Quantum Computing

Mihai Prunescu*

Abstract
Pasaje alese, simplificate si traduse din cartea Quantum Computing de Mika Hirvensalo.

* University of Bucharest, Faculty of Mathematics and Informatics; and Simion Stoilow Institute of Mathematics
of the Romanian Academy, Research unit 5, P. O. Box 1-764, RO-014700 Bucharest, Romania.
mihai.prunescu@imar.ro, mihai.prunescu@gmail.com

1
Contents

I Curs 4

1 Sistem probabilist 5

2 Sistem cuantic 5

3 Informatie cuantica 7

4 Masini Turing cuantice 9

5 Circuite booleene, reversibile si cuantice 10

6 Caractere de grup 11

7 Transformarea Fourier discreta 12

8 Transformata Fourier cuantica 14

9 De la perioade la factorizare 16

10 Ordin modulo n 17

11 Algoritm cuantic pentru aflarea ordinului 18

12 Probabilitatea de succes 20

13 Problema subgrupului ascuns 23

14 Metoda Grover de amplificare a probabilitatii 25

II Exercitii 29

15 Matrici stocastice 30

16 Probabilitati si grupuri 31

17 Cercul complex si sfera reala 32

18 Seria Fourier finita 33

19 Aproximatii rationale I 35

20 Aproximatii rationale II 37

21 Teorema lui Jesse Douglas 39

2
22 Operatori autoadjuncti 41

23 Operatori unitari 42

24 Relatia lui Heisenberg 45

3
Part I

Curs

4
1 Sistem probabilist
Un sistem probabilist are un numar finit de stari x1 , . . . , xn . Se cunoaste probabilitatea pi ca
sistemul sa se afle in starea i. Distributia de probabilitate se noteaza:

p1 [x1 ] + p2 [x2 ] + · · · + pn [xn ],

unde pi ≥ 0 si p1 + p2 + · · · + pn = 1.
Exemplu: O moneda are cap head si ban tail. Ea se reprezinta ca distributia de probabilitate:
1 1
h + t.
2 2
2
Fie pij probabilitatea ca sistemul sa treaca din starea xi in starea xj . Cu alte cuvinte, are loc
urmatoarea inlocuire de distributii de probabilitate:

[xi ] → pi1 [x1 ] + pi2 [x2 ] + · · · + pin [xn ],

unde pi1 + pi2 + · · · + pin = 1. Rezulta ca distributia de probabilitate

p1 [x1 ] + p2 [x2 ] + · · · + pn [xn ],

se transforma in distributia de probabilitate

p1 (p11 [x1 ] + p21 [x2 ] + · · · + pn1 [xn ]) + · · · + pn (p1n [x1 ] + p2n [x2 ] + · · · + pnn [xn ]) =

= p01 [x1 ] + p02 [x2 ] + · · · + p0n [xn ],

adica
p01
    
p11 p12 ... p1n p1
 p02   p21 p22 ... p2n   p2 
 ..  =  .. ..   ..  .
    
.. ..
.  . . . .  . 
p0n pn1 pn2 ... pnn pn
Aceasta este o matrice Markov, si evolutia distributiei de probabilitate se numeste lant Markov
sau proces Markov.

2 Sistem cuantic
Un sistem cuantic are starile fundamentale x1 , x2 , . . . , xn . Spatiul de stari al unui sistem cuantic
este spatiul vectorial Hn de dimensiune n peste corpul C. Acest spatiu are o baza ortonormala
{|x1 i, |x2 i, . . . , |xn i}. Aceasta este notatia ket si vine din descompunerea cuvantului braket care
se refera la produsul hermitian hx, yi. Vom reveni mai tarziu asupra acestei notatii. Starile xi se
numesc stari de baza.
O stare a sistemului cuantic este un vector unitar:

α1 |x1 i + α2 |x2 i + · · · + αn |xn i,

unde αi ∈ C iar unitar inseamna |α1 |2 + |α2 |2 + · · · + |αn |2 = 1. Probabilitatea ca sistemul sa se

afle in starea xi este |αi |2 . Starea este o superpozitie de stari de baza. Aplicatia ψ(xi ) = αi se
numeste functie de unda.
Daca |xi = eiθ |yi spunem ca starile |xi si |yi sunt echivalente.
Exemplu: Un qubit este un sistem cuantic format din doua stari. Se alege baza ortonormala
{|0i, |1i} si o stare generala a sistemului este α0 |0i + α1 |1i cu |α0 |2 + |α1 |2 = 1. 2

5
Evolutia unui sistem cuantic este data de o relatie:

α10
    
α11 α12 ... α1n α1
 α20   α21 α22 ... α2n   α2 
 ..  =  .. ..   ..  .
    
.. ..
 .   . . . .  . 
αn0 αn1 αn2 ... αnn αn
De data aceasta conditia pe care trebuie sa o indeplineasca matricea A este de a fi o matrice
unitara, adica:
A∗ :=T A = A−1 .
Matricea A∗ =T A se numeste si adjuncta lui A. Reamintim ca T A este operatia de transpozitie
iar A este conjugarea complexa a elementelor matricii.
Observatie: Operatiile unitare sunt in particular inversabile. De aceea dispozitivele cuantice
de calcul sunt in general reversibile. Asupra acestui aspect se va reveni in contextul circuitelor
cuantice.
Exemplu: Dam cu banul cuantic (o posibilitate...)
1 1
|hi → √ |hi + √ |ti
2 2
1 1
|ti → √ |hi − √ |ti
2 2
Aplicatia este unitara. Pornind din starea |hi, cele doua stari apar cu probabilitate de 1/2 fiecare.
Dar la a doua aruncare, ne intoarcem in starea |hi. 2
Fie doua sisteme cuantice cu stari de baza |x1 i, . . . , |xn i respectiv |y1 i, . . . , |ym i. Reuniunea
celor doua sisteme are ca stari de baza perechi (|xi i, |yj i) := |xi yj i, iar starea reuniunii celor doua
sisteme are forma:
Xn X m
αij |xi yj i.
i=1 j=1

Daca doua spatii vectoriale Hn si Hm au bazele |x1 i, . . . , |xn i respectiv |y1 i, . . . , |ym i, spatiul
vectorial Hn ⊗ Hm are baza formata din cei nm vectori |xi yj i, care nu sunt altceva decat perechi
|xi i ⊗ |yj i = |xi yj i. Produsul tensorial este bilinear:

Xn Xm n X
X m
( αi |xi i) ⊗ ( βj |yj i) = αi βj |xi yj i.
i=1 j=1 i=1 j=1

Daca starea sistemului compus poate fi scrisa ca un produs tensorial de stari, starea este decom-
pozabila. Altfel, starea este indecompozabila sau entangled.
Exemplu: Fie un sistem format din doi qubiti. Starea:
1
(|00i + |01i + |10i + |11i)
2
este decompozabila. Intr-adevar,
1 1 1
(|0i|0i + |0i|1i + |1i|0i + |1i|1i) = √ (|0i + |1i) √ (|0i + |1i).
2 2 2
2
Exemplu: Fie un sistem format din doi qubiti. Starea:
1
√ (|0i|0i + |1i|1i)
2

6
este entangled. Aceasta se numeste pereche EPR sau pereche Einstein - Podolski - Rosen.
Starile |00i si |11i se observa cu probabilitate de 1/2 pe cand starile |01i sau |10i se vor observa
cu probabilitate 0. Asadar
P [S(Q1 ) = S(Q2 )] = 1.
Particulele pastreaza starea entangled chiar daca sunt la distanta mare una de alta. Asta ofera
posibilitati pentru criptografia cuantica si pentru protocoalele cuantice de comunicatie. 2
Un sistem format din m qubiti este descris de spatiul vectorial H2 ⊗H2 ⊗· · ·⊗H2 . Acest spatiu are
baza formata din vectorii |x1 i|x2 i . . . |xm i unde (x1 , . . . , xm ) ∈ {0, 1}m . Spatiul are dimensiune
2m si se numeste registru cuantic de lungime m.
Starea generala a registrului quantic de m qubiti este data de o expresie:

c0 |0i + c1 |1i + · · · + c2m −1 |2m − 1i,

cu conditia |c0 |2 + · · · + |c2m −1 |2 = 1. Aceasta descriere necesita O(2m ) numere complexe. Deci
ponderea descrierii unei stari creste exponential in ponderea fizica a sistemului. Asa se explica
intr-o anumita masura performanta calculatoarelor cuantice.

3 Informatie cuantica
O operatie pe un qubit, numita poarta cuantica unara, este o aplicatie unitara U : H2 → H2 .
Ea are forma:

|0i → a|0i + b|1i

|1i → c|0i + d|1i

unde
 ∗
c∗
   
a b a 1 0
= .
c d b∗ d∗ 0 1
Aceasta relatie este explicitarea caracterului unitar. Notatia a∗ semnifica din nou conjugarea
numerelor complexe.
Exemplu: Fie reprezentarea |0i =T (1, 0) si |1i =T (0, 1). Matricea unitara:
 
0 1
M¬ =
1 0

defineste actiunea M¬ |0i = |1i, M¬ |1i = |0i. Aceasta poarta cuantica se numeste negatie
cuantica. 2
Exemplu: Consideram poarta cuantica data de aplicatia unitara:
p  1+i 1−i 
M¬ = 1−i 2 2
1+i .
2 2

Observam ca
p 1+i 1−i
M¬ |0i = |0i + |1i,
2 2
si cum  1 + i 2  1 − i 2 1
 =  = ,
   
2 2 2


rezultatele |0i si |1i se vor vedea cu probabilitate egala cu 1/2. Aceasta operatie se numeste
radacina patrata a negatiei cuantice. 2

7
Exemplu: Operatia W2 data de matricea unitara:
!
√1 √1
W2 = 2 2
√1 − √12
2

se numeste matricea Hadamard-Walsh. 2

O poarta cuantica binara este o aplicatie unitara U : H4 → H4 . Folosim urmatoarea reprezen-
tare: |00i =T (1, 0, 0, 0), |01i =T (0, 1, 0, 0), |10i =T (0, 0, 1, 0), |11i =T (0, 0, 0, 1).
Exemplu: Matricea unitara:  
1 0 0 0
0 1 0 0
Mcnot =
0

0 0 1
0 0 1 0
defineste operatie de negatie cuantica controlata. Se verifica faptul ca:

Mcnot |x0 x1 i = |x0 , x0 +2 x1 i.

Deci al doilea qubit este negat daca si numai daca primul qubit (qubitul de control) este 1. 2
Produsul tensorial sau produsul Kronecker al unei matrici r × s notata A cu o matrice t × u
notata B dupa cum urmeaza:
   
a11 a12 . . . a1s b11 b12 ... b1u
a21 a22 . . . a2s  b21 b22 ... b2u 
A= . ..  ; B =  ..
   
.. .. .. .. .. 
 .. . . .   . . . . 
ar1 ar2 . . . ars bt1 bt2 ... btu
este matricea rt × su notata A ⊗ B care are urmatoarea reprezentare bloc:
 
a11 B a12 B . . . a1s B
a21 B a22 B . . . a2s B 
A⊗B = . ..  .
 
.. ..
 .. . . . 
ar1 B ar2 B ... ars B
Daca M1 : Hn → Hn iar M2 : Hm → Hm atunci M1 ⊗ M2 : Hn ⊗ Hm → Hn ⊗ Hm . Se observa ca
M1 ⊗ M2 nu introduce entanglement intre Hn si Hm .
Exemplu: Fie M1 = M2 = W2 , matricea Hadamard-Walsh. Actiunea pe ambii qubiti a matricii
Hadamard-Walsh poate fi vazuta ca poarta cuantica binara, definita de matricea:
 
1 1 1 1
1 1 −1 1 −1
W4 = W2 ⊗ W2 =  .
2 1 1 −1 −1
1 −1 −1 1
Se observa ca:
1
W4 |x0 x1 i = (|0i + (−1)x0 |1i) ⊗ (|0i + (−1)x1 |1i) =
2
1
= (|00i + (−1)x0 |01i + (−1)x1 |10i + (−1)x0 +x1 |11i).
2
Cu alte cuvinte se observa ca aceasta stare este decompozabila.
Observatie: Negatia controlata Mcnot nu poate fi descompusa ca produs tensorial de matrici.
Intr-adevar consideram starea decompozabila:
1 1
S = (W2 ⊗ I2 ) |00i = √ (|0i + |1i)|0i = √ (|00i + |10i).
2 2

8
Se observa ca Mcnot S este o stare entangled:
1
Mcnot S = √ (|00i + |11i).
2
Asta nu s-ar putea daca Mcnot ar fi decompozabila. 2
Nu orice operatie se poate face folosind porti cuantice. Vom prezenta Teorema de Neclonare a lui
W. K. Wooters si W. H. Zurek. Fie un sistem cuantic cu starile de baza |a1 i, . . . , |an i. Fie Hn
spatiul starilor. Consideram ca starea |a1 i are functia de blanc.
Definitie: O functie unitara U : Hn ⊗ Hn → Hn ⊗ Hn cu proprietatea ca pentru orice stare
|xi ∈ Hn are loc:
U (|xi|a1 i) = |xi|xi
se numeste masina cuantica de copiat.
Teorema de Neclonare: Daca n > 1 nu exista nicio masina cuantica de copiat.
Demonstratie: Presupunem ca U exista si ca n > 1. Deoarece n > 1, exista doua stari ortogonale,
in particular starile de baza |a1 i si |a2 i. Dar U (|a1 i|a1 i) = |a1 i|a1 i si U (|a2 i|a1 i) = |a2 i|a2 i. Mai
mult:  1   1 1 
U √ (|a1 i + |a2 i)|a1 i = √ (|a1 i + |a2 i))( √ (|a1 i + |a2 i) =
2 2 2
1 
= |a1 i|a1 i + |a1 i|a2 i + |a2 i|a1 i + |a2 i|a2 i .
2
Pe de alta parte din linearitate:
 1  1 1
U √ (|a1 i + |a2 i)|a1 i = √ U (|a1 i|a1 i) + √ U (|a2 i|a1 i) =
2 2 2
1 1
= √ |a1 i|a1 i + √ |a2 i|a2 i.
2 2
Cele doua reprezentari sunt diferite. Contradictie. 2

4 Masini Turing cuantice

Pentru a defini o masina Turing cuantica, consideram un alfabet finit A, o multime finita de
stari ale masinii Q, si trei stari speciale q0 , qa , qr ∈ Q numite starea initiala, starea acceptanta
si starea neganta. Ultimile doua stari sunt stari finale. Pe deasupra se defineste o functie de
amplitudine a tranzitiilor posibile:
δ : Q × A × Q × A × {−1, 0, 1} → C.
O configuratie a masinii Turing este un tuplu (q, w1 , a, w2 ) unde q ∈ Q, a ∈ A iar w1 , w2
sunt cuvinte peste A. Spatiul vectorial complex generat de configuratii este infinit dimensional.
Conditiile pe care trebuie sa le respecte δ sunt urmatoarele:

1. Pentru orice (q1 , a1 ) ∈ Q × A,

X
|δ(q1 , a1 , q2 , a2 , d)|2 = 1.
(q2 ,a2 ,d)∈Q×A×{−1,0,1}

2. Fie C multimea infinita a configuratiilor, H = C[C] spatiul Hilbert complex generat de C,

Uδ : H → H functia liniara generata de δ. Atunci Uδ trebuie sa fie unitara.

