COLEGIUL NAȚIONAL PEDAOGIC

“MIRCEA SCARLAT” ALEXANDRIA

PROIECT

PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE OBȚINERE A

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE

SPECIALIZAREA:
MATEMATICĂ-INFORMATICĂ

Îndrumător proiect MITA GABRIELA

Absolvent, LUCA GIULIA-MIHAELA

ALEXANDRIA
Mai – 2019
 TEMA
ALBERT EINSTEIN

2
Argument............................................................................................................................ 4

1.Introducere...................................................................................................................... 4
1.1 Ce este PowerPoint............................................................................................................................4

2.Descrierea lucrării..........................................................................................................5

3.Partea grafica..................................................................................................................6

4. Prezentarea lucrarii: Albert Einstein............................................................................8

5.Utilizare......................................................................................................................... 20

6. Bibliografie................................................................................................................... 21

3
 Argument

Mi-am ales aceasta tema deoarece întotdeauna m-a pasionat lumea științei,
Albert Einstein a fost unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, lăsându-si
amprenta asupra lumii cu numeroase descoperiri in fizică,matematică,cosmologie si
filosofie.

1.Introducere
1.1 Ce este PowerPoint
Microsoft PowerPoint este un program de birotică, produs de Microsoft face
parte din suita de programe Microsoft Office, utilizat pentru efectuarea unor prezentări

4
grafice. Programul are următoarele avantaje:

 Are același tip de interfață ca și celelalte aplicații din set și aceeași

organizare a sistemului de meniuri și a barelor cu instrumente, ușurând procesul de
învățare a operării cu interfața aplicației.
 Permite integrarea într-o prezentare a informațiilor create cu aplicațiile Word
și Excel.

Aplicația PowerPoint, fiind orientată pe prelucrarea unor documente specifice

(prezentările),altele decât cele folosite de aplicațiile studiate din setul de programe
Microsoft Office.

Prezentările PowerPoint constau dintr-un număr de pagini individuale sau "cadre"

sau "slide"-uri. . Diapozitivele pot conține text, grafică, sunet, filme, și alte obiecte, care
pot fi aranjate în mod liber. Acestea pot fi create atât separat, cât și cu ajutorul unui șablon
sau "Slide Master".

Prezentarea poate fi imprimată, afișată în direct pe un calculator, sau cu ajutorul

unui proiector video.

2.Descrierea lucrării
2.1.Programul de lucru

Pentru realizarea acestui priect am decis sa folosesc Microsoft PowerPoint, pe care l am

descris mai sus, este un program usor de folosit si cu care poti realiza prezentari.

5
 2.2. Primul slide

Pentru realizare primului slide, am folosit: Home->New slide->Title Only, am centrat

pozitia titlului, dupa care am introdus

2.3 Urmatoarele slideuri

Tot din mediul Home->New Slide->Title side, apoi am introdus informatiile necesare
prezentarii.

3.Partea grafica

3.1 Partea grafica a proiectului a fost realizata cu ajutorul programului Paint, pentru
realizarea de screenshot si google, pentru restul imaginilor. Au fost introdus prin
intermediul programului Microsoft PowerPoint din: Insert->Picture.

6
 3.2 Dimensiunea a fost realizata din mouse, prin tragerea marginilor, fara a modifica
dimensiunile noramle ale imaginii.

Desigur ca imaginile se pot taia pentru a ascunde anumte zone neimportante prin dublu
click pe imagine apoi pe CROP din partea dreapta a meniului si multe alte functii.

7
 4. Prezentarea lucrarii: Albert Einstein

4.1 Al doilea slide contine titlul si continutul prezentarii impreuna cu educatia

de care a avut parte Albert Einstein dar si contributiile lui stiintifice. In imaginea de sub
titlu se afla Albert Einstein la maturitate iar in urmatoarele slideuri este prezentat el in
copilarie.

4.2 Educația 

Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie

de evrei nepracticanți, fiul lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.
Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către
dispozitive mecanice și modele fizice, precum și pasiunea sa
pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile.

München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au
deschis un mic atelier de produse electrice.
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său
o busolă care l-a fascinat în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu
să declare, „o impresie adâncă și de durată", inspirându-i dorința de a cerceta
misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, . La insistențele mamei,
la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu
plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.

