3. Nb1 (figura 93). Poziția este egală, amenințările
imediate au dispărut, iar perechea de nebuni nu este suficientă pentru a-i oferi albului șanse reale de
câștig.
Sunt partide când adversarul are grijă de piesele sale și nu le lasă neprotejate, iar acest lucru
face aproape imposibilă realizarea unui atac dublu. Dacă poziția permite, jucătorul reușește să obțină
avantaj folosindu-se de procedeul tactic denumit eliminarea apărătorului. În cazul în care asupra
unei piese adverse raportul de forțe este egal, atunci putem încerca eliminarea unuia dintre apărători.
63
În figura 94 albul dorește capturarea damei, dar este apărată de calul din g7. După 1.Dxe6-
Cxe6, poziția este echilibrată din punct de vedere material.
Figura 94. Eliminarea apărătorului exemplul 1
Albul mută Txg7, eliminând apărătorul damei astfel, negrul este obligat să rezolve problema
șahului și după dama este capturată. Am sacrificat inițial 2 puncte, dar investiția a fost răsplătită pe
măsură (figura 95).
În cazul în care apărătorul nu poate fi capturat, fie că este vorba de rege, fie că nu avem cale
liberă spre câmpul său, atunci se poate realiza atragerea sa. Pentru că piesa respectivă a fost mutată
acolo cu scopul de a apăra, adversarul nu o va muta decât dacă este obligat. Din punct de vedere
64
valoric, obiectivele tactice, ordonate descrescător, sunt: șah mat, capturarea damei, capturarea turnului,
capturarea nebunului sau calului, capturarea unui pion.
În figura 96, putem observa că regele negru este expus, iar colaborarea calului din f5 și a damei
din g4 este suficientă pentru a da mat. De aceea, dama neagra a fost nevoită să intervină, bazându-se
pe sprijinul oferit de pionul din h6.
Figura 96. Eliminarea apărătorului exemplul 2
Partida a continuat 1. Cxh6-Rh7; 2. Dxg5 (figura 97). Dama a fost capturată, iar regele negru
este în continuare expus. Negrul a cedat.
65
Atragerea apărătorului este un procedeu tactic comun care presupune obligarea unei piese
adverse să părăsească câmpul, coloana, linia sau diagonala pe care o ocupă, expunând regele propriu
sau o altă piesă importantă. Orice piesă expusă, dar protejată poate reprezenta ținta unui atac, iar cea
care o apără trebuie atrasă sau eliminată.
În figura 98, albul dorește să captureze dama neagră, dar aceasta este protejată de rege.
Figura 98. Atragerea apărătorului-exemplul 1
Prin ducerea turnului la g8, obligăm adversarul să mute regele, fie pe g8 capturând turnul, fie
pe h6 pentru a scăpa de șah. În ambele cazuri, dama neagră va rămâne fără apărare.
66
Albul a obținut un avantaj material considerabil (figura 99), iar convertirea acestuia în victorie
nu este dificilă. Venirea regelui sau promovarea pionilor pentru a expune și exploata poziția regelui
advers sunt planurile de câștig cele mai simple. Singura piesă importantă rămasă pe tablă este turnul,
iar capturarea sa va duce la o victorie sigură.
În exemplul al doilea (figura 100), turnul de pe c5 este apărat doar de regele din b6, iar celelalte
câmpuri de pe care poate îndeplini această sarcină sunt blocate de proprii pioni astfel, un atac ar duce
la îndepărtarea sa.
Figura 100. Atragerea apărătorului-exemplul 2
Partida a continuat: 1. a5-Rxa5; 2. Txc5-Rb6; 3. Th5 (figura 101). Albul a capturat turnul, iar
după Txh3-Tg3 pionul de pe h2 va avea cale liberă spre câmpul de transformare. Odată ajuns la capăt,
sarcina de a da mat este una facilă.

67
Procedeele tactice sunt omniprezente în partida de șah, iar Richard Teichmann afirma că „șahul
este 99% tactică”. Deși puțin exagerată, această afirmație arată cât de importantă este cunoașterea
acestor procedee.
În concluzie, procedeele tactice de bază sunt:

1. Atacul simplu;
2. Atacul dublu;
3. Eliminarea apărătorului;
4. Atragerea apărătorului;
68
Figura 102. Este atac simplu eficient? Figura 103. Este atac simplu eficient?
DA sau NU DA sau NU
Figura 104. Este atac dublu? Figura 105. Este atac dublu?
Da sau Nu Da sau Nu
Figura 106. Eliminați apărătorul! Figura 107. Atrageti apărătorul!

Albul mută: 1. ............. Albul mută: 1. ............
69
Strategie
Strategia jocului de șah reprezintă un proces voluntar de căutare a unui plan de joc care are
rolul să îmbunătățească poziția până în punctul în care procedeele tactice apar (Larsen, 2005).
Pentru a fi utilă această definiție, trebuie să înțelegem elementele strategice care stau la baza
conceperii unui asemenea plan. La fel ca și în cazul tacticii, există o multitudine de elemente
importante de care trebuie să țină cont orice jucător atunci când alege planul de joc. Unele dintre ele
au caracter abstract, iar pentru a putea fi asimilate și utilizate în practică sunt necesare un număr ridicat
de ore de antrenament, dar există și câteva de bază care au un caracter practic. Majoritatea jucătorilor
profesioniști de șah asociază termenul de strategie cu cel de plan de joc (Larsen, 2005). Pentru a putea
urma un plan strategic clar jucătorul trebuie să aibă abilitatea de a calcula precis 1-3 mutări (Mcdonald,
2004).
Primul element strategic îl reprezintă structura de pioni. Din cauza mobilității și a valorii
scăzute a pioniilor, modalitatea în care sunt așezați pe tabla de șah ne oferă suficiente indicii pentru a
concepe un plan de joc. Noțiunile cele mai importante sunt:
1. Insula de pioni
2. Pion izolat
3. Pioni dublați
4. Pion înapoiat
1.) Insula de pioni este formată dintr-o succesiune neîntreruptă de pioni situați pe coloane
vecine (figura 108). Cu cât numărul insulelor crește, cu atât numărul slăbiciunilor este mai mare.
Figura 108. Insula de pioni-exemplul 1