Pentru o mai buna simulare a masinilor Turing cuantice, se cere ca δ sa ia valori in Q[i]. Nu este
clar in ce masura aceasta cerinta restrange conceptul.
Notiunea de masina Turing cuantica fiind foarte complicata, se prefera alte modele de calcul,
precum circuitele cuantice.

9
5 Circuite booleene, reversibile si cuantice
Fixam alfabetul A = F2 = {0, 1}. Se stie ca operatiile {∧, ∨, ¬} formeaza o famile completa de
functii booleene, in sensul ca orice functie f : Fn2 → Fm
2 se poate defini complet cu ajutorul unui
tuplu format din m termeni care contin exact aceste simboluri de functie si variabilele x1 , . . . , xn .
Un mod mai compact de a reprezenta functiile booleene sunt circuitele booleene. Un circuit
boolean este un graf aciclic orientat, ale carui varfuri sunt etichetate cu variabile de intrare xi ,
variabile de iesire yj sau operatiile booleene ∧, ∨, ¬. Conditia este ca varfurile etichetate cu
variabile de intrare sa nu primeasca sageti de nicaieri (fanin 0), varfurile etichetate cu variabile de
iesire sa primeasca exact o sageata (fanin 1) si sa nu trimita niciuna (fanout 0), varfurile etichetate
∨ sau ∧ sa primeasca exact doua sageti si sa trimita cel putin una (fanin 2, fanout ≥ 1) iar varfurile
etichetate cu ¬ sa primeasca exact o sageata si sa trimita cel putin una (fanin 1, fanout ≥ 1).
O operatie (poarta) reversibila este o functie f : Fm m
2 → F2 bijectiva.
Exemplu: Functia T : F32 → F32 , poarta Toffoli, data de T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 , x1 x2 + x3 ) este
o operatie reversibila. 2
Exemplu: Negatia controlata N : F22 → F22 data de N (x1 , x2 ) = (x1 , x1 + x2 ) este o operatie
reversibila. 2
Un circuit reversibil este o permutare a lui Fn2 compusa din operatii reversibile. O multime R
de operatii reversibile se numeste universala daca orice circuit C : Fn2 → Fn2 se poate construi
folosind operatii din R, constante, permutari de bit (. . . , xi , . . . , xj , . . . ) → (. . . , xj , . . . , xi , . . . )
si spatiu aditional. Asta inseamna ca folosind operatiile din R putem construi o permutare f :
Fn+m
2 → F2m+n astfel incat exista un vector constant (c1 , . . . , cm ) ∈ Fm 2 cu proprietatea ca:

f (x1 , . . . , xn , c1 , . . . , cm ) = (C(x1 , . . . , xn ), d1 , . . . , dm ).

Lema: Operatiile {¬, N, T } formeaza o multime universala de functii reversibile care nu necesita
decat constanta 0.
Demonstratie:

1. Negatia ¬ este reversibila, deci poate fi folosita direct.

2. T (x1 , x2 , 0) = (x1 , x2 , x1 x2 ), asadar folosind poarta Toffoli putem calcula conjunctia ∧.

3. Fiindca x1 ∨ x2 = ¬(¬x1 ∧ ¬x2 ), putem inlocui disjunctiile cu termeni formati din negatii si
conjunctii.
4. Pentru a simula situatiile cu fanout > 1 folosim negatia controlata, fiindca N (x1 , 0) =
(x1 , x1 ) deci se poate duplica primul bit x1 .

2
Teorema: Poarta Toffoli este o poarta reversibila universala.
Demonstratie: Deoarece T (1, 1, x) = (1, 1, ¬x) si T (1, x, y) = (1, x, x + y), negatia si negatia
controlata se pot simula cu porti Toffoli si constanta 1. 2
Identificam stringurile de biti ~x ∈ Fm xi | ~x ∈ Fm
2 cu o baza ortogonala {|~ 2 } a spatiului Hilbert
complex H2m de dimensiune 2 . Adoptam reprezentarea |~xi = ei =T (0, . . . , 1, . . . , 0), de lungime
m

2m , unde ~x este reprezentarea binara a numarului i + 1.

Orice operatie reversibila pe m biti se reprezinta in aceasta baza ca matrice de permutare (exact
un 1 pe fiecare linie si pe fiecare coloana). Matricea respectiva este unitara si actioneaza ca o
operatie cuantica pe H2m . Asadar calculabilitatea cuantica generalizeaza calculabilitatea
clasica.

10
Exemplu: Poarta Toffoli este data de matricea:
 
I2 O O O
 O I2 O O 
 ,
 O O I2 O 
O O O M¬

unde blocurile sunt 2 × 2, O este matricea nula, I2 este identitatea iar M¬ este negatia. Intr-
adevar, Toffoli modifica stringul x0 x1 x2 numai in cazurile 110 → 111 si 111 → 110, adica e7 → e8
si e8 → e7 . 2

6 Caractere de grup
Fie (G, +, 0) un grup abelian. Un caracter al lui G este un morfism de grupuri:

χ : (G, +, 0) → (C \ {0}, ·, 1).

Deci χ(0) = 1. Daca |G| = n este finit, rezulta ca χ(g)n = χ(ng) = χ(0) = 1 asadar valorile lui χ
sunt radacini ale unitatii. Daca χ1 si χ2 sunt caractere, se observa ca produsul χ1 χ2 este si el un
caracter. Fie Ĝ grupul caracterelor, cu acest produs.
Exemplu: Sa calculam Ẑn . Grupul ciclic Zn = {0, 1, 2, . . . , n − 1}. Pentru y ∈ Z fie:
2πixy
χy (x) = e n .

Observam ca χy este un caracter al lui Zn si ca χy = χz daca si numai daca y ≡ z mod n. Asadar

Ẑn = {χx | x ∈ Zn } ' Zn . 2
Se poate arata in general:
Teorema: Daca G este un grup abelian finit, atunci G ' Ĝ.
Demonstratie: Orice grup abelian finit se scrie ca produs de grupuri ciclice: G ' G1 × G2 ×
· · · × Gm . Cum stim ca Ĝi ' Gi , vrem sa aratam ca Ĝ ' G. Dar G = G1 ⊕ G2 ⊕ · · · ⊕ Gm , deci
orice element g ∈ G se exprima unic g = g1 + · · · + gm , unde gi ∈ Gi . Fie χi un caracter al lui Gi .
Definim χ : G → C \ {0} prin χ(g) = χ1 (g1 ) . . . χm (gm ). Se observa ca χ este un caracter al lui G
si ca este unic determinat de χ1 , . . . , χm . 2
Aplicatie: Caracterele lui Fm
2 . Caracterele lui (F2 , +, 0) sunt:
2πixy
χy (x) = e 2 = (−1)xy ,

asadar caracterele lui Fm

2 sunt:

χ~y (~x) = (−1)x1 y1 +···+xm ym = (−1)~x·~y .

2
Fie G = {g1 , . . . , gn } un grup abelian finit. Multimea:

V = {f : G → C}

formeaza un spatiu vectorial peste C. Cum fiecare element este unic determinat de valorile
(f (g1 ), . . . , f (gn )), V are dimensiunea n peste C. O baza este data de functiile ei cu proprietatea
ca ei (gj ) = δij adica 1 daca i = j si 0 in caz contrar.
Produsul scalar din spatiul vectorial V este definit de:
n
X
hf | hi = f ∗ (gi )h(gi ).
i=1

11
Cu ajutorul lui se defineste norma: p
k f k= hf | f i.

Teorema de Ortogonalitate a Caracterelor: Daca χi si χj sunt caractere ale grupului abelian

finit G, atunci: (
0, daca i 6= j,
hχi | χj i =
n, daca i = j.

Demonstratie: Observam ca 1 = |χ(g)|2 = χ∗ (g)χ(g), deci χ∗ (g) = χ(g)−1 pentru orice g ∈ G.

Deci:
n
X n
X n
X
hχi | χj i = χ∗i (gk )χj (gk ) = χ−1
i (gk )χ j (gk ) = (χ−1
i χj )(gk ).
k=1 k=1 k=1

Daca i = j, atunci χ−1

i χj este caracterul constant 1, si partea a doua rezulta imediat. Daca i 6= j
atunci χi−1 χj este un caracter netrivial χ si trebuie sa aratam ca pentru un caracter netrivial:
n
X
S= χ(gk ) = 0.
k=1

Stim ca exista un element g ∈ G cu χ(g) 6= 1. Aplicatia gi → gi + g este o permutare a lui G deci:

n
X n
X n
X
S= χ(gk ) = χ(g + gk ) = χ(g) χ(gk ) = χ(g)S.
k=1 k=1 k=1

Cum χ(g) 6= 1, acest lucru este posibil doar daca S = 0. 2

De aici rezulta ca functiile:
1
Bi = √ χi
n
formeaza o baza a lui V. O alta concluzie este ca matricea X ∈ Cn×n cu elemente χj (gi ) are
proprietatea:
1
X −1 = X ∗ .
n

7 Transformarea Fourier discreta

Fiecare functie f ∈ V are o unica reprezentare conform bazei B data de caracterele grupului G:

f = fˆ1 B1 + · · · + fˆn Bn .

Functia fˆ : G → C (adica fˆ ∈ V) definita de relatiile:

fˆ(gi ) = fˆi ,

pentru orice i = 1 la n, se numeste transformata Fourier discreta a functiei f ∈ V.

Se observa ca hBi | f i = fˆi . Asadar transformata Fourier discreta se poate scrie si ca:
n
1 X ∗
fˆ(gi ) = hBi | f i = √ χi (gk )f (gk ).
n
k=1

Exemplu: Transformata Fourier a unei functii f : Zn → C este:

1 X − 2πixy
fˆ(x) = √ e n f (y).
n
y∈Zn

12
 2
Exemplu: Transformata Fourier a unei functii f : → C este: Fm
2
1 X
fˆ(~x) = √ (−1)~x·~y f (~y ).
2m ~y∈Fm
2

Aceasta transformata Fourier se numeste si transformata Hadamard-Walsh. 2

Observam ca definitia transformatei Fourier discreta poate fi scrisa si:
ˆ  ∗
χ1 (g1 ) χ∗1 (g2 ) . . . χ∗1 (gn )
  
f (g1 ) f (g1 )
 fˆ(g2 )  ∗ ∗
χ∗2 (gn ) 
 χ2 (g1 ) χ2 (g2 ) . . .
1    f (g2 ) 
 
 .  = √  .. ..   ..  .
 
.. ..
 ..  n . . . .  . 
∗ ∗
ˆ
f (gn ) χn (g1 ) χn (g2 ) . . . χ∗n (gn ) f (gn )

Cum matricea care apare in partea dreapta este X ∗ , inmultind in partea stanga cu X obtinem:
    ˆ 
f (g1 ) χ1 (g1 ) χ2 (g1 ) . . . χn (g1 ) f (g1 )
 f (g2 )   χ1 (g2 ) χ2 (g2 ) . . . χn (g2 )  ˆ
1   f (g2 ) 

 ..  = √  .. .
  
.. .. .
..   ..  .
n .
 
 .  . . 
f (gn ) χ1 (gn ) χ2 (gn ) . . . χn (gn ) fˆ(gn )
Aceasta relatie justifica urmatoarea definitie. Daca f : G → C este o functie, transformata
Fourier inversa a lui f este functia data de:
n
1 X
f˜(gi ) = √ χk (gi )f (gk ).
n
k=1

Acum este clar ca:

˜ ˆ
fˆ = f˜ = f.
Matricile √1n X si √1 X ∗ sunt unitare, deci conserva k f k. Asadar are loc identitatea lui
n
Parseval:
k f˜ k=k f k=k fˆ k .
Exemple: In Zn are loc χx (y) = χy (x) iar transformata Fourier inversa este simetrica cu trans-
formata Fourier:
1 X 2πixy
f˜(x) = √ e n f (y).
n
y∈Zn
In Fm
2 aplicatia Fourier inversa este identica cu aplicatia Fourier directa:
1 X
f˜(~x) = √ (−1)~x·~y f (~y ) = fˆ(~x).
2m y∈Fm
2

2
Functia f : G → C se numeste periodica daca pentru un p ∈ G \ {0} are loc identitatea
f (g + p) = f (g) pentru orice g ∈ G. In aceasta situatie:
n n
1 X ∗ 1 X ∗
fˆ(gi ) = √ χi (gk )f (gk ) = √ χi (gk + p − p)f (gk + p) =
n n
k=1 k=1
n
1 X ∗
= χ∗i (−p) √ χi (gk + p)f (gk + p) = χ∗i (−p)fˆ(gi ),
n
k=1

Dar χ∗i (−p) = χi (−p) −1

= χi (p). Am aratat:
Propozitie: Daca functia f este periodica de perioada p iar χi (p) 6= 1 atunci fˆ(gi ) = 0. 2

13
8 Transformata Fourier cuantica
Fie G un grup abelian finit. Fie H un spatiu Hilbert complex capabil sa reprezinte G. Baza lui
H este data de {|gi | g ∈ G} si contine n elemente. Folosim conventia |gi i =T (0, . . . , 1, . . . , 0). O
stare generala a sistemului cuantic G are forma:

c1 |g1 i + · · · + cn |gn i.