8
Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München.
Deși părinții săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții
de iudaism.
Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la
gimnaziul Leopold din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).
Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului
dintre adepții învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei
ai învățământului modern, care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein
ura disciplina,rutina și modelul militar pe baza căruia funcționau școlile în acea
perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și supunere absolută. Mai târziu,
în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era eliminată
prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.
Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină, îl inițiază pe micul
Einstein la vârsta de 10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i
cărțile sale științifice și filozofice și prezentându-i, printre altele, filozofia
lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid. Această ultimă
lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a
geometriei”. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv,
ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp
va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult
acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert începe să studieze
singur matematica și științele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură
precum și abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era capabil să învețe
mai mult de unul singur decât la școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă
din copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de școală. În timp ce

9
 interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în mod
real de fizică și filozofie( Sindromul Einstein, identificat cu sindromul Asperger, în
care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de comportament și de integrare
socială, sunt adevărate genii).
4.3. Elveția

Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la

Universitatea Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische
Technische Hochschule),deși avea note excepționale la matematică și la fizică. Aceste
rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în
următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate. Familia îl trimite
la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma necesară.
Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană,
profesorii respectau personalitatea elevilor și
stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein,
anii petrecuți în Elveția au contribuit
la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea
un caracter introvertit și singuratic.
Aici ia contact cu teoria electromagnetică a
lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se
aprofundeze în teoriile sale, formulând una din
primele sale întrebări teoretice:
„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul acesteia?"

Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH

(singura femeie de acolo, studentă la matematici), atrage
atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea, în 1898.
La 20 de ani (1899), Albert își încheie cea mai mare parte a
studiilor și cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale.
Einstein este absolvent al ETH, devenind profesor de
matematică și fizică în anul 1900. Totuși nu fusese un
student prea strălucit, cel puțin din punctul de vedere al
profesorilor care aveau o părere negativă despre Einstein

10
(nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor).

4.4 Contribuții științifice

Prima sa lucrare științifică o scrie de la vârsta de 16 ani (1894 sau 1895).
Pasionat de cercetarea științifică, studiază lucrările lui Minkowski (care i-a
fost profesor), Michelson, Fizeau.
În urma unor publicații, Einstein se impune ca un remarcabil om de știință. Astfel, în
anul 1901 trimite, la revista de fizică Annalen der Physik, o lucrare având
ca subiect capilaritatea.
"Annus mirabilis"
Anul miraculos al lui Einstein, când se dezvoltă Teoria Relativității, a fost 1905. În acest
an, Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării
dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus
mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de
Einstein la anuarul de fizică
german Annalen der Physik:
17 martie: Einstein trimite spre publicare
articolul "Un punct de vedere
euristic privind producerea și transformarea luminii", în care sugerează (din considerente
termodinamice) că lumina poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie
independente. Articolul avea să apară la sfârșitul lunii mai;
30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată cum se
pot calcula Numărul lui Avogadro și dimensiunea moleculelor,
studiind mișcarea lor într-o soluție. Acest articol a fost acceptat
și ca teza de doctorat, apărând în Annalen der Physik doar în
ianuarie 1906. Este pe locul trei ca celebritate, dar pe unul din
primele locuri privind numărul de citări de care s-a bucurat în

11
acei ani. Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel Grosmann, fost coleg
la ETH.
1 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său despre mișcarea browniană – "Despre
mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei
cinetico-moleculare a căldurii";
30 iunie: Marele articol "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare"
27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini și se intitulează
"Depinde inerția unui corp de conținutul său energetic?" (Ist die Trägheit eines
Körpers von seinem Energiegehalt abhängig?). Articolul conține – conform unui obicei
care avea sa se întâlnească frecvent la Einstein - gândurile sale de după publicarea
marelui articol despre relativitatea specială.
În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene, dar acest articol
va fi publicat în ianuarie 1906.  

4.5 Teoria Relativității Restrânse

Cea de-a patra lucrare importantă publicată de

Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii
corpurilor în mișcare", conținea ceea ce avea să
fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității
restrânse, una dintre cele mai celebre contribuții ale
sale, în care demonstrează că teoretic nu este
posibil să se decidă dacă două evenimente care se
petrec în locuri diferite, au loc în același moment
sau nu. Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu
10 ani în urmă).

12
 Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care
erau cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră să înțeleagă natura materiei și
a radiației, precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a lumii.
Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepția
mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale
era cunoscută drept concepția electromagnetică asupra lumii. Totuși, niciuna dintre
idei nu era capabilă să ofere o explicație coerentă asupra felului
cum radiația (de exemplu lumina) și materia interactionează atunci când sunt
văzute din sisteme de referință inerțiale diferite, adică interacțiile sunt
urmărite simultan de un observator în repaus și
un observator care se mișcă cu o viteză
constantă.
În primăvara anului 1905, după ce a reflectat
la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a
dat seama ca esența problemei constă nu într-o
teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența
acestei teorii speciale a relativității era constatarea
că toate măsurătorile timpului și spațiului depind
de judecăți asupra simultaneității a două
evenimente diferite. Aceasta l-a condus la
dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate:
Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de
referință inerțiale
Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o
constantă universală.
Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință, lucru preconizat și
de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă:
E=mc^2 ("Echivalența masă-energie")
Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie
ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată atât în
procesul de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară,
procese care stau la baza funcționării bombei atomice.
Iată câteva din consecințele relativității restrânse:

13
"Contracția Lorentz" sau "contracția lungimilor" însoțită de "dilatarea
timpului": Micșorarea aparentă a dimensiunilor obiectelor care se deplasează față
de observator cu viteze relativiste.
"Efectul Doppler": În astronomie, constă în micșorarea frecvenței ("deplasarea spre roșu")
radiației emise de corpurile cerești îndepărtate ca urmare a expansiunii Universului.
"Aberația luminii": Imaginea unui obiect în mișcare (cu viteză apropiată de cea a luminii)
apare comprimată asemeni unui con cu vârful indicând sensul deplasării
Masa nu mai este constantă și nici timpul nu se mai scurge cu aceeași viteză, mai ales la
viteze foarte mari.
Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară celebrului experiment Michelson-
Morley (1887) putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia.
Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui
Maxwell. Elaborând teoria relativității restrânse, Einstein a spart tiparele unor
concepții geniale, clădite cu peste două secole în urmă, de către Isaac Newton în
a sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686), dovedind o intuiție și un curaj
exemplar. Prin aceasta a fost capabil să ofere o descriere consistentă și corectă
a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face
presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiației, sau a felului cum
ele interacționează.

4.6 Teoria relativității generalizate

Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând

acțiunea instantanee de la distanță. Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este
compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii
newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine relativistă. Dar pentru a pune
gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde
ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În această teorie, orice
viteză de propagare, inclusiv a gravitației, este finită. Teoria Relativității Generalizate,
asociază timpului spațiul legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le în
mod unitar, iar gravitația devine o proprietate a acestui reper spațiu-timp, devenind de fapt
o deformare a spațiului și a timpului.

14
 4.7 Teoria gravitației
Una din consecințele teoriei relativității generalizate o constituie "Curbarea spațiului".
Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de
referință care se mișcă uniform accelerat și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în
câmpul gravitațional, Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se curbează când
se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă foarte mare, de unde reprezentarea mai
greu de înțeles, cum că spațiul însuși ar fi curb. Pentru a-și susține teoria relativității
generalizate, Einstein a atras atenția că există fenomene care o confirmă. Astfel, el a
afirmat că frecvența undelor luminoase se modifică atunci când acestea parcurg un câmp
gravitațional, pentru că orbitele planetelor și sateliților suferă o rotire suplimentară și că

razele de lumină sunt deviate de la linia dreaptă în vecinătatea Soarelui.

4.8 Astronomie
Teoria relativității generalizate a fost confirmată prin diverse observații astronomice. Cea
mai importantă dintre ele a fost studierea eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919, la care
a participat o echipă condusă de astronomul Sir Arthur Stanley Eddington (care avea să
devină unul din susținătorii acestei teorii) și care confirmă devierea unghiulară a razelor de
lumină în câmpul gravitațional al Soarelui. Aceasta a confirmat, cu o precizie de 10 %
efectul Einstein și, o dată cu aceasta, a dovedit experimental justețea teoriei lui Einstein.
O altă confirmare o constiuie deplasarea spre roșu (către frecvențe mai joase) a liniilor
spectrale emise de atomi într-un câmp gravitațional intens: "efectul Einstein",
similar efectului Doppler.
Universul configurat de teoriile lui Einstein nu mai este unul cu o metrică euclidiană.
Semnificația devierii razelor de lumină în câmpuri gravitaționale intense constă în acel
nou model al Universului înzestrat cu un spațiu cvadridimensional.
Contribuțiile lui Einstein determină transformarea rapidă cosmologiei (mai ales în
perioada 1920 - 1970) într-o ramură a fizicii.
Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaître au demonstrat, prin anii 1920,
că ecuațiile lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând
să obțină modelul unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale
ecuații de câmp, o constantă cosmologică. Ulterior, observațiile lui Edwin Hubble au

15
dovedit contrariul. Einstein recunoaște că a săvârșit o mare eroare și acceptă modelul
cosmologic al Universului în expansiune, pe care tot el îl preconizase.
Ulterior, pe la jumătatea secolului al XX-lea, se va admite teoria Big Bang ca explicație a
formării Universului.
4.9 Teoria unitară a câmpului
Totuși teoria relativității nu este acea teorie fizică universală la care visa autorul ei.
Einstein a încercat să creeze o teorie fizică capabilă să lege toate câmpurile fizice care
există în realitate (gravitațional, electromagnetic ș.a.) și să furnizeze o explicație cât mai
completă și detaliată a imaginii fizice a lumii. El n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie.
4.10 Ipoteza fotonică

Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905.