70
Putem observa că albul are o singură insulă de pioni, începând cu cel de pe h2 și terminând cu
cel de pe c4, pe când negrul nu are pion pe coloana C astfel, el are două insule. Piesele pot schimba
coloana și linia într-o singură mutare, iar la următoarea să revină pe câmpul inițial. Pionii nu
beneficiază de acest dinamism, ei pot schimba coloana doar dacă capturează, iar odată mutați, nu mai
au voie să revină la poziția inițială. Structura de pioni reprezintă un element strategic de o importanță
capitală, iar caracterul acesteia oferă indiciile necesare stabilirii planului de joc corect. În figura 108,
albul poate organiza un atac asupra pionului b7, obligându-l pe negru la un joc pasiv.
În al doilea exemplu (figura 109), putem observa că pionii albului sunt poziționați haotic, dar
chiar și în acest caz, ei alcătuiesc o singură insulă de pioni. Liniile pe care se află pionii influențează
calitatea structurii, dar nu reprezintă un element decisiv în stabilirea slăbiciunilor. Putem observă că
pionii b5 și h5 nu beneficiază de suportul nici unui pion și nu pot avansa, dar piesele negrului nu îi pot
ataca, iar, datorită existenței pionilor de pe coloanele vecine, ei ar putea fi apărați într-o singură mutare.
De asemenea, negrul are o singură insulă de pioni.
Figura 109. Insula de pioni-exemplul 2
2.) Pionul izolat nu beneficiază de suportul niciunui pion de pe coloanele vecine. Aceștia fie
au fost capturați, fie au fost schimbați. De cele mai multe ori, pionul izolat reprezintă o slăbiciune
asupra căruia trebuie îndreptate piesele proprii, dar există și poziții cu caracter dinamic în care prezența
sa oferă spațiu pentru manevrarea unui atac. În timpul jocului de mijloc, avantajele sale pot fi exploate,
dar în final, ei devin slăbiciuni.
De obicei, partea cu pion izolat beneficiază de un avantaj dinamic în jocul de mijloc datorat
spațiului de manevră și controlului câmpurilor centrale, dar odată cu schimbul pieselor, balanța se
înclină în cealaltă direcție (Rios, 2015). De asemenea, planul celui care joacă împotriva pionului izolat
71
este de a schimba piesele, iar acest lucru are un caracter general și poate fi aplicat ineficient (Webb,
2005). Pe de altă parte, pionul izolat creează amenințarea unei spargeri în centru (Sokolov, 2008).
În figura 110, pionul negru din d6 este izolat. Putem observa că pe coloanele E și C nu se află
niciun pion negru astfel, protejarea sa se va realiza doar cu ajutorul pieselor.
Figura 110. Pion izolat-exemplul 1
Planul negrului constă fie în schimbarea pionului izolat prin promovarea sa până pe d4, fie
prin încercarea unui atac la rege, datorită spațiului creat de acesta. Partida a continuat: 1.Nxe4-Nxe4;
2. Dd4-Nc6; 3. Txe8-Dxe8; 4. Ce3-Td8; 5. Td1 (figura 111).
72
Planul albului este simplu și are ca țintă pionul izolat. După efectuarea unor schimburi, în
special a pieselor active, calul din centrul tablei sau a nebunului din C6 care se află pe diagonala mare
cu bătaie spre regele propriu, se trece la blocarea și atacarea pionului.
În exemplul al doilea (figura 112), observăm cum piesele albe sunt poziționate excelent și asta
se datorează exploatării slăbiciunilor negrului, pionul izolat și câmpul dinaintea lui.
Figura 112. Pion izolat-exemplul 2
3.) Pionii dublați apar după ce un pion capturează o piesă adversă, deoarece acest lucru duce
la schimbarea coloanei de proveniență (figura 113).
Figura 113. Pionii dublați-exemplul 1
73
Apariția pionilor dublați ne oferă indicii prețioase în conceperea planului de joc. Principalele
avantaje sunt: Controlează mai multe câmpuri centrale, iar turnurile au cel puțin o coloană semi-
deschisă. Principalele dezavantaje sunt: Fiind cea mai avansată piesă a noastră va deveni ținta
atacurilor adversarului, iar structura de pioni și-a pierdut din mobilitate.
În figura 113, pionul dublat este situat pe un câmp central din tabăra adversarului, iar acest
lucru oferă albului mai mult spațiu și control asupra unor pătrățele importante, precum: d6 și f6.
Partida a continuat:1. Cf3-Dc7; 2. e4-dxe4; 3. Dxe4-Ne7; 4. Nf4-00; 5. Tfd1 (figura 114). Albul
controlează mai mult spațiu, dar negrul nu are o poziție solidă care îi permite să schimbe piesele
periculoase ale albului.
În exemplul al doilea (figura 115), putem observa că pionii dublați sunt în centru astfel, negrul
beneficiază de o coloană semideschisă, dar și de un control mai bun al centrului. Partea negativă este
că nebunii situați pe diagonalele mari sunt blocați.
Figura 115. Pionii dublați-exemplul 2

74
Partida a continuat: 1. Tad1-00; 2. d4-exd4; 3. Nxd4-Nxd4; 4. Dxd4-Dxd4; 5. Txd4-Tad8; 6.

Tfd1 (figura 116). Albul a distrus centrul negrului, dar poziția acestuia rămâne solidă.
4.) Pionul înapoiat este situat cu cel puțin o linie mai jos decât pionii de pe coloanele vecine.
De obicei, pionul înapoiat este slab și, la fel ca în cazul celui izolat, va deveni ținta atacurilor.
Trebuie reținut că în primă fază, acest pion se blochează, asemănător cu situația din figura 117 unde
dama albă de pe d5 oprește promovarea sa, iar mai apoi se manevrează piesele în așa fel încât
majoritatea să exercite presiune asupra sa.
Figura 117. Pion înapoiat-exemplul 1
75
Partida a continuat: 1. Tfd1-Tfd8; 2. Cc2-Tab8; 3. Ce3-Ce7; 4. Dd3-Ng5; 5. Cd5-Cxd5; 6.