Ea poate fi privita ca o aplicatie f : G → C cu f (gi ) = ci si k f k= 1.

Transformata Fourier cuantica (QFT) este aplicatia:
n
X n
X
f (gi )|gi i → fˆ(gi )|gi i.
i=1 i=1

Dupa cum am vazut, matricea acestei transformari este √1 X, adica:

n

χ∗1 (g1 ) χ∗1 (g2 ) χ∗1 (gn )

 
...
∗
1  χ2 (g1 ) χ∗2 (g2 ) ... χ∗2 (gn ) 
√  . ..  ,

.. ..
n  .. . . . 
χ∗n (g1 ) χ∗n (g2 ) . . . χ∗n (gn )

si este o aplicatie unitara din Teorema de Ortogonalitate, respectiv din Identitatea lui Parseval.
In cazul in care G = U ⊕ V este o suma directa de grupuri, fiecare element g ∈ G se scrie unic in
forma g = u + v unde u ∈ U si v ∈ V . In cazul acesta produsul tensorial HU ⊗ HV reprezinta G
cu baza {|ui|vi | u ∈ U, v ∈ V }. Are loc si descompunerea Ĝ = Û × V̂ . Prin urmare transformata
Fourier cuantica este decompozabila, si produce intotdeauna o stare decompozabila!
Exemplu: Transformata Fourier cuantica a starilor lui Fm 2 :
X
|~xi → (−1)~x·~y |yi.
y ∈Fm
~ 2

Elementele ~x = (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ Fm
2 au o reprezentare naturala ca produs tensorial de m qubiti:

|~xi = |x1 i|x2 i . . . |xm i.

Asadar este suficient sa gasim QFT pentru F2 si sa aplicam puterea m a produsului tensorial. F2
cu baza {|0i, |1i} are QFT dat de:
1
|0i → √ ((−1)0·0 |0i + (−1)0·1 |1i)
2
1
|1i → √ ((−1)1·0 |0i + (−1)1·1 |1i)
2
Ne reamintim ca aceasta este matricea Hadamard-Walsh W2 :
 
1 1 1
W2 = √ .
2 1 −1
⊗m
Matricea√ Hadamard-Walsh pentre grupul Fm
2 este W2 . Rezulta ca elementul ~x~y din matrice
m x·~
~
este (1/ 2) (−1) .y
2
Exemplu: Transformata Fourier cuantica a starilor lui Zn . Daca n este produs n = n1 n2 cu
gcd(n1 , n2 ) = 1 atunci Zn ' Zn1 × Zn2 si transformata Fourier cuantica QFT este decompozabila
in factori mai mici. De aceea este important sa cunoastem comportamentul lui QFT pe grupuri

14
Zn cu n = pk , unde p este numar prim. Un asemenea caz se rezolva complet in exemplul urmator.
2
Exemplu: Transformata Fourier cuantica a starilor lui Z2m . Grupul Z2m are o reprezentare
naturala folosind m qubiti. Un element x = xm 2m−1 + xm−1 2m−2 + · · · + x2 2 + x1 unde toti
xi ∈ {0, 1}, este reprezentat ca:
|xi = |xm i|xm−1 i . . . |x1 i.
Cum sa implementam aplicatia QFT inversa:
m
2 −1
1 X 2πixy
|xi → √ e 2m |yi
2m y=0

folosind un circuit cuantic? Surpriza: actiunea acestei transformari pe un element de baza este
decompozabila!
Lema: m
2X −1
2πixy πix πix
e 2m |yi = (|0i + e 20 |1i) . . . (|0i + e 2m−1 |1i)
y=0

Proof: Consideram ultimul qubit din ~y : |~y i = |y~0 bi = |y~0 i|bi. Notam 2πix cu A. Astfel:
m
2X −1  Ay  2m−1
X−1  A · 2y 0  2m−1
X−1  A(2y 0 + 1) 
0
exp |yi = exp |y 0i + exp |y 0 1i =
2m 2m 2m
y=0 y 0 =0 y 0 =0

2m−1
X−1  A · 2y  2m−1
X−1  A · 2y  A
= exp |yi|0i + exp exp |yi|1i =
y=0
2m y=0
2m 2m
2m−1
X−1  2πixy    πix  
exp |yi |0i + exp m−1 |1i .
y=0
2m−1 2
Prin inductie sunt transformati toti qubitii de la dreapta la stanga. 2
Se observa ca faza l a lui |1i depinde numai de bitii x1 , . . . , xl . Mai exact:
 2m x + · · · + x   2l x + · · · + x 
m 1 l 1
exp πi = exp πi =
2l−1 2l
 πix   πix   πix   πix 
l l−1 2 1
= exp exp · · · · · exp exp =
20 21 2l−1 2l
 πix   πix   πix 
l−1 2 1
= (−1)xl exp · · · · · exp exp .
21 2l−2 2l−1
Acum descriem circuitul cuantic care produce actiunea lui QFT pe elementele de baza ale lui Z2m ,
adica pe elementele:
|~xi = |x1 i|x2 i . . . |xm i.

1. Se actioneaza cu transformarea Hadamard-Walsh qubitul m. Se obtine:

1
√ |x1 i|x2 i . . . |xm−2 i(|0i + (−1)xm |1i).
2

2. Se completeaza faza (−1)m la faza:

 2πix   2πix   2πix 
m−1 2 1
(−1)m exp . . . exp exp .
22 2m−1 2m
folosind rotatiile respective in mod conditionat: o rotatie se aplica daca si numai daca atat
bitul xm cat si bitul xi sunt 1.

15
 Figure 1: Circuit cuantic pentru QFT. Sursa: Wikipedia.

3. Pasii 1. si 2. se repeta succesiv pentru ceilalti biti: m − 2, . . . , 0.

Daca Rk este rotatia: !

1 0 
2πi
0 exp 2k

atunci circuitul cuantic arata ca in figura. Starea de iesire este produsul tensorial al qubitilor din
portile de iesire.

9 De la perioade la factorizare
Fie n = pe11 . . . pekk descompunerea in factori primi (necunoscuta!) a unui numar impar. Cum
exista un algoritm clasic in timp polinomial care decide daca un numar este putere perfecta de
numar natural (Exercitiu!) presupunem k ≥ 2. Dorim sa gasim un divizor netrivial d al lui n.
Daca putem face asta, atunci putem repeta algoritmul pentru d si n/d, si in scurt timp aflam
descompunerea in factori primi a lui n.
Se alege la intamplare, cu probabilitate uniforma, a ∈ Zn cu a 6= 0 si a 6= 1. Daca d = gcd(n, a) > 1
atunci d este un divizor al lui n si suntem gata. Numarul d s-ar calcula cu algoritmul lui Euclid.
Daca d = 1 atunci a apartine grupului unitatilor multiplicative Z× n . Presupunem ca putem afla
usor r = ordn (a), adica ordinul elementului a in grupul multiplicativ Z× n . Deci:

ar ≡ 1 mod n,
r r
adica n | ar − 1. Daca r este par, atunci n | (a 2 − 1)(a 2 + 1), deci ar avea factor comun cu cel
putin unul dintre ele, si acest factor s-ar gasi cu algoritmul lui Euclid. Ce se intampla insa daca
r
n | (a 2 ±1) si factorul obtinut este chiar n? Acest lucru este foarte improbabil, dupa cum urmeaza:
r
In primul rand, daca n | (a 2 − 1) atunci :
r
a 2 ≡ 1 mod n,

ceea ce contrazice definitia ordinului.

r r
In al doilea rand, s-ar putea ca n | (a 2 + 1) si in acelasi timp gcd(n, a 2 − 1) = 1. Din prima relatie
obtinem:
r
a 2 ≡ −1 mod n.

16
 r
In sectiunea urmatoare vom arata ca probabilitatea ca ordinul lui a sa fie par si ca a 2 6≡
−1 mod n este cel putin 9/16.
Deci presupunand ca ordn (a) poate fi calculat repede, se poate gasi un factor al lui n in putine
incercari. Peste doua sectiuni vom arata ca ordinul se calculeaza rapid folosind un circuit cuantic.
Exemplu: 15 = 3 · 5 este cel mai mic numar care se poate factoriza prin aceasta metoda.

Z×
15 = {1, 2, 4, 7, 8, 11, 13, 14}.
r
iar ordinele elementelor sunt 0, 4, 2, 4, 4, 2, 4, 2. Singurul element pentru care a 2 ≡ −1 mod 15
este a = 14. Pentru a = 7, 72 − 1 ≡ 3 mod 15 iar 72 + 1 ≡ 5 mod 15. Atat 3 cat si 5 sunt factori
ai lui 15. 2

10 Ordin modulo n
Fie n = pe11 . . . pekk un numar impar cu descompunerea lui in factori primi, k ≥ 2. Fie a ∈ Z×
n un
element ales la intamplare. Din Teorema Chineza a Resturilor,
× ×
Z×
n = Zpe1 × · · · × Zpek ,
1 k

ei
deci grupul Z×
n este un produs direct de grupuri ciclice. Cardinalitatea fiecarui factor este ϕ(pi ) =
ei−1
pi (pi − 1) si este in particular un numar par. Elementul a corespunde unui tuplu:

(a1 , . . . , ak ) ∈ Z× ×
e × · · · × Z ek .
p 1 p
1 k

Ordinul elementului a ∈ Zpe se noteaza ordpe (a).

Lema: Fie ϕ(pe ) = 2u v unde u ≥ 1, 2 6 |v si s ≥ 0 este fixat. Atunci probabilitatea ca pentru un
element ales la intamplare a ∈ Z× s 1
pe , ordpe (a) = 2 t unde 2 6 |t, este ≤ 2 .
Demonstratie: Daca s > u, probabilitatea este 0. Deci fie s ≤ u. Ne reamintim ca grupul
unitatilor lui Zn este ciclic numai pentru n ∈ {2, 4, pe , 2pe }. Fie g un generator al grupului Z×
pe .
2u v−1
Grupul Z× p e = {g 0 1
, g , . . . , g } si:

2u v
ord(g j ) = ,
gcd(j, 2u v)

deci ordinul 2s t apare numai daca j = 2u−s w unde 2 6 |w. In multimea {0, 1, 2, . . . , 2u v − 1} sunt
exact 2s v multipli de 2u−s si anume 1 · 2u−s , . . . , (2s v − 1)2u−s , dar numai jumatate dintre ei au
coeficient impar. Deci probabilitatea este:
1
2 · 2s v 2s 1
u
= u+1 ≤ .
2 v 2 2
2
Lema: Pentru a ∈ Z×
n, probabilitatea ca ordn (a) sa fie impar este cel mult 2 −k
.
Demonstratie: Fie (a1 , . . . , ak ) descompunerea lui a conform Teoremei Chineze a Resturilor. Fie
ri = ordpei (ai ). Cum r = lcm(r1 , . . . , rk ), r este impar daca si numai daca toti ri sunt impari.
i
Aceasta probabilitate este de cel mult (1/2) . . . (1/2) = 2−k . 2
Lema: Pentru n = pe11 . . . pekk impar cu k ≥ 2, daca r = ordn (a) este par, probabiliatea ca
r
a 2 ≡ −1 mod n este cel mult 2−k .
r r
Demonstratie: Congruenta a 2 ≡ −1 mod n implica a 2 ≡ −1 mod pei i pentru toti i. Fie r
ordinul lui a modulo n iar ri ordinul lui a modulo pri i . Fie r = 2s t si ri = 2si ti , unde 2 6 |t si 2 6 |ti .
Cum toti ri |r pentru toti i, rezulta si ≤ s, dar congruentele au loc doar daca si = s pentru toti i.

17
 r
Intr-adevar, daca si < s atunci ri | 2r (deoarece k ≥ 2) ceea ce implica a 2 ≡ 1 mod pei i . Dar asta ar
implica 1 ≡ −1 mod pei i , ceea ce nu se poate fiindca pi 6= 2. Asadar probabilitatea in cauza este
≤ decat probabilitatea ca si = s pentru toti i, care este ≤ (1/2) . . . (1/2) = 2−k . 2
Punand aceste leme cap la cap obtinem urmatoarea:
Teorema: Fie n = pe11 . . . pekk impar cu k ≥ 2. Pentru a ∈ Z× n ales la intamplare, probabilitatea
r
ca ordn (a) sa fie par si ca a 2 6≡ −1 mod n este de cel putin (1 − 2−k )2 ≥ 16
9
. 2

11 Algoritm cuantic pentru aflarea ordinului

Am aratat deja o legatura intre perioada unei functii discrete si transformarea Fourier discreta.
Cum nu putem calcula transformarea Fourier cuantica peste tot Z, alegem un domeniu Zm =
{0, 1, . . . , m − 1} cu m > n suficient de mare ca o perioada sa poata aparea. Alegem m = 2l
pentru ca putem calcula QFT pentru Z2l . Valoarea lui l va fi fixata mai tarziu. Zm are nevoie de
l qubiti iar Zn are nevoie de cel mult l qubiti. Pentru reprezentare vom folosi notatia |xi|yi cu
x ∈ Zm si y ∈ Zn .

