Fiul beiului si fiica tartacufei D emult, demult, traia intr-un finut un fecior de bei care avea un cal. {ntr-una din zile feciorul beiului s-a dus la fanténa sa-si adape calul. Se nimeri sa fie pe acolo si o baba vrajitoare care tocmai isi umplea ulciorul cu apa. Din greseala calul o calcd pe picior. Atunci vrajitoarea, infuriindu-se pe feciorul de bei, il blestema zicindu-i: ,,Sa te sfrijesti ingalbenindu-te gi sa te indragostesti de o fata de tartacuja”’. Dupa o vreme blestemul babei se implini. Feciorul de bei incepu sa se ingalbeneasca, sa slabeasca de la o zi la alta gi s& tanjeasca de dorul unei fete de tartacufa. Baiatul era singur la parinji, asa incat tatal fu tare mahnit vazandu-l cum se topeste pe zi ce trece. Se hotari sa-] intrebe: — Fiule, zise el, care ifi este suferinja ? Feciorul ramase insa mut la intrebarile pe care beiul i le punea zilnic. intr-una din zile, beiul fi chema pe prietenii acestuia. Prietenii il intrebara a randul lor pe baiat ce are si tanarul le raspunse: — Suferinja mea nu poate fi infeleasi de nimeni. Nu stiu ce-i cu mine. intr-o zi m-am dus la fanténa gi calul meu a calcat din greseala pe picior o batrin’. Baba mi-a zis: ,,Sa te sftijesti ingalbenindu-te gi sa te indragostesti de o fata de tartacuja”. Femeia a fost poate o’ vrajitoare, fiindca asa cum vedefi, la scurt timp dupa intamplarea aceea am inceput sa slabesc gi sé ma ingalbenesc. Ba chiar mai mult, am inceput si duc dorul unei fete de tartacufa. Prietenii fiului de bei i-au povestit tatalui cele aflate, iar beiul ii spuse feciorului: — Dragul meu, acum ifi cunose suferinja. Iata, ai aici patruzeci de catari si patruzeci de pungi pline cu galbeni. Ia-le si pleaca in lume s-o caufi pe fata de tartacuga si indata ce-o vei gasi adu-o aici. Tanarul bei lua catrii si pungile cu galbeni si o porni la drum in cautarea fetei de tartacuja. Merse el ce merse apucénd-o dupa o vreme pe langa un lan de orz. incepuse sa se insereze binisor cand poposi in fafa unei colibe. Stapanul acesteia era un batran cu o barba lunga, alba, care avea o fata. Dupa ce 12au mancat de seara, si-au agternut cu tofii de culcare. Pe fata insé n-o prindea deloc somnul. intr-un tarziu se hotar? sa-l intrebe pe taicd-sau cum se face de le-a trecut pragul acest tanar. Batranul, crezind ca feciorul beiului doarme, ii spuse fetei: . — Baiatul are o mare suferinja. S-a indragostit de o fata de tartacuja gi nu va fi fericit pana nu o va gasi. Tanarul bei, care nu dormea nici el, auzi toate acestea. —Bine, tata, dar cum o s-o gaseasca pe fata de tartacufa 2 — Greu de tot, Allah sa-l ajute ! — Bine, bine, dar ce trebuie s& faci ca s-o gaseasca, intreba din nou fata. — in drumul sau va intalni un garpe gi ca s4 poata trece fi va da sa bea lapte. Apoi fi va iegi in cale un tigru pentru care trebuie sa aiba la el carne. Ultima care il va opri va fi o vrajitoare. Ca sa-l lase sa treaca aceasta fi va cere sase kilograme de sacéz. Trecand gi de vrajitoare va ajunge la o fantana cu doua jgheaburi. Printr-unul din ele curge singe iar prin celalalt puroi. Spunandu-i fanténei: ,, Ah, ce buna ifi este apa !” va fi nevoit s4 bea din jgheaburi trei pumni plini, dupa care o sa-si urmeze drumul pana va da peste un brad falnic. Din brad va taia cu