Dxd5 (figura 118).
Albul a stabilizat poziția și a reușit să schimbe singura piesă care putea perturba blocarea
pionului înapoiat, iar singura diferență la nivel de piese este culoarea pe care mută nebunii.
În exemplul al doilea (figura 119) este prezentat un final în care ambele tabere au câte un pion
înapoiat devenit singura slăbiciune din poziție. Dacă albul a pus deja presiune cu ajutorul calului,
negrul încă nu a reușit să ocupe avanpostul f4 pentru a face același lucru astfel, el se mulțumește cu
schimbarea calului pentru a elimina atacul advers.
Figura 119. Pion înapoiat-exemplul 2

76
Partida a continuat: 1. Rd2-Rc6; 2. Re2-Cc7; 3. Cxc7-Rxc7 (figura 120);
Al doilea element strategic care reprezintă fundația unui plan de joc corect este ansamblul de
câmpuri tari și slabe.
Figura 121. Câmp slab-exemplul 1
Definiția simplistă a câmpului slab este: Acel câmp care nu poate fi apărat de un pion este
considerat slab. Pe lângă acest element, mai trebuie adăugate câteva completări, și anume:
1. Câmpul trebuie să fie situat într-o zonă care prezintă interes, de cele mai multe ori este vorba
despre centru sau despre poziția regelui advers.
77
2. Piesele adverse trebuie să îl poată controla în totalitate, urmând a fi ocupat de aceea care
exercită cea mai mare presiune.
În figura 121, câmpul d5 este atacat de 4 piese albe (D, T, N, P) iar poziția sa este una centrală.
Putem observa că piesele negre sunt toate dezvoltate, nebunii se află pe diagonalele mari, calul în
centrul tablei, turnul de pe e8 este pe o coloană semi-deschisă, iar dama are rol defensiv.
Pentru a înțelege de ce câmpul d5 este slab, putem face o comparație cu e5, un câmp situat tot
în zonă centrală și care este ocupat de calul negru. Albul are posibilitatea de a juca f4 astfel, piesa care
ocupă acel pătrățel este nevoită să mute.
În al doilea exemplu (figura 122), observăm că negrul are un câmp slab pe d6, iar faptul că
acesta se află pe singura coloană deschisă face ca exploatarea sa să fie extrem de importantă.
Partida a continuat: 1. Nd6-De8; 2. Ce5-Cd7; 3. Cxd7-Txd7; 4. b5 (figura 123).

78
În cel de-al treilea exemplu (figura 124), poziția este mult mai complexă, iar negrul nu poate
exploata imediat cele două câmpuri slabe. Putem observa că situația pătrățelelor f5 și e4 este diferită,
dar, datorită structurii de pioni, ocuparea lor reprezintă principalul obiectiv al poziției. Câmpul f5 se
află pe o coloană închisă, iar pe coloana alăturată există un pion alb care ar putea ataca piesa pe care
negrul dorește să o mute acolo. Datorită regulii en passant mutarea g4 va fi întâmpinată cu capturarea
pionului pe g3, eliminând astfel pionul. Câmpul e4 se află pe singura coloană deschisă, iar ocuparea
sa va fi efectuată doar dacă albul reușește să își coordoneze piesele în timp util pentru a preveni
pătrunderea.
Partida a continuat: 1...-Cf5; 2. Cf3-f6; 3. Ch2-Tde8; 4. Nd2-Te6; 5. Cg4-The8; 6. Tde1-T8e7;

7. Rd1-De8 (figura 125). Negrul a reușit ocuparea câmpului f5 și cucerirea coloanei E.

79
Ultimele două elemente strategice au un caracter practic, iar ele influențează conceperea
planului de joc doar dacă anumite condiții sunt îndeplinite.
Prima situație este delimitată de avantajul material, iar regula este enunțată astfel:
Dacă ai avantaj material, schimbă piesele! Utilitatea acesteia este ușor de înțeles prin faptul că, în
urma schimburilor, la final se va rămâne cu piesa în plus împotriva pionilor adverși. Pe lângă
inegalitatea acestei lupte, piesă și pioni împotriva pioni, trebuie știut că lipsa pieselor face imposibilă
generarea unui contrajoc.
În figura 126, albul are avantaj un nebun, iar după secvența de mutări: 1.Tc2-Txc2; 2. Nxc2-
Rc7; 3. Rd4-Rd6; 4. Nd3. Negrul are de ales insula de pioni pe care o va apăra.
Figura 126. Avantaj material-exemplul 1
Piesa în plus obligă regele negru la o apărare pasivă, timp în care insula de pe flancul celălalt
rămâne fără apărare (figura 127).

80
Albul are avantaj un pion (figura 128), iar singura piesă din tabăra negrului care poate crea
contrajoc este turnul astfel, respectând regula enunțată mai sus partida a continuat:
Figura 128. Avantaj material-exemplul 2
1. Tc2-Txc2; 2. Rxc2-Rd6; 3. Rd3-Re5; 4. Re3-g5; 5. g3-f6; 6. f4-gxf4; 7. gxf4-Rd6; 8. Rd4-Re6;

9. e5-fxe5; 10. fxe5 (figura 129). Câștigarea poziției este o sarcină facilă.
Cel de-al doilea principiu practic îl reprezintă observarea ultimei mutări a adversarului.
Acesta poate avea și un caracter tactic, dar amenințările de ordin strategic sunt mai dificil de observat.
81
Negrul tocmai a mutat Cd4 (figura 130), amenințând, aparent, capturarea damei. Acest atac
simplu este ușor de observat, dar intenția strategică este un pic mai profundă.
Figura 130. Observarea ultimei mutări-exemplul 1
În partidă a urmat: 1. Dd2-Cxf3; 2. exf3 (figura 131).
Albul a scăpat de atacul damei, dar a rămas cu un pion izolat pe d3 și un câmp slab pe d4. De
asemenea, numărul insulelor de pioni a crescut la trei.
În figura 130, mutarea Dc3, salva pentru moment situația deoarece, calul din d4 nu are voie să
mute fiind legat de regele din g7.
82
În cazul începătorilor, aceste amenințări strategice sunt rare, iar principalul motiv este lipsa
cunoștințelor strategice de bază. Chiar și așa, de fiecare dată când adversarul efectuează o mutare este
indicat să o scanăm rapid pentru că procesul în sine este simplu. În figura 132, negrul tocmai a mutat
Nc5.
Figura 132. Observarea ultimei mutări-exemplul 2
Procesul de scanare presupune observarea câmpurilor pe care poate muta acel nebun. Pătrățele
încadrate cu verde sunt inofensive, deoarece nici o piesă albă nu se află acolo, dar câmpul f2 este atacat
și de cal. Dacă albul efectuează, automat, o mutare de dezvoltare (Ng5, Nf4, Cc3 etc.) partida se va
termina imediat prin șah mat: Nxf2. Partida a continuat: 1. e3-Cc6; 2. Ne2-00; 3. 00-d6; 4. exd6-Nxd6
(figura 133).