1. Se porneste cu starea |0i|0i si se aplica Hadamard-Walsh pe primul |0i. Rezulta:

m−1
1 X
√ |ki|0i.
m
k=0

2. Se calculeaza k → ak mod n folosind un circuit booleean mic, care este simulat de un circuit
cuantic mic. Se obtine superpozitia:
m−1
1 X
√ |ki|ak i.
m
k=0

Fiindca functia k → ak mod n are perioada ordn (a) = r, superpozitia poate fi scrisa in
forma:
r−1 sl
1 XX
√ |qr + li|al i,
m q=0 l=0

unde sl este cel mai mare intreg pentru care sl r + l < m. El se determina cu inegalitatile:
m l m l
− 1 − ≤ sl < − .
r r r r

3. Se calculeaza aplicatia QFT inversa pe Zm si se obtine:

r−1 sl m−1
1 XX 1 X  2πip(qr + l) 
√ √ exp |pi|al i =
m q=0
m p=0 m
l=0

r−1 m−1 s
1 XX  2πipl  X  2πiprq 
= exp exp |pi|al i.
m p=0
m q=0
m
l=0

4. Se considera aceasta superpozitie ca reprezentare a lui Zm . Se face o observatie si se citeste

un p ∈ Zm .
p pi
5. Se considera numarul rational m . Se calculeaza convergentii qi . Se gaseste cel mai mic qi
qi
astfel incat a ≡ 1 mod n, daca el exista.

18
 263
Explicatie: Consideram fractia ireductibila 189 . Algoritmul lui Euclid genereaza urmatoarea
demonstratie:

263 = 1 · 189 + 74,

189 = 2 · 74 + 41,
74 = 1 · 41 + 33,
41 = 1 · 33 + 8,
33 = 4 · 8 + 1.

Transpus in numere rationale, asta se scrie in modul urmator:

263 74
= 1+ ,
189 189
189 41
= 2+ ,
74 74
74 33
= 1+ ,
41 41
41 8
= 1+ ,
33 33
33 1
= 4+ ,
8 8
ceea ce permite urmatoarea reprezentare ca fractie continua:

263 1
=1+ .
189 1
2+
1
1+
1
1+ 1
4+ 8

Daca fractia continua se noteaza [a0 , a1 , a2 , . . . , an ], in cazul nostru [1, 2, 1, 1, 4, 8], convergentii
sunt fractiile pqii unde:
p0 a0 p1 a0 a1 + 1
= , = ,
q0 1 q1 a1
pi ai pi−1 + pi−2
= .
qi ai qi−1 + qi−2
In cazul nostru convergentii sunt:
3 4 7 32 263
1, , , , , .
2 3 5 23 189
2
Exemplu: Fie n = 15 si a = 7 elementul al carui ordin trebuie calculat. Alegem m = 16.

1. Se prepara starea:
15
1X
|ki|0i.
4
k=1

2. Puterile k → 7k mod 15 produc starea:

1 
|0i|1i + |1i|7i + |2i|4i + |3i|13i + |4i|1i + · · · + |15i|13i =
4
1
= (|0i + |4i + |8i + |12i)|1i+
4

19
 1
+ (|1i + |5i + |9i + |13i)|7i+
4
1
+ (|2i + |6i + |10i + |14i)|4i+
4
1
+ (|3i + |7i + |11i + |15i)|13i.
4
3. Aplicatia QFT inversa pe Z16 da:
1
= (|0i + |4i + |8i + |12i)|1i+
4
1
+ (|0i + i|4i − |8i − i|12i)|7i+
4
1
+ (|0i − |4i + |8i − |12i)|4i+
4
1
+ (|0i − i|4i − |8i + i|12i)|13i.
4
4. Probabilitatea de a observa elementele 0, 4, 8, 12 este 1/4 pentru fiecare.
5. Singurul convergent al lui 0 este 0, si el nu da perioada. Convergentii lui 4/16 sunt 0/1 si
1/4, iar al doilea da perioada corecta 4. Observarea lui 8 produce convergentii lui 8/16 care
sunt 0/1 si 1/2, si nu produc perioada. Dar observarea lui 12 duce la convergentii lui 12/16,
care sunt 0/1, 1/1 si 3/4. Ultimul produce perioada (ordinul lui 7.)

12 Probabilitatea de succes
Probabilitatea observarii unui anumit p ∈ Zm este:
r−1 sl r−1 sl
X 1  2πipl
X 2πipqr
2 1 X  X 2πipqr
2
P (p) = 2
exp exp = 2
exp  .
m m q=0 m m m
  
l=0 q=0 l=0

Vom arata ca aceasta observatie duce la calculul perioadei cu o probabilitate importanta.

Pentru inceput tratam cazul usor in care r | m. Cum sl este cel mai mare intreg astfel incat
sl r + l < m unde 0 ≤ l < r, se observa ca pentru toti l are loc sl = m/r − 1. In acest caz:
m/r−1
r  X 2πipq
2
P (p) = 2
exp  .
m m/r

q=0

Din proprietatea de ortogonalitate a caracterelor stim ca:

m/r−1
(
m
2πipq
r , daca p = 0 in Zm/r ,
X
exp =
q=0
m/r 0, altfel.
(
1
P (p) = r, daca p = 0 in Zm/r ,
0, altfel.

Deci in cazul in care r | m observatia poate produce doar un p in multimea {0, m/r, 2m/r, . . . , (r −
1)m/r}, fiecare cu probabilitate 1/r. Obtinem rezolventul bun cu siguranta numai daca gcd(d, r) =
1. Vom vedea ca probabilitatea acestui eveniment nu tinde la 0 decat suficient de incet.
Cu aceste pregatiri, putem ataca cazul general.

20
Avand in vedere ca m = 2l , in general r nu divide m. Totusi, putem intreba care este probabilitatea
sa observam un p apropiat de un multiplu al lui m r . Daca numarul:
p d   m 
m −  = p − d 

m r r
d p
este suficient de mic si gcd(d, r) = 1 atunci r este un convergent al lui m iar convergentii se gasesc
eficient cu algoritmul lui Euclid.
Cautam un m astfel incat metoda fractiilor continue se aplica. Pentru orice d ∈ {0, 1, . . . , r − 1}
exista un unic intreg p astfel incat inegalitatea:
1 m 1
− <p−d ≤
2 r 2
are loc. Daca alegem m astfel incat n2 ≤ m, atunci:
p d  1 1 1
 − ≤ ≤ 2 < 2.

m r 2m 2n 2r
Aici se poate aplica o Teorema cunoscuta din Algebra:
Teorema: Daca p  1
0 <  − α ≤ 2 ,
 
q 2q
atunci atunci p
q este un convergent al expansiunii lui α in fractie continua. 2
d p
Datorita acestei Teoreme obtinem ca daca gcd(d, r) = 1 atunci r este un convergent al lui m.
Dar sunt numai r intregi p ∈ Zm care satisfac aceasta inegalitate, si anume cate unul pentru fiecare
d ∈ {0, 1, . . . , r − 1}. Care este probabilitatea sa il observam pe unul dintre ei? Cu alte cuvinte,
care este probabilitatea sa se observe un p ∈ Zm astfel incat exista un d ∈ {0, 1, . . . , r − 1} si sa
aiba loc:
r
|pr − dm| ≤ .
2
Lema: Pentru n ≥ 100, observatia circuitului cuantic va da un p ∈ Zm astfel incat pentru un
0 ≤ d ≤ r − 1, are loc |pr − dm| ≤ 2r cu o probabilitate ≥ 25 .
Demonstratie: Intai avem in vedere urmatoarele exercitii:
Exercitiul 1: | exp(ix) − 1|2 = 4 sin2 x2 .
Exercitiul 2:
s
X 2πipqr
2 sin2 πpr(s+1)
m
exp  = .

m sin2 πpr

q=0 m

Datorita acestei estimari,

r−1 πpr(sl +1) r−1 π(pr−dm)(sl +1)
1 X sin2 m 1 X sin2 m
P (p) = 2 2 πpr = 2 2 π(pr−dm)
,
m sin m
m sin
l=0 l=0 m

pentru orice d fixat, din periodicitatea lui sin2 x. De acum incolo x = pr −dm ia valori in intervalul
[− 2r , 2r ]. Pe acest interval vom estima functia:

sin2 πx(sml +1)

f (x) = .
sin2 πx
m

Functia f este o functie para, ia maximul (sl + 1)2 in x = 0 si minimul in punctele ± 2r . Deci:

sin2 πr(s
2m
l +1)

f (x) ≥ .
sin2 2m
πr

21
Cum sl este cel mai mare intreg astfel incat sl r + l < m, au loc inegalitatile:
π r πr   π r
1− < sl + 1 < 1+ ,
2 m 2m 2 m
deci:
sin2 π r


2 1− m
f (x) ≥ .
sin2 πr
2m
2 π
Prin alegerea lui m ≥ n2 , m
r este neglijabila, si putem folosi estimarile sin x ≤ x si sin 2 (1 + x) ≥
π 2
1 − ( 2 x) pentru a obtine:
4  m 2  π r
2 
f (x) ≥ 2 1− ,
π r 2m
deci:
4 1 π r
2 
P (p) ≥ 2 1− .
π r 2m
Dar factorul:  π r
2 
1−
2m
tinde la 1 cand r/m → 0 iar pentru n ≥ 100 este deja mai mare decat 0.9999. Deci probabilitatea
de a observa un p fixat este de cel putin 52 1r pentru orice n ≥ 100.
Dar sunt exact r asemenea valori p. Probabilitatea de a observa unul dintre ei este ≥ 25 . 2
2
Prin urmare fiecare d corespunzator unui asemenea p se obtine cu o probabilitate de Acum 5r .
vom estima cu ce probabilitate, pentru un asemenea d, are loc gcd(d, r) = 1. Probabilitatea ca
gcd(d, r) = 1 pentru d ∈ {0, 1, . . . , r − 1} este ϕ(r)/r. Ea poate fi estimata folosind urmatorul
rezultat:
Teorema: Pentru r ≥ 3,
r 2.50637
< eγ log log r + ,
ϕ(r) log log r
1 1
unde γ = 0.5772156649 · · · = lim (1 + 2 + ··· + n − log n) este constanta lui Euler.
n→∞
Asta implica:
Lema: Pentru r ≥ 19, probabilitatea ca d ∈ {0, 1, . . . , r − 1} sa aiba loc gcd(d, r) = 1, este de cel
putin 4 log1log n .
Daca combinam toate aceste rezultate, aflam ca probabilitatea ca algoritmul cuantic sa afle ordinul
unui element din Zn este de cel putin:
9 1
.
160 log log n

Algoritmul cuantic al lui Shor

Input: n ∈ N impar, compus.
Output: Factor netrivial al lui n.

1. Alege a ∈ {1, 2, . . . , n − 1} la intamplare.

2. Calculeaza d = gcd(a, n) cu algoritmul lui Euclid. Daca d > 1, afiseaza d si stop.
3. Calculeaza r cu algoritmul cuantic, unde m = 2l este ales astfel incat n2 < m. Daca
r
ar 6≡ 1 mod n sau r este impar sau a 2 ≡ −1 mod n, calculeaza un alt r.
r
4. Calculeaza d± = gcd(n, a 2 ± 1). Afiseaza d± si stop.

22
Fie l(n) lungimea binara a numarului n. Algoritmul lui Euclid are nevoie de O(l(n)3 ). Transfor-
marea Hadamard are nevoie de O(l(n)), ak mod n se face in O(l(n)3 ), QFT se face in O(l(n)2 ),
iar calculul convergentilor in timp O(l(n)3 ). La sfarsit se mai face un Euclid, timp O(l(n)3 ). Dar
1 1
probabilitatea este Ω( log log n ) = Ω( log l(n) ), daca repetam algoritmul O(log l(n)) ori se extrage
factorizarea in timp O(l(n)3 log l(n)) cu mare probabilitate.

13 Problema subgrupului ascuns

Input: G grup abelian finit, ρ : G → R, R finita. Se presupune ca exista un subgrup H ≤ G
astfel incat ρ e constanta pe fiecare clasa xH.
Output: Multime de generatori pentru H.
Vom trata cazul G = Fm
2 .
Lema: Daca ~y ∈ Fm m
2 si H ≤ F2 subgrup, atunci:
(
X ~
h·~
y | H | ~y ∈ H ⊥ ,
(−1) =
~
0 altfel.
h∈H

Demonstratie: Daca ~y ∈ H ⊥ si ~h ∈ H, atunci ~y · ~h = 0. OK.

Daca ~y 6∈ H ⊥ atunci exista ~h1 ∈ H cu ~y · ~h1 6= 0. Deci:
~ ~ ~ ~
X X
S= (−1)h·~y = (−1)(h+h1 )·~y = (−1)h1 ·~y S = −S,
~
h∈H ~
h∈H

deci S = 0. 2
Definitie: O multime T ⊂ G se numeste transversala a lui H daca pentru orice clasa xH, xH ∩ T
are un singur element.
⊥ ⊥
Cum | T | = [Fm m
2 : H] si H × H = F2 rezulta ca | T | = | H |.
Codificam elementele lui Fm m
2 prin m qubiti si valorile functiei ρ prin log2 [F2 : H] = m − log2 | H |
qubiti. Se presupune ca ρ e calculabila in timp polinomial. Daca avem o baza Y a lui H ⊥ , se
calculeaza o baza X a lui H prin algoritmul Gauss-Jordan. (polinomial)
ALGORITM A (gasirea unei baze daca dimensiunea d este cunoscuta)

1. Daca d = dim H ⊥ = 0 output ∅.

2. Folositi algoritmul B pentru a alege Y ⊂ H ⊥ cu | Y | = d uniform.
3. Daca Y este liniar independenta, output Y . Altfel output error.