toporul o ramurea si o va da unor zmei. Ajuns in salasul zmeilor va trebui si astepte pana vor adormi. Daca zmeii igi fin ochii inchigi inseamna ca sunt treji, iar daca au ochii deschisi ¢ semn ca dorm. Dupa ce s-a convins ca vor fi adormit, va tréce pe langa ei ajungand la zmeoaica care ascunde cele trei tartacufe. in schimbul ramurei de brad si a aurului din pungi va primi tartacufele. Daca va taia aceste tartacufe intr-un loc secetos, din ele vor iesi trei fete care vor muri de sete. Daca insa le va taia langa un loc cu apa, fetele vor trai iar tanarul va scapa de suferinje. Feciorul beiului asculta cu atenfie spusele batranului. A doua zi se trezi dis-de-dimineaja si mergand la targ cumpara lapte pentru sarpe, carne pentru tigru gi sacéz pentru vrajitoare. Apoi porni la drum. {ntalnindu-i pe rand dadu sarpelui laptele, tigrului carnea si vrajitoarei saczul i tofi il lasara sa treaca. Mai merse ce mai merse gi ajunse langa fantana cu cele doua jgheaburi. Din unul curgea sange, iar din celalalt puroi. Zicindu-i acesteia: ,,Ah, cat de buna ifi este apa”, sorbi din ea trei pumni plini. intalni apoi un brad falnic si tie cu toporul o ramurea. Ajuns la salagul zmeilor, vazu ca aveau ochii deschisi si stiind ca dorm pasi pe langa ei intrand in pestera unde o gasi pe zmeoaica, care ascundea cele trei tartacufe. fi dadu ramura de brad si pungile cu galbeni, 13primi in schimb cele trei tartacuye si se pregati de intoarcere, Dar cand sa se urce pe cal, zmeii igi inchisera ochii si se trezira. — Opreste-I, vrajitoareo, ii cerura ei acesteia. —Nuz-I pot opri, mi-a dat sase kilograme de sacaz. — Opreste-I, tigrule, poruncira tigrului. —Nu-l pot opri, mi-a adus carne — Opreste-l, sarpe, se rugara ei. — Nu-l pot opri, zise garpele, mi-a adus lapte proaspat. Si astfel tanarul scapa de zmei si porni la drum. Dupa un timp ajunse intr-un loc neted, de ses,. si se hotart sa taie o lartacuja pentru a se convinge ca in ea se afla o fata. Alese una din tartacute gi cnd 0 despica, din ea sari afara o fata foarte frumoasa. — O, tinere bei, da-mi apa sa beau, zise fata. Feciorul de bei privi de jur-imprejur, dar nu-gasi apa gi peste putin timp fata muri. Tanarul bei mai merse o bucata de drum, dupa care taie si a doua tartacufa. $i din aceasta iesi o fata frumoasa care muri curand de sete ca gi prima. Atunci baiatul se hotari ca cea de a treia tartacufa sa o taie langa o fantana aflata la marginea unui sat, ceea ce.si ficu. Din tartacuja aparu © fata frumoasa precum luna. Cand ea incepu sa strige: ,,Apa, apa !”, tanarul bei fi apropie capul de jgheabul fantanei, fata bau si fi zise: — Du-te in sat si pregateste o nunta timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti si intoarce-te si ma iei de-aici. Pana atunci am sa te astept in plopul acela. ~ Apleaca-te, plopule, zise fata. Plopul se apleca, fata se urca pe cel mai de sus ram gi-i porunci din nou: ,,inalfa-te, plopule !” Tanarul bei o lua pe drumul catre sat. in vremea aceasta se apropic de fantana o femeie atat de urata de credeai ca-i muma padurii. Pe cand isi umplea ulcioarele, urata vazu oglindit in apa chipul fetei de tartacufa. Crezand ca acela e chipul ci, isi spuse: ,,Eu sunt mai frumoasa decat surorile mele, care la randul lor sunt