83
Observarea tuturor pătrățelelor pe care le atacă o piesă abia mutată durează foarte puțin și este
esențială în prevenirea greșelilor majore.
Rezumatul cursului:
Strategia reprezintă planul general, iar tactica constituie mutarea sau secvența de mutări care
rezolvă o problemă apărută.
Strategia setează obiectivele pe termen lung, folosindu-se de elemente abstracte, în timp ce
tactica are noțiuni concrete, iar obiectivele sunt de termen scurt.
Procedeele tactice de bază sunt: atacul simplu eficient, atacul dublu, eliminarea și atragerea
apărătorului.
Elementele strategice de bază care reprezintă fundația unui plan corect sunt: forma structurii
de pioni care conține noțiunile de pion izolat, pion înapoiat, pioni dublați și insulă de pioni, câmpuri
tari și slabe.
Șahul este un joc ce implică adversitate de aceea, trebuie să fim mereu atenți la planul
adversarului, iar atunci când avem avantaj este indicat schimbul pieselor.
Concepte si termeni de reţinut: tactică, strategie, joc de mijloc, structura de pioni, atac.
Figura 134. Insula de pioni Figura 135. Pion înapoiat

Câte insule de pioni are albul? Dar negru? Pe ce câmpuri se află cei doi pioni înapoiați?
84
Figura 136. Pion izolat Figura 137. Pioni dublați

Pe ce câmpuri se află cei doi pioni izolați? Pe ce câmpuri se află pionii dublați?
Figura 138. Simplificarea poziției Figura 139. Simplificarea poziției

Prin ce mutare albul simplifică poziția? Prin ce mutare albul simplifică poziția?
1. Aagard, J., (2012a). Calculation, Ed. Quality Chess, Glasgow.

2. Aagard, J., (2012b). Positional Play, Ed. Quality Chess, Glasgow.
3. Dvoretsky, M., (2015). Recognizing your opponent’s resources, Ed. Russell Enterprises, USA.
4. Eade, J., (2005). Chess for Dummies, Ed. Wiley Publishing, USA.
5. Gallagher, J., (2000). 101 Attacking ideas in chess, Ed. Gambit Publications, London.
6. Grivas, E., (2007). Modern Chess Planning, Ed. Gambit Publications, London.
7. Hellsten, J., (2010). Mastering chess strategy, Ed. Gloucester Publishers, London.
8. Kisnman, A., (2000). Improve your middlegame play, Ed. Everyman Chess, London.
9. Larsen, B., H., (2005). Foundations of Chess Strategy, Ed. Gambit Publications, London.
10. McDonald, N., (2004). Concise chess middlegames, Ed. Gloucester Publishers, London.
11. Rios, M., F., (2015). Chess structures – A grandmaster guide, Ed. Quality Chess, Glasgow.
85
12. Seirawan, Y. (1990). Play winning chess, Published by Tempus Books of Microsoft Press,
Washington, USA;
13. Sokolov, I., (2008). Winning Chess Middlegames, Ed. New in Chess, Alkmaar.
14. Șubă, M., (2010). Dynamic Chess Strategy, Ed. Quality Chess, Glasgow.
15. Șubă, M., (2012). Positional Chess Sacrifices, Ed. Quality Chess, Glasgow.
16. Urseanu, V., (1985). Strategia jocului de mijloc în șah, Ed. Sport-Turism, București.
17. Watson, J., (2003). Chess Strategy in Action, Ed. Gambit Publications, London.
18. Webb, S., (2005). Chess for Tigers, Ed. Batsford, London.
19. Williams, S., (2004). Improve your attacking chess, Ed. Gambit Publications, London.
86
IV. FINALURILE
Introducere
Acea parte a partidei în care majoritatea pieselor au fost capturate se numește final. Limita
dintre jocul de mijloc și final nu este foarte clară, iar trecerea se poate realiza brusc în urma unei
succesiuni rapide de schimburi sau treptat, prin intermediul manevrelor strategice. Chiar și așa,
finalurile au elemente specifice care implică o abordare diferită comparativ cu celelalte faze ale
partidei. Cea mai importantă diferență o reprezintă siguranța regilor. Dacă în jocul de mijloc regele
trebuie protejat de piesele inamice, în final el devine o armă puternică. Orice șahist trebuie să cunoască
o serie de finaluri de bază, care au o rezolvare bine stabilită (Villa, 2015).
Definirea noțiunii de "activizarea regelui";

Definirea noțiunii de "pion liber";
Cunoașterea etapelor în matul cu turnul.
Conținut
Prima etapă din învățarea jocului de final o reprezintă însușirea mecanismelor de bază pentru
a da șah mat, iar acestea vor fi prezentate în ordinea complexității. După algoritmii de mat urmează
delimitarea noțiunii de pion liber și clasificarea sa. În încheiere, vor fi prezentate reguli specifice
acestei părți a partidei.
Figura 140. Matul cu dama- faza inițială

87
Primul algoritm de mat are ca poziție inițială figura 140, rege și damă împotriva regelui advers.
1. Dama este adusă la o mutare de cal distanță de regele advers.
2. Dama mută în aceeași direcție de deplasare a regelui advers.
3. Venim cu regele și dăm șah mat.
Figura 141. Punerea barierei
Partida a continuat: 1. ...-Rd6; 2.Dc4-Re7; 3.Dd5-Rf6; 4.De4-Rg7; 5.Df5-Rg8;

6.Df6-Rh7; 7.Dg5 (figura 142).
Figura 142. Venirea regelui
Datorită puterii sporite a damei, aceasta poate obliga regele advers să ajungă la margine fără
ajutorul regelui propriu. Odată ajuns la margine, realizarea matului este facilă.
88
Următorul algoritm de mat are o denumire practică, matul în scăriță (figura 143). Acest mat
se realizează cu ajutorul a două turnuri fără a fi nevoie de participarea propriului rege.
Figura 143. Matul în scăriță
Matul în scăriță se realizează printr-o succesiune de pași simplă:

1. Așezarea turnurilor pe coloane/linii alăturate.
2. Turnul cel mai apropiat de coloana/linia regelui advers va avea rol de barieră, iar celălalt va fi
folosit pentru a da șah.
3. Repetarea procedeului până la mat.
Dacă regele advers împiedică acțiunea unuia dintre turnuri (figura 144), acesta va fi mutat în
cealaltă parte a coloanei/liniei, după care se reia pasul 2.
Figura 144. Metodă de apărare a negrului

89
Partida de șah poate avea ca finalitate trei rezultare, victorie, remiză (egalitate) sau înfrngere.
Dacă în cazul victoriei/înfrângerii calea este mai simplă, matul sau cedarea partidei, în cel al remizei
este puțin mai complicat. Există cinci posibilități, exceptând cazurile excepționale ce nu țin de partida
propriu-zisă, pentru a ajunge la remiză:
1. Material insuficient pentru a da mat. Nici albul, nici negrul nu au suficiente piese pentru a da
mat.
2. Repetarea poziției de trei ori. Dacă o anumită așezare a pieselor pe tablă survine de trei ori,
atunci partida este declarată remiză.
3. Regula celor 50 de mutări. Dacă timp de 50 de mutări nu a fost capturată nici o piesă și nici
nu a fost mutat măcar un pion, atunci partida este remiză.
4. Remiză prin acceptul jucătorilor. După efectuarea mutării proprii, jucătorului îi este permis să
propună remiză, iar dacă adversarul acceptă, atunci partida este declarată remiză.
5. PAT. Dacă unul dintre jucători nu poate efectua o mutare legală și regele nu este atacat, atunci
partida este declarată remiză.
1.) Chiar dacă albul are avantaj un nebun (figura 145), acesta nu poate ataca pe câmpurile
negre, iar regele nu va putea fi făcut șah mat.
Figura 145. Material insuficient
2.) În figura 146, observăm că albul are dezavantaj material mare astfel, șansele reale de câștig
sunt nule. Pentru a evita matul, va profita de ocazie de a da șah etern, forțând repetarea poziției de trei
ori. Partida a continuat: 1. Dh6-Rg8; 2. Dg6-Rh8 (a doua repetare); 3. Dh6-Rg6; 4. Dg6-Rh8 (a treia
repetare), remiză.
90
Figura 146. Repetarea poziției de trei ori
3.) Poziția din figura 147 a apărut în partida jucată de Karpov împotriva lui Kasparov în anul
1991. Albul are un avantaj substanțial, patru puncte, dar piesele sale nu pot fi coordonate atât de ușor,
iar turnul negru va profita de ocazie pentru a ataca regele advers câștigând astfel mutări prețioase.
Figura 147. Regula celor 50 de mutări- faza inițială
. După 50 de mutări, cei doi mari maeștri au ajuns în poziția din figura 148. Putem observa
cum piesele albului formează un scut în jurul regelui pentru a-l proteja de șahurile turnului advers, dar
acest lucru le împiedică procesul de construire a plasei de mat. La solicitarea lui Kasparov, odată cu
efectuarea muătrii a 50-a partida a fost declarată remiză deoarece, nici o piesă nu a fost capturată și
nici un pion nu a fost mutat.
91
Figura 148. Regula celor 50 de mutări- faza finală
4.) Remiza prin acceptul jucătorilor poate surveni în orice moment al partidei, chiar și la
mutarea întâi.
5.) În această fază a partidei, balanța materială este înclinată puternic în favoarea uneia dintre
părți, iar acest lucru poate duce la o situație nu tocmai fericită, la PAT.
Albul are avantaj o damă (figura 149) și este foarte aproape de a termina pasul al doilea din
algoritmul de mat. Dacă mută Dg6, respectând algoritmul orbește, regele negru ar fi blocat în colț și
nu ar mai putea efectua nici o mutare. Din fericire, Dg5 îî permite regelui negru să mute pe h7 și h8,
timp în care regele alb se va deplasa pe f7 pentru a oferi sprijinul necesar.
Figura 149. PAT-exemplul 1
92
La fel ca în exemplul de mai sus, albul are un avantaj considerabil (figura 150), iar speranțele
negrului se leagă doar de această idee a patului. Mulți începători încearcă să blocheze regele advers în
speranța că vor da șah mat mai facil, dar nu puține sunt partidele care se termină prin pat.
Figura 150. PAT-exemplul 2
Mutarea Tg1, deși limitează total regele advers, îl pune pe negru în situația în care nici o mutare
legală nu este disponibilă. Partida a continuat simplu cu mutarea Te8, șah mat.
După însușirea acestor două mecanisme de mat și învățarea metodelor prin care se poate obține
remiza, chiar dacă balanța materială este înclinată în favoarea unuia dintre jucători, se poate trece la
înțelegerea următoarelor elemente specifice finalului: Activizarea regelui și Pionul liber.
Dacă pe coloana proprie sau pe celelalte două vecine nu se află un pion advers, atunci pionul
nostru este liber. Această situație, în special în ultima fază a jocului transformă pionul dintr-o piesă cu
o valoare scăzută, într-un pericol imediat astfel, în unele cazuri, el poate deveni mai util decât o piesă
ușoară (cal sau nebun).
În funcție de poziția de pe tablă acesta capătă particularități specifice astfel, există trei tipuri
de pion liber: pion liber simplu, pion liber depărtat și pion liber apărat.
Albul are avantaj un pion (figura 151), iar singura lui șansă de câștig o reprezintă transformarea
acestuia în damă. Se poate observa că regele advers este poziționat optim pentru a-l opri astfel, albul
trebuie să se folosească de regele propriu pentru a asigura calea pionului spre câmpul d8.
93
Figura 151. Pion liber simplu-exemplul 1
Partida a continuat: 1. Re6-Re8; 2. d6-Rd8; 3. d7-Rc7; 4. Re7 (figura 152). După ce regele a
ajuns pe câmpul e7, pionul se poate transforma în siguranță. Poziția rezultată a fost prezentată mai sus,
iar convertirea avantajului în victorie nu ar trebui să întâmpine probleme tehnice.
În figura 153, albul are un pion liber simplu pe e4. Acesta va fi sacrificat pentru a oferi suficient
timp regelui alb să captureze pionii rămași.
94
Figura 153. Pion liber simplu-exemplul 2
O posibilă continuare ar fi: 1.Rf3-Re6; 2.Rf4-Rf6; 3.e5-Re6; 4.Rg5-Rxe5; 5.Rxg6 (figura 154)
urmat de Rxh5 cu victoria albului. La următoarea mutare albul va captura și ultimul pion al negrului,
iar pe lângă acest lucru, el mai beneficiază și de o poziționare optimă a regelui. Opoziția laterală oferă
pionului de pe g3 o cale sigură spre câmpul de transformare.
În figura 155, observăm că pionul alb de pe a2 are cale liberă spre câmpul de transformare a8,
iar ceilalți pioni se află pe flancul opus. Regele negru nu poate neglija prezența sa deoarece,
amenințarea transformării este prea puternică. Dat fiind faptul că pionul liber se situează pe flancul
opus, regele advers trebuie să piardă mult timp până să îl captureze.
95
Figura 155. Pion liber depărtat-exemplul 1
O posibilă continuare ar fi: 1.a4-Rc5; 2.a5-Rb5; 3.Rd4-Rxa5; 4. Re5-Rb4; 5.Rf6 (figura 156)
și albul urmează să captureze toți cei 3 pioni. Chiar dacă regele negru ajunge să captureze pionul g3,
după mutarea Rg5, cei doi pioni rămași vor putea fi transformați în damă fără să întâmpine opoziție.
În al doilea exemplu (figura 157), regele negru este mai activ și amenință să pătrundă către
pionii albului de pe flancul damei, dar prezența pionului liber depărtat pe h2 îl obligă să își schimbe
planul. Folosindu-se de amenințarea puternică oferită de promovarea pionului liber, regele alb câștigă
suficient timp pentru a captura pionii negri.
96
Figura 157. Pion liber depărtat-exemplul 2
Partida a continuat: 1. h4-Re4; 2. Rc3-Rf4; 3. Rd4-Rg4; 4. Rc5-Rxh4; 5. Rb6-Rg5; 6. Rxa6-