1
Vom vedea ca probabilitatea de a alege o baza este > 4 deci acest algoritm se repeta de 4 - 5 ori.
⊥
ALGORITM B (alegerea uniforma a elementelor din H )

1. Folosind Hadamard-Walsh se prepara superpozitia:

1 X
√ |xi|0i.
2m x∈Fm
2

2. Calculam ρ. Obtinem superpozitia:

1 X 1 XX
√ |xi|ρ(x)i = √ |T + xi|ρ(t)i.
m
2 x∈Fm 2m t∈T x∈H
2

23
 3. Use the Hadamard-Walsh transform on Fm
2 to get:

1 XX 1 X
√ √ (−1)(t+x)·y |yi|ρ(t)i =
2m t∈T x∈H 2m y∈Fm
2

1 X X X
=√ (−1)t·y (−1)x·y |yi|ρ(t)i =
2m t∈T y∈Fm x∈H
2

|H | X X
=√ (−1)t·y |yi|ρ(t)i.
2m t∈T y∈H ⊥

4. Se observa un element y ∈ H ⊥ .

Se observa ca:
| T || H |2 1
P (y) = = ,
2 2m | H⊥ |
deci alegerea este uniforma. Vom vedea ca numarul de incercari este marginit:
Lema: Fie t ≤ d si y1 , y2 , . . . , yd ∈ V alesi uniform, unde V este spatiu vectorial de dimensiune d
peste F2 . Atunci probabilitatea ca acesti vectori sa fie liniar independenti este cel putin 41 .
Demonstratie: Probabilitatea este:
2d − 20 2d − 21 2d − 2t−1
p= d d
... .
2 2 2d
t−1 t−1 t t t
1 Y 2d Y 2d−i Y 2d−t+i Y 2i Y 1
= = = ≤ = 2 (1 + i ).
p i=0 2d − 2i i=0
2d−i − 1
i=1
2 d−t+i − 1
i=1
2i−1
i=2
2 −1
Rezulta ca:
t t t ∞
1 X 1 X 1 X 1 4X 1 4 1 2
ln ≤ ln(1 + i )≤ i
≤ 3 < i
= · = .
2p i=2
2 −1 i=2
2 −1 i=2 4 ·2i 3 i=2 2 3 2 3

2
Deci 1
2p < e 3 < 2 si p > 14 . 2
Dimensiunea D a spatiului H ⊥ poate fi gasita aplicand algoritmul A de mai multe ori. Daca d
este mai mic sau egal decat D, se va gasi o baza cu probabilitate > 1/4, altfel ea nu se va gasi
deloc. Pentru un interval discret I = {k, k + 1, . . . , k + r} fie M (I) mijlocul lui. Fie B(I) partea
initiala si T (I) partea finala, cu T ∪ B = I.
ALGORITM C (determinarea dimensiunii)
Se incepe cu I = {0, 1, . . . , m}.

1. Daca I are un singur element, stop.

2. Aplica algoritmul A ca sa decizi daca D ≤ M (I). Daca da, I = B(I). Altfel I = T (I).
3. Go to 1.

Algoritmul C are nevoie de log2 m apelari, fiecare aplicare a algoritmului A functioneaza cu proba-
bilitate de 1/4, deci C functioneaza cu probabilitate de cel putin 1/4log2 m = 1/m2 . Deci C trebuie
aplicat O(m2 ) ori pentru a determina dimensiunea cu probabilitate constanta.
Observatie: Gasirea ordinului si logaritmul discret sunt probleme inrudite cu aceasta.

24
14 Metoda Grover de amplificare a probabilitatii
Fie f : Fn2 → F2 o functie necunoscuta, calculata de un black-box. Acestei functii i se asociaza un
operator Qf care are un registru sursa |xi de n qubiti si un qubit tinta |bi:

Qf |xi|bi = |xi|b ⊕ f (x)i.

Qf este o permutare a bazei spatiului Hilbert de dimensiune 2n+1 , deci este unitara. Mai mult:

Qf Qf |xi|bi = |xi|b ⊕ f (x) ⊕ f (x)i = |xi|bi,

deci Qf este propria ei inversa.

Un alt mod de a codifica functia booleana f in quantum computing este prin definirea operatorului
Vf : H2n → H2n , definit prin:

Vf |xi = (−1)f (x) |xi, x ∈ Fn2 .

Din nou Vf Vf = id.

Fie Rn : H2n → H2n data de Rn |~0i = −|~0i si Rn |~xi = |~xi pentru ~x 6= ~0. Aceasta este matricea
identitate cu 2n × 2n elemente, doar ca primul element este inmultit cu −1.
Ne reamintim operatorul Hadamard-Walsh, dat de:
1 X
Hn |xi = √ (−1)~x·~y |yi.
2n ~y∈Fn
2

Definitie: Operatorul Grover asociat functiei black-box f este definit ca:

Gn = −Hn Rn Hn Vf .

Vom argumenta in cele ce urmeaza faptul ca Gn produce o amplificare a probabilitatii de gasire a

unei valori ~y astfel incat f (~y ) = 1. Se calculeaza usor ca:
(
− 22n , ~x 6= ~y ,
(Hn Rn Hn )~x~y =
1 − 22n , ~x = ~y .

Cu alte cuvinte, Hn Rn Hn = I − 2P unde I este identitatea lui H2n iar P este proiectia pe spatiul
de dimensiune 1 generat de:
1 X
ψ=√ |xi,
2n ~x∈Fn
2

adica P = |ψihψ|.
Vom explicita efectul operatorului −Hn Rn Hn pe o superpozitie generala:
X
c~x |xi.
x∈Fn
~ 2

Fie media amplitudinilor complexe:

1 X
A= c~x .
2n nx∈F2
~

Se observa ca: X X 1 X
c~x |xi = (c~x − A)|xi + c~x |xi,
2n
x∈Fn
~ 2 x∈Fn
~ 2 ~n
x∈F2

25
si ca aceasta este o descompunere in vectori ortogonali. Intr-adevar:
X X X
hA |~xi | (c~y − A)|~y ii = A∗ (c~x − A)h~x|~y i =
~
x ~
y ~
x,~
y

X X
= A∗ c~x − A∗ A = A∗ 2n A − 2n A∗ A = 0.
~
x ~
x

Asadar: X X
P c~x |xi = A |xi,
x∈Fn
~ 2 x∈Fn
~ 2
X X
−Hn Rn Hn c~x |xi = (2A − c~x )|xi.
x∈Fn
~ 2 x∈Fn
~ 2

Iata de ce acest operator se numeste inversion about average.

Exemplu: Daca f : Fn2 →√F2 ia valoarea 1 doar pentru un ~y si √ zero in rest, dupa aplicarea lui Vf
acel |~y i are coeficient −1/ 2n iar ceilalti vectori binari au +1/ 2n . Media este:
1 2 1
A = √ (1 − n ) ≈ √ .
2 n 2 2n
Inversia √
de amplitudine
√ −Hn Rn Hn face ca vectorii diferiti de |~y i sa ramana
√ cu o amplitudine
√ de
2A − 1/ 2n ≈ 1/ 2n in timp ce coeficientul lui |~y i devine 2A + 1/ 2n ≈ 3 · 1/ 2n . Asadar
probabilitatea de observare a lui |~y i creste de 9 ori! 2
In cele ce urmeaza ne ocupam de functii booleene generale, care iau valoarea 1 pentru k argumente
diferite. Intr-o prima etapa vom considera acest numar k cunoscut.
Fie T ⊂ Fn2 multimea acelor ~x astfel incat f (~x) = 1 si F complementara ei. Daca T are k
elemente, F are 2n − k elemente. Presupunem ca dupa r iteratii ale lui Gn = −Hn Rn Hn Vf se
obtine superpozitia: X X
tr |~xi + fr |~xi.
x∈T
~ x∈F
~

Operatorul Vf produce superpozitia:

X X
−tr |~xi + fr |~xi,
x∈T
~ x∈F
~

care are urmatoarea valoare medie:

1
A= (−tr k + fr (2n − k)).
2n
Operatorul −Hn Rn Hn aplicat acestei superpozitii, produce superpozitia:
X X
tr+1 |~xi + fr+1 |~xi,
x∈T
~ x∈F
~

unde tr+1 = 2A − tr si fr+1 = 2A − fr . Asta se poate scrie in forma urmatoarei recurente lineare:

1 − 22kn 2 − 22kn
    
tr+1 tr
=
fr+1 − 22kn 1 − 22kn fr
√
cu conditia initiala t0 = f0 = 1/ 2n . Datorita faptului ca Gn este unitar, toate valorile sirului
satisfac relatia:
kt2r + (2n − k)fr2 = 1.

26
Asadar se impune o substitutie trigonometrica de forma tr = √1 sin θr si fr = √ 1 cos θr .
k 2n −k
Solutia problemei de recurenta este:
1
tr = √ sin((2r + 1)θ0 ),
k
1
fr = √ cos((2r + 1)θ0 ),
n
2 −k

unde θ0 ∈ [0, π/2] este data de relatia sin2 θ0 = k

2n .
Cautam o valoare a lui r care sa maximizeze probabilitatea de observare a unei solutii. Aceasta
s-ar intampla, la modul ideal, daca (2r + 1)θ0 = π/2, adica r = −1/2 + π/(4θ0 ). Cum θ02 ≈
sin2 θ0 = k/2n , da aproximativ:
h π r 2n i
4 k
iteratii, probabilitatea de a observa o solutie ar trebui sa fie aproape de 1. Riguros se poate
demonstra urmatoarea:
Teorema: Fie f : Fn2 → F2 astfel incat pentru k valori ~x, f (~x) = 1. Presupunem ca 0 < k ≤ 34 2n
si fie θ0 ∈ [0, π/3) astfel incat sin2 θ0 = k/2n ≤ 3/4. Dupa [π/(4θ0 )] iteratii ale lui Gn pe
superpozitia initiala
1 X
√ |~xi
2n ~x∈Fn
2

probabilitatea de a observa o solutie a ecuatiei f (~x) = 1 este de cel putin 41 .

Demonstratie: Trebuie sa estimam eroarea cand −1/2 + π/(4θ0 ) este inlocuit cu [π/(4θ0 )].
Evident:
[π/(4θ0 )] = −1/2 + π/(4θ0 ) + δ,
unde | δ | ≤ 1/2. Deci:
2([π/(4θ0 )] + 1)θ0 = π/2 + 2δθ0 ,
iar | 2δθ | ≤ π/3. Asadar:
π π 1
sin2 2([π/(4θ0 )] + 1)θ0 ≥ sin2 ( − )= .
2 3 4
2
Grover’s Search Algorithm
Input: O functie booleana black-box f : Fn2 → F2 care ia valoarea 1 pentru k argumente ~x.
Output: Un ~y ∈ F2 cu f (~y ) = 1.

3
1. Daca k > 4 · 2n , alege ~y la intamplare si opreste.

2. Altfel calculeaza r = [π/(4θ0 )] unde θ0 ∈ [0, π/3] este dat de sin2 θ0 = k/2n .
3. Folosind transformarea Hadamard Hn se prepara superpozitia initiala:
1 X
√ |xi.
2n ~x∈Fn
2

4. Se aplica Gn = −Hn Rn Hn Qf de r ori.

5. Se observa superpozitia si se citeste un |~y i.

27
Observatia de la ppunctul 1 are o probabilitate de succes de cel putin 3/4. Daca k = 1 si n este
mare, r ≈ (π/4) (2n ). Daca k = 2n−2 , sin2 θ0 = 1/4 si θ0 = π/6. Probabilitatea observarii
unei solutii dupa o singura iteratie a lui Gn este sin2 (3θ0 ) = 1. Deci rezultatul va fi observat cu
certitudine!
In general insa, nu se cunoaste dinainte valoarea lui k. In cele ce urmeaza vom modifica algoritmul
pentru cazul general.
Lemma:
m−1
X sin(2mα)
cos((2r + 1)α) = .
r=0
2 sin α

Lemma: Fie f : Fn2 → F2 o functie booleana cu k ≤ (3/4) · 2n solutii ~x pentru ecuatia f (~x) = 1.
Fie θ0 ∈ [0, π/3] astfel incat sin2 θ0 = k/2n ≤ 3/4. Fie m un intreg pozitiv si r ∈ [0, m − 1] ales
uniform. Daca Gn se aplica de r ori pe superpozitia initiala
1 X
√ |~xi,
2n ~x∈Fn
2

probabilitatea de a observa o solutie a ecuatiei f (~x) = 1 este de cel putin:

1 sin(4mθ0 )
− .
2 4m sin(2θ0 )

Demonstratie: Daca r este ales uniform, probabilitatea observarii unei solutii va fi:
m−1 m−1
1 X 2 1 X 1 sin(4mθ0 )
P ≥ sin ((2r + 1)θ0 ) = (1 − cos((2r + 1)2θ0 )) = − .
m r=0 m r=0 2 4m sin(2θ0 )
2
1
Observam ca daca m ≥ sin(2θ0 ) atunci:

sin(4mθ0 ) ≤ 1 ≤ m sin(2θ0 ),

si deci P ≥ 1/4.
Quantum Search Algorithm
Input: O functie booleana black-box f : Fn2 → F2 .
Output: Un ~y ∈ F2 cu f (~y ) = 1, daca el exista.

1. Alege ~y la intamplare. Daca f (~y ) = 1, opreste.

√
2. Altfel calculeaza m = [ 2m ] + 1 si alege r uniform intre 1 si m − 1.
3. Folosind transformarea Hadamard Hn se prepara superpozitia initiala:
1 X
√ |xi.
2n ~x∈Fn
2

4. Se aplica Gn = −Hn Rn Hn Qf de r ori.

5. Se observa superpozitia si se citeste un |~y i. Acest ~y este corect cu o probabilitate de cel
putin 1/4.
√
Asadar orice problema NP-completa se rezolva in timp cuantic O( 2n p(n)), unde p(n) este un
polinom care depinde de problema. Acest timp de rezolvare este mai rapid decat orice timp
cunoscut clasic.

