ADRENALINA( EPINEFRINA )

In mod fiziologic, adrenalina este prezentă în medulosuprarenală, în paraganglioni -şi într-un

număr redus de neuroni din sistemul nervos central.
Proprietăţi fizico-chimice
Adrenalina este o substanţă foarte sensibilă la acţiunea factorilor de mediu. Se păstrează în
recipiente sub vacuum, ferite de lumină, la temperaturi adecvate. Forma levogiră este mult mai activă
biologic ca şi cea dextrogiră. Preparatele comerciale utilizează adrenalina racemică, sub formă de săruri
(clorhidrat, bitartrat). Soluţiile apoase se stabilizează (cu metabisulfit de sodiu). In soluţie, stabilitatea
maximă este la pH 3.6. In aceste condiţii, ferită de lumină, la temperaturi adecvate (refrigerator) îşi
păstrează activitatea ani de zile.
Farmacocinetică
Adrenalina se administrează i.v. (în bolus sau perfuzie lentă). Mai puţin utilizate sunt căile s.c. şi
i.m.; în prima dintre ele absorbţia fiind mult mai redusă prin vasoconstricţia locală. Administrarea i.p. este
o cale de excepţie. Pe cale internă este rapid conjugată şi oxidată în mucoasa intestinală şi ficat (prin
MAO şi COMT).
Adrenalina endogenă se găseşte în concentraţii mici în sânge. La persoanele normale este greu
detectabilă în urină. In feocromocitom cresc concentraţiile urinare ale adrenalinei (dar şi ale
noradrenalinei şi ale metaboliţilor lor).
Adrenalina, substanţă polară nu traversează bariera hematoencefalică.
Farmacodinamie

A.Efecte cardiovasculare

I.Efecte vasculare
 Efectele directe depind de variabilitatea distribuţiei receptorilor  şi  şi a subtipurilor lor;
 Efectele indirecte se produc prin modificări reflexe şi prin activitate metabolică;
 Prin aceste acţiuni variate pe diversele paturi vasculare şi prin modificarea regimurilor de presiune are
loc redistribuirea fluxului sanghin în ţeusuturi şi organe;
 Efectul obişnuit pe vase al adrenalinei constă în vasoconstricţia pe toate segmentele vasculare, dar
mai ales pe arteriole şi precapilare arteriale;
 Efectul vasoconstrictor este evident pe vasele mucoaselor, ale tegumentelor, pe vasele renale, teritorii
în care are loc o reducere a perfuziei tisulare;
 Vasele pulmonare şi mai ales cele cerebrale sunt mai puţin receptive la efectul constrictor al
adrenalinei. Modificările de presiune şi perfuzie tisulară depind în aceste organe de modificările
hemodinamice generale;
 Pe coronare efectul direct constrictor este contrabalansat de coronarodilataţia declanşată metabolic,
prin eliberarea de adenozină. Ar contribui la coronarodilataţie şi lungirea diastolei. Acest efect
vasodilatator se face pe seama creşterii semnificative a consumului de oxigen şi scăderea eficienţei
cardiace, manifestându-se frecvent ca efect advers, cardioagravant;
 Pe teritoriul splanhnic, în majoritatea teritoriilor vasculare, adrenalina reduce rezistenţa arterială.
Fluxul arterial hepatic creşte marcat după perfuzia i.v. de adrenalină;
 Adrenalina relaxează vasele musculaturii striate şi creşte fluxul sanghin în teritoriul acestora;
 Adrenalina produce contracţia vaselor de complianţă, cu creşterea întoarcerii venoase şi a presiunii în
atriul drept, şi în final cu creşterea debitului cardiac.
 (De remarcat că aceste efecte diferenţiate la nivel vascular se corelează funcţional în cadrul reacţiilor
de apărare – vezi reacţia fugă sau atac).

