ÎNGRIJIREA PLÃGILOR

O plagă este o soluție de continuitate (intreruperea continuitatii) a unuia sau mai multor
țesuturi ale corpului şi este definită in functie de modalitatea cu care se determină şi de timpii de
recuperare. Principalele tipuri de plăgi clasificate după timpul de vindecare sunt plăgi acute şi plăgi
cronice. Plăgile acute pe care profesionistul din domeniul sănătății trebuie să le trateze cel mai frecvent
sunt plăgile chirurgicale. Leziunile cutanate cronice sunt reprezentate de toate leziunile cutanate care
nu ating starea de reparare tisulară în 8/10 săptămâni de la debut.

Principalele tipuri de plăgi acute și cronice

Ulcerele de presiune sunt zone cu leziuni tisulare ale pielii și/sau țesutului de dedesubt cauzate
în principal de presiune, întindere sau frecare. Acest tip de daune (definit de asemenea, ulcer de
presiune, escară, leziune de decubit), deși în mare măsură prevenibil, este un fenomen important atât
pentru numărul de pacienți implicați, cât și pentru timpii și resursele necesare pentru tratarea
problemei.
Tratamentul optim al leziunilor de presiune se dezvoltă în principal în 3 domenii:
i. inlaturarea cauzei (presiunii) prin repozitionarea pacientului si utilizarea
suprafețelor/ajutoarelor antidecubit;
ii. tratament topic prin pansament;
iii. tratamentul comorbidităţilor care pot interfera cu procesul normal de recuperare, cum ar fi
malnutriția, infecția etc.

Leziunile vasculare ale membrelor inferioare sunt definite ca acele plăgi ale pielii de etiologie
venoasă, arterială și/sau mixtă vasculară, cu localizare sub genunchi până la picior şi care se manifestă
cu o durată egală sau mai mare de opt/zece săptămâni.
Ulcerele cronice ale picioarelor sunt o patologie foarte frecventă în lumea occidentală, care
afectează în principal persoanele în vârstă, rezultând un cost social crescut.
Tratamentul optim al leziunilor vasculare venoase este reprezentat în primul rând de bandaj
compresiv elastic asociat cu o abordare optimă a tratamentului topic al plăgi.

Leziunile piciorului diabetic apar atunci când neuropatie diabetică sau boli arteriale ale
extremităților inferioare afectează funcția sau structura piciorului. Cele două tablouri, definite
denumite și picior neuropat sau picior ischemic, sunt profund diferite unul de celălalt: totuși la
majoritatea subiecților, în special de vârstă înaintată, ambele coexistă dând naştere aşa-numitului picior
neuroischemic.
 Tratamentul optim al leziunilor piciorului diabetic se realizează prin:
i. tratamentul local al leziunii prin pansament;
ii. tratamentul oricăror infecții;
iii. descărcarea leziunii ulcerative (adică evitați ca aceasta să fie împovărată de greutatea
corpul în timpul mersului);
iv. sau eventual revascularizare.

Plaga chirurgicală este o ruptură de țesut produsă de un agent mecanic. În practica clinică este
posibil să apară în 2 tipuri principale de plăgi chirurgicale:
a. plăgi care se vindecă prin intenție primară în care lambourile au fost aduse împreună aplicarea
unei suturi. Se repară rapid prin dezvoltarea în general a cicatrice liniară adesea nu foarte
vizibilă;
b. plăgi care se vindecă prin intenție secundară unde lambourile nu sunt reunite cel mai des din
cauza unei infectii. Vindecarea este lentă, iar cicatricea care se formează poate presupune
dimensiuni variabile.

Dehiscența plăgii chirurgicale indică o complicație postoperatorie reprezentată prin

redeschiderea spontană a unei plăgi suturate anterior. Poate fi parțial și apoi afectează una sau mai
multe puncte de sutură sau completă. O formă foarte gravă, este aceea care se referă la plăgile
laparotomice, în care deschiderea completă a tuturor straturilor peretelui implică scurgerea viscerelor
mobile în afara cavităţii abdominale sau evisceratie.
Tratamentul optim al plăgilor chirurgicale se realizează printr-o corectă pregătirea pielii și a
pacientului pentru intervenție chirurgicală și îngrijirea locală a rănilor prin pansament (medicație).

Repararea țesuturilor
Vindecarea rănilor reprezintă capacitatea organismului de a repara țesutul lezat: când un țesut
primește o insultă care îi dăunează integrității, dacă pacientul nu este afectat de o agravare a bolii și
dacă agentul care a cauzat leziunea/rana este îndepărtat, instinctul ţesuturilor şi al organismului este
însă să evolueze spre proces restaurator. Aceasta se poate produce prin două mecanisme: prin
regenerare când ţesuturile deteriorate sunt înlocuite cu celule de acelaşi tip sau prin înlocuirea țesutului
deteriorat cu țesut conjunctiv (fibroză).
Plăgile se pot vindeca în trei moduri diferite:
De prima intenție (vindecare primara): este cazul, de exemplu, al plăgilor prin tăiere
reprezentate de obicei din răni chirurgicale liniare, cu margini ascuțite, necomplicate de hematom,
necroză sau infecție. Acest tip de vindecare este favorizat de apropierea și sutura lambourilor pielii.
Spațiul dintre marginile plăgii este astfel redus și poate fi ocupat mai repede de ţesutul cicatricial.