28
Part II

Exercitii

29
15 Matrici stocastice
Exemplu: Dati cu banul folosind o moneda corecta. Se presupune ca de fiecare data cand dam
cu banul, starea initiala este rezultatul experimentului anterior. Matricea stocastica este:
 
1/2 1/2
M=
1/2 1/2

Se observa ca M 2 = M deci pentru orice n > 0, M n = M . Asta inseamna ca nu conteaza de cate

ori am dat cu banul. La fiecare noua incercare sansele stau la fel. Nu exista un efect cumulativ.
Exemplu: Dati cu banul folosind o moneda incorecta. Se presupune ca de fiecare data cand dam
cu banul, starea initiala este rezultatul experimentului anterior. Matricea stocastica este:
 
1−ε ε
M=
1−ε ε
    
1−ε ε 1−ε ε 1−ε ε
M2 = =
1−ε ε 1−ε ε 1−ε ε
Se observa din nou ca M 2 = M deci pentru orice n > 0, M n = M . Asta inseamna ca nu conteaza
de cate ori am dat cu banul. La fiecare noua incercare sansele stau la fel. Nu exista un efect
cumulativ.
Exemplu: Un locuitor din Bucuresti si unul din Iasi sunt relativ multumiti de orasele lor. La
fiecare moment t ∈ N ei ar ramane in orasele lor cu probabilitate 1 − ε si s-ar muta in celalalt oras
cu probabilitate ε. Matricea stocastica este:
 
1−ε ε
M=
ε 1−ε

Se observa ca pentru ε 6= 1/2, M 2 6= M . Sa se calculeze lim M n , daca aceasta limita exista.

n→∞

Vom incepe prin a calcula valorile si vectorii proprii. Ecuatia caracteristica (X − 1 + ε)2 − ε2 = 0
se scrie (X − 1 + 2ε)(X − 1) = 0 cu solutii 1 si 1 − 2ε. Pentru valoarea proprie 1 se obtine vectorul
propriu (1, 1), iar pentru valoarea proprie 1 − 2ε se obtine vectorul propriu (1, −1). √
Cei doi vectori
sunt gata ortogonali, deci pentru ortonormalizare trebuie doar impartiti la norma 2. Observam
asadar ca matricea de schimbare a bazei este matricea Hadamard-Walsh W2 :
 
1 1 1
W2 = √
2 1 −1
Fie D matricea diagonala:  
1 0
D=
0 1 − 2ε
Cum W2−1 = W2 se obtine ca: D = W2 M W2 , deci M = W2 DW2 si mai ales M n = W2 Dn W2 .
Cum:  
1 0
lim Dn = = L,
n→∞ 0 0
rezulta ca:  
1/2 1/2
lim M n = W2 LW2 =
n→∞ 1/2 1/2
Deci la infinit, fiecare va fi schimbat orasul cu probabilitate de 1/2.
Exemplu: Soarecele si pisica. Cinci incaperi sunt legate prin coridoare in modul urmator:

1 ⇐⇒ 2 ⇐⇒ 3 ⇐⇒ 4 ⇐⇒ 5.

30
Presupunem ca in primul moment in 1 se afla o pisica si in 5 se afla un soarece. La fecare nou
moment t ; t + 1 pisica si soarecele se deplaseaza in stanga sau dreapta cu probabilitate egala
cu 1/2. Daca sunt intr-o camera terminala, atunci se vor duce in singura camera accesibila cu
probabilitate 1. Tema este intocmirea matricii stocastice pentru acest sistem.
Ideea este ca nu trebuie sa luam in considerare toate combinatiile, ci doar cele la care se poate
ajunge. Notam urmatoarele stari:

S1 : P ⇐⇒ 2 ⇐⇒ S ⇐⇒ 4 ⇐⇒ 5.
S2 : P ⇐⇒ 2 ⇐⇒ 3 ⇐⇒ 4 ⇐⇒ S.
S3 : 1 ⇐⇒ P ⇐⇒ 3 ⇐⇒ S ⇐⇒ 5.
S4 : 1 ⇐⇒ 2 ⇐⇒ P ⇐⇒ 4 ⇐⇒ S.

De asemeni, fie S5 starea (P, S) ∈ {(2, 2), (3, 3), (4, 4)}, numita stare finala sau game over. Cu
aceste notatii, matricea stocastica este urmatoarea:
 
0 0 1/2 0 1/2
 0 0 1 0 0 
 
1/4 1/4 0 1/4 1/4
 
 0 0 1/2 0 1/2
0 0 0 0 1

16 Probabilitati si grupuri
Teorema: Fie G un grup finit. Fie P probabilitatea urmatorului eveniment:

C = {(x, y) ∈ G × G | xy = yx}.

Daca P = P (C) > 5/8 atunci G este abelian.

Demonstratie: Consideram intai centrul grupului G:

Z(G) = {x ∈ G | ∀y xy = yx}.

Este un subgrup normal in G. Cat poate fi de mare?

Daca |G : Z(G)| = 1 atunci G = Z(G) deci G este abelian.
Daca |G : Z(G)| = 2 atunci: ∃u ∈ G ∀x x ∈
/ Z(G) → ∃y ∈ Z(G) x = uy. Adica G = hZ(G), ui si
este abelian. Contradictie.
Daca |G : Z(G)| = 3 atunci: G = Z(G) ∪ aZ(G) ∪ a2 Z(G) si din nou G = hZ(G), ai si este abelian.
Contradictie.
Daca |G : Z(G)| = 4 atunci: G/Z(G) ' Z4 sau G/Z(G) ' Z2 × Z2 . In primul caz G este abelian.
In al doilea caz nu, dupa cum arata exemplul grupului G = {±1, ±i, ±j, ±k} unde i, j, k sunt
unitatile fundamentale ale cuaternionilor. Z(G) = {±1} dar ij 6= ji deci G nu este abelian.
In concluzie, daca G nu este abelian, |G : Z(G)| ≥ 4.
Pentru un element g care nu este in centru, consideram centralizatorul:

C(g) = {x ∈ G | xg = gx}.

Daca |G : C(g)| = 1 atunci g ∈ Z(G). Dar se poate ca |G : C(g)| = 2, de exemplu la grupul

cuaternionilor C(i) = {±1, ±i}.
In concluzie, daca g ∈
/ Z(G) atunci |G : C(g)| ≥ 2.

31
Presupunem ca G nu este abelian si alegem (x, y) ∈ G × G. Cu probabilitate ≤ 1/4, x comuta cu
toate elementele. Cu probabilitate ≥ 3/4, x comuta cu ≤ 1/2 din elemente. Asadar:
1 3 1 5
P (xy = yx) ≤ ·1+ · = .
4 4 2 8
2

17 Cercul complex si sfera reala

Cercul complex este multimea:

C = {(z1 , z2 ) ∈ C2 | z12 + z22 = 1}.

Sfera reala sau sfera qubitilor este multimea:

Q = {(z1 , z2 ) ∈ C2 | |z1 |2 + |z2 |2 = 1}.

Ambele sunt incluse in C2 , care se identifica natural cu R4 . C are dimensiune complexa 1 si

dimensiune reala 2. Q are dimensiune reala 3 si nu are dimensiune complexa.
C are ecuatia reala (x1 + iy1 )2 + (x2 + iy2 )2 = 1, care este echivalenta cu sistemul:

1 + y12 + y22 = x21 + x22 , (1)

x1 y1 + x2 y2 = 0. (2)

Q este o sfera euclidiana clasica:

x21 + y12 + x22 + y22 = 1. (3)

√
Observam ca (1/2, 1/2, 1/2, 1/2) ∈ Q \ C si ca (i, 2) ∈ C \ Q. Oare ce multime este Q ∩ C ?
Din ultima ecuatie:

x21 + x22 + 1 + y12 + y22 = 2. (4)

Din prima ecuatie:

x21 + x22 = 1, (5)

y12 + y22 = 0. (6)

Deci (x1 , y1 , x2 , y2 ) = (cos x, 0, sin x, 0). Ecuatia a doua e verificata automat. Deci intersectia ese
un cerc real de dimensiune 1.
Ce este C? Daca notam U = z1 + iz2 si V = z1 − iz2 , ecuatia lui C devine U V = 1. Deci C este
o hiperbola. Mai exact:     
U 1 i z1
=
V 1 −i z2
Observam ca:  
1 1 i
W =√
2 1 −i
este unitara, si ca W C = {(U, V ) | U V = 21 }.
Ce se poate spune despre transformarile unitare 2 × 2 ?
    
a b a c 1 0
=
c d b d 0 1

32
Adica:
aa + bb = 1, (7)
ac + bd = 0, (8)
ca + db = 0, (9)
cc + dd = 1. (10)
Ecuatiile 2 si 3 de mai sus sunt echivalente. Prin urmare cele doua linii sunt in Q, cele doua
coloane sunt in Q si h(a, b)|(c, d)i = 0, adica cele doua linii sunt hermitian ortogonale. Ultima
relatie, explicitata in termeni reali, inseamna ca ambele conditii de mai jos sunt adevarate:

~a · ~c + ~b · d~ = 0, (11)
   
a1 c1 b1 d1
det + det = 0. (12)
a2 c2 b2 d2

18 Seria Fourier finita

Scopul acestui exercitiu este sa exemplifice Seria Fourier Finita a unei multimi de trei elemente
si sa ofere o prima aplicatie, si anume rezolvarea ecuatiei de gradul 3.
Fie z1 , z2 , z3 ∈ C si ω = exp(2πi/3) o radacina primitiva de ordin 3 a unitatii.
Ecuatia z 3 = 1 are solutiile 1, ω, ω 2 cu ω 2 = ω si 1 + ω + ω 2 = 0.
Cautam polinomul P (z) = η0 + η1 z + η2 z 2 astfel incat P (1) = z0 , P (ω) = z1 , P (ω 2 ) = z2 .
Seria Fourier finita a sirului z0 , z1 , z2 se exprima prin relatiile:

z0 = η0 + η1 + η2 (13)
2
z1 = η0 + η1 ω + η2 ω (14)
z2 = η0 + η1 ω 2 + η2 ω (15)

Adica:
    
z0 1 1 1 η0
z1  = 1 ω ω 2  η1  (16)
z2 1 ω2 ω η2

Se observa ca:
    
1 1 1 1 1 1 3 0 0
1 ω ω 2  1 ω2 ω = 0 3 0 , (17)
1 ω2 ω 1 ω ω2 0 0 3
deci matricea
 
1 1 1
1 
Ω = √ 1 ω ω2  (18)
3 1 ω2 ω
este unitara intrucat satisface ΩΩ∗ = I3 .
Aplicand matricea inversa sistemului initial, acest sistem se rezolva in modul urmator:
3η0 = z0 + z1 + z2 (19)
2
3η1 = z0 + z1 ω + z2 ω (20)
2
3η2 = z0 + z1 ω + z2 ω (21)

33
Se observa ca η0 este centrul de greutate al triunghiului ∆z0 z1 z2 . Putem presupune asadar ca
aplicam o translatie cu −η0 si avem η0 = 0. Atunci triunghiul este de fapt determinat de doua
numere complexe η1 si η2 :

z0 = η1 + η2 (22)
2
z1 = η1 ω + η2 ω (23)
2
z2 = η1 ω + η2 ω (24)

Din inmultirea celor doua relatii, folosind ω 2 + ω = −1, obtinem:

9η1 η2 = z02 + z12 + z22 − z0 z1 − z1 z2 − z0 z2 .

Pe de alta parte din z0 + z1 + z2 = 0 rezulta:

z02 + z12 + z22 + 2z0 z1 + 2z1 z2 + 2z0 z2 = 0,

Inmultind ultima relatie cu 2 si adunand-o la relatia precedenta se obtine:

3η1 η2 = −(z0 z1 + z1 z2 + z0 z2 ).

Presupunem ca z0 , z1 , z2 sunt solutiile ecuatiei cubice:

z 3 + pz + q = 0, (25)

unde coeficientul lui z 2 este 0 deoarece z1 + z2 + z3 = 0.

Din relatiile lui Viete, p = z0 z1 + z1 z2 + z0 z2 , asadar:

3η1 η2 = −p. (26)

In continuare il vom exprima pe q in functie de η1 si η2 . Din identitatea:

(z − 1)(z − ω)(z − ω 2 ) = z 3 − 1, (27)

daca inlocuim z cu −z, avem identitatea:

(z + 1)(z + ω)(z + ω 2 ) = z 3 + 1. (28)

Daca in aceasta identitate scriem z = η1 /η2 si omogenizam, apare relatia:

(η1 + η2 )(η1 + ωη2 )(η1 + ω 2 η2 ) = η13 + η23 . (29)

Daca inmultim a doua paranteza cu ω si a treia paranteza cu ω 2 , se obtine:

(η1 + η2 )(ωη1 + ω 2 η2 )(ω 2 η1 + ωη2 ) = η13 + η23 , (30)

z0 z1 z2 = η13 + η23 = −q. (31)

Daca centralizam informatia din relatiile de mai sus, rezulta sistemul:

η13 + η23 = −q, (32)

p3
η13 η23 = − . (33)
27
Deci η13 si η23 sunt solutii ale rezolventei patratice:

p3
x2 + qx − = 0, (34)
27

34
asadar
q √
η13 = − + ∆, (35)
2
q √
η23 = − − ∆, (36)
2
unde discriminantul ecuatiei cubice este
q2 p3
∆= 4 + 27 . (37)

Se calculeaza η1 iar din relatia η1 η2 = −p/3 se gaseste si η2 .

In continuare se poate face o discutie calitativa a rezultatului. Fie p, r ∈ R.