II. Efecte cardiace

 Adrenalina acţionează pe receptorii 1 cardiaci, preponderenţi la acest nivel, dar şi pe receptorii 2 şi .
 Prin acţiune directă pozitivează toate proprietăţile fundamentale ale cordului, fiind un stimulent cardiac
deosebit de activ, chiar brutal.
 Pe miocardul contractil (ventricular)
- electrofiziologic, accelerează panta depolarizării rapide (faza 0) a potenţialului de acţiune;
1
 - prin aceasta accelerează rata de creştere a tensiunii izometrice;
- accelerează totodată rata relaxării miocardice;
- în acest mod scurtează sistola (în general se acceptă şi lungirea diastolei);
- creşte forţa de contracţie (efect inotrop pozitiv), creşte debitul bătaie şi debitul cardiac;
- aceste efecte se însoţesc de un consum crescut de oxigen, cu scăderea eficienţei miocardului,
fenomen relevant la doze mari.
 Pe ţesutul excitoconductor, adrenalina:
- produce modificări electrofiziologice, accelerează depolarizarea lentă diastolică;
- pe nodul sino-atrial creşte frecvenţa descărcărilor (efect cronotrop pozitiv); totodată poate deplasa
localizarea activă a pace-maker-ului activând unele celule sinusale latente;
- pe nodul A-V, favorizează conducerea stimulului (efect dromotrop pozitiv);
- pr reţeaua Purkinje poate activa celule cu activitate de pace-maker latentă;
- prin aceste efecte, adrenalina poate produce aritmii, mai ales ventriculare;
- acestea apar de obicei, la doze mai mari decât cele ce produc efecte inotrop şi tonotrop pozitive
sau în condiţii patologice
- pe ECG, adrenalina scade amplitudinea undei T. Efectele pe ECG sunt dependente de doză şi
similare celor observate în ischemia acută miocardică;
- administrată în doze mari şi repetate la animale, adrenalina produce hipertrofie miocardică şi
leziuni necrotice miocardice şi arteriale.

III. Efectele adrenalinei pe T.A. : Efectele tensionale depind de doză, calea şi viteza de administrare.
1. La doze foarte mici (0,1g/kg) în bolus i.v. ,poate produce hipotensiune de scurtă durată.
2. In mod obişnuit, reacţia caracteristică la administrare i.v. rapidă (la doze mai mari) constă în
creşterea bruscă a valorilor tensiunii arteriale sistolice. Tensiunea diastolică şi medie cresc mai puţin.
O dată cu vârful tensional, prin reflexe baroceptoare se instalează bradicardia. Pe cordul denervat
adrenalina produce în aceste condiţii tahicardie.
Efectul presor se explică prin creşterea debitului cardiac (prin pozitivarea inotropismului şi
cronotropismului) şi prin vasoconstricţia din teritoriile vasculare receptive. Episoadele hipotensive
sunt urmarea vasodilataţiei din teritoriile vasculare bogate în receptori .
3. După perfuzarea lentă i.v. de adrenalină 10-30g/1 minut, T.A. sistolică creşte moderat, tensiunea
diastolică (şi rezistenţa periferică) scade. Tensiunea medie creşte foarte puţin, astfel că reflexele
baroceptoare nu blochează efectele directe de stimulare cardiacă. In aceste condiţii adrenalina produce
tahicardie. Pe măsura creşterii dozelor (concentraţiei), vasoconstricţia domină ca fenomen. Creşte
rezistenţa periferică, creşte TA medie. Activarea vagală de origine baroreflexă declanşează
bradicardia.
4. Injectarea subcutană de adrenalină în doze de 0,5-1,5 mg este echivalentă cu perfuzia i.v. cu 10-30
g/1 minut. De remarcat întârzierea absorbţiei şi a efectelor prin vasoconstricţia locală.
5. In teritoriile vasculare pulmonar şi cerebral, adrenalina acţionează preponderent pe baza efectelor
hemodinamice, presoare.
6. Efectele hipotensive ale adrenalinei pot fi blocate de medicamentele  adrenolitice. In condiţii clinice
 adrenoliticele pot exagera efectul presor al adrenalinei ce se poate manifesta advers.
7.  adrenoliticele blochează hipertensiunea la adrenalină, inversând astfel efectul tensional.

IV. Efecte asupra volumului sanghin

 La dozele convenţionale, volumul sanghin şi hematocritul nu se modifică.
 La doze mai mari, apa din sânge trece în spaţiul interstiţial. Volumul sanghin diminuă, cresc
hematocritul şi concentraţia proteinelor plasmatice. De asemenea se observă leucocitoză, eozinopenie
şi trombocitoză. Adrenalina poate stimula activitatea factorului V al coagulării. In condiţii patologice,
aceste efecte sunt foarte variabile.