mai frumoéase decat cei pe care ii slujesc eu. Atunci de ce sa fiu eu sluga la oamenii aceia ?” $i nici una, nici doua sparse ulcioarele lovindu-le unul de altul. intoarsa acasa vorbi cu infumurare stapanilor: — Eu sunt mai frumoasa decat voi. N-am de gand sa va mai slujese. Stapanii casei rasera de ea si a doua zi o trimisera din nou sa aduca apa. Pe cénd se apropia de fantana o zari in plop pe fata cea frumoasa si incepu sa-i zica:~ Hai, fata frumoasa, eu sa-fi fiu mama iar tu sa-mi fii fica. Ta-ma lang tine, ori spune-mi cum te-ai cajarat acolo. — Punand ou peste ou mi-am facut o scara si aga m-am cajarat in copac, raspunse fata. Femeia cea urata incerca si faca si ea o scara dar ouale se sparsera si cazu la pamént. Atunci incepu sa se roage din nou de fata s-o ajute. in cele din urma fata fi ceru plopului sa se aplece. Copacul se inclina, femeia se aseza pe una din ramuri si plopul se inalja din nou. — Acum eu sunt mama ta, iar tu imi esti fiica, zise urata fetei. Dupa ce statu un timp in copac, femeia cea urdta se intoarse spre fata gi o intreba: — N-ai vrea sa-mi curefi parul de paduchi ? Fata se invoi si omori paduchii din parul femeii. Cateva zile mai tarziu femeia se oferi sa curefe ea parul fetei de paduchi. $i in timp ce ii cata prin par o intreba pe fata: — Fata mea, unde-fi este linia viefii ? — Linia viefii mele este singurul fir de par alb pe care il am in cap. C4nd acest fir va fi rupt voi muri, raspunse ea. Femeia cea urata gasi firul de par alb gi il smulse. Fata muri indata si cazu la poalele copacului. in locul in care cazu, crescu o floare de susan. Urata privi cu ingrijorare floarea. Dupa patruzeci de zile si patruzeci de nopti feciorul beiului se intoarse si vazu cu uimire ca fata cea frumoasa din plop s-a transformat intr-o femeie urata. — Cum ai ajuns astfel ? - 0 intreba el. — Din dreapta m-auw ‘ars razele soarelui, din sténga m-a infrigurat gerul si in cele din urma am ajuns asa cum ma vezi. —Bine, dar de ce nu cobori ? —Nu pot, raspunse femeia cea urata. Atunci feciorul de bei porunci slujitorilor sa urce in copac gi acestia o coborara pe femeie cu franghia. in timpul acesta tanarul bei zari floarea de susan, o rupse gi si-o prinse la turban. Apoi pornira la drum, ajunsera unde erau asteptafi si facura nunta. Urma ca femeia si aduca pe lume un copil. intr-una din zile ca ii spuse barbatului: — Nu-mi place floarea de susan pe care 0 porfi. Nu vrei s-o scofi de-acolo ? Tanarul bei scoase floarea si o arunca in foc. Dar pe cand floarea ardea, dintre flacari ,agnira doi porumbei care se fnaljara in vazduh. in fiecare diminea{a, inainte de rasaritul sodrelui, porumbeii veneau in gradina fiului de bei si cantau astfel: Dormi, dormi, fecior de bei / gi cand te vei trezi/ ale tale visuri/ nu s-or implini”. =a mn’ (BIBLIOTECA | | JUDETEANA | sy 2A At 364 aeFemeia cea uraté, care auzea zilnic acest cAntec, incepu sa se nelinisteasca, fiindca porumbeii ii aduceau aminte de floarea de susan gi de fata cea frumoasa. De aceea se hotari sa-i zica barbatului sa prinda cei doi porumbei, sa-i taie gi sa-i dea ei si-i mandnce, ca de nu o va face il va parasi. — Dar ce ai cu nevinovatele pasari, sofioara ? Ele nu fac altceva decat sa vina in fiecare zi sa cante si-apoi igi iau