1. ∆ > 0. Atunci η13 ∈ R, deci η1 ia o valoare reala si doua valori complexe. In final, z0 este
reala pe cand z1 si z2 sunt imaginar conjugate.
2. ∆ < 0. Se observa ca p < 0 si ca | η1 | = | η2 |. Din η1 η2 = −p/3 ∈ R rezulta η1 = η 2 . Din
relatiile:

z0 = η1 + η2 (38)
2
z1 = η1 ω + η2 ω (39)
z2 = η1 ω 2 + η2 ω (40)

se observa ca z0 , z1 , z2 ∈ R.
3. ∆ = 0. Atunci p < 0. Alegem η1 = η2 cu η12 = −p/3. Rezulta z0 , z1 , z2 ∈ R cu z1 = z2 .

Solutia ecuatiei de gradul 3 a fost descrisa pentru prima oara de catre Nicolo Tartaglia in 1535.
Va las ca exercitiu urmatoarea problema de geometrie (Napoleon Bonaparte).
Fie ∆αβγ un triunghi oarecare. Se construiesc triunghiurile echilaterale ∆βγα0 , ∆αγβ 0 si ∆αβγ 0
in exteriorul triunghiului ∆αβγ. Daca u, v, w sunt centrele noilor triunghiuri, aratati ca ∆uvw
este echilateral.

19 Aproximatii rationale I
Definitie: Daca u ∈ R si a ∈ Z este intregul cel mai apropiat, notam cu ||u|| := |u − a|.
Teorema: Fie θ ∈ R \ Q si m ∈ N. Atunci exista b ∈ {0, . . . , m} astfel incat:
1
||bθ|| < (41)
m+1

Demonstratie: Consideram urmatoarele m + 2 numere:

0, 1, θ − [θ], 2θ − [2θ], . . . , mθ − [mθ],

toate in [0, 1]. Exista doua astfel incat:

1
|(k2 θ − h2 ) − (k1 θ − h1 )| < (42)
m+1
Luam b = |k2 − k1 | si a = h2 − h1 . 2

35
Observatie: m+1 1
< 1b , deci ||bθ|| < b−1 . Aceasta se intampla pentru o infinitate de b. Intr-adevar,
daca ar fi adevarat doar pentru b1 , . . . , br , fie m astfel incat 1/m < ||bj θ|| pentru toti j. Atunci
exista b cu:
1 1
||bθ|| < < < ||bj θ||
m+1 m
pentru toti j, deci ||bθ|| < b−1 desi b 6= b1 , . . . , br . Asadar am demonstrat urmatoarea teorema:
Teorema: Daca θ ∈ R \ Q exista o infinitate de numere rationale a/b astfel incat:
 a  1
θ −  < (43)

b b2

Aici puterea lui b nu se poate imbunatati, dar coeficientul lui da.

Definitie: Sirul lui Farey este sirul ordonat:
a
Fn = {x ∈ Q | x = ireductibila cu 0 < b ≤ n}.
b

De exemplu:
1 1 0 1 1 1 1 2 1 2 3
F7 : · · · − , − , , , , , , , , , , . . .
6 7 1 7 6 5 4 7 3 5 7
a c
Teorema: Daca b < d sunt fractii consecutive in sirul Farey, atunci bc − ad = 1.
a a+1
Demonstratie: Inductie dupa n. Pentru n = 1, 1 < 1 si (a + 1) − a = 1. OK.
a c
Trecerea de la n la n + 1. Fie b < d fractii consecutive in Fn . Atunci b + d ≥ n + 1 pentru ca
altfel (a + c)/(b + d) ∈ Fn si
a a+c c
< < ,
b b+d d
ceea ce contravine ipotezei ca fractiile erau consecutive.
Daca in Fn+1 aceste fractii raman consecutive, stim deja ca bc − ad = 1. Daca apare o fractie intre
ele, ea il va avea pe n + 1 la numitor. Fie k/(n + 1) o astfel de fractie. Atunci:

1 c a c k k a c(n + 1) − dk bk − a(n + 1)
= − = − + − = +
bd d b d n+1 n+1 b d(n + 1) b(n + 1)

Fie:

u = c(n + 1) − dk ≥ 1, (44)
v = bk − a(n + 1) ≥ 1. (45)

Vom arata ca u = 1 si v = 1. Daca macar unul este > 1 atunci:

1 1 1
> + ↔ n + 1 > b + d ↔ ⊥.
bd d(n + 1) b(n + 1)

Deci:
c k 1 k a 1
− = , − = ,
d n+1 d(n + 1) n+1 b d(n + 1)
adica c(n + 1) − kd = 1 si kb − (n + 1)a = 1. Pe de alta parte intre ele nu pot aparea mai multe
fractii deoarece un h/(n + 1) ar avea proprietatea ca:

h a 1 k a
− = = − ,
n+1 b b(n + 1) n+1 b

deci h = k. 2

36
Teorema: Fie θ ∈ R \ Q si r ∈ N \ {0}. Atunci pentru n suficient de mare, fractiile consecutive
a/b si c/d din Fn care au proprietatea ca:
a c
<θ<
b d
au numitorii b > r si d > r.
Demonstratie: Fie m1 , m2 , . . . , mr intregii cei mai apropiati de θ, 2θ, . . . , rθ. Alegem n suficient
de mare astfel incat:
1  mj 
< θ −

n j


pentru toti j. Fie q orice intreg astfel incat pentru toti j = 1, 2, . . . , r,

 mj   q 
|jθ − mj | ≤ |jθ − q| ↔ θ −  ≤ θ − 

j j
Aceasta implica:
1  q 
< θ −

n j


Diferentele dintre fractiile consecutive din Fn sunt ≤ 1/n. Deci daca a/b si c/d sunt fractii
consecutive din Fn cu proprietatea ca
a c
<θ< ,
b d
atunci  a   c a  1  c   c a  1
θ −  <  −  ≤ , θ −  <  −  ≤ .
 
b d b n d d b n
Deci este necesar ca b > r si c > r.

20 Aproximatii rationale II
Scopul acestei serii de exercitii este demonstrarea Teoremei lui Hurwitz din 1891.
Lema: NU exista x, y ∈ N \ {0} care satisfac simultan urmatoarele inegalitati:
1 1 1 1
≥ √ + (46)
xy 5 x2 y2
1 1  1 1 
≥ √ + (47)
x(x + y) 5 x2 (x + y)2
√ √
Demonstratie: Inmultim prima relatie cu 5x2 y 2 si a doua relatie cu 5x2 (x + y)2 , ne da:

√
0 ≥ x2 + y 2 − 5x2 y 2 (48)
√
0 ≥ (2 − 5)(x2 + xy) + y 2 (49)

Adunam aceste relatii, si restrangem:

√
0 ≥ [( 5 − 1)x − 2y]2 (50)

Acest lucru este imposibil pentru x/y ∈ Q. 2

Teorema lui Hurwitz: Fie θ ∈ R \ Q. Atunci exista o infinitate de numere rationale h/k astfel
incat:
 h  1
θ −  < √ 2 (51)

k 5k

37
 √
Numarul 5 este cel mai bun posibil si nu se poate inlocui cu unul mai mare.
Demonstratie: Fie a/b si c/d fractii consecutive din sirul lui Farey Fn astfel incat:
a c
<θ<
b d
Cazul I:
Are loc inegalitatea:
a a+c c
< <θ< .
b b+d d
Aratam ca inegalitatile urmatoare nu pot avea loc simultan:
a 1
θ− ≥ √ (52)
b 5b2
a+c 1
θ− ≥ √ (53)
b+d 5(b + d)2
c 1
−θ ≥ √ (54)
d 5d2
Adunam prima si ultima relatie:
c a 1 1 1
− ≥√ + .
d b 5 b2 d2

Dar cum
1 c a
= − ,
bd d b
rezulta
1 1 1 1
≥√ + . (55)
bd 5 b2 d2

Adunam celelalte doua relatii:

c a+c 1 1 1 
− ≥√ + .
d b+d 5 b2 (b + d)2

Dar cum
1 c a+c
= − ,
b(b + d) d b+d
rezulta
1 1 1 1 
≥√ + . (56)
b(b + d) 5 b2 (b + d)2
Contradictie cu Lema.
Cazul II:
Are loc inegalitatea:
a a+c c
<θ< < .
b b+d d
Rezolvarea este analoga Cazului I.
Deci inegalitatea are loc pentru unul din elementele h/k ∈ {a/b, c/d, (a + c)/(b + d)}. Deoarece n
a fost ales arbitrar, gasim o infinitate de astfel de numere rationale.
√
Acum aratam ca 5 este cea mai buna constanta. Fie numerele de aur:
√ √
1+ 5 1− 5
θ0 = , θ1 = .
2 2

38
Cum (x − θ0 )(x − θ1 ) = x2 − x − 1, are loc:
h  h    h 2 h 
 − θ0  − θ1  =  − − 1 6= 0
    
k k k k
√
Dar θ1 = θ0 − 5.
h  h √  |h2 − hk − k 2 | 1
 − θ0  − θ0 + 5 = ≥ 2.
 
k k k2 k
1 h  h  √ 
≤ − θ − θ 0 + 5 .
   
0
k2 k k
  

Fie acum un β > 0 cu proprietatea ca exista o infinitate de hj /kj astfel incat:

 hj  1
θ −  < (57)

kj βkj2

Deci daca inlocuim modulul din ultima relatie in relatia anterioara, obtinem:

1 1  1 √ 
< + 5 .
kj2 βkj2 βkj2

1 √
β≤ + 5.
βkj2
√
Asta se intampla pentru toti j. Putem alege un subsir cu kj → ∞. Deci β ≤ 5. 2

21 Teorema lui Jesse Douglas

Iata o alta aplicatie a serieii Fourier discrete. Scopul ei este urmatoarea teoreme de Jesse Douglas.
Teorema: Fie Π = (z0 , z1 , . . . , z4 ) ⊂ R3 un pentagon stramb inchis in spatiul euclidian 3-
dimensional. Notam cu:
zj+2 + zj−2
zj0 =
2
mijlocul laturii opuse lui zj . Pe dreapta care uneste zj cu zj0 se construiesc punctele f1j si f2j astfel
incat:
1 1
f1j − zj = √ (zj0 − zj ) , f2j − zj0 = − √ (zj0 − zj ).
5 5
Atunci punctele f1j definesc un pentagon plan afin regulat Π1 iar punctele f2j definesc un poligon
plan stelat afin regulat Π2 .
Observatie: Un poligon afin regulat este imaginea unui poligon regulat printr-o transformare
afina. Configuratia de puncte si segmente de dreapta definita in ipoteza se poate realiza in practica.
Constructia rezultata are un aspect de structura abstracta si sugereaza aparitia ordinii din haos.
Ca informaticieni, puteti programa un applet optic 3D in care utilizatorul sa poata eventual
modifica coordonate sau le poate misca interactiv. Pentagoanele Π, Π1 si Π2 ar trebui reprezentate
cu culori diferite.
Dimensiune 2: Pentru inceput, presupunem ca pentagonul Π se afla intr-un plan, deci Π ⊂ C.
Fie ωj = exp( 2πij
5 ) radacinile de ordin 5 ale unitatii. Fie ηj coeficientii Fourier discreti ai sirului
zi . Asadar:
zj = η0 + η1 ωj + η2 ωj2 + η3 ωj3 + η4 ωj4 , j = 0, 1, 2, 3, 4.
Notand η3 = η−2 si η4 = η−1 rescriem aceste relatii ca:

zj = η0 + (η1 ωj + η−1 ωj−1 ) + (η2 ωj2 + η−2 ωj−2 ).

39
Notam:
f1j = η1 ωj + η−1 ωj−1 , f2j = η2 ωj2 + η−2 ωj−2 .
Deocamdata aceste puncte nu sunt cele din enunt. Acest lucru va fi aratat mai tarziu. Deocamdata
observam ca:
zj = η0 + f1j + f2j .
Ca si la exercitiul cu ecuatia de gradul 3, putem presupune fara a restrange generalitatea ca η0 = 0
deci ca:
zj = f1j + f2j .
Fie acum Π1 si Π2 pentagoanele definite de aceste puncte f j .
Aratam ca Π1 este afin regulat si ca Π2 este stelat afin regulat. Fie f1j = xj + iyj ,
η1 = a + bi si η−1 = c + di. Atunci:
2πj 2πj
xj = (a + c) cos
+ (−b + d) sin ,
5 5
2πj 2πj
yj = (b + d) cos + (a − c) sin .
5 5

cos 2πj
    
xj a + c −b + d 5
=
yj b+d a−c sin 2πj
5

Deci Π1 este poligon afin regulat. Demonstratia pentru Π2 este asemanatoare. 2

Acum vom demonstra ca pentagoanele Π1 si Π2 sunt exact cele din enunt. Fie ω = ω1 . Atunci:
zj+2 = (η1 ωj ω 2 + η−1 ωj−1 ω −2 ) + (η2 ωj2 ω −1 + η−2 ωj−2 ω),
zj−2 = (η1 ωj ω −2 + η−1 ωj−1 ω 2 ) + (η2 ωj2 ω + η−2 ωj−2 ω −1 ).
zj+2 + zj−2 1 1
zj0 = = (ω 2 + ω −2 )f1j + (ω + ω −1 )f2j .
2 2 2
Cum cos 4π
5 = − cos π5 se obtine sistemul:
zj = f1j + f2j ,
π
zj0 = −f1j cos + fj2 cos 2π5.
5
√ √
Se aplica faptul ca cos π5 = 14 (1 + 5) si cos 2π
5 = 14 (−1 + 5). Se rezolva sistemul si se obtin
relatiile din enunt pentru f1j si f2j . 2
Dimensiune 3: Fie Πxy si Πxz proiectiile pentagonului Π pe planele Oxy si Oxz.
Lema: Daca proiectiile plane Πxy si Πxz sunt pentagoane afin regulate, atunci Π este un pentagon
plan afin regulat.
Demonstratie: Presupunem ca Πxy are coordonatele:
2πj 2πj
xj = a cos + b sin ,
5 5
2πj 2πj
yj = c cos + d sin ,
5 5
iar Πxz are coordonatele:
2πj 2πj
x0j =+ b0 sin
a0 cos ,
5 5
2πj 2πj
zj = e cos + f sin .
5 5
Din xj = x0j pentru toti j rezulta a = a0 si b = b0 . Rezulta ca Π este afin regulat. De asemeni
rezulta ca Π este inclus in planul generat de vectorii (a, c, e) si (b, d, f ). 2
Ca ultim exercitiu, aratati ca Π, Π1 si Π2 au acelasi centru de greutate.