Pentru a explica acest fenomen, care infirma caracterul ondulatoriu al
luminii,Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând
ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă"
(pachet de energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul
Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul
Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice.

Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite
circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială),
sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a
introdus denumirea de foton, ar fi proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt,
primul care a demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în cantități precis
determinate (cuante) a fost Max Planck care, în anul 1900, a descris matematic așa-numita
radiație a corpului negru.
Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol (este vorba de teoria electromagnetică a
lui Maxwell), care consideră emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu.
Aproape nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein. Fizicianul american Robert Andrews
Millikan, care a confirmat experimental teoria un deceniu mai târziu, a fost el însuși
descumpănit de rezultat.

16
Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natura radiației electromagnetice, a
urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul particulă - undă al
luminii.
4.11 Ecuațiile lui Einstein
Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o
constituie un sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp Einstein.
Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de matematicianul german David
Hilbert (1862 - 1943) în anul 1915. Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei, care
a condus la forma finală a ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate.

4.12 Refrigeratorul Einstein

În urma unui accident datorat agentului de răcire din acea perioadă, care era toxic,
Einstein și colegul său, Leó Szilárd au experimentat cu alte tipuri de substanțe, mai puțin
periculoase. Descoperirea lor a fost patentată pe 11 noiembrie 1930, dar nu a avut prea
mare succes deoarece între timp, în 1929, a fost introdus freonul ca agent de răcire.

Laserul

În 1916, Einstein publică un articol în Physikalische Zeitschrift în care, bazat pe

consecințele legilor radiației lui Max Planck, preconizează pricipiile de funcționare ale
laserului. În această lucrare introduce conceptele de emisie spontană și emisie stimulată.

Difuzia luminii

În 1910, Einstein a scris o lucrare despre "opalescența critică" în care tratează

efectul de difuzie al luminii în atmosferă. Este vorba de acel fenomen explicat și de John

17
W. S. Rayleigh, conform căruia bolta cerească se vede albăstruie în timpul zilei și roșcată
la crepuscul.

4.13 Viața de familie

În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić, care îi fusese
colegă la Politehnica din Zurich ETH. Aceasta fusese studentă la
matematică iar Einstein o cunoscuse încă din 1898. Au avut trei
copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi băieți, Hans Albert (n. 1904)
și Eduard (1910).În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la
Berlin, iar Mileva și copiii rămân la Zürich.După unii autori,
Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa de cercetare științifică.În 1919 încheie
divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o verișoară, Elsa, cu care a trăit până la moartea
acesteia, în 1936.

4.13 Citate

1. Singurul lucru adevărat valoros este intuiția.

2. Oricine se proclamă ca judecător al Adevărului și Cunoașterii este un naufragiat de care
râd zeii.
3. Nu orice nebun inteligent poate face lucrurile mai mari, mai complexe, și mai violente.
Este nevoie de un dram de geniu și o mulțime de curaj, pentru a merge în direcția opusă
4. Nu mă gândesc la viitor. Va veni el oricum.
5. Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziții violente de la mințile mediocre.
6. Nu încerca să fii un om de succes, ci un om de valoare.
7. Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.

18
8. Mi-e teamă de ziua când tehnologia va înlocui interacțiunea umană. Lumea va avea o
generație de idioți
9. Dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplate, atunci
suntem într-adevăr o adunătură jalnică.
10. Cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul
11. Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa.
12. Sursa cunoaşterii este experienţa.
13. Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl
pot considera serios… Știința a fost acuzată că subminează moralitatea, pe nedrept…Omul
ar fi într-adevăr într-o stare jalnică dacă ar trebui să fie înfrânat de frica de pedeapsă și
speranța recompensei după moarte.
14. Trebuie să înveți regulile jocului. Și apoi trebuie să joci mai bine ca toată lumea.
15. Sunt două feluri de a-ți trăi viața: UNUL – de a crede că nu există miracole, ALTUL –
de a crede că totul este un miracol.

5.Utilizare

19
 Aceasta lucrare poate fi de ajutor in cazul persoanelor ce doresc sa descopere
lumea minunata a stiintei pe care Albert Einstein a descoperit-o. A fost un personaj
controversat din lumea stiintei, acesta lasandu-si amprenta asupra stiintelor exacte cat si in
filosofie. Numele de Albert Einstein este sinonim, pentru cei mai multi, cu geniul dar este
asociat si excentricitatii. In mod remarcabil, Albert Einstein a contribuit decisiv la nasterea
fizicii moderne.

6. Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org
 https://www.historia.ro
 https://www.scientia.ro

20
21