B.Efecte respiratorii
 Adrenalina relaxează musculatura bronşică (efect 2), mai ales când este contractată. Are efect
anticongestiv prin vasoconstricţie locală şi reduce secreţia bronşică. Inhibă eliberarea mediatorilor
proinflamatori din mastocite (2).
2
C.Efecte pe tractul digestiv
Relaxează musculatura netedă digestivă prin efecte  şi . Sfincterele pyloric şi ileocecal sunt contractate.

D.Efecte pe aparatul urinar

Adrenalina favorizează retenţia urinară prin contracţia trigonului şi a sfincterului vezical (efect ) şi prin
relaxarea corpului vezicii urinare (efect ).

E.Efecte pe uter
Sunt deosebit de variate. In vitro contractă fragmente de uter uman (efect ).
Clinic, mai ales în ultima perioadă a sarcinii are efect tocolitic (2).

F.Efecte pe s.n.c..
Adrenalina nu penetrează bariera hematoencefalică. Prin modificări hemodinamice pot apare nelinişte,
agitaţie, cefalee.

G.Efecte oculare
Stimularea simpatică produce midriază. Aplicată în sacul conjunctival, adrenalina are acţiune minimă
asupra pupilei. Pe ochiul normal şi în glaucomul cu unghi deschis, adrenalina reduce presiunea
intraoculară, în primul rând prin diminuarea secreţiei umorii apoase.

H.Efecte pe glandele exocrine

Pe cele mai multe tipuri de glande exocrine, adrenalina reduce secreţia, probabil preponderent prin efect
indirect, vasoconstrictor. Poate stimula însă secreţia lacrimală şi secreţia “vâscoasă” din glandele salivare.
Administrată intradermic produce sudoraţie locală şi piloerecţie, efecte blocate de  adrenolitice.

I. Efecte pe musculatura striată

Adrenalina facilitează transmisia neuromusculară. Restabileşte capacitatea funcţională a muşchiului striat
obosit. Poate produce tremor.

J.Efecte metabolice
Prin efecte 2 stimulează iar prin efecte 2 inhibă eliberarea de insulină;
 Stimulează eliberarea de glucagon (2);
 La cele mai multe specii animale stimulează glicogenoliza, prin efecte ;
 Consecinţa acestor acţiuni pe plan clinic , hiperglicemie;
 Adrenalina produce lipoliză (1 şi 3) crescând concentraţia acizilor graşi liberi şi a glicerolului în
sânge. Prin aceasta are efect calorigen;
 Adrenalina produce o creştere tranzitorie a potasemiei.Efectul caracteristic, de durată, este însă
hipopotasemia.

Interacţiuni medicamentoase (vezi integral s. n. adrenergic)