Rf5; 7. Rxb5-Re6; 8. Rc6 (figura 158).
Regele alb blochează calea, iar unul dintre cei doi pioni va ajunge la transformare. Albul poate
opta pentru repetarea procedeului și cu celălalt pion sau să înceapă algoritmul de mat cu o damă.
Victoria este ușor de obținut.
În figura 159, se observă lupta directă dintre un pion liber apărat (g5) și unul liber depărtat
(a7). Chiar dacă albul are superioritate pe flancul regelui, el nu o poate exploata din cauza amenințării
97
create de pionul liber depărtat, dar calitatea proriului pion liber îi oferă suficient timp pentru a-l
captura.
Figura 159. Pionul liber apărat-exemplul 1
Partida a continuat: 1. Re3-a5; 2. Rd4-a4; 3. Rc4-a3; 4. Rb3-a2; 5. Rxa2-Rg6; 6. Rb3-Rf5; 7.

Rc4-Rg6; 8. Rd4 (figura 160).
Albul a rezolvat problema pionului liber depărtat, iar acum poate exploata în siguranță
avantajul oferit de majoritatea de pioni de pe flancul regelui.
98
Figura 161. Pionul liber apărat-exemplul 2
Pionul liber apărat este cel mai important, deoarece el nu poate fi capturat, iar prin simplu fapt
că are cale liberă, regele advers este obligat să rămână în apropiere. În figura 161, pionul de pe b5 este
liber apărat astfel, regele alb are timp să urmeze traseul g3-h4-xh5-g5-f5-e4 (figura 162) fără ca negrul
să poată face vreun progres.
În următoarele mutări regele alb se îndreaptă spre câmpul c4 obligându-l pe negru să se

îndepărteze de pionul propriu. După capturarea sa, cu ajutorul celor doi pioni, albul va reuși să obțină
dama și ulterior victoria.
99
Conceptul de zugzwang este unul extrem de important în șah, iar utilitatea sa poate fi observată
în faza de final a partidei. Cuvântul provine din germană și înseamnă „constrâns să muți”. Zugzwang-
ul este o situație când unul dintre jucători va pierde material pentru că este la mutare, fiecare mutare
fiind pierzătoare. Din cauza faptului că în șah nu este permis să refuzi efectuarea unei mutări, această
situație poate decide soarta partidei.
În primul exemplu (figura 163), albul tocmai a mutat Rd4 și amenință pătrunderea către unul
dintre pionii negrului, iar singurul obstacol este regele advers. Din cauza faptului că pionii sunt blocați,
regele trebuie să mute, iar asta duce la distrugerea barierei.
Figura 163. Zugzwang-exemplul 1
Partida a continuat: 1...-Rc6; 2. Re5-Rc7; 3. Rxf5-Rc6; 4. Re4 (figura 164).

100
Albul a obținut un pion liber pe care îl va oferi momeală astfel, regele va avea suficient timp
pentru a susține transformarea celui de pe b4.
În exemplul al doilea (figura165), albul a reușit să transforme unul dintre pioni în damă, dar
negrul încă mai are șanse de a salva partida datorită pionilor liberi rămași. Una dintre metodele de
câștig este folosirea zugzwang-ului.
Figura 165. Zugzwang-exemplul 2
Partida a continuat: 1. Dg6-h4; 2.Dg5 (figura 166). Pionul h4 este blocat, regele poate muta
doar pe h2, iar acest lucru duce la pierderea pionului, iar pe celălalt flanc, pionul va avansa doar până
pe a2, moment în care va fi capturat de rege.