40
22 Operatori autoadjuncti
Scopul acestei serii de exercitii este familiarizarea cu operatorii autoadjuncti complecsi.
Fie H un spatiu vectorial finit dimensional complex si T : H → H un operator linear.
Definitie: Norma operatorului se defineste:

||T || = sup ||T (x)||. (58)

||x||=1

Definitie: Un vector x ∈ H se numeste vector propriu iar un scalar λ ∈ C se numeste valoare

proprie corespunzatoare lui x daca si numai daca are loc relatia:

T x = λx. (59)

Definitie: Operatorul T ∗ : H → H se numeste adjunctul lui T daca si numai daca:

∀ x, y ∈ H hx|T yi = hT ∗ x|yi. (60)

Aratati ca T ∗ = t
(T ), adica conjugatul complex al matricii transpuse.
Definitie: T se numeste autoadjunct daca si numai daca T ∗ = T . T se numeste unitar daca si
numai daca T ∗ = T −1 .
Observatie: Un operator autoadjunct are valori proprii reale.

λ∗ hx|xi = hλx|xi = hT x|xi = hx|T xi = λhx|xi,

unde x 6= 0 este vector propriu. Deci λ = λ∗ . 2

0 0
Observatie: Fie T autoadjunct, x, x ∈ H vectori proprii, λ, λ ∈ C valori proprii corespunzatoare,
cu λ 6= λ0 . Atunci x ⊥ x0 .

λ0 hx0 |xi = hT x0 |xi = hx0 |T xi = λhx0 |xi.

Cum λ0 6= λ rezulta ca hx0 |xi = 0. 2

Definitie: Pentru x, y ∈ H definim operatorul |xihy| : H → H in modul urmator:

|xihy|z = hy|zix. (61)

Daca ||x|| = 1 atunci |xihx| este proiectia ortogonala pe spatiul vectorial generat de x.
Teorema: Daca T : H → H este un operator autoadjunct, atunci exista o baza ortonormala a lui
H formata din vectorii proprii ai lui T .
Demonstratie: Pentru λ ∈ C valoare proprie, Hλ = {v | T v = λv} este subspatiu vectorial.
Atunci T Hλ ⊆ Hλ si T Hλ⊥ ⊆ Hλ⊥ , deoarece daca x ∈ Hλ iar y ∈ Hλ⊥ atunci:

hx|T yi = hT x|yi = λ∗ hx|yi = 0.

Deci studiem restrictiile T | Hλ si T | Hλ⊥ si aplicam pe fiecare ipoteza de inductie. 2

Definitie: Reprezentarea spectrala a operatorilor autoadjuncti. Fie T : H → H operator
autoadjunct, x1 , x2 , . . . , xn baza ortonormala formata din vectori proprii, si λ1 , λ2 , . . . , λn ∈ R
valori proprii corespunzatoare. Atunci reprezentarea spectrala este:

T = λ1 |x1 ihx1 | + λ2 |x2 ihx2 | + · · · + λn |xn ihxn |. (62)

Observatie: In mecanica cuantica, operatorii autoadjuncti corespund actiunilor de

masurare. Conform filozofiei cuantice, orice masurare intervine in sistem si il influenteaza. In
tot cazul, masuratorile distrug superpozitiile cuantice, cauzand asa zisa decoherenta.

41
Exemplu: Operatorul cuantic de negatie:
 
0 1
M¬ = (63)
1 0

Observam ca M¬∗ = M¬ deci este autoadjunct. Dupa cum stim, acest operator este si unitar.
Valorile proprii sunt solutia ecuatiei:
 
x −1
det = 0,
−1 x

adica x = ±1. Cautam vectorii propri:

      
0 1 a a 1 1
= → a = b → v+1 = √
1 0 b b 2 1
      
0 1 a a 1 1
=− → a = −b → v−1 = √
1 0 b b 2 −1

Prin urmare retinem proiectiile:

   
1 1
1/2 1/2
|v+1 ihv+1 | = 1 1 = ,
2 1 1/2 1/2
   
1 1
1/2 −1/2
|v−1 ihv−1 | = 1 −1 = .
2 −1 −1/2 1/2

Ele duc la urmatoarea reprezentare spectrala:

     
0 1 1/2 1/2 1/2 −1/2
M¬ = =1 −1 . (64)
1 0 1/2 1/2 −1/2 1/2

Cu ajutorul reprezentarii spectrale se pot calcula alti operatori derivati din acesta. De exemplu:

√ √
   
p 1/2 1/2 1/2 −1/2
M¬ = 1 + −1 . (65)
1/2 1/2 −1/2 1/2
√ √
Cum 1 = ±1 si −1 = ±i, sunt patru operatori care joaca rolul de radacina patrata a negatiei.
2

23 Operatori unitari
In aceste exercitii se realizeaza legatura dintre cele doua feluri de operatori.
Ne reamintim ca pentru x ∈ H matricea |xihx| este un operator autoadjunct de rang 1. De
asemeni, daca x ⊥ y atunci:

(|xihx|)(|yihy|) = |xi(hx||yi)hy| = 0.

Definitie: Fie T : H → H un operator autoadjunct si {x1 , . . . , xn } o baza ortogonala in raport

cu care T are reprezentarea spectrala:

T = λ1 |x1 ihx1 | + · · · + λn |xn ihxn |.

42
Definim:

eiT = eiλ1 |x1 ihx1 | + · · · + eiλn |xn ihxn |. (66)

Observatie: eiT este unitar:

(eiT )∗ = e−iλ1 |x1 ihx1 | + · · · + e−iλn |xn ihxn | = (eiT )−1 .

In realitate, fiecare operator unitar este exponentiala unui operator autoadjunct.

Lema: Fie A, B : H → H autoadjuncti, unde A are valori proprii λi iar B are valori proprii µj .
Atunci AB = BA daca si numai daca A si B admit aceeasi baza ortogonala de vectori proprii, caz
in care:
AB = λ1 µ1 |x1 ihx1 | + · · · + λn µn |xn ihxn |.
2
Fie U : H → H operator unitar. Intai observam ca daca λ ∈ C este valoare proprie, atunci |λ| = 1.
Daca x 6= 0 este vector propriu si U x = λx, atunci intr-adevar:

hx|xi = hx|U ∗ U xi = hU x|U xi = hλx|λxi = λ∗ λhx|xi = |λ|2 hx|xi.

Fie U = A + iB unde A = 21 (U + U ∗ ) si B = 1
2i (U − U ∗ ). Observam ca A si B sunt autoadjuncti
si comuta unul cu celalalt. Intr-adevar:
1 ∗
A∗ = (U + U ) = A,
2
1
B ∗ = (− )(U ∗ − U ) = B,
2i
1 1
AB = (U + U −1 )(U − U −1 ) = (U 2 − U −2 ),
4i 4i
1 1
BA = (U − U −1 )(U + U −1 ) = (U 2 − U −2 ).
4i 4i
Deci exista o baza ortonormala {x1 , . . . , xn } comuna, formata din vectori proprii. Deci:

A = λ1 |x1 ihx1 | + · · · + λn |xn ihxn |, (67)

B = µ1 |x1 ihx1 | + · · · + µn |xn ihxn |. (68)

Cum valorile proprii ale lui U au norma 1, rezulta ca |λi | ≤ 1 si |µi | ≤ 1, acestea fiind proiectii.
Cum A si B sunt atoadjuncti, λi , µi ∈ R. Adica λi , µi ∈ [−1, 1]. Cum U = A + iB, avem:

U = (λ1 + iµ1 )|x1 ihx1 | + · · · + (λn + iµn )|xn ihxn |.

Dar cum |λi + iµi | = 1, exista un θi ∈ R astfel incat λi = cos θi si µi = sin θi . Cu alte cuvinte
λj + iµj = eiθj si:

U = eiH , unde (69)

H = θ1 |x1 ihx1 | + · · · + θn |xn ihxn |. (70)

Se observa ca H este autoadjunct. Operatorul H este Hamiltonianul care il genereaza pe U .

Exemplu: Operatorul Hadamard-Walsh
 
1 1 1
W2 = √
2 1 −1

43
este atat unitara cat si autoadjuncta. Polinomul caracteristic este X 2 − 1 cu solutii ±1. Vectorii
proprii sunt:
1 √
v1 = p √ (1 + 2, 1), (71)
4+2 2
1 √
v−1 = p √ (1 − 2, 1). (72)
4−2 2
 √ √   √ √ 
1 2+ 2 2√ 1 2− 2 − 2
|v1 ihv1 | = √ , |v−1 ihv−1 | = √ √
4 2 2− 2 4 − 2 2+ 2
Deci reprezentarea spectrala a operatorului autoadjunct W2 este:
W2 = 1 · |v1 ihv1 | + (−1) · |v−1 ihv−1 |.
Dar acum observam ca 1 = ei0 si −1 = eiπ , asadar W2 = eiT este reprezentarea spectrala a lui
W2 ca operator unitar, unde:
T = π|v−1 ihv−1 |.
In final,  √ √ 
2 −√ 2 − √
2
i· 41
W2 = e − 2 2+ 2
.
2
Exemplu: Rotatia plana este matricea:
 
cos θ − sin θ
Rθ = .
sin θ cos θ

Cum Rθ∗ Rθ = I2 , matricea este unitara.

Polinomul caracteristic este X 2 − 2 cos θX + 1 cu solutii e±iθ .
Vectorii propri sunt:
1 1
x+ = √ (i, 1) , x− = √ (−i, 1).
2 2
Proiectiile pe spatiile generate de vectorii proprii sunt:
   
1 1 i 1 1 −i
|x+ ihx+ | = , |x− ihx− | = .
2 −i 1 2 i 1
   
1 1 i 1 1 −i
Rθ = eiθ + e−iθ .
2 −i 1 2 i 1
Este imediat ca Rθ = eiHθ unde
     
1 1 i 1 1 −i 0 iθ
Hθ = θ + −θ = .
2 −i 1 2 i 1 −iθ 0
Deci in final:  
0 −θ
Rθ = e θ 0
.
Acest fapt ne mai permite usor verificarea unei ipoteze. Daca generalizam seria exponentiala la
matrici, avem definitia:
1 1
e A = I + A + A2 + A3 + . . .
2! 3!
Asa se poate verifica prin calcul direct ca:
   
0 −θ
cos θ − sin θ
e θ 0 = .
sin θ cos θ
2

44
24 Relatia lui Heisenberg
Fie hx, yi = x1 y1 + · · · + xn yn . hx, xi =k x k2 este real si ne-negativ. A : Cn → Cn liniar satisface
hx, Ayi = hA∗ x, yi, unde A∗ = (A)T . A se numeste autoadjunct daca verifica identitatea A∗ = A.
Asta implica hx, Ayi = hAx, yi.
1. Aratati ca daca A este autoadjunct, atunci pentru orice x ∈ Cn are loc hx, Axi ∈ R.
Pentru A autoadjunct si x ∈ Cn stare cuantica, Ex (A) = hx, Axi este expectatia observabilei A.
Notam hx, Axi := µA ∈ R.
2. Aratati ca daca A este autoadjunct si r ∈ R, A − rI si (A − rI)2 sunt autoadjuncti.
Definim varianta observabilei A in starea x ca fiind expectatia lui (A − µA I)2 , asadar:
Var x (A) = Ex ((A − µA I)2 ) = hx, (A − µA I)2 xi.
3. Aratati ca Var x (A) =k (A − µA I)x k2 .
4. Demonstrati inegalitatea Cauchy-Schwartz complexa k u k2 k v k2 ≥ |hu, vi|2 . Indicatie: calculati
k u − λv k2 pentru λ = hu, vi/ k v k2 . Se dezvolta in λ si se inlocuieste la sfarsit.
Rezulta ca:
Var x (A)Var x (B) ≥ |h(A − µA I)x, (B − µB I)xi|2 .

Pentru A, B : Cn → Cn fie comutatorul [A, B] := AB − BA.

5. Aratati ca daca A si B sunt autoadjuncti, atunci [A, B]∗ = −[A, B]. Aratati ca C := −i[A, B]
este autoadjunct.
Notam A1 := A − µA I, B1 = B − µB I.
6. Aratati ca daca A si B sunt autoadjuncti, atunci [A1 , B1 ] = [A, B] si ca A1 B1 + B1 A1 este
autoadjunct.
7. Folositi faptul ca A1 B1 = 21 (A1 B1 + B1 A1 ) + 12 (A1 B1 − B1 A1 ) si aratati ca:

1
|hA1 x, B1 xi|2 = |hx, (A1 B1 + B1 A1 )xi + ihx, Cxi|2 .
4

8. Cum valorile hx, (A1 B1 + B1 A1 )xi si hx, Cxi sunt numere reale, concludeti ca:
1 1
Var x (A)Var x (B) ≥ hx, Cxi2 = |hx, [A, B]xi|2 ,
4 4
Tocmai ati demonstrat varianta hermitiana a relatiei de incertitudine a lui Heisenberg:
1
Var x (A)Var x (B) ≥ |hx, [A, B]xi|2 .
4

Exemple de operatori autoadjuncti A si B care nu comuta, sunt pozitia si momentul, ceea ce

implica o relatie inrudita cu cea enuntata initial de Werner Heisenberg.

45