zborul — Nu, nu - zise ea. Trebuie sa-i omori. — $i cum sa-i omor ? - intreba el. — Vom unge crengile copacului cu smoala. Cand porumbeii se vor aseza pe ele aripile se vor lipi de smoala si ei nu vor mai putea sa zboare. Ténarul bei facu cele spuse de nevasta. A doua zi de dimineaja porumbeii venira, se asezara pe ramurile unse cu smoala si isi incepura cantecul: ,, Dormi, dormi, fecior de bei/si cand te vei trezi/ale tale visuri/nu s-or implini”. Terminand de cantat au incercat sa-gi ia zborul, dar aripile prinse in smoala ii fintuira pe ram, fura pringi gi taiafi in pragul ui. Pe locul unde li se scurse sangele rasari un firicel de plop. Pe miasura ce crestea plopul incepu sa-si aplece crengile lovind noapte de noapte acoperigul casei. Femeia cea urata, temandu-se sa nu-i strice acoperigul, se ruga de barbat sa taie copacul gi sa-i faca un leagan copilului. Feciorul de bei ii implini dorinja, taie copacul gi scndurile i le dadu unui tamplar sa-i mestereasca leaganul. O batrana care slujea prin casi apucase sa ia o ramura din copacul taiat si o puse pe soba din bucataria ei. in fiecare diminea{a, dupa ce femeia pleca la munca, ramura in care era ascuns sufletul tinerei fete lua chipul acesteia. Fata curaja casa batranei, aducea lemne pentru foc, pregatea mancarea. Apoi se cafara din nou pe soba gsi inainte de intoarcerea batranei isi relua infajisarea de ramura, Femeia se minuna de toate gi nu putea injelege cine le face. Intr- una din zile se prefacu a pleca din casa gi se ascunse pe furis dupa perdea. Crezand-o plecata, ramura se preschimba in prea frumoasa fata. Batrana alerga spre ea, o lua de mana gi-i zise: ~ Oh, fata draga, tare mult ag vrea s&-fi fiu mama, iar tu sa-mi fii fiica. Fata se invoi si incepura sa traiasca impreuna in casa batranei pind cand fntr-o buna zi ii zise acesteia: — Nu te mai duce sa muncesti in casa feciorului de bei. Spune-i ca esti obosita de munca gi ca nu vrei sa-1 mai slujesti. Batréna fi urma sfatul si-i spuse feciorului de bei ca nu-1 mai poate sluji. Stapanul o infelese. Nu dupa mult timp in jinutul in care traiau izbucni foametea. Era 0 seceta atat de mare incat oamenii incepura sé mandnce hrana cailor. Tanarul bei hotari si-si imparta caii tuturor celor care ar fi putut sa-i hraneascé pana or iesi la liman. Fu trimis in sat un telal care vesti 16oamenilor ca beiul imparte caii dandu-i vecinilor. Cine-dorea sa ia un cal putea sa si-l aleaga din grajduri. Fata fi spuse batranei: — Mama, du-te si alege un cal gi pentru noi. Batrana se duse gi fi ceru tanarului bei un cal. Acesta ii raspunse: ~ Vezi-ti de treaba, femeie, la varsta asta cum o sa mai ingrijesti si de cal? — Amo fata care il va ingriji, fi intoarse ea vorba. Feciorul de bei trimise atunci oamenii la grajd, puse sa fie ales calul cel mai slab care nu se mai finea pe picioare gi i-1 dadu batranei. Tanara vazand calul il cerceta temeinic din toate parfile, invartindu-se in jurul lui. Pe locul ‘pe unde pasea ea, in urma-i rasirea imediat iarba. Calul fncepu sa pasca aceasta iarba si dupa cAteva zile se inzdraveni gi se facu un animal foarte frumos. Dupa patruzeci de zile. foametea lua sfarsit si feciorul de bei ceru caii inapoi. Dar caii murisera cu tofii. Numai calul care-1 primise batrina