101
Următorul principiu șahistic important în faza de final a partidei îl reprezintă opoziția. Aceasta
presupune ca regii să fie așezați la un câmp distanță, iar cel care este la mutare trebuie să cedeze
opoziția, permițând astfel celuilalt rege să ajungă pe câmpul dorit.
În figura 167, albul dorește să ajungă cu regele fie pe câmpul g7, fie pe e7 deoarece, de acolo,
pionul va avea cale sigură spre câmpul de transformare. Prin mutarea Rf6 albul a luat opoziția astfel,
regele negru este nevoit să aleagă o parte.
Figura 167. Opoziția-exemplul 1
Partida a continuat: 1. Rf6-Re8; 2. Rg7-Re7; 3. f5 (figura 168).
102
În cel de-al doilea exemplu (figura 169), negrul dorește să împiedice regele alb să ajungă pe
unul dintre câmpurile g6 sau e6. Dacă nu ajunge acolo, atunci pionul nu va putea fi susținut.
Figura 169. Opoziția-exemplul 2
Partida a continuat: 1...-Rf7; 2. Re5-Re7; 3. Rf5-Rf7; 4.Rg5-Rg7 (figura 170).
Figura 170. Continuare exemplul 2-poziția după 4. ...-Rg7.
Se poate observa că planul negrului este simplu, menținerea opoziției, iar albul poate opri
această rezistență doar prin promovarea pionului. Odată efectuată această mutare, pionul nu se mai
poate întoarce. Ocuparea câmpului f5 oferă negrului un refugiu pe f7 deoarece, pentru a putea câștiga
opoziția, regele alb trebuie să mute pe f5, iar acest lucru este ilegal.
103
Partida a continuat: 5. f5-Rf7; 6. f6-Rf8 (figura 171).
Figura 171. Continuare exemplul 2-poziția după 6. ...-Rf8.
Pentru a putea menține același plan, negrul trebuie să se folosească de faptul că pionul albului
este avansat și ocupă un câmp important în lupta pentru câștigarea opoziției. Cu mutarea Rf8, regele
negru așteaptă ca cel alb să ocupe câmpul g6, moment în care va lua opoziția prin mutarea Rg8. Partida
a continuat: 7. Rg6-Rg8; 8. Rf5-Rf7; 9. Re5-Rf8; 10. Re6-Re8; 11. f7-Rf8; 12. Rf6 (figura 172).
Figura 172. Continuare exemplul 2-poziția după 12. Rf6
Într-un final regele alb a reușit să ia opoziția, dar din cauza faptului că pionul este situat înaintea
sa, negrul nu are mutări legale astfel, partida este declarată remiză prin pat.
104
Activizarea regelui poate reprezenta granița dintre jocul de mijloc și final. Dacă acest
procedeu poate fi efectuat în siguranță, fără ca regele să fie în pericol de șah mat, atunci partida a ajuns
în final.
Procedeul de activizare a regelui înseamnă mutarea sa către un câmp important, fie cu rol în
apărarea unei slăbiciuni, fie cu scopul de a ataca un pion advers rămas fără apărare. Acest lucru trebuie
realizat cât mai repede, deoarece regele se deplasează doar câte un câmp, iar aducerea sa în joc necesită
aproximativ 3-4 mutări.
Puterea de atac a regelui este surprinzător de mare, dar din păcate nu poate fi folosit în acest
scop din cauza vulnerabilității sale. Din acest motiv, când adversarul rămâne cu puține piese pe tablă,
în special fără damă, trebuie să inițiem procedeul de activizare a regelui. Evidențierea unui câmp
vulnerabil din tabăra adversă și găsirea unui traseu fără pericole către acesta reprezintă un principiu
esențial în faza finală a partidei. Valoarea numerică a pieselor este stabilită de abilitatea acestora de
deplasare, dar cea relativă depinde de mai mulți factori. Chiar și așa, valoarea estimativă a regelui în
final este de patru puncte, mai mult decât un cal sau nebun și mai puțin decât un turn.
În figura 173, au mai rămas puține piese, iar acest lucru obligă ambele tabere să își folosească
regele. Traseul regelui alb este evident, pionii a6 și c6 sunt izolați și implicit slabi. După ce regele a
ajuns pe b6, apărarea simultană a pionilor este aproape imposibilă. Albul va obține avantaj un pion,
iar după acest pas se creează unul liber care va fi susținut pentru a fi transformat.
Figura 173. Activizarea regelui-exemplul 1
Partida a continuat: 1. Re3-Rg6; 2. Rd4-Rf6; 3. Rc5-Nb7; 4. Rb6 (figura 174).
105
Albul a reușit să își activizeze regele, iar acest lucru va avea ca finalitate câștigarea unuia dintre
cei doi pioni slabi, a6 sau c6.
În cel de-al doilea exemplu (figura 175), albul are avantaj un cal, dar acesta nu poate câștiga
partida de unul singur. Profitând de faptul că regele negru este blocat pe câmpurile din jurul pionul g6,
albul are suficient timp pentru a-și activiza propriul rege. Datorită regulii conform căreia regii nu au
voie să fie mutați la un câmp distanță, albul va reuși să cucerească câmpul f6.
Figura 175. Activizarea regelui-exemplul 2
Partida a continuat: 1. Rf2-Rg7; 2. Re3-Rf6; 3. Rd4-Rg7; 4. Rd5-Rf6; 5. Rd6-Rg7; 6. Re6-

Rh7; 7. Rf6 (figura 176).
106
Albul va captura pionul g6, după care ceilalți doi rămași vor urma. Unul dintre pioni, cu
ajutorul regelui și a calului va avansa până la câmpul de transformare, iar după aceea matul este o
formalitate.
Ultimul element specific finalului îl reprezintă un sfat practic: NU TE GRĂBI!
Comparativ cu jocul de mijloc, numărul mutărilor de pioni crește, iar pionii nu pot da înapoi. Fiecare
mutare de pion slăbește un câmp. În această fază orice greșeală duce la înfrângere aproape imediat,
deoarece șansele de a crea contrajoc sunt reduse.
Albul tocmai a mutat h3 (figura 177) cu scopul de a crea un pion liber forțând un schimb pe
g4, dar nu a analizat în detaliu poziția. Negrul a mutat h4 neglijând piesele de pe celălalt flanc unde
are superioritate, deoarece așa va stopa planul albului.
Figura 177. NU TE GRĂBI!-exemplul 1