Efecte adverse
 Reprezintă o exagerare a efectelor farmacologice. Există o relaţie strânsă doză-efect. Reacţiile adverse
cardiovasculare au importanţă deosebită prin gravitatea lor. Aritmiile ventriculare se pot manifesta de
la simple extrasistole până la fibrilaţie ventriculară. Hipertensiunea arterială poate fi severă şi urmată
de hemoragii cerebrale. Administrată s.c. poate produce prin ischemie tulburări trofice,până la necroză
tisulară, mai ales în teritoriile cu irigaţie terminală.
 Bolile cardiovasculare, hipertiroidismul, tulburările hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic sunt
factori predispozanţi în apariţia aritmiilor cardiace.
 Subiectiv, după administrarea adrenalinei se pot observa: nelinişte, teamă, senzaţie de ameţeală,
slăbiciune. Mai pot apare, cefalee, tremor, paloare,dispnee.
 Aplicată timp îndelungat, în sacul conjunctival poate produce congestie conjunctivală şi favorizează
apariţia unor depozite de melanină în cornee şi conjunctivă.
3
 Contraindicaţii
 Adrenalina are acţiuni brutale. Indicaţiile terapeutice recomandate sunt restrânse din acest
motiv.
 Adrenalina se contraindică în bolile cardiovasculare grave sau se utilizează cu maximă
precauţie. Se evită în hipertiroidism. Precauţie deosebită se impune în tulburările metabolice,
hidroelectrolitice, ale echilibrului acido-bazic precum şi la vârstnici.
Indicaţii terapeutice
1. Şoc anafilactic. Adrenalina este indispensabilă prin efectele presoare, bronhodilatatoare şi de
stimulare cardiacă. Se administrează subcutan 0.2 – 1.0 mg având efect prompt. În formele grave se
injectează i.v. 0.1 –0.5 mg în 10 mL ser fiziologic cu eventuală repetare, sub supraveghere strictă. Se
asociază cu glucocorticoizi, antihistaminice H1.
Adrenalina se indică şi în edemul angioneurotic şi eventual în laringotraheitele acute la copil,precum
şi în urticariile severe. Deşi deosebit de eficace în crizele de astm bronşic, la ora actuală, mai ales la
vârstnici se preferă 2 adrenomimeticele selective.
2. Resuscitarea cardiacă: În stopul cardiac, adrenalina este un medicament esenţial. Se injectează
preferabil i.v. 0.5 – 1.0g în soluţie diluată 1:10.000. În imposibilitatea injectării i.v. se recurge chiar
la administrare intracardiacă şi în disperare de cauză chiar pe sondă endotraheală.
3. Hemostatic : Este acceptată utilizarea pe cale orală în soluţie diluată în hemoragiile digestive
superioare mai ales în cele difuze. Există rapoarte asupra eficacităţii aplicării locale în epistaxis.
4. Asociere cu anestezice locale : Adrenalina prelungeşte durata de acţiune a anestezicelor locale de
sinteză, prin efectul vasoconstrictor. Nu se asociază niciodată cu cocaina.
5. Glaucom cronic simplu :Adrenalina se aplică local în sacul conjunctival în glaucomul cu unghi
deschis. Este contraindicată în glaucomul cu unghi închis. Pentru prelungirea acţiunii miolecula de
adrenalină a fost esterificată obţinându-se dipivefrină. Foarte solubilă în apă, dipivefrina este un
promedicament care aplicat local generează adrenalină.
Posologie (v. F.R. X)
Preparate
1. Adrenalina® sol. 0.1% : f. 1 mg/mL
2. Adrenalina® sol. 0.1 % : flac. 20 mL (pentru uz intern)
3. Xilină cu adrenalină® (sol. inj. 2 % cu 0.5% adrenalină) : f 2mL
4. Xylocaine adrenaline® : f 20 mL
a) sol. 0.5% lidocaină; 0.5% adrenalină
b) sol. 1 % lidocaină;0.5% adrenalină
c) sol. 2% lidocaină; 0.5% adrenalină
5. Ultracain® D.S. : f 1.7 mL (4% articaină, 0.6 % adrenalină)
6. Ultracain® D.S. Forte (4% articaină; 1.2% adrenalină
7. Alphacaine® - cartuş steril 1.8 mL (articaină + adrenalină)

NORADRENALINA (NOREPINEFRINA)

Noradrenalina este neuromediatorul structurilor adrenergice centrale şi periferice. Acţionează pe

receptorii α1, α2 şi β1, cu efecte insignifiante pe receptorii β2.
Efecte cardiovasculare
Noradrenalina contractă vasele din toate teritoriile, reducând fluxul sanghin în ţesuturi şi organe.
Are un efect coronarodilatator indirect, prin stimularea metabolismului miocardic şi eliberarea de
adenozină. La pacienţii cu angină Prinzmetal are efect coronaroconstrictor. Noradrenalina produce o
venoconstricţie marcată.
Similar adrenalinei, noradrenalina stimulează cordul, însă debitul cardiac se modifică foarte puţin.
Noradrenalina are efect presor la toate dozele administrate. ( Nu produce hipotensiune ). Alfa
adrenoliticele blochează ( dar nu inversează ) hipertensiunea la noradrenalină. Prin creşterea presiunii
arteriale medii, stimulează baroreceptorii şi produce, prin stimulare vagală, bradicardie.
Pe celelalte organe, la om efectele sunt mai puţin evidente. Nu produce bronhodilataţie.
Efecte adverse şi contraindicaţii – sunt similare adrenalinei.

4
Indicaţii terapeutice
1. Şoc (septic). Noradrenalina se administrează în şocul septic pentru ridicarea valorilor tensionale. Se
perfuzează lent, în doză de 2 – 5 μg/kg/1 minut, cu ajustarea dozelor la fiecare 10 - 20 minute.
Noradrenalina, ca şi alte vasoconstrictoare, se administrează numai după refacerea volumului circulator.
2. Noradrenalina se poate administra p.o., în soluţie diluată, pentru tratamentul hemoragiilor digestive
superioare.
3. Noradrenalina se poate asocia, ca şi adrenalina, cu anestezicele locale.
4. Alte utilizări terapeutice au o acceptare mult mai restrânsă (glaucom, resuscitare cardiacă).