mai ‘traia. Fata zise catre mama sa: — Du-te gi spune-i feciorului de bei s& vind sa-si ia calul. Batrina se duse gi-l pofti pe acesta si vind sa-i inapoieze calul. Tanarul bei ji raspunse: — Ce tot spui, femeie ? Ne-au murit tofi caii buni si sanatosi. Voua y-am dat calul cel mai pricajit din grajd. Patru oameni au trebuit sa-1 care pana la voi acasa. Trebuie sa fi murit‘de mult. —Nicidecum, traieste - zise batréna. Atunci beiul igi trimise oamenii si se convinga. Cu uimire oamenii yazura c& intr-adevar calul se facuse frumos gi falnic. I-au dat de gtire beiului. in timpul acesta, apropiindu-se de cal, fata fi vorbi astfel: — Pe cel care ifi va iesi in fafa sa-1 musti, pe cel care ifi va trece prin spate sa-1 lovesti cu copita si sa nu lasi pe nimeni sa te dezlege in afara de mine Cand tanarul bei intra in grajd sa-si ia calul, acesta se repezi asupra-i si incepu s&-lmuste. Ca sa scape, beiul fugi si ducdndu-se la batrana di ceru acesteia sa dezlege calul. Femeia il pofti mai intai la masa. Fata ficuse curajenie si pregatise bucate’ gustoase. Dupa masa, pe cand isi sorbeau cafeaua, ea ii vorbi astfel tanarului bei: — Voi dezlega eu calul, numai daca va vei scoate turbanul si-] vefi intinde de la bucatarie pana la grajd. Beiul o asculta si desfagurandu-si turbanul il intinse pana la grajd. Atunci fata dezlega calul si-l incredinfa feciorului de bei. in timp ce acesta se urca pe cal, fata mangaie calul lovindu-l ugurel pe spate si vorbindu-i astfel: 17= Stapanul tiu ne-a ajutat foarte mult, Allah sa-i dea sanatate, Acum ne vei ajuta si tu. Vorbele fetei‘ l-au uimit pe tanarul bei care, ajuns acasa, inca se mai gandea la cele spuse de ea. S-a tot gandit incercind sa infeleaga cele intamplate si neizbutind se duse la fata si o intreba ce vrea sa insemne cele graite de ea. — Tu mu te-ai ingurat cu fata de tartacufa, ii raspunse aceasta. Te-ai insurat‘cu o femeie uratd ¢are a vrut sa ma omoare. Eu m-am facut floare de susan, tu m-ai aruncat in foc; am luat chipul unei perechi de porumbei, tu m-ai ucis; m-am facut plop gi tu m-ai taiat ca sa faci leagan copilului. Eu am fost logodnica ta. Ramanand fara grai, feciorul de bei se desparfi de fata gi se intoarse “asa. — Sa pleci de la mine, ii zise nevestei sale, Alege calul sau sabia gi intoarce-te acasa. — Ce sa fac eu cu sabia ? Sabia e buna pentru a spinteca pe dusmani. Aleg calul, raspunse ea. Feciorul de bei isi urca nevasta si copiii pe calul inapoiat de fata. Calul fi purta in galop printre sténci si nemaiputéndu-se fine. urdta si copiii cazura si se facura praf, Calul se intoarse singur la grajd. In timpul acesta feciorul de bei pregatise o nunté grozava pentru el si fata de tartacufa. Nunta finu patruzeci de zile si patruzeci de nopji si impreuna trairi mulji ani fericiti. bei — dommnitor; pring oriental tartacujé — fructul plantei tartacufa, asemanator unui dovleac mai mic a se sfriji — a slabi, a se usca, a-si pierde puterea jgheab — scobitura, adancitura, sanjule} prin care curge apa; adapatoare pentru vite ‘falnic ~ maret ssalas ~ adapost, locuinta turban — fasie lunga de stofa, matase sau panzA infagurata in jurul capului in loc de palarie. @ iesi la liman ~a scapa dintr-o primejdie pricajit ~ pipernicit, mic, nedezvoltat. 18