De intenție secundară (vindecare secundara) ca în cazul rănilor:

i. de la arsuri,
ii. cu pierderi mari de substanță ca în cavitățile abcesului rezidual, cu mari excizii
chirurgicale,
iii. lacerate-contuzate cu margini neregulate, zimţate cu prezenţa zonelor necrotice, de
echimoze sau vânătăi mari,
iv. contaminate sau infectate.

De terțiară intenție (vindecare tertiara): se întâmplă adesea ca unele plăgi chirurgicale

suturate să dezvolte în mod normal o infecție în cursul imediat postoperator. Tratamentul consta in
redeschiderea plăgii care este curatata si eliberata de reziduuri organice si zone necrotice si regulate
marginile. În cele mai bune cazuri, da se poate proceda la o nouă sutură imediată a lambourilor. Genul
de vindecare care va urma este reprezentat de a treia intenție. În cazurile considerate mai expuse
riscului însă, plaga va fi lăsată deschisa pentru a permite vindecarea prin a doua intenție.

Factorii care influențează vindecarea

Numeroși factori sistemici și locali influențează vindecarea rănilor:
i. starea nutrițională (de exemplu, deficitul de vitamina C despre care se știe că reduce sinteza
colagenului);
ii. prezența unor tulburări metabolice (de exemplu, diabet zaharat despre care se știe că cauzează
întârziere în vindecare);
iii. deficite circulatorii datorate aterosclerozei sau stazei venoase;
iv. disendocrină (de exemplu, hormonii glucocorticoizi au un efect bine documentat inhibitor
asupra inflamației și sintezei de colagen).
Locul leziunii este, de asemenea, un factor important care influențează vindecarea: rănile în
zonele bogat vascularizate tind să se vindece mai repede decât cele din zonele slab vascularizate.
Prezența oricăror corpuri străine previne de obicei o normala vindecare, dar cea mai importantă cauză
de întârziere este cu siguranță infecția plăgi.

Obstacole in repararea tesuturilor

Factori generali si sistemici
 Ele sunt direct mediate de starea generală de sănătate a pacientului. Se manifestă în moduri
foarte diferite şi în raport cu etiologia şi modalitatile de debut al leziunii. Unii „factori” sunt însăși
cauza care provoacă aparitia plăgi:
i. Vârsta pacientului (tulburările de vindecare pot fi o consecință a multi-morbiditate datorată
vârstei, statusului imunitar slab, patologiilor crescute cronice, degenerative și invalidante etc.).
ii. Starea nutrițională (atât în exces, cât și în deficiență).
iii. Starea imunitară.
iv. Boli de bază: în special diabet, boli vasculare, boli imunologice, boli de colagen, insuficiență
ventriculară stângă, insuficiență respiratorie etc.
v. Complicații postoperatorii: tromboză, tromboembolism etc.
vi. Consecințele traumatismului/șocului acut (și în urma intervențiilor cu circulație
extracorporale).
vii. Medicamente (de exemplu, corticosteroizi).
viii. Situaţia psiho-socială a pacientului.

Factori locali
Factorii locali care pot influența și încetini repararea țesuturilor sunt:
i. Macerarea pielii din jurul leziunii din cauza scurgerii excesive de lichid din plaga sau
incontinenței pacientului.
ii. Traume recurente (mai ales dacă rana este într-o locație predispusă la frecare sau traumă).
iii. Prezența țesutului necrotic.
iv. Aport insuficient de sange.
v. Presiunea pe rană.
vi. Infecție locală.

Tulburari de vindecare a plagilor

Ca urmare a efectului unora sau mai multor obstacole în calea reparației tisulare menționate
anterior, tulburările de vindecare a rănilor, cum ar fi de exemplu:
i. Seroame: Colecții de exudat seros în cavitățile plăgii care se pot infecta și forma abcese.
ii. Hematoame (mai ales în leziunile închise).
iii. Necroza țesuturilor moi.
iv. Dehiscenţe.
v. Formarea de cicatrici hipertrofice.
vi. Cheloizi: țesutul de granulație se dezvoltă extinzându-se dincolo de limitele plăgii și nu
prezintă nicio tendință de regresie.
 BIBLIOGRAFIE
1. http://www.iwgdf.org/
2. https://www.anip.ro/media/2014/08/ARO11_Algoritm-ingrijire-
plagi_Pancu_Cazan_Horeica.pdf
3. https://proiect-pdp1.insp.gov.ro/wp-content/uploads/2021/12/Plagi.pdf
4. https://salute.regione.emilia-romagna.it/normativa-e-documentazione/rapporti/dispositivi-
medici/medicazioni_avanzate