107
Partida a continuat: 1.h3-h4 (figura 178); 2.g4-hxg3, iar negrul a transformat pionul în damă
în două mutări.
Planul corect ar fi fost 1.g3 (oprește ideea negrului)-b5; 2.Rd4-a5; 3.h3-Rd6; 4.g4-hxg4;
5.hxg4 urmat de planul clasic pozițiilor cu pion liber.
În cel de-al doilea exemplu (figura 179), poziția este egală, dar cursa pionilor liberi îi va oferi
câștig de cauză albului. Chiar și așa, el poate decide să captureze pionul liber al negrului pentru a
elimina orice pericol care poate apărea.
Figura 179. NU TE GRĂBI!-exemplul 2
108
Din nefericire pentru alb, partida a continuat respectând această idee: 1. Rxb5-Rd4; 2. h5-Re5;
3. h6-Rf6; 4. h7-Rg7; 5. h8=D- Rxh8. Un singur moment de neatenție l-a costat pe alb jumătate de
punct. El ar fi putut câștiga dacă și-ar fi continuat planul: promovarea pionului liber, spre exemplu: 1.
h5-b4; 2. h6-b3; 3. h7-b2; 4. h8=D (figura 180). Albul a transformat în damă cu șah, iar acest lucru îi
oferă suficient timp pentru a preveni avansarea pionul b2.
Rezumatul cursului
Finalul reprezintă a treia parte a partidei care urmează după jocul de mijloc. Aceasta conține
elemente specifice cum ar fi: Activizarea regelui sau crearea pionului liber.
Primii pași în abordarea tehnicii finalurilor este învățarea mecanismelor simple de mat: rege,
damă vs rege și rege, două turnuri vs rege.
În această fază regele nu este în pericol prin urmare, el va trebui să participe la luptă.
Principiul NU TE GRĂBI! previne apariția gafelor.
Concepte si termeni de reţinut: final, activizarea regelui, NU TE GRĂBI! pion liber.
1. De la Villa, J., (2008), 100 Endgames You Must Know, Ed. New in Chess, Netherlands.
109
Figura 181. Pionul liber simplu Figura 182. Pionul liber depărtat
Pe ce câmp se află pionul liber simplu? Pe ce câmp se află pionul liber depărtat?
Figura 183. Pionul liber apărat Figura 184. Propuneți o mutare pentru
Pe ce câmpuri se află pionii liberi apărați? Mat: ............ ; Pat: ........... ;
Figura 185. Zugzwang Figura 186. Opoziția

Albul mută și câștigă. Albul mută și câștigă.
110

Suport de Curs Șah

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Suport de Curs Șah

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

I.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE JOCUL DE ȘAH

Prezentarea istoriei șahului;

Figura 1. Chaturanga (https://en.chessbase.com/post/on-the-origins-of-chess-part-2-india)

Figura 2. Tabla de șah (ChessBase Reader 2017)

Figura 3. Notarea câmpurilor (ChessBase Reader 2017)

PIESELE ȘI VALOAREA LOR

R – Rege, valoarea sa este

Figura 4. Piesele și valoarea lor (https://www.magazinuldesah.ro/piese/piese-sah-lemn-american-staunton)

Figura 5. Poziția inițială a pieselor (ChessBase Reader 2017)

Pentru a câștiga o partidă, un jucător trebuie să atace regele, până îl aduce în

Figura 6. Situație de „pat” (ChessBase Reader 2017)

Figura 7. Mutarea pieselor d4 (sau d2d4) (ChessBase Reader 2017)

Figura 8. Notarea mutărilor (ChessBase Reader 2017)

Figura 10. Negrul capturează prin en passant (ChessBase Reader 2017)

Figura 11. Deplasarea turnului (ChessBase Reader 2017)

Figura 12. Deplasarea nebunului (ChessBase Reader 2017)

Figura 13. Deplasarea calului (ChessBase Reader 2017)

Figura 14. Deplasarea damei (ChessBase Reader 2017)

Figura 15. Deplasarea regelui (ChessBase Reader 2017)

I.4. Exerciții recapitulative:

Descrierea noțiunii de deschidere;

Obținerea unei Găsirea unui

Figura 26. Principiile deschiderii după Hansen

Se vorbește destul de mult, în cadrul deschiderilor, despre ocuparea „centrului”. Noțiunea de

În continuarea deschiderii și a urmării principiilor acesteia, se poate continua cu următoarea

Figura 29. Exemplu de deschidere completă (ChessBase Reader 2017)

Figura 30. Deschiderea italiană – primele mutări (ChessBase Reader 2017)

Albul continuă cu Nc4,

Figura 31. Deschiderea italiană – dezvoltarea pieselor (ChessBase Reader 2017)

Figura 32. Deschiderea italiană – poziție finală (ChessBase Reader 2017)

Figura 33. Gambitul damei acceptat (ChessBase Reader 2017)

Figura 34. Gambitul damei acceptat continuare 1 (ChessBase Reader 2017)

Figura 35. Gambitul damei acceptat continuare 2 (ChessBase Reader 2017)

Figura 36. Gambitul damei acceptat continuare 3 (ChessBase Reader 2017)

Figura 37. Gambitul damei acceptat continuare 4 (ChessBase Reader 2017)

Figura 38. Gambitul damei acceptat continuare 5 (ChessBase Reader 2017)

Figura 39. Gambitul damei acceptat continuare 6 (ChessBase Reader 2017)

Tabelul 2. Cele mai bune 5 deschideri pentru piesele negre (thechessworld.com)

Poziția Deschiderea Negrul câștigă Remiză Puncte la 100 de jocuri

Figura 40. Apărarea siciliană (ChessBase Reader 2017)

Figura 41. Apărarea siciliană – varianta 1 (ChessBase Reader 2017)

Figura 42. Apărarea siciliană – varianta standard (ChessBase Reader 2017)

Concepte și termeni de reţinut: deschidere, deschiderea italiană, gambitul damei.

1. Ceteraș, M. (2007). Lecții de șah pentru începători, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca;

III. JOCUL DE MIJLOC

Definirea noțiunii de "tactică";

Figura 52. Atacul simplu

Figura 53. Posibilități de răspuns la un atac simplu

Figura 54. Continuarea exemplului

Figura 55. Posibilități de răspuns- exemplul 2

Partida a continuat 1...-De7; 2. Tc3-Cf6; 3. Te3-Db7; 4. De2-Tc7; 5. Ce5-Tfc8 (figura 56).

Figura 56. Continuarea exemplului 2

Figura 57. Posibilăți de răspuns- exemplul 3

Figura 58. Continuarea exemplului 3

Figura 59. Nici o reacție-exemplul 1

Figura 60. Continuare exemplul 1

Figura 61. Nici o reacție-exemplul 2

Figura 62. Continuare exemplul 2

Figura 63. Mutarea piesei atacate-exemplul 1

Figura 64. Continuare exemplul 1

Figura 65. Mutarea piesei atacate-exemplul 2

Figura 66. Continuare exemplul 2

Figura 67. Apărarea piesei atacate prin eliminarea atacatorului-exemplul 1